C apitolu l 9

Structura politică. Forme de guvernămînt

\

Probleme generale Părerile asupra structurii politice sau, pentru a folosi un termen contemporan, asupra „politiceş-

oblăduiri” sînt în general numeroase. Aflaţi în luptă directă pentru -formarea societăţii din Principate, românii au fost preocupaţi atît de tele practice, concrete ale problemei, cît şi de cele teoretice, generale. Constatăm astfel că I. Tăutu dă o explicaţie foarte ştiinţifică varietă-

formelor de guvernămînt, considerînd că acestea depind de nivelul de oltare istorică, de gradul de civilizaţie al fiecărui popor şi că ele nu pot

imiforme, identice sau f ix e 1. între contemporanii săi munteni, cel mai upat de problema formelor de guvernămînt se arată 8 . Marcovici,

, în articolul Ideie pe scurt asupra tuturor formelor de oblăduiri (1830), :lasifică în funcţie de gradul lor de utilitate obştească. El include într-o

îă categorie monarhia constituţională, aristocraţia şi republica, forme ,re sînt aşezate numai pe folosul de obşte” , iar într-o a doua, tirania, garhia şi ohlocraţia „în care acest folos se socoteşte întru nimic” 2, “covici considera că cea mai bună alegere pe care o pot face oamenii momentul încheierii contractului social este monarhia constituţională, rnă de guvernămînt care, după el, se întemeiază pe respectul legilor -J admite însă că pot exista neînţelegeri, poporul dorind a instaura o repu- eă, iar aristocraţia un regim oligarhic. După Marcovici, atît diferitele “ ie de republică cît şi diferitele forme întemeiate pe dominaţia nobilimii t prin însăşi esenţa lor rele şi temporare, numai „monarhia mărginită, ştenitoare are o ţinere îndelungată” 3.

Majoritatea formelor de guvernămînt sînt considerate de scriitori rme naturale, rezultat al unei evoluţii şi alegeri mai mult sau mai puţin "re. Ei admit însă că uneori, datorită unor împrejurări speciale, pot ărea şi forme de guvernămînt nenaturale, dăunătoare dezvoltării fireşti

. societăţii. în această categorie este inclus în primul rînd despotismul,

1 E. VIrtosu, Les idees politiques de I. Tăutu, p. 268.2 Ideie pe scu rt..., p. 125.3 „Nobilii sunt apururea mîndri şi se reazemă pe o naştere deosebită de a celorlalţi

■omeni; toată învăţătura şi îndeletnicirea lor stă în a opri pe seamăle drepturile şi a înpo-- ira norodul cuprins sub numirea de mujici, cu toate datoriile” ; Marcovici insistă asupra itceşităţii dinastiei ereditare, arătînd că „oblăduirile alegătoare, fie crăii, lie aristocraţiiint foarte primejdioase, mai vîrtos cind oblăduitorul cel ales nu are dreptul a stăpîni toată

-raţa” , Ibldem, p. 171 — 174. Aluzia la instabilitatea domnilor fanarioţi este evidentă.

care după D. Fotino „cu încetul seacă toate izvoarele vieţii, staţionez :» j şi împiedică toate organele sufletului şi ajunge în cele din urmă a adi: o staţionare mortifică în tot corpul social” 4. Critica despotismului estepr- zentă şi la S. Marcovici, care caracterizează această formă de guvernant: prin aceea că oblăduitorul, în loc să se ocupe de norod şi de paza legii- - „sileşte pe norod prin asupririle sale să-l urească : contractul social se fărir , cu totul7’ ; „un tiran întoarce toate puterile statului împotriva.norodul calcă legile aşezate ; hrăpeşte. . . averile supuşilor, le necinsteşte famili, i şi nu le lasă decît simţirea ticăloşiei lor” . Tiranul îşi ia paznici nmr , dintre străini, pentru că aceştia nu vor ezita să sfîşie o ţară care nu e a lo: „tiranul derapă pe toţi patrioţii cei mai aleşi” , împiedică dezvoltai-, culturii, „mai vîrtos filozofia şi ştiinţele filozoficeşti care ne învaţă drept \ rile omenirii” , se opune „adunărilor patriotice” , instaurează un spb : de neîncredere, împînzeşte ţara cu spioni, „urmează dogmelor religii n :. presus decît cere cuviinţa” pentru a arăta poporului lui că este alese lui dumnezeu. Marcovici nu admite teoria conform căreia, dacă aceastî formă de guvernămînt este acceptată de populaţie, ,,se face legiuiţi şi declară că nu cunoaşte nici un exemplu în istorie în care un p o p « să fi făcut de bună voie o astfel de jertfă 5.

Şi I. Tăutu condamnă formele de guvernămînt pe care le consider* retrograde : „le despotisme d ’un seul, la tyrannie de l ’aristocratie, l ’an;,: chie de la foule, sont trois maux également meurtriers pour la socié> également meurtriers pour l ’état, de sorte que personne ne peut dire lequr des trois et le moindre” 6.

După cum putem să constatăm, principalele atacuri se îndreaptî împotriva despotismului şi a statului boieresc, adică împotriva unor foriL- de guvernămînt care dominaseră viaţa politică a Principatelor în veacuri -X V I I —X V III şi care se dovediseră în egală măsură neputincioase a con­tribui la progresul societăţii. Eespingerea lor însemna în acelaşi tini: respingerea trecutului, a unei experienţe nereuşite. Care erau însă pro ­punerile de viitor?

Monarhia Cărturarii români considerau că forma de guvei-nămînt a Principatelor este de tip monarhi.:

O afirmă atît Naum Eîmniceanu 7, eît şi D. Fotino, ambii considerînd ci tipul monarhic românesc nu este decît o variantă regională a tipulu. monarhic general european8. Această idee a pătruns şi în legislaţie.

4 Istoria generală a Daciei, voi. III, p. 144.5 S. Marcovici, op. cit., p. 153 — 154; aluziile la regimul fanariot şi la sistemul poEt::

otoman sînt din nou evidente.6 E. Vîrtosu, op. cit., p. 270.7 El stabileşte trei grade ierarhice : anume, imperiul, regatul şi ducatul, incluzînd Prin­

cipatele în această din urmă categorie, Cronica inedită, p. 65.8 „Forma guvernului este monarhică (în Moldova, n.a.), ca şi aceia a Ţării Munteneşt: .

se distinge de aceia a monarhiilor europene numai prin aceia că domnul este supus sultanului .D. Fotino, op. cit., voi. III, p. 239, 337.

Carage» Bomâneşti"*-

Principate e>te raae problema al

Absoi

a avat in a inăriintau pe dej

>. aducă .'tarul ii instaurarea un

domnie şi b politie*

PetTieeic-u (li jtKieraL marii b<

Cele mai. inte _jate de I).

m mTToducâ aeeasJ .-Jsţwnirea care

----- cnlui"11. El itismul are ve

a fost de la in« tatea domnea

Ointemir. num; a unei soeie*

âpele filozof trator inţd

orale ale popor înfringerea d datele probk ati>mul. in ti

pcatfic de guvern ■rlrse divină şi ti +* întemeia pe p* jMSiarioţi rolul ior Mfe principii" făcut Spade intenţii faţi m--ieora liniştea şi

streze ţara i

* Legiuirea C m 5* B. P. Hajdoi 11 P. P. Panaite ls D. Cantemir. 13 La Mihai Suţ

tivul dumnezeu ş x -E2S: principii fanar jpsUieă pretenţiile la

Structura politică. Forme de guvernămînt 101

neţii, staţionează Lin urmă a aduoe »tismului este pre- S de guvernămîm d de paza legilo:. ul social se fărîmj0 t riva, norodulu. :-insteşte familii- ia paznici numi.; ă care nu e a lor : dică dezvoltare , ae învaţă dreptu- urează un spiri: melor religii ni;, ui că este alesul ■ia, dacă această ■e face legiuită"1 care un popor

■are le consideri «tocrâtie, l ’anar- pour la société.

? peut dire lequel

uri se îndreaptă riva unor forme relor în veacurile itincioase a con- in acelaşi timp ? erau însă pro-

i forma de guver­ne tip monarhic, i considerînd că tonală a tipului şi în legislaţie.

şi la sistemul politic

-atul, incluzînd Prin-

a Ţării Munteneşti: e supus sultanului^',

egiuirea Caragea folosind, de pildă, termenul „regimul monarhic al larii Româneşti” 9. Dacă caracterul monarhic al formei de guvernămînt

| din Principate este general recunoscut, părerile se diversifică atunci cînd *e pune problema alegerii unui anume tip de regim monarhic.

Absolutismul Tipică pentru veacul al XVII-lea şi începutulveacului al XVIII-lea, această formă de guver­

nămînt a avut în acea vreme adepţi şi adversari numeroşi în Principate. ?e înfruntau pe de o parte tendinţele centralizatoare ale domniei, dornică nî conducă statul în chip absolutist, şi cele centrifuge ale boierimii, urmă- :.nd instaurarea unui stat nobiliar asemănător celui polonez. înfruntarea lintre domnie şi boierime s-a reflectat în numeroase scrieri, cum ar fi programele politice prezentate Poloniei de domnii Grigore I. Ghica şi Ştefan Petriceicu (1673)10, sau în istoriografie, aceasta din urmă favorabilă,

general, marii boierimi.Cele mai. interesante şi originale idei asupra absolutismului au fost

enunţate de D. Cantemir. Domnul Moldovei — care a încercat fără succes -ă Introducă această formă de guvernămînt în ţara sa — o defineşte ca ..stăpînirea care singură stăpîneşte, precum este a turcului, a neamţului, ■i moscului” 11. El face apel la argumente de natură istorigă, afirmînd că absolutismul are vechi tradiţii în trecutul românesc, că autoritatea domnu­lui a fost de la început absolută şi că închinarea la Poartă, deşi a ştirbit autoritatea domnească, nu i-a modificat în esenţă caracterul. In concepţia Ini Cantemir, numai monarhia absolută poate asigura dezvoltarea echili "’■rată a unei societăţi; aflat în pragul concepţiei absolutismului luminat, principele filozof creionează tabloid unui monarh iubitor de cultură, administrator înţelept şi chibzuit, acţionînd de sus în direcţia intereselor, naturale ale poporului12.

Înfrîngerea de la 1711 şi introducerea domniilor fanariote au schimbat insă datele problemei. Cărturarii români din epoca luminilor resping absolutismul, în timp ce fanarioţii îl adoptă ca teorie politică şi sistem practic de guvernare, subliniind în repetate rînduri că-1 consideră de >rigine divină şi trecînd sub tăcere faptul că în realitate autoritatea lor

se întemeia pe puterea politică a P orţii13. Cum îşi înţelegeau domnii fanarioţi rolul lor de principi absoluţi? S-au păstrat cîteva „declaraţii de principii” făcute de domni la înscăunare, în care aceştia îşi proclamau bunele intenţii faţă de ţară, grija de a face să domnească dreptatea, de a .oigura liniştea şi bunăstarea poporului. C. Hangerli, de pildă, promite să administreze ţara în aşa fel încît locuitorii să trăiască „norociţi ca într-un

9 Legiuirea Caragea, p. 193.10 B. P. Hajdeu, Documente istorice, în Arhiva istorică a României, I/l, p. 25 — 20.11 P. P. Panaitescu, D. Cantemir, Bucureşti, 1958, p. 85.12 D. Cantemir, Descrierea Moldovei, p. 92 — 96, 108, 144 — 145.13 La Mihai Suţu izvorul puterii este dublu : „ni s-au încredinţat (domnia n.a.) de la

milostivul dumnezeu şi de la puternicul sultan” , V. A. Urechea, Istoria românilor, voi. I, p. 428: principii fanarioţi de origine română, Ghica, Mavrocordat, Racoviţă, Callimachi, îşi justifică pretenţiile la tron şi prin drepturile strămoşeşti ale familiilor lor.

102 Vlad Georgescu

veac de aur” 14. în general, aceste mărturisiri de bune intenţii, chiar atur x cînd nu sînt repetate stereotip de actele de cancelarie, rămîn fără urm: ” practice, domnia principilor străini dovedindu-se incapabilă să joace un : pozitiv în societatea vremii.

Aceasta explică şi faptul că înainte de a discuta problema forme de guvernămînt, scriit orii şi oamenii politici români au militat con sec ve:/ pentru înlăturarea domnilor fanarioţi şi revenirea la sistemul principii, r pămînteni. întreaga mişcare naţională din perioada 1769—1774 er* axată pe ideea obţinerii independenţei şi a dreptului de a alege domn rom âni13. Eşecul încercării de a obţine numirea lui Ştefan Pîrscoveai şi revenirea fanarioţilor în 1774 16 a înmulţit numărul memoriilor cărt revendicau acest drept. Amintim, mai ales, memoriul redactat de I. Cam* cuzino şi prezentat congresului de la Siştov (1791) şi numeroasele seri-: din anii 1818—1822 11. Lupta pămîntenilor pentru domnie pământean, a fost sugestiv descrisă de eteriştii Pavel şi Dimitrie Macedonsct.,,dumnealor boierii valahi încă cu multă vreme în urmă au căutat taină felurite mijloace ca să înlăture din Ţara Românească pe cîrmuitc: fanarioţi de frunte. Ei nu au scăpat din vedere nici unul din prilejui, care li s-au părut potrivite pentru o asemenea încercare. Cugetele lor ■ fost însă descoperite şi de aceea ei au suferit exilul, iar unii din ei şi- , pierdut şi viaţa” 18.

Tenacitatea cu care românii au luptat împotriva regimului fanar: a fost răsplătită în 1822 prin revenirea la sistemul domnilor pămînten Contemporanii şi-au pus multe speranţe în acest eveniment, considerîndc ' un punct de cotitură în istoria ţării, momentul de început al unei ep<: de prosperitate şi progres : „aceasta este ziua care pune hotar plînger vremii trecu te .. . au căzut zidul ce punea hotar între noi şi fericire"

14 V. A. Urechea, op. cit., vol. VII, p. 489.15 Vezi mai ales Al doilea memoriu prezentat contelui Orlov de M. Cantacuzino (17‘ .

p. 402-508.16 în chiar anul revenirii fanarioţilor, alungarea lor şi numirea de domni pămînt -

este cerută în memoriul muntean din 12 august (V. A. Urechea, op. cit., vol. I, p. 129 — 13 în cel moldovean din 10 septembrie (Hurmuzaki, seria nouă, vol. I, p. 108 — 110), amh- prezentate Porţii, în memoriile înaintate tot în august lui Rumianţev, N. Iorga, Genealoţ Cantacuzinilor, Bucureşti, 1902, p. 537 — 542.

17 în anul revoluţiei de la 1821, cererea este repetată df^JÉpor Vladimirescu în feb: rie (A. Oţetea, Tudor Vladimirescu, p. 171), de Grigore B ă leM K n aprilie (Documente 1-. vol. II, p. 54 — 56), de emigraţii de la Braşov în august (Ibidem, p. 324 — 326); delega . Ţării Româneşti, aflată la Constantinopol in primăvara anului 1822, a cerut din nou numi: unui domn pămîntean, vezi Condici străine, nr. 8216, Ţara Românească, Arhiva Preşedint Consiliului de Miniştri, Istanbul, microfilm la Arh. statului Bucureşti (documentul ne-a f comunicat de Mustafa Mehmed, căruia îi mulţumim pentru amabilitate). în Moldova cerer . este prezentată in memoriile din 31 martie, septembrie şi octombrie 1821, Documente 1 ?- vol. III, p. 441—442; vol. II, p. 347 — 349, 405 şi în cel al delegaţiei ţării la Constantinor în primăvara lui 1822, Ibidem, vol. V, p. 132 — 133.

18 Ibidem, \ol. III, p. 376 ; între anii 1769—1821, cererea de alungare a fanarioţilor de restaurare a domnilor pămînteni se repetă în 21 de memorii, Mémoires, p. X III ; nu noaştem nici un singur memoriu sau proiect de reformă — cu excepţia celor scrise de fati- rioţi desigur — care să justifice regimul fanariot şi să ceară menţinerea lui.

19 E. Virtosu, Din scrierile inedite ale comisului I. Tăutu, p. 6 ; numirea lui ior, .Sandu Sturdza este salutată în termeni ditirambici de Al. Beldiman, Tragodie, p. 31 şi C

Despotismul hrsâa

ire, a făcui stlăină, răspuns®

*ne»«ta conferă epo Si se pare nepotrr

hrăpăreţ şi oriental.__ iste in politk*tt ideologia apusea *1 inc-ercat să puni jc e b ţ timp mrilnii h. «№meni politici roi Gtfimhu fanariot ori « * e le vom cerceta

Fanarioţii au a reprezentat un

îă şi au subliniat Poartă şi lipsa

să stabilea' 5 Mavrocordat. cai gâmintenii"20. sint i

între domnii « Fanar, >e cuvi

tţurnit- a proeian tai cu cale la dat«

.-Ăpinii-i. decit folo iiMinismului curo

De cea mai n «■at memoriile sale «xitanului, prin eaw «taman. N i s-a pa») Beaterinei a II-a. r se* domniei pe v ii Jkt torci, retrocedai îwtwaoa-şterea drep!

i care sene poc-zia *, voi. I, p. 50— inselor româneşti, este salutată de

eanu, Viola si a Românul. Jcdni

admirator al lui 1 145. de Chiriac R o

ni” , I, 18S8. p. 424 * Scrieri ţi dota 11 V. A. Urechea

Structura politică. Forme de guvernămînt 103

Cantacuzino (1772t.

Despotismul luminat Problema existenţei absolutismului luminat în Principatele Eomâne, ca formă practică de

guvernare, a făcut obiectul unor lungi discuţii în istoriografia română şi străină, răspunsul fiind în general afirmativ. După părerea noastră, aceasta conferă epocii fanariote o aureolă pe care faptele nu o justifică. Xi se pare nepotrivit să definim drept luminist absolutismul tiranic,, hrăpăreţ şi oriental, al domnilor fanarioţi. Putem vorbi cel mult de trăsături iluministe în politica şi gîndirea unor anumiţi domni, care, influenţaţi de ideologia apuseană şi dornici a fi calificaţi drept „despoţi luminaţi” , au încercat să pună în practică unele reforme de caracter iluminist. în acelaşi timp întîlnim teoria absolutismului luminat la numeroşi cărturari şi oameni politici români, care o consideră însă o alternativă opusă absolu­tism ului fanariot oriental. Problema are aşadar două aspecte antagonice, pe care le vom cerceta pe rînd.

Fanarioţii au fost de la început conştienţi că instaurarea regimului lor a reprezentat un act de reprimare a veleităţilor de independenţă româ­neşti şi au subliniat în repetate rînduri diferenţa dintre fidelitatea lor faţă de Poartă şi lipsa de credinţă a pâmîntenilor. Cu toate acestea ei au căutat să stabilească un „modus vivendi” cu aceştia şi sfaturile lui X. Mavrocordat, care-şi îndeamnă fiul „să faci ce-i face, ca să te iubească pămîntenii” 20, sînt o dovadă a acestei străduinţe.

între domnii care s-au străduit să urmeze sfaturile acestui prim domn din Fanar, se cuvine să-l amintim peiî Alexandru Ipsilanti, care nu s-a mulţumit a proclama la modul general că „nici un lucru nu este mai drept Ti mai cu cale la datoria domnilor, cărora li s-au încredinţat de la dumnezeu -tăpîniri, decit folosul obştiei” 21, dar a încercat să pună în practică ideile iluminismului european.

De cea mai mare importanţă pentru înţelegerea ideilor lui Ipsilanti -nil, memoriile sale politice. Nu cunoaştem din păcate memoriul înaintat sultanului, prin care se propunea reformarea pe baze moderne a Imperiului otoman, is i s-a păstrat însă un alt memoriu, redactat în 1775 şi prezentat Ecaterinei a Il-a , referitor la Principate ^domnitorul propunea introduce­rea domniei pe vuiM, reducerea tributului, eliberarea muntenilor robiţi de turci, retrocedare®pămînturilor ocupate de aceştia în jurul raielelor, recunoaşterea dreptului ministrului rus la Poartă de a proteja capuchehaia

Asachi care scrie poezia La Moldoveni. La restatornicirea domnilor pămînteni, 1822, In Scrieri literare, voi. I, p. 50—52; citeva exemple de scrisori de mulţumire la I. Bianu, Catalogul -nani/scriselor româneşti, voi. I, p. 2 — 3, 4, 9 — 10; în Ţara Românească numirea lui Grigore < ihica este salutată de Gh. I.azăr, care compune un discurs patriotic, Gh. Bogdan-Duică, Popa-Liseanu, Viaţa şi operele lui Gh. Lazăr, p. 28, de Grigore Andronescu, Însemnări, p. 47, ;e Zilot Românul. Jalnica cîntare, p. 102 — 104, de Ghenadie Pîrvulescu, E. Vîrtosu, Vn călu- :ăr admirator al lui Tudor Vladimirescu, p. 254, de I. Dîrzeanu, Revoluţia de la 1821, p. 145, de Chiriac Romniceanu, Fragment istoric, p. 23, 34—35, de E. Poteca, „Revista nouă” , I, 1888, p. 424 — 425, de D. Golescu, Adunare de tractaturi, Buda, 1826, p. 9 etc.

20 Scrieri şi documente greceşti, p. 415 — 416.21 V. A. Urechea, op. cit., voi. I, p. 101 — 103.

104 Vlad Georgescu

\

Principatului, reducerea cheltuielilor ţării la Constantinopol22. Sintem fireşte departe de radicalele cereri pămîntene din anii 1769—1774, cu toate acestea cererile lui Ipsilanti reflectau dorinţa domnului de a contribui la îmbunătăţirea situaţiei ţării şi de aceea, puse în legătură şi cu acţiunea sa reformatoare, justifică calificarea sa drept „despot luminat” 23.

Ipsilanti n-a fost singurul domn fanariot autor de memorii. Urmaşul său, ÎL Caragea, a redactat tot două m em orii24, iar în Moldova, exemplul lor a fost urmat de Alexandru Mavrocordat-Eiraris 25 şi de Alexandrr. M oruzi26. Toate aceste memorii fanariote au o trăsătură comună, scopul lor principal fiind limitarea obligaţiilor materiale ale Principatelor faţă de Poartă, ceea ce însemna, implicit, reducerea sarcinilor domniei. Bit reiau numeroase puncte din programele pămîntene, cum ar fi stabilire;» unei obligaţii unice băneşti, plătibilă la Constantinopol, libertatea comerţu­lui, interzicerea intrării turcilor în Principate, interzicerea pentru musul­mani a avea avere în Principate, întărirea autorităţii domneşti.

între despoţii luminaţi fanarioţi, un loc de seamă îl ocupă fiul- lu; Alexandru Ipsilanti/^Constantin, care continuă în numeroase privim- politica tatălui său 27. Ideile sale sînt însă mai ambiţioase, urmărind Unirea Principatelor şi crearea unui regat al Daciei, stăpînit ereditar de famili,

»' Ipsilanti2S.Personalitatea monarhilor absoluţi din Europa a avut o puternic.

atracţie asupra cărturarilor şi oamenilor politici români, încă de la mij­locul veacului al XYIII-lea 29, ideile lor regăsindu-se în numeroase program•: politice. Spre deosebire însă de domnitorii amintiţi mai sus, ţ*ămînten au considerat că între absolutismul luminat şi regimul tufco-îanari' ■ exista o relaţie antagonică şi că primul nu poate fi introdus în Principate atît timp cît acestea vor fi cîrmuite de domni străini. Românii îşi fac înaltă imagine despre ceea ce ar trebui să fie autoritatea domnească . „dans tous Ies pays du monde ----- scriu conspiratorii munteni de la 1811 - un gouvernement a deux devoirs â remplir : l ’un consiste â veiller sur 1 . conservation politique du peuple; l ’autre â l ’observation de tout.es le-

22 Hurmuzaki, seria nouă, voi. I, p. 97 — 98; o scrisoarc adresată de Repnin Ecateriiu: a Il-a aminteşte şi de un al doilea memoriu, din păcate pierdut.^bidem.

23 Pentru reformele în administraţie, justiţie, invăţămîntj|^zi Istoria României, voi III, p. 708; relaţiile sale cu boierimea au fost însă destul de încordate, după cum singur - plînge într-o scrisoare adresată unui ministru austriac în 1789, Haus-Hof und Staatsarcluv. Viena, Moldau und Walachei, 1/7.

24 Ambele în 1783, ambele adresate lui Bulgakov, Hurmuzaki, seria nouă, voi. I. p. 205-211, 213-216.

25 înaintat tot lui Bulgakov (1783), Ibidcm, p. 231 — 232.26 Adresat lui Napoleon (1806), pierdut astăzi, Hurmuzaki, Supliment 1/2, p. 368—36-.27 Instrucţiunile sale către ispravnici repeta de pildă numeroase idei expuse în instruc­

ţiunile tatălui său, V. A. Urechea, op. cil., voi. VIII, p. 610.28 Hurmuzaki, Supliment 1/2, p. 293; V. A. Urechea, op. cit., voi. IX , p. 6 — 7, Islori

României, voi. III, p. 690.29 E. Văcărescu de pildă îl califica pe Iosif al II-lea „om plin de duh şi de multă ştiinţă ".

Istoria prea puternicilor împăraţi otomani, p. 287.

institutions spirit* fidélité envers le s«

Cei mai de s domnitorul Grigor dintîi a domnit in de boierime şi ope care să restringă i vinţă 31. Cu toat* reformele plănuite

S dezvoltării econom Grigore Glii

m ul din principali *: consecvent unj ïjse innovation et ţi '-a numărat pri rescu misiunea de s W ?ă lărgească au atitudine din prin

I Poarta cît şi cu pa între acţira

■ti avut loc in tim («amitetului de ee

fenlbr săi în 1827 rrformare a ţării

de la care jus puţin ii sugrnj

în Moldova, ţ l e W ihail Sturdb progra»e -ptrntiS principii modern«

Sturdza a J indiferent de tip. applicable"’ . Cît riiboaielor civile «or formulate in *iieau loc în epo tâideă între arip arătăm că Sturd

*»T . G. Bulat, « El critică, ti

«ascacstance-- actaeBc m ţss t à restreindre fcs№* diplomatică a 7 ■ w cărvunarilor red

B Copierul Gri a Analele parti “ Consideram

Structura politică. Forme de guvernămînt 105

inopol22. Sîntem 1769—1774, cu

Jui de a contribui ră şi cu acţiunea linat” 23.lemorii. Urmaşul oldova, exemplul şi de Alexandru i comună, scopul rincipatelor'faţă lor domniei. Ele î ar fi stabilirea ertatea comerţu- a pentru musul- sşti.il ocupă fiul- lui ieroase privinţe urmărind Unirea ditar de familia

n it o puternică încă de la mij- eroase programe sus, jt&rnmtenii i turco-fanariot is in Principate •mânii îşi fa« o ea domnească : ai de la 1811 — a veiller sur la î de toutes Ies

Repnin Ecaterinei

ria României) voi. upă cum singur se und Staatsaiciiiv,

eria nouă, voi. I,

12, p. 368-369. expuse în instruc-

'• P- 6 — 7, Istoria

de multă ştiinţă” ,

institutions spirituelles qui inspirent au public l ’ardeur de sa foi et la fidélité envers le souverain” 30.

Oei mai de seamă adepţi români ai absolutismului luminat au fost domnitorul Grigore al IY-lea Ghica şi viitorul domn Mihai Sturdza.: Cel dintîi a domnit în chip absolut asupra Ţării Eomâneşti. Politica sa faţă de boierime şi opoziţia faţă de ideea introducerii unor acte fundamentale care să restrîngă autoritatea domnească sînt lămuritoare în această pri­vinţă 31. Ou toate acestea, prin atenţia acordată învăţămîntului, prin reformele plănuite şi în parte aplicate, prin politica sa internă favorabilă dezvoltării economiei, el s-a dovedit a fi un spirit luminat, deschis înnoirilor.

Grigore Ghica a fost încă din primii ani ai secolului al X IX -lea unul din principalii conducători ai mişcării naţionale. El a luptat sistematic şi consecvent împotriva regimului fanariot pe care-1 considera ,,comme une innovation et comme une atteinte” adusă drepturilor Principatelor 32 şi s-a numărat printre cei 3 boieri care i-au încredinţat lui Tudor Vladimi- rescu misiunea de a răscula ţara. Eumit domn în .1.822, el a încercat sistema­tic să lărgească autonomia puterii domneşti în raport cu puterea suzerană, atitudine din pricina căreia s-a aflat în repetate rînduri în conflict atît cu Poarta cît şi cu paşalele de la Dunăre.

între acţiunile cele mai importante de reformare a statului, care au avut loc în timpul domniei sale, trebuie să amintim începerea lucrărilor comitetului de elaborare a Regulamentului Organic. Adresmdu-së mem­brilor săi în 1827, el i-a îndemnat să cercetezé cu luare aminte căile de reformare a ţării şi să nu tergiverseze redactarea unui atît de important act, de la care „patrioţii” aşteaptă „îndreptarea multor catahrisuri .carenu u ţin^n sugruma

I în Moldova, absolutismul luminat a avut un adept convins în persoana lui .Ivii riail Bturdzal gînditor politic original, autor al unor importante program© politice care urmăreau reformarea Principatelor pe baza unor principii moderne, europene.

Sturdza a fost un adept al monarhiei gjjm,-adversai al republicii, indiferent de tip. Chiar şi gmTlTfeâT politică platonică i se pare o „théorie inaplicable” . Cît priveşte democraţia, o "socoteşte un teren favorabil războaielor civile şi zguduirilor sociale violente 34. Teoriile viitorului domn sînt formulate în strînsă legătură cu transformările politice şi sociale care aveau loc în epoca sa şi în primul rînd cu lupta pentru putere, caré se dădea între aripa conservatoare şi cea liberală a boierimii. Trebuie să arătăm că Sturdza se arată ostil ambelor formule, în egală măsură. Ê1

33 T. G. Bulat, O conspiraţie boierească contra mitropolitului Ignatie, partea I, p. 3 — 4.31 El critică, în 1824, „le projet ridicule dans tous autres temps, désagréable dans les

circonstances actuelles, d'une constitution. . . qui devait avoir une forme représentative et tendant à restreindre considérablement le pouvoir du prince” , Vlad Georgescu, Din corespon­denţa diplomatică a Ţării Româneşti, p. 121 ; proiectul incriminat atît de categoric era C-onsti- tuţia cărvunarilor redactată de I. Tăutu.

32 Copierul Grigore al IV-lea Ghica, Muzeul literaturii române, doc. 13.33 Analele parlamentare ale României, voi. 1/4, p. 55 — 56.33 Considération sur la Moldavie et la Valachie (1825), p. 66 — 69.

106 Vlad Georgescu

consideră că marea boierime este mult prea împărţită în fracţiuni rival- şi prea lipsită de „un respect stable” din partea populaţiei, pentru a-ş: putea asuma responsabilitatea cîrmuirii 3S. în acelaşi timp el se opun- ideilor liberale ale cărvunarilor, pe care-i consideră „inovatori” , adepţi ai unui regim „atentator faţă de autoritatea domnească” . Sturdza anali zează în amănunte constituţia lui Tăutu, criticînd mai ales prerogativel- foarte largi ale Adunării36. Care sînt însă preferinţele sale ?

M. Sturdza este un întîrziat adept al absolutismului luminat. E! construieşte imaginea unui stat, în care principele, fără a fi constrîns sau obligat a da seama pentru faptele sale, guvernează întemeiat pe respectul legilor şi drepturilor cetăţenilor, preocupat de progresul economic al ţării, de bunăstarea tuturor claselor, de pătrunderea luminii în toate straturile societăţii. Ca măsuri imediate şi practice, în vederea introducerii acestui regim în ţara sa, el cere întărirea autorităţii domneşti prin instituirea unei dinastii ereditare, primul domn urmînd a fi ales de o adunare electivi compusă din ,,les principaux de l ’ordre de la noblesse” 37.

în concepţia lui Sturdza, puterea domnului este absolută, dar nu abuzivă şi el a fost unul dintre primii oameni politici români care au cerut elaborarea unui Regulament Organic, care fără a încălca puterea domnească să reprezinte totuşi un cadru de stabilitate, un fel de garanţie pentru ţară că autoritatea centrală acţionează în cadrul unor coordonata utile interesului public şi că nu se transformă într-un despotism asemănă­tor regimului fanariot 38.,Mihail Sturdza a fost de altfel unul dintre autorii Regulamentului Organic 'şi, “în acest sens, putem considera că ideile sale au avut finalitate, că au jucat un rol pozitiv în evoluţia constituţională a statului român modern. Acest rol se încheie însă la 1831. După această dată şi mai ales după alegerea sa ca domn (1834), concepţiile şi politica sa au intrat în contradicţie cu idealurile noii generaţii, devenind o frînă în calea împlinirii lor.

★

Domnia „mărginită” Am arătat că în veacul al XVII-lea, în gîndirea şi reprezentativa politică românească se înfruntaseră două prin­

cipale concepţii: cea dintîi, reprezentată de domnie şi teoretizată în special de D. Cantemir, a luptat pentru crearea unui stat centralizat, condus de un principe cu puteri absolute; cea de-a doua, sprijinită de marea boierime, a militat pentru crearea unui

»stat boieresc, asemănător celui polon, în care domnul urma să fie o simplă unealtă în mîna aristocraţiei.

35 Ibidem.38 Memoriul privind administraţia Moldovei (1 februarie 1823) p. 7 — 8.37 Scrisoare adresată lui Ribeaupierre (1827), Hurmuzaki, Supliment 1/4, p. 97 ; Memoria

privind relaţiile dintre Principate şi Imperiul otoman (28 februarie 1828), p. 25 — 27.38 Ibidem, asemeni tuturor contemporanilor săi, Sturdza judeca în termeni aspri regimui

domnilor fanarioţi, calificaţi drept „paşale travestite” , „instrumente de opresiune” şi soco­tiţi vinovaţi nu numai de decadenţa politică şi economică a ţării, dar şi de cea culturală, Consi- deration sur la Moldaoie et la Valachie (1825), p. 63 — 66.

