V. I. LENIN $1 POETII RU§I §1 SOVIETICI

D. BALAN

Sint larg cunoscute aprecíenle lui Lenin asupra operelor diferitilor scriitori realisti ru$i din secolul al XIX-lea sau ale criticilor literari revolutionari-demo- cra^i ru§i. ìntr-o mai mica màsurà a fost cercetatà atitudinea lui Lenin fa{à de poezia universalà, in generai, si fa|à de poezia rusà $i sovieticà, in special.

Mare admirator si cunoscàtor al poeziei lui Byron, Goethe, Heine, Schiller, Lenin dàdea in acelasi timp o inaltà prefuire poe|ilor patriei sale.

In cabinetul de lucru al lui Lenin din Kremlin puteau fi intilnite, printre áltele, volume de versuri ale lui Rylejev, Krylov, Puskin, Fet, Nekrasov, Tjutcev §i unele studii critice despre Zukovskij, Nekrasov s.a. In biblioteca lui Lenin se gàseau $i opere ale unor poeti sovietici ca Blok, Bezymenskij, Brjusov, D. Bednyj, Esenin, Majakovskij, Tichonov. Lenin manifesta Ínteres fa{à de cele mai diferite individualitàti poetice. Totu^i, locul centrai in pre­ferite le lui Lenin il ocupà poe^ii clasici rusi $i, in primul rind, A.S. Puslrin.

„Cel mai mult ii plàcea Puskin“ — releva Nadezda Krupskaja in aminti- rile sale intitúlate : Ce-i plàcea lui Ilici din literaturà l .

In Siberia, apropiata lui tovarà^à de via^à $i luptà ii va aduce volumele lui Puskin, Lermontov $i Nekrasov 2.

Aflindu-se in stràinàtate, Lenin va solicita sà i se expedieze operele lui Puskin si antologia poeziei ruse alcàtuita de V. Bonc-Brujevic. ,,Pe Puskin 1-am primit, mulf:umesc foarte mult" — scria el mamei sale, in decembrie 1900 3.

Articolele, scrisorile, cardile §i brosurile lui Lenin, amintirile contempora- nilor, confirma pe deplin faptul ca el cunostea in amànun^ime opera poetica a scriitorilor menzionati mai sus. Intr-o scrisoare din 26 decembrie 1913 N. Krupskaja ii scria din Cracovia mamei lui Lenin, M. Ulianova: „Volodja aproape cà i-a invafat pe de rost pe Nadson §i Nekrasov". $i, mai departe, aràtind cit de greu se pot procura cardile rasenti, adàoga: ,,Iar Volodja a devenit parca inten^ionat un mare „beletrist"4.

1 Lenin despre culturà si artà, Ed. de s ta t pentru literatura, politici, Bucure^ti, 1957, p. 595.1 Ibidem.3 B. H. JlenuH o Aumepamype u ucKyccmee, edi^ia a I ll-a , adàogità, Moscova, 1967,

p. 281.4 Ibidem, p. 292, 296.

40 D. BALAN

Scriitorul sovietic K. Cukovskij, analizind di versele citate nekraso viene intilnite in opera lui Lenin, aprecia cà marea lor majoritate se reterà la perioada anilor 1906—1913, cind Vladimir Ilici a gàsit in poetul care infruntase $i sati- rizase pe precedesorii lui Miljukov §i Muromcev, un tovarà^ de nàdejde in lupta sa cu cadevi $i liberalii. Chiar atunci cind apela la unele din poeziile lui Nekrasov in care nu existau note antiliberale, Lenin transforma versurile respective in tribunà de luptà impotriva du^manilor 1.

in anul 1912, in lucrarea Incà o Campanie impotriva democratiei, Lenin, polemizìnd cu emigrantul cadet A. Sepetov, care in a sa Scrisoare din Franta defàima revoluta rusà din 1905, aràta cà, spre marea amàràciune $i deziluzie a burgheziei liberale, a venit vremea realizàrii dorintei lui Nekrasov :

