noua biserica din becheni-chisau

VesTiToruLRevistă lunară de cultură creştină

Oradea, 27 octombrie Seria I, Anul XXII, Nr. 4 (300), 2018 Editată de Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, de Oradea

Din sumar:Alocuțiunea Papei Francisc la Rugăciunea Angelus - pag. 3;

Ziua Școlii Ardelene - 11 octombrie - pag. 4-6; De ce fiecare om are un spațiu personal? - pag 14-15; Scrisoare adresată clerului și credincioșilor Eparhiei de

Oradea - pag.17.

˘ ˘

2 VESTITORUL

VesTiToruL

P.S.S. Virgil Bercea: Preşedinte

Redacţia şi administraţia:Pr. Olimpiu Todorean: redactor coordonatorIoan F. Pop: secretar de redacţie

Colaboratori:Otilia Bălaş, Ioan Dărăbăneanu, Alin Crețu.

Adresa:410210 - Oradea, str. Ep. Mihai Pavel, 4;Tel: 0259.436.492; Fax: 0259.430.509;E-mail: olimpiu35@yahoo.it; Tel: 0722.450.013

Abonamente: Claudiu BodaStr. Corneliu Coposu nr. 13, Bl. X9, Ap. 8410445 - Oradea; Tel: 0744.958.932

Difuzare: Claudiu BodaStr. Corneliu Coposu nr. 13, Bl. X9, Ap. 8410445 - Oradea; Tel: 0744.958.932

I.S.S.N. 1454 - 8526

Preacucernici Părinţi,Iubiti credinciosi,Cu bucurie în suflet, Vă primesc în inima Ro-

mei celei Mici, în Catedrala Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, aici unde pulsează simţirea naţională şi românească ce dintru începuturi a caracte-rizat fiinţa Bisericii noastre, şi unde Vlădica Inochentie Micu-Klein îşi aşteaptă obşteasca înviere.

Îi salut cu recunoştinţă pe organizatorii acestui moment deosebit în care celebrăm figura întemeieto-rului Blajului, figura cea mai proeminentă a Bisericii Greco-Catolice, la împlinirea a 250 de ani de la trece-rea Sa la cele veşnice.

Aşa cum se ştie, Episcopul Inochentie Micu este cel care a întemeiat Blajul, mutând în primăvara anului 1737 reşedinţa episcopală de la Făgăraş în cetatea de pe Târnave, şi care, iată, va deveni peste ani, „cetate de credinţă şi tărie românească”, oras episcopal. Şi este cu atât mai providenţial momentul pe care îl celebrăm, cu cât tocmai în anul în curs sărbătorim 27 de ani de când acest locaş în care ne aflăm a revenit la proprietarul său de drept, după ce timp de mai multe decenii a cunos-

cut soarta întregii Biserici Române Unite, credincioşii noştri trebuind să se închine şi să se roage în catedralele tăinuite în sufletele lor.

În această Catedrală închinată Preasfintei, Celei de o fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, ne veghează Vlădica Inochentie. Şi tot aici percepem cel mai bine care este vocaţia şi misiunea Bisericii Uni-te în planul lui Dumnezeu pe pământul românesc: aici, în inima Transilvaniei, înaintaşii noştri de sfântă pome-nire au aruncat sămânţa cea bună. De această „sămânţă bună” s-au împărtăşit toţi fiii Bisericii noastre care au contribuit la propăşirea culturii pe aceste meleaguri: ca-nonicul mitropolitan Timotei Cipariu, George Bariţiu, Iacob Mureşianu, mitropolitul Victor Mihaly de Apşa, George Coşbuc, Augustin Bunea, mitropolitul Vasile Suciu, Ion Agârbiceanu, Iuliu Maniu, Cardinalul Iuliu Hossu, Corneliu Coposu, Doina Cornea şi mulţi alţii.

Şi aflându-ne în acest spaţiu sacru în care cerul îmbrăţişează pământul şi omenirea toată, îmi revin în suflet cuvintele Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea la Dumnezeiasca Liturghie din Catedrala “Sfântul Iosif” din Bucureşti pe data de 8 mai 1999: „La picioarele splendidului iconostas al catedralei voastre şi-au aflat odihna, în sfârşit, rămăşiţele pământeşti ale veneratului Episcop Inochentie Micu-Klein, altă figură care şi-a iu-bit şi apărat cu generozitate şi curaj catolicitatea, strâns unit cu identitatea sa de român”. Cu adevărat, în ico-nostasul care domină această Catedrală, răsună glasu-rile martirilor şi mărturisitorilor Bisericii noastre, întru celebrarea Liturghiei celei fără de sfârşit.

Mulţumindu-Vă pentru prezenţa Dumneavoastră la Blaj în acest an al Centenarului Marii Uniri, ne ru-găm Domnului puterilor cereşti să dăruiască odihna cea veşnică Episcopului Său Ioan Inochentie, trimis de Pro-nia Divină spre a aduce lumina cea lină a cunoaşterii şi a înţelepciunii. Fie ca prin mijlocirea Sa şi a tuturor celor care au crezut în lucrarea Domnului desăvârşită în Biserica noastră Română Unită, să coboare binecuvân-tările Domnului asupra întregului popor român, pentru desăvârşirea binelui comun şi sub inspiraţia valorilor perene ale Evangheliei.

+ Lucian Cardinal MUREŞANArhiepiscop Major al Bisericii Române Unită

cu Roma, Greco-Catolică

Sursa: www.bru.ro

Mesajul PF Cardinal Lucian la împlinirea a 250 de ani de la trecerea la cele veşnice a Episcopului Inochentie Micu-KleinÎn seara zilei de 23 septembrie 2018, începând cu ora 18.00, în Catedrala Arhiepiscopală Majoră din Blaj a avut

loc o manifestare comemorativă în memoria Episcopului Ioan Inochentie Micu-Klein, prilejuită de împlinirea a 250 de ani de la trecerea sa în veşnicie.

Preasfinţia Sa Claudiu, Episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore, a dat citire mesajului Preafericirii Sale Cardi-nal Lucian, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică:

3Octombrie 2018

www.ercis.ro

Cuvântul lui Isus despre căsătorie7.10.2018

Alocuţiunea Papei Francisc la Rugăciunea Angelus

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Evanghelia din această duminică (cf. Mc 10,2-16) ne oferă cuvântul lui Isus despre căsătorie. Relata-rea se deschide cu provocarea fariseilor care îl întreabă pe Isus dacă îi este permis unui soț să își repudieze pro-pria soție, așa cum prevedea legea lui Moise (cf. v. 2-4). Înainte de toate Isus, cu înțelepciunea și autoritatea care îi vin de la Tatăl, redimensionează prescrierea mozai-că spunând: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris el”, adică vechiul legislator, „această normă” (v. 5). Adică este vorba despre o permisiune care folosește pentru a cârpi găurile produse de egoismul nostru, dar nu corespunde intenției originare a Creatorului.

Și aici Isus reia cartea Genezei: „de la începutul creației, Dumnezeu «i-a făcut bărbat și femeie; de ace-ea omul își va părăsi tatăl și mama și se va uni cu soția lui și cei doi vor fi un singur trup»”, și conclude: „Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă” (v. 9). În proiectul originar al Creatorului, nu există băr-batul care se căsătorește cu o femeie și, dacă lucrurile nu merg, o repudiază. Nu. Există în schimb bărbatul și femeia chemați să se recunoască, să se completeze, să se ajute reciproc în căsătorie. Această învățătură a lui Isus este foarte clară și apără demnitatea căsători-ei, ca unire de iubire care implică fidelitatea. Ceea ce permite soților să rămână uniți în căsătorie este o iu-bire de dăruire reciprocă susținută de harul lui Cristos. În schimb, dacă prevalează în soți interesul individual, propria satisfacție, atunci unirea lor nu va putea rezista.

Și aceeași pagină evanghelică ne amintește, cu mare realism, că bărbatul și femeia, chemați să trăiască experiența relației și a iubirii, pot în mod dureros să facă gesturi care o pun în criză. Isus nu admite tot ceea ce poate duce la naufragiul relației. Face aceasta pentru a confirma planul lui Dumnezeu, în care reies forța și frumusețea relației umane. Biserica, pe de o parte nu încetează să confirme frumusețea familiei așa cum ne-a fost dată de Scriptură și de Tradiție; în același timp, se străduiește să își facă simțită concret apropierea sa ma-ternă de cei care trăiesc experiența relațiilor rupte sau duse înainte în manieră suferită și obositoare.

Modul de a acționa al lui Dumnezeu însuși cu poporul său infidel – cu noi, adică – ne învață că iubirea rănită poate să fie vindecată de Dumnezeu prin milos-tivire și iertare. De aceea, în aceste situații, Bisericii nu i se cere imediat și numai condamnarea. Dimpotrivă, în fața atâtor eșecuri conjugale dureroase, ea se simte chemată să trăiască prezența sa de iubire, de caritate și de milostivire, pentru a conduce din nou la Dumne-zeu inimile rănite și rătăcite. Să o invocăm pe Fecioara

Maria pentru ca să ajute soții să trăiască și să reînno-iască mereu unirea lor pornind de la darul originar al lui Dumnezeu.

După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:

Iubiți frați și surori,Astăzi, în sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria

a Rozariului, adresez un salut special credincioșilor adunați la Sanctuarul din Pompei pentru tradiționala Implorare, prezidată cu această ocazie de Cardinalul Mario Zenari, Nunțiu Apostolic în Siria. Reînnoiesc invitația de a ne ruga Rozariul în fiecare zi din oc-tombrie, încheindu-l cu antifonul „Sub ocrotirea ta” și rugăciunea către sfântul Mihail Arhanghelul, pentru a respinge atacurile diavolului care vrea să dezbine Bi-serica. Sâmbăta viitoare va avea loc la Roma prima Zi a Catacombelor. Multe situri vor fi deschise publicu-lui, cu laboratoare didactice și evenimente culturale. Mulțumesc Comisiei Pontificale de Arheologie Sacră pentru această inițiativă și urez pentru ea cea mai bună reușită.

Vă salut cu afect pe voi toți, romani și pelerini, mai ales familiile și grupurile parohiale care provin din Italia și din diferite părți ale lumii. Salut pelerinii gre-co-catolici din Slovacia, credincioșii din Poznan (Po-lonia) și din Fortaleza (Brazilia); bunicii din Malta și studenții din Neuilly (Franța); și Surorile Sfântului Paul de Chartres care provin din Australia. Salut pelerinajul promovat de Misionarii Sfintelor Inimi ale lui Isus și Maria, corul „Calliope” din Gussago (Brescia), tinerii din „Tineretul Studențesc” din Lazio și credincioșii din Abbiategrasso. Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!

4 VESTITORUL

Otilia BĂLAŞ

Ziua Şcolii Ardelene – 11 octombrie

Ziua de 11 octombrie, zi în care, în 1754, au fost deschise Şcolile Blajului - Fântâni ale darurilor – de că-tre Episcopul Petru Pavel Aron, primele școli sistematice și moderne în limba română din Transilvania, asemenea celor europene ale timpului, „moderne nu numai ca me-tode, ci mai ales ca spirit, conținut și orientare” , din anul 2014, este declarată ,,Ziua Şcolii Ardelene”.

Proiectul privind instituirea zilei de 11 octom-brie, „Ziua Școlii Ardelene”, a fost adoptat de către Camera Senatului la 19 noiembrie 2013 și de Camera Deputaților, la 13 iunie 2014. Legea a fost promulgată de Președintele României,la 1 iulie 2014.

,,Subiectul <Şcoala Ardeleană> este atât de apropiat conştiinţei naţiunii noastre, încât ne-am aş-tepta să-l întâlnim la tot pasul”, afirma profesorul univ. Camil Mureşan. Şi totuşi ... timp de mai bine de 40 de ani, în perioada de martiriu al Bisericii Române Unite cu Roma, s-a făcut tot ce s-a putut ca Biserica Română Unită cu Roma, Citadela spirituală şi cultu-rală a românilor, Blajul, și oamenii lui fără asemănare, cultura creată de aceştia, inclusiv „Şcoala Ardeleană”, să fie şterse din istorie, din gândul şi inima românilor. În ultimile decenii manipularea istoriei fiind tot mai practicată, necunoaşterea și rea-voința continuă.