în veacul al 5 absolutismului c-ante teoria absolutismului funcţiunilor sale de principiile statului b domnii controlate d< republici aristocraţie

Ideile absoluţi* ;n paragraful preced -'-aragraful următor. 1 iinjiţate, în ambele I pe de o parte de pir boieresc, limitată pe aceasta fiind teoria e

Adepţii statului l i Iaşi programul ii — mari boieri râmaţi pentru ca „să nu lă vătămarea cinstei b< să stăm după dator boieresc şi patriei"3*, boierime s-a înteţit la jU cerut din nou gai pravile „ca să nu u »lobodă a domnilor*’4 Sandu Sturdza intr-u 1822, adresat ţarului poriorisite prin nişn îonaliceştişi acele an ia nişte vrăjmăşii pa ideal politic, la care cărvunarilor a străb; ineheindu-se in 1827 Moldovei, cu triumfu

în Ţara Român Muneroşi. Putem ine ro fţîî de delegaţia ţă « u n a de faptid că e Porţii de a admite mu

39 Uricarul. voL A p, 317-318.

40 Memoriul adresat41 Memoriu al emigr* 4i Ibidem. voi. IIL ]43 Tragoăie. sau mai44 Uricarul. voi. IL

E. Virtosu. H M ,

Structura politică. Forme de guvernămînt

:iuni rivale Jentru a-şi î se opune ri” , adepţi rdza anali- erogativelr

uninat. EI istrîns sau e respectul iic al ţării.3 straturile ?rii acestui instituire^

ire electivă

tă, dar nu ui care au ca puterea le garanţie coordonate asemănâ-

itre autorii ideile sale

tituţională pă această politica sa o frină in

iu gîndirea iouă prin- entată de tu crearea 'Iute; cea a r ea unui

să fie o

>7 ; Memoria -27.ispri regimul me” şi soco­ti rală, Consi-

în veacul al XVIII-lea, aceste teorii se diversifică. Pe principiile absolutismului cantemiresc se înalţă absolutismul domnilor fanarioţi, teoria absolutismului luminat şi teoria monarhiei limitate în exerciţiul funcţiunilor sale de existenţa unui act fundamental. în acelaşi timp, principiile statului boieresc au fost dezvoltate de adepţii existenţei unei domnii controlate de marea boierime şi de sprijinitorii instaurării unei republici aristocratice.

Ideile absolutiste şi cele ale absolutismului luminat au fost expuse în paragraful precedent. Ideea republicii aristocratice va fi expusă în paragraful următor. în cele ce urmează vom cerceta problemâ^monaxkiei limitate, în ambele feluri în care această limită este înţeleasă: limitată pe- de o parte de privilegiile clasei boiereşti, aceasta fiind teoria statului boieresc, limitată pe de altă parte de existenţa unor acte fundamentale, aceasta fiind teoria monarhiei constituţionale.

Adepţii statului boieresc se manifestă încă din 1782, cînd redactează la Iaşi programul intitulat „Unirea boierilor pămînteni” . Autorii săi— mari boieri rămaşi anonimi — îşi propun să se unească şi să colaboreze

■pentru ca „să nu lăsăm din străini sau din pămînteni a proharisi spre vătămarea cinstei boierimii şi folosul patriei şi cu toţii făţiş şi nefăţiş să stăm după datorie ca să se dea dreptăţile şi pronomiile statului boieresc şi patriei” 39. Lupta pentru dominarea autorităţii centrale de către boierime s-a înteţit la începutul veacului al X lX -lea , cînd boierii moldoveni au cerut din nou garantarea drepturilor lor de clasă40 şi adoptarea unei pravile „ca să nu urmeze mai mult întrebuinţarea cea rea şi voia cea slobodă a domnilor” 41. Această idee este reluată după numirea lui Ioniţă Sandu Sturdza într-un memoriu al emigraţilor de la Cernăuţi, din 5 august 1822, adresat ţarului, care cerea ca „dreptările puterii domnului să fie periorisite prin nişte aşezămînturi statornice pentru ca driturile per- sonaliceşti şi acele amoşinăşii tuturor stărilor de locuitori să nu fie supuse la nişte vrăjmăşii particularnice şi la nedreptate” 42. Lupta dintre acest ideal politic, la care visa şi Alexandru Beldiman43, şi ideile liberale ale cărvunarilor a străbătut întreaga domnie a lui Ioniţă Sandu Sturdza, incheindu-se în 1827, odată cu adoptarea Anaforalei pentru pronomiile Moldovei, eu triumful vremelnic al marii boierimi44.

în Ţara Românească adepţii statului boieresc au fost mult mai puţin numeroşi. Putem încadra în această categorie numai memoriul prezentat Fovţii de delegaţia ţării în primăvara anului 1822 4S. Trebuie însă să ţinem seama de faptul că el a fost redactat înainte de a se cunoaşte hotărîrea Porţii de a admite numirea domnilor pămînteni. Aceasta ne face să socotim

39 Uricarul, vol. VI, p. 460 — 462, publicat şi de V. A. Urechea, op. cit., vol. II, p. 317-318.

40 Memoriul adresat Porţii la 31 martie 1821, Documenic 1821, vol. I, p. 441 — 442.41 Memoriu al emigraţilor de la Cernăuţi din septembrie 1821, Ibidem, vol. II, p. 347 — 349.42 Ibidem, vol. III, p. 146 — 150.43 Tragödie, sau mai bine a zice jalnica Moldovei întîmplare, p. 432.44 Uricarul. vol. II, p. 199-211.45 E. Virtosu, 1821, Date şi fapte noi, p. 155 — 161.

108 Vlad Georgescu

fireşti — şi pe linia obişnuită de luptă antifanariotă — clauzele care tindeau a restrînge autoritatea principelui. După numirea domnilor pămînteni, prevederile sale au fost date uitării în primul rînd de principalul lor autor, Grigore Ghica, devenit domn şi adept al absolutismului luminat.

Dacă teoria statului boieresc nu s-a bucurat în general în epoca luminilor de adepţi convinşi, de teoreticieni abili/teoria domniei constitu­ţionale, cu diferitele ei nuanţe, a cunoscut o largă popularitate, fiind adoptată şi propagată de cărturari de frunte ca Iordache şi M colae Bosetti-Rosnovanu, Ioan Tăutu, ÎTaum Rîmniceanu, Simion Marcovici. Prima pledoarie în favoarea unui regim constituţional apare într-un

« memoriu moldovenesc anonim, înaintat lui Napoleon în 1807 46. Autorul acestui curios memoriu, adept convins al democraţiei, cere principelui să guverneze pe baza unei constituţii „conforme â notre gout” . întregul memoriu este străbătut de ideea că noul principe — pe care-1 doreşte de origine franceză sau italiană şi de credinţă catolică47 — trebuie să cîrmuias- că pe temeiul legilor, respectînd drepturile şi libertăţile cetăţenilor şi spre folosul general al ţării.

Idei asemănătoare întîlnim în importantele şi numeroasele scrieri redactate de Iordache şi M colae Rosetti-Rosnovanu cu deosebire în perioada 1818 - 182.1 cînd, prin instaurarea cartelului fanariot, relaţiile dintre domnie şi boierime au devenit extrem de încordate 48. Cei, doi Rosnoveni răspund încercărilor Porţii de a întări autoritatea domnilor fanarioţi printr-un şir de memorii, urmărind dimpotrivă limitarea autori­tăţii domneşti, încadrarea posibilităţii ei abuzive de manevră în limite legale, prevăzute de acte fundamentale, garantate de marile puteri.

^Scrierea în scurt luare de amintire pentru oareşcari îndreptări-în administraţia Moldovei (1818) a lui I. Rosetti-Rosnovanu propune, ca primă măsură (limitarea -puterii legislative a domnului fanariot} astfel încît să nu mai fie „pravilă numai voinţa sa” .,;Pnterea, 1 egi slaţji vă, urma să revină unei Adunări Obşteştii domnul rămînînd numai cu dreptul ,̂ a îndrepta pravilele pămîntului, iar nu a le schimba şi a preface” 49. într-un alt memoriu, tot din 1818, el cere şi im itarea puterii judecătoreşti a domnu­lui, prin transferarea ei unui ,,<Ji\:an general” , domnia rămînînd numai o instanţă de apel şi a puterii executive, "pri n transformarea domniei dintr-un organ de conducere în unul de supraveghere şi control. Rosnnvg/nn insista asupra necesităţii de a scoate de sub autoritatea domnească institu­ţiile cheie, cum ar fi visteria şi ispravnicatele. Bl propune a se retrage domnului orice drept în materie de politică fiscală, lăsînd acest domeniu pe seama vistierului pămîntean. Lucru cu totul nou pentru o societate în care abuzurile şi corupţia erau atotputernice, el enunţa principiul

48 E. Vîrtosu, Napoleon Bonaparte şi dorinţele moldovenilor la 1807, p. 411 — 420.47 Cererea de domn străin este mai veche, apare prima dată în 1802 in Ţara Româ­

nească, Hurmuzaki, X IX /2 , p. 124 — 125.48 într-o scrisoare din februarie 1819, N. Rosetti-Rosnovanu califica cartelul drept un

act absurd şi abuziv, care încălca drepturile Principatelor, Arh. statului, Bucureşti, A. N., fond Rosetti-Rosnovanu, CCLIII/49.

49 Documente 1821, voi. I, p. 123—124.

« ttponsabilităţii i •-vrînrt in trodu c«! jt'irpra acestor pn fi instituirea unei aproape complet

[Toate acest« r> »mânească a acel« cu «nui act fundai principiului separi aJcăîeri nu aflăm i instituţiei care é e conducere a T* .-j un instrument ţinnală din morot principiul separi» de conducere >int i eu a făcut decit * rof boieresc.

în R eflexia alegerea domnnlt <»rê au o propriêC c-i în felul ace.sfca -ocială pe care o < iiţiei. Alegerea a alegători, adunaţ voturi fiind proci nu ar fi obţinuţi proclamînd donu

Idei mai ra. imaginea monari reprezentative eh o imagine mecani qne” , ale cărui ] funcţioneze bine cea mai potrivită îujională. Aceasl <1822), care propi „sfaţ obştesc” in\ organ de conduce

50 Exposé des tri51 L ’état de la J 5î Réftections a 43 E. Ylrtosu. i

mc proiect de reformă ţi întemeierea unei m nu tui, el se oferea s i l:mba franceză şi ist«

Structura politică. Forme de guvernămînt 109

responsabilităţii organelor administrative, în primul rînd al vistierului, cerînd introducerea unei cauţiuni pe avere 50. în 1821, Eosnovanu revine asupra acestor probleme, propunînd adoptarea unui Begulament Organic şi instituirea unei Adunări Obşteşti cu atribuţii foarte largi, care limitau aproape complet iniţiativele domneşti51.

- [Toate aceste scrieri conţin numeroase elemente noi pentru societatea românească a acelor vremuri, cum ar fi limitarea puterii domneşti, existen­ţa unui act fundamental, drepturile acordate Adunării Obşteşti, enunţarea principiului separării puterilor JiD ar formulările rămîn încă foarte neprecise, nicăieri nu aflăm de pildă cum vede Eosnovanu componenţa Adunării, a instituţiei care — conform teoriilor sale — reprezintă principalul organ dé conducere a ţării. Este însă probabil că el considera această instituţie ca un instrument de guvernare al marii boierimi. Domnia este constitu­ţională din moment ce se întemeiază pe un Eegulament Organic şi pe principiul separării puterilor, dar nu este reprezentativă, deoarece organele de èonducere sînt în mîna unei singure clase. De fapt, cărturarul moldovean nu a făcut decît să îmbrace într-o formă modernă vechea idee a statu­lui' boieresc.

în Reflexions sur le droit- d'élection fiul său Isicolae propune ca alegerea domnului să se facă de către toţi deţinătorii de rang boieresc cărts ău o proprietate funciară, indiferent de suprafaţa ei. Autorul considera c ă ‘ în felul acesta majoritatea va aparţine micilor proprietari, categorie socială pe care o considera partea cea mai dinamică şi productivă a popu­laţiei. Alegerea ar urma să se facă prin votul secret al tuturor acestor alegători, adunaţi la Iaşi, candidatul întrunind majoritatea absolută de voturi fiind proclamat imediat domn. în cazul în care această majoritate nu ar fi obţinută, autorul prevede două scrutine suplimentare, ultimul proclamînd domn pe candidatul avînd majoritatea simplă de voturi 62.

Idei mai radicale întîlnim în scrierile lui I. Tăutu, care a făcut din imaginea monarhului luminat şi teoria monarhiei constituţionale şi reprezentative cheia de boltă a întregului său sistem politic. Tăutu areo imagine mecanicistă a statului pe care-1 consideră „un organe mécani­que” , ale cărui părţi „doivent être en armonie” pentru ca întregul să funcţioneze b in e53. El crede că dintre toate formele de guvernămînt, cea mai potrivită pentru realizarea acestei armonii este monarhia consti­tuţională. Această concepţie reiese încă din „Constituţia cărvunarilor” (1822), care propunea transferarea puterii din mîna domnului în cea a unui „sfat obştesc” învestit cu foarte largi atribuţii şi devenit de fapt principalul organ de conducere al ţării. Sfatul urma să exercite în primul rînd puterea

59 Exposé des tributs de toute nature et des pertes supportés par la Moldavie, passim.51 L ’état de la Moldavie, passim.52 Réflections sur le droit d’élection (1826), Mémoires, p. 135 — 139.63 E. Vîrtosu, Les idées politiques de I. Tăutu, p. 267. Pe la 1827, Tăutu a redactat şi

un prijiect de reformă a Imperiului otoman, în care locul central îl ocupa reorganizarea haznalei şi întemeierea unei monetării care să tipărească bani de hîrtie ; într-o scrisoare adresată sulta­nului, el se oferea să înveţe pe demnitarii Porţii nu numai regulile politicii europene, dar şi limba franceză şi istorie, Arh. statului, Iaşi, P. 126/383 — 389.

110 Vlad Georgescu

legislativă, de el depinzînd „toate pravilele cele de obşte” , „îndreptare; pravilelor după trebuinţa ce ar fi sau de adaugire sau scădere, sau de înoire” ; în acelaşi timp, în virtutea obligaţiei sale de a se preocupa de tot ce se referă la „binele obştesc” , sfatul urma a dirija politica de „îm ­bunătăţirea economiei cîmpului, întemeierea comerţiei, întocmirea moralu­lui, aşezarea de şcoale şi alte publiceşti aşezămînturi, bună rînduiala bisericilor şi mănăstirilor” etc. 5jJ

Problema raporturilor dintre domnie şi sfat este rezolvată în favoarea ultimului. în cazul unei nepotriviri între o hotărîrc a sfatului şi dorinţa domnului, acesta trebuie să se plece. Principalii demnitari ai ţării pot fi numiţi numai cu asentimentul sfatului, care îşi arogă chiar dreptul de a numi direct mitropoliţii, episcopii şi egumenii M oldovei55. Cît priveşte puterea judecătorească, aceasta este retrasă aproape complet din mîinile domnului, însuşi dreptul de a judeca în ultimă instanţă fiind transferat unui divan special de apel. în felul acesta domnul, căruia Tăutu îi cere calităţi morale şi intelectuale desăvîrşite, devine mai mult un păzitor al legilor, un coordonator al administraţiei, decît un conducător real56.

Eegimul politic al lui Tăutu, întemeiat pe respectul unei „pravile a ţării” , considerată „temeiul în care stă stavila întregii slobozenii, hotarul puterii celor ce plinesc trebile obşteştTTTT temeiul puterii, care plineşte şi face a să plini toate aceste legături soţialiceşti” şi căreia îi „este supus însuşi domnul şi sfatul obştesc” , este fără îndoială un regim constitu­ţional57. Este el însă şi reprezentativ? Eăspunsul este negativ. Tăutu lărgeşte numărul persoanelor care pot avea acces la drepturile politice dar păstrează puterea în mîna clasei boiereşti. Predominarea numerică a boierimii mici şi mijlocii în Sfatul Obştesc, precum şi introducerea unui sistem de alegere a domnului de către toţi purtătorii de rang boieresc de la logofăt la şătrar ar fi marcat însă o creştere a influenţei elementelor bur­gheze şi intelectuale.

Se ştie că în timpul domniei Jui Ioniţă Sandu Sturdza, rolul politic al lui Tăutu a fost deosebit de important şi că în 1829, urmaşul logofătului lui Ştefan cel Mare a aspirat să devină domn. Aceste noi ambiţii l-au făcut să-şi modifice întrucîtva ideile şi în primul rînd să acorde o importanţă mai mare rolului şi poziţiei domniei. El condamnă acum categoric princi­piul suveranităţii populare şi forma republicană de guvernămînt, făoînd elogiul rolului personalităţii în istorie şi considerînd că „aucun peuple, nulle part et jamais, n’a pu se gouverner soi-même, toujours un seul individu a été celui qui a pu diriger les peuples” 58. Spre deosebire de scrierile din prima perioadă, cele din anii 1827—1829 confereau principelui prerogative mult mai întinse, în primul rînd de natură legislativă ; lui îi revine astfel

54 Constituţia cărvunarilor, art. 21, p. 7.55 Ibidem, art. 23, p. 8, art. 62, p. 18.56 Ibidem, art. 33, 34, 38, 40, 46, 49, 51, 62, p. 1 0 -1 8 .67 Ibidem, art. 74 — 75, p. 21; Tăutu cere ca pravila să fie redactată în limba română,

şi să reprezinte o sinteză a diferitelor pravile ale ţării; caracterul de act fundamental al acestei scrieri reiese şi din folosirea termenului de „pravila fundamentalică".

68 E. Vîrtosu, op. cit., p. 268 — 269.

.{■■KSfcfc de a pron.a p e reg j»ee

In 1829 Tăun în care si

9 aTTYrm de radicali ulm na i ui1 ni. z ia qni a jnstc

i toţi c-etăţeim eitoyen moya

« in e l de 1 000 condiţionau ac

mmrtt&tnţa la daa i «rneriu economie n a unui îndemnai ia? ţărani răzeşi, * ic-h politică român«

Teoria politică lamsltii luminat

principe este 1 importanţa aea

Ere principe şi ad şti ne fac să

«dracilor monarhiei Xânm Rimnic*

> de teoretizare s ii. pe c-are-1 c e

f i a propriului si . JKTiia alţi e ă m n a

asupra orgai sale de guvernăi

este mărginiţi pnnuilgare este c-em

asupra nec-eă care pare a fi c

ere al ţării. S] reprezentarea

a cere ea fiecare i»pi ai simpatrk i-şi şi ei cuvin ti

.?Srmje lui Naum ăi•Tăutu cu foloseşl ttion tt le reskme ■ IHdem. p. 271. S

elemente noi A tcte.

** _eu sfatul şi prins ncâ ..capul porunc® a IHdcm, art. F. p.

Structura politică. Forme de guvernămînt 111

„îndreptarea scădere, sau de se preocupa de »olitica de „îm- >cmirea moralu- bună rînduiala

~ată în favoarea tului şi dorinţa i ai ţării pot fi ar dreptul de a 5. Cit priveşte >let din inimile iiind transferat i Tăutu îi cere uit un păzitor ducător real56.I unei „pravile tozenii, hotarul , care plineşte , ii „este supus egim constitu- îegativ. Tăutu ■de politice dar ■a numerică a roducerea unui \ boieresc de la ementelor bur-

a. rolul politic .şui logofătului biţii l-au făcut î o importanţă tegoric princi- nămînt, făcînd aucun peuple, n seul individu le scrierile din lui prerogative ii revine astfel

in limba română, amental al acestei

sarcina de a promulga o constituţie39 întemeiată pe respectul dreptului aatural şi pe respectul libertăţilor-jcetăteneşti. - .

în 1829 Tăutu a elaborat un proiect de regulament privind alegerea domnului, în care adopta o atitudine mult mai democratică decît în 1822 şi extrem de radicală pentru vremea lui. El admite că teoretic, în virtutea dreptului natural, are dreptul de a participa la alegerea principelui „tout individu qui à juste titre porte un intérêt à sa patrie” ; considerînd însă că nu toţi cetăţenii sînt apţi a beneficia de acest drept el îl limitează la „tout citoyen moyen possédant une terre de 143 hectares, ou bien un reve­nu annuel de 1 000 lei” . Astfel, spre deosebire de toţi contemporanii săi, ' :are condiţionau acordarea drepturilor politice de un criteriu social — apartenenţa la clasa boierească —, Tăutu le condiţionează în funcţie de un criteriu economic. Proiectul său ar fi permis înscrierea în listele de alegă­tori a unui însemnat număr de mici proprietari, boieri fără funcţie, poate chiar ţărani răzeşi, şi ar fi dus fără îndoială la transformări însemnate în viaţa politică românească 60.

Teoria politică a lui Tăutu oscilează între principii .specifice absolu- . tismului luminat şi concepte constituţionaliste. Imaginea pe care o are despre principe este fără îndoială inspirată de modelul despoţilor luminaţi, ' dar importanţa acordată constituţiei, felul în care concepe raporturile dintre principe şi adunare, respectul pentru dreptul natural şi libertăţile cetăţeneşti ne fac să socotim că ideile sale se încadrează mai bine în tabăra adepţilor monarhiei constituţionale.

îfaum Bîmniceanu nu are nici bogăţia de informaţii şi nici capaci­tatea de teoretizare a lui Tăutu, dar el este un hotărît adversar al absolu­tismului, pe care-1 considera vinovat de decăderea multor popoare, printre •are şi a propriului său popor. în perioada mişcării lui Tudor Vladimirescu,

c-а atîţia alţi cărturari, el a redactat mai multe scrieri în care şi-a expus părerile asupra organizării viitoare a statului şi în primul rînd asupra for­mei sale de guvernămînt. în proiectele lui Bîmniceanu, autoritatea dom­nească este mărginită de acte fundamentale, de o „pravilă a ţării” , a cărei promulgare este cerută în Tratat important (1822) 61. Б1 insistă de ase­menea asupra necesităţii unei Adunări, ale cărei atribuţii nu le enumera,- dar care pare a fi considerată, alături de domnie, principalul organ de conducere al ţării. Spre deosebire însă de programele boiereşti care preve­deau reprezentarea într-o eventuală Adunare numai a clasei boiereşti, У ай т cere ca fiecare judeţ să fie reprezentat de doi deputaţi „care ca nişte epitropi ai simpatrioţilor lor să se afle faţă la toate sfaturile obşteşti, ■lîndu-şi şi ei cuvîntul şi părerea pentru cele ce folosesc judeţele lor” 62. Părerile lui 2n aum asupra acestei probleme nu sînt îndestul de clare ; nu

5e Tăutu nu foloseşte în mod gratuit acest termen deoarece face diferenţe dintre „la constitution et le règlement” , Ibidem, p. 276 — 283.

60 Ibidem, p. 271. Semnalăm de asemenea că Tăutu introduce în gîndirea politică din Principate elemente noi de procedură, cum ar fi votul secret, alegerea cu majoritate simplă.de voturi etc.

r®1 „cu sfatul şi primirea a tot norodul românesc să se alcătuiască o pravilă a ţării” oare ■ să devină „capul poruncitor în ţara noastră” , Traiul important, art. G, p. 27.

ei Ibidem, art. F, p. 27.

y/

112 Vlad Georgescu

reiese de pildă, membrii căror categorii sociale puteau fi aleşi şi cine era-_ alegătorii, nu reies limpede nici drepturile de care se bucurau deputaţ: în Adunare, măsura în care puteau discuta problemele generale ale ţăr. sau numai pe cele ale judeţelor lor. Cu toate acestea, ideea cărturarului călugăr merită a fi reţinută deoarece este prima afirmare a necesităţi reprezentării geografice în forul suprem al ţării şi a obligaţiei autorităţii centrale de a ţine seama de doleanţele şi cererile regionale.

Tot în Ţara Românească, teoria monarhiei constituţionale şi-:, găsit un adept hotărît în persoana lui 8 ., Marcovici, autor al scrierii inti tulată Ideie pe scurt asupra tuturor formelor de oblăduire. Pentru cărtu­rarul muntean, criteriul de clasificare al „oblăduirilor” este „folosul ob­ştesc” şi el considera că această funcţie este cel mai bine îndeplinită de „monarhia mărginită” . Marco viei admite teoria contractului social >: consideră că poporul a încredinţat puterea monarhului pentru ca acest; să-l apere şi să-i ocrotească interesele generale. Dar, în virtutea acestui contract însuşi, puterea sa este mărginită, pe de o parte de obligaţia de a respecta drept urile naturale, pe de alta de existenţa unor corpuri repre­zentative, investite cu largi atribuţii; puterea legislativă este încredinţată unui „senat legiuitor” , cea judecătorească unui alt senat, ambele ales* pe cinci ani. Domnia rămîne în principal cu atribuţii executive, dar şi în acest domeniu — în probleme importante cum ar fi cea a decla­rării războiului sau a încheierii păcii — ea trebuie să ţină seama de părerea celor două senate.

Acest monarh „mărginit” , a cărui dinastie este ereditară, trebuie să aibă însă însuşiri de principe luminat, să fie învăţat şi înţelept, să medi­teze asupra naturii puterii care i s-a încredinţat, să-şi iubească poporul şi să se străduiască să-i apere interesele. Toate aceste idei sînt enunţate fireşte cu gîndul de a fi aplicate la realitatea românească şi aceasta l-a făcut pe prof. E. Yîrtosu să considere că cele 13 puncte care încheie arti­colul şi care poartă titlul de Aşezămînt politicesc reprezintă de fapt un proiect de constituţie 63.

în afara scrierilor cercetate, ai căror autori sînt cunoscute persona­lităţi ale vieţii politice şi culturale, teoria monarhiei constituţionale a mai fost expusă într-o serie de lucrări rămase anonime, cele mai multe redac­tate în deceniul 1821—1831. Astfel de pildă, cererea de a se elabora o „pravilă a ţării” cu caracter de act constituţional şi de a se convoca o Adunare Obştească cu delegaţi ai judeţelor şi oraşelor reapare într-un hegămîntul pentru unire al boierilor mici munteni (1822) 64.

«3 Ideie pe scurt, p. 125-126, 151-152 , E. Virtosu, op. cit., p. 280.64 Aceste idei aveau în anii 1821 — 1822 o foarte largă circulaţie, ceea ce explică formu­

lările asemănătoare din diferite scrieri; Legămintul pentru Unire, de pildă, cere adoptareapravilei în termeni foarte asemănători de cei folosiţi de Naum Rîmnîceanu în Tratat impor­tant; în schimb, ideile asupra reprezentării în Adunare se deosebesc în mod substanţial: Legămintul prevede trimiterea a „cîte un deputat ales de obştea judeţului, cu adeverinţa Inserţ­ia mină de la simpatrioţii lui, arătătoare că el adică este ales a purta obrazul şi celorlalţi a cu deplină putere a grăi şi săvîrşi în locul lor” . Dintre oraşe urmau a trimite 2 delegaţi Bucu- reştiul şi Craiova. Spre deosebire de delegaţii lui Rîmniceanu, aceştia au dreptul a discuta pricinile „ce privesc la toată ţara” , E. Vîrtosu, 1821. Date şi fapte noi, p. 208 — 210.

a

Idei extrem dt >29 care cere ca

-iărginită, după mo ■ ir trecut la ortod

ia toată viaţa sa'’ f rului popor 65.

Toată această în special monarhia Regulamentelor O13 ţarte, pe teorii! .-nipnie mărginită, J proclamată suveran mentale 67 şi este n timp, separarea def «stocia Principatelor considerabil autorifc

Repub lica

privită cu neinc-red« fi unele programe ] regim republican. î i Tatoare ale ţării, ei ontrola indirect de

:<ăturii sociale pe e iei republicane la

-»rpţii se înteineiaxi ceta pe rînd.

Conservatorisir . aristocratic

in martie 1770. Aut< răriţi ai regimului fa regim republican do

65 Memoriu un ioni66 Regulamentele O

terul puterii domneşti, H Arhiva istorică centrali-1 ■r. 6, doc. 5, p. 11, 33 :1 aiei atribuţii cît mai Inti -d in u lu i precedent de rbîdem, doc. 6, p. 5.

'*7 Regulamentele --romitea „să păzesc inU Organice, voi. I, p. 8.

68 Ibidcm, voi. I.** P. Mumuleann

î — Id e ile p o lit ice

Ii

aleşi şi cine erau ucurau deputaţii generale ale ţării ideea cărturarului lare a necesităţii igaţiei autorităţii iale.nstituţionale şi-a or al scrierii inti- re. Pentru cărtu- este „folosul ob-

ne îndeplinită de ractului social si pentru ca acesta

i virtutea acestui :e de obligaţia de aor corpuri repre- i este încredinţată îat, ambele alese executive, dar şi • fi cea a decla- seama de părerea

■ditară, trebuie să inţelept, să medi- iubească poporul dei sînt enunţate scă şi aceasta l-a care încheie arti- zintă de fapt un

inoscute persona- stituţionale a mai mai multe redac- le a se elabora o e a se convoca o r reapare într-un 12)64.

0.ceea ce explică fonnu- pildă, cere adoptarea

anu in Tratat impor- c In mod substanţial:1, cu adeverinţa Înscris obrazul şi celorlalţi ţi mite 2 delegaţi Bucu- i au dreptul a discuta M, p. 208-210.

Idei extrem de interesante întîlnim şi într-un memoriu muntean din 1829 care cere ca „forma cîrmuirii acestor două provinţii să fie monarhia mărginită, după moştenire” ; domnul, pe care-1 vrea de origine germană, dar trecut la ortodoxism, va trebui „să cîrmuiască după o constituţie in toată viaţa sa” şi să depună jurămînt că o va respecta, în faţa între­gului popor 65.

Toată această mişcare de idei privind formele de guvernămînt şi în special monarhia mărginită şi-au arătat roadele cu prilejul adoptării Regulamentelor Organice, acte fundamentale bazate, în cea mai mare parte, pe teoriile cercetate, care au introdus în Principate un sistem de donjide mărginită, aproape constituţională. Deşi puterea domnească este proclamată suverană 86, ea trebuie să cîrmuiască în funcţie de acte funda­mentale 67 şi este responsabilă în faţa Adunărilor Obşteşti 68. în acelaşi timp, separarea deplină a puterilor, realizată acum pentru prima dată în istoria Principatelor, şi investirea Adunării cu largi drepturi i-au îngrădit considerabil autoritatea, pînă atunci nemărginită.

Republica Ana văzut că în general „republica—stat cîrmuitde mai mulţi—” 89 este o formă de guvernămînt

privită cu neîncredere de cea mai mare parte a scriitorilor. Există totuşi şi unele programe politice care urmăresc instaurarea în Principate a unui regim republic,an. în general autorii lor reprezintă forţele cele mai conser­vatoare ale ţării, elemente ale marii boierimi, care nu se mulţumesc a controla indirect domnia, ci urmăresc instaurarea făţişă la cîrma ţării a păturii sociale pe care o reprezintă. Alături de această grupare, întîlnim idei republicane la unii reprezentanţi ai boierimii liberale, ale căror con­cepţii rse întemeiază pe principii democratice şi progresiste. Le vom cer­ceta pe rînd.

- Conservatorismul Prima cerere de instaurare a unei republiciaristocratic aristocratice apare în memoriile moldovene re­

dactate în 1769, şi prezentate Ecaterinei a Il-a , in martie 1770. Autorii lor, conducători ai mişcării naţionale şi adversari ho- tărsţi ai regimului fanariot, au considerat probabil că prin instaurarea unui regim republican dominat de boierime vor reuşi să evite revenirea principilor

Structura politică. Forme de guvernămtnt \ 113

i®5 Memoriu unionist muntean (1829), art. 16 — 25, Hurmuzaki, vol. X , p. 648 — 649.66 Regulamentele Organice, vol. I, p. 130, vol. II, p. 183, 341—342 ; referindu-se la carac-

' ;rul puterii domneşti, Nesselrode a definit-o ca o „suveranitate electivă” şi „putere supremă” , Arhiva istorică centrală, Leningrad, F. 958, op. 1, delo 623, microfilm la Muzeul literaturii române, r.r. 6, doc. 5, p. 11, 33 : Nesselrode a fost dealtminteri acela care a insistat să se acorde dom- tiiei atribuţii cit mai întinse pe motiv că nu vrea să se „substituie arbitrariului şi vexaţiunilor■ mimului precedent dezordinile anarhiei sau sistemul complicat al unui vot reprezentativ, laidem, doc. 6, p. 5.

‘ *7 Regulamentele introduc practica jurămîntului depus la înscăunare prin care domnul promitea „să păzesc întocmai şi nestrămutat pravilele şi legiuirile Prinţipatului” , Regulamentele• irganice, vol. I, p. 8.

Ibidem, vol. I, p. 1 0 -1 1 ; vol. II, p. 183.89 P. Mumuleanu, Caractiruri, p. 170.

S — Id e ile p o litice

114 Vlad Georgescu

străini. Ei cer, de aceea, ca la conducerea statului „să fie aristocraţia” re­prezentată de 12 mari boieri, 6 cu atribuţii legislative, 6 cu atribuţii judecăto­reşti. Aparatul administrativ urma a fi com pus din boieri mici şi mijlocii. Me­moriul introduce practica jurămîntului la intrarea în funcţie şi practica veri­ficării felului în care aceasta a fost îndeplinită la sfîrşitul ei. Se prevede chiar ca dregătorii găsiţi vinovaţi de abuzuri sau nereguli să fie scos: pentru totdeauna din rîndul celor care pot ocupa dregătorii. Deşi nu expri­mau cererea adoptării unui act fundamental, autorii memoriului afirmau necesitatea adoptării unor noi pravile scrise care să servească drept îndrep­tar pentru cîrmuitorii ţării 70.

Eără îndoială că principalul scop al acestui memoriu a fost crearea unui stat boieresc. Ni se pare însă că personalitatea principalului său autor —- Gavril Callimachi — i-a imprimat un caracter progresist, mai ales dacă judecam acest memoriu în raport cu regimul fanariot a căru lichidare o urmărea. Problemele administrative, politica economică, poli­tica culturală sînt formulate în termeni noi, care puşi în practică credeu că ar fi însemnat o alternativă pozitivă faţă de vechile realităţi; credem de aceea că la 1769, această cerere are un caracter naţional şi progresist, pe care însă îl va pierde în deceniile următoare.

Caracterul reacţionar al teoriei republicii aristocratice- iese limpede în evidenţă măi ales în perioada revoluţiei de la 1821, cînd marii boieri au urmărit făţiş in s ta u r a r e a dominaţiei absolute a categoriei lor sociale. Astfel, într-un memoriu din octombrie 1821, adresat paşei de Silistra. emigraţii de la Cernăuţi, invocînd cheltuiala pe care o presupune existenţa unei curţi domneşti, cer amînarea numirii unui principe şi instalarea la cîrma ţării a unui sfat de boieri cu puteri depline 71. Cererea este reluată într-un memoriu adresat consulului rus Minciaki în 1822 72 şi în propu­nerile înaintate Porţii de delegaţii Moldovei veniţi la Constantinopol în primăvara aceluiaşi an 7S. în Ţara Românească, idei similare sînt formu­late într-un memoriu anonim din octombrie 1821 74 şi în cel intitulat Îndreptarea ţării, redactat un an mai tîrziu 75.

în general planurile de republică aristocratică nu s-au bucurat de simpatia contemporanilor. S. Marcovici în Ţara Românească, I. Tăutu în Moldova le-au criticat cu asprime, subliniind caracterul lor retrograd şi conservator. Una din cele mai hotărîte critici a venit din partea marelui boier M. Sturdza, care s-a opus categoric formei aristocratice de guver­nare pe motiv că boierimea nu este omogenă, nu poate să acţioneze unitar şi eficace şi nu se bucură de „un respect assez stable” 76.