...Veni-va oare vremea (ce-am dorit-o o viavài)Cind fii $i fiice ale trezitului norod Pe Gogol $i Belinski vor cumpàra din pia^à Iar nu pe Blucher sau pe milordul cel nerod? 2

Dar, in interpretarea lui Lenin Nekrasov nu e infàtisat unilateral, schema- tic. Evident, este relevatà ca definitorie, reprezentativà, orientarea democra­tica, antiliberalà, a operei nekrasoviene. Ìn acela^i timp, Lenin, dezvàluind contradictiile sociale $i politice ale scriitorului, subliniazà cà, intr-o anumità perioadà a vie^ii, Nekrasov a oscilat intre lagàrul liberal si lagàrul revolutio- narilor-democrati. „Nekrasov — scria Lenin — fiind lipsit de fermitate, sovàia intre Cèrnysevskij $i liberali, dar toatà simpatia lui era de partea lui Cerny- sevskij. Datorità aceleia^i lipse de fermitate, Nekrasov pàcàtuia prin note de un servilism liberal, dar tot el i$i plingea amar „pàcatele“ fi se càia in mod public de eie:

N-am negufat cu lira, dar cìteodatà,Cind soarta ne-ndurat-ameninta,Smulgea cintare neadevàratà Din lirà, mina m ea...

„Cintarea neadevàratà“ — iatà cum califica insu^i Nekrasov pàcatele sale, manifestàrile sale de servilism liberal“ 3.

Lenin a dezvàluit semnificafia, sensul unor imagini artistice ale poeziei lui Nekrasov $i le-a folosit adesea in vederea prezentàrii satirice, a demascàrii du^manilor revolu|iei i a afirmàrii nobilelor idealuri de liberiate $i progres.

Epigraful este o raritate in opera lui Lenin. Totu$i, in douà imprejuràri versurile lui Nekrasov i-au slujit lui Lenin drept motto. Pentru articolul-ne-

1 Vezi vol. HeKpacoe e lUKo.ie. CoopnuK cmameu, Moscova, 1960, p. 10, 17.* \e z \ Lenin despre culturd fi artd, p. 141. Versurile citate de Lenin fac parte din poemul

lui Nekrasov Cui i-e bine in Rusia ?3 Op. cit., p. 142. Versurile citate sin t luate din poezia lui Nekrasov Prietenului necunoscut

care mi-a trimis poezia „Imposibil".

V. I. LENIN §1 POETII RU§I $1 SOVIETICI 41

crolog Friedrich Engels, scris in 1895, Lenin ia drept epigraf douà din versurile lui Nekrasov, dedicate lui Dobroljubov :

Ce inimà a incetat sà bata?Ce fàclie a gìndirii s-a stins? 1.

Lenin apeleazà §i la alte versuri ale bardului názuin^elor poporului rus de libertate $i via^à felicità, folosindu-le din nou ca epigraf in articolul Prin­cipóla sarcinà a zilelor noastre. Expresivele rìnduri din poemul Cui i-e bine

Il in Rusia :Tu e$ti ipi calicà Tu e$ti $i-nstàrità,Tu e$ti $i voinicà,E$ti $i vlàguità Màicufà Rusie !

sint apoi reluate $i in textul articolului, in acea parte a sa in care Lenin se referà la sarcinile pe care trebuie sà le rezolve República Sovietica „pentru ca sà nu mai fie calicà $i vlàguità §i sà devinà, pentru totdeauna, puternicà $i instàrità“ 2.

In mod deosebit ii plàcea lui Lenin poezia lui Nekrasov Ferice-i poetul lipsit de minie. Demonstrìnd in articolul §antaj politic (1917) cà burgheziaii persecutà pe bol^evici, denigrindu-i $i impro$cindu-i cu noroi, Vladimir Ilici scria : „Boljevicii indeosebi au avut cinstea sà incerce pe pielea lor aceste metode de prigoanà ale imperialistilor republicani. Bol$evicului i se potrivesc cunoscutele versuri ale poetului :

Dar el va desprinde aprobare,Nu-n dúlcele ropot de aplauze, ci In strigàtul surd al miniei barbare 3.

