Urmărirea silită mobiliară

7/27/2019 Urmărirea silită mobiliară

http://slidepdf.com/reader/full/urmarirea-silita-mobiliara 1/21

UNIVERSITATEA DE VEST

FACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE

URMĂRIREA SILITĂ MOBILIARĂ

Coordonator: Referent:

Prof. univ. dr. Constantin Popa Nimigean Denise

Master: Carieră judiciară, anul II

- Timişoara 2013 -



1

Cuprins:

1. Definiţia,conţinutul şi reglementarea urmăririi silite mobiliare

2. Identificarea şi sechestrarea bunurilor mobile

2.1. Sechestrarea bunurilor mobile urmăribile

2.2. Sechestrarea autovehiculelor

2.3. Identificarea bunurilor sechestrate2.4. Păstrarea bunurilor sechestrate

2.5. Oprirea şi continuarea urmăririi

3. Valorificarea bunurilor sechestrate

4. Vânzarea la licitaţie publică a bunurilor mobile

4.1. Formalităţi premergătoare vânzării la licitaţie

4.2. Publicitatea vânzării

4.3. Efectuarea licitaţiei

4.4. Închiderea licitaţiei

5. Dispoziţii speciale cu privire la urmărirea mobiliară

6. Practică judiciară



2

1. Definiţia,conţinutul şi reglementarea urmăririi silite mobiliare

Executarea silită sau urmărirea mobiliară este o procedură execuţională indirectă,

creditorul urmăritor având asupra debitorului său o creanţă bănească, determinată printr -un titlu

executoriu. Ea se realizează asupra bunurilor mobile (mişcătoare) urmăribile ale debitorului, prin

vânzarea silită a acestora (vânzare la licitaţie publică, vânzare directă şi prin alte modalităţi

admise de lege), astfel încât suma de bani realizată să îndestuleze creanţa creditorului urmăritor -

eventual prin concurs şi creanţele altor creditori care s-au alăturat la executare precum şi

cheltuielile de executare.1

Ca şi conţinut, această formă de executare silită o putem considera ca fiind o vânzare,

deoarece proprietatea bunului supus executării silite se transmite în schimbul uni preţ,

particularitatea fiind aceea ca vânzarea nu se face în mod voluntar de către proprietar, ci într -un

mod forţat prin mijlocirea executorilor judecătoreşti.

În Noul Cod de Procedură Civilă urmărirea silită mobiliară se regăseşte între art. 720-769.

2. Identificarea şi sechestrarea bunurilor mobile

2.1. Sechestrarea bunurilor mobile urmăribile

Creditorul va putea urmări bunurile mobile ale debitorului, aflate la acesta sau la alte

persoane, pentru a-şi realiza creanţele ce le are împotriva acestuia. De aceea, în virtutea

principiului disponibilităţii, el va putea indica bunurile mobile asupra căruia doreşte să se facă

executarea, iar dacă executorul judecătoresc va aprecia ca prin valorificarea acestor bunuri nu se

va asigura realizarea drepturilor creditorului, atunci el va urmări şi alte bunuri.

1Savelly Zilberstein, V.M. Ciobanu, Tratat de executare silită, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001, pg. 337



3

Urmărirea bunur ilor mobile nu poate începe decât după emiterea unei somaţii de către

organul de executare, prin care se pune în vedere debitorului ca, în termen de o zi de la primirea

acesteia, să plătească suma de bani datorată creditorului.2

Faţă de reglementarea actuală, în NCPC, pe lângă această somaţie, mai este necesară

ataşarea încheierii de încuviinţare a executării.

Dacă în termen de o zi de la comunicare, debitorul nu plăteşte suma datorată, executorul

judecătoresc va proceda la sechestrarea bunurilor urmăribile ale debitorului, în vederea

valorificării lor, chiar dacă acestea sunt deţinute de un terţ. În acest caz, ceea ce contează este ale

cui sunt bunurile urmăribile, neavând importanţă că ele se află la un terţ. În cazul în care se

afirmă că unele bunuri aparţin altei persoane, dar drepturile acesteia nu sunt evidente, executorul

va sechestra bunurile, însă va face menţiune în procesul-verbal de sechestru despre drepturile

pretinse.3 Odată cu încheierea de încuviinţare a executării, se poate cere prin excepţie, dacă există

pericol evident de sustragere, ca instanţa să dispună sechestrarea bunurilor urmăribile odată cu

comunicarea somaţiei debitorului. Acest lucru se va menţiona corespunzător în încheierea de

încuviinţare.

Art. 720 alin. (3) din NCPC precizează că pentru bunurile sechestrate asigurător nu

este necesară o nouă sechestrare, executorul judecătoresc fiind însă obligat să verifice dacă

bunurile respective se găsesc la locul aplicării sechestrului şi dacă nu au fost substituite sau

degradate, precum şi să sechestreze alte bunuri ale debitorului, în cazul în care cele găsite la

verificare nu sunt suficiente pentru realizarea creanţei.

Se pot sechestra bunuri ale debitorului dar care sunt deţinute de alte persoane. În aceste

cazuri conduita terţului poate fi diferită:

- el poate recunoaşte că bunurile aparţin debitorului. În acest caz acesta este obligat să arate dacă

le deţine în temeiul vreunui titlu şi să înmâneze executorului o copie certificată a acestuia.

