voceastrazii.com

ANUL I Nr. 7 9 februarie 2016 16 pagini 1 LEU voceastrazii.com office@voceastrazii.com l 0040 726 191 341

Salvamontistăbătută în Straja de un interlop,sub ochii unui jandarm montan

Copiii care au copii.Viața gri a mamelor minore,întunecată de grija zilei de mâine

Un tată care salvează viețin-a reușit să-și salveze propria fiică

DETALII ÎN PAGINILE 4 ȘI 5

www.voceastrazii.comLIFESTYLE2 | 9 februarie 2016

Oare de ce trebuie să exfoliem pielea?Chiar avem nevoie de atât de multetratamente pentru ten? Da, avem nevoie deîngrijirea adecvata a pielii, pentru că înacest mod vom ajuta procesul natural alregenerării pielii, redându-i echilibru. Esteextrem de important să ne informăm corect,să ştim ce căutam şi de ce. Astfel nu ne vomlăsa influenţate de publicităţi şi chiar deoameni de specialitate care vor încerca săvândă produsul chiar dacă noi nu avemnevoie. Ştiţi şi voi: informaţia este cea maide preţ comoară. Nu am sa vă ţin o lecţie de biologie, darca să înţelegem de ce nu trebuie să neglijămîngrijirea tenului, voi încerca să vă explic încuvinte simple construcţia pielii. Ştim dejacă pielea este formată din mai multe straturişi că este un organ viu, ce respiră. Ea esteformată din mai multe ţesuturi şi celule(celule grase care se află în profunzime,fibrele nervoase, fibrele de colagen, acidhialuronic şi asa mai departe). Celulele senasc, cresc, se maturizează, îmbătrânesc,după care mor – asta se întâmplă mai multsau mai puţin în 15 zile. Celulele moarte sedesprind în mod natural de pe suprafaţatenului, dar uneori formează grupuriaglomerate, blocând în acest mod porii şidând feţei un aspect cenuşiu, neuniform. Cu alte cuvinte, pielea se regenereazăsingură. Dar odată cu trecerea timpului,procesul devine mai lent şi neuniform. Aiciintervenim noi, hrănind pielea, eliminândcelulele moarte prin exfoliere şi hidratând.Aşa vom preveni apariţia ridurilor, apistruilor sau a petelor de culoare. Pielea îşi

va recăpăta luminozitatea şi va apăreavizibil mai sănătoasă. Există mai multe metode prin care putemexfolia pielea: fie prin creme ce conţinparticule abrazive ce le găsim în comerţ,având denumirea de scrub, prin măşti deargilă, cu un bureţel natural, dar şi apelândla un estetician sau un doctor. Scrubul estede mai multe feluri: mecanic, enzimatic şichimic. Cel din urma trebuie făcut în absolut de opersoană specializată (chiar dacă amobservat că se găsesc şi în comerţasemenea produse) pentru că este extremde agresiv.În schimb, scrubul, exfolierea mecanică oputem face acasă o dată pe săptămână sauîn cazul pielii sensibile, o dată pe lună. Dinnou, trebuie să alegem cu atenţie produsuladecvat tipului de ten. Dar cel mai simplumod este să îl facem în casă! Pentru pieleafeţei şi pentru buze putem amesteca zahăr,miere şi ulei de măsline. Cu pasta formată,masăm delicat şi clătim cu apă dinabundanţă. Evităm conturul ochilor, deoarece pieleaeste mult mai subţire şi delicată. Pieleacorpului este mai rezistentă, prin urmareputem folosi următoarele: sare groasă, zaţde cafea sau făină de porumb. Cea maifolosită metoda este cea cu sare groasă şiulei. Tratamentul este acelaşi: curăţăm,exfoliem şi hidratăm. Prin exfoliere, în afara faptului că redăm“viaţă” tenului, îl pregătim în acelaşi timppentru expunerea la soare, pentru aplicareaproduselor cosmetice. Veţi vedea cât deuşor se va aplica fondul de ten pe un tenîngrijit şi cât de repede vor fi absorbitecremele hidratante, iar bronzul va deveniuniform. Nu durează mult, iar beneficiilesunt numeroase, pielea va recăpătaluminozitate şi elasticitate. Pe lângă scrubul mecanic, mai este şiexfolierea – peeling-ul enzimatic, se poateprepara în casă cu pulpă de papaya sauananas. Se pisează fructul şi se aplică pe ten

ca o mască, lăsând să acţioneze între cinci şizece minute, după care se clăteşte. Dar îlgăsim şi în comerţ. Eu nu recomand să îlfaceţi acasă, ci la un salon, de către opersoană specializată. O mică paranteză: este bine să încercaţiprodusul de exfoliere pe o mică parte a feţeişi/sau a corpului, pentru a vedea cumreacţioneaza pielea. Dacă este prea agresiv,mai bine treceţi la o mască cu argilă saudoar la un bureţel natural umed. Dacă optaţipentru un produs din comerţ este mai binesă cereţi o mostră înainte de a cheltui banipe întregul produs. Nu uitaţi cei trei paşi extrem deimportanţi: curăţăm, exfoliem şi hidratăm. Încazul în care exfolierea se face doar de treisau patru ori pe lună, ne rămâne doar săcurăţăm şi să hidratam zilnic tenul.Rezultatele se vor vedea imediat!

Exfolierea pielii

www.voceastrazii.com REVOLTE 9 februarie 2015 | 3

Ne pasă de ceea ce aveți de spus voi, ceicare sunteți cu adevărat o ”voce a străzii”.Și dorim să vă publicăm părerile, deoareceatunci când suntem mulți puterea crește șiputem schimba lucrurile ce nu merg bineîn jurul nostru. Ne dorim să fii auzit. Și nedorim ca, alături de tine, să punem umărulla adevărata schimbare, care are locîncepând cu fiecare. "Am scris de acum 4-5 luni despre

necesitatea unei reforme în MAI, am făcut opetiție în acest sens, ba am trimis și laPremierul Cioloș o scrisoare deschisă. Amscris negru pe alb că Tobitză nu va face nici o

reformă. Poliția și Jandarmeria sunt zero lacapitolul încredere. Pentru că put de corupție. Ne mirăm că au ajuns oamenii să își facăsinguri dreptate?! Păi își fac pentru căinstituțiile abilitate (inclusiv Justiția)protejează infractorii... fie pe cei ce taie ilegalpădurile, fie că te omoară pe trecerea depietoni și se mută trecerea, fie că te ia gealatulinterlop la bătaie în bar și primește 1.000 de leiamendă și e lăsat să plece. DA! A primit 1.000 de lei amendă și Polițial-a lăsat să plece că nu e pericol. El doar bate

femei. Atât e de bărbat...bipedul. Și atât de polițiștisunt milițienii ăia. Șijandarmul ăla de bea cuBipedul tot atât de jandarmeste. El intervine doar labătrânii din Nadăș sauPungești. Asta e imagineaJandarmeriei. Asta e imaginea Poliției. Și Tobă e ministrul.

Suntem 17 milioane și nu înțelegem căputerea e la noi și noi putem să schimbămaceste anomalii. Somn ușor dragi romani! Ați uitat și deGigină și de Colectiv. Când o să vi se întâmple și vouă, când o sămergeți să vă îngropați morții să nu vă aud căplângeți. Sunteți la fel de vinovați. Sunteți complici."

Alexandru VÎLVOI- fondator Asociația România Fără Gropi

Reforma lu’ Tobitzã

P

www.voceastrazii.comEVENIMENT4 | 9 februarie 2016

Are 21 de ani și toată viața ei și-a doritsă fie asemeni tatălui, unul dintre ceimai buni alpiniști ai României șisalvator montan. A reușit și este salvatormontan în cadrul formației SalvamontLupeni. În noaptea de vineri spresâmbătă, însă, Miruna Inel a descoperitcă, în România lui 2016, în Valea Jiului,poți fi bătută cu pumnii până leșini înfața jandarmilor montani care, deși îțisunt oficial colegi de intervenție, nu teapără. Ba chiar fumează în continuare șibeau bere, la masă cu interlopii agresori. Asta s-a întâmplat în 6 februarie,într-unul din barurile din stațiunea montanăStraja. Vocea Străzii a intrat în posesia uneifilmări în care se vede cum, la ora 2:30noaptea, Miruna Inel este bătută cu setepână leșină de un cunoscut bătăuș alLupeniului, recidivist, Constantin SorinPalesică, de 33 de ani. La incident asistăpasiv – aflat la aceeași masă cu agresorul –Sorin Moldovan, un jandarm montan aflat întimpul liber.

Tânăra, amenințată cu moartea dacă-lreclamă pe bătăuș Miruna Inel și-a pierdut conștiența maimulte minute, timp în care cei din bar, înafară de DJ Dinu, angajat al localului, nuripostează. Și, pentru că a îndrăznit săriposteze, DJ-ul încasează și el câțiva pumniîn plină figură, la pachet cu unul dintrechelneri.

”Acum sunt amețită și mă doare capul.Eram într-un pub în Straja la ziua unuiprieten. Acolo se afla un băiat care țipa

foarte tare și eu i-am spus, politicos, să numai țipe. El s-a enervat și a început să măagreseze. Mi-a dat o palmă și un pumn înurma căruia am rămas inconștientă. Nu îlcunosc, îl știu doar din vedere”, a declaratMiruna Inel. Totodată, fata a ajuns mai întâi la spital laLupeni cu ambulanța, după care a fosttransferată la Spitalul de Urgență dinPetroșani. Mai spune că îi este teamă să iasădin casă, întrucât individul care a agresat-o aamenințat-o cu moartea, neținând cont defaptul că în barul respectiv se aflau maimulți martori și erau inclusiv camere desupraveghere.

”Recunosc că acum îmi este teamă să iesdin casă. Mă gândesc la amenințările pe caremi le-a adresat. M-a amenințat cu moartea,că nu am voie să zic de el, de ceea ce mi-afăcut”, mai spune tânăra salvamontistă.

Salvamontiștii așteaptă reacțiileoficiale ale Jandarmeriei Montane Ce spun colegii din Salvamont ai Mirunei?Se declară șocați și precizează că seașteaptă ca jandarmul montan să fiepedepsit.

”Ce poți să zici despre un individ – nici nuvreau să jignesc animalele, că nu este cazul– cu creier cât nuca, care dă într-un copil,mai ales într-o fată. Ce poți să zici mai mult?E îngrijorător că trăim într-o societate încare fac dreptate ăștia cu creierul mic și cumușchii mari. Eu aștept să văd oficial odeclarație a jandarmeriei. Voi avea și odiscuție cu domnul general vizavi decomportamentul jandarmului, e aberant ces-a întîmplat și e regretabil”, declară OvidiuBodeanu. Întrebarea care se pune acum este cum, înviitor, vor putea participa salvatorii montanila acțiunile de salvare și căutare, în condițiileîn care colegul de intervenție asistă pasivcând iei bătaie?