70 Arhiva românească, voi. I, p. 202 — 210.71 Documente 1821, voi. II, p. 401 — 407.72 Hurmuzaki, Supliment 1/4, p. 25 — 27.73 I. Dîrzcanu, Revoluţia de la 1821, p. 132 — 133.74 Documente 1821, voi. II, p. 386 — 388 ; programul conferă boierilor însărcinaţi cu condu­

cerea ţării titlul de „administratori ghenerali permanenţi ai ţării” , „Împuterniciţi să hotăreascu asupra oricărei chestiuni politice, după legile şi obiceiurile locului” ,

75 „Puterea săvirşitoare şi toată stăpînirea” este încredinţată unui divan compus flin mitropolit şi 4 mari boieri, E. Vîrtosu, 1821. Date şi fapte noi, p. 178 — 183.

76 Consideration sur la Moldavie et la Valachie (1825), p. 63 — 69.

Nu ştim ca pl i~ republică burgt T*nirii la cîrma stai »hif; de. la foule'' şi o Speriaţi 'dfT'ămploa «I Hie Fotino condi răşini anarhic C Bnlri duce ine vital

Democraţia nobS V reprezentativi

rime, are trăsăturii fcriflriă scrierea Tn

de oblăduit tracă toate probie -■an, asupra cărora carie numai ckesfi raonare a principal ii-rîor de amănunt

Cărturarul m "Lviincioasă pentru Mică, cea mai pot

â". Ace-.i'tă ; -■ ;taţii sînt < <

i»izniniitraţie repw r-irora nu poate gu

în proiec-tnl «el mare” , un fel d Sxmula „să străjfl Ifieii". Divanul se _*artea neamurile»

aţe. organe direţ

71 E. Vlrtosu. L a 75 N. Rimnicea«*

z:ndru Ipsilanti, p. 71 Consideration a m La această ini

«î afirma că unii boi« or bona parte şi proiet

ideea cunoaşterii bt republicii asupra < macratie. ni une pai Dtrathe, ./. J. Ruta

51 „Cele ce negrâ ; iivanuri” , Plan sem

V

Structura politică. Forme de guvernămînt 115

aristocraţia” re­tribuţii judecăto­r i şi mijlocii. Me- e şi practica veri- 1 ei. Se prevede guli să fie scoşi ii. Deşi nu expri- noriului afirmau ;eă drept îndrep-

u a fost crearea principalului său progresist, mai

fanariot a cărui economică, poli- practică credem ealităţi; credem al şi progresist,

ce ic.se limpede nd marii boieri jnei lor sociale, işei de Sdistra, upune existenţa şi instalarea la

rea este reluată 72 şi în propu-

nstantinopol în [are sînt formu- n cel intitulat

-au bucurat de a scă, I. Tăutu d lor retrograd partea marelui atice de guver- icţioneze unitar

•să.-cinaţi cu çondu- ■niciţi să hotărească

divan compus dinE3. ' '

Nu ştim ca planurilor de republică boierească să li se fi opus planuri de republică burgheză. Mai mult chiar, cărturarii critică violent ideea venirii la cîrma statului a poporului; Tăutu de pildă vorbeşte de . J ’anar- hie de la, foule” şi critică regimul republican instaurat de francezi la 178 9 77.

ŞperiaţT d(T amploarea mişcării populare de la 1821, Na uni Rîmniceanu şi Ilie Fotino condamnă în termeni categorici ceea ce considerau a fi un regim anarhic 78. Cît despre M. Sturdza, el considera că cîrmuirea celor mulţi duce inevitabil la frămîntări violente şi la războaie civile 79.

Democraţia nobiliară V reprezentativă

Alături de planurile de republică boierească oligarhică, a apărut în Moldova în 1802 proiec­tul nnei republici care, deşi dominată de boie­

rime, are trăsături democratice şi reprezentâtîve'foarte accentuate. Ne îe- ferim la scrierea logofătului Dumitrache Sturdza intitulată: Plan sau formă de oblăduire republicească aristo-dimocraticească. Sturdza nu atacă toate problemele referitoare la reforma structurilor statului moldo­vean, asupra cărora îşi propusese poate să revină 80. „Planul” său ia în dis­cuţie numai chestiunea formei de guvernămînt şi a modului de func­ţionare a principalelor instituţii, lăsînd pe mai tîrziu rezolvarea proble­melor de amănunt 81.

Cărturarul moldovean considera că „republica este orînduiala cea cuviincioasă pentru fericirea unui loc” şi că dintre diferitele tipuri de repu­blică, cea mai potrivită pentru Moldova este „sistima aristo-dimoerati- ească” . Această formulă exprima o organizare statală în care principalele

instituţii sînt controlate de boierime, dar care îşi asociază în procesul de administraţie reprezentanţi ai tuturor categoriilor sociale, fără concursul• Arora nu poate guverna.

în proiectul lui Sturdza, principala instituţie a, ţării este „d ivanul eel_mare” , un fel de consiliu suprem, cu atribuţii foarte largi, definite prin fonfluTa „să străjuiască de toată trebuinţa şi orînduiala stăpînirii repu­blicii” . Divanul se compune din 15 membri, toţi mari boieri, aleşi din ..partea neamurilor boiereşti din ţară” ; el este subîmpărţit în 5 departa­mente, organe directe de exercitare a puterii executive. Divanul are aşadar,

77 E. Virtosu, Les idées politiques de I. Tăutu, p. 270, 279.”s X. Rîmniceanu, Despre origina românilor, p. 243 ; I. Fotino, Tudor Vladimirescu şi

A :xundru Ipsilanti, p. 50.79 Considération sur la Moldavie et la Valachie, p. 68 — 69.80 La această intenţie se referă probabil o corespondenţă anonimă (lin octombrie 1802,

: nd afirma că unii boieri „s-ar putea să aibă ideia.de a alcătui o constituţie” , E. Virtosu, Napo-■:n Bonaparte şi proiectul unei republici aristo-dimocraticeşti, p. 12; titlul republicii ar putea

---Etra ideea cunoaşterii de către Sturdza a istoriei republicii geneveze ; un raport al comisa-• îor republicii asupra Constituţiei (1734) arată că forma de guvernămînt „n ’est pas une pure ùêniocratie, ni une pure aristocratie, mais une aristo-democratie . . . une république mixte", P Dérathé, J. J. Rousseau et la science politique de son temps, Paris, 1950, p. 16.

81 „Cele ce negrăşit mai fac trebuinţă să se adauge, să pot face cu Înlesnire şi de acelè divanuri” , Plan sau formă de oblăduire republicească-aristo-dimocraticească, p. 32.

116 Vlad Georgescu

în primul rînd, funcţii executive, el înlocuieşte printr-un organ colectrJ boieresc vechea autoritate domnească 82.

Puterea judecătorească este încredinţată unui ..divan ind<vă~ - je s c” compus din 15 membri, aleşi pe viaţă din toate categoriile •> boieri. în judeţe, misiunea de a împărţi dreptatea urma a fi încredinţa-’ » unor instanţe compuse din boieri locali. între cele 2 divane nu exista : raport de subordonare, proiectul specificînd cu claritate că divanul mare nu are dreptul a se amesteca în atribuţiile celui judecătoresc. Cele do : i puteri sînt separate şi independente, ele colaborînd numai în cazul ado: tării unor noi pravile; acestea urmează a fi adoptate de un comitet com­pus din 6 membri, cîte 3 din fiecare divan, şi votate apoi de ambele orgai* reunite. Astfel, puterea executivă revenea primului divan, cea judecăt - rească celui de al doilea, iar puterea legislativă ambelor. Proiectul m .: prevede crearea încă a unui divan „divanul cel dă jos” compus din repre zentanţi ai tuturor categoriilor sociale 84 şi investit în primul rînd >: atribuţii fiscale; întrunit la fiecare 6 luni, el urma să discute politic. financiară a divanului cel mare, să voteze impozitele sau să respingă cer- rile puterii executive.

Planul lui Sturdza lasă nelămurite numeroase probleme. Nu arată de pildă cine urmează a alege şi în ce fel pe deputaţii primelor divan-, nu explică felul în care înţelege mecanismul de funcţionare al puteri executive, nu pune în discuţie probleme constituţionale. Toate acesta, se explică însă dacă considerăm Planul ca prima parte a unui proiec : mai amplu de reforme, care fie că nu a mai fost scris, fie că nu s-a păstrat. în orice caz, lucrarea lui Sturdza este una din cele mai importante scrie: politice ale vremii, cu un caracter modern, mult avansat faţă de obişnui­tele proiecte de reforme. Autorul este evident influenţat de parlyment rismul englez, de sistemul „care se obişnuieşte în Englitera” , cum singur mărturiseşte. Reprezentarea păturilor populare este desigur insuficienţi, dar pînă atunci nu fusese nici măcar amintită ; putem discuta asupra limi telor democraţiei plănuite, dar trebuie să recunoaştem că sistemul d<- separare a puterilor, modul lor de funcţionare, precum şi drepturile acoi date „divanului de jos” ar fi asigurat o evoluţie constituţională liberali şi ar fi creat o administraţie mult superioară celei existente. Aceasta ne face — în ciuda unor limite inevitabile — să considerăm Planul logo­fătului Sturdza ca un program progresist, înaintat pentru societatea moldovenească a acelor vremi.

Teoria

82 Ibidem, p. 3 2 -3 5 .83 Ibidem, p. 35 — 36.81 Ibidim, p. 36 —37; în concepţia autorului aceşti deputaţi reprezintă interesele şi -sînt

mandatarii întregii populaţii. Ei sînt aleşi în felul următor : fiecare sat alege un delegat, car? împreună cu delegaţii celorlalte sate aleg delegatul plasei; la rîndul lor aceştia aleg cîte 3 delegat de judeţ, din toate categoriile sociale.

Ştiinţa pclibcă

unsurile nu sin! ^oiiticesc” , in prim jâpărţîre în laici •semenul a pătruns

multe ori în я atît de cea e

Seutăde Legiuirea > in româneşte titl

în afara ac-es® lini „politic", ..ţ«

formule ca ..o iticeşti” 4. D. Fo îtolele dedicate tică a Moldovei i

Ktic-ii cu administ p afirmarea exi>ten

[fpn 111 nrt” înţeleşii i^'traţia unei ţări*.

litice este afirmai Astfel, A l. Ipsilant Tiifăreâcu de. „ştin Шл 1782vde „poliţă

1 Alexandru Mora асжт a celor lumeşti ial МШшега românilor, voL V

- Legiuirea Ссгщ 1 ..Condica tivitt

fcnsniului şi Condica a e n l şi in Constituţie câm

4 Texte din 1797 şi* Istoria generală i* Histoire de Гащ 7 Hrisovul de г«кт| s Istoria prea pati* V. A. Urechea, <

Capitolul 1 0

Teoria şi practica conducerii statului

\

i

Ştiinţa politică Termenii „politic” , „politică” sînt des folo­siţi în textele româneşti din epoca luminilor,

dar sensurile nu sînt întotdeauna aceleaşi. Unele texte folosesc adjectivul „politieesc” , în primul î'înd pentru a deosebi pe laici de clerx. De la această împărţire în laici şi clerici, în „parte politicească” şi „parte bisericească” , termenul a pătruns în pravile care folosesc cuvîntul „politicese” de cele mai multe ori în sens de „civ il” . „Judecata politicească” se deosebeşte astfel atît de cea canonică cît şi de cea criminală, diferenţiere limpede făcută de Legiuirea Caragea2; acest sens reiese şi din felul în care a fost tra­dus în româneşte titlul grecesc, KQAIS nOAITIKOS, al Codului Calimah 3.

în afara acestui înţeles, oamenii epocii luminilor mai atribuie terme­nului „politic” , „politică” un sens administrativ. Acesta este înţelesul unor formule ca „obiceiurile şi orînduielile politiceşti” sau „privileghiuri politiceşti” 4. D. Fotino foloseşte cel mai lămurit acest sens, intitulîndu-şi capitolele dedicate împărţirii administrative a Principatelor Geografia politică a Moldovei şi împărţirea politică a Ţării Româneşti 5. Identificarea politicii cu administraţia a dus, dealtfel cu mult înainte de epoca luminilor, la afirmarea existenţei unei ştiinţe politice. Cantemir o definise ca „ l ’art de .iouverner” înţelegînd prin aceasta ansamblul problemelor legate de admi­nistraţia unei ţări6. în perioada de care ne ocupăm, existenţa unei ştiinţe nolitice este afirmată atît de unii domnitori cît şi de numeroşi cărturari. Astfel, tAl. Ipsilanti vorbeşte de „ştiinţa economică ş i . . . politică” 7,ÂE. Yăeăres'cu de. „ştiinţa politiceştilor otcîrmuiri” 8, programul moldovenesc ,;in 1782\de „politiceşti învăţături” 9. Ideeacă un stat nu se conduce la

1 Alexandru Moruzi de pildă arăta 111 1793 că domnia trebuie să se Îngrijească de „buna -tare a celor lumeşti intr-amîndouă chipurile, adică bisericesc şi politicesc” , V. A. Urechea, Istor:ia românilor, voi. V, p. 242.

2 Legiuirea Caragea, p. 154.3 „Condica ţivilă sau politicească” , Codul Calimah, p. 36 — 37; acelaşi sens il acordă

termenului şi Condica criminalicească a Moldovei; „pravile politiceşti” , cu înţeles de drept civil şi in Constituţia cărvunarilor.

4 Texte din 1797 şi respectiv 1794, V. A. Urechea, op. cit., voi. VII, p. 55 — 56 ;vol. VI, p. 36-5 Istoria generală a Daciei, voi. III, p. 145, 328.6 Histoire de l’empire othoman, voi. I, p. 71.7 Hrisovul de reorganizare al învătămîntului (1776), V. A. Urechea, op. cit.,.voi. II, p. 154.8 Istoria prea puternicilor împăraţi otomanii p. 280.

113 Vlad Georgescu

întîmplare, ci pe temeiul acestei ştiinţe, este afirmată şi de E. Poteca, de I. Tăutu şi de M. Sturdza, acesta din urmă insistînd în mod deosebi* asupra necesităţii ca principele să aibă „une connaissance profunde de li. Science politique” 10.

Care este însă scopul politicii, în ce direcţie trebuie să se îndrepta administraţia unei ţări! Oamenii epocii luminilor considerau, aşezîndu-se pe o poziţie oarecum naţională, că principalul rost al unei cîrmuiri este p<- de o parte „la conservation politique du peuple” u , iar pe de alta, creare;. condiţiilor interne prielnice de dezvoltare a sa. în cele ce urmează vom analiza modul concret în care se înţelegea împlinirea acestor idealuri

Reformele Am avut prilejul să arătăm că în societatearomânească a epocii luminilor, nemulţumirea

faţă de nedreptele structuri sociale şi politice a luat deseori forma, unor mişcări făţişe de opoziţie, care au culminat în 1821 cu revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu. Alături de aceste forme violente de opoziţie, dar tot ca o manifestare a spiritului critic, întîlnim încă la mijlocul veacului al X V III-lea existenţa unui puternic curent de opinii în favoarea reformelor. După cum era de aşteptat, în primele rînduri ale gînditorilor reformişti s e află reprezentanţii claselor dominante, interesaţi în modernizarea structu­rilor sociale şi politice, dar dornici a realiza acest proces prin măsuri luate de sus, controlate, care să nu lovească prea mult în privilegiile de care .se bucurau.

Practic, aşa cum se manifestă în numeroasele memorii şi programe politice, acţiunea de reformare acoperă un cîmp foarte vast, mergînd de la

»reorganizarea structurilor administrative pînă la probleme de politică 'econom ică şi culturală^Pentru cei mai mulţi cărturari, reformele trebuie să fie opera unui „gouvernement éclairé” 12, a unui „régime créateur” 13, iar rostul lor, introducerea unei administraţii stabile şi dinamice care „să poată aduce ţara în vechea ei strălucire, să ridice din ruine atîtea oraşe ce existau în vechime şi să restabilească atîte sate” , devenite „nişte triste rămăşiţe” 14; „o reformaţie frumoasă şi folositoare în patria noastră" cere şi E. P oteca15. I. Tăutu considera că „nous avons besoins d ’institu­tions” şi promite să schimbe „la face du pays” dacă va fi ales dom nle în tre adepţii convinşi ai reformelor se numără şi Iordache şi Mcola^ Bosetti-Rosnovanu şi Mihail Sturdza.

Este interesant de cercetat felul în care cărturarii epocii luminilor privesc activitatea reformatoare din timpul domniei lui Constantin

10 Memoriu privind finanţele Moldovei şi starea ţăranilor (1829), p. 29 — 30.11 Text din 1811, G. Bulat, O conspiraţie boierească contra mitropolitului Ignatie grecu .

part. I, p. 3 — 4.12 B. Ştirbei, Raportul asupra stării Valahiei, p. 738.13 Memoriu moldovenesc adresat lui Napoleon (1807), p. 416.14 D. Fotino, Istoria generală a Daciei, vol. III, p. 136 — 137.15 Text din 1827, G. Rădulescu-Motru, Din autobiografia lui E. Poteca, p. 10.16 E. Vlrtosu, Les idées politiques de 1. Tăutu, p. 266, 273.

Mavrocordat ; in gen Toîitica domnului re pentru ţară. întilnin principe, cum ar fi I jflat în fruntea lupt< ă reformele au insei

ţării” şi că, graţie Im rire şi se aduna intr-i ienanătatea reforma jeutatea aplicării 1 însuşi Mavrocordat i din ele.

Cărturarii din i jjèjlaudînd ideeade

de viabilitate practic •reia, care, animată raportul de valori iş arilor de reformă,

reformelor a fost ini El critica faptul că jjăta că deşi intenţi rotuşi să se ridice Li

în epoca lumi ■ •ruptului şi instabi

terut stabilizarea lui Ipievoeării lor fără m

7-rezentat la Petersb _—3 ani, cu incep« interzicerea revocări Eosnovanu în 1821 puneri pentru înlătu ■'omitetul de 8, insă,

Toţi aceşti c-ăi rauză a venalităţii i icordat o atenţie d<

e incriminat pe i B. Ştirbei; Cererile

17 Istoria Ţării Rt îs Aperçu sur le i

fiârii Valahiei, p. 744 —19 Arhiva rămânem20 Vezi L'État de I

f poată tace numai cu a sent■ 21 Strigarea norod 12 Ştirbei expbea <

.orii, ştiind că vor fi schii ■p. cit., p. 150 — 154, p

23 Analele pariam

Teoria şi practica conducerii statului 119

Mavrocordat ; în general scriitorii din prima generaţie privesc cu simpatie oîitica domnului reformator, considerînd că ea a avut urmări favorabile » ntru ţară. Întîlnim această poziţie nu numai la personalităţile legate de

rrincipe, cum ar fi P. Depasta, dar şi la cei care, ca M. Cantacuzino, s-au -.flat în fruntea luptei împotriva regimului fanariot. Cantacuzino considéra â reformele au însemnat un moment de „prefacerea tuturor aşezămintelor4

*ârii” şi că, graţie lor, „ţara a intrat în bună orînduială şi mergea spre spo­rire şi se aduna într-însa locuitori de peste Dunăre şi din Ungaria” 17 ; în- - -mnătatea reformelor promulgate însă nu-1 împiedeca să .sublinieze : jeutatea aplicării lor în condiţiile dominaţiei turco-fanariote şi să arate căf jisuşi Mavrocordat a fost obligat, în anii următori, să revină asupra unora din ele. ^

Cărturarii din generaţia a doua urmează în general această interpre- tare, lăudînd ideea de reformă, valoarea ei potenţială, dar regretînd lipsa ei •ie viabilitate practică. Tonul se schimbă însă odată cu apariţia generaţiei a ■reia, care, animată de puternice resentimente faţă de fanarioţi, răstoarnă raportul de valori insistînd mai mult asupra laturilor negative a încer- -ărilor de reformă. B. Ştirbei, de pildă, consideră că adevăratul scop al

reformelor a fost întărirea absolutismului fanariot şi nu propăşirea ţării.ZI critica faptul că „totul atîrna dela bunul plac al unui singur om” şi arăta că deşi intenţiile lui vodă Mavrocordat au putut fi bune, el n-a ştiut lotuşi să se ridice la înălţimea unui adevărat legislator18.

' în epoca luminilor, reformă însemna în primul rînd reorganizarea eruptului şi instabilului aparat administrativ. Programele pămîntene au erut stabilizarea lui prin numirea slujbaşilor pe termen fix şi interzicerea

revocării lor fără motiv întemeiata Astfel, memoriul muntean din 1769^,. -prezentat la Petersburg în martie 1770, propunea numirea dregătorilor pe i —3 ani, cu începere de la fiecare 1 ianuarie19; aceeaşi durată, cu interzicerea revocării înainte de termen, o reclamă şi Iordache Bosetti-ţ üosnovanu în 1821 20. Critica instabilităţii aparatului dregătoresc şi pro- ţ puneri pentru înlăturarea ei se fac de către I. Tăutu 21, B. Ştirbei22, de ţ -/omitetul de 8, însărcinat cu redactarea Regulamentelor Organice 23. 1

Toţi aceşti cărturari şi oameni politici şi-au dat seama că principala c-auză a venalităţii dregătorilor este sistemul de retribuire şi de aceea au scordat o atenţie deosebită acestei probleme. Sistemul vînzării slujbelor -ste incriminat pe rînd de I. Tăutu, D. Golescu, I. Eosetti-Bosnovanu,B. Ştirbei ; Cererile norodului românesc, redactate de Tudor Vladimirescu,

17 Istoria Ţării Româneşti, p. 48—50, 157 — 158.18 Aperçu sur te mode d’administration de la Valachie, p. 157 —158 ; Raportul asupra

dării Valahiei, p. 744 — 746.19 Arhiva românească, vol. I, p. 203.110 Vezi L ’État de la Moldavie. Rosnovanu propunea ca revocarea unui dregător să se

poată face numai cu asentimentul unei adunări a principalilor demnitari ai ţării.• 21 Strigarea norodului Moldovei, p. 87 — 90.22 Ştirbei explica corupţia şi proasta funcţionare a administraţiei prin faptul că dregă-

orii, ştiind că vor fi schimbaţi din funcţie la sflrşitul anului, se desinteresează de obligaţiile lor, p. cit., p. 150-154 , p. 742.

23 Analele parlamentare ale României, voi. 1/2, p. 55.

120 Vlad Georgescu

au cerut ca „toate dregătoriile ţă rii.. .de la cea mai mare piuă ]a cea.n mică, să nu să mai orînduiască prin dare de bani, pentru ca să poată liy jafurile din ţară” 24. Eeformele propuse urmăresc un obiectiv de extren importanţă pentru evoluţia administrativă a ţării şi anume transformarea dregătorilor din slujbaşi domneşti în funcţionari de stat, transformare dregătoriei dintr-un izvor de venituri pentru domnie şi slujbaşi într-ur instrument creator de administrare. Pentru ca „nici un fel de slujbă o! ştească, nici de giudecătorie, nici de zabetlic .. . să nu se socotească d- clironomie sau de chiverniseală” se propune desfiinţarea havaietului - introducerea unei salarizări lunare suficiente25. '■

îfoua concepţie asupra dregătorilor, pe cale a deveni funcţionari, ic sensul modern al termenului, reiese şi din evoluţia criteriilor care stan 1 baza numirii. încă din memoriul moldovean prezentat Ecaterinei a II . în 1770, se exprimă părerea că administraţia este un lucru care trebui* învăţat şi că în funcţii trebuie numite numai persoane competentea Tot în Moldova, Grigore al III-lea Ghica promite în 1775 să avansez* dregătorii în funcţie de meritul şi învăţătura lor, iar nu „după averet procopselii” 27. Creşterea importanţei elementelor burgheze şi intelectual- a făcut ca dupâ J 800 ideea^preponderenţei meritului şi culturii faţă dt nume şi avere să devină foarte răspîndită. Scriitorii legaţi de cereurib burgheze cer ca dregătoriile ţării să fie accesibile tuturor „patrioţilor" care prin învăţătura şi capacitatea lor merită a se bucura de încredere; ţă rii28; generalul curent de opinie în favoarea meritului personal a pătrum şi jn unele programe boiereşti şi chiar în atît de conservatoarea Anafor; pentru pronomiile Moldovei (1827) 29.

a Odată cu accentuarea procesului de transformare a slujbaşilor ii funcţionari moderni, apare şi conceptul de responsabilitate; prima Si formulare apare tot în memoriul moldovean din 1769, care propune e; fiecare dregător „să-şi dea seama pentru slujbele ce au făcut” 30; idei simi­lare, însoţite de propuneri de pedepsire a funcţionarilor vinovaţi de abuzuri sau incapabili, apar la Iordache Rosetti-Eosnovanu, la I. Tăutu 31, B

24 Cererile norodului românesc, art. 6, p. 273.26 I. Tăutu, Constituţia cărvunarilor, art. 12, p. 6, Memoriul emigranţilor de la Braşov

(decembrie 1822), art. 15, Documente 1821, voi. III, p. 225 —239; D. Golescu, Însemnare tt. căh- torţei mele, p. 61 — 62 ; Grigore al IV-lea Ghica a luat măsuri practice privind desfiinţarea. ha va­ietului şi salarizarea dregătorilor, Documente 1821, voi. V, p .350; Muzeu 'literaturii române, dosar Grigore al IV-lea Ghica, doc. 12, p. 1—4.

26 Arhiva românească, voi. I, p. 202 — 203; memoriul propune ca feciorii de boieri care nu învaţă tehnica administraţiei, să nu fie înălţaţi în ranguri „ca să nu se strice buna ocir- muire” .

27 Uricarul, voi. I, p. 78.28 N. Rîmniceanu, Tratat important, art. C. p. 26 ; „oficiele să se dea numiai Ia ce:

pregătiţi spre dînsele cu învăţăturile cele trebuincioase” cere şi Poteca în 1825, G. Dem. Teo- dorescu, Viaţa şi operele lui E. Poteca, p. 37.

29 Uricarul, voi. II, p. 207. ■ • <30 Arhiva românească, voi. I, p. 203 — 204; autorii memoriului propun de ase­

menea ca funcţionarilor găsiţi vinovaţi de abuzuri sau nereguli s ă li se interzicăs pentru totdeauna ocuparea de slujbe. ..<•

31 Tăutu cere chiar judecarea dregătorilor vinovaţi, Constitutia cărvunarilor,, art. 47.50, p. 13 -1 5 .

jŞerfcei3î. in instrneţi j i memoriile din anii adoptării Kegulamenl rzârii unice cit şi cel 3uM oficial ..funeski

Dintre dift-meh «■«dată aparatului £ Ă c din 1802 cerea dea

^ fixat pentru fi _atumul său urma

_materie de politică«-Giideră că in felul a .citire a domnitorilor i tţta cîrmuirii venito 5«pulaţiei 35.

în problema na: jşsrk-i sociale impoxaJ aadiţieij^inipozitele e

însă clerul, boii nfic-ient de încetăţeni ■"hb ar fi Constituţia fBpnomiile Moldovă ( ysoah a fizică şi nu

| ţin. pe care cu unele i 5.egulamentele Orgai

Aşadar, la 1831 p«soană, cu scutirea 4e~Iăcut faţă opoziţi bonomiei politice, ai :r_ai*impozit genera] ţroprietate şi venitul

*re considera că ..di pe capete, vederi

împreună cu săracul" „îinjeşte spiritul şi a rectă pe productele___ E__________

32 Kaport privind jf33 Uricarul. voL I34 Vezi de pildă ari

erimăvara anului 1822. E.' corală a acestei problen

35 Plan sau formă < Aptului că un „republicai turnă iaste adevărat tretu

36 Uricarul, voi. II37 Viitorul domn îi

»rivind. relaţiile dintre Prii

Teoria şi practica conducerii statului 121

nă la cea> mai să poată lipsi v de extremă ransformarea ransformarea jbaşi într-un ie slujbă ob- ocotească de avaietului şi

' i.:incţionari, în care stau la

erinei a Il-a care trebuie

jmpetente -6. să avanseze

după averea intelectuale urii faţă de de cercările patrioţilor’ ’ , e încrederea lai a pătruns irea Anafora

ujbaşilor în ; prima sa propune ca ®; idei simi- ! i de abuzuri ?ăutu 3l, B.

r de la Braşov umnare a. călă- fiinţareş, Iiava- aturii române.

>rii de r noierl. ice buna ocir-

i numai ia cei G. Dem. Teo-

»pun de ase- erzicâ* pentru

iilor,. ârt. 47,

Ştirbei 32, în instrucţiunile către dregători ale lui Scarlat Callimachi 33 şi in memoriile din anii 1821—1831 34. Ele şi-au arătat roadele în momentul adoptării Regulamentelor Organice, care au adoptat atît principiul sala­rizării unice cît şi cel al responsabilităţii celor pe care îi numeşte acum în mod oficial „funcsionari” .

Dintre diferitele ramuri ale administraţiei o atenţie deosebită este acordată aparatului fiscal şi politicii fiscale. Astfel D. Sturdza în Planul său din 1802 cerea desfiinţarea tuturor dărilor şi înlocuirea lor cu un impozit unic, fixat pentru fiecare judeţ, în funcţie de veniturile locuitorilor; cuantumul său urma să fie stabilit de „divanul de jos” ale cărui drepturi în materie de politică fiscală au fost deja amintite. Cărturarul moldovean consideră că în felul acesta impozitele nu vor mai fi un instrument de îmbo­găţire a domnitorilor şi a slujbaşilor corupţi, ci un mijloc de a pune la dispo­ziţia cîrmuirii veniturile băneşti, necesare dezvoltării ţării şi bunăstării populaţiei35.

în problema naturii impozitului sau mai precis a obiectului şi a cate­goriei sociale impozabile, s-au ciocnit două principale concepţii; conform tradiţiei^impozitele erau aşezate pe oameni, pe capete de locuitori, seutin- du-se însă clerul, boierimea şi unele categorii privilegiate. Acest sistem era suficient de încetăţenit pentru a fi acceptat chiar de unele proiecte liberale, cum ar fi Constituţia cărvunarilor; el este reafirmat în Anaforaua pentru pronomiile Moldovei (1827), care insistă în mod deosebit asupra faptului că persoana fizică şi nu proprietatea este supusă im pozitului36. Acest princi­piu, pe care cu unele modificări îl admite şi M. Sturdza 37, a fost adoptat de Regulamentele Organice.

Aşadar, la 1831 a triumfat reacţionarul principiu al impozitului pe persoană, cu scutirea completă a clasei boiereşti; adepţii săi au avut însă ! de făcut faţă opoziţiei celor care, întemeiaţi pe cunoaşterea principiilor economiei politice, au căutat să răstoarne tradiţia şi să obţină instaurarea unuiximpozit general, fără scutiri de clasă, aşezat nu pe persoană, ci pe_ proprietate şi venituri. Primul care a emis asemenea idei a fost D . Foţino, care considera că „dacă dările s-ar fi aşezat pe productele pămlhtului iar nu pe capete, vederat e că la greutăţile ţării ar fi luat parte şi bogatul împreună cu săracul” ; în acelaşi timp el considera că impozitul pe persoană „tînjeşte spiritul şi aduce toată mulţimea relelor” , în timp ce „darea indi­rectă pe productele păm întului.. . contribuie la sporirea poporului şi la

32 Raport privind starea Valahiei, p. 742.33 Uricarut, vol. I, p. 256.34 Vezi de pildă art. 15 al memoriului prezentat de delegaţia Ţării Româneşti Porţii în

primăvara anului 1822, E. Vîrtosu, 1821. Date şi fapte noi, p. 155 — 161 : pentru reflectarea generală a acestei probleme în proiectele de reformă vezi Mémoires, p. X V —XVI.

35 Plan sau formă de republică aristo-dimocraticească, p. 34, 36 ; Sturdza insista asupra faptului că un ,,republicanei” nu poate fi silit să dea bani „fără a nu fi încredinţat că această lumă iaste adevărat trebuincioasă republicii” .

■ 36 Uricarul, vol. IU, p. 201-205.37 Viitorul domn însă recunoaşte necesitatea introducerii unui impozit unic, Memoriu

privind relaţiile dintre Principate şi Imperiul otoman (28 februarie 1829), p. 27 — 29.

122 Vlad Georgescu

Înmulţirea vitelor, stimulează meseriile şi comerţul şi în tot chipul di mişcare spiritului omenesc” 38.

Unul din cei mai buni cunoscători ai problemelor fiscale a fos- ţlordache Rosetti-Rosnovanu. conducător timp de mulţi ani al visterie M oldovei.Intr-un memoriu din 1818 el propune o reformă fiscală care si desfiinţeze toate dările, înlocuindu-le cu un impozit unic pe proprietate ; ir. felul acesta „toate stările locuitorilor vor plăti în unul şi acelaş chip. fără nici un fel de deosebire, privileghiul şi privileghieţii, despre darea d- contribuţie vor lipsi cu totul” . Rosnovanu socoteşte că unitatea, impaza - bilă trebuie să fie falca de pămînt, un locuitor care ar folosi 15 fălci urmînci să plătească „pe an 22 lei, tot birul său şi alte nimic mai mult” 39. în Ţar.; Românească aceste idei sînt împărtăşite de S. Marcovici, care cerea în 1829 ca toţi locuitorii să plătească „pentru trebuinţele statului, după venituri” 40.

Spre deosebire de domnii fanarioţi, care confundau veniturile statului cu propriile lor venituri, Fotino, Rosnovanu şi Marcovici insistă asupr;. fx jtulni că politica fiscală trebuie să urmărească crearea unor 'mijloace materiale necesare statului, că impozitul nu reprezintă un mijloc de îmbo­găţire al domnului şi boierilor, ci o sumă avansată de fiecare cetăţean pentru ceea ce Marcovici numeşte „trebuinţa statului” . Această poziţie presupunea însă nu numai modificarea politicii fiscale, dar şi restruc­turarea intregului aparat de percepere a impozitelor, aparat care devenise în ultimele decenii ale epocii fanariote cel mai teribil instrument de stoar­cere a populaţiei din întreaga istorie românească.

Cele mai importante^programe de reorganizare a visteriei'se datoresc în Moldova lui Iordache Rosetti-Rosnovanu, iar în Ţara Românească lui Barbu Yăcărescu. Cel dintîi a elaborat un proiect care retrăgea domnu­lui puterea de a conduce politica fiscală, recunoscîndu-i numai un onorific drept de control, toate puterile legate de perceperea impozitelor şi de chel­tuirea sumelor strînse fiind trecute vistierului. Acesta urma a fi „responsa- ble envers son pays de toute conîtribution illegale” şi trebuia să „fournir un cautionnement sur Ies imeubles” 41. Idei aproape identice apar în pro­iectul de reformă administrativă, redactat de Barbu Yăcărescu în 1819 42.

Lupta pentru reformarea visteriei trebuie înţeleasă ca o fază a luptei între absolutismul domnesc şi tendinţele constituţionale ale unei însemnate părţi a cărturarilor şi oamenilor politici. Prin adoptarea Regulamentelor Organice, care au acordat dreptul de a stabili impozitele numai Adunării Obşteşti, această luptă a fost definitiv câştigată de aceştia din urmă.