Lenin aprecia aceastà poezie pentru patosul ei revolucionar, pentru patosul urii sociale. íntr-un alt artieoi, Vor putea pàstra bolsevicii puterea de stat?, dupà citarea acelora^i versuri, menzionate anterior, Lenin conchidea:

„Faptul cà burghezia nutrente fa{à de noi o urà atit de sàlbaticà esteo ilustrare dintre cele mai concrete a adevàrului cà noi indicàm in mod just poporului càile si mijloacele pentru ràsturnarea dom inaci burgheziei“ 4.

Dar diapazonul interesului lui Lenin fa{à de poezie nu era restrins in jurul unui numàr limitai de poe^i. In Volumul La ràscruce, P.N. Lepesinskij relata: „Nimeni, de altfel, nu si-1 poate imagina pe Ilici ca pe un mare iubitor al poeziei, §i indeosebi al poeziei clasice cu pu^in iz al vremurilor de demult. E1 niciodatà nu ezita ca, in rarele minute ale odihnei sale, sà-$i arance ochii in unul din volumele lui Shakespeare, Schiller, Byron, Puskin $i chiar ale unor poe{i nu atit de importanti, ca Baratynskij sau Tjutcev. Ba, dacà nu mà ìn$el, Tjutcev se bucura in mod deosebit de atitudinea sa binevoitoare" 5.

1 V.1. Lenin, Opere complete, Edifia a doua, E ditura politica., Bucure^ti, voi. 2, p. 532 Op. cit., voi 36, p. 89.3 Op. cit., voi. 34, p. 97.4 Op.cit., voi. 34, p. 311-312 .4 B. H. JlenuH o jium epam ype u ucKyccmee, p . 649.

42 D. BALAN

Inclinala lui Lenin pentru Tjutcev este confirmatä fi de unul dintre cei mai apropiati tovaràfi ai sài, V. Bonc-Brujevic :

,,ìn cabinetul de lucra al lui Vladimir Ilici de la Sovnarkom, pe etajerà, lìngà masàfi, adesea, chiar pe masà, putea fi vàzut volumasul lui F. Tujtcev. El il ràsfoia deseori, iaràsi fi iaràsi recitindu-i versurile“ 1.

In Tabelul persoanelor càrora le sint proiectate ridicarea de monumente in ora$ul Moscova §i in alte orase ale R.S.F.S.R., lista, coordonatà si semnatà de Lenin, la 30 iulie 1918, alàturi de Puskin, Lermontov, Nekrasov, Ogarjov, Sevcenko, Nikitin, Kol'cov, figura fi numele lui Tjutcev 2.

La scurt timp dupà revoluta socialista din Octombrie, cu ocazia instalàrii bibliotecii in cabinetul de lucra din Kremlin, Lenin personal a alcàtuit lista scriitorilor fi poetilor ale càror opere dorea sä le vadä lingä masa de lucru. In afara marilor clasici ai poeziei rase (Puskin, Lermontov, Nekrasov) in aceastä listà au fost inclusi fi Tjutcev, Fet, Kol'cov, Majkov, Apuchtin, A.K. Tolstoj, Nadson. Gama largà a gustului estetic al lui Lenin este atestatà fi de faptul cä in lucràrile sale Vladimir Ilici cita fi folosea imaginile poetice ale celor mai diferiti poeti rufi.

„Pravda", „Zvezda", „Nevskaja pravda“, revista „Prosvscenie“ si alte publicatii ale Partidului comunist bolfevic, conduse fi indrumate nemijlocit de Lenin, au Inserat in paginile .lor nu numai versurile poetilor revolutionari, poetilor provenni din mediul muncitoresc, ca de ex., V. Aleksandrovskij, A. Masirov, M. Gerasimov, L. Starka, D. Odincova, A. Bogdanov, ci si poeziile unor poeti ca R. Ivnev, V. Knjazev, I. Bunin, N. Teffi, S. Esenin, G. Galin.