”Eu cred că jandarmul într-adevărparticipă la salvări cu menținerea disciplineiși a legilor, nu ca să dea el primul ajutor. Oriceea ce s-a întâmplat în acel bar nedemonstrează contrariul, adică ei nu seocupă de partea de aplicare a legii și adisciplinei sau a a siguranței turistului înstațiune, dar vor să facă salvări. Nu îți faci tutreaba, dar vrei să facă treaba altuia. Ceicare fac salvări știu ce să facă și fac salvări,iar ei să mențină ordinea și curățeniajegurilor de genul ăsta de prin stațiuni. Aiatrebuie să facă ei, chiar dacă ăla e mai mare,e interlop și are relații!”, mai susține OvidiuBodeanu. La rândul lui, Mircea Opriș, președinteleAsociației Naționale a Salvatorilor Montanidin România (ANSMR) precizează că vadepune o sesizare Jandarmeriei Montane,pentru clarificarea situației.

Salvamontistăbătută în Straja de un interlop,sub ochii unui jandarm montan

Mai mult, când au ieșitafară din bar, se poatevedea într-o altă filmarecum Sorin ConstantinPalesică îl amenință șipe unul dintre polițiștiisosiți la fața locului. ”Îțidau somn, să moarămama!”, amenință el.

www.voceastrazii.com EVENIMENT 9 februarie 2016 | 5

”Indiferența jandarmului e clară! Adică tufumezi mai departe! E strigător la cer, fiindcăel e pus acolo să îngrijească de ordine șidisciplină, indiferent dacă e în haine militaresau nu. Mi se pare o atitudine completincorectă. Sunt sigur că acel jandarm ocunoștea pe Miruna și tu să stai așa... astadenotă, nici nu am cuvinte să spun. Eincompetență și nesimțire! Să stai tu,jandarm montan, lângă colegul tău, cu carelucrezi... și încă mai și fumezi! Bei bere! Șifata aia e întinsă pe jos minute în șir! Noivom face sesizare și la Jandarmeria Montană,că nu putem lăsa lucrurile așa”, a declaratMircea Opriș.

Agresorul a fost reținut Duminică, Constantin Sorin Palesică a fostreținut pentru 24 de ore, urmând ca luniacesta să fie prezentat în fața magistrațilorcu propunerea de arestare preventivă.Palesică, de 33 de ani, a fost condamnat, înanul 2007, alături de alți patru indivizi,pentru tentativă de omor, dar a fost eliberatcondiționat, în anul 2013. Luni, JudecătoriaPetroșani a admis propunerea de arestarepreventivă a lui Sorin Constantin Palesică.„În cursul zilei de astăzi ( 8 februarie – n.r.)inculpatul a mai fost audiat și de procurorulde caz și s-a întocmit propunere pentruarestare preventivă pentru 30 de zile, fiindînaintat la Judecătoria Petroșani. Mai departeașteptăm ce va decide judecătorul”, adeclarat, pentru Vocea Străzii, Alin Fetcovici,purtătorul de cuvânt al Parchetului de pelângă Judecătoria Petroșani.

La stabilirea pedepsei lui se va ține cont șide faptul că este recidivist, a informatBogdan Nițu, purtătorul de cuvânt alInspectoratului de Poliție al județuluiHunedoara.

”A fost condus (Constantin Sorin Palesică– n.r.) la sediul poliției pentru audieri,urmând a fi luată, probabil, o măsură dereținere în următorul interval. Fata a depusplângere numai ieri după-masă. S-a întocmitdosar penal pentru lovire și amenințare, decidouă infracțiuni”, declara, duminicădimineață, Bogdan Nițu.

Între ciocan și nicovală se află JandarmeriaMontană, care în prezent își ancheteazăcolegul ce a asistat pasiv la toată scena.

”Cunoaștem că în cursul dimineții desâmbătă, la ora 2:30 aproximativ a fost unscandal în clubul pub din Straja. S-au sesizatcolegii mei care erau în timpul serviciului,care s-au și deplasat la fața locului, l-auimobilizat pe agresor, l-au identificat, l-audus la post, l-au sancționat contravenționalcu 1000 de lei și l-au predat la Polițiamunicipiului Lupeni pentru continuareacercetărilor”, a declarat Nicolae Răducu,purtătorul de cuvânt al InspectoratuluiJudețean de Jandarmi (IJJ) Hunedoara.

”În cursul zilei de ieri, colegii noștri și-audesfășurat activitatea de verificare în zonastațiunii Straja cu privire la colegul care eraîn pub club în momentul produceriiagresiunii. La final au propus ca materialul săfie înaintat către Parchetul Militar Timișoara,în vederea continuării cercetărilor de cătreaceastă instituție, abilitată să facă verificărisub tot aspectul de acte normative învigoare. Dumnealor vor face cercetări, iar

noi, Inspectoratul Județean de Jandarmi, îivom sprijini cu tot ceea ce putem”, a declarat,pentru Vocea Străzii, Nicolae Răducu,purtătorul de cuvânt al InspectoratuluiJudețean de Jandarmi (IJJ) Hunedoara.

De asemenea, pe parcursulcercetărilor, Sorin Moldovan va fidetașat la o altă structură a IJJHunedoara.

”Pentru buna desfășurare a cercetărilorreferitor la cazul respectiv, el va executaactivități într-o altă structură care nu vaexecuta activități în stațiunea Straja. Încă nus-a stabilit dacă e structură montană sau nu”,mai spune Nicolae Răducu. Referitor la comportamentul colegului său,reprezentanții IJJ Hunedoara au precizat că”s-a dispus constituirea unei comisii pentruefectuarea cercetărilor cu privire lacomportamentul subofițerului care se afla întimpul liber în club.În funcție de rezultateleverificărilor urmează să fie dispuse măsurilelegale în acest caz. Urmează să vedem exactconcluziile, nu putem face presupuneri înacest moment. Pentru a fi dispuse niștemăsuri legale va trebui să așteptămrezultatele acestei comisii. Noi ne dorim săfie cât mai repede posibil, suntem foarteinteresați ca concluziile acestei comisii să fiecât mai repede, cât mai complete și cât maicorecte și bine argumentate, probate. Pentrucă noi suntem interesați, ca instituție, pentruclarificarea lucrurilor”.

Anamaria SANDA

Constantin Sorin Palesică esteun cunoscut al polițiștilor dinLupeni, petrecându-și vremeamai mult prin închisoare decâtîn libertate. A fost condamnatîn 2007 pentru tentativă deomor asupra unui bărbat dinPetroșani. În martie 2006,Lucian Mihăiasă a fost răpitdin fața unei televiziuni locale

de Palesică și încă doi prieteni de-ai lui, care l-auurcat într-un taxi cu forța, l-au sechestrat și l-aubătut ore în șir cu o bâtă, cu pumnii și pucioarele,iar mai apoi a fost mușcat de câinii de luptă aiagresorilor. Palesică a fost eliberat condiționat în2013 din Penitencuarul Aiud.

Sorin Moldovan, jandarmul care a asistatla incidentul în care salvamontista MirunaInel a fost bătută de un interlop din Lupeni,este cercetat de Parchetul Militar și va fidetașat la o altă unitate de jandarmi.

www.voceastrazii.comREVOLTE6 | 9 februarie 2016

Pe Sorin Inel l-am antrenat ani întregi înalpinism și escaladă. Cu mândrie recunosccă a fost unul dintre cei mai buni elevi aimei. Fiica lui e Miruna, pe care o știu decând era în fașă și, la doar câțiva anișori, secățăra pe traseele de alpinism din CheileBalomirului. Voia să fie alpinistă, ca tatăl ei.Și salvator montan, tot ca tatăl ei. E greu cafată să intri în rândurile noastre, însă ei i-areușit. Ani la rând, pe timp de vară,ne-am întâlnit la Bucura, unde-și petrecea,fără exagerare, toată vara, neîntrerupt. Voia să învețe. Să fie bună. Să arate că,chiar dacă ești femeie, poți fi salvatormontan într-o lume dominată de bărbați. Adovedit că poate și este una dintre cele treifemei care fac parte din SalvamontHunedoara. Vineri seara, Miruna a mai aflat unadevăr crunt. Că a-i spune unui individcare are mai multe ore de pușcărie decâtorele ei de somn să nu mai țipe poate fifatal. Am simțul răspunderii când susțin căda, Miruna, vineri, putea să moară, bătutăpână la leșin de un animal care are doarpumni, nu și creier. M-a sunat Sorin, tatăl fetei, înecat înlacrimi. Nu am crezut până nu am văzut, cuadevărat, cum stau lucrurile. Băieții”deștepți” deja se apucaseră, veseli, demușamalizarea cazului. Nu putem stadeoparte când dăm de o nedreptate caasta.

Pumnul ăla sec, lovitura aia puternică dea culcat-o instantaneu la pământ, minutelealea în care ea stătea întinsă pe jos șianimalul ăla de doi metri ce se plimba caun leu în cușcă, cu telefonul la ureche(oare își suna ”prietenii” din poliție să seautodenunțe?), m-au dărâmat, cât debărbat sunt eu. Putea fi fiica mea. A mea, ata, a prietenului tău. O mână de om culcatăla pământ de forța brută a unui gunoi. M-a revoltat și că erau o grămadă debărbați în barul ăla, morți de frică. Și m-aenervat peste măsură reacția celui carestătea la masă cu bătăușul. Un jandarmmontan, pe care-l cunoșteam de ”băiat fain”până la acel moment. Să îți vezi parteneracu care mergi în salvare (că da, înHunedoara încă mai e protocol decolaborare între jandarmi și salvatorimontani) întinsă pe jos în urma pumnuluiîncasat (putea să fie moartă) și tu săfumezi în continuare și să bei bere, mi separe strigător la cer! Nu că nu eștijandarm! Nu ești om! Putea fi copilul tău,nepoata, sora, prietena! Cum poți tu, jandarmule, să te uiți la uncopil aruncat, lovit, inconștient și să stainepăsător? Cum mai porți haina militarădupă aia? Cum mai ai tupeul să mai daiochii cu salvatorii montani în intervenții,când știi că ți-ai lăsat o colegă la cheremulunui interlop? Cum îl vei privi pe tatăl

Mirunei în ochi dacă te vei mai nimerivreodată la o intervenție cu el? Cum poți spune, vreodată, că tu salvezi?Că ai sarcina de a asigura ordinea publicămontană? Ce ordine ai făcut tu, mă? Hai căpe gibonul așa l-am înțeles, e neted pecreier, trebuie să stea în închisoare până laadânci bătrâneți. Dar tu? Am citit sute decomentarii care, în mare parte, îți suntadresate. Cum poți sta lipsit de compasiunela o masă cu un oligofren care bate femeipe stradă? Acum așa-zisul jandarm încearcă să sejustifice, că el totuși a ajutat-o, că a pus opătură peste ea. Dar până atunci ce aifăcut? Unde a fost intervenția ta? Necredeți proști pe toți? Da, am văzut și noică, la un moment dat, te-ai dus înspre ea,după ce au scos-o afară pe brațe angajațiibarului. Însă tot noi te-am văzut cum fumailiniștit și sorbeai din sticla cu bere. Și dacăaveți dovezi video tot nu credeți; avețiimpresia că suntem o țară de cretini. Fițibărbați, nu curve, mă! Mi-e scârbă de sistem; ăla care încearcăsă justifice de ce nu l-au închis pe agresorși care așteaptă ”dovezi” că nu ai fost tuok, de parcă filmările n-ar fi destul declare, tocmai pentru a nu mai fi întoarse petoate părțile de vreun ”purtător decuvinte”. Dacă ai fi sărit în apărareaMirunei, chiar dacă ți-o luai, azi erai erou,nu un laș. Nu aveai cătușe? Erai în ziua ta liberă?Mă gândesc că știi să bați, că suntețiantrenați pentru asta. Îl împopoțonai pegunoi cu un guler făcut dintr-un scaun, esimplu. Erai în legitimă apărare. Îți apăraicolega. Și toată lumea te aplauda, nu teînjura și nu-ți cerea demisia. Dar ce pretenții să avem de la tine saude la polițiști, când însuși deputatulResmeriță, fiul primarului din localitate, asărit la bătaie la cei care au îndrăznit săprotesteze împotriva modului în care econdus orașul? În timp ce voi, jandarmii,parcă vă scuzați că trebuie să interveniți?