- terţul poate să nu recunoască, în acest caz sechestrul nu se va aplica;

- chiar dacă terţul nu recunoaşte ca bunurile deţinute de el sunt ale debitorului urmărit dar

creditorul pretinde şi face dovada ca totuşi acele bunuri sunt ale debitorului, atunci instanţa va

2 Ioan Gârbuleţ, Adrian Stoica, Ghid practic de executare silită (Explicaţii, cereri, formulare), Editura Hamangiu,

Bucureşti, 2008, pg. 63 3 Claudia Roşu, Drept procesual civil.Partea specială, ediţia a 3-a, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2010, pg. 452



4

putea, printr-o încheiere definitivă să îl autorizeze pe executor să continue aplicarea sechestrului.

Această încheiere se dă cu citarea părţilor în termen scurt.

Dacă asupra bunului ce se sechestrează există un drept real de garanţie constituit în

favoarea unei terţe persoane, executorul judecătoresc, luând cunoştinţa despre acest drept, va

înştiinţa acea persoană despre aplicarea sechestrului şi o va cita la toate termenele fixate pentru

vânzarea bunului respectiv.4

2.2. Sechestrarea autovehiculelor

Atunci când este vorba de sechestrarea unui autovehicul, executorul dis pune această

măsură menţionând despre aceasta şi pe certificatul de înmatriculare dar şi pe cartea de

identitate a acestuia. Există cazuri când măsură nu poate fi aplicată din diferite motive, în acest

caz se face menţiune în procesul verbal de sechestru.

Pentru sechestrarea autovehiculului se aplică sigilii de către executor. Se mai poate da în

depozitul unei persoane care este aleasă de către creditor. Pentru opozabilitatea măsurii este

nevoie ca un exemplar al procesului-verbal de urmărire a acelui autovehicul să fie comunicat

organelor de poliţie rutieră iar un alt exemplar organelor fiscale în raza cărora a fost înmatriculat

respectivul autovehicul.

Dacă măsura prezentată mai sus nu poate fi executată la termenul dispus de executorul

judecătoresc, atunci procesul verbal de indisponibilizare a autovehiculului va fi comunicat

poliţiei rutiere care va putea opri în trafic autovehicului urmărit. Măsura nu este una obligatorie,

rămânând la latitudinea organului de poliţie aplicarea sancţiunii.

Atunci când totuşi aplică măsura, organul de poliţiei rutieră va ridica atât certificatul de

înmatriculare cât si cartea de indentitatea a autovehiculului, punând în vedere conducătorului că

autovehiculul este sechestrat şi că trebuie să se prezinte executorului într -un termen rezonabil.Aceste documente pot fi ridicate de către organele ale poliţiei chiar dacă conducătorul nu

este şi proprietarul autovehiculului.

Organul de poliţie anunţă despre măsura luată pe executorul judecătoresc. Operaţiunea se

consemnează într -un proces-verbal, în care se face şi o descriere sumară a autovehiculului. O

4 Claudia Roşu, op.cit ., pg. 454



5

copie primind şi conducătorul. Atât documentele, cât şi o copie a procesului-verbal vor fi trimise

executorului judecătoresc care a aplicat măsura sechestrului asupra acelui autovehicul.5

Conform ultimului alineat al art. 729, debitorul va putea folosi autovehiculul supus

sechestrului, până la valorificare, dacă depune sau remite executorului judecătoresc o poliţă de

asigurare negociabilă, la o sumă asigurată cel puţin egală cu valoarea de asigurare a

autovehiculului.

Aceste noţiuni referitoare la sechestrarea autovehiculului sunt noi, nefiind prezente în

actual cod de procedură civilă.

2.3. Identificarea bunurilor sechestrate

Conform art. 723 alin. (1) prezenţa unui agent de poliţie, a unui jandarm sau a altor agenţi

ai forţelor publice va fi necesară, sub sancţiunea nulităţii, în următoarele cazuri:

1. dacă uşile imobilului debitorului sau al terţului deţinător sunt încuiate şi acesta refuză să le

deschidă;

2. daca ei refuză să deschidă camerele sau mobilele;

3. dacă debitorul sau terţul deţinător lipseşte şi în imobil nu se găseşte nicio persoană majoră sau

nimeni nu dă curs solicitării executorului de deschidere a uşilor imobilului. În alineatul 2 se

precizează că după deschiderea uşilor sau mobilelor, prezenţa celor menţionaţi la alin. (1) va putea fi suplinită prin 2 martori asistenţi. Alineatul 3 vorbeşte de alte situaţii decât cele de la alin.

1 în care, executorul judecătoresc va putea de asemenea, cere concursul forţei publice, fie pentru

a înlătura împotrivirea la sechestru, fie pentru păstrarea ordinii în timpul sechestrării.

Noul Cod de Procedură Civilă nu a mai păstrat în formularea articolului pe primar sau a

ajutorului, ca fiind persoane necesare a fi prezente la deschiderea acestor locaţii.

Prezenţa reprezentanţilor organelor de stat este necesară numai la deschiderea uşilor sau

a mobilelor, pentru a nu se putea vorbi de o violare de domiciliu sau de abuz în serviciu, dar o

dată această operaţie efectuată, ele se pot retrage, articolul prevăzând că pot fi înlocuite prin doi

martor majori.6

5Ibidem, pg. 456

6Savelly Zilberstein, V.M. Ciobanu, op. cit ., pg. 340



6

Încăperile şi mobilele se vor deschide treptat pe măsură ce se vor trece în procesul -verbal

de sechestru. Dispoziţia procedurală care consacra această regulă, îşi găseşte raţiune în

necesitatea de a se indisponibiliza numai cantitatea de bunuri necesare pentru acoperirea

creanţei.7

Se va putea recurge la ajutorul unor specialişti pentru deschiderea localului, încăperilor în

care se află bunurile ce urmează a fi sechestrate. Se vor putea deschide şi casetele închiriate de

debitor la instituţiile de credit şi va putea fi aplicat asupra bunurilor aflate în acestea sechestru.