Dorința pentru cunoașterea și „întărirea valori-lor naționale”, prin instituirea „Zilei Scolii Ardelene”, a venit din partea parlamentarilor minorităților naționale. După consultări cu Episcopul greco-catolic de Oradea, P.S.S. Virgil Bercea, slovacul Adrian Miroslav Merka și alți trei reprezentanți în Parlament - ai croaților, ucrai-nenilor și macedonenilor -, au prezentat Parlamentu-lui proiectul pentru stabilirea ,,Zilei Școlii Ardelene”, menționându-se printre multele merite ale „Scolii Ar-delene” și acela de a fi ,,preconizat logica unității popo-rului român într-o singură formațiune politică”.

,,Ziua Şcolii Ardelene” impune ca adevărurile interzise atât de mult timp și denaturate continuu să fie puse în lumină, căci „nimic nu va face ca trecutul să fie altceva decât ceea ce a fost”.

„Școala Ardeleană” este curentul de idei ilumi-niste din secolul al XVIII-lea, care afirmă ideea eman-cipării omului prin cultură și educație, curent născut în cadrul Bisericii Greco-Catolice prin cărturarii ei formați la Blaj, Roma și „în atmosfera intelectuală cre-ată la Viena de simbioza reușită dintre Reforma catoli-că și Aufklarung (iluminismul german)” și Iosefinism.(„Studiu introductiv”, Laura Stanciu, în Petru Maior, „Prediche” , Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2017, p.16).

Dacă Iuminismul francez se caracterizează prin nota anticlericală, în Transilvania, chiar clericii Bise-ricii Greco- Catolice îi dau ființă și, împreună cu in-telectualii formați în școlile confesionale ale aceleiași Biserici, îl reprezintă.

Momentul „Școala Ardeleană” are o însemnă-tate excepțională în viața românilor ardeleni, cu ecou puternic și dincolo de Carpați. „Școala Ardeleană” este ,,hotarul dintre ieri și mâine, ea marchează înce-putul modernității noastre în toate domeniile”.

,,Școala Ardeleană” a definit identitatea noastră națională prin opere documentate, a dovedit originea ro-mană a poporului român, latinitatea limbii române, con-tinuitatea românilor pe teritoriul fostei Dacii și unitatea românilor, adevăruri care au stat la baza luptei pentru recunoașterea românilor ca națiune și a luptei pentru drepturi egale cu ale celorlalte națiuni din Ardeal.

Evenimentul crucial care a făcut posibilă existența ,,Școlii Ardelene” a fost Unirea cu Roma a Bisericii Române din Transilvania, la 1700, act prin care a luat naştere Biserica Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Mitropolitul Atansie Anghel, din credință, cu inteligență și cu puterea de a vedea dinco-lo de moment, a știut alege între calvinism, ortodoxie și catolicism. Prin Unirea cu Roma, ne-am înapoiat în Biserica Catolică de care am fost rupţi, fără voia noastră, prin Schisma de la 1054. Conștient, românii și-au regăsit locul în Europa.

Printre drepturile obţinute datorită Unirii cu Roma, este și acordarea de burse pentru studii în marile colegii catolice din Apus. Această realitate îl determină pe N. Iorga să afirme: „Fără Unirea în credinţă cu Impăratul nu era libertatea, preţuirea, re-cunoaşterea demnităţii umane. Fără Unirea cu Roma nu erau Şcolile mari din străinătate pentru ucenicii români, aspri în ale învăţăturii, nu era mai ales acea mare şcoală pentru inima poporului nostru care a fost Roma înşăşi”.

Episcopul Inocenţiu Micu-Klein (1692-1768) şi-a dat seama că Biserica are nevoie de preoţi culţi, de aceea va trimite tineri la înaltele colegii catolice din Roma şi Viena. Printre primii bursieri a fost şi Pe-tru Pavel Aron, urmaşul său, „un alt arhiereu cult şi erudit, fără mândrie,smerit ca Sfinţii Părinţi şi arhi-ereii cei mai aleşi ai Bisericii creştine”, cum l-a ca-racterizat Augustin Bunea, Arhiereu care unea vocaţia religioasă cu cea de cărturar.

Şcolile deschise la Blaj erau gratuite, „nici o plată de la ucenici aşteptându-se”: şcoala de obşte,

(continuare în pag. 5

„Şcoala Ardeleană a adăugat dimensiuni occidentale culturii umaniste, reînnoind legăturile romanice, secole la rând întrerupte prin jocul nefericit al istoriei”. Cardinal Alexandru Todea

5Octombrie 2018

(continuare în pag. 6)

(urmare din pag. 4)

şcoala latinească şi de preoţi, şcoli care au devenit în timp şcoală primară, Liceul „Sf. Vasile cel Mare” şi Seminarul Teologic. Şcolile au fost gândite să de-vină şi au devenit „izvorul nesecat de cultură pentru toată românimea”, indiferent de etnie și confesiune, că „mai toţi sunt însătoşaţi şi flămânzi de hrana cea sufletească, pentru aceia, tuturor fiilor noştri, oricarii vor cere, trebuie a li se frânge sfânta pâine şi a-i cu-prinde la învăţătură”, spunea Episcopul în „Înştiinţa-re”, la 11 octombrie.

Şcolile au fost încredinţate călugărilor din Ordi-nul Sf. Vasile cel Mare, apreciaţi pentru cultura lor cu largi orizonturi. Urmaşii Întemeietorilor, Mitropoliţii Ioan Vancea şi Vasile Suciu au continuat să dezvolte Şcolile Blajului cu toate profilurile - de numele Mitro-politului Vasile Suciu va fi întotdeauna legat „Institutul Recunoştinţei” - un complex de școli pentru fete: liceu teoretic, liceu comercial, școală normală și de aplicație. După modelul Blajului, s-au înfiinţat şcoli confesiona-le greco-catolice în toată Mitropolia: ,,Preparandia”, la Oradea, Liceul ,,Samuil Vulcan” și „Liceul Român Unit de Fete”, la Beiuş și „Gimnaziul Greco-Catolic” din Năsăud. Numeroşi intelectuali ortodocşi s-au for-mat în Şcolile Bisericii Unite cu Roma.

Între 1760-1761 Episcopul Petru Pavel Aron traduce Biblia latină, ,,Biblia Vulgata”, la noi, „prima traducere a unui text latin, exceptând sporadicile acte politice sau diplomatice”.

A doua generaţie a Şcolii Ardelene este repre-zentată de „Corifei”, „severii călugări și preoți porniţi de pe băncile şcolilor din Blaj şi crescuţi în asprele colegii catolice din Apus”.Sunt diferiţi ca ,,tempera-mente, talente şi traiectorii biografice”, Samuil Micu Clain (1745-1806), Gheorghe Sincai (1754-1816), Petru Maior (1761-1821) şi Ioan Budai-Deleanu (1760-1820), dar ,,alcătuiesc un singur gând, o sin-gură voinţă. Ceea ce unul începe, ceilalţi împlinesc, continuă, propagă. În fiecare conştiinţă programul de preocupări şi de teme trăieşte integral, chiar dacă unul este mai ales filolog, altul mai ales istoric, un al treilea polemist şi propagandist, iar ultimul beletrist”, afirmă George Ivaşcu în ,,Istoria literaturii române 1”, Ed. Stiințifică, București,1969, p.306).

Aceştia au studiat la Blaj şi în marile universi-tăţi catolice din Occident, de unde se înapoiază în ţară cu doctorate în Teologie şi Filozofie şi cu dorinţa de a crea şi de a da o direcţie culturii române, idealul era o cultură de esență latină, opusă celei slavo-bizantine.

Samuil Micu este primul dintre cărturari care a trebuit să depăşească greutăţile începutului. El şi toţi ceilalţi au scris lucrări cu caracter religios, istoric, lingvistic, filozofic şi didactic, iar I. Budai-Deleanu şi opere beletristice.

Reprezentanţii Şcolii Ardelene s-au bucurat de prietenia şi sprijinul Episcopilor Diecezei de Oradea,

Ignaţie Dărăbant şi Samuil Vulcan. Oradea era la vre-mea aceea un însemnat centru cultural şi Episcopia Greco-Catolică avea în subordinea ei secţiunea ro-mânească a Tipografiei Universităţii din Buda, unde a trimis ca cenzor pe Samuil Micu şi corector pe Gh. Șincai.

Din numărul impunător al lucrărilor ,,Cori-feilor”, ne sunt în atenţie operele teologice, scrieri originale, mai ales volume de predici, sau traduceri. Lui Samuil Micu îi datorăm prima traducere a operei „Imitatio Christi” de Thomas a Kempis. Tot Samuil Micu a tradus şi a tipărit, în 1795, Biblia, cunoscu-tă sub numele de „Biblia de la Blaj” sau „Biblia lui Clain”, sau „Biblia lui Bob”. Traducerea „se ridică şi uneori chiar întrece frumuseţea literară a celei de la Bucureşti - 1688”.

Operele istorice ,,Istoria, lucrurile şi întâm-plările românilor” a lui Samuil Micu, „Hronicul ro-mânilor şi a mai multor neamuri” a lui Gh. Șincai şi ,,Istoria pentru începutul românilor în Dachia” a lui Petru Maior, spre deosebire de cronicile anterioare, ale lui Gr. Ureche, Miron Costin și Ioan Neculce, care povestesc evenimentele istorice, limitate la provincii, exponenții „Școlii Ardelene” realizează opere critice care cuprind istoria tuturor românilor, istorie încadra-tă în contextul european.

Prin „Hronicul românilor şi a mai multor nea-muri”, Gh. Șincai realizează „cel mai complex edifi-ciu de erudiţie a istoriografiei româneşti până la opera lui Nicolae Iorga, monumentul istoriografiei Şcolii Ardelene”, eruditul călugăr fiind „un Iorga al veacului al XVIII-lea”.

Opera a fost scrisă în două limbi: română şi latină - prin latină se adresa învăţaţilor străini. Isto-riografia europeană i-a oferit lui Șincai argumentele latinităţii şi continuităţii neîntrerupte a românilor în spaţiul daco-roman, argumente convingătoare în faţa oricăror istorici străini. Străbătută de un cald patri-otism, opera este deosebit de apreciată de N. Iorga: „Această lucrare e din cele mai bogate, din cele mai muncite, din cele mai cinstite ce se pot închipui. E un admirabil repertoriu, o culegere de izvoare din cele mai îmbelşugate, la care se recurge încă astăzi şi se va recurge încă multă vreme”.

„Corifeii” au reuşit să cuprindă „tot ceea ce era înnoitor şi mobilizator în istoriografia Şcolii Arde-lene”, cu ei istoria a încetat să fie o povestire, a de-venit „o analiză critică a faptelor şi a izvoarelor”. Ei au deschis o cale pentru cei care aveau să-i urmeze, impunând un simţ înalt al adevărului. Acelaşi lucru temeinic l-au realizat şi în Lingvistică.

Pentru a sublinia originea latină (pur latină) a limbii române, Micu a elaborat un sistem ortografic etimologic. El este primul învăţat român care publică

6 VESTITORUL

(urmare din pag. 5)

o carte în limba română, scrisă cu litere latine, este ,,Carte de rogacioni” (Viena, 1779). Tot el redactează la Viena, împreună cu Gh. Șincai, prima gramatică ti-părită a limbii române: „Elementa linguae daco-roma-nae sive valachicae” (1780). Micu a descoperit legile fonetice ale evoluţiei limbii latine în română și le-a făcut cunoscute. Și tot prin această gramatică a făcut cunoscută lingvisticii străine latinitatea limbii noas-tre. Exponenții „Școlii Ardelene” au intervenit pentru îmbogăţirea vocabularului prin neologisme de origine latină. Micu este și cărturarul care a creat primul nos-tru vocabular filozofic.