Sorin SANDA

Un tată care salvează viețin-a reușit să-și salveze propria fiică

www.voceastrazii.com ROMANI IN FUGA 9 februarie 2016 | 7

De ce trebuie să ne batem cu ipocrizia carevrea o Românie medievală? De ce să facemdiferenţe între dragoste şi dragoste, întrefamilie şi familie - între străin şi român, întreromân şi străin, între român şi român? Putem deschide ochii, putem vedea şialtceva într-o lume a ştirilor despre moarte şiteroare, care vin astăzi din toate colţurilelumii?

Pentru că într-o altă parte a Europei, o altăromâncă a născut în frig - după Irene, mămicade la San Pietro.

Într-un grajd, în toiul nopţii, în niştecondiţii insalubre şi pe un frig teribil,ajutată de poliţiştii Carabinieri. Soţulfemeii a fost cel care a sunat după ajutor,neavând posibilitatea de a-şi conduce soţia laspital.

Aşa s-a născut românul David, tot înItalia, tot în frig, tot pe stradă. Pe iarba unuicâmp abandonat de ţăranii periferiei Romane,

într-un fel de grajd improvizatdin rămăşiţele hipodromului.N-a ştiut nici măcar unde seaflă, atunci când a chematajutor - "Suntem obisnuiţi să nemutăm în fiecare noapte" amotivat soţul femeii, a doua zi. Numeroase echipaje deCarabinieri, însoţiţi de Poliţie şide Paramedici au căutatkilometri în mijlocul nimicului,al întunericului, printre

boscheţi şi pe străduţe care se sfârşeau înglod. Au reuşit să-i găsească după multe ore:femeia în stare de şoc, jumătate dezbrăcată şinou-născutul erau întinşi pe pământul putred,vineţi de frig, speriaţi. "Te-ai născut în mijlocul noroiului, înîntuneric, într-un grajd abandonat, sub Tevere,la patru dimineaţa. Şi ai făcut totul singur.Pentru tine s-au mişcat atâţia oameni, poliţie,medici, voluntari. Scriu de tine şi te arăt lumii, pentru că în meseria mea, atunci cândîncercăm să ajutăm oameni să trăiască, nuputem obosi. Lucrăm mai bine ca întotdeauna,împreună. Şi nu contează pentru a cui viaţăfacem asta. Bine ai venit pe lume, David!"

A scris, pe blogul personal, infermiera carea acordat primul ajutor.

Să fii liber şi necondamnat. Un timp,acum câteva generaţii, nu doar că eraposibil, dar era şi normal. Astăzi, a devenito raritate, o alegere invidiabilă şi nebunească.

Dintr-o ţară din care toţi fug şi în care creşte,zilnic, diferenţa între sărac şi bogat, în care seaşteaptă şi se pregăteşte o schimbare -România mea în 2016, aceeaşi cultură care-şi exportă generaţiile. Aceleaşi generaţii carese vor răzbuna lovind nevinovaţi, pentru căresponsabilii adevăraţi au reuşit să scape demai multe ori în 26..aproape 27 de ani. O vorface şi acum.

Bine ai venit pe lume, David! Iartă-nepentru că din cauza noastră te naşti sărac,printre străini, pe pământul crud, şi în niştecondiţii pe care (cu siguranţă) niciun românnu le merită. Pentru viaţa pe care o ai înainteşi pentru viitorul pe care (cel mai probabil) nuţi-l va oferi nimeni. Să nu uiţi că odată cu tine,şi diferenţa între români a mai născut o ură -şi raţiunea a mai făcut un monstru.

Nu-ţi cer să fii român.Sergiu BALABAN-DUCK

Te invităm de pe acum să te înscrii în cea mai frumoasăaventură, pe care am gândit-o special pentru tine, în perioada29 aprilie – 2 mai 2016! Te așteaptă zile pline, cu rafting pe Jiu,cel mai tehnic râu din țară, canyoning în sălbaticele canioaneale Retezatului, stand up paddle, tiroliană, peșteri de ofrumusețe nemaivăzută și tir cu arcul.

Oferta include:l rafting pe jiu – 200 lei/pers.;l canyoning – 100 lei/pers pentru un canion sau 150 de

lei/persoană pentru două canioane;l stand up paddle – 40 lei/pers.;l peșteră semitehnică+tiroliană 100 m lungime – 100 lei/pers.

(din munții Retezat în munții Vâlcan);l tir cu arcul – 30 lei/pers.;

Tarif special, dacă se aleg toate serviciile de mai sus: 450 lei/pers. Grup minim: 8 persoane Pentru serviciile separate se respectă tariful afișat. Contact:

tel.: 004 07200 156 46/004 0726 191 341transilvania.adventure@gmail.comoffice@transilvania-adventure.com

www.transilvania-adventure.com

Aventură de 1 Mai pe Jiu,în Retezat și în Vâlcan

P

Bine ai venit pe lume, David!

www.voceastrazii.comROMANIA MAGICA8 | 9 februarie 2016 ROMANIA MAGICA 9 februarie 2016 | 9

Momente în care magia îşiîmpleteşte voalurile invizibilecu renaşterea sunt atât de rare,de diferite, clipe pe care leîntâlneşti o dată în viaţă. Suntclipe în care seva unui nouînceput îţi inundă venele şi

simţi cum, alături de natură, tetransformi cu fiecare rază desoare, cu fiecare mic picur deploaie, cu fiecare noapteînstelată şi răcoroasă. În păduri se întampla lucruricu adevarat magice

săptămânile acestea. De subpătura de frunze trecute, decrengi şi fân pe care iarna le-amăcinat complet, mici mugurise transformă în frunze, în flori,curioşi, în lupta spre lumină.Naştere la început cu teamă, cutimiditate…îi auzi parcă cum îşişoptesc şi încearcă să-şi facăcuraj unul altuia: “Oare cum o fi dincolo, decelaltă parte a pământului ce neţine cald? Oare ce ne aşteaptăacolo? Oare toate foşnetele şiciripiturile, muzica vântului,sunt periculoase? Oare să negrăbim sau să mai aşteptam?Tu ce zici?” Patul pădurii se umple încetde flori: o anemonă aici,panseluţe mai încolo, păpădii,ghiocei, branduşe, primule

sălbatice, flori defragi…Desupra pădurii noriialeargă într-un galop denestăvilit spre alte dealuri, altepiscuri, alte mări şi depărtări.Întins pe spate, mă scufund înverdele crud, în ciripituri, înmirosul de pământ reavăn,pulsând de viaţă. Copaciifreamătă de plăcere laatingerea caldă a soarelui, sedezmorţesc, mormăie şitroznesc, plini de mugurisuculenţi. Mâine o luăm dinnou la pas, cu Lexi, spre inimapădurii. O inimă care pulsează,freamătă, ce te cheamă cu nouaviaţă. Mergem să ne înfruptăm,asemeni unui nou-născut, de lasânul etern darnic al pădurii.

Text și foto: Bogdan DanPe Bogdan îl mai găsiți aici:

https://bogdandanphotography.wordpress.com

Momente și schițe

În pădurea de pe muntele ce străjuiește Jiul,trăia cândva un brad. Era înalt, frumos, puternic.Îl cunoștea întreaga Vale, îl admirau mineriidepotrivă cu ciobanii, îl căutau copiii ca și tineriisau oamenii maturi. În zile de dogoare îi ocroteacu umbra lui, îi proteja pe timp de ploaie saufurtuni. Sub scutul lui își regăseau speranțele cândrătăceau pe cărări învăluite în ceață. Pentru toți,bradul cel singuratic era considerat un simbol,cel al încrederii în viață, al muncii oneste fărăpreget, al dragostei de oameni, al bunătăți fărămargini. Își alesese loc de trai golul alpin, lăsândpădurea mai la vale, înfruntând singur furiilemuntelui înțelegând că aceasta îi este soarta.Nu s-a chircit în calea gerului năprasnic, aramas drept când viscolul a încercat să-l frângă,a rezisat stoic grindinei dezlănțuite.A trăit și zile însorite, cele mai multe, când trupdin trupul muntelui a fost răsplătit din plin defrumusețile lui. Ca ființă a muntelui, înfrățit cu el, i-a rămasfidel o viață întreagă. Dar a venit o zi -sunt anide atunci - când soarta nemiloasa curma viațabradului cu lovituri neașteptate de topor. Aplâns atunci o vale întreagă. Gemeau munții subpovara tristei vești, lăcrimau pâraiele îndoliate,sufereau amarnic vietățile muntelui. Păduriletransmiteau în șoaptă groaznica știre pe carenimeni nu voia s-o creadă… Și totuși bradul nu mai există! Dar oameniicontinuau să-l caute. Îl mai caută și acum și-l vor

căuta mereu, căci bradul cel bun a lăsat în urma-i însemnele trăirii sale. Astăzi alți brazi micuți s-au născut înpepiniera muntelui în golul alpin preferat debradul... bunic. Ei simt adierea blândă pe carebunicul le-o transmite în pale de vânt ocrotitor șiîi trimit, la rândul lor, pioase gânduri derecunoștință. În pajiștea alpină de odinioară ei vin adesea șipresară flori de colt - simbol al nemuririi - pesterădăcinile-i rămase în viață. Și anii vor trece încontinuare. Brăduții vor deveni la rândul lorbrazi, trăind zile frumoase sau posomorâte,după cum barometrul vieții va arăta timp seninsau zile ploioase și mohorâte. Se vor naște alțibrăduți, apoi alții. Pajiștea alpină va fi an de an, când înflorită,când colorată în nuanțele pline de melancolie aletoamnei, când înghețată sub pojghița albă azăpezii. Întotdeauna însă va veni o primăvaracând odată cu natura vor renaște și amintiriledespre bradul de altădată.În memoria oamenilor el va rămâne întotdeaunaînalt, frumos, puternic. Va fi același – bun șialtruist. La focul cald născut din trupul lui nevom încălzi întotdeauna. În memoria bunicului meu, ing. Aurel Dula(1905-1973), un împătimit al muntelui.