Odată cu aplicarea sechestrului, executorul este obligat să identifice bunurile printr -un

semn distinctiv, având posibilitatea să le şi fotografieze sau să le filmeze. Debitorul va putea cere

ca bunurile să fie aşezate într -o încăpere cu intrări sigilate, în acest caz semnul distinctiv de care

s-a facut menţiune mai sus nu se va mai aplica.

Asupra bunurilor deja identificate se va putea aplica sechestru. În acest caz, dacăanimalele sau obiectele sechestrate sunt identificate, potrivit unor dispoziţii legale, prin înscrisuri

eliberate ori certificate de o autoritate sau instituţie publică, se va face menţiune despre aplicarea

sechestrului pe aceste înscrisuri. În cazul în care debitorul nu are sau refuză să înfăţişeze

înscrisurile respective, executorul va proceda la aplicarea unui semn distinctiv asupra acestor

bunuri, dacă acest lucru este posibil, sau la cererea creditorului, la ridicarea şi încredinţarea lor

unui administrator-sechestru desemnat de creditor, pe răspunderea acestuia. Toate cheltuielile

efectuate cu aplicarea acestor măsuri vor fi avansate de creditor şi suportate de debitor în cadrul

cheltuielilor de executare.8

2.4. Păstrarea bunurilor sechestrate

În momentul în care bunurile au fost sechestrate acestea devin indisponibile iar debitorul

nu mai poate dispune de ele pe timpul cât durează executarea. Sancţiunea nerespectării acestei

dispoziţii este amenda judiciară de la 2.000 lei la 10.000 lei dacă fapta nu constituie infracţiune.

Cu alte cuvinte, sechestrarea determină automat indisponibilizarea bunurilor respective.

Este cel mai important efect pe care îl produce sechestrarea bunurilor mobile urmărite.9

7 Ioan Leş, Legislaţia executării silite. Comentarii şi explicaţii , Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2007, pg. 198

8 Claudia Roşu, op.cit., pg. 457

9 Ioan Leş, op.cit., pg. 200



7

În art. 733 NCPC se precizează că efectuarea sechestrului se va constata de îndată într-

un proces-verbal care va prevedea, în afara datelor şi menţiunilor prevăzute la actele de

executare, următoarele:

a) somaţia de plată făcută verbal debitorului şi răspunsul lui, dacă a fost prezent;

b) enumerarea, descrierea şi evaluarea, după aprecierea executorului, dacă este posibil, a fiecărui

bun mobil sechestrat;

c) indicarea bunurilor care, fiind exceptate de la urmărire, nu au fost sechestrate, în cazul în care

bunurile sechestrate nu acoperă creanţa;

d) menţionarea drepturilor pretinse de alte persoane asupra bunurilor sechestrate;

e) arătarea bunurilor sechestrate asupra cărora există un drept real de garanţie constituit în

favoarea unei terţe persoane;

f) arătarea bunurilor sechestrate care au fost sigilate sau ridicate;g) arătarea persoanei căreia i se lasă în depozit bunurile sechestrate.

În alineatul 2 se precizează că procesul-verbal se va semna de executor şi de persoanele

care, potrivit legii, au asistat la aplicarea sechestrului. Dacă ele nu pot ori refuză să semneze,

executorul judecătoresc va menţiona această împrejurare în procesul-verbal.

Conform alin. 3 al aceluiaşi articol, câte un exemplar al procesului-verbal de sechestru se

va preda debitorului sau, după caz, terţului deţinător şi administratorului-sechestru, acesta

din urmă semnând cu menţiunea de primire a bunurilor în păstrare. Dacă aceste persoane nu sunt

prezente ori refuză să primească un exemplar al procesului-verbal, se va proceda potrivit

dispoziţiilor privitoare la comunicarea şi înmânarea citaţiilor.

Răspunderea administratorului-sechestru sau a altor persoane care au fost însărcinate cu

paza bunurilor este angajată pentru orice paguba adusă creditorului sau debitorului din cauza

neglijenţei lor.

Executorul judecătoresc nu va avea dreptul să facă percheziţie corporală debitorului şi

persoanelor găsite la locuinţa acestuia.10

Cu acordul creditorului, bunurile sechestrate se lasă în depozitul debitorului sau a terţului

deţinător ori pot fi luate în depozit de către creditor, dacă debitorul nu se opune. În cazul în care

există pericolul ca debitorul sau terţul deţinător să înstrăineze, să deterioreze ori să subtituie

bunurile, atunci executorul judecătoresc va proceda la sigilarea sau la ridicarea lor.