38 Istoria generală a Daciei, vol. III, p. 214.39 Birul lui Rosnovanu este aşadar cu 8 lei mai mic de cit cel pe care-1 vor fixa Regula­

mentele Organice, Proiect de reformă fiscală, p. 603 — 605.40 Ideie pe scurt asupra tuturor formelor de oblăduiri, p. 151.41 Exposé des tributs de toute nature et des pertes supportés par la Moldavie (1818),

passim.42 Şi Văcărescu insistă asupra necesităţii concentrării politiciii fiscale in mîna vistierului ;

el cere chiar ca acesta să aibă dreptul a numi ispravnicii, Proiect de reformă a administraţieiŢătii Româneşti, p. 124.

Politica econom ci

conştienţi de faptul •arii depind de evo Xicolae Rosetti-Rosn economiei politice, I deosebire de oameni] >tatul nu are a juca i cunoscători ai literat* trebuie să aibă o polii izvoarelor de bo°râti€

e 43.Pentru aceasta

economică” , termen i transformă după 180 torii şi-au dat seama mod firesc atît timp economică a Imperii extern nu va fi elibers cel mai dinamic al v tarea tuturor celorlal concepţiile asupra ea nurii şi industriei.

Comerţul, scrie fintîna principală a i ruitor al spiritelor e comerţului in Princij românii de a se o o i Prin aceasta, Fotino î monopolul otoman,

ste generală; Tâut Moldova „n-au avu:

43 îlltr -un hrisov di jării şi îmbelşugarea unei ţ i ■r fi putincioase spre a adi si la înmulţire, aduclnda-» a să face îndestulare nu M -;ască, ca să iasă şi la alt*

bunătate şi folos la toti « 18-15, fila 59 — 62 (commric ntemeiază bunăstarea. Tir Prefaţă la Starea de a cu - p. 522-523.

' 44 Alexandru Ipăla -»organizarea învăţămlntul

„economie politică".46 Istoria generală a

1783 că comerţul este „nn tularea unui norod” , Crk

Teoria şi practica conducerii statului 123

Politica economică Preocuparea pentru economie este generală şi constantă, cărturarii epocii luminilor fiind

conştienţi de faptul că, în ultimă instanţă, dezvoltai'ea şi modernizarea ţării depind de evoluţia situaţiei economice. Aşa gîndesc lordache şi Xicolae Eosetti-Eosnovanu, ambii extrem de competenţi in problemele economiei politice, I. Tăutu, Grigore al IY-lea Ghica, D. Golescu. Spre deosebire de oamenii veacului al XVIII-lea, care socoteau în general că statul nu are a juca un rol activ în acest domeniu, cărturarii amintiţi, buni cunoscători ai literaturii economice europene, considerau că puterea centrală trebuie să aibă o politică economică precisă şi să urmărească transformarea izvoarelor de bogăţie în bogăţie reală, transformarea posibilităţii în reali­tate 43.

Pentru aceasta era nevoie însă de cunoştinţe speciale, de o #,ştiinţă economică” , termen apărut în texte încă din veacul al XVIII-lea şi care se transformă după 1800 în cel mai general de „economie politică” 44. Scrii­torii şi-au dat seama că economia Principatelor nu se va putea dezvolta în mod firesc atît timp cît ele se vor afla în sfera de dominaţie politică şi economică a Imperiului otoman şi mai ales atîta vreme cît comerţul lor extern nu va fi eliberat de monopolul Porţii. Comerţul este.socotit-elementul ceP mai dinamic al vieţii economice, de liberalizarea sa depinzînd dezvol­tarea tuturor celorlalte ramuri. ISTe vom ocupa de aceea în continurare de concepţiile asupra comerţului, urmînd a analiza apoi ideile asupra agricul­turii şi industriei.

Comerţul, scrie D. Fotino, ,,în secolul actual s-a dovedit că este fîntîna principală a înavuţirii şi puterii staturilor şi totodată studiul stă­ruitor al spiritelor celor mai cultivate” . El deplînge slaba dezvoltare a comerţului în Principate, dar o explică prin imposibilitatea în care se aflau românii de a se ocupa liber de această lucrativă formă de activitate 45. Prin aceasta, Fotino atinge miezul problemei comerţului românesc şi anume monopolul otoman. Incriminarea acestei frîne în calea dezvoltării ţării este generală; Tăutu, de pildă, consideră că din pricina monopolului, Moldova ,,n-au avut nici un ceas de neguţătorie” , iar B. Ştirbei îl califică

” 43 într-un hrisov din 1824, Grigore al IV-lea Ghica afirma că „îmbunătăţirea indestu- lării şi îmbelşugarea unei ţări este a să sili oblăduitorul şi stăpînitorul acelui loc cu orice mijloace ar fi putincioase spre a aduce fiesce lucru ce este trebuincios locului la mai buna îmbunătăţire şi ia înmulţire, aducîndu-se cele de lipsă şi cele mai bune învăţături şi din locuri străine spre a să face îndestulare nu numai pă seama acelui pămînt, ci încă de va fi cu putinţă să şi priso­sească, ca să iasă şi la alte părţi, pentru al pămîntenilor alişveriş, pricinuindu-se dintr-o dată bunătate şi folos la toţi supuşii săi” , Arh. statului, Bucureşti, M. A. I. Comunale, dos. 109/ 1845, fila 59 — 62 (comunicat de VI. Diculescu), Dinicu Golescu defineşte economia ca „ceace întemeiază bunăstarea, virtutea unui neam care voieşte să fie odihnit şi scăpat din ticăloşie” , Prefaţă la Starea de acum a Prinţipaturilor Valahiei şi Moldovei (1826), B.R.V., voi. III, p. 522-523 .

' 44 Alexandru Ipsilanti foloseşte încă „ştiinţa economică” , vezi hrisovul său privind reorganizarea învăţămîntului (1776), în timp ce Rosnovenii, Tăutu, M. Sturdza vorbesc numai de „economie politică” .

45 Istoria generală a Daciei, voi. III, p. 143; un hrisov domnesc proclamase încă din 1783 eă comerţul este „unul din cele mai trebuincioase aşezămînturi spre înpodobirea şi îndes­tularea unui norod” , Uricarul, voi. II, p. 30.

124 Vlad Georgescu

„cauza de sărăcie a ţării” 4e. Cererea de desfiinţare a sa apare încă în memo­riile redactate în 1769 47 şi este reluată în cele din anul 17744S, în memoriile lui X . Caragea (1783) 49, în programul lui I. Cantacuzino (1791) 50.

Libertatea comerţului este constant reclamată de lordache Kosetti- Rosnovanu, care califica relaţiile economice româno-turce drept „préju­diciable au pays” ; el cere încurajarea sistematică a negoţului, considerat ca cel mai eficace mijloc de atragere a numerarului în ţ'ară. în 1821 acestor propuneri li s-a adăugat cea de a transforma Galaţiul în port liber 51. Suprimarea monopolului comercial turcesc este cerută şi în memoriile din anii 1821—1822 52. în preajma convenţiei de la Akkernian, moldovenii denunţă din nou ţarului „le poids de l ’odieux monopole” şi cer insistent abolirea lu i5S. Convenţia însăşi este primită cu rezervă, românii urmărind nu o îmbunătăţire a situaţiei, ci comj^eta ei transformare, nu libertatea comercializării produselor de care Poarta nu avea nevoie ci deplina liber­tate a comerţului54, libertate care datorită acestor necontenite eforturi a fost obţinută în 1829.

Liberalizarea comerţului nu este limitată însă numai la aspectul său exterior ; la începutul secolului al X IX -lea, dezvoltarea economică a ţării era împiedicată de existenţa a numeroase vămi interne, adevărată stavilă în calea formării unei pieţe unice. Desfiinţarea lor este de aceea cerută în numeroase scrieri politice, cum ar fi Cererile norodului românesc55 sau —-------- - — „ —■>

46 E. Vîrtosu, Din scrierile inedite ale comisului I. Tăulu, p. 10; B. Ştirbei, Raportul privind starea Valahiei, p. 751.

47 Arhiva românească, vol. I. p. 212 — 213.48 Memoriul muntenilor adresat lui Rumianţev, art. 9. N. Iorga, Genealogia Cantacuzinilor,

p. 537-542.49 Memoriul adresat lui Bulgakov, art. 3, Hurmuzaki, seria nouă, vol. I, p. 214.50 Memoriul de la Siştov, art. 4, p. 1131.51 Vezi Exposé des tributs de toutes natures et de pertes supportés par la Moldavie

(1818), passim, Reflections sur la Moldavie (1823), passim, precum şi scrisoarea sa către Stro- ganov din 1820, Arh. statului, Bucureşti, A. N., fond Rosetti-Rosnovanu, CCLIII/76; graţie legăturilor sale cu Stroganov, Rosnovanu a obţinut înscrierea dreptului la comerţ liber în proiectul de act regulamentar discutat la Constantinopol în 1818, dar rămas din păcate?făr;i urmări practice, Hurmuzaki, voi. X V III, p. 383—384.

62 Vezi mai ales memoriile moldovene din octombrie 1821, Documente 1821, vol. II, p. 406—407, 5 august 1822, Ibidem, p. 146 — 150, memoriul emigraţilor de la Braşov adresat ţarului (1821), E. Vîrtosu, 1821. Date şi fapte noi, p. 117 — 140, programul muntean din decem­brie 1822, acesta din urmă cerînd şi dreptul de a construi o flotă comercială de orice tonaj, art. 3, 5 — 7, Documente 1821, vol. III, p. 225 — 239 ; memoriile prezentate în primăvara anulu; 1822 de către delegaţiile ambelor Principate la Constantinopol insistă şi ele asupra ncceşiţăţii abolirii monopolului si a acordării dreptului de export liber, I. Dîrzeanu, Istoria revoluţiei d la 1821, p. 125-126 , 133.

53 Hurmuzaki, Supliment 1/4, p. 89 — 91.54 Vezi de pildă părerile lui Grigore al IV-lea Ghica asupra convenţiei, expuse în. scri­

soarea adresată lui Ribeaupierre la 25 septembrie 1827, Muzeul literaturii române, dos. Grigore al IV-lea Ghica, doc. 13/2271 ; în proiectele de reformă dintre 1769 — 1829, cererea de abolire a monopolului comercial turcesc se repetă de 22 de ori, Mémoires, p. XI.

55 „Havaietul tuturor vitelor şi al mărfurilor . . . precum şi vama de prin oraşe şi1 sate să lipsească cu totul, rămîind ca să ia vama numai la marginile ţării, de la toţi care intră şi iasă ; fiindcă din această pricină a greutăţii havaieturilor şi a vămilor, neguţătoria au înce|lat cu totu, ajungînd ţara în cea mai desăvîrşită lipsă a banilor” , T. Vladimirescu, Cererile norodului românesc, art. 5, p. 273.

jn i t i tu ţ ia cărrm * -atea desfiinţării 1 hiar un plan de <

Toate acest« care au proclama istţel condiţiile p xeacului al XIX-1

Agricultura

partea cărturarik fanarioţi n-au an in primul rind di « . Mavrocordat. rtformă ale dorni

site de fundam* eamilor din 1802, -aceasta este trep An, care proclama Tdmintului ferieîr '-'ie propagandist . impului arată c «ondiţii favorabil

Alături de i şi cîteva foi

kl scrierii —s poierea agrieulrn 'trăine, arătind e an vor să găseaso ia învăţat in sate

înmulţească să

“ „Tot felul *_ .liră nici o îndatora»

57 ,.Ideia dcsS fe «-I <ie Ribeaupierre a

Dmcuir.'ntc 1921. voL : iCT in care domni lan t«t comerţ, că ele a£n

l 9b interval de 2 ani. Mi 48 FI. Constant

-ramaine d’lîistoire” , 55 V. A. Urechi

Ispravnicii p ti îâ semene cît mai î j j - i silească şi peste 1 im preajma Regutame a IlI-a . tom. V. 193

“ B.R.V.. voi

Teoria şi practica conducerii statului 125

Constituţia cărvunarilor56; şi Grigore al IV-lea Ghica a subliniat necesi­tatea desfiinţării tuturor piedicilor în calea libertăţii comerţului şi a propus chiar un plan de desfiinţare a tuturor vămilor interne57.

Toate aceste idei au fost reţinute de autorii Regulamentelor Organice care au proclamat deplina libertate a comerţului intern şi extern, creînd a sitei condiţiile pentrarapula dezvoltare economică în deceniile IY -Y ale,- veacului al X lX-lea.

★

Agricultura Concepţiile asupra agriculturii sînt mai puţinnumeroase decît ne-am fi aşteptat poante din

partea cărturarilor unei ţări în care rolul ei era atît de important.-iDomni i fanarioţi n-au avut o politică agrară lămurită, iniţiativele lor fiind legate în primul rînd de considerente fiscale 58; spre deosebire de reformele lui C, Mavrocordat, al căror substrat preluminist este evident, încercările de reformă ale domnilor de după 1774 au un obiect practic imediat, fiind lipsite de fundamente teoretice. Existau fireşte declaraţii ca aceea a caima­camilor din 1802, care îndemnau ţărănimea să lucreze pămîntul deoarece „aceasta este treaba întîi a ţării” , sau cea a lui Alexandru Suţu, din acelaşi an, care proclama că din lucrarea pămîntului „izvăreşte şi cea de obşte a pământului fericire şi cea în parte a fieşcăruia bunăstare” 59, dar rostul lor este propagandistic; desele îndemnări adresate ţărănimii de a ieşi la munca cîmpului arată că administraţia fanariotă era departe de a putea crea condiţii favorabile de dezvoltare acestui sector economic60.

Alături de aceste luări practice de poziţie, întîlnim, mai ales după 1800, şi cîteva formulări de natură teoretică. Astfel, traducătorul anonim al scrierii „Oarecari secretufi ale Pu&rării pămîntului” (1796) critică îna­poierea agriculturii din Principate şi lipsa de interes pentru tehnicile străine, arătînd că „plugarii noştri nu au nici-o ştiinţă a meşteşugului lor, nu vor să găsească aflări şi alte mijloace de folos, ci urmează numai aceia ce au învăţat în satele lor dela cei de loc şi aciasta iaste pricina de nu pot ca să înmulţească sămănăturile şi roadele lor” 61.

56 „T ot felul de neguţătorie să fie neoprit în pămîntul Moldovii” iar produsele să circule . ,fără nici o îndatorire de plată” , I. Tăutu, Constituţia cărvunarilor, art. 6, p. 6.

57 „Ideia desfiinţării vămilor interne aparţine prinţului Ghica, corespondenţa sa cu d-1 de Ribeaupierre asupra acestui subiect constituie dovada acestui lucru” , scrie Liprandi, Documente 1821, val. V, p. 357; din această corespondenţă cunoaştem numai o scrisoare din 1827 în care domnitorul arată că din pricina vămilor interne suferă şi cele mai elementare forme de comerţ, că ele agravează mizeria populaţiei şi în care admite ideea desfiinţării lor treptate, în interval de 2 ani, Muzeul literaturii române, dos. Grigore al IV-lea Ghica, doc. 14/2260.

58 FI. Constantiniu, Quelques aspects de la politique agraire des phanariotes, în „Revue rouniaine d’histoire” , 5, 1965, p. 669 — 670.

59 V. A. Urechea, Istoria românilor, voi. VIII, p. 303 ; voi. IX , p. 65 — 66.60 Ispravnicii primesc deseori instrucţiuni să îndemne pe „toţi locuitorii ţinutului să are

şi să semene cit mai mult, iar care dintre locuitori nu-şi va cunoaşte folosul său şi asemenea să-i silească şi peste voia lor” , Gh. Platon, Cu privire la desvoltarea pieţii interne a Moldovei în preajma Regulamentului organic, Analele ştiinţifice ale Universităţii „A . I. Cuza” , secţia a IlI-a , tom. V, 1959, p. 27.

61 B.R.V., voi. II, p. 389.

126 Vlad Georgescu

Concepţiile asupra agriculturii sînt în general influenţate de teor_- fiziocrate; articolul Ithicon adecă moral afirmă de pildă că „nici prisos;:- : învăţăturii, nici înmulţirea fabricilor şi a negoţului nu poate să aducă români la cea de temei fericire. Aceasta poate numai muncitoarea luci c- desăvîrşit a pămîntului” 62. în 1825, Poteca numeşte pe „plugari” „pâricîi hrănitori ai statului” 63, iar S. Marcovici consideră agricultura „cea n. .! mare şi mai temeinică bogăţie a veri căruia stat” 64.

★industria Toţi scriitorii şi oamenii politici sînt de ae«r

asupra necesităţii de a sprijini dezvoltarea meşteşugurilor şi a întreprinderilor manufacturiere65; argumentele invoca - sînt de cele mai multe ori de natură mercantilistă, după cum se poate vede...» şi din următorul hrisov de privilegii, acordat unei manufacturi de posta ~ în 1794 : . .cea dintîi indestulare a unei ţări este înmulţirea negustorim şi mai vîrtos a felurilor de meşteşuguri şi de lucruri de mînă, îneît nu nurn . că nu are trebuinţă ţara aceia de lucruri ce vin din părţi străine, săpiarzi» atîţiabani, ci încă să cîştige trimiţînd la altă parte” 66. Majoritatea domnii s-au aşezat pe această poziţie de sprijinire a manufacturilor, iar cazul luiC. Hangerli, care declara despre o manufactură că „într-această vreme ir: este trebuincioasă” 67, este rar. în politica lor domnii erau dealtfel sprijini' de Poartă, care în perioada nizam-i-djedid-ului a încurajat crearea df manufacturi68.

X>upă 1800, ideia că industria joacă un rol de seamă în dezvoltare- /societăţii, imprimîndu-i un caracter specific, este tot mai răspîndiu. Pentru autorul anonim al articolului Haracterul epoki noastre, „vîrsta aceasta este a maşinilor” , graţie lor „puterea neamului omenesc a . .. făcut creşteri pline de minuni” , a realizat „sălaş mai bun, îmbrăcăminte mai bună şi hrană mai bună” 69. Această mentalitate a dus la afirmarea necesităţii dezvoltării industriei şi a industrializării Principatelor.

Astfel, memoriile din anii 1821—1822 cer „să putem deschide fabric, de orice fel de meşteşug şi să ne negustorim cu cele ce vor ieşi din lucrarea lor” 70, iar D. Golescu aduce în favoarea acestei politici o argumentare solidă şi convingătoare : „mare pagubă este la o ţară un prost preţ şi apo: să-l cumpere iarăşi cu un preţ de 30 de ori mai mult. Mare pagubă este cîndo ţară în veci cumpără toate lucrurile de prin alte ţări şi acelea nu cumpără

62 E. Virtosu, 1821, Date şi fapte noi, p. 204.63 G. Dem. Teodorescu, Viaţa şi operele lui E. Poteca, p. 37.64 Ideie pe scurt asupra tuturor formelor de oblăduiri, p. 126.65 Termenul „fabrică” , folosit pentru a desemna manufacturile, este frecvent în scrierilt

vremii încă de la mijlocul veacului al X VIII-lea ; „industrie” apare în schimb numai după 1800.60 V. A. Urechea, op. cit., voi. V. p, 295.67 Ibidem, voi. VII, p. 210.68 în 1793 de pildă, Poarta recomnadă domnului Mihai Suţu ca, în conformitate cu „or­

dinea cea nouă” , să întemeieze manufacturi folositoare raielelor, M. Guboglu, Catalogul docu­mentelor turceşti, voi. I, p. 130.

69 Haracterul epohii noastre, p. 399 — 400.70 Al. Villara, Memoriu adresat ţarului (Braşov, 1821), art. 4, p. 126; cererea se repeta

în memoriul, tot muntean, din decembrie 1822, art. 23, Documente 1821, voi. III, p. 237.

Teoria şi practica conducerii statului 127

nici un lucru fabricarisit dintr-aceasta — cum este ticăloasa patria ngastră, tare are în lung două hotare, unul dinspre miazăzi şi altul dinspre" miază noapte şi pe amîndouă în veci exportăriseşte moneda, neîmpărtăşindu-se pe nici un hotar măcar cu un ban” 71. Şi B. Ştirbei regreta faptul că „indus­tria e aproape n u lă .. . şi nu putem oferi nimic străinătăţii” 72.

i în Moldova, cel mai convins adept al industrializării a fost-Sicolae Rosetti-Rosnovanu, care şi-a expus părerile într-o Scrisoare privind avan­tajele industriei asupra comerţului. Bl încerca în primul rînd să răspundă la întrebarea de ce „ l ’industrie agricol le présente moins de bénéfice que l'industrie commerciale et manufacturière” ; răspunsul — socoteşte Rosno- vanu — se datoreşte, în primul rînd, incapacităţii agriculturii de a permiteo suficientă diviziune a muncii, iar în al doilea, faptului că capitalul investit in industrie, avînd o circulaţie mai rapidă decît cel investit în agricultură, aduce venituri mari, în termene scurte 73. Scrierea lui Rosnovanu este o convingătoare şi ştiinţifică pledoarie în favoarea industrializării, în favoarea unei politici pe care Regulamentele Organice o vor proclama utilă şi necesară 74.

Industrializarea nu se putea realiza însă fără elemente cum ar fi capitalul, materia primă, mîna de lucru calificată şi, mai ales, fără o politică protecţionistă eficace. Şi-au dat seama de aceasta cărturarii vrem ii!

Din pricina dominaţiei otomane, Principatele nu aveau un sistem monetar naţional, ceea ce a adus grave prejudicii economiei, aflată la chere-/ mulYvariaţiilor de curs ale monedei otomane şi ale celorlalte monede care circulau în Principate ; haosul monetar era accentuat de frecventa intro-f ducere de monedă falsă şi de politica monetară a diverselor administraţii militare de ocupaţie, care în timpul fiecărui război pe de o parte dădeau unrfcurs forţat monedei, aruncînd pe piaţă mari cantităţi de bani de hîrtie, iar pe de al ta Vem iţeau monede false. Toate acestea au făcut ca în perioada dominaţiei fanariote şi a nerespectării autonomiei Principatelor, problema creditului să nu poată fi rezolvată. încercările făcute în Moldova în anii 1769—1770 sau în Ţara Românească în timpul domniei lui Grigore al IV-lea Ghica au rămas fără rezultat73, abialRegulamentele Organice au putut lua măsuri restrictive faţă de circulaţia monedelor străine şi pune ; ■ 'azele unui sistem monetar naţional.

Preocuparea pentru stăvilirea scurgerii numerarului afară din ţară ... fost permanentă şi am avut deja prilejul să semnalăm unele luări de poziţie76 ; uneori însăşi domnia a căutat să limiteze această pierdere, luîncl

71 însemnare a călătoriei mele, p. 142 — 143.72 Raport privind starea Valahiei, p. 751.73 Arh. statului, Bucureşti, A. N., fond Rosetti-Rosnovanu, CCLIII/95.74 Adunarea Obştească capătă misiunea de a „chibzui a găsi mijloace ca să Însufleţească

industria pămîntului şi să înlesnească cele dintîi începeri ale fabricilor ce să vor aşeza în ţară” ,Regulamentele Organice, vol. I. p. 79.

76 în corespondenţa purtată cu generalul rus Stoffel, Gavril Callimachi a propus luarea ie măsuri care să stabilizeze cursul monedelor cu drept de circulaţie în Moldova ; politica domnului muntean a urmărit acelaşi obiectiv.

76 Primele idei mercantiliste apar de altminteri la D. Cantemir, Descrierea Moldovei, p. 232-233 .

128 Vlad Georgescu

măsuri cum ar fi interzicerea facerii de împrumuturi la străini; şi în ace-' domeniu rezultatul a fost însă minim. Cărturarii se mulţumesc de aceea i cere libertatea exportului, văzînd în aceasta principalul mijloc de atragere a banilor în ţară ; între ei I. Tăutu, cei doi Rosnoveni, Tudor Vladimiresen. memoriul muntean din decembrie 1822, acesta din urmă introducînc chiar termenul de „valută” ; în 1831 Regulamentele Organice au încerc;-.' să rezolve problema creditului prin crearea unei Bănci Naţionale, plaz rămas însă în stare de proiect.

Crearea de manufacturi punea de asemenea*" problema materi- prime. încă de la începutul secolului al XVIII-lea, î). Cantemir arătase că moldovenii se tem a-şi pune în valoare bogăţiile subsolului pentru a n- le da pe mîna turcilor, mentalitate pe care Wilkinson o găseşte prezentă - la începutul veacului următor ; cu toate acestea, în programele care militar pentru independenţă sau autonomie reală, problema exploatării bogăţiile: subsolului este deseori discutată şi socotită un element esenţial în acţiune de refacere economică a ţării; formulată prima dată în memoriul munteai din 1769 7?, ea este reluată mai ales în scrieri din epoca mişcării lui Tudo: Vladimirescu, care cer „să deschidem cîte metale va da pămîntul nostru să le luăm şi să se folosească ţara prin negoţul lor liber” 78; şi în acest dome­niu chestiunea a fost rezolvată abia prin adoptarea Regulamentelor Orga­nice care au încurajat exploatarea subsolului, lăsînd particularilor deplini libertate de acţiune în schimbul unei impuneri de 10% din cîştig.

\ Lipsa mîinii de lucru calificate a reprezentat o altă piedică în eale ̂dezvoltării întreprinderilor manufacturiere; imposibilitatea practică ime­diată a formării de cadre pământene a dat naştere ideii importului de colc • nişti apuseni; sugerată încă de Carra şi D ’Hauterrive, ea este prezentă ii Cererile norodului românesc (1821), în memoriul adresat ţarului de Al Villara (1821) în Reflections sur la Moldavie (1823) ale lui I. Rosett.- Bosnovanu 79.

/Liberalizarea vieţii economice interne şi adoptarea unei politi-. protecţioniste au fost socotite de numeroşi cărturari condiţii esenţiala pentru asigurarea unei reale „industrializări” a ţării. Liberalizare însemn j în primul rînd desfiinţarea monopolurilor interne şi acceptarea deschisă ̂concurenţei, principii care au triumfat în 1831 o dată cu interzicerea acordări de monopoluri. Cît priveşte protecţionismul, formulări timide apar încă de la, mijlocul veacului al XVIII-lea, cînd negustorii moldoveni şi olteL cer protejarea comerţului lor de concurenţa străină80; în 1821 memorii: emigraţilor de la Braşov, adresat ţarului, cerea recalcularea tarifelor vamale numirea numai de vameşi pămînteni şi interzicerea accesului în ţară a unor produse otomane socotite concurente81. Comitetul de 8 , însărcinat c e

' 77 Arhiva românească, voi. I, p. 211.78 Al. Villara, Memoriul adresat ţarului (1821), art. 5, p. 126 ; vezi şi memoriul munteai

din decembrie 1822, art. 2 — 4, p. 230 — 231.79 Respectiv art. 25, p. 277, art. 19, p. 129, art. 5, p. 119.80 V. A. Urechia, op. cil., voi. I, p. 99; Uricarul, voi. II, p. 30 —SI.81 Art. 1 1 -1 3 , E. Vîrtosu, 1821, p. 117-140.

redactarea Eegul* 3 rem de severe. < edificarea lor pe

„dependente" -i ; »cotecţ ioni s n îului.

dustria păminteai trebuinţă a se p<

T-Ărfuri şi lucruri, a tsârească acea poj

Politica cL tjrafi

___ aţă deosebită1 societăţii: ei afn

la v e " , de răspindi a «e rostesc acum

epocii Inmin . cazuri ac-est t sensul religios acţiunea de i

^Lcminarea minţiî «actaot mistic ca < ■nmtean la 1820 — . -wbesc şi Ioniţă Sa

numinîsmuh • au la bază ide«

—_ Jor. că reprerâ l Gheorghe Asachi • consideră că Iun

o renaştere, o de dominaţi

Printre propi amintim pe ..Xaoi

Patriei", şi p fără o eorespu

jil repetate rinduria Scrisoare din 21

<23. Muzeul literata “ Regulaimnlde < ** Grigore de K l*

r ortodoxe. B-R.' — I tipărit la B aca ■sie termenul ..lumii n . p. 215.

“ V. A. I rechia, •* Vricarul. voL I n Hrisovul pentru

politice

Teoria şi practica conducerii statului 129

in i; şi în ace-: esc de aceea a oc de atragere Vladimireseu.

i introducînd ce au încercat aţionale, plan

em ajnateriei ţemir arâîaseii pentru a nu te prezentă şi e care militau ării bogăţiilor al în acţiunea >riul muntean ării lui Tudor lîntul nostru, a acest dome- entelor Orga- arilor deplina îŞtig.‘dică în calea practică ime- tului de colo- e prezentă în irului de Al.

I. Rosetti-

unei politici iţii esenţiale zare însemna ?a deschisă a ;rea acordării ie apar încă reni şi olteni 21 memoriul Eelor vamale, ii în ţară al însărcinat cu

moriul muntean

redactarea Regulamentelor Organice, a propus măsuri protecţioniste extrem de severe, ceea ce l-a indispus pe ÎTesselrode şi l-a făcut să ceară modificarea lor pe motiv că Principatele „nu sînt recunoscute ca puteri independente” 82; Regulamentele adoptate au menţinut însă ideea protecţionismului, acordînd Adunării Obşteşti dreptul să „însufleţească industria pămînteană.. . şi dacă pentru acest sfîrşit se va cunoaşte că este de trebuinţă a se popri de a se aduce din străinătate aici în ţară niscaiva mărfuri şi lucruri, atunci domnul va mijloci către Prea înalta Poartă ca să întărească acea poprire şi să o publice după o rînduială” 83

Asemenea iluminiştilor din alte părţi Europei, cărturarii români acordă o

Politica culturală Asemenea iluminiştilor din alte uărti aleim­

portanţă deosebită culturii, considerată ca un esenţial factor de progres al societăţii ; ei afirmă de aceea necesitatea unei active politici de „lumi­nare” , de răspîndire a „luminilor” în rîndurile poporului. Aceşti termeni nu se rostesc acum pentru prima dată, ei apar deseori în scrierile premergă­toare epocii luminilor, avînd o evidentă semnificaţie creştină ; deşi în unele cazuri acest înţeles se păstrează şi după 1750 84, el îşi pierde tot mai mult sensul religios, adoptînd unul laic, modern, care înţelegea prin lumi­nare acţiunea de răspîndire a culturii şi efectele ei asupra populaţiei. „Luminarea minţii” nu mai este cerută acum pentru a putea stabili un contact mistic cu divinitatea, ci pentru — aşa cum se exprima un boier muntean la 1820 — „luminarea norodului” 85 ; despre „luminarea neamului” vorbesc şi Ioniţă Sandu Sturdza, Grigore Pleşoianu şi Simion Marcovici86.

Iluminismul cultural din Principate, strădania de luminare a româ­nilor au la bază ideea că se încadrează în procesul general de luminare a po­poarelor, că reprezintă o parte a ceea ce VeniaminCostache,Mihail Sturdza d Gheorghe Asachi numesc „luminarea veacului” 87 ; în acelaşi timp însă, se consideră că luminarea românească are un caracter special, că este de fapt o renaştere, o revenire la valori solide şi specifice, puse vremelnic în umbră de dominaţia străină, mai ales fanariotă.

Printre propovăduitorii de seamă ai ideii de renaştere culturală amintim pe „Naum Rîmniceanu, care deplîngea lipsa de învăţătură a ..fiilor Patriei” , ş ip e l . Tăutu, care nu-şi putea imagina dezvoltarea socie­tăţii fără o corespunzătoare dezvoltare a culturii ; scrierile sale subliniază m repetate rînduri că „nous avons besoins d’instructions, de lumières” ,

82 Scrisoare din 27 noiembrie 1830, Arhiva istorică centrală, Leningrad, fond 958, opis 1, delo 623, Muzeul literaturii române, microfilm 6, doc. 5, p. 30.

83 Regulamentele Organice, voi. I, p. 78 ; voi. II, p. 276.84 Grigore de Rîmnic, în Octoihul tipărit în 1750, înţelege prin „luminare” cunoaşterea

dogmelor ortodoxe, B.R.V. voi. II, p. 116 ; uneori termenul are şi un înţeles mistic, ca în Anto- loghionul tipărit la Bucureşti în 1766, Ibidem, voi. IV, p. 80 — 82 ; chiar şi Chesarie de Rîmnic foloseşte termenul „luminători” pentru a desemna pe traducătorii de cărţi bisericeşti. Ibidem, voi. II, p. 215.

86 V. A. Urechia, op. cit., voi. X II, p. 87.88 Uricarul, voi. III, p. 32, B .R.V., voi. III, p. 649, 707.87 Hrisovul pentru înfiinţarea şcolii de la Trei Ierarhi (1829), Uricarul, voi. III, p. 35.

9 — Id e ile p o lit ice

130 Vlad Georgescu

că „nos lumières sont trop peu nombreuses” şi că fără îndreptarea ace.-r- situaţii „nous ne serons jamais ce que nous devrions ê tre .. . une natic éclairée” 88 ; discursurile lui E. Poteca (1825—1826), scrierile lui D. Foti: şi M. Drăghici insistă şi ele asupra obligaţiei cîrmuirii de a duce o activ . politică de culturalizare 89.

Practic, politica culturală s-a manifestat mai ales prin atenţia spe­cială acordată circulaţiei cărţii şi prin sprijinirea dezvoltării învăţămîntul' Traducerea şi tipărirea de cărţi în limba română sînt socotite ca un elena- de mare importanţă şi eficacitate în opera de răspîndire a culturii, de 1 mir­ii are. Există o largă înţelegere pentru activitatea tipografiilor, calificata de moldoveni în 1811 drept instituţiile „cele mai întîi spre podoaba ţărilor” , iar de D. Lupu în 1820 „lumina cunoştinţelor şi a îndeletnicirii” 90 ; cîţi ani mai târziu, D. Golescu lansează un apel la tălmăcirea de „cărţi limba naţională” 91, iar autorităţile scutesc de vamă cărţile străine - temeiul că folosesc la „luminarea oamenilor” 92. Sublinierea efecte! luministe ale circulaţiei cărţii apare şi la Z. Carcalechi93, la S. Căp ţîneanu94 şi la S. M arcovici95.