Samuil Micu a fost şi cel dintâi lexicograf al nostru. Cunoscutul ,,Lexi-con” de la Buda, 1825, pri-mul nostru dicţionar etimologic, îi aparţine în cea mai mare parte. Ca să fie terminată lucrarea, înainte de a muri, a încredinţat-o Canonicului orădean I. Corneli.

Capodopera literară a secolului al XVIII-lea, la noi, este „Țiganiada” lui I. Budai-Deleanu, pe care G. Călinescu îl caracterizează astfel: „un spirit cu desăvâr-şire occidental, cărturar de întinsă cultură, cu preocupări istorice, drept şi filologie, un veritabil om de litere”. Cu-noştea literatura universală de la paginile Antichităţii la literatura modernă: italiană, franceză, germană, spanoilă şi polonă. A creat prin „Țiganiada” întâia noastră operă beletristică de înaltă valoare nu numai pentru noi, dar şi pentru Iluminismul european, unde stă alături de epope-ile eroi-comice ale literaturii europene.

Cuprinzând tot ce a creat Şcoala Ardeleană, N. Iorga va spune: „În Ardeal nu e un mănunchi, ci o pleiadă, nu e un predicator în pustie, cu câţiva ucenici răzleţi, ci profeţi serbătoriţi se încunjură de ucenici înţelegători şi devotaţi, cari repetă cuvântul auzit, îl tâlcuiesc pentru alţii, scot dintr-însul adevăruri nouă” (Op.cit., p.297.

Învăţământul întemeiat de Biserica Română Unită cu Roma în Ardeal a avut influenţe directe asu-pra întregului teritoriu românesc, inclusiv în Munte-nia şi Moldova, unde nu existau şcoli în limba română decât în slavonă şi greacă. Din Ardeal, dar mai ales din Blaj, au plecat profesori pe tot cuprinsul româ-nesc: Gh. Lazăr şi Florian Aaron, la Bucureşti, Aron Pumnul, la Cernăuţi, unde va fi profesorul lui M. Emi-nescu, Simion Bărnuţiu, la Iaşi, Ion Trifu Maior, tatăl lui Titu Maiorescu, la Craiova, iar la cererea Mitro-politului Veniamin Costache, au plecat la Seminarul de la Socola V. Fabian Bob, Costea, Manfi şi Vasile Popa. Sunt multe motivele care l-au îndreptăţit pe Eugen Lovinescu să afirme că „Toate popoarele care posedă o înaltă civilizaţie astăzi, dacă nu sunt, au fost măcar mult timp catolice”.

La această extraordinară mişcare de idei care a fost Şcoala Ardeleană, animaţi de acelaşi ideal al ,,iluminării şi ridicării politice, sociale şi intelectuale

a poporului român”, cărturarilor uniţi li s-au alătu-rat şi mulţi ortodocşi, încât, în acest efort comun de înălţare prin cultură, există un exemplu de solidarita-te într-un ideal al BINELUI. Memoriul ,,Supplex Li-bellus Valachorum Transsilvaniae” – 1791 și 1792 - îi avea în atenţie pe toţi românii.

Spiritul Şcolii Ardelene a continuat, s-a trans-mis generaţie după generaţie şi va exista întotdeauna în Biserica Greco-Catolică. P. Maior nu vorbeşte doar în numele lui când spune: ,,Eu numai cât am arun-cat sămânţa...”. Există ceva ce s-a format în Biseri-ca noastră prin spiritualitatea ei şi cultură, ceea ce se recunoaşte în vieţile marilor personalităţi, în munca, opera şi caracterul lor; Timotei Cipariu este unul din-tre aceştia, unul din cei mai mari învăţaţi români. Do-tat cu inteligenţă rară, cu o putere de muncă uluitoare, disciplinat şi perseverent, vorbea 12 limbi vechi şi moderne, a fost unul dintre întemeietorii ,,Societăţii Academice Române”, viitoarea ,,Academie Româ-nă”. Ioan Bianu, plecat de la Blaj, a organizat, la Bu-cureşti, „Biblioteca Academiei”, el, modestul teolog crescut cu „ţipăii” Mitropoliei (pâinea data gratuit elevilor săraci ).

Dintre coordonatele alcătuirii sufleteşti formate de Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, cărora le-a dat viaţă personalităţile Şcolii Ardelene, amintim credinţa în Dumnezeu, iubirea şi fidelitatea faţă de Biserica Sa, Biserica Romei, puterea de muncă, erudiţia, adevăratul patriotism, dăruirea până la jertfa de sine şi sfinţenia. Persecuţia din anii comunismului a adus pentru urmaşii Şcolii Ardelene, martiriul. Epi-scopii Valeriu Traian Frenţiu, Iuliu Hossu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu şi Tit Liviu Chinezu l-au trăit, l-au trăi, preoţii şi credincioşii ...

După anii întunecaţi ai comunismului, s-au dis-trus conştiinţele la noi, s-a pierdut sensul Adevărului şi al Binelui și răul continuă prin incorectitudinea față de istoria Bisericii Unite cu Roma. La adevăr se poate ajunge prin cunoaștere, trebuie știut ce este Biserica Greco-Catolică şi ce este „Şcoala Ardeleană”, apoi vorbit și scris. Dar pentru aceasta este nevoie de inte-ligenţă şi curaj în efortul de a căuta Adevărul. Acestea le dorim cititorilor ...

Înainte de a încheia, ne amintim ceva ce ne pune pe gânduri: prima carte editată cu litere latine, de Sa-muil Micu Clain, este „Carte de rogacioni”, îndemn de credință și rugăciune, iar prima carte întocmită și tipărită de „Școala Ardeleană” este ,,Floarea Adevărului”, Blaj, 1750, o carte a „cuvioșilor ieromanași” de la Blaj,în frunte cu viitorul Episcop Petru Pavel Aron,carte în care se explică rațional cele patru puncte dogmatice sub care s-au unit românii cu Roma la 1700 - Biserica Greco-Catolică se apăra de lovituri și nedreptăți. Credința, ru-găciunea și apărarea Bisericii, chiar prin jertfă, în timp, s-au definit a fi un TESTAMENT.

7Octombrie 2018

(continuare în pag. 8)

Pelerini din Oradea la ceremonia de beatificarea fecioarei martire Veronica Antal

Bucuroşi şi cu inima plină de mulţumire am străbă-tut ţara şi noi, un grup de 38 pelerini, însoţiţi de părintele Mihai Vătămănelu OFM Conv. - vicar general al Eparhiei Greco-Catolice de Oradea, pentru a participa la Ceremo-nia de beatificare a fecioarei martire Veronica Antal.

Am pornit vineri dimineaţă devreme, când noap-tea, încă îşi întorcea somnoroasă faţa dinspre soare, iar primi zorii ai dimineţii se străduiau din răsputeri să-şi deschidă geana obosită de apăsarea întunericului. Am luat cu noi în desaga inimii pe toţi cei dragi şi, înălţând o rugăciune către Domnul, ne-am aşternut la drum.

Primul popas l-am făcut la Mănăstirea Francisca-nă Lăzarea din judeţul Harghita, care stă martoră a fap-tului că biserica mereu renaşte din propria cenuşă pentru că această biserică a ars de cinci ori şi tot de atâtea ori a fost refăcută. Acum este în custodia fraţilor franciscani observanţi şi găzduieşte tabăra de creaţie de la Lăzarea.Drumul nostru a continuat spre Lacul Roşu şi Cheile Bicazului, după care am poposit la Viişoara la Mănăsti-rea Benedictină Maica Unităţii. Aici s-a celebrat Sfânta Liturghie, după care surorile Benedictine de clauzură ne-au împărtăşit frumuseţea dăruirii prin rugăciune.

Pentru că timpul începea să fie ”nerăbdător cu noi” am plecat mai departe spre Mănăstirea Bistriţa a cărei valoare artistică şi arheologică a aşezat-o în Lista monumentelor istorice din România.

Pentru că umbrele nopţii se insinuau uşor pe la ferestrele autocarului am mai poposit doar pentru scurt timp în centrul oraşului Piatra Neamţ pentru a admira ansamblul de monumente istorice Curtea Domnească şi biserica Sf. Ioan Domnesc. Seara s-a încheiat într-o atmosferă de bucurie şi împărtăşire fraternă.

A doua zi dis-de-dimineaţă, am pornit spre Mă-năstirea Agapia, renumită pentru pictura interioară a bisericii, operă a celebrului pictor român Nicolae Gri-gorescu. Am lăsat în urmă această bijuterie a Moldovei, despre care marele nostru povestitor Ion Creangă spu-nea” Agapia, cea tăinuită de lume” şi ne-am îndreptat cu emoţie şi bucurie spre satul Nisiporeşti pentru a par-ticipa la Ceremonia de beatificare.

Sfânta Liturghie a beatificării a fost celebrată la Nisiporeşti, comuna Boteşti - localitatea natală a Vero-nicăi Antal, sâmbătă, 22 septembrie 2018. Ceremonia a fost prezidată de reprezentantul Papei Francisc, Emi-nenţa Sa, Cardinalul Giovani Angelor Becciu, Prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor. Au fost prezenţi numeroşi arhiepiscopi şi episcopi din ţară şi din străi-nătate, Nunţiul Apostolic, pr. Marco Tasca, ministru ge-neral al Ordinului Fraţilor Minori Conventuali, împreu-nă cu membrii Definitoriului General, reprezentanţi ai congregaţiilor şi institutelor de viaţă consacrată mascu-line şi feminine, pr. Teofil Petrişor – ministru provin-

cial al Provinciei „Sfântul Iosif” a Fraţilor Minori Conventuali din România, pr. Ti-bor Kauser, din Ungaria, ministru general al Ordi-nului Franciscan Secular (OFS), ordin din care făcea parte feri-cita Veronica, pr. Alfed Paramba-kuthu, din India, asistentul general OFS.

Au conce-lebrat şi peste 450 de preoţi, participând la sărbătoare autorităţi civile, seminarişti şi peste 10.000 de credin-cioşi veniţi din parohiile din Moldova, dar şi din afara ei. Printre aceştia, şi persoane care au cunoscut-o pe fericita Veronica. La eveniment a fost prezentă şi o delegaţie din partea Bisericii Ortodoxe Române. În faţa altarului, au fost, de asemenea, prezenţi fratele şi sora Veronicăi An-tal: Gheorghe Antal, respectiv Angela Albert.

Ne-a impresionat în mod deosebit încă de la so-sirea în sat un aspect inedit, şi anume că toate gardurile locuinţelor din Nisiporeşti au fost „îmbrăcate“ în haine de sărbătoare, fiind expuse covoare şi cuverturi lucra-te manual. De asemenea am avut ocazia să întâlnim pe drumul spre biserică o mulţime de pelerini, care pur şi simplu ”se revărsau” pe străzi asemeni valurilor unui râu, dar emoţionaţi şi minunat de luminoşi. Mulţi din-tre ei îmbrăcaţi în costume populare româneşti, parcă au adus cu ei o întreagă istorie a unor veacuri pe care noi le-am uitat. Pentru că biserica a devenit neîncăpătoare, organizatorii ne-au oferit posibilitatea să urmărim slujba de beatificare pe două ecrane uriaşe, în curtea bisericii.

Am trăit momente înălţătoare şi emoţionante în care am experimentat frumuseţea credinţei noastre şi iubirea lui Dumnezeu care, ne-a oferit darul beatificării primei femei din România în cinstea altarelor şi al doi-lea român, membru al Ordinului Franciscan beatificat, primul fiind Fer. Ieremia Valahul.