Text  si foto : Aurel Dula (1934-1993)Pe Dragoș îl mai găsiți aici:

http://dragosdula.wix.com/photosBradul…

Stimați cititori, acceptați aceste rânduridrept o invitație la drumeția de iarnă, deșila prima vedere, metafora din titlu ar puteapărea - în mod paradoxal - o simplăspeculație gazetărească, ideea "cărărilorînzăpezite", putând fi la fel de ușorinterpretată, în sens de cărări închise,inaccesibile. Cărările turiștilor, înzăpezitesau nu, sunt întotdeauna aceleași, cel puținpentru motivul satisfacțiilor pe care ți leoferă parcurgerea lor. Ceea ce diferențiază detaliile sunt,desigur, anotimpurile, elemente de decor,care determină preferințe pentru vară,

iarnă, toamnă sau primavară, în funcție deopțiuni subiective, pentru că daca uniidintre dumneavoastră preferă, să zicem,imaginea unui câmp înflorit, alții preferăluciul cu efect feeric al țurțurilor de gheațăce atârnă iarna de streșinile cabanelor. Dar pentru că suntem în plină iarnă, și nunumai pentru aceasta, să rămânem așa cumne-am propus, în imperiul împărăției albe,cu certitudinea că gama compensațiilor cucare va fi răsplătită investiția noastră demișcare, va fi cel puțin egală cu ceea ce nise pare - uneori pe nedrept - a fi suma unoreforturi fizice exagerate.

Ce argumente pot fi mai convingătoaredecât o panoramă a Parângului sub albulimaculat, decat strălucirile metalice alevârfurilor Retezatului profilate pealbastrul dens al cerului de ianuarie, decâtliniștea pe care, ajuns în vârful Pelegii, o"simți" până în cutele cele mai adânci alevăilor de la poale, o liniște atât deprofundă încât îți "auzi" până și gândurile,iar sentimentele împrumută formemateriale: formele vârfurilor, lacurilor,custurilor, căldărilor glaciare... V-ați întrebat ce poate însemna oalunecare liberă pe schiuri, în afarachingilor unor pârtii de concurs? Oalunecare undeva pe o pantă izolată, fărăspectatori, undeva unde sub impulsul unuiimbold de moment, zborul schiurilor tepoartă în deplina libertate, făcându-te să teasemeni vulturului, singurul spectator -ocazional și el - ce descrie pe fundalulcerului cristiane largi urmate de picajefulgerătoare… Sau, dacă nu sunteți schior,imaginați-vă "doar" o plimbare pe... cărăriînzăpezite, sub dulcea povara a uneininsori abundente, terminată caîntotdeauna în fața unei cești aburinde deceai, în decorul intim și reconfortant alunei cabane izolate...

Text: Aurel Dula (1934-1993)Foto: Dragoș Dula

Pe Dragoș îl mai găsiți aici:http://dragosdula.wix.com/photos

Cărări înzăpezite

www.voceastrazii.comROMANIA MAGICA8 | 9 februarie 2016 ROMANIA MAGICA 9 februarie 2016 | 9

Momente în care magia îşiîmpleteşte voalurile invizibilecu renaşterea sunt atât de rare,de diferite, clipe pe care leîntâlneşti o dată în viaţă. Suntclipe în care seva unui nouînceput îţi inundă venele şi

simţi cum, alături de natură, tetransformi cu fiecare rază desoare, cu fiecare mic picur deploaie, cu fiecare noapteînstelată şi răcoroasă. În păduri se întampla lucruricu adevarat magice

săptămânile acestea. De subpătura de frunze trecute, decrengi şi fân pe care iarna le-amăcinat complet, mici mugurise transformă în frunze, în flori,curioşi, în lupta spre lumină.Naştere la început cu teamă, cutimiditate…îi auzi parcă cum îşişoptesc şi încearcă să-şi facăcuraj unul altuia: “Oare cum o fi dincolo, decelaltă parte a pământului ce neţine cald? Oare ce ne aşteaptăacolo? Oare toate foşnetele şiciripiturile, muzica vântului,sunt periculoase? Oare să negrăbim sau să mai aşteptam?Tu ce zici?” Patul pădurii se umple încetde flori: o anemonă aici,panseluţe mai încolo, păpădii,ghiocei, branduşe, primule

sălbatice, flori defragi…Desupra pădurii noriialeargă într-un galop denestăvilit spre alte dealuri, altepiscuri, alte mări şi depărtări.Întins pe spate, mă scufund înverdele crud, în ciripituri, înmirosul de pământ reavăn,pulsând de viaţă. Copaciifreamătă de plăcere laatingerea caldă a soarelui, sedezmorţesc, mormăie şitroznesc, plini de mugurisuculenţi. Mâine o luăm dinnou la pas, cu Lexi, spre inimapădurii. O inimă care pulsează,freamătă, ce te cheamă cu nouaviaţă. Mergem să ne înfruptăm,asemeni unui nou-născut, de lasânul etern darnic al pădurii.

Text și foto: Bogdan DanPe Bogdan îl mai găsiți aici:

https://bogdandanphotography.wordpress.com

Momente și schițe

În pădurea de pe muntele ce străjuiește Jiul,trăia cândva un brad. Era înalt, frumos, puternic.Îl cunoștea întreaga Vale, îl admirau mineriidepotrivă cu ciobanii, îl căutau copiii ca și tineriisau oamenii maturi. În zile de dogoare îi ocroteacu umbra lui, îi proteja pe timp de ploaie saufurtuni. Sub scutul lui își regăseau speranțele cândrătăceau pe cărări învăluite în ceață. Pentru toți,bradul cel singuratic era considerat un simbol,cel al încrederii în viață, al muncii oneste fărăpreget, al dragostei de oameni, al bunătăți fărămargini. Își alesese loc de trai golul alpin, lăsândpădurea mai la vale, înfruntând singur furiilemuntelui înțelegând că aceasta îi este soarta.Nu s-a chircit în calea gerului năprasnic, aramas drept când viscolul a încercat să-l frângă,a rezisat stoic grindinei dezlănțuite.A trăit și zile însorite, cele mai multe, când trupdin trupul muntelui a fost răsplătit din plin defrumusețile lui. Ca ființă a muntelui, înfrățit cu el, i-a rămasfidel o viață întreagă. Dar a venit o zi -sunt anide atunci - când soarta nemiloasa curma viațabradului cu lovituri neașteptate de topor. Aplâns atunci o vale întreagă. Gemeau munții subpovara tristei vești, lăcrimau pâraiele îndoliate,sufereau amarnic vietățile muntelui. Păduriletransmiteau în șoaptă groaznica știre pe carenimeni nu voia s-o creadă… Și totuși bradul nu mai există! Dar oameniicontinuau să-l caute. Îl mai caută și acum și-l vor

căuta mereu, căci bradul cel bun a lăsat în urma-i însemnele trăirii sale. Astăzi alți brazi micuți s-au născut înpepiniera muntelui în golul alpin preferat debradul... bunic. Ei simt adierea blândă pe carebunicul le-o transmite în pale de vânt ocrotitor șiîi trimit, la rândul lor, pioase gânduri derecunoștință. În pajiștea alpină de odinioară ei vin adesea șipresară flori de colt - simbol al nemuririi - pesterădăcinile-i rămase în viață. Și anii vor trece încontinuare. Brăduții vor deveni la rândul lorbrazi, trăind zile frumoase sau posomorâte,după cum barometrul vieții va arăta timp seninsau zile ploioase și mohorâte. Se vor naște alțibrăduți, apoi alții. Pajiștea alpină va fi an de an, când înflorită,când colorată în nuanțele pline de melancolie aletoamnei, când înghețată sub pojghița albă azăpezii. Întotdeauna însă va veni o primăvaracând odată cu natura vor renaște și amintiriledespre bradul de altădată.În memoria oamenilor el va rămâne întotdeaunaînalt, frumos, puternic. Va fi același – bun șialtruist. La focul cald născut din trupul lui nevom încălzi întotdeauna. În memoria bunicului meu, ing. Aurel Dula(1905-1973), un împătimit al muntelui.

Text  si foto : Aurel Dula (1934-1993)Pe Dragoș îl mai găsiți aici:

http://dragosdula.wix.com/photosBradul…

Stimați cititori, acceptați aceste rânduridrept o invitație la drumeția de iarnă, deșila prima vedere, metafora din titlu ar puteapărea - în mod paradoxal - o simplăspeculație gazetărească, ideea "cărărilorînzăpezite", putând fi la fel de ușorinterpretată, în sens de cărări închise,inaccesibile. Cărările turiștilor, înzăpezitesau nu, sunt întotdeauna aceleași, cel puținpentru motivul satisfacțiilor pe care ți leoferă parcurgerea lor. Ceea ce diferențiază detaliile sunt,desigur, anotimpurile, elemente de decor,care determină preferințe pentru vară,

iarnă, toamnă sau primavară, în funcție deopțiuni subiective, pentru că daca uniidintre dumneavoastră preferă, să zicem,imaginea unui câmp înflorit, alții preferăluciul cu efect feeric al țurțurilor de gheațăce atârnă iarna de streșinile cabanelor. Dar pentru că suntem în plină iarnă, și nunumai pentru aceasta, să rămânem așa cumne-am propus, în imperiul împărăției albe,cu certitudinea că gama compensațiilor cucare va fi răsplătită investiția noastră demișcare, va fi cel puțin egală cu ceea ce nise pare - uneori pe nedrept - a fi suma unoreforturi fizice exagerate.

Ce argumente pot fi mai convingătoaredecât o panoramă a Parângului sub albulimaculat, decat strălucirile metalice alevârfurilor Retezatului profilate pealbastrul dens al cerului de ianuarie, decâtliniștea pe care, ajuns în vârful Pelegii, o"simți" până în cutele cele mai adânci alevăilor de la poale, o liniște atât deprofundă încât îți "auzi" până și gândurile,iar sentimentele împrumută formemateriale: formele vârfurilor, lacurilor,custurilor, căldărilor glaciare... V-ați întrebat ce poate însemna oalunecare liberă pe schiuri, în afarachingilor unor pârtii de concurs? Oalunecare undeva pe o pantă izolată, fărăspectatori, undeva unde sub impulsul unuiimbold de moment, zborul schiurilor tepoartă în deplina libertate, făcându-te să teasemeni vulturului, singurul spectator -ocazional și el - ce descrie pe fundalulcerului cristiane largi urmate de picajefulgerătoare… Sau, dacă nu sunteți schior,imaginați-vă "doar" o plimbare pe... cărăriînzăpezite, sub dulcea povara a uneininsori abundente, terminată caîntotdeauna în fața unei cești aburinde deceai, în decorul intim și reconfortant alunei cabane izolate...