Ca redactor, Lenin incuraja, in primul rìnd, poezia adinc ancoratä in actualitate. In ziarul „Proletarul“ au fost publicate versurile lui Lunacarskij Jubileu lui 9 ianuarie (despre Duminica singeroasä din 1905) fi balada sati- ricä Doi liberali (despre te n d ila de ìmpàcare a liberalilor cu tarismul). Ver­surile satirice din Doi liberali i-au plàcut atit de mult lui Lenin, incit doi ani mai tìrziu, in 1907, el ìi propunea lui Lunacarskij sä publice noi poezii in care sä-i demafte pe reprezentantii burgheziei liberale : ,,N-ar fi bine, sä faceti ca pe vremuri fi sä vä bateti joc de ei in versuri?“3.

In 1907 poezia lui Bal'mont Aceasta a fost in Turcia, destinatä numärului cinci al ziarului „Iskra“, a fost ìnsotità de urmätoarea notà a lui Lenin, care explicä una dintre cauzele popularitàtii poetului in cercurile largi ale intelec- tualitàtii rase : „Reproducem douà poezii care circulä din minà in minà fi care caracterizeazä starea de spirit socialài‘ 4.

Este cunoscutä reactia negativà a lui V. Brjusov la articolul programatic al lui Lenin Organizatia de partid f i literatura de partid. Doi ani mai tìrziu Vladimir Ilici remarca atitudinea anarhicä, de revolutionär mic-burghez, a lui Brjusov fatà de revolutie. Citind ultimele versuri „De distrus vom distruge impreunä, de construit ìnsà — nu“ din poezia Celor de aproape, Lenin il cali- fica pe automi lor ca „poet anarhist" 5.

1 Op. cit., p. 704.2 Op. cit., p. 574. ,3 Op. cit., voi. 48, p. 124.4 Vezi HcmopuuecKuù apxue, 1955, nr. 6, p. 9.6 B. H. JlenuH o Aumepamype u ucKyccmee, p. 289. -■ "m .

V. I. LENIN sì POETI! RU$I §1 SOVIETICI 43

Dupà victoria revolu^iei, Lenin a manifestat tact fi grijà atit fa|à de rjusov, cit fi fata de al{i fofti adversari ai frontului ideologie, incredinfindu-le

mportante funeri in institu^ii politice sau culturale.Lenin se preocupa indeaproape de creala poetica a tovaràfilor sài de

uptà, de opera poe^ilor comunifti.Unul dintre intemeietorii poeziei proletare, Aleksandr Bogdanov-Volzskij,

elateazà in amintirile sale despre Lenin urmàtorul fapt. In 1906, la Tammèr- ors, Lenin a gàsit citeva minute libere pentru a-i asculta citeva poezii revolu- ionare. íntr-una dintre ele se afirma cà luptàtorul revolucionar nu are dreptul a fericire personalà. Dupà audiere, Lenin a observat cà in poezie se fac resim- ite vechi motive intelectualiste, reminiscenze ale narodnicismului fi cà nu e simte o atitudine marxistà fatà de viafà. Marxismul nu neagà, ci, dim- otrivà, afirmà bucuria sànàtoasà a vie^ii pe care ne-o oferà natura, dragoStea .a.m.d. 1.

In anul urmàtor Vladimir Ilici a aprobat cu entuziasm intenda lui . Bogdanov de a tipàri in ilegalitate, in Ural, un volum de versuri revolu-

ionare. .O puternicà impresie asupra lui Lenin a avut-o poezia lui Stepan Skit aleó

a làsat linistea in ju r\ unele versuri impregnate de patosul revolucionar, ersuri care exprimau credin^a in apropiata izbindà a poporului, vor fi incluse e Vladimir Ilici in lucrarea sa Victoria cadetilor si sarcinile •partidului munci- oresc 2.