Ritul propriu-zis al beatificării a fost la începu-tul Liturghiei, după actul penitenţial. Episcopul Petru Gherghel s-a adresat cardinalului Becciu, reprezentan-tul Sfântului Părinte, şi i-a cerut să urmeze procedura de beatificare a venerabilei slujitoare a lui Dumnezeu, Veronica Antal, fecioară şi martiră. Apoi, pr. Damian

8 VESTITORUL

Patraşcu, postulator al cauzei de beatificare/canonizare a Veronicăi Antal, a citit biografia celei care urma să fie declarată fericită a Bisericii, iar Eminenţa Sa cardinalul Becciu a dat citire scrisorii apostolice prin care Sfân-tul Părinte a înscris în rândul fericiţilor pe venerabila slujitoare a lui Dumnezeu Veronica Antal, fecioară şi martiră. Apoi s-a dezvelit icoana noii fericite a Biseri-cii, Veronica Antal, în timp ce corul a aclamat, cântând: Amin! Amin! Relicva fericitei Veronica a fost adusă în procesiune la altar, pe care, mai apoi, cardinalul Becciu a venerat-o incenzând-o. Ritul beatificării s-a încheiat cu intonarea solemnă a imnului dedicat Veronicăi An-tal. Odată declarată fericită, fecioara martiră va fi în-scrisă în rândul fericiţilor şi sfinţilor Bisericii Catolice, introdusă în calendarul Bisericii locale şi sărbătorită în fiecare an la 26 august.

Liturghia a continuat apoi cu liturgia cuvântului şi liturgia euharistică. Predica a fost rostită în limba italiană de cardinalul Angelo Becciu, iar pr. provincial Teofil a redat traducerea textului acestei predici. Emi-nenţa Sa card. Becciu a plecat de la întrebarea „Cine ne va despărţi de iubirea lui Cristos?” (Rom 8,35), citită în cea de-a doua lectură la sfânta Liturghie, pentru a arăta atâtea pericole care se găsesc astăzi în lume împotriva credinţei şi a trăirii ei. Cardinalul a prezentat-o pe feri-cita Veronica Antal ca pe un „model de mărturie eroi-că pentru evanghelie”, care a rămas o învingătoare. În continuare s-a amintit despre perioada persecuţiei din cauza comunismului, însăşi fericita Veronica suferind din cauză că mănăstirile au fost în acea perioadă închi-se. Fericita Veronica a fost prezentată şi ca un exemplu de trăire a ecumenismului. Cardinalul Becciu a amintit de atâtea pericole care sunt prezente şi azi în lume, spu-nând: „Ieri ca şi astăzi, discipolii lui Cristos întâmpină dificultăţi în a vesti şi a trăi în mod coerent Evanghelia: fidelitatea faţă de Cristos comportă uneori a fi luaţi în râs sau a fi neînţeleşi. Un mesaj special a fost adresat tinerilor „Mesajul pe care-l lasă, mai ales vouă, tânăra Veronica, este un mesaj de lumină şi de speranţă: fiinţa umană are în sine ceva care o împinge să rişte cu curaj propria-i viaţă în numele demnităţii umane, a libertăţii şi a credinţei religioase. Ea este capabilă să reziste ori-cărui atac de ură şi de violenţă, fără a renunţa la adevăr şi la iubire”.

După ce a fost rostită „Rugăciunea credincioşi-lor”, la ofertoriu, pe lângă pâine şi vin, au fost aduse la altar de către persoane îmbrăcate în costum naţional, crucea şi rozariul, „arma” cu care Veronica a reuşită să reziste în faţa păcatului, dar şi un buchet de crini albi, simbol al curăţiei sale interioare.

La finalul Liturghiei, PS Petru Gherghel a mul-ţumit celor care au făcut posibilă sărbătoarea beatifi-cării fericitei Veronica, şi a încheiat: „rămânem cu o dorinţă fierbinte pe care o exprimăm asemenea tinerei Veronica Antal, care obişnuia să se îndrepte cu gândul

şi privirea spre cer, să spunem şi noi deseori: «Îngeri-lor, scrieţi în Cartea Vieţii şi acest legământ al meu: Eu sunt a lui Isus şi Isus este al meu»”.

Am luat cu noi aceste cuvinte, pe care acum şi buzele noastre le murmurau cu reverenţă şi iubire şi am plecat spre Tămăşeni- satul natal al părintelui Mi-hai Vătămănelu - unde am vizitat frumoasa biserică ce are hramul ”Sf. Fecioară Maria Regină”. De aici ne-am îndreptat spre Adjudeni pentru a admira monumentala biserică construită între anii 1973-1984 care ne-a fost descrisă astfel ”trecând pe şoseaua de la Roman spre Suceava, ochii se opresc asupra unui mare edificiu, străjuit de două turnuri, care se înalţă peste culmea dea-lului. E semnul că acolo, jos pe malul drept al Siretului, trăieşte şi-l iubeşte pe Dumnezeu, o mare mulţime de oameni”.

Pentru că pur şi simplu uneori timpul are aripi mai mari decât dorinţele noastre a trebuit să părăsim şi acest lăcaş minunat pentru a ne îndrepta spre Gura Hu-morului – locul nostru de popas în prag de seară. Dar pentru că niciodată drumul nu este drept, ne-am abătut puţin pentru a admira Castelul Sturdza de la Miclău-şeni, bijuterie arhitecturală neogotică care ne-a furat privirile, dar nu pentru mult timp pentru că seara nu se terminase şi părintele ne pregătise o surpriză: Biserica Sf. Ioan Paul al II lea din Poiana Micului. Aici am fost întâmpinaţi de părintele paroh care ne-a spus în câteva cuvinte ”povestea bisericii”, dar şi de câţiva membri ai comunităţii poloneze. Am trăit alături de ei momente de comuniune fraternă în care am înţeles că limbajul iubirii şi al bucuriei de a împărtăşi este unul universal.

Duminică, 23 septembrie, am participat la Sf. Liturghie în biserica ”Preasfânta Treime” din Gura Hu-morului celebrată de pr. Mihai Vătămănelu. În predica sa părintele ne-a amintit că ura şi dezbinarea aduc răz-boaie şi dezastre, iar iubirea aduce bucurie şi o lume mai bună. De asemenea făcând referire la Evanghelia zilei ne-a amintit că este important să avem un suflet pur şi curat asemenea unui copil.

Ultimul popas a fost la Mănăstirea Voroneţ su-pranumită „Capela Sixtină a Estului”.

Am părsit Moldova trecând spre Ardeal prin Pa-sul Tihuţa. Gândurile au început să se îndrepe încet spre casă. Duceam cu noi bogăţia acestor ”ultime zile de vară” şi descopeream cum tainic şi pe nesimţite, toam-na picta ici-colo câte o frunză în culori de chihlimbar. Priveam pe fereastra autocarului la acele frumuseţi pe care doar Mâna Creatorului le putea zidi şi …deodată am avut senzaţia că…timpul se scurge ca într-o cova-tă printre obcinele munţilor. Şi am înţeles că mâine ar putea să fie prea târziu…prea târziu să mă rog… prea târziu să-i zâmbesc fratelui meu… prea târziu să-I ofer Domnului timpul dăruit… prea târziu să iubesc.

Sanda Ulici

(urmare din pag. 7)

9Octombrie 2018

Începând de astăzi, 25 septembrie 2018, oraşul Blaj devine primul Oraş Episcopal din România şi unul dintre puţinele din Europa. Această hotărâre a fost adop-tată în unanimitate de membrii Consiliului Local Blaj.

Iniţiativa a aparţinut unui grup de cetăţeni ai Bla-jului şi a fost susţinută de alte câteva sute de blăjeni. În textul care susţine iniţiativa se spune printre altele: „O simplă şi sumară trecere în revistă a principalelor momente care au marcat istoria şi cultura naţională şi care sunt legate strâns de Blaj, ne-ar readuce în memo-rie deschiderea primelor şcoli sistematice româneşti, Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae, mişcarea iluministă „Şcoala Ardeleană”, mişcările de emanci-pare naţională şi socială din secolul XIX, culminând cu Marea Adunare Naţională de pe Câmpul Libertăţii, scrierea cu caractere latine, tipăriturile de o excepţio-nală importanţă, Pronunciamentul, Consiliul Naţional Român, cu un rol important în pregătirea Unirii de la 1 Decembrie 1918. Toate aceste evenimente, şi multe altele încă, au avut loc într-un oraş întemeiat din voia Providenţei de un episcop, Ioan Inochentie Micu-Kle-in, unul dintre luptătorii de frunte pentru drepturile naţionale ale românilor din Transilvania, de la a cărui trecere la cele veşnice se vor împlini în data de 23 sep-tembrie a acestui an două sute cincizeci de ani”.

Tot la Blaj se află centrul Bisericii Române Unită

Blajul declarat Oraş Episcopal

Vizita Arhiepiscopului de Udine la Oradea

cu Roma, Greco-Catolică şi Întâistătătorul său, Arhie-piscopul Major Lucian Cardinal Mureşan.

Simbolul „Micii Rome” este Catedrala Arhiepi-scopală Majoră „Sfânta Treime”, ctitorită în secolul al XVIII-lea tot de către Episcopul greco-catolic Inochen-tie Micu-Klein.

În acest an centenar, cu prilejul comemorării a 250 de ani de la moartea Episcopului Inochentie Mi-cu-Klein, primarul Municipiului Blaj, Domnul Ghe-orghe Valentin Rotar a declarat: „Pentru noi, locuitorii de azi ai Blajului, evocarea Episcopului Klein are co-notaţii speciale, şi asta pentru că de numele său se lea-gă însăşi întemeierea oraşului în care trăim, oraş care în existenţa sa de aproape trei secole a avut un rol de-osebit de important în istoria şi cultura naţională, prin deschiderea primelor şcoli sistematice româneşti, prin mişcarea iluministă „Şcoala Ardeleană”, prin mişcă-rile de emancipare naţională şi socială din secolul al XIX-lea, culminând cu Marea Adunare Naţională de pe Câmpul Libertăţii, prin scrierea cu caractere latine, prin Pronunciamentul şi Consiliul Naţional Român, cu un rol atât de important în pregătirea Unirii de la 1 Decembrie 1918”.

Biroul Arhieparhial de PresăSursa: www.bru.ro

Excelenţa Sa, Andrea Bruno Mazzoccato, Arhi-episcopul de Udine, s-a aflat duminică într-o vizită la Oradea, cu ocazia sfinţirii Bisericii Greco-Catolice din Becheni-Chisău, Satu Mare.

Cu această ocazie, Excelenţa Sa l-a vizitat pe Preasfinţitul Părinte Virgil la spital, unde s-au rugat îm-preună, după care a vizitat Cape-la „Sfântul Dumitru” din Oradea, care a fot construită şi prin con-tribuţia Arhidiecezei de Udine.

Seminarul Teologic din Oradea a fost vizitat de către Excelenţa Sa, unde fratele vice-rector, Florin Bode, a prezentat în câteva cuvinte realitatea com-plexă a complexului de pe strada Magheru, nr 25.

Palatul Episcopal, afec-tat de incendiul din data de 25 august 2018, a fost următoarea locaţie vizitată de Excelenţa Sa, alături de părintele vicar general, Mihai Vătămănelu şi de părintele Antoniu Chifor, vicar cu preoţii, urmând vizita la Catedrala „Sfân-

tul Nicolae” şi la Liceul Greco-Catolic „Iuliu Maniu”.Excelenţa Sa, Andrea Bruno Mazzoccato, a fost

însoţit de către secretarul personal, părintele Marcin Gazzetta şi de către părintele Vasile Barbolovici.

Eugen IVUŢ - Biroul de presă

10 VESTITORUL

Sfinţirea noii Biserici din Becheni-Chisău

În duminica a XIX-a după Rusalii, comunitatea din Becheni-Chisău, Satu Mare, l-a primit cu mare bucu-rie pe Excelenţa Sa, Andrea Bruno Mazzoccato, Arhiepi-scop de Udine, aflat într-o vizita în Eparhia de Oradea, cu ocazia sfinţirii noii Biserici de lemn din această Parohie.

Excelenţa Sa a fost însoţit de către părintele Mihai Vătămănelu, vicar general, părintele Antoniu Chifor, vi-carul cu preoţii, părintele Vasile Barbolovici şi părintele Marcin Gazzetta, secretarul personal al Arhiepiscopului.

La Becheni-Chisău, părintele paroh Florin Hol-hoş l-a întâmpinat pe ierarh cu Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce, alături de tinerii îmbrăcaţi în straie po-pulare, care i-au oferit tradiţionala pâine şi sare. Alături s-au aflat părintele protopop al Tăşnadului, Aurel Hen-dea, împreună de un sobor de preoţi, primarul localităţii şi credincioşii care cu bucurie şi-au văzut Biserica în haină de sărbătoare, încununându-se truda lor cu sfin-ţirea acesteia.