10Savelly Zilberstein, V.M. Ciobanu , op.cit., pg. 343



8

Dacă debitorul sau terţul deţinător refuză să primească în depozit bunurile sau nu este

prezent la aplicarea sechestrului, precum şi în cazul ridicării bunurilor, executorul judecătoresc dă

în păstrare bunurile sechestrate unui administrator-sechestru numit cu precădere dintre

persoanele desemnate de creditor. Adminstratorul-sechestru trebuie să fie major şi îndeobşte

cunoscut ca fiind solvabil. El poate fi obligat de instanţă, la cererea creditorului sau a

executorului, şi la darea unei cauţiuni. Soţul, rudele sau afinii debitorului, până la al patrulea

grad inclusiv, ori persoanele aflate în serviciul lui nu vor putea fi desemnaţi administratori-

sechestru decât cu acordul creditorului.11

O situaţie specială este reglementată în art. 735 alin (4) şi (5). Potrivit acestor texte de

lege, sumele în lei sau valută, titlurile de valoare, obiectele din metale preţioase, pietrele

preţioase, obiectele de artă, colecţiile de valoare şi alte asemenea se ridică şi se depun, cel târziu a

doua zi, la unităţi specializate. Cel care primeşte bunurile în custodie (conform NCPC "îndepozit") semnează procesul-verbal de sechestru. Aşadar, în acest caz, executorul judecătoresc

este obligat să ridice aceste bunuri, ele neputând fi lăsate în custodia debitorului. În toate cazurile,

executorul judecătoresc păstrează dovada depunerii. Bunurile sechestrate vor putea fi strămutate

din locul unde se află cu încuviinţarea executorului judecătoresc, pe cheltuiala părţii interesate.12

Legea nu impune condiţii speciale pentru a se putea proceda la modul indicat de text.

Totuşi, măsura se dispune, în practică, în prezenţa unor circumstanţe ce justifică efectuarea unor

asemenea demersuri, care pot implica şi cheltuieli suplimentare.13

2.5. Oprirea şi continuarea urmăririi

Dacă îndeplineşte o serie de obligaţii, debitorul va putea opri urmărirea bunurilor. Acesta

are 2 posibilităţi:

- să plătească creanţa cu accesoriile ei şi cheltuielile de executare creditorului. În acest caz

executorul judecătoresc întocmeşte un proces-verbal în care constată achitarea integrală a datoriei

predând debitorului un certificat constatator iar creditorului va preda titlu executoriu.

- să consemneze la unitatea prevăzută de lege, a întregii valor i a creanţei şi a accesoriilor şi a

tuturor cheltuielilor de executare, la dispoziţia executorului, predând acestuia recipisa de


12 Ioan Gârbuleţ, Adrian Stoica, op. cit., pg. 64

13 Ioan Leş, op.cit ., pg. 203



9

consemnare. Executorul încheie un proces-verbal în acest sens şi va opri urmărirea sau va

dispune ridicarea sechestrului.

În alte cazuri vânzarea bunurilor sechestrate nu poate fi oprită de către debitor sau o altă

persoană interesată, dar se poate contesta executarea potrivit contestaţiei la executare. Dacă ea

este promovată de un terţ, acesta nu va putea face dovada dreptului său cu martori asupra

bunurilor care se afla în locuinţa/întreprinderea debitorului. Totuşi există o excepţie, atunci când

această dovadă devine admisibilă datorită profesiei contestatorului sau a debitorului.

Când contestaţia este formulată de soţul contestator care locuieşte cu soţul debitor şi care

nu exercită o profesie şi nici nu exploatează o întreprindere, nu va putea dovedi dreptul său de

proprietate asupra bunurilor mobile sechestrate decât cu convenţia matrimonială sau cu alte

înscrisuri cu dată certă. Din aceste înscrisuri trebuie să rezulte că acestea i-au aparţinut şi înainte

de casătorie ori că le-a dobândit ulterior prin donaţie sau moştenire ori, dacă la data dobândiriiavea bunuri proprii, că le-a dobândit prin cumpărare ori în alt mod. 14

3. Valorificarea bunurilor sechestrate

Vânzarea bunurilor mobile sechestrate constituie cea de-a doua etapă a urmăririi silite

mobiliare, având drept scop obţinerea unei sume de bani necesare acoperirii creanţei

creditorului.15

Există mai multe modalităţi de valorificare a bunurilor sechestrate:

1. vânzare amiabilă - în care este necesară încuviinţarea executorului cât si acordul creditorului,

debitorul putând el însuşi vinde bunurile. Dacă potenţialul cumpărător nu respectă termenul care i

s-a dat să consemneze preţul propus, atunci se va trece la vânzare la licitaţie publică.

2. vânzarea directă - executorul vinde bunurile cu acordul ambelor părţi, aceluia care oferă cel

puţin valoarea bunurilor de circulaţie. Termenul pentru vânzar e se stabileşte prin acordul părţilor.

La data vânzării, executorul judecătoresc întocmeşte un proces-verbal în care va prezentadesfăşurarea şi rezultatul vânzării. Dacă o parte nu se prezintă, executorul comunică o copie

certificată de pe procesul verbal privind vânzarea.

3. vânzarea prin licitaţie

14 Claudia Roşu, op. cit., pg. 462

15 Ioan Gârbuleţ, Adrian Stoica, op.cit., pg. 66



10

4. Vânzarea la licitaţie publică a bunurilor mobile

4.1. Formalităţi premergătoare vânzării la licitaţie

Potrivit art. 747 cu ocazia aplicării sechestrului, executorul judecătoresc este obligat să

identifice şi să evalueze bunurile sechestrate, în afara de cazurile în care aceasta nu este cu

putinţă. Bunurile vor fi evaluate la valoarea lor de circulaţie, rapor tată la preţurile medii de

piaţa din localitatea respectivă. Alineatul 2 precizează că separat de preţul bunurilor se va

determina şi valoar ea drepturilor reale de folosinţă, potrivit criteriilor arătate mai sus, iar dacă

aceasta nu este cu putinţă, se va apela la un expert.