Ca toţi iluminiştii europeni, cărturarii români au acordat o atent deosebită învăţămîntului. La sfîrşitul veacului al XV III-lea setea învăţătură era generală, răspîndită în toate straturile societăţii şi ea ■ materializat prin înfiinţarea a numeroase şcoli, unele chiar la cererea să*e-j n ilor96. Deseori justificarea teoretică a acestei politici are o temelie creştini, încă medievală 97, dar formulările luministe sînt mai numeroase şi evider mai bogate în urmări. Extrem de interesante ni se par de pildă ideu- expuse în hrisovul de promulgare a reformei învăţămîntului în Ţ a r . Românească (1776), după care valoarea învăţămîntului constă în faptul « . obişnuieşte pe oameni să trăiască „după raţiune” ; graţie lui, oamenii a L „cunoştinţa lucrurilor şi fiinţelor” şi se simt îndemnaţi să mediteze asup- „naturii lucrurilor” , se civilizează, învaţă să întreţină raporturi priet' neşti şi să devină „buni supuşi, deoarece îi face să întrebuinţeze num raţiunea şi să nu aibe alt scop decît binele comun” 98 ; în acelaşi an, id-

88 E. Vîrtosu, Les idées politiques de I. Tăulu, p. 267.83 G. Dem. Teodorescu, Viaţa şi operele lui E. Poteca, p. 26 — 37 ; D. Fotino, Istoria gcr

rală a Daciei, vol. III, p. 140 ; M. Drăghici, Istoria Moldovei, vol. I, p. 32.90 R. Rosetti, Arhiva senatorilor, vol. III, p. 134 ; V. A. Urechia, op. cit., vol. X II, p. 1<91 însemnare a călătoriei mele, p. 3.92 V. A. Urechia, op. cit., vol. X II, p. 87.93 B.R.V., vol. III, p. 222-223 .91 Ibidem, p. 685.95 „Ca să se lumineze un neam nu numai că trebuiesc şcoale ci încă şi cărţi îndestul pentru

toată treapta de oameni” , vezi prefaţa la traducerea Vieţii contelui de Comminj, Ibidem, p. 7C *96 In 1797 marele vornic Radu Golescu arată că în judeţul Muscel cîteva sate ,,cu loc -

torii toţi se roagă . . . a li se orîndui un dascăl românesc spre învăţătură” , V. A. Urechii. op. cit., vol. VII, p. 340.

97 Domnitorul Ioan Teodor Callimachi considera, de pildă, că rostul învăţăturii ea a întări credinţa şi a contribui la învingerea ereziilor, Uricarul, vol. I, p. 68 ; urmaşul său Grigo- al III-lea Ghica socotea la rindul său că „învăţătura face pe om . . . pînă într-atît ctt prin aceas' * numai, omul învaţă ce este dumnezeu, ce este credinţa, ce-i omul” , Ibidem, p. 272.

98 V. A. Urechia, op. cit., vol. I, p. 83 — 84.

ie i.rTipra impus pr

*prij mirii

>*çc_-ie ou

iiserăoSe »

mtéKsnh te. unir»

de preşienme aie l eare defii

Teoria şi practica conducerii statului 131

asemănătoare sînt afirmate în hrisovul de reorganizare a învăţămîntului •lin Moldova.

La începutul veacului al X lX d ea , odată cu cristalizarea conştiinţei naţionale şi cu înteţirea luptei pentru un învăţămînt naţional, preocuparea pentru problemele de educaţie este des şi hotărît subliniată, punîndu-se in evidenţă faptul că „întemeierea şcoalelor de învăţătură este în adevăr , ea dintîi pricină folositoare unei patrii” şi ca „pe lingă toate naţiunile bine constituite, conservarea instrucţiunii se socoteşte cea întîia şi după .xmă datorie a unui guvern bine întemeiat” 99; înflăcăraţi susţinători ai dezvoltării învăţămîntului au fost P. Mumuleanu, autor chiar al unei ode rîvnitoare spre învăţătură 10°, şi D. Golescu101. Importanţa acordată acestei probleme reiese şi din faptul că o găsim inclusă în numeroase pro­grame de reformă, începînd cu cele din anul 1769102 ; Planul lu iD . Sturdza Instituie un învăţămînt pentru ambele sexe, aflat sub directa conducere a divanului cel mare şi avînd rostul de a face „din neam în neam locuitori buni republicii” 103. Proiectul urmărea o oarecare democratizare a învăţă­mîntului reluînd în acest sens ideea lui Al. Ipsilanti conform căreia şcoala trebuie să „procopsească atît feciorii de boieri cît şi alţii, de mai jos” 104. Concepţii relativ liberale se găsesc şi în Constituţia cărvunarilor care cere înfiinţarea de şcoli în „toate tîrgurile din ţară” , „pentru obştescul folos şi păşire înainte” 10s. O atenţie deosebită acordă învăţămîntului neobosiţii cărturari şi dascăli Naum Eîmniceanu106 şi E. P oteca107. Concepţiile iluministe asupra culturii şi-au găsit reflectarea în Eegulamentele Organice, care au impus principiul sprijinirii şi dirijării de către stat a învăţămîntu­lui, al sprijinirii tipăririi şi difuzării cărţii.

Drepturile omului Epoca luminilor marchează şi în Principateleşi libertăţile politice Eomâne triumful individualismului, negarea

vechilor idealuri colectiviste medievale, pri­matul interesului personal asupra valorilor morale şi social-politice abstracte, universale. Evoluţia concepţiei individualiste se reflectă extrem de pregnant în transformarea ideilor asupra societăţii. Pri­mele semne ale noii mentalităţi burgheze apar în Sobornicescul Hrisov (1785), care defineşte legea ca un instrument de apărare şi garantare a

99 Hrisoave muntene din anii 1813 —1814, V. A. Urechia, Domnia lui I. Caragea. Cultura publică, p. 6, 13 — 14.

100 Rost de poezii, p. 1.101 R.R.V., voi. III, p. 522.102 Memoriul moldovenilor cerea ca ,,din veniturile ţării să se facă academii de epistemii,

meşteşuguri şi limbi” , Arhiva românească, voi. I, p. 212.103 p ian sau formă de republică aristo-dimocraticească, p. 32.104 V. A. Urechia, Istoria românilor, voi. I, p. 82.105 I. Tăutu, Constituţia cărvunarilor, art. 65, p. 19.106 jvj. Rîmniceanu, Despre origina românilor, p. 248: Tratat important, art. E, p. 27.107 C. Rădulescu-Motru, Din autobiografia lui E. Poteca, p. 10.

A

132 Vlad Georgescu

averii personale108 ; trei decenii mai târziu procesul era încheiat, Codul Calimah (1817) elaborînd o veritabilă teorie burgheză a proprietăţii — definită „veşnica stăpînire” , drept absolut şi intangibil — şi revoluţionîn d vechea doctrină prin introducerea conceptului de „bu n ” 109. Pentru sprijini noua concepţie, cărturarii au făcut apel la dreptul natural, declarînd proprietatea „firească dreptate” şi acceptînd ideea că fiecare este „slobod a face cu lucrul ce iaste drept al său ceea ce va v o in0” .

Problema proprietăţii a preocupat şi pe unii autori ai unor proiect- de reformă, care în general se arată favorabile individualismului burghez şi creării unui climat de siguranţă pentru proprietari şi proprietate. Tăutu proclama, încă din primele articole ale Constituţiei cărvunarilor, caractërol absolut şi intangibil _al dreptului de proprietate, interzicînd confiscarea bunurilor, fără „îndreptare pravilnicească” 111 ; şi marii boieri Iordache - ÎTicolae Rosetti-Eosnovanu adoptă un punct de vedere burghez, memoriil- lor folosind sistematic termenul de „proprietate” , formula „apărare drepturilor sfinte de proprietate” şi urmărind constant transformare, titlurilor feudale de stăpînire asupra moşiilor boiereşti în proprietate deplină, burgheză. Individualismul economic cîştigă teren prin adoptare-.) Anaforalei pentru pronomiile Moldovei (1827) 112 şi a triumfat în mod deplin o dată cu intrarea în vigoare a Regulamentelor Organice.

Conceptul de proprietate reprezintă însă numai aspectul economic al individualismului burghgz ; acesta se manifestă de asemenea prin atenţia ev. toiïïr^TëcTâla' acordată problemei legislaţiei, legea reprezentând ţenaeii:'- ţjlQznfie. şi juridic pe fiaza căruia, sînt reclamate drepturile^ cetăţenilor si : revendicate "libertăţile politice. Această poziţie este maTpuţm evidentă .îfr'sCTÏërïï?TYeaeulai al X V lll-lea , aflate încă în căutarea unui adevăr şi .. unei dreptăţi abstracte, de inspiraţie divină113. Codul Calimah, în schimb, se arată extrem de preocupat de problema legïÇ s o cotft5~ ^ le neapărată trebuinţă pentru întemeierea'comunIMpromeneşti şi pentru fericirea oa­menilor” 114 ; necesitatea guvernării după lege „cel mai preţios sprijin pentru omenire” este afirmată şi în hrisovul muntean de reorganizare a Academiei domneşti (1816)115. Spre deosebire de scrierile veacului alXV III-lea, care considerau legea un instrument de cîrmuire instituit de divinitate, cărturarii de după 1800 afirmă caracterul ei natural — soco- tindu-se de aceea şi mai îndreptăţiţi a cere stricta ei aplicare. Un mare adept

108 Sobornicescul Hrisov, p. 20, 42.109 Codul Calimah, p. 223, 855 ; Codul împarte bunurile în 5 categorii : de stat, domneşti,

publice, obşteşti şi particulare ; vezi şi Gh. Zâne, Doctrina economică a Codului Calimah, „Arhiva' . 3 - 4 , 1927’, 1, 1828.

110 A. Donici, Manualul juridic, p. 20—21.111 Constituţia cărvunarilor, art. 3, 5, p. 4 — 5.112 Anaforaua pentru pronomiile Moldovei, p. 202 — 209.113 Vezi, de pildă, justificarea necesităţii legilor în hrisovul promulgat al Manualului de

legi al lui M. Fotino, Şt. Berechet, Istoria vechiului drept românesc, p. 435 sau în cel de promul­gare a Pravilniceştii Condici, Pravilniceasca Condică, p. 42 — 44.

114 Codul Calimah, p. 45, 51. Pentru felul în care se pune problema legii şi a puterii legislative in proiectele de reformă vezi Mémoires, p. XII.

115 V. A. Urechia, Domnia lui I. Caragea. Cultura publică, p. 38.

ih d e ii de legalitate a fa stavila întregii slobozeni dorit să domnească, o sc zentînd toate ramurile <

Pe această bază j teoria unui adevărat ,.H

I ntnţa persoanei, a drept* memoriul lui M. Canta< muntean în 1791 şiformi drept, Y.G.) la un norod . .făr de cercetare-şi făr

ie Dumitrache Sturd: .dresat de B. Ştirbei ge: rsnţa în care a trăit pop

it o frînă în calea d< proprietăţilor şi a ou:« ţinta spre care tinde ori - otărîte luări de poziţie, legislaţie, fiind specific Anaforaua pentru prono

cganice. Se cuvine de' I. Rosetti-Rosnovanu - zoria socială.

Teoria legalităţii ■ fcgpect, cel pasiv, al ia] :-.re acesta din urmă p

• mt însă drepturile c-ît personală, „la liberté ii -ra o realitate juridică i t l puţin teoretic, rez *!

îăţii în faţa legii. I). 8 de ce stare va fi de la cei

116 Constituţia cărvtui: 266, 276 ; sublinierea ne

mmnilor, p. 238 şi E. Poteca, G117 Scrisoare adresată ş

•vzl. IV, p. 477 ; principiul im -tractat de M. Fotino pentrs ir ită că . în acest oraş al

trivnic nu numai legilor ci ziua casele oricui şi de a se

- clamam pentru oricine caa eorgescu, Contribuţii la sini

118 Plan, sau forma de o119 In scurt luare de a

fL 124 ; Exposé des tributs de ta120 Aperçu rapide sar l,

s;;rea Yalahiei, p. 738.

■

Teoria şi practica conducerii statului 133

cheiat, Codul •roprietăţii — revTTfTXţionînd 109. Pentru , ptul naturaL ea că fiecare r o i110unor proiecta lului burghez ietate. Tăutu >r, caracterul l confiscare -, i Iordache şi z, memoriile î „apărarea •ansformarea

proprietate in adoptarea, îfat în mod ce.economic

in atenţia cu :ind temeiul efaţenilor gj m evidentă i adevăr şi a . in schimb.3 neapărată fericirea oa- îţios sprijin •rganizare a veacului al instituit de

ral — soco- mare adept

stat, domneşti. nah, „Arhiva' .

Manualului de cel de promul-

ii şi a puterii

1 l deii de legalitate a fost I. Tăutu, care socotea legea „temeiul în care stă stavila întregii slobozenii” , şi care preconiza pentru statul peste care ar fi dorit să domnească, o solidă structură juridică, de esenţă burgheză, repre­zentând toate ramurile de drept cunoscute116.

Pe această bază juridică, cărturarii şi oamenii politici construiesc reoria unui adevărat „Habeas corpus act” românesc, menit a garanta sigu­ranţa persoanei, a drepturilor şi libertăţilor ei ; dorinţele timid exprimate în memoriul lui M. Cantacuzino din 6 august 1772 sînt reluate de divanul muntean în 1791 şi formulate explicit în fraza : „cel dintîi şi mai cuviincios drept, V. G. ) la un norod slobod’ ’ este „a nu ridica cinstea şi epistasia cuivasi .. .făr de cercetare făr de vină” 117. în Moldova, idei identice sînt afirmate de Dumitrache Sturdza118 şi Eosetti-Eosnovanu119. întregul raport adresat de B. Ştirbei generalului Kiselev este străbătut de ideea că nesigu­ranţa în care a trăit populaţia Principatelor în epoca fanariotă a reprezen­tat o frînă în calea dezvoltării lor generale ; „siguranţa persoanelor, a proprietăţilor şi a onoarei — considera viitorul domn — trebuie să fie Tinta spre care tinde orice guvern luminat” 120. Graţie acestor repetate şi hot ărî te luări de poziţie, principiul „Habeas corpus act-ului” a pătruns în legislaţie, fiind specificat în texte că Condica criminalicească (1820), Anaforauă pentru pronomiile Moldovei (1827) şi, desigur, în Regulamentele Organice. Se cuvine de asemenea să arătăm că — singura excepţie fiind I. Eosetti-Eosnovanu — el se aplică întregii populaţii, indiferent de cate­goria socială.

Teoria legalităţii şi a habeas corpus-ului reprezintă numai un prim aspect, cel pasiv, al raportului dintre individ şi stat, indicînd limitele în care acesta din urmă poate acţiona asupra persoanelor particulare ; care -int însă drepturile civile şi politice ale acestora? Faptul că libertatea personală, „la liberté individuelle” cum se exprimă moldovenii la 1807, era o realitate juridică încă de la mijlocul veacului al X Y III-lea a uşurat, oel puţin teoretic, rezolvarea într-un sens democratic a problemei egali­tăţii în faţa legii. D. Sturdza proclama că „toţi locuitorii republicii, ori de ce stare va fi de la cel mai mare pînă la cel mai mic, sînt de obşte supuşi

116 Constituţia cărvunarilor, art. 75, p. 21 ; E. Vlrtosu, Les idées politiques de I. Tăutu, p. 266, 276 ; sublinierea necesităţii respectării legilor şi la N. Rîmniceanu, Despre origina ro­mânilor, p. 238 şi E. Poteca, G. Dem. Teodorescu, Viaţa şi operele lui E. Poteca, p. 37.

117 Scrisoare adresată generalului austriac Enţemberg, V. A.Urechia, Istoria românilor, vol. IV, p. 477 ; principiul inviolabilităţii domiciliului fusese exprimat încă din 1765 în codul redactat de M. Fotino pentru domnul Ştefan Racoviţă ; paragraful „Despre inviolabilitate” arată că ,,. . . în acest oraş al reşedinţei noastre domneşti am aflat un lucru rău şi abuziv. . . potrivnic nu numai legilor creştine ci şi celor păgîne, anume de a se călca . . . noaptea şi ziua casele oricui şi de a se tîrî cu forţa . . . cei ce să află în ele. Am găsit de bine . . . să proclamăm pentru oricine casa-i proprie drept refugiu sigur, ca un loc de azil . . . ” , V. Al. Georgescu, Contribuţii la studiul iluminismului in Ţara Românească, I, p. 951.

118 Plan, sau forma de oblăduire republiciască aristo-dimocraticească, p. 35 — 36.119 In scurt luare de amintire pentru îndreptări în administraţia Moldovei (1818), art. 10,

p. 124 ; Exposé des tributs de toute nature et des pertes supportées par la Moldavie (1818), passim.120 Aperçu rapide sur le mode d’administration de la Valachie, p. 151, Raport privind

starea Valahiei, p. 738.

134 Vlad Georgescu

pravilelor celor date supt grija divanului pravilnicesc” 121 ; Codul Calimâî îşi însuşeşte principiul122, reafirmat cîţiva ani mai tîrziu şi de Constituai lui Tăutu : „înaintea pravilei să fie socotiţi toţi deopotrivă şi fără deosebir- avînd a fi pravila una şi aceiaşi pentru toţi” 123. Y. Pogor şi S. Marcovici contribuie la rîndul lor la generalizarea acestei idei şi la includerea ei ii Regulamentele Organice12S.

Intre drepturile politice considerate ca implicite naturii acestc cetăţeni liberi şi egali, un loc de seamă îl ocupă libertatea.cuvîntului. drer tul de liberă exprimare. în această privinţă domnii fanarioţi au fost foar> severi, interzicînd în repetate rînduri discuţiile politice sau cele ostiie cîrmuirii în locuri publice126 ; aceasta nu l-a împiedicat însă pe Iordach- R osetti-Rosnovanu să ceară acordarea dreptului de liberă expunere * părerilor şi de critică la adresa conducătorilor ţării127 ; şi S. Marcovi considera că fiecare cetăţean trebuie să se bucure de libertatea cuvîntului. astfel încît „să-şi dea fiecare patriot ideile sa le ... asupra stării patrie:, asupra înoirilor ce sînt să se facă şi chiar asupra mişcărilor oblăduirii ca: - fiind părintească nu se teme de fiii ei ” 128.

Libertatea cuvîntului este strîns asociată de libertatea tiparului, d- dreptul la asociere şi de libertatea de deplasare în străinătate. Epo< . fanariotă a adus cu sine primele oprelişti în aceste domenii, posibilităţile d- âsociere au fost limitate129, iar libertatea tiparului a fost îngrădită petiţi i prima dată în 174113°. Deşi „slobozenia tiparului” este considerată ca <: condiţie esenţială pentru progresul unei ţări şi reclamată ca atare de E. Poteca şi S. M arcovicilal, ea nu a putut fi obţinută în perioada de care ne ocupăm. Mai mult succes a avut cererea de a se recunoaşte dreptul de liberă circulaţie în străinătate, drept pe care fanarioţii îl interziseseră de teama efectelor pe care contactul cu Europa l-ar fi avut asupra supuşilor lor. Revendicarea apare prima dată în memoriul muntean din 1769, fiind

121 Plan sau formă de oblăduire republiciască aristo-dimocraticească, passim.122 Codul Calimah, p. 67.133 Constituţia cărvunarilor, art. 18, p. 7.134 E. Vîrtosu, O satiră in versuri, p. 478, 497, 511, respectiv S. Marcovici, Ideie pe scur“.

asupra tuturor formelor de oblăduiri, p. 151 — 152.125 „Toţi locuitorii Principatului, fără osebire sînt supuşi rinduielelor judecătoreşti _

tribunalelor” , Regulamentele Organice, vol. I, p. 109 ; vol. II, p. 297, 317.126 Vezi, de pildă, pitacele lui M. Suţu (1783) şi N. Caragea (1782), V. A. Urechia, op.

cit., vol. I, p. 307 — 308. în 1817, I. Caragea interzice profesorilor de la Academia domnească să ţină ,,lecţiuni contrare credinţei ortodoxe sau autorităţii politice constituite” , Ibidem, vol. X /a , p. 383.

127 Exposé des tributs de toute nature et des pertes supportées par la Moldavie (1818). passim ; în scurt luare de amintire pentru îndreptări în administraţia Moldovei (1818), art. 10,p. 124.

128 Ideie pe scurt asupra tuturor formelor de oblăduiri, p. 151 — 152.129 „Neiertate tovărăşii sînt acele cu hotărîre oprite de legi, sau care vederat sunt împo-

trivitoare obşteştii siguranţe sau a bunelor obiceiuri, sau a moralului” , Codul Calimah, p. 81.130 Al. Duţu, Mişcarea iluministă în Moldova, p. 912. în 1784, Mihai Suţu reîntăreşte

ordinul prin care se interzice tipărirea oricărei cărţi fără aprobare, V. A. Urechia, Istoria româ­nilor, vol. I, p. 400 ; acelaşi lucru se aminteşte în 1817 proprietarilor tipografiei de la Cişmeaua lui Mavrogheni, Arh. statului Bucureşti, fond. Mitropolia Ţării Româneşti, doc. D XVI/2, 3.

131 Primul în discursul din 20 iulie 1827, G. Dem Teodorescu, Viaţa şi operele luiE. Poteca, p. 55, cel de al doilea în Ideie pe scurt . . . , p. 151 — 152.

,tâ in cel din 23Kmetti-RosnoTana ţ

dreptul pentru fi fără ca prin aceasta I» timpul lucrărilor piuiţii oficiale in aa

Organice au legi tarilor Principateloa

în cadrul prol nodul în care s-a pi ■cădere a sentiment adoptarea unei atin •âeauna, scrieri ăog ■eereştme, dar peni

I «poziţia dintre ortoi tpsită de conţinuta ea forţă politică, ca popale şi aceasta a i jj XlX-lea, cind m< unor episcopate c-at *lamism; lupta

interiorul graniţeloi pioase ale musului» ii ii in calitatea lor (

Lipsa spiritul! lui, diferitele credă •xisă, iar adepţii lor 'trăine, să poată b< ortodocşii. Tokran 'tmi lăcaşe de~culî mice diferitelor bis« indiferent de credii picat afirmată de Mîbirea credinţeloi

Aşadar, gindi tari şi libertăţi nar

132 în scurt hm p 124 ; L ’Etat de la J

133 Regulamenlde134 Memoriile pre

cerea trecerii la malroii succesorale de către ce: de a avea moşii, case, memorii.

135 Drept specific mentele Organice au pro*

136 Constituţia ei

137 Codul Caliim

Teoria şi practica conducerii statului 135

1; Codul Calimah şi de Constituţia şi fără deosebire, ji S. M arcovici124 includerea ei în

naturii acestor cuvîntului, drep- oţi au fost foarte s sau cele ostile însă pe lordache )eră expunere a şi S. Marcovici

tatea cuvîntului. ra stării patriei, ir oblăduirii care

ea tiparului, de iinăţate. Epoca , posibilităţile de îngrădită pentru considerată ca o ită ca atare de perioada de care >aşte dreptul de interziseseră de isupra supuşilor i din 1769, fiindissîm.

trovici, Ideie pe scurt

elor judecătoreşti a

Y. A. Urecliia, op. cademia domnească ituite’ ’ , Ibidem, vol.

Fa Moldavie (1818), ISIS), art. 10,p. 124.

vederat sunt împo- iul Calimah, p. 81. ai Suţu reîntărcşte echia, Istoria româ- ifiei de la Cişmeaua i, doc. D XVI/2, 3. iaţa şi operele lui

reluată în cel din 22 august 1774, iar după 1800 mai ales în scrierile lui Rosetti-Rosnovanu; acesta reclamă nu numai libertatea de călătorie, dar şi dreptul pentru fiecare moldovean de a locui şi activa în străinătate, fără ca prin aceasta să-i fie prejudiciate interesele şi poziţia în ţară132, în timpul lucrărilor Comitetului de 8, C. Conachi a cerut adoptarea unei poziţii oficiale în această privinţă şi probabil sub influenţa sa Regulamen­tele Organice au legiferat dreptul de liberă deplasare în străinătate a locui­torilor Principatelor13S.

în cadrul problemei drepturilor cetăţenilor se cuvine să analizăm şi modul în care s-a pus problema libertăţii religioase; contextul general de scădere a sentimentului religios şi de afirmare a spiritului laic a facilitat adoptarea unei atitudini de largă toleranţă. Există fireşte, acum ca întot­deauna, scrieri dogmatice ortodoxe care combat catolicismul şi religiile necreştine, dar pentru cei mai mulţi cărturari şi oameni politici români, opoziţia dintre ortodocşi şi catolici sau chiar între creştini şi musulmani este' lipsită de conţinutul dogmatic. Ei se opun catolicismului nu ca religie, ci ca forţă politică, ca instrument de pătrundere a influenţei austriece sau papale şi aceasta a reieşit cel mai limpede în evidenţă la începutul veacului al X lX -lea , cînd moldovenii şi muntenii s-au împotrivit cu hotărîre creării unor episcopate catolice. Acelaşi substrat politic îl are şi opoziţia faţă de islamism; lupta sistematică pentru interzicerea trecerii la islamism în interiorul graniţelor Principatelor, pentru nerecunoaşterea drepturilor reli­gioase ale musulmanilor la nordul Dunării134 urmărea să lovească pe turci nu în calitatea lor de adepţi ai lui Mahomet, ci în cea de supuşi ai Porţii.

Lipsa spiritului dogmatic a făcut ca practic, cu excepţia islamismu­lui, diferitele credinţe neortodoxe să se bucure de o largă toleranţă religi­oasă, iar adepţii lor, în măsura în care nu reprezentau interesele unei puteri străine, să poată beneficia de toate drepturile politice de care se bucurau ortodocşii. Toleranţa s-a manifestat prin acordarea dreptului de a con­strui lăcaşe de cult, prin acordarea de scutiri fiscale şi înlesniri econo­mice diferitelor biserici, prin admiterea în şcolile publice a tuturor copiilor, indiferent de credinţă 135. ÎTediscriminarea pe temeiuri religioase este răs­picat afirmată de I. T ăutu136 şi prevăzută de legi care afirmă că „d eo ­sebirea credinţelor nu are nici o înrîurire la particularnicele drituri” 137.

Aşadar, gîndirea politică românească a admis existenţa unor drep­turi şi libertăţi naturale, de care trebuie să se bucure toţi supuşii statului.

132 In scurt luare de amintire pentru îndreptări în administraţia Moldovei, art. 10, p. 124 ; L’Etat de la Moldavie, passim.

133 Regulamentele Organice, voi. I, p. 130; voi. II, p. 342.134 Memoriile prezentate Porţii de ambele Principate în august 1774 prevedeau interzi­

cerea trecerii la mahomedanism pe teritoriul lor şi pierderea automată a tuturor drepturilor succesorale de către cei convertiţi în afara graniţelor româneşti; interzicerea dreptului turcilor de a avea moşii, case, prăvălii sau a construi geamii la nordul Dunării revine sistematic în memorii.

135 Drept specificat într-un hrisov moldovean din 1803, Uricarul, voi. III, p. 26 ; Regula­mentele Organice au proclamat integrarea în şcoli şi a copiilor evrei, voi. II, p. 266.

136 Constituţia cărvunarilor, art. 2, p. 4 — 5.137 Codul Calimah, p. 47, 81.

136 Vlad Georgescu

Majoritatea cărturarilor consideră că ele trebuie acordate de cîrmuire .prii. reforme; ce se întîmplă însă în cazul în care aceasta, refuzînd să le pro­mulge, cîrmuieşte în mod despotic, contrar legilor naturale şi dezvoltăr.. fireşti a societăţii? Admit cărturarii dreptul poporului la răscoală, la răsturnarea pe cale violentă a regimului şi la împlinirea dreptăţii pe cal- violentă !

în epoca luminilor combativitatea socială a claselor exploatate a fost în continuă creştere, impresionînd chiar pe călătorii străini şi făcîndu-i să considere că prin structura lor psihică, românii sînt un pope: de revoltaţi138; însuşi termenul de revoluţie, răscoală — diferenţierea nu este încă făcută — îşi schimbă semnificaţia, accentul căzînd acum ma: mult pe aspectul social, de ridicare a poporului împotriva dominaţie: claselor posedante139. în timpul mişcării lui Tudor Yladimirescu. această semnificaţie este des subliniată, mergîndu-se pînă la ideea de război c iv il140.

Această radicalizare a vieţii »sociale româneşti a d u s -la împărţire., cărturarilor în două tabere, unii condamnînd ideea de revoluţie, ceilalţi admiţînd-o şi justifieînd-o. Cei dintîi se încadrează în curentul general de reacţiune europeană care, în frunte cu Alexandru I şi Metternich căutau să zăgăzuiască valul revoluţionar şi să impună principiile legitimiste ale Sfintei Alianţe. Pentru Mihail Sturdza, de pildă, frămîntările revoluţionare din Principate nu sînt decît o expresie locală a frămîntărilor genera: europene141; Grigore al IY-lea Ghica, influenţat direct de cancelarul Austriei şi de cavalerul de Gentz,"condamnă revoluţia din Spania, cea din Grecia, mişcarea decembristă şi cere reprimarea lor în numele principiului „généralement admis, d ’étouffer partout la révolution ’ 142. Se înţelege că majoritatea scriitorilor boieri au condamnat revoluţia lui Tudor Vladimirescu, învinuind-o că urmăreşte „la dissolution de tous les liens sociaux” , ealificîndu-i principiile „faux et pervers... fléau de presque l ’Europe entière” şi cerînd sprijinul Sfintei Alianţe pentru reprimarea e i143 ; idei similare se întîlnesc însă şi la unii scriitori burghezi cum ar fi Zilot Românul, I. Dîrzeanu sau I. Fotino 144. împotriva acestor concepţii

138 D’Hauterrive, Mémoire. 81 — 83.139 Cantemir şi scrierile din prima jumătate a veacului al XVIII-lea înţelegeau prin

răscoală, revoluţie trecerea puterii politice din mîna unei grupări politice în mina grupării adver­se, în timp ce scrierile luministe definesc răscoala ca o acţiune în care „poporul se ridica împo­triva stăpînirii” , Codul Calimah, p. 743.

140 Vezi scrisoarea adresată de divan lui T. Vladimirescu în 7 februarie 1821, I. Dîrzeanu. Revoluţia de la 1821, p. 45.

141 Hurmuzaki, Supliment, 1/4, p. 22 — 23.142 Vlad Georgescu, Din corespondenţa diplomatică a Tării Româneşti, p. 74, 81, 108,

198-200 .143 Vezi mai ales memoriile emigraţilor de la Braşov din 30 martie, I iunie, 12 iulie.

30 august 1821 si cel al emigraţilor de la Sibiu din 12 septembrie 1821, Documente 1821, vol. I. p. 4 3 0 -4 3 2 ; vol. II, p. 191-192, 226 -228 , 324 -326 , 344.

144 Semnalăm de asemenea că unele texte juridice au trecut răscoala în categoria vinilor criminale, Legiuirea Caragea, p. 154. în Moldova, Condica criminalicească prevede ca „din toate faptele vinovăţiei, cea mai mare faptă se socoteşte a fi ridicare Împotriva stăpînirii şi împotriva obşteştelor legiuite orînduieli a ocîrmuirii ţării” , Condica criminaliccască, p. 37—38.

conservatoare, ea opresivă, cerindu ridicat o seamă d< mări radicale, făt se găsesc în meme şi in cel al răzeşilt :area nemiloasă 1 singele ni s-au su Îndreptarea relek iăjduirea ne-o a< că alt chip nu n<

Ideea inev idministraţii cor lăran către boieri. <-ere boierimii si folosind un ton ulterioare, el işi purtaţi şi din su voi . . . ; destul ] dreptate, ori ne

| faitîlnim la ZS aum al metodelor vio] t-ă poporul are ..c poate ignora şi a< de a recurge la dumnezeiască, n ei referindu-se b yaum acuză boi Ia deznădejde şi- ■iuirea neamului! Împărtăşeşte ace

I norod prin asup totul” , iar popoi

145 Autorul s-ai cărvunarilor şi ai gta rouă, voi. I, p. 7<T

146 Al. Vianu,147 Cuvîntul nn 14fl In existent

e!e sînt viguros afir Y. G.), nu citesc g a » privilegiile popoartk»

149 Tratat imjt ti este un adversar »

150 jdeie pe a

Teoria şi practica conducerii statului 137

conservatoare, care negau dreptul supuşilor de a răsturna o cîrmuire opresivă, cerîndu-le să aştepte cu răbdare promulgarea unor reforme, s-au ridicat o seamă de cărturari, adepţi ai dreptului la răscoală. Primele expri­mări radicale, făcute pe un ton care trădează influenţa revoluţiei franceze, se găsesc în memoriul adresat mitropolitului Iacob Stamate în anul 1796146, şi în cel al răzeşilor moldoveni din 1 martie 1799. Aceştia se plîng de exploa­tarea nemiloasă la care sînt supuşi, arătînd că „am răbdat pînă acum, tot sîngele ni s-au supt, am rupt şi din carne şi au ajunsu cuţitu la os” ; ei cer îndreptarea relelor şi ameninţă cîrmuirea cu „hotărîrea cea la care deznă- dăjduirea ne-o adu ce.. . a face asupra voastră răsplătire cuviincioasă.. . că alt chip nu ne-a mai rămas” 146.

Ideea inevitabilităţii răscoalei ţărăneşti în cazul_ menţinerii unei administraţii corupte şi incapabile apare şi la I. Tăutu. în Guvîntul unui ţăran către boieri, el descrie în termeni patetici traiul mizer al sătenilor şi cere boierimii să reformeze de bună voie structurile sociale nedrepte; folosind un ton exaltat şi revoluţionar, pe care îl va pierde în scrierile ulterioare, el îşi avertizează propria clasă : „de ce din spetele noastre să purtaţi şi din sudoarea noastră să vă hrăniţi, să trudim ca să strîngeţi voi . . . ; destul pînă aicea. Eăbdarea mai mult nu poate. Ori ne faceţi dreptate, ori ne vom face noi” 147. O chemare asemănătoare la revoltă întîlnim la Xaum Rîmniceanu; în fond, călugărul muntean este un adversar al metodelor violente, preferă reformele. Dar în acelaşi timp el consideră că poporul are „drepturi obşteşti” naturale148, pe care nici o cîrmuire nu le poate ignora şi această convingere îl duce la afirmarea dreptului poporului de a recurge la forţa armelor atunci cînd ele sînt încălcate : ..N ici cea dumnezeiască, nici cea firească pravilă nu poate osîndi un neam — scrie el referindu-se la revoluţia din 1821 — căci şi cere obşteştile drepturi” ; Xaum acuză boierimea că printr-o exploatare nemiloasă a adus poporul la deznădejde şi-i cere să „vă îndreptaţi ca nu cumva obida şi deznădăj- duirea neamului să nască alţi Teodori” 149. Contemporanul său S. Marcovici împărtăşeşte aceleaşi idei, admiţînd că atunci cînd oblăduirea „sileşte pe norod prin asupririle sale să-l urească” , „contractul social se sfarmă cn totul” , iar poporul are dreptul a răsturna pe cîrmuitor1£0.

145 Autorul sau autorii acestei scrieri sint însă mai degrabă precursori ai romantismului cărvunarilor şi ai generaţiei de la 1848 decît adepţii unei mişcări populare, Ilurmuzaki, seria nouă, voi. I, p. 767 — 768. ,

146 Al. Vianu, Manifestări anti-fanarioie în Moldova, p. 924 — 925.147 Cuvîntul unui ţăran către boieri, p. 327 — 332.148 In existenţa unor asemenea drepturi credeau şi Zilot Românul şi A. D onici; in 1820

ele sînt viguros afirmate într-un manifest anonim muntean : „se pare că ei (conducătorii, V. G.), nu citesc gazete, altfel ar şti ce se petrece acum în Spania, Ia Neapol şi în alte ţări, şi că privilegiile popoarelor cresc pretutindeni” , Documente 1821, voi. I, p. 187.