După ungerea pereţilor cu Sfântul şi Marele Mir, s-a sfinţit Masa Sfântului Altar, în piciorul căreia au fost aşezate moaştele Sfântului Martir Laurenţiu, ală-turi de hrisov, iar mai apoi pereţii interiori.

Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie a fost oficia-tă în curtea Bisericii, pe locul special amenajat pentru această ocazie, la finalul căreia credincioşii implicaţi activ la zidirea acestei Biserici au primit diplome, ca semn de mulţumire pentru dragostea arătată Bisericii.

HRISOV„Din voia Tatălui, prin lucrarea Fiului, cu puterea

Spiritului Sfânt s-a sfinţit această biserică spre veşnica pomenire a lui Dumnezeu”.

În anul 2017 după lungi aşteptări ale credincio-şilor greco-catolici din localitaţile Chisău şi Becheni care au aşteptat cu răbdare ca Bunul Dumnezeu să le

rânduiască şi lor un loc decent de rugăciune şi recu-legere prin bunăvoinţa Preasfinţiei Sale Virgil Bercea, Episcop Greco-Catolic de Oradea s-a hotărât construi-rea la Chisău a unei frumoase bisericuţe din lemn spre folosul sufletesc al credincioşilor din aceste locuri. Această construcţie nu putea să se realizeze fără ajuto-rul Excelenţei Sale Andrea Bruno Mazzocato, Arhiepi-scop de Udine – Italia, care a dorit să contribuie cu ge-nerozitate la achitarea cheltuielilor de ridicare a noului locaş de cult. Lucrările de fundaţie şi finisaje interioare şi exterioare, electrificarea şi dotarea bisericii au fost realizate din donaţiile credincioşilor din Chisău, Be-cheni, Tăşnad şi Săuca, din sprijinul acordat comunită-ţii de către Consiliul local al Comunei Săuca şi ajutorul primit de la Asociaţia Kirche in Not, din Germania.

Astăzi, 30 Septembrie, Anul Domnului 2018, în Duminica a XIX- a după Rusalii, pe timpul Ponti-ficatului Sfântului Părinte Papa Francisc, al arhieriei Întâistătătorului Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, Preafericirea Sa Lucian Mureşan, Ar-hiepiscop Major de Blaj şi al păstoririi Eparhiei Româ-ne Unite cu Roma, Greco-Catolice de Oradea de către Preasfinţia Sa Dr. Virgil Bercea, s-a sfinţit spre veşnica mărire a lui Dumnezeu biserica cu hramul „Nasterea Domnului” din Chisău, având aşezate în Masa Sfântu-lui Altar moaştele Sfântului Martir Laurentiu

La această vreme Protopopul Român Unit al Tăşnadului era Preacucernicul Părinte Aurel Hendea, iar paroh al parohiei Chisău-Becheni era Preacucerni-cul Părinte Florin Ilarie Holhoş.

„Binecuvântează Doamne moştenirea Ta, pe cei ce iubesc podoaba casei Tale şi pe aceia care cu credin-ţă, cu bună cucernicie şi cu frică de Tine vor intra şi se vor ruga într-însa. Amin!„

Eugen IVUŢ - Biroul de presă

11Octombrie 2018

În Duminica a XIX-a după Rusalii, credincioşii Parohiei Cizer, din protopopiatul Zalău, au avut ma-rea bucurie de a participa la sfinţirea troiţei din faţa casei parohiale.

Sfânta Liturghie a fost celebrată de către părin-tele Alexandru Fiţ, împreună cu părintele paroh Ioan Grad. Părintele Alexandru a vorbit în cuvântul de în-văţătură despre iubirea vrăjmaşilor, rolul părinţilor în educarea spirituală a copiilor cât şi despre importanţa Tainei Mărturisirii şi a Împărtăşaniei.

După celebrarea Sfintei Liturghii a avut loc sfinţirea troiţei de marmură la care au participat pă-rintele Mihai Şofineţi, din parohia Horoatu-Crasnei şi părintele Adrian Botea, din parohia Marin. Părintele Mihai a ţinut un discurs despre importanţa şi semnul Sfintei Cruci.

Părintele paroh a mulţumit Bunului Dumnezeu pentru acest eveniment frumos si unic din Parohie, ce-lor care au contribuit financiar şi au ajutat la construi-rea acestei troiţe, autorităţilor locale prezente, preoţilor concelebranţi cât şi tuturor credincioşilor prezenţi la această sărbătoare.

După ungerea cu untdelemn şi sărutarea crucii a urmat o agapă frăţească în sala de protocol a Parohiei.

Gabriela GRAD

Sfinţirea troiţei din Parohia Cizer

Hramul Parohiei BezneaSfânta Tereza este o sfântă model pentru cei care

află că sunt bolnavi, oferindu-ne un model admirabil de acceptare a suferinţei. Se oferă ca jertfă când simte primele semne ale bolii sale, manifestând un mare cu-raj şi nu o resemnare ieftină.

Duminică, 30.09.2018, a fost o zi specială pen-tru noi, credincioşii greco-catolici din satul Beznea, comuna Bratca. Am sărbătorit hramul bisericii noastre care a fost, la sfinţire, încredinţată Sfintei Tereza de Li-sieux. Tereza, care nu a făcut nici o minune sau ceva extraordinar cât a trăit pe pământ, este o sfântă care se potriveşte tuturor – probabil acesta a fost motivul pentru care această fiinţă deosebită a fost aleasă ocrotitoarea Bisericii Greco-Catolice din Beznea.

Slujba de sărbătoare a fost celebrată de că-tre părintele Dobrată Traian Vasile - părintele spi-ritual al Liceului Greco-Catolic „Iuliu Maniu” din Oradea, de părintele Gabriel Beita, paroh al comu-nităţii din Beznea, de părintele Cheţe Cornel - pa-roh în comuna Borod şi de părintele Vasile Ţânţaş - paroh al comunei Vadu Crişului. A fost prezent la eveniment corul „Francisc Hubic” al Catedralei Greco-Catolice „Sfântul Nicolae” din Oradea.

În biserica a fost o atmosfera de reală sărbă-toare pe care foarte greu o pot descrie în cuvinte

iar cântecele marelui compozitor Francisc Hubic coro-borate cu predica părintelui Traian ne-au făcut să trăim mai intens întâlnirea cu Isus din Sfânta Euharistie. Sunt convinsă, ca toţi cei prezenţi în număr mare azi în bise-rica daca ar fi putut opri timpul chiar şi pentru o clipă în plus l-ar fi oprit! Mulţumim preoţilor Gabriel Beita, Dobrată Vasile, Ţânţaş Vasile, Cheţe Cornel şi nu în ultimul rând corului „Francisc Hubic” pentru această experienţă unică pe care sperăm să o retrăim şi cu alte ocazii!

Boros GYONGYVER

12 VESTITORUL

Ioan DĂRĂBĂNEANU

PASTILA CREDINȚEI (XXI)ȘCOALA EPISCOPULUI SAMUIL VULCAN - 190 DE ANI,

ÎN ANUL CENTENARULUI ROMÂNIEI (2)Dimensiunile vulcanianismului Beiușan

Punctul de plecare în analiza acestei dimensiuni trebuie căutat și îl găsim - când ne eliberăm de prejudecățile care încearcă instaurarea unei dictaturi confesionale - în perioada 1826 - 1828, când un înalt prelat greco-catolic, Episcopul de pie amintire Samuil Vulcan, a întregit strădania Bisericii Unite cu Roma, din Ardeal, de a oferi românilor posibilitatea instruirii, în școli românești, ctitorind o școală: ”Gimnaziul Superior Greco-Catolic de băieți”. În anii mulți, care au urmat, după 1828, piatră de temelie pentru învățământul românesc din Ardeal, dimensiunea creștino-religioasă, a fost împlinită de alți prelați Greco-Catolici, pe care o să-i amintim urmând regula cronologiei. Episcopul Vasile Baron Erdely, (Vasile Ardelean) (1847-1862) reușește transformarea gimnaziului beiușan cu 6 clase, într-un gimnaziu superior cu 8 clase (1859). Un alt episcop Greco - Catolic, Mihail Pavel (1879-1902), socotit a fi cel de-al doilea ctitor, de școală românească în Bihor, după Samuil Vulcan, a fost ”omul faptelor și nu al vorbelor”. Împrumutăm expresia ”Zidurile paveliene” din monografia ”Beiușul și lumea lui” (2008), pentru o succintă menționare ctitorială: • 1888 - un nou corp de clădire (10 săli de clasă și o ”sală de gală”); • 1888 - 1891 - internatul pavelian; • 1888 - o sală de sport provizorie (care a devenit sala de mese); • 1899-1901 - noua sală de sport; la etaj: sala de desen, pinanotecă și două cabinete pentru profesori; • până în 1907 - a construit 11 case, locuințe, pentru profesori. Pentru a avea un tablou complet al mecenatului pavelian, amintim ajutorul financiar acordat elevilor și profesorilor, precum și cele necesare pentru modernizarea învățământului, în acest gimnaziu. Episcopul Greco-Catolic Radu Demetriu (1903 - 1920), continuă opera de mecenat a înaintașilor săi. Construiește o nouă aripă de clădire, la vest de clădirea liceului (1908) , comunicând cu acesta, clădire ce a trecut în folosința liceului în anii 1925-1926. În anul 1914 etajează sala de sport provizorie, cu încă două nivele.

Pune bazele Fundației ”Dr. Demetriu Radu” și o fundație auxiliară, pentru acordarea de stipendii (burse) elevilor. Prin decretul 3159/1918, se statuează reintroducerea limbii române în drepturile sale firești. În anul 1939, la 111 ani după construirea primei clădiri de către episcopul Samuil Vulcan, un alt episcop greco-catolic Valeriu Traian Frențiu adaugă încă o clădire: sala profesorală actuală, șase săli de clasă la parter, iar la etaj: un amfiteatru de fizică și chimie și alte patru săli de clasă. Pentru a suplini nevoia de profesori, episcopul Valeriu Traian Frențiu a dus în 1924 patru călugări francezi Asupționiști. Sub înaltul patronaj al episcopului Valeriu Traian Frențiu s-au desfășurat în anul 1928 serbările centenarului liceului. Depășim tratarea dimensiunii creștin-religioase din zona ctitorilor, pentru a evoca, fără detalieri argumentative, ”dobândințele” creștin-religoase ale ”Vulcaniei”, această cetate de cultură și educație în spiritul moralei creștine. Pornim încă odată de la începuturi: ”Literele fundaționale date la 6 octombrie 1828” unde se spune: ”… Institutul acesta este - ce e drept - cu deosebire pentru valachi, cu toate acestea nu se va opri de la el nici un tânăr fie de ori-ce națiune sau religiune …”. Găsim în exprimarea acestor năzuințe fundaționale esența creștinismului care a relevat umanității: ”noile valori ale carității și ale iubirii aproapelui” (Bergson) exprimate prin faptă: toleranță - ecumenism. Sublinierea este cât se poate de clară: ”… se lasă în libertate … pentru a persolva oficiile divine” (tinerilor romano-catolici) ”… și ”libertate la tinerimea ritului greco-neunit”. Toleranța interconfesională, ecumenismul, dreptatea, cumpătarea străjuită de prudență, apărate prin forța (puterea) credinței, sunt virtuțile cardinale dobândite, prin deprindere îndelungată, de către tinerii acestei școli. Acestea împreună cu virtuțile teologale: credință, speranță, iubirea, constituesc ”dobândințele” cea de-a patra dimensiune a ctitoriei Episcopului Greco-Catolic Samuil Vulcan.