Cu patru ani mai inainte, adicà in 1902, intr-o scrisoare adresatà din ondra mamei sale, Lenin ii transmitea cà 1-a citit pe Skitalec ,,cu foarte mare

nteres“. ,,L-am citit — continuà Lenin fi 1-am dat fi altora" 3.Interesul lui Lenin fatà de poezia proletarà nu se limiteazà numai la cele

‘ouà orafe centrale ale Rusiei : Moscova fi Petrograd. Astfel, la 28 ianuarie 921, adresindu-se bibliotecarei S.M. Manucarjanc, Vladimir Ilici ii scria: ,Procurà-mi, te rog, (colecta) Raboiij Kraj din Ivanovo-Voznesensk (Cercul oe^ilor cu adevàrat proletari). Gor'kij ii laudà : Zizin, Artamanov, Seme- ovskij".

In capitolul relatiilor dintre Lenin fi poeti un loe aparté il ocupà . Bednyj fi V. Majakovskij.

In toamna anului 1912, D. Bednyj ii serie lui Lenin, care in aqel timp se fla la Cracovia, rugìndu-1 sà-i ràspundà la scrisori, Din unele scrisori adre- ate de poet lui Vladimir Ilici se poate deduce cit de larg era cerculproblemelor duse in discute, cit de sincere fi afectuoase erg.u rela^iile dintre ei. „Bunulei iubitule Ilici" — ii scria D. Bednyj la 12 februarie 1913. „Am recitit incà

datà scrisoarea dv. : cità càldurà, ìnsufle^ire, avint. Sintem diferi^i, fi eu à iubesc deja ca pe un antipod. §i sint afa de trist : ca ràspuns la jocul dvs. e artificii eu và trimit o asemenea mixturà anostà. . . "

1 A. Bogdanov, H36paHmn npo3a, Moscova, 1960, p. 261.2 B. f i . JfenuH o .w m epam ype u ucKyccmee, p. 287.3 Op. cit., p. 302.

44 D. BALAN

la r spre sfírfitul lui februarie al aceluia.fi an, poetul i se destâinuia lui Vladimir Ilici : „Mi-a fàcut o deosebità plàcere cînd am aflat cà mâ trata^i cu dragoste. Sà firn sinceri fi de nimic altceva nu avem nevoie“ 1.

Cu oeazia apari^iei volumului de fabule ale lui Bednyj Lenin îi atrâgea atenea lui Gor'kij asupra acestui eveniment literar : „Ai vâzut fabulele lui Dem'jan Bednyj ? Am sà ti le trimit daeâ nu le-ai vàzut încà. Dacà le-ai vâzut, scrie-mi cum {i se par“ 2.

Poezia lui Dem'jan Bednyj, prin vigoarea, eficienta fi actualitatea sa dinamita ocîrmuirea ^arista, provocînd derutà în rîndurile sus^inâtorilor acesteia. în articolul sàu Politica ministerului instructiunii publice, Lenin, referindu-se la una din acfiunile absurde ale guvernului farist, scria : „Sâ nu crederi, domnilor, câ am luat acest fapt din culegerea de fabule a lui Dem'jan Bednyj, din vreo fabula ca aceea pentru care revista ProsveSóenije a fost amendatà, iar redactorul ei aruncat la închisoare" 3.

Lenin manifesta un viu respect fa^â de nuinca scriitoriceascâ, o profunda în^elegere a variatelor fi complexelor legâturi aie artiftilor cuvîntului cu reali- tatea înconjuràtoare fi, în consecinfâ, càuta sâ creeze cele mai favorabile condili pentru orientarea scriitorilor câtre principala lor misiune : creala artisticà.