Text: Aurel Dula (1934-1993)Foto: Dragoș Dula

Pe Dragoș îl mai găsiți aici:http://dragosdula.wix.com/photos

Cărări înzăpezite

www.voceastrazii.comSOCIAL10 | 9 februarie 2016

Așa se descrie drama fără marginia adolescentelor care își impartviața între lecțiile de la școală șirolul de a fi mămică. În loc sătreacă prin perioada copilăriei șicea a adolescenței ca și ceilalțicolegi ai lor, fetele duc greulsusținerii unei familii.

Unii le-ar spune că sunt copii carecresc la rândul lor copii. Sunt și cazuriîn care sunt ajutate de familie să-șicrească bebeluşii, dar sunt și situații încare tinerele sunt nevoite să sedescurce de unele singure și astfelrenunță la școală.

În cartierul 8 martie din Petrila,printre tinerele care au devenit mame lao vârstă fragedă o întâlnim pe Mihaela,mamă a trei suflete. Într-o garsonieră sărăcăcioasă, nepoftește mama fetei care ne spune săscuzăm dezordinea. Ne așezăm pe ocanapea veche, iar un copil blond cuochii verzi se uită atent la noi. Este fiulsurorii Mihaelei, care se joacă de zor cuo mașinuță pe care a primit-o cadou deCrăciun. Un reșou așezat în mijlocul camerei,încălzește întreaga locuință. Dinbucătăria mică, vine un miros demâncare, bunica i-a pregătit băiețeluluiprânzul.

În încăpere apare și tânăra Mihaela carese așază timidă pe un scaun din lemn.Ține capul în pământ și evită să neprivească. Acum are 22 de ani și arămas însărcinată când avea 17. Dramafetei a început când aceasta a fostpărăsită de tatăl copilului, când eraînsărcinată în câteva luni. Bărbatul s-arăzgândit și nu și-a mai dorit copilul șinici o viață alături de Mihaela.

„De primul bărbat m-am despărțitcând am rămas gravidă. Nu neînțelegeam, pleca de acasă. Mi-am doritun copil cu el pentru că ne-am înțelesbine, după aceea s-au schimbatlucrurile”, spune Mihaela. Tânăra a încercat să-și refacă viața șia găsit pe altcineva, cu care a avutaceeași soartă. A renunțat la școală și regretă nespusacest lucru.

„Nu mai merg la școală...din cauzasituației. A venit pe lume primul copil șinu am mai continuat... Mama a fostacolo unde a fost, am fost crescută debunica, ea nu se interesa de noi, ne lăsahai hui pe stradă, pe unde voia ea și amrenunțat”, spune Mihaela. Pe micuții Mihaelei i-am cunoscut înperioada sărbătorilor de iarnă, cândniște tineri voluntari le-au adus

pachete. S-au bucurat nespus și nu s-aumai dezlipit minute întregi de jucăriilede la „Moș Crăciun”.

Tânăra este sprijinită de mama ei.„Mă ajută mama mea, fratele, mai

merg la muncă cu ziua. E greu să aigrijă de trei copii”, precizează fata.

În scurt timp, în garsoniera modestădin blocul 26 își face simțită prezența șisora Mihaelei, fiind și ea în aceeașisituație. Pare mai dură ca sora ei și nuse teme deloc să ne dea răspunsuri. Andreea are un băiețel, de tei ani, decare are grijă mama sa. Aflăm căbăiețelul cu ochii verzi, ce ne-a privitatent când am intrat, e fiul ei

Are 18 ani și are un băiețel de trei ani.„A fost un copil dorit, m-am despărțit

de bărbatul cu care am copilul”, spuneAndreea.

Tânăra a renunțat și ea la școală.„Acum e prea târziu, aș putea să mă

înscriu dar nu am cu ce, nu am niciunvenit și trebuie să am grijă și de copil”,afirmă fata.

Când a rămas însărcinată„Mi-a fost rușine de colegii mei.

Copiii care au copii.Viața gri a mamelor minore,întunecată de grija zilei de mâine

„Aș schimbaviitorul, să

am o situațiemai bună.

Mi-aș fi doritsă continui

școala”

www.voceastrazii.com SOCIAL 9 februarie 2016 | 11 Mi-aș dori să fiu o altfel de persoană.S-au schimbat multe lucruri în viațamea de când am copilul”

Povestind cu mama fetelor, aflăm căo situație neplăcută din trecut a fost ceacare și-a pus amprenta pe viețile lor. Mama celor două, Mariana Ababei, afost la închisoare timp de cinci ani.Femeia a fost acuzată de complicitate lacrimă, după ce un bărbat, prieten defamilie, s-a ascuns la ea în casă, după cea ucis. Cele două fete au rămas singure și aufost nevoite să-și croiască un viitor. Dincauza lipsurilor, acestea au fostcondamnate la lupta pentrusupraviețuire. Cele două nu au maicontinuat școala și s-au îndrăgostit deprimii oameni cu care au intrat încontact. Au crezut că le va fi bine și căvor forma o familie, însă bărbații cucare au rămas însărcinate nu au vrut sămai audă de ele. Imaginea copilăriei gri se întunecă, înaceeași scară de bloc, unde o găsim peAdelina, o fată de doar 16 ani. Și ea larândul ei are un bebeluș, își imparteviața între școală și schimbat descutece. Spune că și-a dorit acest copilși că părinții ei, deși au acceptat cugreu situația, o ajută. Tatăl copilului aabandonat și el familia. „Am un copil de un an și două luni.Nu este așa ușor să crești un copil. Numai stau cu tatăl copilului, nu a vrut să-lrecunoască, a spus că nu vrea copii. Azis că e prea tânăr. Mă ajută părinții,acum. S-au supărat pe mine când auauzit că sunt însărcinată, dar până laurmă au acceptat situația”, povesteșteAdelina. Adolescenta a continuat să meargă lașcoală și vrea să-și creioneze un viitor.

„Merg la școală, sunt în clasa a VII-a.Am renunțat când am fost gravidă șidupă ce am născut m-am întors lașcoală. Îmi doresc să-mi găsesc un locde muncă, să mă pot ocupa de copil șisă-i ofer o viață mai bună”, Acum Adelina e o mamă singură.Deocamdată nu mai vrea niciun bărbat

în viața ei, vrea doar să-și continueșcoala și să-și crească bebelușul. Fetele pe care le-am întâlnit nu au osituație materială bună, iar condițiile încare locuiesc sunt precare. Se încălzescla un reșou, iar bunurile pe care le au încasă sunt primite de la oameni.Alimente și haine, primesc tot de la ceicu dare de inimă Într-o clădire din zona blocului, estesituat Serviciul Public Local deAsistență Socială. Tinerele știu deexistența acestui serviciu, însă le-a fostteamă să apeleze. Nu știu care suntprocedurile și le e teamă că le vor filuați copiii.

„Sunt multe cazuri, comparativ cuanii precedenți. În 2015 avem șaptecazuri de mame minore. Este o procedură, în cazul în care nueste în evidența noastră acea mamăminoră, spitalul ne sesizează scris șimămica intră imediat în evidențanoastră. Serviciul de asistență prininspectorul de la Protecția Copilului,sprijină mămica, evaluează dacă existărisc sau nu și o ajută să întocmeascăacte pentru obținerea prestațiilor șiserviciilor. Este sprijinită și să-șicontinue studiile și este monitorizată deserviciul de asistență, până nu

constatăm că există risc de abandon alcopilului”, a declarat, pentru VoceaStrăzii, Gabriela Heljiu, șeful ServiciuluiPublic Local de Asistență SocialăPetrila. În aceeași zi am cunoscut-o și peDiana, o tânără de 16 ani din Petroșani.Fata este însărcinată în patru luni șispune că nu are casă, că locuiește peunde poate. A rămas însărcinată cu Alex, un tânărde 26 de ani, cu care, spune ea,păstrează legătura, însă părinții lui nusunt de acord cu Diana și cu faptul căaceasta va avea un copil. Diana a rămas orfană de tată, cândera foarte mică, iar mama sa aabandonat-o la vârsta de doi ani.Ulterior, a fost preluată de o asistentămaternală ce a crescut-o până la vârstade 10 ani, când mama Dianei a venit să-și „recupereze” copilul. A luat-o peDiana de la cea căreia îi spunea „mamă”și cea care o crescuse până atunci. În următorii ani, mama fetei și-a datarama pe față din nou și a abandonat-opentru a doua oară.

„Nu am unde să stau. Deocamdatădorm pe unde apuc, chiar și afară. Nuam niciun ajutor”, spune Diana. Reprezentanții de la Direcția deAsistență Socială și Protecția CopiluluiHunedoara au spus că se vor lua măsurica adolescenta să ajungă într-un centrupentru mame de pe raza județuluiHunedoara.

Iulia BĂLUȘĂ

”Tatăl copiluluinu îl caută”

www.voceastrazii.comREPORTAJ12 | 9 februarie 2016

Domnul Nicolae Cernea este, din punct devedere strict topografic, omul din capul satului.După cât e de înţelept şi de muncitor am puteazice că Dumnezeu l-a aşezat acolo cu un anumescop. Baciul Nicolae stă, aşadar, în Petrila, peValea Cimpii, la numărul 54.

Pintea & Bălan, prietenii oilor şi duşmanii demoarte ai lupilor E vară. În fiecare sâmbătă dimineaţa, el iese cu cele20 de mioare ale sale pe marginea Lacului adormit,aflat chiar în apropierea casei sale. Are alături uncâine imens pe care îl strigă Pintea. Câinele l-acumpărat, acum câţiva ani, în târgul de Sfântă MărieMică de la Pui, pe când era de doar două luni.Cumpărătorul a dat pe el două milioane. “E un câinece n-are treabă cu oamenii. Doar cu lupii…” Pinteaîmpreună cu Bălan, celălalt câine al oierului, au puspe fugă un lup care apucase să-şi înfigă colţii în gâtulunei biete oi rătăcite de turmă. Oaia a scăpat teafărădoar datorită vitejiei comune a lui Pintea & Bălan darmioara are şi acum, ca semn al rătăcirii sale de turmă,două cicatrici în dreptul gâtului. În rest, am aflat că,acasă, Pintea e atât de bleg că atunci când stăpânul îidă de mâncare, găinile i-o ciugulesc chiar înainte de aajunge la el. Pintea nu protestează nici atunci cândvin oameni străini şi bat la poarta baciului Cernea. Elle semnalează prezenţa doar printr-un lătrat plictisitşi anemic. Latră doar atât cât să afle stăpânul că-lcaută cineva. Bălan are un cu totul alt caracter. El efioros atât la înfăţişare cât şi la comportament. Deaceea, Bălan a fost repartizat cu oile la munte, în timpce Pintea îşi face siesta pe prispa casei. Cele 20 de oiîl ascultă pentru că ele, oricât le-ar considera lumeacă-s proaste, ştiu că, la nevoie, Pintea le scoate dinorice belea ar intra ele cu lupul cel fioros. Până în 15iunie, mioarele cele tinere vor sta acasă (“Până atunciuită de mamă”, ne-a explicat oierul), dar după aceadată vor fi duse şi ele la munte. Într-un loc numitSterminos.