(va urma)

13Octombrie 2018

Comunicat al Consiliului Director al AGRU NaţionalCea de a doua întâlnire din acest an a membrilor

Consiliului Director Naţional şi a asistenţilor lor spiritu-ali, a fost găzduită de Centrul Spiritual „Manresa” din Cluj (Eparhia de Cluj-Gherla), în zilele de 12 şi 13 Oc-tombrie. În deschiderea întâlnirii, participanţii au primit salutul pr. Călin Bot, Vicar general al Eparhiei de Cluj-Gherla, al domnului preşedinte al AGRU – Cluj, Daniel Seleuşan, al pr. Angelo Pop, Asistent spiritual al AGRU Naţional şi Vicar general al Eparhiei de Lugoj, precum şi al preşedintelui AGRU Naţional – Călin Diaconu.

Gazdele întâlnirii au propus apoi – în formatul unei mese rotunde, moderată de prof. Alin Tat – o întâlnire cu trei dintre intelectualii de marcă ai Clujului, pe tema: „Datoria de a scrie. Creştinii şi cuvântul scris în lumea de azi”. Încercând o sinteză foarte sumară a celor propu-se nouă în dezbatere, pe rând de către domnii Ion Pop, Adrian Popescu şi Alexandru Cistelecan, în primul rând ne-am simţit provocaţi de argumentarea necesităţii unei formări interioare şi umaniste în faţa pericolelor unei lumi deculturalizate, în care „analfabetismul funcţional” e nu numai permis, ci şi generalizat. Mulţimea informaţiei co-există astăzi cu lipsa de formare, într-un amestec impur, nivelator. Deşi se produce multă carte, deşi vedem cozi la multe muzee, asistăm în fapt la o „japonizare” a lumii… fiind mai degrabă prea-ocupaţi cu fotografierea şi postă-rile în media socială, în dauna unei autentice îmbogăţiri spirituale şi umane. Trăim o criză a cuvântului scris, căci lumea nu caută să se mai informeze despre sine, refuzând efortul pe care îl presupune cunoaşterea.

În condiţiile în care mall-ul pare a deveni noul templu către care se grăbeşte lumea de azi, scriitorii sunt chemaţi să redescopere poeticitatea fundamenta-lă a lumii. Iar poetul creştin seamănă tot mai mult cu profetul din Vechiul Testament, Iona – care, oricât ar fugi de porunca dumnezeiască, este ajuns din urmă de aceasta, trăind totodată riscul expunerii în faţa unei au-dienţe tot mai secularizate. Există, în scriitorul creştin, atât chemarea de a scrie – el ascultând de o „comandă destinală”, cât şi datoria de a o face, ascultând de… lip-sa de repere spirituale a celor din jur. Conlucrarea divi-nului cu umanul stă, astfel, la baza oricărui act creator.

Raportul dintre interioritate şi exteriorizare, dintre trăirea credinţei şi fervoarea care exprimă această credin-ţă, cu bucuria deplină şi strigată cu glas puternic de cel care Îl află pe Dumnezeu prezent şi în lume, re-cuperarea omului sensibilizat de prea multa corpo-ralitate, pângărirea permanentă a lumii şi perma-nenta cultivare a neatenţiei – sunt tot atâtea motive ce duc, inevitabil, la cernerea celor puţini care vor mai putea avea o privire de ansamblu asupra lu-mii. De aceea, din acest veac miop, să ne aşteptăm că se vor ridica spirite clarificate, care vor exprima esenţa şi frumuseţea Adevărului. Masa totundă s-a încheiat cu recomandarea celor trei cărturari clu-

jeni către „agrişti”, de a reciti „Scrisoarea către artişti” a Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, adresată „acelora care, cu o pasionată dăruire, caută noi ‘epifanii’ ale frumuse-ţii pentru a le dărui lumii într-o creaţie artistică”. Funcţia profetică a scriitorului creştin, rolul de a descoperi cu ori-ce risc barierele dar şi frumuseţea nevăzută şi minunată a lumii, justifică prin urmare pe deplin datoria de a scrie.

Cea de a doua zi a lucrărilor – a început printr-o energică şi bine primită intervenţie a reprezentanţilor Acţiunii Catolice din România, despre rolul şi aşteptă-rile Federaţiei ACRO faţă de AGRU. Pe rând, preşedin-tele ACRO – Anca Frona, Asistentul spiritual naţional al ACRO – pr. Felix Roca, şi secretarul Acţiunii Catolice – Codruţa Fernea, au exprimat invitaţia ca AGRU să contri-buie cu cele trei valori esenţiale: experienţa, voluntariatul şi vocaţia educativă în viaţa Federaţiei, pentru a integra mai bine cele trei sectoare (copii, tineri si adulţi) şi cele două rituri (latin şi bizantin) care, împreună, reprezintă amprenta vie şi mărturisită a participării româneşti la ca-tolicitate ca principiu universal. Prin prezenţa Alexandri-nei Kiss, facilitator de planificare strategică, participanţii la lucrări au fost invitaţi să reflecteze şi să răspundă foarte succint unor întrebări provocatoare prin „banalitatea” şi esenţialitatea lor (care sunt priorităţile AGRU? care este obiectivul AGRU? care sunt propunerile pentru o mai eficientă colaborare între diferitele asociaţii membre ale ACRO? şi altele), oferind pe calea aceasta elemente uti-le pentru o strategie a viitoarei dezvoltări a Federaţiei de Asociaţii Catolice, reunite sub sigla ACRO.

Ultima parte a lucrărilor a fost dedicată proble-melor organizatorice curente ale AGRU-lui, între care am consemnat: începerea procesului de revizuire a site-ului www.agru.ro, elaborarea unui manual de identita-te pentru AGRU, o mai buna comunicare cu ASTRU, participarea la SIESC (Asociaţia Profesorilor Creştini din Europa) şi continuarea participării la proiectul PRORURE (importanţa satului în lumea viitorului), in-troducerea tehnologiei de tip conferinţe online în viaţa asociaţiei. Următoarele întâlniri asociative vor avea loc in anul 2019, în primăvară în Eparhia de Maramureş iar în toamnă, în Arhieparhia de Alba Iulia şi Făgăraş. Pentru consiliul director AGRU Naţional, a consemnat preşedintele Călin Diaconu.

14 VESTITORUL

(continuare în pag. 15)

Alin CREŢUDe ce fiecare om are un spaţiu personal?

Una dintre cele mai importante reguli impuse în spaţiul public este aceea de a nu invada spaţiul personal al altora. Dar cum a luat naştere acest concept şi de ce ne simţim atât de incomod atunci când el este încălcat?

Ideea de libertate, înainte de a fi o construcție politică, este o reflexie a unei nevoi subtile (și totuși fundamentale) a omului. O altă expresie a acestei nevoi este spațiul personal, parte a comunicării non-verbale.

Limitele diferă de la o cultură la alta şi în func-ţie de context. Începem să înţelegem acest concept în jurul vârstei de 3 - 4 ani, urmând ca distanţele fiecărui tip de spaţiu personal să se cimenteze până ajungem la adolescenţă. La baza determinării spaţiului personal stă nucleul amigdalian, regiunea din creier implicată în declanşarea fricii.

Nucleul amigdalian se activează atunci când in-vadăm spaţiul personal al altora. Acest lucru reflectă răspunsul emoţional puternic produs atunci când cine-va stă prea aproape de noi.

Limbajul spațiului reprezintă obiectul de studiu al proxemicii, evidențiind proprietățile educaționale ale acestuia, precum și modalitățile-i de folosire optimă.

Orice om are tendința de a-și revendica un spațiu în jurul corpului său ca o prelungire a propriului trup, pe care-l marchează imaginar, considerându-l drept spațiul său personal. Încălcarea acestuia lezează pro-fund individul, creandu-i disconfort, stânjeneală și stări conflictuale.

Fiecare om tinde să mențină o distanță între el și celelalte persoane sau lucruri. Își crează un „spațiu – tampon” de o anumită mărime, formă sau grad de per-meabilitate, care are importante funcții psihosociale: de protecție, intimitate, siguranță, odihnă, reverie etc.

În limbaj curent se spune: „îl ține la distanță” sau „prieten apropiat”, ilustrând faptul că relațiile interu-mane se pot exprima spațial. Pentru persoanele străine sau neagreate păstrăm un spațiu mai mare în jurul nos-tru, pentru cele apropiate sau iubite îl reducem până la anulare. Fiecare tip de relație presupune o distanță ca-racteristică între indivizi, orice încălcare generând stres și blocaje în comunicare.

Această zonă a noastră ne-am dori-o cât mai mare; din păcate, suprapopulația ne-a obligat să facem unele compromisuri, astfel ea s-a redus foarte mult. Sau am putea spune că toleranța noastră la intruziuni a crescut. La orașe, unde aglomerația ne face să mergem aproape lipiți de cel de lângă noi, mai mult decât la sate, unde populația e mai rarefiată, spațiile sunt mai mari.

Acest spațiu personal nu ne este caracteristic doar nouă, el e prezent și la animale, ca de exemplu la câini. Și cum populația canină este mult mai redusă de-cât cea umană, spațiul personal al unui câine este mult mai mare, uneori întinzându-se pe o distanță de sute de

metri. În plus, teritoriul are o cu totul altă semnificație pentru un animal, fiind oarecum asemănător cu senti-mentul de posesiune (casa mea, mașina mea) la om. Poa-te acum înțelegeți de ce vă latră un câine când vă vede în apropiere. Nu pentru că ar fi violent, animalele nefiind violente așa cum ni le închipuim noi; el doar răspunde la actul vostru agresiv de a-i încălca spațiul intim.

Câinii, sufocați de căldura și forfota umană de peste zi, colindă străzile la ore târzii, singurele în care mai pot fi, cât de cât, liberi...

Poate și planeta noastră are spațiul ei personal. Infi-nit aproape de mare pentru instrumentele noastre de măsu-ră. Și totuși, ne-a tolerat destul de bine până acum, în ciuda faptului că i-am mai tras câte o salvă în stratul de ozon, sau că i-am mai eradicat o specie de plante ori animale.

În plan mai general, modul în care folosim spațiul de comunicare are determinații culturale și so-ciale specifice.

În lumea afacerilor, de exemplu, spațiul este în relație directă cu rangul insului: pe măsură ce avansea-ză în funcție, cresc dimensiunile biroului său.

În privința spațiului familial (al casei de locuit), accesul persoanelor străine este extrem de selectiv, în funcție de tipul de relații pe care acestea le au cu proprie-tarul. Unele persoane sunt primite doar în vestibul, altele în bucătărie, altele în sufragerie sau altele în dormitor.

Spațiul personal, „bula de aer” ce-l înconjoară pe om, poate fi împărțit în patru zone distincte, fiecare din-tre acestea având la rândul două subzone: una apropiată și o alta îndepărtată.

Deosebim astfel:1. Zona intimă, ce se întinde de la suprafața cor-

pului până la o distanță de 46 cm. Este cea mai impor-tantă și cea mai apărată. Doar celor apropiați emoțional (îndrăgostiții, parinții, copiii, soțul / soția) le este per-mis accesul în ea.

2. Zona personală e cuprinsă între 46 cm și 1,22 m. Distanța aceasta ne protejează față de atingerea celorlalți și asigură comunicarea verbală optimă. Inter-locutorii își pot strânge mâna, act care se face de regulă pe un „teren neutru” încheietura mâinii aflându-se la limita zonei intime a interlocutorilor.

3. Zona socială desemnează spațiul personal pe care-l menținem atunci când intrăm în relații oficiale, impersonale cu cineva. De exemplu, în cele de serviciu, relații față de necunoscuți (față de vânzător, față de fac-torul postal, de noul angajat), relații din care elementul de intimitate este înlăturat total. Distanța prin care evi-tăm contactul corporal este menținută prin amplasarea unor bariere, a unor obiecte - tampon între interlocu-tori, cum ar fi de exemplu, biroul, catedra, ghișeul, sca-unul amplasat la câțiva metri distanță.

15Octombrie 2018

4. Zona publică, peste 3,60 m, e distanța cores-punzătoare atunci când ne adresăm unui grup mare de oameni, în care comunicarea și-a pierdut aproape în to-talitate caracterul interpersonal. Este totodata distanța care se menține (în sălile de tribunal) între politicieni și ziariști la conferințele de presă, între comandant și trupă.