în aprilie 1917, la sosirea lui Lenin de peste hotare, V. Bonc-Brujevic i-a raportat despre activitatea editurii de partid ¿izri i znanije, arâtîndu-i concomitent fi patru volumafe ale lui Bednyj apàrute în aceastâ editurá. „Vladimir Ilici — menfioneazà V. Bonc-Brujevic — le-a luat imediat fi a început sâ le ràsfoiascà atent. Çi citind, rídea tot mai tare fi mai tare. Rìsul sàu s-a transformat pînà la urmà ìn hohote. Valdimir Ilici rìdea fi spunea : „Minunat ! Ce bine zis ! Cu cîtâ precizie ! Foarte bine !" 4

în primele zile de dupà Octombrie 1917, Bednyj a fost solicitât fi a lucrai ìn aparatul administrativ al Consiliului comisarilor poporului. Dar, defi iniziai poetul a acceptai noile ìnsàrcinàri, la scurt timp el s-a sim^it atras de tumultui stràzii, dorea sâ fie în mijlocul mulÇimii, sâ descrie mâre|ia eveni- mentelor cotidiene. Munca de birou a început s-o neglijeze. Cînd V. Bonc- Brujevic i-a adus la cunoftin^à lui Lenin toate acestea, râspunsul a fost hotârît fi fàrà echivoc : „Làsa^i-1 în pace. Dacâ pînà la revolute a lucrat pe linie admi­nistrativa, aceasta a fost o nenorocire pentru el. Conditile 1-au determinai sà accepte o slujbà ; acum însà el va aduce servicii imense Puterii Sovietice cu pana sa. Priviti ce poezie excelentà a publicat în „Pravda“. D. Bednyj este scriitor, este poet, fi nu trebuie sâ frînàm dezvoltarea operei sale“ 5. Lenin a râmas acelafi fervent admirator al poeziei lui D. Bednyj pînâ în ultímele zile aie vie{ii.

1 Vezi JJeiib no33uu, Moscova, 1963, p. 245 — 248.3 Lenin despre culturâ f i arti, p. 492.3 V .I. Lenin, Opere complete, vol. 23, p. 140. Numârul 2 al revistei bolçevice „Prosvesîenie"

(febr. 1913), în care a fost publicatâ fabula lui D. Bednyij Lumînarea, a fost confiscai, iar redac­torul ei — arestat.

4 B. H. JlenuH o jtumepamype u ucKyccmee, p. 702 — 703.5 Ibidem.

V. I. LENIN §1 POETII RU§I §1 SOVIETICI 45

ín ceea ce prívente atitudinea lui Lenin fata de poezia lui Majakovskij se iau, de regula, ca puncte cardinale de referirá aprecierea negativi a poe- mului 150.000.000 $i elogiul poeziei §edintomanii. Intre aceste douà aprecieri puse $i in afara lor exista insà, cu siguranjà, $i alte fapte, pe care istoriciii criticii literari vor trebui sa le descopere $i sà le valorifice.

Critica lui Lenin la adresa poemului 150.000.000 este o criticà in pian ai larg a futurismului in generai, a futuri^tilor, care, negind valorile artistice

le trecutului, se considerau ca fiind singurii revolucionan consecvcnti in omeniul artei. Lenin nu putea ramine indiferent la manifestàrile nihiliste le futuristilor fa^à de mo^tenirea culturalà. Aprecierile sale vizeazà, in primul ind, confinutul, orientarea de ansamblu a operelor poetice ale futuristilor;1 nu s-a pronun^at asupra formei, asupra structurii imaginii artistice, nici in azul poemului 150.000.000 $i nici in cel al poeziei ipedìntcmanìi care i-a plàcut tit de mult :

„Ieri am citit, intimplàtor, in ziarul Izvestia o poezie a lui Majakovskij e o tema politica. Nu sint un admirator al talentului lui poetic, de$i imi ecunosc totala mea incompetenza in acest domeniu. Sub raport politic §i dministrativ insà, de mult n-am mai incercat o asemenea plàcere. In poezia a el ridiculizeazà fàrà cruzare sedinole si isi bate joc de comunisti pentru cà tau $i tot stau in ^edin^e. Nu $tiu cum se prezintà aceastá ridiculizare sub spectul poetic, dar và garantez cà din punct de vedere politic ea e perfect ustà" 1.