După 20 de ani. Romanul minerilor din Vale Domnul Cernea – tatăl a lucrat la mină şi a ieşit lapensie, în 1985, pe când avea 50 de ani. De când aieşit la pensie şi până azi au trecut aproape 30 deani şi fostul miner se simte încă în putere. (De fapt,recunoaşte omul nostru, el a lucrat - ca oricemomârlan care se respectă - mai mult pe la transport,ca motorist, şi nu direct în extracţia cărbunelui.) Zice

că putea să mai lucreze încă doi ani dar a apucat săceară, în scris, ieşirea la pensie şi cei aflaţi laconducerea minei n-au vrut să mai revină asupradeciziei anterioare. Decât să iasă ei din sistem, auales să nu cedeze la presiunile celor care au judecatpripit. Copiii săi, Ion şi Nicolae, au împlinit, recent,câte 45 de ani. Cum şi ei au lucrat 20 de ani la minăau putut ieşi, la rândul lor, la pensie. “Nici ei n-aulucrat direct în cărbune”, ne-a asigurat Cernea -senior. Ca şi tatăl lor ei se vor dedica, de acumînainte, oieritului. Mariana, fata familiei Cernea, eprofesoară la o şcoală din Petroşani. A divorţat, nu demult, de un inginer, (socotit cel mai bun alcătuitor dehoroscoape din presa locală) și a decis să-și ia soartaîn propriile mâini. Pentru că Mariana a ales să lucrezeîn învăţământ, ea va fi singura din familie care va mailucra încă mulţi ani de acum înainte…

Capre negre apărate, deopotrivă, de unpădurar şi un comunist Despre lacul aflat în faţa noastră, baciul Nicolaeare câteva poveşti pe care, dacă le asculţi atent, ţi seface pielea ca de găină şi părul vâlvoi. Lacul are peşteberechet dar baciului Nicolae nu i-au plăcut niciodatăvieţuitoarele apei. Lui i-a plăcut vânătoarea şi zice căare atâtea poveşti cu subiect cinegetic că i-ar trebui osăptămână ca să ni le poată povesti pe toate. Laînceput, el a vânat împreună cu tatăl său, care a fostpădurar vreme un sfert de veac. Tatăl şi fiul au vânatiepuri, căprioare, cerbi, mistreţi, lupi, urşi, mâţisălbatici şi capre negre. Despre tatăl său, Pavel, fiulNicolae zice că “a fost cel mai mare comunist dinCimpa”. (“Asta până la apariţia veşnicului primar IliePăducel…”, ne zice, râzând, baciul Nicolae.) În aceastădublă calitate, de pădurar şi de comunist, PavelCernea a apărat, din obligaţie de serviciu şi cuabnegaţie partinică, caprele negre de puşcabraconierilor care veneau, de peste tot, ca să lerăpună. Lacul din Cimpa s-a format pe locul unde, înanii ’70 ai secolului trecut, s-a exploatat, la suprafaţă,o brumă de cărbune. Ţara cerea, an de an, tot maimult “aur negru” şi oriunde s-ar fi putut exploata,repede şi uşor, se deschidea o mină sau o carieră.(“Suntem aici ca să înfrângem natura. Nu vom mai fidezmoşteniţii patriei, orfanii lui Dumnezeu, în regatulsetei şi al intemperiilor, exilaţii propriului nostrupământ. Vom fi alţii, vom fi mari şi fericiţi!” Cam aşasunau lozincile, în formulă marquez-iană, a celor carese făceau că vor da cărbune, mult şi de calitate,siderurgiștilor de la Hunedoara şi Călan…) Carieran-a ţinut mult şi baciul Nicolae zice că acţiunea cucărbunele din Cimpa a fost mai mult propagandisticăşi că era, de fapt, o modalitate nu prea ortodoxă de amai spăla nişte bani proveniţi de la stat. Poate deaceea s-a şi format acest lac blestemat. Pentru că înloc să le aducă celor de pe Valea Cimpii, dupăabandonarea exploatării cărbunelui, turişti şi pescarile-a adus numai nenorociri, ca la mină. “Adică, pebandă rulantă…”

Trei morţi misterioase în Lacul adormit Prima… Până acum, victimele Lacului adormit au fost doi

tineri petrileni şi o femeie în floarea vieţii, venitătocmai din Valea Moşicului. Moartea celei din urmă afost învăluită într-un adânc mister. A venit ea, pe

Valea Cimpii, de peste dealuri şi văi, ca să-şigăsească, în mod voluntar, sfârşitul în lac? Variantaunei sinucideri a fost luată şi ea în calcul la fel cum afost pusă la socoteală şi varianta unei omucideri. Certeste că cercetările s-au finalizat, în buna tradiţie alocului (şi a lacului…), în coadă de peşte. A fost osinucidere? A fost o crimă cu autor necunoscut?Egale sunt toate variantele, valabile toate ipotezele…

A doua victimă……a fost un tânăr care şi-a pierdut telefonul. Acesta

a constatat lipsa celularului abia când a ajuns la birtuldin sat. Tinerii au făcut, anterior, baie în lac şi auplecat, împreună, spre casă. Dar, fiind vară, aupoposit la localul rural pentru a se răcori cu o bere.Tânărul s-a întors la locul unde credea că i-ar fi căzuttelefonul şi, odată intrat în lac, a început să-l caute.S-a afundat în mâl şi a dispărut pur şi simplu.Prietenii nu l-au găsit, cum nu au dat de el nicisalvatorii care au fost chemaţi, urgent, să le dea omână de ajutor. După zile de căutări zadarnice,localnicii au apelat la preotul Negoi. Se spune că abiadupă ce preotul paroh a făcut o slujbă şi a lăsat olumânare, înfiptă într-un colac, să plutească pe ape augăsit locul unde zăcea cel înecat. Lumânarea s-a opritchiar în trestiile unde, după puţină vreme, trupul aieşit singur la suprafaţă.

A treia victimă……a Lacului adormit a fost un copil care, împreună

cu alţi tovarăşi de joacă, şi-au construit o plută ca săexploreze apele aflate lângă gospodăriile lor. De peplută, copiii au sărit în apă şi au înotat care încotro.După scăldat, toţi au revenit la suprafaţă în afară deunul singur. Oierul Nicolae zice că oamenii l-aucăutat zile în şir şi tot n-au dat de el. Într-un final,sătenii l-au găsit chiar sub pluta de pe care sărise înapă. Sub ape, băiatul s-ar fi agăţat de un piron bătutsă asigure etanşeitatea plutei. El nu s-ar fi pututdezlipi de acel piron, care l-a ţintuit de plută la felcum a fost ţintuit Iisus pe cruce. O altă variantă aacestei triste poveşti de viaţă şi de moarte spune că,de fapt, băieţii săreau în apă ca să treacă, înot, printr-o veche conductă a minei (ce avea un diametrusuficient de mare ca să poată fi străbătută un trupfirav de copil) dintr-o apă într-alta. Ei voiau să ajungă,ca somonii în perioda împerecherii, dintr-un lac cuape stătute în pârâul cu apă rece şi vijelioasă care lestrăbate satul. Din nefericire, unul dintre ei n-a maiajuns în pârâul cel limpede. Mult mai grăbit decâttovarăşii săi de joacă, el n-a mai trecut dintr-o apăîntr-alta ci pare să se fi evaporat direct în noriiprimitori ce lenevesc, vara, deasupra Cimpii. Ultimavariantă pare demnă de Gabriel Garcia Marquez, celcare a descris Ultima călătorie a vasului fantomă dinperspectiva unui desperados: “În sfârşit, o să vedeţivoi, nătăfleţilor, cine sunt eu. Şi a început săvâslească înainte către ferestrele luminate aleaşezării adormite şi, iată, începeau să se vadă crucilede pe acoperişurile bisericii, sărăcia caselor, iluzia…”

Mihai BARBU

Ultima călătorie a vasului fantomă.

Pe lacul din Valea Cimpii

www.voceastrazii.com VOCEA STRAZII 9 februarie 2016 | 13

Am mai prezentat iniţiative, proteste,posibilităţi politice şi mici evenimente. Ammai vorbit de defrişări, am mai susţinut şiam mai strigat, împreună cu alţi apărători aimediului, pe Facebook şi la televizor: "Opriţidefrişările", "Plantaţi", "Nu ne maivindeţi ţara" şi multe alte (considerate)dramatizări. O vom mai face, iar atâta timp câtsuntem vocea strazii - alături de oamenidrepţi, frumoşi şi curajoşi care vor cuadevărat să schimbe ceva în ţara asta, vomcontinua să credem cu stoicism că se poate! În ciuda protestelor înregistrate în rândulsocietăţii civile, corporaţiile îşi continuămarşul triumfal către profitul cu orice preţ,nesocotind costurile pe care le plătim deja şicare se vor răsfrânge asupra generaţiilorviitoare. Zecile de proteste care au avut locîn ţară începand cu luna mai 2015, nu s-ausoldat cu rezultate concrete. Participanţii laproteste sunt priviţi cu suspiciune de cătrecei care nu realizează că fiecare copac tăiatreprezintă încă un cui înfipt în coşciugulcopiilor şi nepoţilor noştri. Iar factorii dedecizie la nivel politic privesc pădurea strictprin prisma rolului său economic şi alprofitului imediat, fără niciun fel de viziunepe termen lung.

Am aflat de "Plantează în România" săptămâna trecută. Tot atunci am aflat dincomunicatul de presă şi că țara noastră sesituează sub medie ca procent de suprafață

împădurită, având doar 27,3% dinsuprafață acoperită de păduri, față de32,4% -  media europeană. Ne clasămastfel pe locul 13 în Europa și pe locul 10 înceea ce privește suprafața de pădureraportată la numărul de locuitori - 0,30ha/locuitor, primele poziții fiind ocupate deţările nordice (Finlanda, Suedia şi Norvegia).

Suficient de îndrăzneaţă într-o ţară încare (doar) se taie, această iniţativă  îşipropune  prin membrii săi şi prinONG-urile partenere,  să desfășoare ceamai mare acțiune de împădurire de  pânăacum de pe teritoriul țării noastre. Acest proiect a fost ideea unei persoane -Mihai Mihu, idee la care ne-am raliat şi noi,Hetti Benedek şi cu mine - dar cred căreprezintă, de fapt, năzuinţa noastră atuturor, cu toţii am simţit nevoia să facemceva, să ne implicăm, să plantăm un copac,doar că, prinşi în caruselul vieţii cotidiene,nu am găsit răgazul, determinarea şi curajulde a pune în practică o astfel de campanie.Şi, "pentru că toate trebuiau să poarte unnume", s-au numit Asociaţia CreştemRomânia Împreună, din care face parte şiasociaţia noastră

Declară pentru vocea strazii, MihaelaPopescu - preşedinte al Asociaţiei Agora forLife.

Reporter: Este corectă definiţia,categorisirea de "activist"?