La cererea părţilor interesate sau în cazul în care nu poate proceda el însuşi la evaluare,

executorul judecătoresc va numi un expert care să fixeze preţul pentru vânzarea bunurilor

sechestrate.

Executorul va dispune ca expertul să fixeze preţul, printr-un raport scris, care va fi predat

cu cel puţin 5 zile înainte de ziua fixată pentru vânzare. Această cerere de expertiză va fi făcută

de părţi, în mod verbal, la data sechestrării bunurilor, fiind consemnată în procesul-verbal de

sechestru, sau în scris, în termen de 5 zile de la data comunicării procesului-verbal de sechestru,

sub sancţiunea decăderii.

Executorul se va pronunţa de urgenţă, fără citarea părţilor, asupra cererii de expertiză,

prin încheiere executorie, care va cuprinde stabilirea onorariului provizoriu ce se cuvine

expertului şi termenul în care trebuie depus raportul.

Onorariul provizoriu va fi depus de partea interesată, sub sancţiunea decăderii, în cel mult

5 zile de la comunicarea admiterii cererii de expertiză. Expertul va cita părţile. Acestea pot

desemna experţ i consilieri.

Dacă expertul nu va depune raportul în termenul fixat ori dacă din cauza nerespectăriitermenului a cauzat amânarea vânzării, la cererea părţii interesate, instanţa de executare poate lua

împotriva acestuia aplicarea amenzii judiciare de la 50 de lei la 700 de lei şi obligarea la plata

unei despăgubiri pentru prejudiciul material sau moral determinat prin amânare.

Executorul judecătoresc îi va înştiinţa pe creditor, debitor şi terţul deţinător al bunurilor

sechestrate despre ziua, ora şi locul vânzării la licitaţie, potrivit dispoziţiilor referitoare la



11

comunicarea şi înmânarea citaţiilor, cu cel puţin 48 de ore înainte de termenul fixat pentru

vânzare. Dacă însă creditorul, debitorul şi terţul deţinător au fost prezenţi în ziua când s-a fixat

data licitaţiei şi au luat la cunoştiinţă în scris de acest termen, ei nu vor mai fi înştiinţaţi.16

Vânzarea la licitaţie se face la locul unde se află bunurile sechestrate. Acesta constituie un

principiu fundamental în materie, astfel cum rezultă din textul comentat. Legea admite şi o

excepţie de la această regulă. Întradevăr, textul permite, ca, pentru motive temeinice, vânzarea să

se poată face şi într -un alt loc.17

Dacă vânzarea se referă la animale, iar în localitatea respectivă se organizează în mod

obişnuit târguri, atunci vânzarea vitelor se va face în acele locuri în zilele în care se organizează,

indiferent în care zi a săptămânii se va ţine.

În termen de o zi de la expirarea termenelor prevăzute de lege, executorul judecătoresc va

stabili ziua, ora şi locul licitaţiei bunurilor. Vânzarea nu se va putea face în mai puţin de 2 săptămâni şi nici mai mult de 2 luni (4

săptămâni NCPC)18 de la data expirării termenelor, de 15 zile de la aplicarea sechestrului,

respectiv termenului în care potenţialul cumpărător urma să consemneze preţul, iar în cazul

bunurilor supuse pieirii, degradării, alterării sau deprecierii, de la data procesului-verbal de

sechestru.

Atunci când creditorul sau debitorul va cere, termenul vânzării se va putea scurta sau

prelungi, acesta fiind o altă modalitate de manifestare a principiului disponibilităţii părţilor în

faza de executare.19

4.2. Publicitatea vânzării

Potrivit art. 751 executorul judecătoresc va întocmi anunţurile de vânzare, pe care le va

afişa cu cel puţin 5 zile înainte de ţinerea licitaţiei:

- la locul licitaţiei;

-la sediul executorului judecătoresc;

- al primăriei de la locul vânzării bunurilor şi al instanţei de executare;


17 Ioan Leş, op.cit ., pg. 210


19Ibidem



12

- precum şi în alte locuri publice, unde conducătorii acestora au obligaţia creării condiţiilor

necesare afişării publicaţiilor de vânzare, fără a impune taxe sau contraprestatii.

De asemenea, executorul judecătoresc va întocmi şi publicaţii de vânzare pe care le va

aduce la cunoştinţa publicului prin unul dintre ziarele locale sau, în lipsa, dintre cele de circulaţie

naţională, prin ziare, reviste sau alte publicaţii existente ce sunt destinate comercializării unor

bunuri de natura celor scoase la vânzare, precum şi pe pagini de internet deschise în acelaşi scop.

Aceste publicaţii şi anunţuri de vânzare vor cuprinde:

a) denumirea şi sediul organului de executare;

b) numărul dosarului de executare;

c) numele executorului judecătoresc;

d) numele, prenumele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul debitorului şi creditorului;

e) ziua, ora şi locul licitaţiei;f) indicarea şi descrierea sumară a bunurilor ce vor fi vândute la licitaţie publică, cu arătarea

pentru fiecare a preţului de începere a licitaţiei, care este preţul prevăzut în procesul-verbal de

sechestru sau, după caz, cel stabilit prin expertiză; în cazul titlurilor de valoare nenegociabile, se

va indica şi locul de la care poate fi procurat, pe cheltuiala solicitantului, caietul de sarcini;

g) menţiunea, dacă va fi cazul, că bunurile se vând grevate de drepturile reale de folosinţă,

dobândite ulterior înscrierii vreunei ipoteci şi că, în cazul în care creanţele creditorilor urmă ritori

nu ar fi acoperite la prima licitaţie, se va proceda, în aceeaşi zi, la o nouă licitaţie pentru vânzarea

bunurilor libere de acele drepturi. Preţul de la care vor începe aceste licitaţii va fi de la preţul cel

mai mare oferit sau, în lipsă, de la cel fixat pentru publicaţie.