Situațiile de aglomerație din autobuz, lift, la cinema, când zonele intime ne sunt invadate de necunoscuți, ne crează iritare și stânjeneală. Oamenii adoptă în astfel de situații un comportament imperso-nal, vorbind sau mișcându-se cât mai puțin cu putință, tinzând să îi „dezumanizeze” pe cei din jur prin evita-rea privirii sau a altor contacte.

Sunt câteva reguli pe care oamenii le aplică în astfel de situații, care prevăd:

1. Nu ai voie să vorbești cu nimeni, nici chiar cu cei pe care îi cunoști.

2. Trebuie să eviți ca privirea să o întâlnească pe a altora.

3. Să păstrezi o expesie de „jucător de pocher”, fără să afișezi vreo emoție.

4. Dacă ai o carte sau un ziar, să creezi impresia că le citești.

5. Cu cât aglomerația e mai mare, cu atât îți poți permite mai puține mișcări ale corpului.

6. În lift urmărește cifrele care indică etajele.

De ce este important spațiul personal într-o relație?Lipsa spațiului personal într-o relație vă poate

face mai mult rău decât bine. Acordarea acestuia în-seamnă maturizarea relației.

1. Vă ajută pe amândoi să evoluați Oricât de potriviți sunteți, mereu există lucruri

care nu sunt pe placul amândurora. Dacă ție îți place să escaladezi munți, s-ar putea ca partenerul să nu vrea s-o facă. Pentru a evita să apară resentimentele în relația

voastră, permite ca el / ea să facă lucrurile singuri, ast-fel încât să poată evolua.

2. Nu vă puteți îndeplini toate dorințele Oamenii au nevoie de oameni, însă nu întotdeau-

na reușești să faci față nevoilor și atunci apare fustrarea. Dacă partenerul îți spune că vrea să-și petreacă timpul cu prietenii sau cu familia, încearcă să nu reacționezi negativ. În schimb, acceptă că fiecare om are nevoie și de alte persoane, așa cum și tu ai. Acest lucru nu îți va diminua valoarea, ci ea va crește în ochii și sufletul lui.

3. Spațiul poate contribui la consolidarea în-crederii

Încrederea este unul dintre ingredientele cheie din orice relație și cea care o poate ajuta să dureze o viață întreagă. Cu toate acestea, când nu ai încredere în partener, încurajezi nesiguranța din partea lui. Nu trebuie să fii geloasă. Dedicarea spațiului personal îi arată că ai încredere în el, pentru că știi că nu o să facă nimic greșit.

4. Vă poate ajuta să prețuiți timpul pe care-l petreceți împreună

Excesul de orice fel nu face bine. Acesta împreu-nă cu insistența în relația de cuplu poate duce la pierde-rea afecțiunii, pentru că uităm de oamenii cu adevărat importanți din viața voastră. Oferindu-vă spațiu, veți avea ocazia să prețuiți cu adevărat momentele pe care le petreci împreună unul cu celălalt.

5. Vedeți lucrurile din altă perspectivă Atunci când în relație există probleme și unul

dintre voi simte că este mai bine să faci o pauză, este esențial ca celălalt să accepte. Astfel, amândoi vei reuși să vedeți lucrurile dintr-o altă perspectivă, ceea ce poate duce, în consecință, la rezolvarea neplăceri-lor. Perspectiva pe care fiecare o va avea poate ajuta la înțelegerea importanței celeilalte persoane.

(urmare din pag. 14)

ÎNTÂLNIREA EPARHIALĂ A ASOCIAŢIILOR,,Pe cel ce mă va mărturisi pe mine în faţa oa-

menilor, îl voi mărturisi şi eu în faţa Tatălui meu care este în ceruri !’’

Avem bucuria de a vă invita sâmbătă, 24 noiem-brie 2018, la Catedrala ,,Sfântul Nicolae’’, pentru Sărbă-toarea Asociaţiilor, având ca temă ,,Iubirea şi Slujirea”.

Prin acest eveniment dorim să vă mulţumim pen-tru valoroasa implicare pe care o aveţi în viaţa bisericii noastre, aceasta având o mare nevoie de laici activi şi dăruiţi pentru a contura o adevărată comuniune.

Este foarte important să stăm cu toţii împreună, măcar o dată pe an şi să ne bucurăm de realizările noas-tre, dorind în acelaşi timp să găsim soluţii pentru viitor, astfel încât cuvântul lui Dumnezeu să ajungă la cât mai multe persoane. Vă aşteptăm cu bucurie!

Pr. Mihai Vătămănelu, Vicar General

16 VESTITORUL

UN MILION DE STELE - 2018

Acţiunea “Un milion de stele” este o iniţiativă Caritas şi se desfăşoară, în prezent, în mai multe ţări europene (Germania, Franţa, Belgia, Luxemburg, El-veţia şi România).

Evenimentul are loc în fiecare an. Anul acesta am organizat evenimentul pentru a zecea oară, la Ora-dea, cu ocazia Zilei Internaţionale pentru Eradicarea Sărăciei.

Acţiunea avut loc pe str. Republicii, lângă biseri-ca ”Sfântul Duh” din Oradea, în 17 octombrie 2018, şi a început cu aprinderea lumânărilor, urmată de cuvân-tul episcopului László Böcskei şi a vicarului general Mihai Vătămănelu, încheindu-se cu un moment artistic susţinut de Ovidiu Lazăr şi Erika Bustye cu invitarea participanţilor să servească ceai şi ciocolată caldă şi să ia, cu ei, acasă, lumânările aprinse, ca semn de solidari-tate cu cei săraci, bolnavi şi marginalizaţi.

Scopul acestui eveniment a fost de a oferi semne vizibile pentru o societate solidară şi o lume dreaptă, de luptă împotriva sărăciei şi a excluziunii sociale, şi constă în iluminarea locurilor şi clădirilor reprezenta-tive din cât mai multe oraşe şi comunităţi cu ajutorul lumânărilor exterioare şi prin chemarea la solidaritate cu cei săraci, bolnavi sau marginalizaţi.

Totodată se doreşte încurajarea cetăţenilor de a se implica în crearea unei schimbări reale prin volun-tariat, prin donaţii de haine şi alimente, prin donaţii în bani precum şi prin alegerea unor produse şi servicii oferite de structurile de economie socială: CEO CON-STRUCT, CEO STORE şi ARDOR D-LUX.

Le mulţumim lui Tamas Szombati-gille şi Ioa-na Matea, coordonatori, precum şi voluntarilor care au ajutat la buna desfăşurare a evenimentului.

Pr. Olimpiu TODOREAN

PSS László Böcskei: ”Când aprindem azi simbolic o lumină pentru a ne arăta solidaritatea faţă de cei aflaţi în diferite nevoi şi care trăiesc în imediata noastră apropi-ere atunci trebuie să ne gândim că, în acest milion de stele, fiecare stea şi fiecare lumină contează. Fiecare gest de solidaritate contează. Fieca-re zâmbet sau mână întinsă spre cei care au nevoie de zâmbetul nostru, de empatia noastră de ajutorul nos-tru, contează. Suntem aici pentru a ne sensibiliza pe noi înşine faţă de nevoile lumii în care trăim. Doresc să vă îndemn pe dumneavoastră, pe cât mai mulţi, să încercăm să facem fapte concrete şi să ajutăm acolo

unde putem. Niciodată nu putem spune că nu am cum să ajut pentru că întotdeauna este o posibilitate sau un mijloc de a ajuta şi niciodată nu trebuie să aşteptăm de la alţii iniţiative ci trebuie noi să pornim cu iniţia-tive şi să ajutam acolo unde se poate. Le mulţumesc voluntarilor din ambele comunităţi pentru acest semn de solidaritate şi cerem binecuvântarea lui Dumnezeu asupra a tot ceea ce vrem să facem pentru semenii noştri, mulţumim binefăcătorilor noştri care, din afara hotarelor ţării, sprijină activitatea socială, cu dedica-ţie şi, în mod constant, deoarece, de multe ori, fără ajutorul lor nu am putea face faţă provocărilor. Doresc ca această lumină pe care o aşezam astăzi, ca simbol, să ne ajute la mai multe fapte bune”.

Pr. Mihai Vătămănelu, vicar general: ”Un mi-lion de stele este un gest prin care dorim să atragem atenţia asupra acestui flagel al sărăciei. Deşi nu trăim într-o ţară foarte bogată totuşi, ştim ce înseamnă sără-cia, pentru că am trăit perioade de sărăcie. Ne gândim în schimb la ţările cu adevărat sărace care duc lipsa de apă, duc lipsă de pâine şi de cele mai elementare lu-cruri pentru a supravieţui. De aceea e bine întotdeauna să-i purtăm în gând pe toţi cei care suferă din lumea întreagă dar mai ales să fim atenţi la cel de lângă noi pentru că încă sunt persoane care suferă. Ceea ce fa-cem noi pentru ei, gesturile noastre de atenţie, de iubire şi de slujire sunt foarte importante, oricât de mici ar fi şi Dumnezeu le priveşte, de sus, cu bucurie. Să ne rugăm la bunul Dumnezeu să binecuvânteze pe toţi cei care fac binele, pe toţi voluntarii, pe toţi cei implicaţi în munca de îngrijire pentru cei săraci, pe toţi cei care ofe-ră câte ceva din puţinul lor pentru a aduce un zâmbet şi o bucurie pe chipul celor sărmani.”

17Octombrie 2018

Scrisoare adresată clerului şi credincioşilor Eparhiei de OradeaPreacucernici Părinţi,Iubiţi credincioşi,Într-o scrisoare adresată preoţilor şi credincioşi-

lor catolici din România, Conferinţa Episcopilor Ca-tolici adresa un îndemn plin de speranţă cu privire la Referendumul care va avea loc în zilele de 6 şi 7 oc-tombrie 2018 pentru revizuirea Constituţiei şi sublinia totodată necesitatea unei societăţi care să găsească o legislaţie capabilă să apere şi să asigure condiţiile ne-cesare pentru ca familia formată din bărbat si femeie să se poată dezvolta.

În acest sens, împreună cu întreaga Biserică Catolică din România, vă îndemn şi eu: Să susţinem această iniţiativă cetăţenească de a proteja familia!

Să nu ne pierdem încrederea în familie! Ce frumos este să ne deschidem întotdeauna ini-

ma unii altora, fără a ascunde nimic. Ce frumos este să ne iubim, să ne înţelegem şi să ne iertăm.

Dacă uşa familiei nu se deschide pentru prezenţa lui Dumnezeu si iubirea Sa, familia îşi pierde armo-nia, predomină individualismul şi se stinge bucuria. În schimb, familia care trăieşte bucuria credinţei, care o comunică spontan, este sarea pământului şi lumina lu-mii.

Dumnezeu bate mereu la uşile inimilor noastre. Îi place să găsească familii unite, familii care se iubesc, familii care îşi cresc copiii şi îi educă ducându-i înainte spre o societate de bunătate, de dragoste si de adevăr.

Să ne îngrijim de familie, să apărăm familia pen-tru că acolo este viitorul nostru!

Cât de important este pentru familiile noastre să

meargă împreună şi să aibă acelaşi ţel de atins! Ştim că avem un parcurs de străbătut, un drum pe care întâlnim dificultăţi, dar şi momente de bucurie, dar ce poate fi mai frumos decât un tată şi o mamă care-şi binecuvân-teză copiii la începutul zilei şi la încheierea ei.

Cerând bunului Dumnezeu, prin mijlocirea Mai-cii Sfinte, familii unite, care trăiesc în armonie şi iubire, Vă transmit tuturor arhiereasca binecuvântare.

† Virgil BERCEA, Episcop

MESAJ al Episcopilor catolici din România după referendumBiserica Catolică din România, după desfăşura-

rea Referendumului din datele de 6-7 octombrie 2018, în calitatea sa de „mamă şi învăţătoare”, prin vocea episcopilor săi reafirmă cu tărie că la temelia familiei se află căsătoria liber consimţită dintre un bărbat şi o femeie.