Mihaela Popescu: Nu este completă,noi de exemplu, întreprindem multe acţiuni

legate de promovarea valorilor tradiţionleromâneşti, de păstrarea moştenirii culturaleromâneşti şi europene. Protecţia mediuluieste doar una dintre componentele activităţiinoastre. Încercăm să ajungem în cât maimulte judeţe, în funcţie de ce parteneriatesemnăm, sperăm să ajungem şi înHunedoara. Vrem să atragem colaboratori,voluntari, susținători și insituții ale statuluicare să se implice direct sau indirect înacțiunea de plantare. Iniţiativa va conține şi o componentăeducativă – implementarea proiectului OraVerde în sistemul de învățământ dinRomânia și cea de-a treia etapă, depășirearecordului mondial la plantat de puieți, înanul 2017.

Mihaela Popescu: Obiectivele noastresunt acelea de a reface perdelele forestiere -acum distruse -, de a ameliora situațiaterenurilor degradate și de a contribui laeducarea românilor. Ne dorim, de asemenea,ca această acțiune să fie una prin care sădemonstrăm unitatea națională, invitând peaceastă cale să ni se alăture toți ceipreocupați de viitorul pădurilor, fie căvorbim de indivizi, ONG-uri sau diverseinstituții private sau publice. Pădurisănătoase înseamnă mai puține alunecări deteren, mai puține inundații și nu în ultimulrând, conservarea biodiversității, ahabitatelor și grija față de sănătateaoamenilor.

În acest moment proiectul numărășapte instituţii, nouă ONG-uri, 128 devoluntari,  126 de donaţii şi două zerouriîn dreptul companiilor şi OcoalelorSilvice.

Sergiu BALABAN-DUCK

Plantează în România­ cea mai mare campanie de împădurire

Dacă vreţi şi voi să plantaţi,să încurajaţi, să participaţi, urmăriţi

https://www.facebook.com/planteazainromaniasau intraţi pe site­ul

http://planteazainromania.ro/

www.voceastrazii.comREVOLTE14 | 9 februarie 2016

În ciuda faptului ca România şi-aîndeplinit deja planul pentru 2020 deproducţie de energie verde “la hectar” ,conform spuselor reprezentantilor ANRE -"ţinta asumată de România înconformitate cu Directiva 2009/28/ECprivind ponderea energiei din surseregenerabile de energie în consumul finalde energie la nivelul anului 2020 (de 24%)a fost realizată în anul 2010 la nivelul de23,6%, România clasându-se pe locul 2 înrândul statelor membre UE cu privire lagradul de realizare a ţintei propuse" - şideşi nu are unde stoca surplusul, asaltulasupra râurilor rămase încă intactecontinuă.

După distrugerea râurilor din Făgăraş, dupăsalba de microhidrocentrale din zona MăguriRacatau-Cluj care au primit autorizaţii demediu cu toate că zona Someşului Rece estedeclarată sit protejat Natura 2000 , şi anenumăratelor microhidrocentrale construiteîn mai multe judeţe, a venit rândul râului Nera,care leagă trei arii protejate (Parcul NaționalSemenic- Cheile Carașului, Cheile Nerei –Beușnița, Parcul Natural Porțile de Fier). Maimult, este un râu de frontieră, străbătând şiSerbia şi Voivodina.

La APM Caraș-Severin s-a depus recentspre avizare documentația pentru realizareaunor microhidrocentrale la Prigor, ce vorafecta iremediabil Râul Nera, pe tot cursul său,iar localnicii sunt chemaţi la dezbatereapublică pe data de 16 februarie, în incintaPrimăriei locale. De ce ar fi nevoie de alte microhidrocentraleîn ţara noastră, în condiţiile în care:

1. Ne-am îndeplinit ţinta asumată privindponderea energiei din surse regenerabile.

2. Nu avem unde stoca surplusul.3. Comisia Europeană a anunţat, în iunie

2015, începerea procedurii de infringement

împotriva ţării noastre din cauza impactuluidevastator asupra mediului al unor proiecteasemănătoare. Qui prodest? La nivel micro - comunităţiilocale, în mod cert, nu îi foloseşte acestproiect. Ca să-l cităm pe reputatul biolog PeterLengyel, referindu-se la proiectele de MHCdin Munţii Făgăraş: « Ca să faci asemeneamonștri de beton, ai nevoie de un drum deacces pe care să circule marile utilaje, decipractic toată valea este terfelită. În timp scurt,o vale naturală sălbatică, splendidă, romantică,unde nenumărate specii aveau condiții deexistență… ajunge o văgăună cu buldozere,excavatoare, explozii de dinamită, dislocarearocilor… un șantier în care comunitățileorganismelor acvatice sunt terminate… la felcum erau comunitățile umane peste care a fostaruncată bomba de la Hiroshima sauNagasaki ». La nivel macro – consumatorii de energie –nici atât, pentru că subvenţiile pentru "energiaverde" sunt susţinute chiar din buzunarulnostru. În mod paradoxal, cu cât avem maimulte astfel de « investiţii în energie verde »cu atât mai mult vom plăti factura deelectricitate, pentru că subvenţiile pentruenergia verde sunt susţinute din buzunareleconsumatorilor. Dacă nu s-ar alocacertificatele verzi ca stimulant al investiţiilor înMHC-uri, aceste investiţii ar fi completneprofitabile. Însă, în condiţiile actuale,construirea unor astfel de MHC-uri este o minăde aur: dupa cum citim aici, « …la 250.000 deeuro valoare a energie produse, subvenția dinbani publici care se adaugă veniturilorinvestitorilor este de 970.000 de euro. Văzândacest raport de 1:4, devine evident că miza nueste energia “verde”, ci subvenţia extrasă de labugetul de stat, sub pretextul producerii debeneficii “verzi”. Iar toate aceste « investiţii »se fac cu fonduri europene, deci efortulfinanciar din partea iubitorilor de energieverde este minim. Autorităţile dau avize peste avize,asigurându-ne că impactul unor astfel deproiecte este minim, negând evidenţa şineluând în calcul impactul cumulat pe care îlau astfel de proiecte, impact devastator pentrumediu. De cealalta parte, noi plătim mai multfactura pentru curent electric şi rămânem şifără ultimele peisaje de natură sălbatică dinEuropa… Încheiem cu o descriere a acestormicrohidrocentrale pe râurile de munte,

descriere facuta de profesorul Ovidiu Mihut,din Curtea de Argeș, cel care luptă de cinci aniîmpotriva încălcării legilor de cătreconstructorii micro-hidrocentralelor de peversantul sudic al Făgărașului, de pe râurileCapra și Buda si care a avut o contribuţiedecisivă în declanşarea procedurii deinfringement: « Noi, în locul unui pârâu demunte, am făcut o țeavă din vârful munteluipână jos și-i spunem pompos energie verde.Aceste proiecte au afectat iremediabilbiodiversitatea. În primul rând pentru că auluat apa. Au lăsat o albie aproape seacă, pecare nu curge constant un debit ecologic, cumprevede legea și nu mai oferă condiții de viațăpentru pești( …) În plus, au modificat structurageomorfologică a albiei. Cascadele le-auaruncat în aer, le-au concasat. Noi, pescarii,n-aveam voie să pescuim în pâraiele alea demunte decât de la 1 mai la 15 septembrie, căera prohibiție conform legii. Iar ăștia au intratcu excavatoarele, cu dinamita, cu toateutilajele alea și au măturat de la un cap la altultoată valea. Au intrat și au dinamitat albia și aunivelat-o, exact cum se face un drum forestier.Acele pâraie ce izvorăsc de la 1700 de metri șicurg printre pietre reprezentau niște peisajedin filmele lui Walt Disney. A fost GrădinaEdenului. Acum acele albii au devenit unAuschwitz al pâraielor de munte ». Asistam la un genocid ecologic care poartă,pompos, numele de « energie verde ». Dacăvrem să mai avem apă în văile munţilor noştri,văi acum aproape secate de puzderia de ţevicare captează apa râurilor din vârf până învale, trebuie să punem capăt asaltului acestor« investitori » care distrug iremediabil natura.

Articol trimis deMihaela POPESCU - Agora for Life

Un nou proiect distructiv,de data aceasta pe râul Nera

www.voceastrazii.com DE ZI CU ZI 9 februarie 2016 | 15

Conform ultimelor studii, zahărul este considerat afi noul tutun. Pe plan mondial se estimează că acestaliment reprezintă aproape 20% din alimentaţie. Unromân consumă în medie 16kg de zahăr pe an, iar unamerican 58kg. Cifrele sunt îngrijorătoare ţinând contde faptul că Organizaţia Mondială a Sănătăţiirecomandă consumul a cel mult şase linguriţe de

zahăr pe zi, incluzând şisahărul încorporat în alimente. Efectele secundare alezahărului: Zahărul îngraşăorganele, fructoza din zahărdetermină ficatul să depozitezemai multă grăsime şi în locurifoarte ciudate. În timp, o dietăbogată în zahăr poate duce laformarea unor globule degrăsime în jurul ficatului. Creşte riscul de diabet şi deboli ale inimii. Bolile de inimă şidiabetul sunt în strânsălegătură. Pentru fiecare 150 decalorii în plus faţă de consumulrecomandat, riscul de diabetzaharat creşte cu 1.1%.

Te transformă într-un dependent. Ca şi în cazuldrogurilor, zahărul declanşează eliberarea desubstanţe chimice care ating zona din creierresponsabilă cu plăcerea, în acest caz opioide şidopamină. Oamenii dezvoltă o toleranţă la zahăr, aşacă au nevoie de o cantitate mai mare pentru a se simţibine.

Zahărul te face un zombi înfometat de energie.Atunci când ai nevoie de energie, mănânci repede obomboană de ciocolată şi ai rezolvat problema.Studiile arată că durează numai 30 de minute caenergia să scadă la nivelul iniţial şi astfel intri într-uncerc vicios. Studiile au mai arătat că zahărulfavorizează şi eliberarea serotoninei, un hormon alsomnului. Te deprimă. Mâncând zahăr în ideea de a te simţimai bine, vei obţine un efect opus. Conform unui altstudiu, cei care mâncau fast-food şi dulciuri aveau unrisc cu 40% mai ridicat de a face depresii faţă de ceicare încercau să se ferească de tentaţii. Îţi provoacă riduri. Zahărul atacă proteinele dinsânge şi dă naştere unor invadatori care afecteazăcalitatea colagenului şi elastinei, elementele care facpielea fermă şi elastică. În plus, zahărul dezactiveazăenzimele naturale ale corpului, ceea ce înseamnă că îipermite soarelui să treacă mai uşor, îmbătrânindpielea. Fructele sunt sanatoase, dar şi acestea trebuiescconsumate cu moderaţie, din cauza conţinutului dezahăr.