g1) somaţia pentru toţi cei care pretind vreun drept asupra bunului să îl anunte executorului

înainte de data stabilită pentru vânzare, în termenele şi sub sancţiunile prevăzute de lege;

g2) invitaţia către toţi cei care vor să cumpere bunul să se prezinte la termenul de vânzare, la locul

fixat în acest scop şi până la acel termen să prezinte oferte de cumpărare;

h) locul şi data afişării, în cazul anunţurilor de vânzare;

i) semnătura şi ştampila executorului judecătoresc, în cazul anunţurilor de vânzare.

Îndeplinirea acestor formalităţi se va constata prin procese-verbale încheiate de executorul

judecătoresc. Cheltuielile de afişare şi publicare vor fi avansate de către creditorul urmăritor ,

care le va prelua din preţul bunurilor urmărite.



13

În cazul nerespectării dispoziţiilor pr ezentului articol, la cererea părţii interesate, instanţa

de executare poate lua împotriva executorului judecătoresc măsurile de aplicare a unei amenzi

judiciare sau obligarea la plata unei despăgubiri pentru prejudiciul material sau moral.

Majoritatea menţiunilor din publicaţiile şi anunţurile de vânzare sunt prevăzute sub

sancţiunea nulităţii, cu excepţia numărului dosarului de executare, ceea ce demonstrează

importanţa care se acordă respectării acestor informaţii şi rolul lor în procedura de vânzare.20

4.3. Efectuarea licitaţiei

Executorul judecătoresc, în ziua stabilită pentru vânzare va merge la locul unde sunt

bunurile. Acolo, va ridica sigiliile şi va primi obiectele din mâna depozitarului, în cazul în care a

fost desemnat unul.

Apoi, executorul judecătoresc va verifica starea şi numărul obiectelor după procesul-

verbal de urmărire şi va da chitanţă de eliberare custodelui (depozitarului), iar acesta va prezenta

toate obiectele ce i s-au încredinţat.21

Orice persoană, fizică sau juridică, care are capacitate deplină de exerciţiu precum şi

capacitatea de a dobândi bunurile scoase la licitaţie, poate participa la aceasta. Totuşi, ca oferta

de cumpărare să fie credibilă, participanţii trebuie să depună cel puţin 10% din preţul începerii

licitaţiei. Pe langă determinarea unui minim din preţul bunurilor, textul din cod mai precizează şimomentul până la care trebuie depus acest procent, şi anume cel mai târziu până la începerea

vânzării la licitaţie publică. Acest lucru însemnând ca suma se poate depune chiar şi în ziua

licitaţiei dar mai înainte de începrea ei.

Există posibilitatea amânării licitaţiei, la cererea părţii interesate. Aceasta trebuie cerută

înainte de începerea licitaţiei, sub sancţiunea decăderii. Amânarea nu se poate face la vânzarea

bunurile care sunt supuse pieirii, degradării, alterării sau deprecierii, partea interesată putând lua

doar măsura restrângerii formalităţilor de publicitate.

Vânzarea silită se face în dreptul comun prin licitaţie publică, procedura fiind următoarea:

executorul judecătoresc va oferi spre vânzare bunurile sechestrate. Oferta nu se va face în bloc, ci

pentru fiecare în parte. Atunci când nu este vorba de bunuri care se pot vinde separat, ci ele

alcătuiesc împreună un bun individualizat ca atare, în funcţie de natura şi destinaţia lor, cum este

20 Claudia Roşu, op. cit ., pg. 469

21 Ioan Gârbuleţ, Adrian Stoica, op. cit ., pg.68



14

un serviciu de masă, o instalaţie, o maşină cu accesoriile ei sau o serie de tablouri care se

întregesc şi a căror valoare s-ar diminua mult prin separarea fiecărei părţi componente, vânzar ea

lor se face global.22

Adjudecarea bunului se face celui care, după 3 strigări succesive, a oferit preţul cel mai

mare. Dacă sunt mai mulţi concurenţi la preţ egal atunci va fi preferat cel care are un drept de

preemţiune asupra bunului respectiv.

Este posibil să nu se obţină preţul de începere a licitaţiei. În acest caz, la acelasi termen,

bunul va fi din nou scos la vânzare, caz în care licitaţia va începe de la preţul de 75% din cel

prevăzut în publicaţii sau anunţuri, iar bunul va fi vândut celui care va oferi preţul cel mai mare.23

Dacă nici atunci nu se oferă preţul minim de 75% atunci licitaţia se amână. Pentru

următorul termen vor fi îndeplinite din nou formalităţile de publicitate. La acest termen licitaţia

va începe de la 50% din preţul iniţial iar dacă nici acest preţ nu se obţine atunci bunurile vor fivândute la cel mai mare preţ oferit.

Această posibilitate de reducere a preţului nu se aplică în cazul bunurilor care sunt supuse

pieirii, degradării, alterării sau deprecier ii.

4.4. Închiderea licitaţiei

Îndată ce sumele obţinute acoperă creanţele ce se urmăresc şi cheltuielile de executare,licitaţia se va închide. Executorul judecătoresc întocmeşte procesul-verbal despre desfăşurarea şi

rezultatul licitaţiei, care va fi semnat de către acesta, debitor, creditor precum şi de adjudecatar.