14» Tratat important, p. 25 ; ideile lui N. Rîmniceanu sînt cu atît mai valoroase cu cit el este un adversar al lui Vladimirescu, din pricina alianţei acestuia cu eteriştii.

150 Ideie pe scurt asupra tuturor formelor de oblăduiri, p. 153 — 154.

Capitolul 11

Statutul international şi problema suveranităţii

La începutul veacului al XVIII-lea, D. Cantemir afirma răspic-;.’ f în concordanţă cu realitatea, că în ciuda închinării la Poartă, Mold : i „şi-a păstrat întreagă şi nevătămată orînduiala sa politicească şi b o ­cească ” Această idee, a cărei validitate a fost restrînsă dar nu anuL « prin instaurarea regimului fanariot, a fost reluată de toţi cărturarii epo luminilor şi pusă la temelia concepţiilor privind statutul internaţional j|

» principatelor. Mihai Cantacuzino, Enăchiţă Yăcărescu, Petru Depa-'i ; f Dionisie Fotino subliniază insistent faptul că Ţara Românească şi Moldo

y au avut tot timpul o existenţă politică separată de cea a Imperiului otom*3. că acesta n-a încălcat niciodată existenţa lor politică. Pentru a subliu* acest lucru, Kaum Rîmniceanu pune în opoziţie situaţia românilor, dori. naţi „numai în chip de protecţie .. . prin contracturi” , cu cea a grecii care şi-au pierdut organizarea politică proprie şi a căror ţară se nume-’ „Turchia şi nu Grechia” 2. Această teorie şi mentalitate se reflectă şi îs corespondenţa domnitorului Grigore al IV-lea Ghica care nu se sfieştf . declara că ,,dans tous ces firmans la Yalachie est représentée formellemeis comme un pays séparé du reste de l ’empire othoman, ayant ses prop:-* usages et son gouvernement à part” 3.

1 Afirmarea unei existenţe politice separate, cu drepturi şi priviler. recunoscute, a obligat pe cărturarii şi oamenii politici români să-şi defi­nească atitudinea faţă de factorii care încurajau sau dimpotrivă reprezen­tau un pericol pentru această existenţă însăşi. Evident, principalul peri: pentru statutul Principatelor venea din partea Porţii, a dorinţei acestei* de a-şi schimba titlurile de suzeranitate în drepturi suverane. Sentimei tele românilor au fost întotdeauna lămurit antiotomane, atingînd puncta culminant în timpul războiului din 1768—1774. Memoriile redactate ix această perioadă sînt străbătute de o agresivă duşmănie faţă de Poartă calificată drept „obştescul vrăjmaş” , „vrăjmaşul neamului omenesc” -

1 Descrierea Moldovei, p. 243.2 Tratai important, p. 18.3 Vlad Georgescu, op. cit., p. 97.

-qre Ærtitti• як

vus. àe «Ж e im <

рерЬ Я ! ii

Г iite m îi- г

Becaneşriд;

. ввр егп Ш » c f ш

^ ICOale Ia

__de inipir|in ie c ît ie и

_____ . к » r r ţ i> »«L :<rK Li e:

i -iţii t patere. Et amintite de

cu Inţeks i refugieri

: ' »4 —17&7 Я1 împărţirea

f i i » жаг-Пог pat — grai naţional

cred in mii aşi» cam r lor .люа

Austriecii i « siîuenţă.•я* ron âni. CU i

i timp inşi

Statutul internaţional şi problema suveranităţii 139

'an ită iii

rma răspicat şi oartă, Moldova ;ească şi biseri- dar nu anulată cărturarii epocii internaţional al Petru Depasta, iscă şi Moldovă >eriului otoman, ntru a sublinia tmânilor, domi- cea a grecilor,

ară se numeşte e reflectă şi în nu se sfieşte a

“e formellement ant ses propres

uri şi privilegii nâni să-şi defi- »trivă reprezen- ncipalul pericol orinţei acesteia ane. Sentimen- tingînd punctul le redactate in Eaţă de Poartă, ui omenesc” şi

prezentată ca un continuu pericol pentru existenţa politică de sine stătă­toare a Principatelor1.

Spre sfîrşitul veacului al XVIII-lea, în atitudinea faţă de Poartă intervine o schimbare; tonul general rămîne, fireşte, ostil, protestele împotriva abuzurilor sînt neîncetate, dar, cu rare excepţii, românii nu se mai tem de „om ul bolnav” , îşi dau seama că puterea sa de ofensivă a secătuit şi că în orice caz nu mai poate impune Principatelor o modificare a statutului politic. Această schimbare de optică nu era în fond decît o reflectare pe plan românesc a transformărilor survenite în cadrul problemei orientale. Ideea inevitabilităţii decăderii Imperiului otoman, exprimată incă de Cantemir, a fost întărită de numeroasele înfrîngeri suferite de turci în războaiele cu ruşii şi austriecii. La începutul veacului al X lX -lea , cir­culau în Bucureşti broşuri privind posibilitatea împărţirii Turciei europene, iar boierii discutau deschis această eventualitate 5; în posibilitatea destră­mării imperiului credeau şi domnul Ioan Caragea şi Tudor Vladimireseu 6.

Paralel cu scăderea sentimentului de teamă faţă de Poartă, asistăm la o creştere a temerilor faţă de intenţiile marilor puteri vecine, succesoare ■eventuale ale Imperiului otoman. Românii sînt la curent cu diferitele planuri de împărţire a Principatelor între Eusia şi Austria, îşi dau seama că în proiectele monarhilor europeni, de la Ecaterina a Il-a la Napoleon, teritoriul lor reprezintă un simplu obiect de schimb. Ei aveau posibilitatea să mediteze la exemplul Poloniei, dispărută de pe harta Europei înainte chiar de a se stinge generaţia de cărturari care — în tinereţe — o socotise mare putere. Evenimentele legate de succesivele împărţiri ale Poloniei sînt amintite de numeroase scrieri româneşti, lupta lui Kosciusko este privită cu înţelegere de scriitori ca ISTaum Rîmniceanu şi de opinia publică, in urma refugierii în Principate a unui mare număr de revoluţionari poloni (1794—1797), simpatia pentru cauza polonă a crescut şi mai mult7.

împărţirea Poloniei a accentuat sentimentul de temere faţă de inten­ţiile marilor puteri vecine; politica lor expansionistă, care rănea senti­mentul naţional a fost criticată deseori în termeni violenţi. Eomânii nu mai cred în misiunile eliberatoare ale Austriei sau Rusiei, ajungînd a socoti, aşa cum face autorul memoriului moldovean din 1807, că inter­venţiile lor „nous ont rendu toujours plus malheureux” 8.

Austriecii n-au avut niciodată în Principate partizani de reală valoare şi influenţă, politica nehotărîtă şi lipsită de claritate a Yienei îndepărtînd pe români, cu singura excepţie poate a lui Grigore al IV-lea Ghica. în acelaşi timp însă, tendinţele anexioniste ale Habsburgilor şi desele conflicte

4 M. Cantacuzino a redactat chiar un material (Stricăciunea şl ruinarea Ţării Româneşti) In care insista nu numai, asupra Încălcării autonomiei şi a jafului economic, dar punea în evidenţă şi încercările Porţii de a transforma Principatele in paşalîc, Al doilea memoriu prezentat contelui Ortov (1772), anexa all-a, p. 500 — 505.

15 Hurmuzaki, voi. X V I, p. 1093; X X , p. 180.6 P. Argyropulo. La correspondence de l’hospodar de Valacliie Jean Caragea avec le baron

Stroyanov (1816—1818), Athenes, 1954, p. 14; A. Oţetea, Tudor Vladimireseu, p. 109 —110.7 în 1794 la Iaşi, se stringeau fonduri pentru ajutorarea polonezilor iar Vasile Carp urma

să plece Intr-o misiune la Kosciusko, Hurmuzaki, seria nouă, voi. I, p. 543.18 E. Vîrtosu, Napoleon Bonaparte şi dorinţele moldovenilor la 1807, p. 411, 415 — 416.

J2-

1 40 Vlad Georgescu

de frontieră de-a lungul Carpaţilor au însemnat raţiuni suficiente pentru apariţia unui sentiment de neîncredere, transformat repede în ostilitate. Mult mai complexe au fost relaţiile cu Rusia, care, în jumătatea a doua a veacului al XVIII-lea, se bucura de numeroase simpatii în Principate, fiind privită ca un aliat firesc în lupta împotriva turcilor. Printre membrii partidei filo-ruse s-au numărat personalităţi de mare însemnătate, èum ar fi Gavril Callimachi, Mihai Cantacuzino şi cbiar Enăchiţă Văcărescu, autorul unui exaltat portret al Ecaterinei a II-a9. Entuziasmul a scăzut însă repede, pe măsură ce ieşeau la iveală planurile imperiului Romanovilor. Accentele critice, prezente încă la Dumitrache, devin numeroase, mai ales în timpul ocupaţiilor militare din anii 1806—1812 şi 1828—1834. Un mare boier a exprimat de altfel, extrem de plastic, sentimentele românilor faţă de Rusia, speranţele pe care şi le puneau în ea şi în acelaşi timp teama cu care îi urmăreau acţiunile : „ c ’est une opinion généralement reçue, que les Principautés de Moldovie et de Valachie sont partisanues de la Russie. Cette opinion a besoin d’être discutée ; elle est vraie si l ’on considère ce penchant comme un besoin, une demande de protection, mais si on le considère comme un besoin de passer sous la domination russe, cette opinion n’est plus fondée” 10.

Aşadar, românii îşi proclamă o existenţă politică separată de cea a (Imperiului otoman şi în acelaşi timp resping ideea de a intra în sfera de

■£. influenţă rusă sau austriacă ; îşi urmează propria lor cale, urmărind cîşti- ' jgarea independenţei depline, crearea unui stat românesc liber şi unitar, în

forme pe care vom încerca să le examinăm în continuare.★

Ideea de suveranitate şi lupta Principalii adepţi şi susţinători ai ideii depentru independenţă independenţă au fost scriitorii din familia

Cantacuzinilor, neam care şi la începutul veacului plătise un greu tribut de sînge pentru împlinirea idealurilor Sale politice; planurile de neatîrnare ale lui Şerban Cantacuzino, Constantin Brîncoveanu, Constantin şi Iordacbe Cantacuzino au fost reluate în anii 1736—1737 cînd, graţie legăturilor cu Rusia ale fraţilor Cantemir şi ale verilor lor Cantacuzino, aceasta a cerut Porţii să acorde Principatelor independenţa deplină u .

Idealurile de independenţă s-au manifestat puternic în timpul răz­boiului din anii 1768—1774 cînd, încurajaţi de succesele militare ruse, moldovenii şi muntenii au cerut insistent acordarea independenţei. Cantacuzinii — fraţii Pîrvu şi Mibai — au fost şi de astă dată în frunte, purtînd corespondenţă direct cu ţarina şi primind asigurările acesteia că Rusia va sprijini „mîntuirea patriei voastre şi a tuturor creştinilor de la

9 împărăteasa este descrisă ca „cea dinţii eroină ce a văzut veacul nostru şi una din cele alese şi dinţii persoane ce a văzut lumina plnă în zilele sale” , Istoria prea puternicilor îm­păraţi otomani, p. 278.

10 Memoriu, privind statutul internaţional al Principatelor Române (1812 — 1820), passim.11 Al. Vianu, Din acţiunea diplomatică a Ţării Româneşti în Rusia în anii 17:36— 1738*-

în „Romanoslavica” , VIII, 1963, p. 20 — 21.

#

robia turcească” 1*, incă în memoriile d M. Cantacuzino şi pr jesu l de la Focşani ( ■ou vechile noastre d *ind toţi aceia ce an intre congresul de ' muntenii pun de nu ranţa că o vor obţi ei insistă asupra rol L-au dat armatelor n ^asistă asupra faptul u făcut-o în primul

„slobozeniei” pentr Ecaterinei a II-a, mi < ârei prevederi romi Mihai Cantacuzino numele ţării, prom „libertatea tuturor c reaşca promisiune.. rirziu, fără să ştie e liumianţev că ..ţara ca să faceţi ceace to in modul cel mai a

Eşecul acestor Balş vorbea consulul tar ,Ia Bucureşti circ obliga Poarta să ao

, Scrisoare a E cj' N. Ior^a, Genealogia Ctaâ d m lî68 , promisese boierii Ibiăcm, p. 155 — 156.

. 13 Al doilea memo se arătase că, de hotârir c re ş t in ă tă ţ ii” şi se exprin de plîngere jug supt care

14 Muntenii scria ei din Însăşi a sa mişcare si

Tiaţa omului” ; N. Iorga.15 Uricarul, voi. I, ]16 Uricarul. voi. I17 Hurmuzaki, serii

a

Statutul internaţional şi problema suveranităţii 141

nficiente pentru de în ostilitate, ătatea a doua ai in Principate, Printre membrii îemnătate, èum hiţă Yăcărescu, iasmul a scăzutii Eomanovilor. eroase, mai ales -1834. Un mare ; românilor faţătimp teama cu

it reçue, que les s de la Russie, jii considère ce , mais si on le on russe, cette

•arată de cea a tra în sfera de- armărind cîşti- >er şi unitar, în

ri ai ideii de- i din familia

la începutul idealurilor Sale qo, Constantin reluate în !anii 'antemir şi ale î Principatelor

in timpul răz- militare ruse, independenţei, lată în frunte, ile acesteia că •eştinilor de lanoslrn şi una (lin a puternicilor im-

12-1820), passim. i urii 1236— 1738*

robia turcească” 12. Astfel încurajaţi, românii şi-au exprimat dorinţele încă în memoriile din 1769, reluîndu-le apoi în memoriile redactate de M. Cantacuzino şi prezentate delegaţiilor Rusiei, Austriei şi Prusiei, la con­gresul de la Focşani (1772). Ele arătau că momentul este prielnic „a cere din nou vechile noastre drepturi şi a ne pune într-o stare de neatîrnare către care tind toţi aceia ce au apucat a-i gusta odată dulceaţa” 13. în anii cuprinşi între congresul de la Focşani şi pacea de a Kuciuk-Kainardji (1774), muntenii pun de mai multe ori problema independenţei, desigur în spe­ranţa că o vor obţine la semnarea păcii. în memoriile adresate Rusiei, ei insistă asupra rolului pe care l-au jucat în război, a ajutorului pe care l-au dat armatelor ruse, vrînd parcă să-şi acorde calitatea de beligeranţi; ei insistă asupra faptului că s-au alăturat Eusiei din propria lor voinţă şi că au făcut-o în primul rînd pentru a putea cuceri independenţa14. Importanţa „slobozeniei” pentru dezvoltarea generală a ţării este deseori amintită Ecaterinei a Il-a , mai ales în preajma păcii de la Kuciuk-Kainardji, de ale cărei prevederi românii aveau tot temeiul să fie îngrijoraţi; în iunier1774, Mihai Cantacuzino prezintă ţarinei un memoriu în care îi amintea, în numele ţării, promisiunile făcute, faptul că manifestele ei prevedeau „libertatea tuturor creştinilor şi a noastră” şi-i cerea „să împliniţi împără­teasca prom isiune... scăpîndu-ne de sub jugul tiraniei” 15. O lună mai tîrziu, fără să ştie că soarta lor fusese deja hotărîtă, muntenii scriau lui Eumianţev eă „ţara noastră românească şi-a depus toată speranţa în v o i . . . ca să faceţi ceace toţi speră” , anume consolidarea „libertăţii şi fericirei ei in modul cel mai avantajos” 16.

: , Eşecul acestor încercări nu a descurajat pe români; în 1783, un Balş vorbea consulului rus Severin despre posibilitatea eliberării Moldovei, iar ,Ia Bucureşti circula — în acelaşi an — zvonul că Austria şi Eusia vor obliga Poarta să acorde Principatelor independenţa17; profitînd de noul

' ^ Scrisoare a Ecaterinei a IX-a adresată lui Pîrvu Cantacuzino la 19 ianuarie 1769, N. fofila, Genealogia Cantacuzinilor, p. 423 — 424; maiorul Karazin, trimis în Principate încă din 1768, promisese boierilor că Rusia va „scoate Valahia de supt jugul cel tiranicesc al turcilor” , Ibicfcm, p. 155 — 156.

doilea memoriu prezentat delegaţiei Austriei, p. 488 — 490; în primul memoriu se arătase că, de hotărîrea congresului depinde „slobozenia şi robia unei însemnate părţi a creştinătăţii” şi se exprimă hotărîrea Principatelor de „a scutura pentru totdeauna vrednicul de plîngere jug supt care au gemut atîta timp” , Ibidem, p. 487 — 488.

14 Muntenii scriu contelui Panin în martie 1774, arătînd că ţara lor s-a alăturat Rusiei „din însăşi a sa mişcare şi voinţă, pentru slobozenie şi ortodoxie, cele 2 mai scumpe lucruri din viaţa omului” ; N. Iorga, op. cit., p. 518—519.

15 Uricarul, voi. I, p. 173 — 174 ; vezi şi N. Iorga, op. cit., p. 514.16 Uricarul, voi. I, p. 174 — 175.17 Hurmuzaki, seria nouă, voi. I, p. 196, 244.

142 Vlad Georgescu

război austro-ruso-turc, cererea a fost pusă în discuţie din nou în ambele Principate în 1789 18, apoi din nou în Ţara Românească în 179119.

O dată cu secolul al X IX -lea , planurile de independenţă devin şi mai numeroase; reformele prevăzute de D. Sturdza urmau a fi aplicate unui stat liber, unui „norod deplin slobod” 20 ; acelaşi ideal îl au şi boierii olteni, care propun candidatura marelui duce de Toscana la tronul Ţării Româneşti (1802)21 şi C. Ipsilanti care, în aceeaşi perioadă, urmărea crearea unui stat românesc unitar şi independent 22. în 1807, memoriul moldovean adresat lui Napoleon arăta că ,,1’indépendence de la souvéraineté est si essentielle pour constituer une nation que sans cette qualité elle cesse de l ’être” şi cere acordarea unei independenţe care să nu depindă „sous quelque titre que ce fut que d ’elle même” 23. Cîţiva ani mai tîrziu, domnitorii Ioan Caragea şi Scarlat Callimachi sondau posibilitatea acordării indepen­denţei 24, iar iordache Rosetti-Rosnovanu redacta un memoriu în eare singura legătură dintre Principate şi Poartă rămînea un simbolic tribut anual de 4000 ducaţi25. Toate aceste cereri au pregătit terenul pentru programul naţional al lui Tudor Vladimirescu ; alianţa cu Eteria şi spe­ranţa în ajutorul militar rus au dat, de la început, acţiunii sale un caracter antiotoman ; el declară pandurilor în martie 1821 că mişcarea urmăreşte „nu numai la mîntuirea noastră, ci şi a întregului neam grecesc.. . Ruşii ne vor ajuta ca să cuprindem cetăţile turceşti de la marginea Dunării ce sunt în partea noastră şi apoi ne vor lăsa liberi şi independenţi” 26 ; aceeaşi speranţă în sprijinul rus apare şi la Grigore Băleanu, care solicită ţarului „să se refacă adecă poporul nostru de acum înainte pentru totdeauna ca

cu totul liber, suveran şi autonom” 27.^n deceniul cuprins între revoluţia lui Tudor Yladimirescu şi adop­

tarea Regulamentelor Organice, dorinţa de independenţă este tot mai18 Hurmuzaki, voi. X I X /l , p. 570; memoriul muntenilor, semnat de întregul divan

al Ţării Româneşti — între care Ştefan Pârşcoveanu, fostul pretendent pămîntean la domnie din 1774, mitropolitul Cosma, viitorul mitropolit Filaret al II-lea, medelnicerul Dumitrache — cerea ca la semnarea păcii marile puteri să „nous soustraire au joug de la Porte ottomane, de nous laisser dans l’ indépendance, dans la jouissance de nos anciens lois, coutumes et préroga­tives, de nous permettre ainsi qu’à la Moldavie des princes régnants de la Nation . . . ” , Mé­moires, p. 42.

19 Memoriul lui I. Cantacuzino, prezentat la Siştov, nu pronunţa cuvîntul„independenţă . dar împlinirea prevederilor sale era de natură a creea o independenţă de fapt aproape deplină: se cerea -retrocedarea raielelor. fixarea graniţei pe talvegul Dunării şi suprimarea oricăror legă­turi cu Poarta, cu excepţia unui tribut simbolic, trimis la Constantinopol odată la 2 ani, N. Iorga. Viaţa unui mitropolit de altădată, passim. Problema acordării independenţei este discutat! şi într-o corespondenţă a ambasadorului Austriei la Petersburg, L. de Cobenzl, către împăratul Iosif al II-lea, desigur în legătură cu planul regatului dacic, Haus, H of und Staatsarchi■ Viena, Russland, 11/215.

20 Plan sau formă de oblăduire republiciaseă aristo-dimoeraticească, passim.21 I. Nistor, Candidatura marelui duce la Toscana la tronul Munteniei, p. 642 — 643.22 M. Botzaris, Visions balcaniques, p. 44.23 E. Vîrtosu, Napoleon Bonaparte şi dorinţele moldovenilor la 1807, p. 415 — 416. .24 P. Argyropulo, op. cit., p. 23 — 24.25 L’État de la Moldavie (1821), passim.26 Istoria României, vol. III, p. 878.27 Documente 1821, vol. II, p. 54 — 56.

insistent afirmaţi rapoarte, prograa 1825, sub influei urcarea pe tronu independenţei 28,

I că dezvoltarea gei et une administn in sfîrşit memoriu rarea independen noul stat urma a

_butele statelor su

Autonomia sau sure* — mărginită

luminilor, dar gre ideea suveranităT adică a unei foar cu Poarta otoma reclamă românii, natură a scoate « autonomie însem

Este foarte fost adepţi ai su fapt, cele două no moduri de a-1 exp Aderat că relaţiil evidenţă cererea < *:une au insistat joritatea cărturar m fond, aproape ?pre împlinirea s

în veacul s Vacărescu; poziţi accentuat după 1 •ie vărul său Mi La naţie otomană. Pi ipotetice şi plină d din partea Porţii

23 Hurmuzaki. -9 Aperçu sur r30 Art. 1, 7, 9.31 Trebuie să ar

•«oarece teoretic era npentru limitarea ari

Statutul internaţional şi problema suveranităţii 143.

insistent afirmată, consulii marilor puteri o semnalează în numeroase rapoarte, programele politice o trec pe primul plan al revendicărilor. în 1825, sub influenţa lui M. Sturdza, moldovenii au plănuit să folosească urcarea pe tronul Eusiei a ţarului ïïïcolae I pentru a-i cere acordarea independenţei28, iar în 1826 Nicolae Rosetti-Rosnovanu afirma din nou că dezvoltarea generală a ţării „n ’est compatible qu’avec une organisation et une administration independente de la Porte ottomane” 29. Semnalăm în sfîrşit memoriul din 1829, care propunea unirea Principatelor şi cumpă­rarea independenţei la un preţ echivalent cu birul reunit al ambelor ţări ; noul stat urma a fi „de sine şi neatîrnat” , bucurîndu-se de toate atri-

Jmtele statelor suveraae, inclusiv dreptul de a bate moneda 30.

7, p. 415-416. .

Autonomia sau suveranitatea Independenţa a fost fără îndoială principalul margmita scop al politicii externe româneşti în epoca

luminilor, dar greutăţile ivite în calea obţinerii ei au făcut ca £ lături de ideea suveranităţii depline să apară teoria unei suveranităţi mărginite, adică a unei foarte largi autonomii fără ruperea legăturii de suzeranitate cu. Poarta otomană. în fond, această autonomie, aşa cum o înţeleg şi

'reclamă românii, echivala cu o independenţă de fapt, clauzele ei fiind de natură a scoate complet Principatele de sub influenţa şi controlul turcilor; autonomie_ însemna independenţă limitată, nu dependenţă liberală 31.

Este foarte greu de stabilit care din scriitorii şi oamenii politici au fost adepţi ai suveranităţii depline şi care ai suveranităţii limitate. în fapt, cele două noţiuni reprezintă faţete diferite ale aceluiaşLideal naţional, moduri de a-1 exprima în funcţie de momentul politic,^A.tunci cînd au con­siderat că relaţiile internaţionale le sînt favorabile, românii au pus în evidenţă cererea de independenţă; în momentele de acalmie sau de reac- ţiune au insistat asupra ideii de autonomie. Aceasta a făcut ca la ma­joritatea cărturarilor să întîlnim exprimate succesiv ambele teorii, deşi în fond, aproape toţi considerau autonomia numai ca o etapă în drumul spre împlinirea scopului final — cucerirea independenţei.

în veacul al XVIII-lea, principalul adept al autonomiei a fost E. Văcărescii,; poziţia sa filo-turcă şi neîncrederea în promisiunile ţariste s-au accentuat după 1774, odată cu eşecul planurilor de independenţă nutrite de vărul său Mihai Cantacuzino şi revenirea Principatelor în sfera de domi­naţie otomană. Preferind o autonomie reală şi imediată unei independenţe ipotetice şi plină de surprize, el a luptat pas cu pas pentru a obţine concesii din partea Porţii şi domnilor fanarioţi şi a îmbunătăţi regimul politic şi

28 Hurmuzaki, Supliment, 1/4, p. 73.28 Aperçu sur l’elut aduci de la Moldavie, passim .30 Art. ! , 7, 9, 11 — 12, Hurmuzaki, vol. X , p. 647 — 649.31 Trebuie să arătăm de asemenea că lupta pentru autonomie nu Însemna revendicarea ei,

deoarece teoretic era recunoscută de Poartă ; însemna insă un continuu efort pentru respectarea ei, pentru limitarea arbitrariului Porţii şi, de asemenea, pentru lărgirea ei.

144 Vlad Georgescu

economic al ţării sale 32. Urmaşul său direct pare a fi L Tăutu care defi­neşte autonomia ca o stare în care „norodul Moldovei. . . are sfiinţit privi- leghiul slobozeniei şi acela al volniciei de a se oblădui cu ocîrmuitorul sau şi cu pravilele sale, supt umbrirea prea puternicii împărăţii căreea ..est* supus” 32. Idei similare întîlnim în unele scrieri ale lui lordache şi ÎTicola-r Rosetti-Rosnovanu, Mihai Sturdza, în Anaforaua pentru pronomiiî- Moldovei (1827), în corespondenţa lui Grigore al IY-lea Ghica ; acestor stăruinţi li se datorează în bună parte recunoaşterea drepturilor româneşt- la A iterm an (1826) şi la Adrianopol (1829) şi instaurarea în cele din ujmă. a unui regim care, după părerea lui Hesselrode „a rendu la suzeraineté, du sultan nominale et son autorité nulle” 34.

*Y Dreptul istoric şi relaţiile cu Poarta

Pe ce temeiuri îşi construiesc cererile adepţii independenţei? Care sînt argumentele pus- în evidenţă de partizanii autonomiei 1 Care este

conţinutul concret al celor două noţiuni ?Am văzut că în unele scrieri, cererea de modificare a statutului

internaţional se bazează pc ideea de drept natural. Monarhii lumina:, s-au arătat însă puţin dispuşi a recunoaşte acest drept şi de aceea cărturai şi oamenii politici români au aşezat pe primul plan al argumentării drept istorie. Indiferent de amănunte, toate scrierile pleacă de la afirmaţia KT românii „dintr'un început au fost un norod slobod şi nesupus” 35 şi c . statutul pe care-1 reclamă nu reprezintă o inovaţie, ci o simplă revenire L. vechiul regim politic. Teoria „închinării” nu apare în epoca luminilor, cronicile veacului al XVII-lea şi D. Cantemir o puseseră deseori în evi­denţă, analizînd în amănunţime modul în care Principatele s-au aşezat tir bună voie sub suzeranitatea Porţii în schimbul protecţiei sale militare : după 1750 însă, aceste idei, pînă atunci de natură strict istorică, au căpăta - un colorit politic foarte pronunţat, fiind folosite în scopuri precise şi luîn-: în cele din urmă forma a ceea ce s-a numit „teoria capitulaţiilor” .

Aşa cum le cunoaştem astăzi „capitulaţiile” au apărut în timpul -congresului de la Focşani (1772), care urma să discute, pe lingă problemele generale ale războiului, şi viitorul statut al Principatelor. Pentru a-; . justifica cererile de independenţă exprimate în memoriile adresate delega­ţiilor Rusiei, Austriei şi Prusiei, muntenii au prezentat cîteva anexe, reda* tate tot de Mihai Cantacuzino şi intitulate Supunerea Ţării Româneşti î<j

32 Semnalăm de asemenea eforturile depuse pentru a face respectată autonomia de cătr- domnii fanarioţi Al. Ipsilanti şi N. Caragea. Acesta din urmă işi întemeiază cererile pe argumenta •că Principatele nu fac parte din imperiu, că înseşi firmanele Porţii le recunosc „détachées de; autres posséssions ou provinces de sa domination” , Memoriu adresat lui Bulgakov la 13/1' aprilie 1783, art. 8, p. 215.

33 Constituţia cărvunarilor, p. 4.34 Scrisoare adresată generalului Kiselev la 27 noiembrie 1830, Arhiva istorică centrai;

Leningrad, fond 958, op. 1, delo 623, Muzeul literaturii române, microfilm 6, doc. 5, p. 736 I. Bianu, Catalogul manuscriselor româneşti, vol. I, p. 27. Niciunul din proiectele ut

reformă nu invocă dreptul natural, 32 îsi întemeiază argumentarea pe dreptul istoric, Mémoirti p. XVII.

;*m , Firma »He ** ruinarea Tăriim■ele-făceau o am româno - otomad

«Sarea ei trei ani '^Dîlor eu Poar ■ini*ă ?*. în MoW

1nm&> necunoai *-*\t închinai ţei

11774 teoria rea

fcpoi reluată —' Teoria a noscut o tar_- şti pînă _că£ Cantacuzino

-rene, au făcut < politici. în peri in programele.. R'.rsnovanu. I

-----Aşadar ro* fost odată sta Tal practic al ai t i c care cerea ninime. Diferei fe '-ibor<I

completă des Porţii: termeni -îîeini^m in 'p

'<in se state sqpi «ntanţelor lor diplomatic. At fanariote cu păi «rt-reprezentan

ntenii cer « YaJachie" " , e

“ Anexele i •m fusese înaintat (ba 24 iulie 1772.

57 Ibid'm. | ^ Hurmuzm

C. Giureş er lorga a socotii « f o r m e adevin ■rifiată de nenniaj l Tâatu. C. Negn pniecte de reform

49 Această e 41 Hurmazai

— Icei.e po'.itin

Statutul internaţional şi problema suveranităţii 145

Căutu care defi- tre sfiinţit privi- >cîrmuitorul sau ăţii căreea este ache şi îficolae itru pronomiile Ghica ; acestor

orilor româneşti in cele din urmă i suzeraineté jiu

cererile adepţii umentele puse miei ? Care este

»re a statutului narhii luminaţi aceea cărturarii nentării dreptul la afirmaţia că îesupus” 35 şi că nplă revenire la poca luminilor, deseori în evi-

e s-au aşezat dei sale militare : ric-ă, au căpătat precise şi luînd

ilor” .lărut în timpul ingă problemele or. Pentru a-şi idresate delega - •a anexe, redac-ii Româneşti la

autonomia de către rerile pe argumentul aosc „détachées des Bulgakov la 13/25

a istorică centrală, ilm 6, doc. 5, p. 7. al din proiectele de il istoric, Mémoires,

turci, Firmanele care întărea privileghiurile ţării, Stricăciunea privileghiilor şi nwmarea Ţării Româneşti şi Despre zahereaua de primăvară şi de toamnă ; e le făceau o amănunţită trecere în revistă a relaţiilor politice şi economice româno-otomane, descriind închinarea lui Mircea cel Bătrîn (1393), anu­larea ei trei ani mai tîrziu, reînchinarea ţării în 1462, analizînd clauzele tra­tatelor cu Poarta, drepturile acordate Principatelor şi încălcarea lor ulteri- oauă ?6. In Moldova, teoria capitulaţiilor apare tot în 1772, cînd un cărturar rămas necunoscut a redactat o broşură intitulată Tractaturile prin care s-au închinat leara de către Bogdan voevod domnul Moldovei 37. în august 1774 teoria reapare în memoriul adresat de moldoveni P orţii38 fiind apoi reluată sistematic în diferite scrieri pînă în epoca unirii.

Teoria capitulaţiilx«v care reflectă desigur un adevăr istoric 39, _a_ cunoscut o larga pôpùlarftate, fiind folosită ca justificare a cererilor româ-

“ neşti pînă către mijlocul veacului al X lX -lea . Influenţa scrierilor lui M. Căntacuzino şi Ë. Văcarescu, precum şi larga circulaţie a broşurii moldo­vene, au făcut ca ea să fie cunoscută de aproape toţi cărturarii şi oamenii politici. în perioada de care ne ocupăm, ea revine sistematic în memorii, în programele de reformă, în scrierile lui Iordache şi Xicolae Eosetti- Eosuovanu, I. Tăutu, M. Sturdza.

■■"“Aşadar românii cer o revenire la vechea situaţie, la ceea ce consideră că a fost odată statutul internaţional al Principatelor. Care este însă conţinu­tul practic al acestui statut? în această privinţă diferenţele dintre progra- mele care cereau independenţa şi cele care militau pentru autonomie sînt minime. Diferenţa constă în faptul de a admite sau nu, ca domnitorul să fie subordonat sultanului; în rest, toate cererile erau de natură a realiza o completă desprindere a Principatelor din sistemul politie şi economic al Porţii ; termenul de autonomie nu trebuie să ne înşele, el nu este decît un eufemism în spatele căruia se ascunde ideea de independenţă. Considerîn- du-se state separate, Principatele au căutat să obţină transformarea repre­zentanţelor lor la Constantinopol în misiuni cu caracter naţional şi de rang diplomatic. Aceasta însemna în primul rînd înlocuirea capuchehaielor fanariote cu pămînteni, drept cîştigat în 182240, şi în al doilea, asimilarea lor eu reprezentanţii diplomatici ai celorlalte puteri europene. încă din 1775 muntenii cer ca ,,le droit des gens soit accordé au chargé d ’affaires de Yalaehie” 41, cerere pe care Poarta — fireşte — n-a acceptat-o ; aceasta

36 Anexele au fost prezentate contelui Orlov la 30 august , ca o completare la memoriul ce-i fiişese înaintat la 6 august ; o primă enunţare a teoriei capitulaţiilor apare încă în memoriul din 24 iulie 1772, adresat delegaţiei Austriei; pentru date suplimentare vezi Mémoires, p.6.