Alexandru COLOBANEA, FitnessTrainer/Instructor Personal

Dragi cititori şi cititoare, recent,poate aţi auzit de, văzut despre şicitit reportajul făcut de#Voceastrăzii în oraşul Uricanidin Valea Jiului. Poate aţi ascultat şicuvintele unor altor încărcăricetăţeneşti a căror „legi” necomandă respect. Eu mi le pundeoparte. Ştiu, cum ştiţi şi voi, căde la aceste laturi ne putem aşteptala puţine surprize, iar eu (pe astea)nu le voi economisi şi nu renunţ ladorinţa (puţin) prea egoistă de a leîmpărtăşi cu voi. Aşa că, precizezcu puncte:

1. Oamenii ăia n-au cerut demâncare, n-au cerut bani, nu v-aucerut vouă nimic. Tot ce îşi doresc,la fel ca toţi ceilalţi, este un simpluloc de muncă – câţi dintre cei careîi acuză, ştiu ce înseamnă să-ţi sapio galerie de buni metri, în care să-ţirişti viaţa pentru nişte saci decărbuni şi pentru care (mai apoi)nu ai nici o garanţie că îi vei vinde?Din asta trăiesc ei. Şi tot de acoloplătesc şi chiria.

2. Că au făcut copii mulţi,inconştienţi? Câţi copii din România, câtemilioane, nu-şi permit nici măcar opereche de papuci? Câti copiirămân singuri aici, pentru cămămicile şi tăticii se duc săsclavească peste hotare? Sau,haideţi s-o luăm altfel: Câţi dintre

voi, cei de astăzi, care îi acuză pesăracii oameni că au mai mult de uncopil şi sunt inconştienţi, au trăitînainte de 1989 în familiinumeroase, printre alţi 6,7,10 fraţi?De ce nu-i întrebaţi pe ăia care-şicumpără astăzi maşini albastre,avioane private, au salarii de zecide mii de euro, pe bufonii ăiamegalomani care-şi măresc salariileîn fiecare lună? Pe ăia de ce nu-iîntrebaţi dacă îşi permit aşa ceva?Suntem noi vinovaţi că am filmatacolo, sau sunt singurii dinRomânia în situaţia asta? – pe careoricum nu o credeţi şi ne acuzaţi căs-au filmat minciuni, pentru că lanoi, nici vorbă de aşa condiţii.

3. Că avem noi ceva cu primarullocalităţii şi cu viaţa lui, care dupăce am publicat reportajul s-a dus lasăracii oameni şi i-a luat de gulerpentru că şi-au permis să stea devorbă cu noi? – Acelaşi care şi-aangajat propria nevastă înconsiliere, la primărie, când mii destudenţi capabili lucrează casieri laProfi? – Acelaşi care, atunci când aaflat că ANI îl urmăreşte pentrunepotism, a „divorţat” de individă?Şi cu prezentul în care ex-soţia este(în continuare) plătită din banipublici. Recomand, noi avem cevacu toţi ăştia care curg din butelii depotenţiali mafioţi.

4. Că „am folosit” copiii dinreportaj ca să colorăm tristeţeaadevărată din Valea Jiului? Aici nescuzăm, nu trebuia să spunemnimănui că aici sunt şi oamenisăraci, le neagă oricum existenţa.

5. Ce poate să facă primarul?Întâi de toate, în loc să arunce cupietre în amărâţii ăia, poate să deun telefon la redacţie şi să ne spunăde fapt, cât de multe a făcut elpentru blocul 35. Apoi, dacă totpretinde bani de chirie, să le tragă(măcar) apă rece oamenilor carepentru a-şi spăla nădragii, aduc apădin râu. Apoi, dacă le-a pus uşi şigeamuri de termopan, să le asigureşi siguranţa pe scările blocului. Şisă le facă acoperişul, de unde curge

apă până la parter, pentru că asteanu ţin de datoria unui chiriaş. – Lafel cum datoria chiriaşului este sămenţină apartamentul/garsonieraîn bune condiţii, să-şi zugrăveascăşi să-şi spele geamurile, fără scuza„nu este casa mea, nu fac”. Primarul ideal nu există, daroricât de ameţit ar fi, datoria luieste de a căuta soluţii pentruprobleme concrete, nu de a căutaprobleme pentru soluţiile(accesibile) deja pregătite departid. Trebuie să demonstreze căeste înconjurat de persoanepregătite, de încredere,transparente şi competente. Poateşi trebuie să asculte cetăţenii. Să-şiaducă aminte şi de ceilalţi, iar dacăpromite ceva în apropiereacampaniilor, să se şi ţină de cuvânt.

Dragi cititori şi cititoare, gândiţi.Sergiu BALABAN-DUCK

Circul foamei violent

Zahărul, problema mondială

De ce am zis de păcate?Pentru că (poate) în Uricani

s-o numi „lobby”, dar în restulţării se numeşte corupţie.

Nu riscăm să greșim foarte mult dacăspunem că ediția de sâmbătă a campanieiPREMIANȚII FĂRĂ PREMII a fost unaplină de emoție, bucurie și onoare. Amîntâlnit un om cu totul deosebit, care vinetocmai din Bihor pentru a ne arăta ceînseamnă omenia. Viorel Pașca a adus înurmă cu 10 ani patru oameni sărmani careriscau să moară de frig în stradă. De atuncilucrurile au evoluat, ajungând acum săaibă grijă de peste două sute de suflete alenimănui. Totul a început în urma unui reportaj difuzatla o televiziune locală, prin care se prezentaucazurile a doi oameni care au murit în stradădin cauza gerului năprasnic. Cum avea douăcamere libere, Viorel Pașca a mers la oraș și aadus acasă patru oameni pe care i-a adăpostit lacăldură. Treptat s-a dezvoltat, a primit ajutor dela vecini, cunoscuți, de la străini, de la diferitefundații sau asociații. A ajuns să aibă acumpeste două sute oameni în jurul lui, oameni careau nevoie de tratament, de mâncare, deînțelegere și de integrare socială. Au existatmulte cazuri medicale care s-au vindecat sauameliorat. Face lucrul ăsta pentru că iubește oamenii,pentru că el crede că asta este menirea lui, să îiajute pe sărmani.

„Am știut de-a lungul timpului că activitateanoastră va fi interpretată în multe feluri, că vorfi oameni care vor aprecia ceea ce facem dar șică unii vor inventa tot felul de motive și„dedesupturi” care ar sta la baza lucrării de laDumbrava. Nu m-a deranjat acest lucru,conștient fiind de faptul că astfel de lucruri suntinevitabile în societatea și cultura din carefacem parte. De asemenea, nu mă deranjeazăcând astfel de presupuneri, aberații sau lucrurineadevărate, ca să nu le spun minciuni ordinare,sunt împrăștiate de către oameni cu antecedenteîn domeniu și au o plăcere diabolică de aîmproșca cu noroi sau de la care nu poți

pretinde mai mult. Sufăr însă cândpersoane „respectabile” care artrebui să-și asume și să-șiargumenteze presupunerile șiacuzațiile, vorbesc și transmitinformații eronate, neîntemeiate șidenigratoare. Sunt convins că nutrebuie să mă preocupe și să-miapăr în mod deosebit imagineamea, pentru că nu asta e cel maiimportant lucru având în vedereimposibilitatea de a opri pe cinevasă denigreze când nu știe sau nupoate face altceva. M-am întrebat însă dacă are rostsau nu, să răspund acestor„acuzații” pentru a eliminaeventualele suspiciuni din minteacelor mulți care într-un fel sau altulsunt părtași cu noi la acest proiect,

și mă refer strict la persoanele care nu măcunosc întrucât sunt convins că cei care mă știunu au astfel de îndoieli. Voi răspunde scurt șiconcis, iar dacă cineva are întrebări, sunt gata sădau mai multe detalii. Deci, nu primim și nu tratăm oamenii înfuncție de câtă pensie au. Menționăm că din celeaproape 130 de persoane aflate în grija noastră,doar vreo 30 au pensie, cele mai multe fiind de350 lei și vreo 20 și ceva cred că auindemnizație de handicap, 230 lei respectiv 290lei/lună. Din acești bani uneori abia reușim săplătim pe cei care lucrează la noi. Primim doarcazuri sociale. Nu luăm în schimb casa oriaverea cuiva. Nu trăim în lux. Nu avem mașinimulte și scumpe cum se vorbește. Conduc un Ford care valorează poate 2.000de euro. Soția are un VW Passat 2.500-3.000euro cu care se deplasează zilnic într-o parte șialta, având de rezolvat o mulțime de lucruri. Amprimit gratis din Maramureș un Opel pentrutransport marfă cu care transportăm morții lacimitir și diferite materiale și un microbuz cu 9locuri care merită probabil 4.000 euro,aproximativ 3.000 fiind achitați de o româncăstabilită în Germania. Toate aceste mașini suntsolicitate zi de zi, uneori fiind în situația de nuavea cu ce mă deplasa în condițiile în care soția,asistentă medicală, administratoarea din Tinca șiRâpa, și alții care lucrează au nevoie și trebuiesă facă deplasări fie la medic în Vintere, laOradea, Tinca, Holod sau în altă parte. Casele în care locuiesc oamenii NU sunt alemele. Trei au fost cumpărate de o fundație dinOlanda cu care s-a și făcut un contract în care especificat că-mi sunt doar date să le folosesc înacest scop, fără că ei să se mai implice în vreunfel sau să ajute la întreținerea și ajutorareabolnavilor, iar altele au fost cumpărate deanumite persoane existând contract de vânzare-

cumpărare în care eu nu figurez. Da, trăim dindonații. Dacă nu am fi ajutați nu am puteaniciodată face ceea ce facem. Nu mi-am asumatniciodată merite pentru această lucraredeoarece sunt conștient că fără sprijinul celordin jur nu pot face nimic” – a scris Viorel Pașcape facebook.

Despre proiectul „Premianții fără premii” E vremea să facem ceva. A trecut sau ar fi trebuit să apună perioada

lui „să se facă”. Dintr-un singur şi banal motivpentru că se face. Societatea a mers înaintepână acum, poate uneori destul de încet faţă decum ne-am fi dorit, şi merge în continuare.Proiectul social „Premianţii fără premii” se vreao modestă răsplată din partea societăţii pentruvalorile noastre, cele autentice. Ei sunt oamenii a căror muncă este de folostuturor. Ei sunt cei care ne fac viața maifrumoasă prin munca lor. Artiști, inventatori,meșteșugari și alții care ne arată că frumosul șiutilul sunt aici, lângă noi. Astfel, proiectul vă invită să ieşim în stradă,de data asta nu pentru a protesta, ci pentru amulţumi celor care, prin munca lor, prin ceea cefac, prin preocupările lor, ne dau motive demândrie. Propunerea este ca în fiecare sâmbătăsă ne vedem în centrul Devei, la statuia ecvestrăa lui Decebal. Vom invita de fiecare dată un omvaloros, care prin munca lui, strădaniile lui, faceca România să existe. Vom merge acolo să-lcunoaştem, să-i mulţumim că există şi să-istrângem mâna în semn de preţuire şi respect. Vă invităm să fiţi parteneri ai unui proiectcare doreşte să descopere şi să redescoperevalorile României.

www.voceastrazii.comOAMENI16 | 9 februarie 2016

Viorel Pașca – premiantul de sâmbătă

P