Dacă una din aceste persoane nu pot sau refuză să semneze se va face această menţiune în

procesul-verbal.

Dacă există un titluar al unui drept de peremţiune, care nu a participat la licitaţie, totuşi

acesta îşi va putea exercita dreptul în termen de 5 zile de la adjudecarea bunului. Va trebui să

depună o declaraţie scrisă executorului judecătoresc şi să consemneze preţul la care a fost

adjudecat bunul, sub sancţiunea decăderii.

Executorul judecătoresc eliberează fiecărui adjudecatar în parte un certificat de

adjudecare care va constitui dovada dreptului de proprietate asupra acelor bunuri. Totuşi bunurile

22Savelly Zilberstein, V.M. Ciobanu , op.cit., pg. 351




15

vor fi predate doar după plata integrală a preţului, iar până atunci debitorul suportă riscul pieirii

bunului.

Din oficiu, executorul trebuie să radieze drepturile şi sarcinile bunului din registrele de

publicitate. Depunerea integrală a preţului de către adjudecatar se face de îndată, sau cu acordul

creditorul poate primi un termen de maxim 5 zile de la data licitaţiei.

Dacă preţul bunului este mai mare decât creanţa, creditorul trebuie de îndată sau în cel

mult 5 zile să depună diferenţa dintre preţul de adjudecare şi valoarea creanţei. Sancţiunea

nerespectării acestui termen este reluarea licitaţiei.

Unele contracte sunt meţinute ca efect al adjudecării, iar altele încetează. Referitor la

contractul de locaţiune, adjudecatarul nu este obligat să respecte locaţiunea sau un alt act juridic

dacă preţul care a fost convenit este mai mic cu o treime faţă de preţul pieţei sau inferior celui

rezultat din actele juridice sau locaţiunile anterioare. În cazul vânzărilor făcute în condiţiile analizate mai sus, nu este admisibilă nicio cerere de

desfiinţare a vânzării împotriva terţului adjudecatar care a plătit preţul, în afară de cazul în care a

existat fraudă din partea acestuia. Când adjudecatar a fost creditorul, vânzarea va putea fi

desfiinţată, dacă există temei de nulitate.24

Adjudecarea are următoarele efecte:

- cumpărătorul devine, proprietarul bunului, liber de orice sarcini, de la data predării;

- există o excepţie de la regula de mai sus, şi anume că adjudecatarul ar fi de acord să fie

menţinute sarcinile asupra bunului;

- o altă excepţie este când vânzarea s-a făcut asupra unui bun care este grevat de un drept real de

folosinţă, dobândit ulterior înscrierii vreunei ipoteci. La primul termen de vânzare preţul de

licitaţie începe de la cel mai mare oferit sau, în lipsă de la cel fixat prin publicaţie, diminuat cu

valoarea acestor drepturi.25

În art. 775 NCPC se precizează faptul că în cazul vânzării silite la licitaţie publică nu

există garanţie contra viciilor ascunse ale bunului vândut.





16

5. Dispoziţii speciale cu privire la urmărirea mobiliară

Aceste dispoziţii sunt prevăzute în art. 768-769 NCPC.

În cazul în care bunul nu s-a putut vinde, acesta poate fi preluat în contul creanţei (la preţul stabilit pentru ultimul termen al licitaţiei) de oricare creditor care ar fi putut cere

executarea silită asupra bunurilor mobile ale debitorului.

Dacă valoarea creanţei este mai mică, creditorul are obligaţia să depună diferenţa dintre

preţ şi valoarea creanţei de îndată sau în cel mult 5 zile de la data licitaţiei. Dacă mai mulţi

creditori vor să preia bunul atunci va fi ales potrivit ordinii de preferinţă.

Cea de-a doua variantă care poate fi folosită pentru bunurile care nu au putut fi

valorificate, ar fi restituirea sau predarea acestora. Ele vor rămâne indisponibilizae cel mult un an.

În acest termen, executorul poate încerca din nou vânzarea acestora.

Dacă nici după expirarea acestui termen bunurile nu pot fi valorificate, iar creditorul

refuză să le preia în contul creanţei, ele se restituie din oficiu debitorului sau unui reprezentant al

său.26

Dacă debitorul căruia ar urmă să i se restituie bunurile, şi-a schimbat domiciliul şi nu mai

poate fi identificat în alt loc, atunci acele bunuri vor intra în proprietatea privată a unutăţii

administrativ-teritoriale unde îşi are sediu executorul judecătoresc. Acesta va încheia un proces-

verbal despre predarea bunurilor respective organului competent.




17

6. Practică judiciară

Urmărirea silită asupra bunurilor mobile. Adjudecatar. Buna-credinţă

Potrivit art. 449 alin.(1) C. proc. civ., în cazul vânzării silite a bunurilor mobile urmăritenu este admisibilă nicio cerere de desfiinţare a vânzării împotriva terţului adjudecatar care a plătit

preţul, în afara de cazul în care a existat fraudă din partea acestuia.

Din împrejurarea că terţul adjudecatar a cunoscut valoarea de circulaţie a autoturismului,

stabilită prin raportul de expertiză auto efectuat în cadrul executării silite, valoare mult mai mare

decât preţul la care a adjudecat bunul, nu rezultă că a existat fraudă din partea acestuia, întrucât

acesta nu se putea înscrie la licitaţia publică decât în condiţiile în care cunoştea preţul de pornire

a licitaţiei, prevăzut în publicaţii şi anunţuri, conform art. 4391 C. proc. civ.