37 Ibidem, p. 7.38 Hurmuzaki, seria nouă, I, p. 108 — 110.39 C. Giurescu considerase că teoria a fost în întregime „fabricată” în 1772, în timp

ce lorga a socotit că românii au inventat numai ideea de tratat, restul afirmaţiilor fiind conforme adevărului istoric ; scrierea a avut în orice caz o foarte largă circulaţie, fiind copiată de nenumărate ori ; se cunosc exemplare care au aparţinut lui A. Beldiman, A. Sion, I. Tăutu, C. Negruzzi ; variante ale sale au servit drept introducere istorică la numeroase proiecte de reformă.

40 Această cerere revine aproape în toate memoriile, începînd din 1769.41 Hurmuzaki, seria nouă, vol. I, p. 110.

Id e ile p o lit ice

146 Vlad Georgescu

n-a împiedicat însă repetarea ei, într-o formă şi mai lămurită, în <v _ tratatului de la Adrianopol, cînd un alt memoriu, tot muntean, proptüSî| ca Principalul să aibă „la Ţarigrad ministru al său” şi consuli „pe la tov serhaturile” 42.

Toate programele politice acordă o atenţie specială problemei re-*- ţiilor economice turco-române, obligaţiilor materiale ale Principate, r faţă de Poartă, obligaţii care, aşa cum am arătat, reprezentau o grea sare.:-, pentru economia lor. Unele memorii au propus de aceea desfiinţarea tutur r sarcinilor şi înlocuirea lor cu un tribut anual; aÜ&le, văzînd opozi t Porţii, s-au mulţumit a cere limitarea lor şi îngrădirea abuzurilor43.

Dintre toţi autorii de scrieri politice, cel mai preocupat de probif. s» obligaţiilor materiale faţă de Poartă a fost lordaehe Bosetti-Kosnovani - foarte tehnic, întemeiat exclusiv pe date statistice, el à redactat mai mu-.r memorii asupra acestei chestiuni, cel mai important purtînd titlul Mxp m des tributs de toute nature et de pertes supportées par la Moldavie (1818). î i această scriere, destinată probabil lui Stroganov, fostul vistier al M oldo. -* expune pe larg modul în care Poarta a încălcat prevederile tratatului • pace de la Bucureşti (1812), atît în problema scutirilor de tribut cît şi : cea a cuantumului celorlalte obligaţii. Cu ajutorul unor statistici pe ani, < dovedeşte că, în urma/perceperii unor impozite ilegale şi a diferitei-r abuzuri ale Porţii şi domnilor fanarioţi, Moldova a pierdut în perioa _. 1812—18.18 impresionanta sumă de 15 350 866 piaştri. Aceasta îl face -i ajungă la concluzia că „Ies rapports avec Constantinople. . . sont pré je diciable au pays” şi să ceară desfiinţarea tuturor sarcinilor către Poarta . pentru cazul în care Stroganov n-ar fi reuşit să impună această revendicai! miniştrilor otomani, Eosnovanu a propus un alt plan, care admitea fur: turile, dar stabilea cu precizie preţurile la care txrmau a fi livrate diferite* produse44.

Insistenta cu care Principatele au urmărit reglementarea şi limitai ■ » raporturilor materiale cu Poarta a obligat puterea suzerană să emif • serie de firmane şi hatişerife care îngrădeau posibilitatea de exploatan- % resurselor Principatelor45, iar în cele din urmă, prin tratatul de la Adi .

43 Art. 13, Hurmuzaki, vol. X , p. 647 — 649.43 în prima categorie amintim memoriul muntean din 22 iulie 1774, prezentat

Rumianţev, cel moldovean trimis la Poartă prin delegaţii Cuza şi Chirică în august 177 = . memoriile înaintate lui Repnin în 1775 de boierii munteni, moldoveni şi de domnul Al. Ipsilar . memoriile lui N. Caragea din 1783, cel redactat de I. Cantacuzino şi adresat congresului de a Siştov (1791); în cea de a doua intra memoriul trimis la Poartă de munteni, prin Cocore>: şi Dumitrache, în august 1774, sau memoriile, tot muntene, adresate Porţii în 1776 şi 1791.

44 Exposé des tributs de toute nature et des pertes supportés par la Moldavie, pass -In scurt luare de amintire pentru îndreptări în administraţia Moldovei, passim ; ambele memor sînt extrem de tehnice, întemeindu-se aproape exclusiv pe date statistice. în privinţa preţul de pildă, Rosnovanu arată că negustorii turci au plătit în 1818 — 3 lei de oaie în loc de : au plătit adică „numai preţul pielii” ; el stabileşte preţul unui copac la 5 lei, a unei zile de sai. horie la 50 parale de palmaş şi 100 parale de car. Sub influenţa sa Proiectul de act regulamen t pe care Stroganov l-a discutat cu miniştrii turci in 1818 a admis dreptul ţării de a fixa pr»' produselor cerute de Poartă, a interzis majorarea contribuţiilor băneşti şi a acordat Principate, dreptul de a face comerţ cu străinătatea după aprovizionarea Constantinopolului, Hurmuz '- . voi. X V III, p. 383 -386 .

46 Astfel de acte s-au emis în 1774, 1783, 1784, 1791, 1802, 1806, 1826.

Statutul internaţional şi problema suveranităţii 147

mai lămurită, în anul tot muntean, propunea ' şi consuli ,,pe la toate

jecială problemei rela- riale ale Principatelor irezentau o grea sarcină eea desfiinţarea tuturor ilţgle, văzînd opoziţia rea abuzurilor43. preocupat de problema ie Rosetti-Bosnovanu; d a re.d actatrmaî-TTnilTe t purtînd titlul Expose la Moldavie (1818). în «tul vistier al Moldovei evederde tratatului de •ilor de tribut cît şi în lor statistici pe ani, el degale şi a diferitelor a pierdut în perioada >tri. Aceasta îl face să tinople. . . sont prfrju- krcinilor către Poartă; nă această revendicare n, care admitea furni- iu a fi livrate diferitele

ementarea şi limitarea » suzerană sa emită o tatea de exploatare a i tratatul de Ia Adria-

2 iulie 1774, prezentat lui şi Chirică în august 1774.

11 şi de domnul Al. Ipsilanti. şi adresat congresului de la

le munteni, prin Cocorescu te Porţii în 1776 şi 1791.■s par la Moldavie, passim, ei, passim; ambele memorii tistice. în privinţa preţului3 lei de oaie în loc de 10,

la 5 lei, a unei zile de sala- roiectul de act regulamentar reptul ţării de a fixa prcţu şti şi a acordat Principatelor tantinopolului, Hurmiizaki.

806, 1826.

nopol (1829), să renunţe complet la orice drept de folosinţă a lor. Emancii parea economică şi politică a Principatelor s-a reflectat şi în cererea de a se! bate monedă proprie ,,ca şi celelalte state slobode” 46 şi mai ales prin obţinerea dreptului de a interzice intrarea în ţară a monedei otomane şi nerecunoaşterea ei ca monedă oficială de sta t47. în felul acesta, la 1829, \ după 6 decenii de eforturi, dezangajarea economică a Principatelor faţă d e / lumea otomană era completă.

Am căutat să prezentăm pînă acum felul în care erau înţelese unele aspecte ale relaţiilor dintre statele româneşti şi Imperiul otoman, relaţii care se încadrează într-un incipient drept internaţional public. Acesta a fost însă dublat de un drept internaţional pnvM^cle norme reglementînd raporturile dintre locuitorii Moldovei şi Ţării Eomâneşti şi supuşii otomani. Aceştia au avut întotdeauna o situaţie precară în Principate, ceea ce-1 făcuse pe Del Chiaro să considere că arată „mai degrabă de străini decît de stăpîni ai ţării” ; această situaţie s-a schimbat întrucîtva după 1711/ /1716, turcii încercînd — fără mult succes de altfel — să se infiltreze în diferite sectoare ale vieţii economice şi sociale a Principatelor şi să-şi aroge drepturile pe care le aveau în mod firesc în teritoriile care făceau parte din imperiu. Ca o reacţie de apărare, românii au cerut interzicerea accesului supuşilor otomani ai Porţii în Principate ; foarte agresivă „Ana- foraua pentru privilegii” prezentată de munteni lui Eumianţev (22 iulie 1774) reclamă retragerea nu numai a dreptului de liberă circulaţie prin Principate, pentru orice turc, indiferent de rang sau ocupaţie, dar şi a celui de tranzit48.

Cererea, care invoca ca principal argument „capitulaţiile” , este repetată în memoriile prezentate Porţii de delegaţii munteni şi moldoveni în august 1774 şi este, în cele din urmă, acceptată 49. Nerespect area hatişe­rifului a făcut însă ca ea să se repete în numeroase alte memorii, pînă după convenţia de la Akkerman, care i-a dat un cîştig de cauză definitiv.

încercarea de a închide frontiera Principatelor pentru turci a fost dublată de cererea de a li se interzice orice drepturi civile şi politice pe teritoriul românesc. Interzicerea drepturilor religioase, a dreptului de a înălţa moschei, deşi apare în unele memorii, nu a reprezentat niciodată un subiect real de discuţie, musulmanii neîncercînd a obţine astfel de privilegii; în schimb, de mare importanţă pentru dezvoltarea generală a ţării, a fost problema limitării drepturilor lor economice şi, în primul rînd, a dreptului de proprietate. Începînd cu Anaforaua deja citată (22 iulie 1774), cererea s-a repetat în numeroase scrieri, ceea ce arată că — în ciuda admiterii ei de către Poartă — existau numeroase greutăţi de aplicare.

O altă categorie de cereri, care reflectau tendinţa de dezangajare a românilor din cadrul sistemului politic otoman, se referă la problema

-649.46 Memoriul muntean din 1829, art. 13, Hurmiizaki,\ol. X , p. 647-47 Curierul românesc, vol. II, 1830, pp. 2, 81, 118.48 Art. 8, p. 539.49 Hatişeriful din septembrie 1774 interzice accesul turcilor în Principate, cu excepţia

negustorilor „care au permis” ; senedul din 1783 şi hatişeriful din 1784 au întărit şi completat aceste dispoziţii ; vezi şi Mémoires, p. XVIII.

148 Vlad Georgescu

I.judecăţilor dintre români şi turci. în 1734, sultanul Mahmud I hotăn-- judecarea tuturor litigiilor în faţa cadrului de la Giurgiu, conform şeriatulu:- hotărîre criticată de toate programele politice pămîntene, care au cern* şi obţinut, în 1774, recunoaşterea jurisdicţiei domneşti în toate procese.- dintre creştini şi musulmani. Căutînd probabil să sprijine lupta de elib-r rare a popoarelor din Balcani, unele memorii au mers pînă la a reclami dreptul de a acorda azil supuşilor otomani refugiaţi la nordul Dunăr:. fără ca Poarta să aibă dreptul a cere extrădarea lo r 50. Constatăm, aşada: că, în ceea ce priveşte raporturile cu supuşii musulmani ai Porţii, poziţia românilor este categorică, refuzînd a le recunoaşte orice drept la nordul Dunării. Care este însă atitudinea faţă de supuşii creştini ai imperiului, iz primul rînd fată de greci?

! ____ . în marea lor majoritate, scriitorii şi oamenii politici pămmteLde care ne ocupăm au indentifical pe grecii aflaţi în Principate cu regimul fanariot; această interpretare, evident necorespunzătoare adevărul"., istoric, a dat naştere la o serie neîntreruptă de manifestări antigreces* care urmăreau alungarea lor deplină şi definitivă din Principate. Substrat".; acestei poziţii este foarte complex, el se încadrează în contextul genera! al ideilor politice româneşti din epoca luminilor şi trebuie explicat, ii primul rînd, prin cauze politice. Sentimentul naţional românesc, trezl* acum la viaţă în forme extrem de viguroase şi combative, era mereu lovi* de marele număr de greci aduşi în ţară de fanarioţi. Ei reprezentau interev- străine, însemnau o piedică în calea programelor politice româneşti, lupta împotriva lor era un aspect al luptei generale împotriva dominaţiei turco- fanariote pentru întărirea autonomiei. Consideraţi „spărgătorii acestor două ţări” 51, acuzaţi de a fi unul din instrumentele prin care Poarta . reuşit să împingă Principatele pe panta decăderii, ei nu-şi puteau găs locul într-un stat naţional desprins din sistemul politic al turcilor.

Mergînd pe această linie, propunerile de reformă au urmărit siste­matic să retragă grecilor orice drepturi politice \ această poziţie, de altfe mai veche, apare cel mai lămurit expusă în memoriul prezentat Porţii î l 1774 de Cuza şi Chirică, în care se cerea ca ,,les gens étrangers de quelle condition qu’ils soient ne puissent pas s’insinuer et parvenir aux charge- de notre pays tant par commandement que de quelle autre manière qu'­

ace put être” 62. în memoriile din anii 1775—1783, încercarea de a lips de drepturi politice pe grecii deja aflaţi în Principate este dublată de tenta tiva limitării însăşi a accesului lor la nordul Dunării5S.

50 Anaforaua pentru privilegii (22 iulie 1774), art, 5, p. 538. Se cere în schimb dreptul de a reclama extrădarea persoanelor urmărite de justiţia valahă care se refugiază la sudul Dunăr. Memoriul înaintat de N. Caragea lui Bulgakov (13/24 aprilie 1783), art . 7, p. 215.

51 M. Kogălniceanu, Cronicile României, vol. III, p. 229.52 Art. 2, Hurmuzaki, seria nouă, vol. I, p. 109.53 Se cere pe de o parte acordarea dreptului de intrare în ţară numai la chemarea ?

pentru slujba domnului, iar pe de alta, stricta delimitare a numărului de slujbaşi cu care domnc'poate veni de la Gonstantinopol, vezi mai ales art. 7 al memoriului prezentat de munteni 1_Repnin (1775), Hurmuzaki, seria nouă, vol. I, p. 110 — 111 şi scrisoarea consulului Severin cătreBulganin (1/12 august 1783), Ibidem, p. 244—245.

Lna din l au.-Mdoreni din 1 Pumnii decit *p crtftmie .»minţiţi «aedului ras, a 4£esţi ascunşi -•Kiiă de intexei c*>n pohtique"1

Consecrei Xoîetti-BosnoT: <şk1 rfcultem p< ]*> raisons qui <1 s i nu poată 04 Ambasadorul R

i Bosnovaim sc-utat in 181

-i* Anul 1821fawtigreceşti. n

sarea din pan £T«ii şi amăi *Mcie prezentat« Tâutu şi RimnM na in dizgraţie *a fost in sfirş piminteni. suh im funcţii şi ii

îneepind incetează: dim -mt protejaţi, i deşte, credem, de şovinism, ni

care se id sistem din sfen in fond un as] manifestarea fi reprezentat un

Dar auto intinse ale supi de combătut e europene. în jn

54 Al. Yiana, T. G. Bal

56 Aceste fa In scurt luare amiM des tribuls de ţoale

57 Hurmuzai58 Memorial

Statutul internaţional şi problema suveranităţii 149

Mahmud I hotărîse . conform şeriatului. tene, care au cerut in toate procesele

jine lupta de elibe- ? pînă la a reclam;* la nordul Dunării. Constatăm, aşadar

ni ai Porţii, poziţia ice drept la nordul ini ai imperiului, în

politici pămînteni incipate cu regimul cătoare adevărului festări aatigreceşti ncipate. Substratul

contextul general rebuie explicat, în J românesc, trezit re, era mereu lovit ‘prezentau interese •e româneşti, lupta t dominaţiei tureo- părgătorii acestor irin care Poarta a nu-şi puteau găsi I turcilor.au urmărit siste-

î poziţie, de altfel irezentat Porţii în : rangers de quelle venir aux charges pUtre manière que ;rcarea de a lipsi dublată de tenta-

re în schimb dreptul de siază la sudul Dunării, p. 215.

numai la chemarea şi lujbaşi cu care domnul zentat tle munteni lui msulului Severin către

Una din manifestările antigreceşti este cea din memoriul răzeşilor moldoveni clin 1 martie 1799, care consideră că „ei nu vin pentru alta cu domnii decît spre a ne jăcui pe noi şi a-şi umple pungile lor” 54 ; la fel, trebuie amintită poziţia conjuraţilor de la 1811, care, în memoriul adresat sinodului rus, acuzau pe greci de decăderea generală a ţării, îi declarau agenţi ascunşi ai turcilor şi afirmau —- în concluzie — că divergenţa totală de interese dintre ei şi pămînteni „rend impossible toute réconcilia­tion politique” 55.

Consecvent adversar al grecilor din Principate a fost şi Iordache Rosetti-Rosnovanu ; el a căutat să-i explice Ini Stroganov „Ies malheurs qui résultent pour le pays de l ’introduction des Grecs dans les charges et les raisons qui doivent les en exclure” , insistînd asupra necesităţii ca grecii să nu poată ocupa decît funcţii legate de curtea domnului fanariot56. Ambasadorul Rusiei la Constantinopol a recunoscut dreptatea argumentelor lui Rosnovanu şi le-a trecut întocmai în proiectul de act regulamentar discutat în 1818 57. t

Anul 1821 a însemnat momentul de maximă afirmare a sentimentelor antigreceşti ; sub diferite formulări, cererea de „a ne milui cu dezrădăci- / narea din pămîntul acesta şi niciodată a mai locui împreună cu noi grecii şi arnăuţii” 58 apare în aproape toate memoriile, culminînd cu cele prezentate de Principate în primăvara anului 1822, cu scrierile lui Tăutu şi Rîmniceanu din acelaşi an. Cererile românilor, favorizate de căde­rea în dizgraţie a grecilor din pricina eteriei şi a războiului de independenţă. ■ au fost în sfîrşit ascultate de Poartă şi, îndată după numirea domnilor pămînteni, sultanul i-a înştiinţat că aprobă îndepărtarea tuturor grecilor-' din funcţii şi înlocuirea lor cu pămînteni.

Începînd din acest moment manifestările de ostilitate faţă de greci încetează ; dimpotrivă chiar, se pot semnala numeroase cazuri în care ei sînt protejaţi, în ciuda ordinelor tot mai severe ale Porţii. Aceasta dove­deşte, credem, faptul că sentimentele antigreceşti nu erau o manifestare, de şovinism, nu aveau ca obiect poporul grec ca atare, ci numai elementele sale care se identificau cu sistemul politic şi economic otoman, cu acel sistem din sfera căruia românii voiau să iasă. Lupta contra grecilor a fost in fond un aspect al luptei pentru autonomie şi independenţă, pentru manifestarea fiinţei naţionale şi ea a durat numai atîta timp cît grecii au reprezentat un pericol pentru aceste valori, scumpe pămîntenilor.

Dar autonomia nu era în pericol numai din cauza drepturilor prea întinse ale supuşilor otomani ; la fel de primejdioase, iar uneori şi mai greu de combătut erau privilegiile de care se bucurau sudiţii, supuşii statelor europene. în jumătatea a doua a veacului al XYIII-les, odată cu includerea

54 Al. Vianu, Manifestări anti-fanariote in Moldova, p. 924 — 925.65 T. G. Bulat, O conspiraţie boierească contra mitropolitului Ignalie, partea I, p. 3 — 11.66 Aceste funcţii ar fi vel-postelnic, vel-cămăraş, vel-comis, vel-portar, vel-gramatic,

In scurt luare amintire pentru îndreptări in administraţia Moldovei (ISIS), p. 121 — 124, Exposé des tributs de toute nature et des pertes supportée par la Moldavie (1818), Mémoires, p. 47—69.

67 Hurmuzaki, vol. X V III, p. 383-386 .68 Memoriul moldovenilor din 31 martie 1821, Documente 1821, vol. I, p. 441 —442.

150 Vlad Georgescu

Principatelor în sistemul de capitulaţii al Porţii, supuşii marilor puteri a- căpătat — şi în cele două ţări române — drepturi asemănătoare celor p* care le aveau în restul imperiului. Aceste privilegii au intrat însă în contra dicţie cu ideile autonomiste româneşti. Aceasta explică de ce problem:, sudiţilor revine constant în memorii şi de ce acestea se străduiesc să îngră­dească ceea ce banul Eacoviţă numea la 1800 „această obrăznicie nesufe rită şi nefrînată a hoţilor acestora de sudiţi” 59. între drepturile reale retra - - străinilor s-a numărat cel de a „cumpăra lucru stătător în ţară” sau chiu: de a lua în arendă moşii60 ; s-a dus de asemenea o luptă continuă pentru a- supune jurisdicţiei pămîntene şi pentru a-i împiedica să ocupe funcţii în aparatul administrativ61. Deşi aceste principii au fost înscrise în legislaţi:. ţării62, efectele practice trebuie să fi fost reduse, ceea ce explică neînce­tatele conflicte dintre domnii pămînteni, pe de o parte, sudiţii şi consu­latele lor, pe de alta. Problema a fost rezolvată abia prin Regulamente'.- Organice, care, în ciuda opoziţiei, ostilităţii şi protestelor Austriei, an hotărît~ catagrafierea tuturor celor care se declarau supuşi străini, an interzis celor născuţi în Principate sau în Imperiul otoman dreptul la altă cetăţenie în cazul în care locuiau în Principate, au limitat drepturi!- consulatelor şi, în sfîrşit, au declarat pe toţi cetăţenii străini supuşi juri ? dicţiei pămîntene.

Alături de autonomia economică şi administrativă, în numeroa— scrieri politice s-a pus şi problema autonomiei religioase, ceea ce dovr deşte conţinutul complex al noţiunii de autonomie, faptul că ea însemna • deplină separare a Principatelor de tot ce însemna dominaţie sau chiar influenţă otomană. Problemele religioase nu reprezintă un scop în sin-, ele se încadrează în ofensiva largă, menită a face respectate drepturi!- ţării şi a crea condiţiile favorabile pentru cucerirea independenţei.

Lupta pentru autonomie eclesiastică a avut trei aspecte : poziţii, clerului grec în biserica din Principate, problema mănăstirilor închinate şr. în sfîrşit, problema raporturilor ierarhice dintre biserica Ţării Româneş- şi a Moldovei şi patriarhia de la Constantinopol. în privinţa clerului gre. asistăm la o repetare a poziţiei generale faţă de greci; dreptul de a ocupi funcţii în aparatul eclesiastic le este sistematic negat, necesitatea de a-, alunga din Principate şi a le interzice accesul în viitor, sistematic subli­niată, ambele cereri fiind încuviinţate de Poartă abia în 182263.

59 V. A. Urechea, Fapte din domnia lui Al. Moruzi, Bucureşti, 1897, p. 40.60 Vezi, de pildă, poruncile domneşti din 1791, 1792, 1800, V. A. Urechea, Istoria ror-

nilor, voi. IV, p. 66, 454 — 455 ; voi. VIII, p. 45 ; cei care incălcau legea erau obligaţi să renunţ - la achiziţie, aşa cum s-a întîmplat de pildă unui supus austriac in 1794, Ibidem, voi. V, p. 25?.

61 Ibidem, voi. IX , p. 242 — 244, 251 ; T. Holban, Documente româneşti din arhin - franceze. Bucureşti, 1939, p. 94; I. Tăutu, Constitufia cărvunarilor, art. 46, art. 68, p. 13, "i

62 Codul Calimah, p. 67.63 în 1752 avem „Cartea arhiereilor Moldovei prin care se opreşte cu blestem ca ni r o ­

din străini să nu se aleagă la scaunul mitropoliei şi la cel al episcopilor, de cît numai din păm!~teni” , Uricarul, voi. II, p. 239 ; în 1753 sinodul din Iaşi întăreşte această carte; în 1786 mold>venii se opun numirii unui mitropolit grec şi obţin de la Poartă acceptarea ungerii lui Le©:Gheuca ; amintim de asemenea puternica conspiraţie munteană îndreptată împotriva mitropol-

Foarte compl i fost problema j

administrate direct 'au de Locurile Sil patelor şi în acelaşi ■:auză de ruinare e>x politic şi economic, reclama, fie deplina ‘eană fie, dacă a « veghea gestiunea. ] rrare a mănăstirii« an permis părnint -nchinarea unor ne Porţii în greci, ei a 7-âmînteană64. Suct :ate a lui Grigore a putut influenţa ha revenirea lor la ca

Problema mi directă între bi>er pildă la cazul mitrt m Principate revtj dictiapatriar h iei d şi de asemenea 1» patriarhie în prob] tarea dintre moldo hui Procopie care. •latura egumenulu ricii din Principat« peste opoziţia pal apoi, prevalindu- alegere a capului numirii68.

Conflictul di Limitat însă la ,jut

.ului grec Ignatie. Intre -irescu şi I. Tăutu ; M —iunteni la Constantin«

64 între memorii ia 20 septembrie 1821, 1821, V. A. Urechea, oţ IUI , voi. I, p. 441—«

65 Vlad GeorgescS6 Hurmuzaki, S67 Scarlat Callin:

1961, p. 806.68 Istoria biscric

-ro). III, p. 1 3 4 -1 3 7 ;I, p. 353.

Statutul internaţional şi problema suveranităţii 151

fii marilor puteri au mănătoare celor pe ntrat însă în contra - ică de ce problema străduiesc să îngră-

ă obrăznicie nesufe- ?pturile reale retrase r în ţară” sau chiar continuă pentru a-i -ă ocupe funcţii în

înscrise în legislaţia k ce explică neînce­te, sudiţii şi consu- prin Regulamentele stelor Austriei, au supuşi străini, au

toman dreptul la o u limitat drepturile străini supuşi juris-

tivă, în numeroase aase, ceea ce dove- >tul că ea însemna o .ominaţie sau chiar tâ un scop în sine, spectate drepturile lependenţei. i aspecte : poziţia ştirilor închinate şi, :-a Ţării Româneşti vinţa clerului grec, dreptul de a ocupa necesitatea de a-i

>r, sistematic subli- in 182263.

1897, p. 40.L Urechea, Istoria romă- ?rau obligaţi să renunţe 4, Ibidem, voi. V, p. 258. t româneşti din arhivele t. 46, art. 68, p. 13, 20.

>te cu blestem ca nimeni de cît numai din pămin- tă carte ; în 1786 moldo- ;ptarea ungerii lui Leon ată împotriva mitropoM-

:■ ,,i; Foarte complexă şi rămasă nerezolvată în epoca de care ne ocupăm a fost problema mănăstirilor închinate; existenţa acestor aşezăminte, administrate direct de patriarhia de la Constantinopol, de Sfîntul Munte sau de Locurile Sfinte, reprezenta o directă încălcare a autonomiei Princi­patelor şi în acelaşi timp, datorită trimiterii veniturilor lor în străinătate, o cauză de ruinare economică a Principatelor. Pe acest temei, în egală măsură politic şi economic, autorii de scrieri politice s-au considerat îndreptăţiţi a reclama, fie deplina trecere a mănăstirilor închinate sub autoritatea pămîn- teană fie, dacă aceasta nu era posibil, admiterea dreptului de a le supra­veghea gestiunea. Motivele invocate cel mai des au fost proasta adminis­trare a mănăstirilor şi nerespectarea dorinţelor ctitorilor, argumente care au permis pămîntenilor să interzică la sfîrşitul secolului al XVIII-lea închinarea unor noi mănăstiri; în 1821, profitînd de lipsa de încredere a Porţii în greci, ei au cerut şi obţinut trecerea lor în deplină administraţie pămînteană64. Succesul a fost însă de scurtă durată şi nici febrila activi­tate a lui Grigore al IV-lea Ghica6*', nici memoriile lui Mihai Sturdza66 n-au putut influenţa hotărîrea Rusiei de a sprijini pe greci şi impune, în 1827, revenirea lor la conducerea mănăstirilor închinate.

Problema mănăstirilor închinate n-a fost singurul prilej de înfruntare directă între biserica română şi cea constantinopolitană; ne referim de pildă la cazul mitropoliei Proilavei, care dovedeşte grija cu care se urmărea în Principate revenirea teritoriilor ocupate de Poartă şi trecute sub juris­dicţia patriarhiei d e la Constantinopol, sub vecheaTTurisdictie românească67 şi de asemenea la conflictul extrem de grav dintre biserica Moldovei şi patriarhie în problema numirii mitropolitului Leon Gheuca (1786). înfrun­tarea dintre moldovenii care doreau ungerea pămînteanului Leon şi patriar­hul Procopie care, sprijinit de domnul Alexandru Moruzi, susţinea candi­datura egumenului grec Iacov, punea în discuţie însăşi autonomia bise­ricii din Principate, dreptul ei de a-şi alege singură conducătorul. Trecînd peste opoziţia patriarhiei, moldovenii l-au uns mitropolit pe Leon, iar apoi, prevalîndu-se de vechile drepturi ale ţării, care garantau libertatea de alegere a capului bisericii, au reuşit să obţină de la sultan confirmarea numirii68.

Conflictul dintre biserica română şi cea constantinopolitană nu s-a limitat însă la „nivelul cel mai înalt” . Un important aspect al luptei pentru

tului grec Ignatie. Intre adepţii alungării clerului grec din Principate s-au numărat Tudor Vladi- mirescu şi I. Tăutu; între memoriile anonime cerînd acest lucru, semnalăm pe cel prezentat de munteni la Constantinopol în primăvara anului 1822.

64 între memoriile care au reclamat această trecere, amintim pe cel redactat de emigraţi la 20 septembrie 1821, Documente 1821, voi. II, p. 347 — 349; cel redactat la Iaşi în octombrie 1821, V. A. Urechea, op. cit., voi. X III , p. 102 — 104 ; memoriul din 31 martie 1821, Documente18$l, voi. I, p. 441 — 442. Aceeaşi dorinţă este exprimată şi în art. 63 al Constituţiei cărvunarilor.

66 Vlad Georgescu, Din corespondenţa diplomatică a Ţării Româneşti, p. 53..66 Hurmuzaki, Supliment 1/5, p. 13 — 23.67 Scarlat Callimachi, Vlad Georgescu, Mitropolitul Callimachi şi Rusia, B.©.R., 9—10,

1961, p. 806.68 Istoria bisericii române, voi. II, p. 271; actele legate de acest conflict în Uricarul,

voi. III, p. 134 — 137; V. A. Urechea, op. cit., voi. I, p. 232; Hurmuzaki, seria nouă, voi.I, p. 353.

152 Vlad Georgescu

autonomie l-a reprezentat nerecunoaşterea hirotoniilor făcute la aud1: Dunării şi interzicerea activităţii preoţilor şi diaconilor astfel hirotonisit; chiar dacă erau pămînteni. în 1784 de pildă, muntenii subliniază că a Iu: cinuri bisericeşti la eparhii străine este „împotriva pravilei şi a canoanelor bisericeşti cum şi a obiceiului pămintului” , iar 10 ani mai tîrziu, Alexandri Moruzi porunceşte episcopului de Bîmnic să retragă dreptul de a sluji ir biserici preoţilor care au încălcat această regulă69.

“Constatăm aşadar o străduinţă continuă de a înlătura pe străini dir ierarhia bisericească, de a relua sub jurisdicţie pămînteană eparhiile ocr.- pate de turci şi trecute sub administraţia patriarhiei de la ConstantinOpo’ . de a recunoaşte numai hirotoniile făcute in ţară şi a interzice dreptul d- practică clericilor hirotonisiţi în eparhiile făcînd parte din imperiu. De li toate aceste afirmări autonomiste şi pînă la reclamarea deschisă a autoce- faliei nu era dejsît un pas. El a fost făcut în 1829, cînd memoriul muntean unionist atît de des citat a cerut ca biserica statului românesc independen' să fie „de tot neatîrnată de biserica cea mare a Ţ ar^adului şi să se cîrmu- iaseă printr-un sinod^ local, .de. vsine”■u m a , a a a M '

Problema teritoHuTC^^ în lupta pentru afirmarea idealurilor naţio­nale, de independenţă, cărturarii şi oameni

politici români au fost aduşi a-şi expune poziţia faţă de problema terito­riului şi a frontierelor, cu atît mai mult cu cît acestea erau necontenit pu- în primejdie de politică expansionistă a marilor puteri vecine. Primei- incriminări ale pierderilor teritoriale apar în memoriul prezentat Porţii ir 1774 de Cuza şi Chirică, care arată că deşi Moldova a fost „de tout temps e* toujours comme un fief séparé, independent” , privilegiile i-au fost încălcate, iar „plusieurs de nos terres nous furent ravies dans des différentes partie« de la Moldavie” 71 ; în 1775, memoriul moldovenilor către Repnin dezvoltă această idee, formulînd teoria conform căreia Poarta s-ar fi obligat, pro capitulaţii să respecte integritatea teritorială a Principatelor şi să le apere de orice încercare de anexiune. Autorii se plîng că „ d ’un côté les autrichien^ de l ’autre les turcs de Hotin et les tatares de Budziac partagent comme un- proie assurée notre misérable pays” şi atrag atenţia că dacă „la Porte a des différends avec les autrichiens notre patrie n’est pas tenue aies aeco moder par son démembrement” 72. Cu mici diferenţe, această idee revin- la numeroşi scriitori, între care amintim pe lordache Rosetti-Rosnovanu. pe Naum Rîmniceanu, pe Zilot Românul şi pe Grigore Băleanu. Mihai Sturdza avea chiar curajul să explice Rusiei în 1829 că Poarta se angajas- să apere Moldova de orice agresiune „et de la maintenir dans son intégrité

69 V. A. Urechea, op. cit., vol. I, 396 ; vol. V I, p. 21 ; porunca este reînnoită în 1804, subU niindu-se lămurit că pot fi recunoscute numai hirotoniile făcute în Principate, Ibidem, vol. VIII. p. 312.

i 70 Art. 14, Hurmuzaki, vol. X , p. 647 — 649; vezi şi Mémoires, p. X V III.i 71 Hurmuzaki, seria nouă, vol. I, p. 108.

72 Mémoire preserité a S. A. l’ambassadeur prince Repnin par les boyards de Moldavi-, art. 6, p. 101-102.

anterieure ?ans partage ou r-ej acum şi coneej formula „fă ^ nunţii Carpaţi

Aceste « ale marilor pni îoriale erau cel una raielele t« fixarea graniţe abiec t de eon său din 6 augu in care descrie »ting al Dunăr aceste idei in documente «â raielelor Ti. rrentare ale h cit mai graba’ nemorii adre retrocedarea t

conştien afective atit ti Aerfîinţarea k i^-olelor aflai ■rfîrşirul secol

I aenţanr T% a < Twdor Yladir

- Dunăre Ai a.f-2pra fapm

zidit (ce

*» Mrr-or

= F-riwI o i i hn R u m

nnztmik-r estf

~ Intre.

acpol in 1

71 M o h * C. D. . “ M cm

re;. p l i i Urii «fa

Statutul internaţional şi problema suveranităţii 153.

ute la sudv l hirotonisit iază că a !&i a canoanelor a. Alexandre de a sluji ir

e străini dir parEile oec- îstantinopol e dreptul d* periu. I)e li isă a a u toc-e- iul murite»* independen* să se eîrmc-

irilor n;»ţi<>- şi oameni:

lema tento- )ntenit pu.se ne. Primele a t Porţii in 'Ut temps e* st ineălcate. ntes pârtie» tiu dezvoltă >bligat prit să le apere autrichien* eomme uoe •la Porte * ă Ies aeeo-.. .. :v . • -

ioinovann. mu. ilibai şe an ga ja i >n integrit-

in 1804, soj»i- >m. voi. V IIL

de Moldavie.

antérieure sans jamais lui faire ou bien tolerer qu’on en fasse le moindre partage ou séparation” 73. Alături de ideea integrităţii teritoriale apare acum şi conceptul de frontiere naturale, exprimat de Grigore Băleanu în formula „să se elibereze patria noastră cu toate hotarele ei naturale de la munţii Carpaţi şi pînă la jumătatea fluviului Dunărea” 74.