Se mai intìlneste uneori $i afirmaba potrivit càreia Lenin ar fi avut o ,netà reac^ie negativà“ fa |à de poezia lui Majakovskij Marsul nostru. V. Bonc- rujevic sus|inea, de exemplu, cà de la data cind Lenin a ascultat aceastà oezie in interpretarea artistei Gzovskaja, atitudinea sa negativà fajà de lajakovskij ar fi ràmas neschimbatà pentru toatà via^a2. La rindul ei, jzovskaja, polemizind cu Bonc-Brujevic, relateazà urmàtoarele despre discu- ia avutà cu Lenin la ìncheierea concertului din 23 februarie 1919, la care ea ecitase Marini nostru: ,,E1 m-a intrebat : «Ce a{i declamat dupà Puskin?i de ce a |i ales aceastà poezie ? Eu n-o injeleg ìntru to tu l. . . sint acolo unele uvinte ciudate ». Eu i-am ràspuns lui Vladimir Ilici cà aceastà poezie e a ui Majakovskij, care mi-a propus-o spre interpretare. Cuvintele neclare eu

-am stràduit sà i le explic lui Vladimir Ilici, ìntocmai cum imi explicase ezia ìnsu. i Majakovskij. Ilici mi-a spus: « Eu nu và contrazic : fi avìntul,

i entuziasmul, $i mesajul, $i vigoàrea — totul existà. Cu toate acestea insà ie imi place mai mult Puskin $i mai bine recita^i-l mai des pe Puskin ».

Tici un fel de revoltà sau criticà necru^àtoare la adresa lui Makajovskij din artea lui Vladimir Ilici n-am auzit in acea searà“ 3.

1 Lenin despre cultura si artà, p. 3 9 9 — 4 0 0 . Caracterizarea poeziei $edinfomanii a fost fàcutà e Lenin in cuvintarea de la 6 martie 1922, la ?ednrfa fracjiunii comuniste din Congresul generai1 muncitorilor metalurgi^ti din Rusia. ìn aceeaji searà — i$i aminte^te B. M alkin — i -a m elefonat lui Majakovskij $i i-am relatat despre cuvintarea lui Lenin. Majakovskij a fost extrem e emotionat $i bucuros. Nemultumindu-se cu discuoia la telefon, el a venit la noi noap tea tirziu, e-a determ inai sà-i redàm intreaga cuvintare a lui Ilici §i ne-a in trebat am ànuntit despre congres Ma.'iKoecKuU e eocnoMUHanu.nx coepe.\teHHUKoe, Moscova, 1963, p. 151).

M aHKoecKuu e eocnoM U H am nx coepeMeHHUKoe, P - 63 8.3 Op. cit., p. 160.

46 D. BALAN

Dupà cum mârturiseste Gor'kij, Lenin manifesta intr-adevar o oare- care neincredere fafà de Majakovskij, insâ i-a promis lui Aleksej Maksimovic cà va urmàri cu atenfie evoluta poetului1.

Poezia lui Majakovskij a atins culmile maestriei artistice in ultima pe- perioadà a creatici sale, intre anii 1925 si 1930.

„Indubitabil — scria A.V. Lunacarskij — daca Lenin ar fi avut timp sa cunoascà mai indeaproape opera lui Majakovskij, çi indeosebi creatia din ultimii ani, al càrei martor n-a mai fost, atunci el ar fi apreciat in generai pozitiv pe acest mare^ aliat al comunismului in poezie“ 2.

\

1 M. Gor’kij, CoHuuemn, vol. X V II, p. 54.2 A.V. Lunaiarskij, JleuuH u jiumepamypoeedeHue, Moscova, 1933, p. 127