Slujind cauza mântuirii, din mandatul primit de la Cristos capul său, peste vremuri ea nu încetează ni-ciodată să propovăduiască Evanghelia familiei cu curaj şi speranţă. În lumina învăţăturii lui Cristos, căsătoria dintre un bărbat şi o femeie este întărită şi sigilată de Taina Sfintei Cununii pe care Biserica o conferă tuturor celor care o cer cu inimă sinceră şi care sunt dispuşi să trăiască după exigenţele Evangheliei de fidelitate, res-pect, ajutor reciproc, indisolubilitate a iubirii. De ase-menea, Biserica încurajează deschiderea faţă de viaţă a părinţilor şi îi însoţeşte pe aceştia în grija lor pentru educaţia copiilor.

Implorăm ajutorul şi milostivirea lui Dumnezeu

Unul şi Întreit peste toate familiile de acum şi din vii-tor din ţara noastră şi din lumea întreagă, iar mijlocirea Sfintei Maici a lui Dumnezeu să ne obţină bucuria trăi-rii cu demnitate, în pace şi bună înţelegere.

Episcopii catolici din România

18 VESTITORUL

Întâlnirea familiilor din Protopopiatul Șimleu ȘilvanieiCând soarele blând

de toamnă își trimitea raze prietenoase peste covorul multicolor de frunze rugi-nii, în liniștea și puritatea măreței catedrale a naturii de la poalele Muntelui Șes, duminică, 14 octombrie 2018, Protopopiatul Greco-Catolic Șimleu Silvaniei, în colaborare cu Departa-mentul pentru Familii al Eparhiei Greco-Catolice de Oradea și cu Congregația Surorilor Preasfintei Inimi a lui Isus din Zalău au organi-zat o retragere de o zi pentru familii împreună cu copiii la Făget, Sălaj.

P r i m i r e a participanților care au sosit din toate parohiile Protopo-piatului împreună cu preoții parohi a început la orele 12.30, iar de la ora 13.00 a avut loc prânzul. Începând cu ora 14.00 familiile au parti-cipat la Rugăciunea Binecuvântării Euharistice care a fost celebrată de părintele protopop Nicolae Bodea. În continuare au susținut două meditații părintele Mihai Tegzeș, responsabil eparhial cu pastorația familiilor, precum și părintele Mihai Vătămănelu, vicar general.

Conferința părintelui Mihai Tegzeș a avut ca temă iubirea iertătoare în familie, împletind reflecții de spiritualitate a cuplului cu exemple practice prin care soții pot să vină unul în întâmpinarea celuilalt în situații de dificultate sau de conflictualitate care apar inevitabil în orice familie, insistând asupra faptului că restabilirea armoniei în familie este foarte importantă și ea trebu-ie să aibă loc cât mai imediat, iar familia creștină este formată din soț, soție, copii și Dumnezeu care îi patro-nează și îi conduce.

Familia este leagănul viitorului, iar soții și copiii sunt persoane care au nevoie imensă de dragoste, de afecțiune reciprocă.

Părintele Mihai Vătămănelu, vicar general, a susținut a doua conferință în care a explicat ce în-seamnă a primi iertarea atât de la celălalt, cât și de la Dumnezeu prin sacramentul spovedaniei. O mulțime de exemple frumoase, de învățături concrete și pilde de viață au oferit caracter concret și atractiv prezentării.

Pe tot parcursul programului religios-meditativ surorile din Congregația Preasfintei Inimi a lui Isus din Zalău împreună cu animatorii din Protopopiatul Șimleu Silvaniei s-au ocupat de cei circa 60 de copii pe care i-au cooptat în activități specifice separat.

O mărturie emoționantă a fost dată de părinte-le Marton Rolnic, preot romano-catolic al comunității slovace din Făget, care și-a dedicat întreaga viață păs-toririi și ctitoririi acestei localități.

În pauza de după conferințe, participanții au avut timp de plimbare în aer liber, de socializare și relaxa-re. La sfârșitul întâlnirii participanții s-au reunit pentru concluzii, după care copiii au prezentat câteva cânte-ce pe care le repetaseră între timp, ca surpriză pentru părinții lor.

Valoarea unor astfel de întâlniri este deosebit de importantă, deoarece viața de familie, calitatea de soți și cea de părinți au nevoie de a fi întreținute în permanență cu sevă spirituală, religioasă, cu motivație și entuziasm, iar participarea cu alte familii la astfel de activități este benefică și binevenită întotdeauna.

Florica BODEA

19Octombrie 2018

SUNTEM MEREU APROAPE DE BUNICII NOŞTRICu ocazia Zilei Internaţionale a Persoanelor

Vârstnice, Direcţia de Asistenţă Socială Oradea, ca în fiecare an, i-a sărbătorit pe părinţii si bunicii nostri.

În acest an, în colaborare cu Asociaţia Caritas Eparhial, reprezentată de preşedinte, părintele Olimpiu Todorean, a pregătit o masă festivă pentru 60 de per-soane de vârsta a treia într-o locaţie elegantă, sala de evenimente a „Casei Frenţiu”.

În semn de apreciere şi recunoştinţă au fost in-vitate persoane vârstnice din cadrul Uniunii Femeilor Bihor Oradea, a Asociaţiei Pensionarilor Maghiari Par-tium, a Uniunii Judeţene a Pensionarilor şi CARPO.

În deschidere, dna Arina Moş, directorul DAS Oradea, şi-a exprimat bucuria că poate să participe, în calitate de gazdă, şi în acest an, la acest eveniment: „Este un minunat prilej să sărbătorim împreună aceas-ta zi, dedicată dumneavoastră, părinţilor şi bunicilor noştri cărora vă datorăm ceea suntem azi iar pentru noi reprezentaţi un model de viaţă. Vă mulţumesc atât în numele meu, cât şi a echipei DAS Oradea şi în mod special vă transmit din partea dlui primar, Ilie Bolojan, întreaga apreciere, respectul şi mulţumirea că sunteţi aproape de proiectele comunităţii noastre şi vă asigu-răm că experienţa şi expertiza dumneavoastră vor con-ta întotdeauna pentru noi.”

La finalul discursului le-a urat un sincer şi căl-duros „La mulţi ani!” şi le-a mulţumit celor care ne-au sprijinit în organizarea evenimentului, firmei Select Catering şi nu în ultimul rând colegilor de la DASO şi d-lui Olimpiu Todorean.

Prezent la eveniment, dl viceprimar Florin Birta a mulţumit celor prezenţi pentru interesul pe care aceş-tia îl manifestă faţă de problemele comunităţii orăde-

ne şi pentru rolul lor activ în administraţia locală de-a lungul anilor şi în numele administraţiei locale: „Vă doresc La mulţi ani, multă sănătate şi numai bucurii!”

Spectacolul inedit de divertisment a fost susţi-nut pe întreg parcursul desfăsurarii evenimentului de către Trupa „Radu Moş”, nume cunoscute în muzica populară, originare din Bihor, câştigătoare de trofee la festivaluri din judeţ şi ţară.

Dl Radu Moş le-a urat celor prezenţi: „Să fiţi fru-moşi ca iarna, bucuroşi ca primăvara, sănătoşi ca vara şi bogaţi ca toamna, La mulţi ani şi distracţie frumoasă!”

Cu vocile lor plăcute şi cultivate, au interpretat o paletă largă de cântece populare din diferite zone ale ţării, melodii cunoscute de muzică etno şi uşoară reuşind să im-presioneze auditoriul, câţiva invitaţi alăturându-li-se.

La finalul evenimentului invitaţii au fost răsfăţaţi cu un delicios tort aniversar, făcut special pentru ei şi au primit, în semn de apreciere, flori, vin, ciocolata și cafea.

Consuella GOVOR, www.daso-oradea.ro

Elevii Liceului Teoretic “Onisifor Ghibu” donează haine celor nevoiaşi

Elevii Liceului Teoretic “Onisifor Ghibu” au strâns haine pentru cei nevoiaşi, dând startul campa-niei de colectare de articole vestimentare organizată în liceele din Oradea, luni, 8 octombrie, a.c.

În pauza de la ora 11:00, Sala Festivă s-a um-plut de cutii şi pachete cu haine şi încălţăminte, pe care elevii liceului au ales să le doneze în scop caritabil, la începutul sezonului rece.

Acţiunea a fost coordonată de doamna profesor Carmen Chiş, cu sprijinul conducerii şcolii, al Consi-liului Elevilor, şi al membrilor SNAC (Strategia Naţio-nală de Acţiune Comunitară).

Le mulţumim pe această cale pentru implicare şi pentru promptitudinea cu care au răspuns apelului asociaţiei, demonstrând încă o dată bunăvoinţă şi preo-

cupare pentru sprijinul comunităţii.Ioana MATEA

20 VESTITORUL

1,5 Lei

Colectă specială

Dragi credincioși,Experiența bisericii pe care o trăiește evanghe-

listul Matei este închisă în acel gest, naiv și puternic, de a oferi propria-ți mâncare Domnului, pentru ca El să hrănească omenirea.

Căci omenirii îi este foame. Foame pe care Domnul o satură, nu noi, foame

care înduioșează pe Dumnezeu și – sperăm – un pic și pe noi ucenicii lui.

De aceea Învățătorul are nevoie și de noi.Lui Dumnezeu îi place să implice și pe ucenicii

săi în visul său de pace, de sens și de dreptate și de ace-ea le cere: „Dați-le voi de mâncare!”

Dar Doamne, noi credem în Tine și Te rugăm, Te venerăm tocmai pentru ca noi să nu mai trebuiască să facem ceva!

Nu asta este, poate, ideea despre Dumnezeul pe care îl vrem? Un Dumnezeu care vede suferința, ascul-tă rugăciunea servilor săi și le împlinește cererile?

Isus, în schimb, cere colaborare și implicare din partea noastră. Atunci când îl invocăm spunând: „Doam-ne ajută acea persoană care este bolnavă”, Dumnezeu spune: „Fii tu mângâierea mea pentru el”. Dar noi nu suntem capabili, nu avem mijloacele necesare, nu avem suficientă credință, răspundem adeseori. Orice scuză este bună pentru a te eschiva de la cererea lui Isus.

Dar El insistă! Domnul are nevoie de tine și de mine, așa cum suntem, chiar dacă ceea ce suntem în-seamnă puțin.

Disproporția este voită în mod expres: puțină pâine și puțin pești pentru o mulțime înfometată; este o situație care produce disconfort, aceleași senzații pe care le încercăm și noi când anunțăm Cuvântul, când vorbim de gesturi de solidaritate, de gesturi de bine.

Dar gesturile noastre sunt fecunde numai dacă însoțesc opera lui Dumnezeu. Suntem chemați să donăm acel puțin pe care îl avem, să împărtășim tot ceea ce sun-tem, pentru a ne asemăna măcar puțin cu Dumnezeu.

Dragi credincioși,Colecta specială din anul acesta are ca scop strân-

Har și pace din partea lui Dumnezeu, iar de la noi binecuvântare pentru toți cei ce aduceți daruri și faceți bine întru sfintele noastre biserici și vă aduceți aminte de cei săraci.

+ Virgil BERCEA, Episcop

gerea de fonduri pentru susținerea ”aproapelui” nostru: 60 de copii și 50 de adulți vor servi, poate, unica lor masă pe zi, 30 de vârstnici vor fi ajutați cu alimentele de bază, necesare supraviețuirii lor, 85 de persoane vor putea să facă un duș, odată pe lună și 100 de familii vor primi un pachet de alimente.

Prin urmare, tasul din data de 11 noiembrie 2018 va fi predat, de fiecare parohie, Asociației Cari-tas Eparhial Oradea, în vederea susținerii semenilor noștri.

În numele acestora, invocăm binecuvântarea Ce-rului asupra voastră și familiilor voastre.

Pr. Olimpiu TODOREAN

CONT SPECIAL PENTRU RECONSTRUIREA PALATULUIEPISCOPIA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA GRECO-CATOLICĂ DE ORADEA

IBAN: RON – RO31BTRLRONCRT0463151401

EURO - RO78BTRLEURCRT0463151401 / USD - RO82BTRLUSDCRT0463151401

CHF - RO57BTRLCHFCRT0463151401 / GBP - RO36BTRLGBPCRT0463151401

HUF - RO91BTRLHUFCRT0463151401