Aceste concepţii au avut prilejul să înfrunte permanentele porniri ale marilor puteri vecine. în ordine cronologică, cele mai vechi litigii teri­toriale erau cele cu Poarta ; moldovenii şi muntenii au considerat întotdea­una raielele teritoriu românesc şi au cerut sistematic desfiinţarea lor şi fixarea graniţei pe talvegul Dunării 75. Problema raielelor a reprezentat un subiect de continuă preocupare pentru Mihai Cantacuzino ; în memoriul său din 6 august 1772, el a inclus un paragraf intitulat „Desp *e cetăţi” în care descrie împrejurările în care turcii au ocupat fortăreţele de pe malul stîng al Dunării la începutul veacului al XYI-lea ; şi mai pe larg sînt reluate aceste idei în Istoria Ţării Româneşti, în care se străduieşte pe bază de documente să dovedească drepturile istorice ale Principatului asupra raielelor76. Memoriile de după 1774 folosesc în general argumentele docu­mentare ale luiM. Cantacuzino, punînd în evidenţă necesitatea rezolvării cît mai grabnice a problemei enclavelor turceşti la nordul Dunării. Unele memorii adresate Porţii, şi de aceea mai prudente, se mărginesc a cere retrocedarea teritoriului raielelor fără dărîmarea cetăţilor 77 ; cele mai multe însă, conştiente de faptul că independenţa sau chiar autonomia nu pot fi efective atît timp cît turcii vor ocupa aceste capete de pod, au cerut hotărît desfiinţarea lor, fixarea graniţei pe talvegul Dunării şi retrocedarea tuturor insulelor aflate în jumătatea de nord a fluviului. Această poziţie, care la sfîrşitul secolului al XV III-lea a avut în Ion Cantacuzino un dîrz repre­zentant 78, a devenit generală în perioada revoluţiei de la 1821, cînd însuşi Tudor Vladimirescu anunţă intenţia răsculaţilor de a ocupa cetăţile de la Dunăre 79. Acelaşi lucru este afirmat în memoriile boierilor, care insistă asupra faptului că „nu cu cheltuiala din haznaoa împărăţii otomaniceşti

s^au zidit (cetăţile Y.G.) ci cu sudorile şi ostenelile Ţării Româneşti” 80. în73 Memoriu privind relaţiile dintre Principate şi Imperiul otoman (28 februarie 1829),

p. 2 3 -2 5 .74 Memoriul de la Cîmpulung (aprilie 1821), p. 54 — 56 ; ideea este reluată aproape în acei­

aşi termeni în Memoriul unionist muntean din 1829, art. 2, p. 647 — 649.75 Primul care formulează această cerere a fost Gavril Callimachi, într-o scrisoare adre­

sată lui Rumianţev (decembrie 1769), Arhiva românească, voi. I, p. 166 — 167; poziţia muntenilor este expusă în memoriul redactat tot în 1769 şi prezentat Ecaterinei a Il-a la Peters- burg în martie 1770, Ibidem, p. 213 — 216.

76 Al doilea memoriu prezentat contelui Orlov, p. 506 — 508, Istoria Ţării Româneşti, p. 8 6 -9 9 , 101-102.

77 între memoriile care s-au aşezat pe această poziţie amintim pe cele prezentate la Con- stantinopol în 1774 de ambele principate, cele înaintate de munteni, moldoveni şi Al. Ipsilânti lui Repnin în 1775.

78 Memoriul de la Siştov, art. 1, p. 1130.79 C. D. Aricescu, Acte justificative la istoria revoluţiei române de la 1821, p. 91.80 Memoriul emigraţilor de la Braşov adresat ţarului (1821), E. Vîrtosu, 1821. Dale şi

fapte noi, p. 125 ; cererea revine în Memoriul anonim muntean privind reorganizarea adminis­traţiei ţării (decembrie 1822), art. 1, p. 225.

154 Vlad Georgescu

JL,

timpul războiului ruso-turc din 1828—1829 muntenii şi moldovenii revin insistent asupra acestei probleme 81, obţinând în cele din urmă, prin tratatul de la Adrianopol, împlinirea deplină a revendicărilor.

Litigiile teritoriale cu Poarta au înainte de toate un substrat politic, desfiinţarea raielelor fiind o condiţie sine qua non pentru realizarea unei desprinderi reale a Principatelor din cadrul sitemului politic otom an; luările de poziţie sînt raţionale, lipsite de conţinut emotiv şi fără a face apel la sentimentul naţional.

Conflictele teritoriale cu Austria nu se referă numai la Bucovina şi nu apar abia în veacul al X V IIÎ-lea ; planurile anexioniste ale curţii de la Yiena, sesizate încă de Constantin Brîncoveanu, fuseseră puse în lumină, fără echivoc, prin ocuparea Olteniei în prima jumătate a veacului al XVIII-lea. După 1750, încălcările sistematice de hotar, „călcarea pămîntului ţării” , mutarea arbitrară a vulturilor împărăteşti „în pămîntul ţării” 82 au dat naştere la numeroase conflicte, prelungite pînă tîrziu în veacul alX lX -lea 83. La toate acestea a venit să se adauge în 1775 neaşteptata anexare a nordului Moldovei.

încă înainte de încheierea convenţiei dintre Poartă şi Austria, mol­dovenii s-au adresat feldmareşalului Baiko cerînd explicaţii pentru ocu­parea nordului ţării de către trupele imperiale, iar îndată după aflarea prevederilor convenţiei, divanul a împins pe domn să protesteze pe lîngă Poartă şi să ameninţe chiar, că va cere ajutorul Rusiei; în vara anului 1775, cancelarul Kaunitz era înştiinţat de ministrul său la Constantinopol că moldovenii continuă „a se folosi cu multă îndărătnicie de cele mai extreme mijloace pentru a deştepta în toate părţile ura contra convenţi- unii încheiate cu Poarta” 84. Reacţiile nu s-au limitat însă la Moldova, una din cele mai violente ditirambe antiaustriece datorîndu-s^ munteanului Zilot Românul. Acesta nu se mulţumeşte a incrimina încălcările de hotar şi anexarea Bucovinei, dar dînd dovadă de un modem spirit naţional, acuză pe austrieci şi de anexarea Transilvaniei „ce ţinea tot de vechea Dacie, în care au lăcuit şi lăcuiesc fraţi ai noştri români” 85.

81 Memoriul unionist muntean din 1829, art. 3 — 4, p. 647 — 649 ; Memoriul lui M. Sturdza privind relaţiile dintre Principate şi Imperiul otoman (28 februarie 1829), p. 26 — 27.

82 Act al divanului Ţării Româneşti (1794), V. A. Urechea, Istoria românilor, voi. V. p. 485 - 488.

83 Semnalăm în primul rînd pe cele din 1782 şi 1784, în care interesele ţării au fost apărate de Hagi Stan Jianu ; in 1791, Mihai Şuţu instituie o comisie pentru cercetarea „hota­relor dinspre munţi, de nu s-au mai întins cu tablele încoace” ; noi conflicte în 1793, 1794. 1803, 1804 ; în 1817, T. Vladimirescu, în calitate de vătaf de plai la Cloşani, porneşte împreună cu Iordache Oteteleşanu o acţiune pentru îndreptarea hotarului încălcat de austrieci; numeroase intervenţii împotriva încălcărilor ilegale face şi Grigore al IV-lea Ghica.

84 N. Iorga, Acte şi fragmente, voi. II, p. 82 ; A. D. Xenopol, Originile partidului nafinonaiIn România, „A n. Acad. Române” . M.S.I. 11/28, Bucureşti, p. 589; V. A. Urechea, op. cit.. voi. I, p. 153.

86 Desluşire, p. 310; semnalăm de asemenea ca o dovadă a reacţiei faţă de anexareaBucovinei, larga circulaţie a cronicii rimate dedicată morţii domnitorului Grigore al IlI-leaGhica, precum şi jucarea la Blaj in 1777 — 1778 a unei piese cu aceeaşi temă.

.. în ceea ce p reacţie asemănă to 182986.

Problema t* rale au reprezenta bînd întregul teri: de he ar învredni< cei din început, j

Despre armaţi $

'tatutul internat independenţă. Eli puternice, a cărei] libertăţilor ei. Ap n3or88, preamârà Ţepeş, Mihai Vit« glorie militară şi i pămîntene de căi încercare a Porţii Urmarea firească : jiănimtene, formi

_■-isifnnţarea unui o in Ţara Românea nou discutată, iar perioada 1788—11 fireşte în. cele legs acestea din urmă însuşi93, apoi me Braşov adresat x. intitulată îndrept* in memoriile din.

86 Uricarul. voi Iaşi, 1936, p. 16 ; Arh. 17 ; Mémoires, p. 21 ; in preajma tratatului «

87 N. Bimniceu88 Pentru D. F

vol. I, p. 100-101.89 Arhioa rontta

• : 90 M. Cantacuâi24 lulie 1772), p. 487- 2. p. 498.

91 Hurmuzaki. i 1131 ; în 1793 s-a deti V. A. Urechea, op. e

92 Amintim m«i în 1807 şi scrierile lm

93 Cererile nom

venii revin rin tratatul

Tat politic, izarea une, g otoman; a face apei

□vina şi nu urtii de la imină, fără SYIH-lea. jămîntuliiî d ţării” ** veacul al

ea.şteptatj

ştria, mol- ‘ntrn oen- pă aflarto e? pe lingă tra anului antinopol i cele mai convenţi- iova, nrr. nteanulci ■ de hotar naţionaL ie vechea

M . Sturdsi

tor, voL V.

ării au fa c area ..boLs- 1793, 179*. e împreEaâ numéro»*

ii naţina®mea, op. c i ,

' anexară al III-* »

Statutul internaţional şi problema suveranităţii 155

în ceea ce priveşte prevederile păcii de la Bucureşti ele au stîrnit o reacţie asemănătoare ; proteste au fost înmînate în 1812, 1815,1818,1821, 182986.

Problema teritoriului, lupta pentru cîştigarea unor frontiere natu­rale ău reprezentat un teren de manifestare a tendinţelor de unitate, înglo- Mnd întregul teritoriu locuit de români, vechia Dacie ,,ale căriia hotară o ! de ne-ar învrednici dumnezeu vreodată a le aduce iar în starea stăpînirii cei din început, precum şi dorim” 87.

Despre armată şi război Concepţiile asupra armatei şi războiului seîncadrează în ansamblul teoriilor privind

[ ''statutul internaţional al Principatelor, lupta pentru autonomie sau independenţă. Ele militau pentru crearea unei forţe militare pămîntene puternice, a cărei funcţie principală urma să fie apărarea ţării şi menţinerea libertăţilor ei. Aproape toate scrierile subliniază vitejia naturală a româ- niMr88, preamăresc victoriile lui Mircea cel Bătrîn, Ştefan cel Mare, Ylad Ţepeş, Mihai Viteazul şi pun în evidenţă deosebirea dintre strămoşeasca glorie militară şi decadenţa armatei în epoca fanariotă. Desfiinţarea oştirii pămîntene de către C. Mavrocordat este aspru criticată şi considerată o încercare a Porţii de a lipsi Principatele de orice posibilitate de apărare. Urmarea firească a acestei poziţii a fost încercarea de reînfiinţarea arfiaatei pămîntenej formulată prima dată în memoriile din 1769 care propun

_-ffifnhţarea unui corp de 20 000 soldaţi, cu unităţi de cavalerie şi artilerie în Ţara Românească, de 12 000 soldaţi în Moldova 89 ; problema este din nou discutată, iar cererea repetată în memoriile din anul 1772 90, în cele din perioada 1788—1791 91, în scrierile premergătoare mişcării de la 1821 92 şi fireşte în. cele legate nemijlocit de răscoala lui Tudor Yladimirescu. între acestea din urmă cităm în primul rînd pe cele ale conducătorului răscoalei însuşi93, apoi memoriul lui Grigore Băleanu, memoriul emigraţiei de la Braşov adresat ţarului (1821), memoriul din decembrie 1822 şi scrierea intitulată îndreptarea Ţării (1822). Moldovenii prezintă aceeaşi revendicare în memoriile din octombrie 1821, 5 august 1822, în cel adresat Porţii de

86 Uricarul, vol. I, p. 240 — 243, vol. IV, p. 343 — 356; Gh. Ungureanu, Familia Sion, Iaşi, 1936, p. 16 ; Arh. statului, Bucureşti, A. N., fond Rosetti-Rosnovanu, CCLIII/39, CCLV/17 ; Mémoires, p. 21 y Hurmuzaki, Supliment 1/5, p. 29 — 32 ; I. Nistor, Principatele Române in preajma tratatului de la Adrianopol, „An. Acad. Române” , M.S.I. 11/23, Bucureşti, p. 40.

87 N. Rimniceanu, Cronica inedită, p. 90.88 Pentru D. Fotino această vitejie este o moştenire dacă, Istoria generală a Daciei,

vol. I, p. 100-101.89 Arhiva românească, vol. I, p. 209 — 210, 213 — 216.

-, : 90 M. Cantacuzino, Primul memoriu prezentat delegaţiei Austriei la congresul de laFocşani (24 Iulie 1772), p. 487 — 488; Al doilea memoriu prezentat contelui Orlov (6 august 1772), anexa2, p; 498.

1 ‘ 91 Hurmuzaki, voi. X IX /l , p. 444; Ion Cantacuzino, Memoriul de la Siştov, art. 5, p. 1131 ; in 1793 s-a decis crearea unei flotile pe Dunăre, sub comanda spătarului E. Văcărescu, V. A. Urechea, op. cit., vol. V, p. 96 — 100.

92 Amintim memoriul emigraţilor munteni din 1802, cel moldovean adresat lui Napoleon în 1807 şi scrierile lui I. Rosetti-Rosnovanu din anii 1818 — 1821.

93 Cererile norodului românesc, art. 11, p. 273 ; A. Oţetea, Tudor Vladimirescu, p. 171.

156 Vlad Georgescu

delegaţia chemată la Constantinopol în primăvara aceluiaşi an, în cele irezentate ţarului şi consulului Minciaki la sfîrşitul lui.

Primii domni pămînteni au căutat să pună în practică aceste idei şi să creeze detaşamente de oşteni pămînteni; ei s-au lovit însă de ostilitatea ş: opoziţia hotărîtă a turcilor, care au comunicat prin intermediul paşei de Silistra că ,,mi s-au înţeles scopul acestei recrutări” şi au poruncit încetarea

! ei94. Lupta a continuat însă, intensificîndu-se în preajma tratatului de la Adrianopol cînd conceptul de armată pămînteană se transforma în cel de

| armată naţională; semnalăm astfel luarea de poziţie a lui 8. Marcpvic: care vorbeşte de ,,o armie naţională îndestulă spre a apăra patria de veri ce primejdie” 95 şi cea a autorului memoriului unionist muntean din 1829 cart- socoteşte că, pentru a-şi putea îndeplini această sarcină, armata Ţări: Eomâneşti trebuie să aibă un efectiv de 25 000 soldaţi, instruiţi „după tactica evropeniască” , şi o flotilă militară pe Dunăre de cel puţin 25 vase9*

Constatăm aşadar că începînd din 1769, atît muntenii cît şi moldo­venii au militat sistematic pentru obţinerea dreptului de a reînfiinţi armata pe care turcii şi fanarioţii o desfiinţaseră de teama repetării gestulu: lui D . Cantemir; această stăruinţă se explică însă tocmai prin dorjnţt românilor de a crea un instrument cu ajutorul căruia să-şi poată impune programul politic şi apăra drepturile cucerite. Caracterul ofensiv al oştirii apare limpede în evidenţă în timpul tuturor războaielor ruso-turce cînd românii au organizat active unităţi de voluntari şi, de asemenea, în timpul revoluţiei de la 1821, cînd atît Tudor Yladimirescu cît şi boierii care l-au sprijinit au considerat că „făr de arme nu o să ne putem izbăvi ţara din mîinile celor ce au mîncat-o atîţia ani” 97; tot acum, Grigore Băleanu defineşte armata ca o forţă menită „să se împotrivească şi să respingă orie* încercare lacomă care din altă parte ar îndrăzni să tulbure liniştea şi suve­ranitatea acestei provincii între hotarele ei şi să atingă un fir de păr din integritatea ei” 98.

Neutralitatea şi protectoratul european

Existenţa unui neîncetat pericol extern, neputinţa încheierii unor alianţe stabile şi sincere, precum şi greutatea pentru român:

de a se menţine ca unitate politică separată au dus încă de la mijlocul veacului al XV III-lea la apariţia ideii de neutralitate, protectorat şi garanţie europeană.

94 Pentru acţiunea lui Ioniţă Sandu Sturdza vezi Documente 1821, voi. III, p. 173 — 174. M. Guboglu, Un mănunchi de documente turceşti privind evenimentele din Ţările Româneşti ir. jurul anului 1821, în „Revista arhivelor” , 1, 1958, p. 231; pentru cea a lui Grigore al iV - le . Ghica, N. Bălcescu, Puterea armată şi arta militară la români, Iaşi 1844, passim, M. Guboglu. Catalogul documentelor turceşti, voi. I, p. 306 ; în 1826 se spera la Bucureşti că Poarta va permiU organizarea unui corp de 10 000 oşteni, Hurmuzaki, voi. X , p. 378.

95 Ideie pe scurt asupra tuturor formelor de oblăduiri, art. 5, p. 150.96 Art. 10, p. 647-649.97 Documente 1821, voi. II, p. 35. ::98 Memoriul de la Ctmpulung, p. 54 — 56.

Unii ouma Tuia lui D. Cant< -ajutorul Busiei prateetoAtul ţai politice româneţl d*? c-ele mai mul adevăratelor cen Principatelor de

; râtul rus e>re o I I t n H î Peter-burgi

rincera şi explicai «ă influenţa ru#â un sprijin in .../ţii .•semăna de a«« 'Arului la Con.-"a ţaţelor, ca aceşti Busia să de'Chidî « rai o va şi in toa anii următori ad *e poată bucura ie urmează exemţ acreditat" 101 (II de la Kuciuk Ka â încuviinţau d

: româneşti, inecd Hmita pe această -aire — scria Grij manière les prêt prilejul insă 'â româneşti, ci a ui i i transformarea (deceniul al 7-lea rrrimele decenii a r-utere vecină un

ILţîa fel de perieulc unii scriitori -ă intereselor Princi protectoratul eok la D. Cantemir. < Mihai Cantacuzc „supt ocrotirea t citeva luni mai

99 Anaforaum p io« Memoriul »

iilor munteni adresat101 Hurmuzaki.102 Ylad Geor^-

Statutul internaţional şi problema suveranităţii 157

îiaşi an, în cele

aceste idei şl să de ostilitatea şi mediul paşei de runcit încetarea tratatului de la Eforma în cel de ui S. Marcovici patria de yeri ce u din 1829 care i, armata Ţării instruiţi „după puţin 25 vase96, iii cit şi moldo- de a reînfiinţa îpetării gestului ai prin dorinţa i poată impune fensiv al oştirii ruso-turce cînd enea, în timpul >oierii care l-au izbăvi ţara din rigore Băleanu ă respingă orice liniştea şi suve- l fir de păr din

;ricol extern, nţe stabile şi )entru români de la mijlocul protectorat şi

III, p. 173-174 , rărite Româneşti ir. i Grigore al IV-Iea issim, M. Guboglu. Poarta va permite

Unii oameni politici şi autori de programe reformatoare, continuînd linia lui D. Cantemir, au căutat să-şi impună programele autonomiste cu .ajutorul Eusiei şi au militat pentru schimbarea suzeranităţii sultanului cu prqteetoAtul ţarului ; trebuie însă să arătăm că în ansamblul literaturii politice româneşti, aceste scrieri sînt foarte puţin numeroase. Ele servesc de cele mai multe ori drept introducere diplomatică pentru prezentarea adevăratelor cereri care, aşa cum am arătat, tindeau spre dezangajarea Principatelor de orice influenţă străină. Dacă ideea trecerii sub protecto­ratul rus este o figură de stil, în schimb, lupta pentru recunoaşterea drep­tului P et ersl)urguiui de a interveni în favoarea Principatelor a fost o dorinţă

.sinceră şi explicabilă. Cărturarii şi oamenii politici şi-au dat seama de faptul ca influenţa rusă poate reprezenta o contrapondere a influenţei otomane şi un sprijin în acţiunea de emancipare politică şi economică de sub controlul Wtûjnan^ de aceea, încă din 22 iulie 1774, muntenii propun ca ministrul ţarului la Constantinopol să aibă dreptul a interveni în favoarea Princi­patelor, ca acestea să aibă un agent diplomatic pe lîngă curtea rusă, iar Eusia să deschidă la rîndul ei un consulat la Bucureşti şi viceconsulate la Craiova şi în toate oraşele de pe linia Dunării99. Memoriile muntene din anii următori adaugă cererea ca şi capuchehaia ţării la Constantinopol să se poată bucura de protecţia ambasadorului rus 10°, iar cele moldovene le urmează exemplul, reclamînd dreptul de a avea la Petersburg un „deputat acreditat” 101 (1783)/Toate acestea arată că prevederile tratatului de pace de la Kuciuk Kainardji, care dădeau anumite drepturi ambasadorului rus şi încuviinţau deschiderea de consulate, au fost de fapt revendicări româneşti, încercări de a internaţionaliza problema Principatelor şi a limita pe această cale ingerinţele turceşti : ,,l ’influence russe nous est néces­saire — scria Grigore al IY-lea Ghica — pour contrebalancer d ’une bonne manière les prétentions exorbitants des autres” 102. Aşa cum am avut prilejul însă să arătăm, ţarismul nu s-a mulţumit a sprijini drepturile româneşti, ci a urmărit propriile sale scopuri expansioniste, ceea ce a dus 'la transformarea sentimentului de simpatie şi încredere, dominant în deceniul al 7-lea al veacului al XYIII-lea, la teama şi neîncrederea din primele decenii ale veacului următor. Conştiinţa faptului că fiecare mare

• putere vecină urmăreşte în fond propriile sale interese şi că acestea pot fi la fel de periculoase pentru români ca şi dominaţia otomană a făcut pe unii scriitori să considere că cea mai bună formulă pentru respectarea intereselor Principatelor este întemeierea unui stat tampon, neutru, sub protectoratul colectiv al marilor puteri. Ideea de stat tampon apăruse încă la D. Cantemir, dar practic şi precis problema se pune abia în 1772 cînd M itai Cantacuzino a propus crearea unui principat independent, aflat „Supt ocrotirea celor trei avtocraţi : al Bosiei, al Austriei şi al Prusiei” ; cîteva luni mai tîrziu, memoriul adresat lui Obrescov pune în evidenţă

99 Anaforaua pentru priviteghii, adresată mareşalului Rumianţev (22 iulie 1774), passim.:■!■ 100 Memoriul adresat de Al. Ipsilanti lui Repnin (mai 1775), art. 5, p. 97 ; Memoriul boie­

rilor munteni adresat aceluiaşi (august 1775), p. 110—111.101 Hurnuizaki, seria nouă, voi. I, p. 244 — 245.iio2 v [ai:i Georgescu, Din corespondenţa diplomatică a Ţării Româneşti, p. 154.

158 Vlad Georgescu

avantajele existenţei unui stat tampon românesc care „să slujească tot­odată şi ca hotar între toţi, fiind ocrotiţi de toţi, ca să lipsească cu desăvîr- şire orice scandal întîmplător” ; în 1774 M. Cantacuzino reia aceste idei propunînd din nou ruşilor instituirea unui protectorat ruso-austro-prusac103.

Deşi implicit exprimat în toate aceste memorii, principiul de neutra­litate apare lămurit formulat abia în 1787, cînd mitropolitul Grigore şi E. Văcărescu au încercat să obţină de la Yiena recunoaşterea neutralităţii Ţării Româneşti în cazul unui conflict militar ruso-austro-turc 104 ; şi mai explicit este memoriul prezentat la Siştov (1791), în care, în numele diva­nului, Ion Cantacuzino propune, ca în timp de pace, Principatele să se afle sub protecţia colectivă a Rusiei şi Austriei, ca nici o putere vecină să nu aibă dreptul a întreţine trupe pe teritoriul lor, iar în timp de război, acesta să fie declarat neutru 105. Moldovenii dezvoltă idei asemănătoare în memoriul adresat lui Napoleon în 1807 ; pentru a-1 impresiona pe împărat, autorul anonim insistă asupra politicii ţariste şi cere sprijinul pentru crearea unui stat românesc tampon „barrière redoutable entre le nord et le midi” , aflat sub garanţia dar nu protectoratul marilor puteri106. Inde­pendenţă şi unire „sous un seul chef, protégé de toutes les puissances, pom’ que toute influence et préponderence soit intérieure soit extérieure y cesse à jamais” este cerută şi în preajma tratatului de la Adrianopol107.

★

Colaborarea Am arătat în unul din capitolele precedente căsud-est europeană evoluţia istorică a poporului român este înţeleasă

de cei mai mulţi cărturari ca o luptă între orientI şi occident, între forme de organizare, de cultură şi civilizaţie europene şi

asiatice. Această mentalitate a reprezentat un handicap în calea strîngerii legăturilor cu popoarele balcanice, care, deşi fără voia lor, se aflau totuşi în sfera de dominaţie a unui sistem de care românii căutau să se dezan- gajeze cît mai complet.

Cu foarte rare excepţii, în gîndirea politică românească nu exista un ideal pan-balcanic ; la mijlocul veacului al XVIII-lea popoarele slave de la sudul Dunării nu reprezentau încă o forţă politică, iar cît priveşte pe greci, divergenţele precumpăneau în mod evident asupra punctelor de înţelegere. Ideea luptei comune împotriva otomanilor a existat totuşi în unele momente, întemeindu-se atît pe comunitatea de religie cît şi, mai ales, pe îndemnurile venite din partea Eusiei. Un astfel de moment pan- balcanic, pe temeiuri pan-ortodoxe, a existat în anii 1768—1774 cînd Ecaterina a Il-a a desfăşurat steagul cruciadei antiotomane, chemînd la răscoală pe toţi supuşii ei creştini ; astfel, la 19 ianuarie 1769, împărăteasa

103 A l doilea memoriu adresat contelui Orlov, p. 494 ; al doilea memoriu adresat con­telui Obrescov, p. 513, N. Iorga, Genealogia Cantacuzinilor, p. 191 — 192.

104 Al. Vianu, Mişcarea naţional-eliberatoare şi N. Mavrogheni, în „Studii” , 5, 1956, p. 49.106 Memoriul de la Siştov, art. 5—6, p. 1131.106 Memoriu moldovenesc adresai lui Napoleon, p. 415 — 419.107 Memoriu moldovenesc din 1829, Hurmuzaki, voi. X X I, p. 146.

-cria lui Pîrvu Can* voastre şi a tuturor pan-ortodox apare i boieroaicelor munte) la memoriile prezer. Obrescov în 1773 : i încă afirmat de Mi ..libertatea tuturor «

Nu ştim ce ro in planurile sale de er im nepot al Есатет proiectul domnului J rea grecilor şi a romi doi domnitori fanari aşa de altfel cum ni

La începutul : ale sîrbilor şi îndemi unele idei federali» :< eirmuit de familia ca neşti a sprijinit efec*. un mic corp de oas arătîndu-şi „pe fa~ă i şi contribuind — in răsculaţilor. Pe plan a Principatelor peTun ?i refuzînd să sprijin se explică prin fapr ezitau să mizeze, nefi balcanice; ei аргоЫ dar înţeleg să-şi pă şi bulgarii ce vor voi conducătorul partid* vom putea ca să ne e

Nerespectarea a dus în 1821 la o inî

— a divergenţelor Beldiman subliniază eu toţii una nu-s"13 in martie 1821 că ţ

108 N. Iorga. Gene»109 Uricarul, voL 1 uo I. C. Filitti. L'm

1934, p. 427; M. Botzaris ш Raport consular112 N. Iorga. Istorii

si opera lui D. Fotino. Bai113 Jalnica tragodi

Statutul internaţional şi problema suveranităţii 159

>ă slujească tot- ască cu desăvîr- reia aceste idei mstro-prusac103. ipiul de neutra- 'litul Grigore şi rea neutralităţii-turc 104 . şi maiin numele diva- incipatele să se •utere vecină să timp de război, isemănătoare în ana pe împărat, prijinul pentru “ entre le nord puteri106. Inde- >uissances, pour terieure y cesse »pol107.

e precedente că in este înţeleasă ptă între orient ţie europene şi calea strîngerii se aflau totuşi

iu să se dezan-

îască nu exista popoarele slave iar cît priveşte a punctelor de t existat tot,uşi îligie cît şi, mai e moment pan- '68—1774 cînd nane, chemînd >9, împărăteasa

•moriu adresat con-

i ” , 5, 3 956, p. 49.

scria lui Pîrvu Cantacuzino că scopul războiului este „mîntuirea patriei voastre şi a tuturor creştinilor vecini, de la robia turcească” 108. Idealul pan-ortodox apare în numeroase scrieri ale vremii, de la corespondenţa boieroaicelor muntene cu Bcaterina la pastoralele lui Gavriil Calimachi, la memoriile prezentate la Petersburg în 1770, la memoriul înaintat lui Obrescov în 1773; în preajma păcii de la Kuciuk-Kainardji, el mai era încă afirmat de Mihai Cantacuzino, care cerea împărătesei să asigure „libertatea tuturor creştinilor şi a noastră” 109.

Nu ştim ce rol atribuia românilor domnitorul Alexandru Ipsilanti în planurile sale de creare a unui stat balcanic, peste care urma să domnească un nepot al Ecaterinei a I l - a ; ştim de asemenea foarte puţin despre proiectul domnului Alexandru Mavrocordat-Firaris, care urmărea răscula- rea grecilor şi a românilor împotriva P orţii110 ; în orice caz, proiectele celor doi domnitori fanarioţi nu se reflectă în gîndirea politică românească, aşa de altfel cum nu se reflectă nici planurile federaliste ale lui Rhigas.

La începutul veacului al X lX -lea , încurajat de succesele militare ale sîrbilor şi îndemnat de Adam Czartoryski, Constantin Ipsilanti a emis unele idei federaliste, tinzînd la crearea unui mare stat creştin balcanic cîrmuit de familia sa ; pentru a-şi împlini scopurile, domnul Ţării Româ­neşti a sprijinit efectiv răscoala sîrbească, trimiţînd arme, provizii şi chiar un mic corp de oaste. Boierimea română a încurajat această atitudine, arătîndu-şi „pe faţă dorinţă ca Serbia săfie desprinsă de imperiul otoman” 111 şi contribuind — independent de domn — la ajutorarea materială a răsculaţilor. Pe plan politic însă, ea s-a opus oricăror încercări de augajare a Principatelor pe un drum federalist, intrînd în conflict deschis cu Ipsilanti şi refuzînd să sprijine proiectele sale politice şi militare. Această atitudine se explică prin faptul că panbalcanismul a fost- o carte pe care românii ezitau să mizeze, nefiind convinşi de identitatea lor de interese cu popoarele balcanice; ei aprobă şi încurajează lupta acestora pentru independenţă dar înţeleg să-şi păstreze o deplină libertate de acţiune : „facă grecii şi bulgarii ce vor voi în pămîntul lor — ar fi declarat Constantin Filipescu, conducătorul partidei pămîntene în 1817 — iar noi românii vom face ce vom putea ca să ne mîntuim de relele ce ne apasă” 112.

Nerespectarea de către greci a acestei neutralităţi binevoitoare adus în 1821 la o înfruntare directă şi la afirmarea — desigur prea pătima­şă — a divergenţelor de interese dintre cele două popoare. Astfel de pildă, Beldiman subliniază în cîteva rînduri că „moldovenii şi cu grecii, că cu toţii una nu-s” 113, iar boierii moldoveni scriu contelui Capodistria in martie 1821 că ţelurile eteriştilor sînt „străine de existenţa noastră

6,

108 N. Iorga, Genealogia Cantacuzinilor, p. 423 — 425.109 Uricarul, vol. VI, p. 173-174.110 I. C. Filitti, L’ancienne solidaritée balcanique et la Roumanie, în „Les Balcans” , 5

1934, p. 427; M. Botzaris, op. cit., pp. 19, 74 — 75.111 Raport consular francez din 1804, Hurmuzaki, vol. X VI, p. 66.112 N. Iorga, Istoria românilor, voi. VIII, p. 234 ; V. Papacostea, Date nouă despre viaţa

şi opera lui D. Fotino, Balcania, VII, 1944, p. 327.113 Jalnica tragodie, p. 359.

16Q Vlad Georgescu

politică” , idee expusă pe larg şi în scrisoarea adresată prinvjnj Gh. Cantacuzino-Deleanul, comandantul trupelor eteriste din M o l d o - 3 Afirmarea divergenţei dintre români şi greci este punctul central al ser -~A lor lui Zi lot Românul, 'Naum Rîmniceanu, Iordache Rosetti-RosnovamJ Miliail Sturdza şi ale altor scriitori de mai mică importanţă, cum ar j Gh. Peşacov, V. Pogor, G. Pîrvulescu sau I. Dîrzeanu ; pentru starea de spaJ a oamenilor politici munteni şi moldoveni este semnificativ că din -r 208 memorii şi proiecte de reformă redactate între 1769 şi 1830, n u m an conţin propuneri privind o eventuală colaborare cu popoarele sud-dunăi-i J împotriva opresorului comun115.

Rezultatul imediat al acestei ostilităţi reciproce a fost asasin.. -* lui Tudor Vladimirescu şi înfrîngerea eteriştilorla Drăgăşani, renunţ pentru moment la orice proiecte federaliste şi de colaborare balcani'Â. Înfruntarea a fost însă de scurtă durată şi îndepărtarea domnilor fanar! - y iar mai apoi prevederile păcii de la Adrianopol au transformat radio* sentimentele românilor faţă de greci în special, faţă de în general, creînd premizele pentru o viitoare — eficace şi

-^te^efeborSre- nKl̂ eslreTmtpeanăi. ___________

:*ă<6 sen

é t xrfdk,.. '•C JIA I* --

.-TJL'l-Tüi*.

i i i:

ÎTinii JfaimijKţtiî.(gm-a xk r a t t l

VMM114 Hurmuzaki, Supliment 1/4, p. 1- 315 Mémoires, p. X IX .

-2 ; Documente 1821, vol. II, p. 211—214.