Totodată, nu se poate admite că participanţii la licitaţie publică trebuie să ţină seama nu

numai de propriul interes, acela de a achiziţiona bunuri la preţuri relativ mici, ci şi de obiectivul

urmărit de executarea silită, respectiv acoperirea creanţei rezultate prin titlu executoriu; aceasta

poate reprezenta cel mult un deziderat, dar nu constituie ncidecum fraudă din partea

adjudecatarului, în sensul art. 449 alin. (1) C. proc. civ., împrejurarea că acesta a cumpărat bunul

la preţul cel mai mare oferit, nefiind ţinut să acţioneze pentru protejarea intereselor creditoarei şi

debitoarei, în detrimentul propriului interes.

Conform art. 443 alin. (3) C. proc. civ., dacă nu se obţine preţul de începere al licitaţiei, bunul va fi vândut la preţul cel mai mare oferit.

Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV -a civilă,

d ecizia nr. 346 din 17 februarie 2006, nepublicată

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti. sub

nr. 7042/2005, contestatoarea C.N.C.F. C.F.R. SA Bucureşti - Sucursala Regională C.F.R.G. a

solicitat, în contradictoriu cu intimaţii SC D. 94 SRL, P.C.A. şi D.O.E., anularea procesului -

verbal de licitaţie mobiliară întocmit la data de 9 mai 2005 de B.E.J. C.S.A., în dosarul de

executare nr. 258/2001.

Prin sentinţa civilă nr. 6280 din 20 iulie 2005, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis

contestaţia la executare şi a dispus anularea procesului-verbal de licitaţie.



18

Pentru a hotărî astfel, prima instanţa a reţinut, în esenţă, că preţul plătit de terţii

adjudecatari la licitaţia publică pentru cele trei autoturisme este derizoriu, iar din împrejurarea că

adjudecatarii au cunoscut valoarea reală a bunurilor supuse vânzării, achitarea unui preţ care nu

acoperă nici măcar preţul care s-ar fi putut obţine în condiţiile în care aceleaşi bunuri ar fi fost

vândute nu ca autoturisme funcţionale, ci ca fier vechi, rezultă intenţia celor doi adjudecatari de a

frauda interesele părţilor implicate în executarea silită, atât creditoarea, cât şi debitoarea,

folosindu-se de lipsa de vigilenţă a executorului judecătoresc.

În consecinţă, instanţa a reţinut, că în raport de dispoziţiile art. 449 C. proc. civ. şi art.

1303 C.civ., că vânzarea silită este lovită de nulitate, întrucât persoanele care participă la licitaţia

publică trebuie să ţină seama nu numai de interesul propriu, acela de a achiziţiona bunuri la

preţuri relativ mici, ci şi de obiectivul urmărit de executarea silită, respectiv acoperirea creanţei

rezultate prin titlul executoriu, şi tocmai acest aspect nu a fost avut în vedere de terţiiadjudecatari, astfel că s-a apreciat că au acţionat în frauda creditoarei şi debitoarei.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs intimatul.

Examinând sentinţa recurată, tribunalul a reţinut că recursul este fondat, pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 443 C. proc. civ., preţul de la care începe licitaţia este cel prevăzut în

publicaţii sau anunţuri, iar în cazul în care după cele trei strigări succesive nu se obţine preţul de

începere a licitaţiei, la acelaşi termen, bunul va fi vândut la preţul cel mai mare oferit.

Potrivit art. 449 alin. (1) C. proc. civ., în cazul vânzării silite a bunurilor mobile urmărite,

nu este admisibilă nicio cerere de desfiinţare a vânzării împotriva terţului adjudecatar care a plătit

preţul, înafară de cazul în care a existat fraudă din partea acestuia.

În speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 449 alin. (2) C. proc.civ., privind desfiinţarea

vânzării dacă există temei de nulitate, întrucât adjudecatar a fost o terţă persoană, şi nu creditorul.

Recurentul este terţ adjudecatar al autoturismului, conform dovezii eliberate de executorul

judecătoresc la data de 18 mai 2005, ce constituie titlu de proprietate asupra bunului vândut.

Din împrejurarea că recurentul, în calitate de terţ adjudecatar, a cunoscut valoarea de

circulaţie a autoturismului stabilită prin raportul de expertiză auto efectuat în cadrul executării

silite, valoare mult mai mare decât preţul la care a adjudecat bunul, nu rezultă că a existat fraudă

din partea acestuia, întrucât recurentul nu se putea înscrie la licitaţia publică decât în condiţiile în

care cunoştea preţul de pornire a licitaţiei prevăzut în publicaţii şi anunţuri, conform art. 439 C.

proc.civ.



19

Totodată, aprecierea instanţei de fond că participanţii la licitaţie publică trebuie să tină

seama nu numai de propriul interes, acela de a achiziţiona bunuri la preţuri relativ mici, ci şi de

obiectivul urmărit de executarea silită, respectiv acoperirea creanţei rezultate prin titlul

executoriu, poate reprezenta cel mult un deziderat, dar nu constituie nicidecum fraudă din partea

adjudecatarului, în sensul art. 449 alin. (1) C. proc. civ., împrejurarea că acesta a cumpărat bunul

la preţul cel mai mare oferit, nefiind ţinut să acţioneze pentru protejarea intereselor creditoarei şi

debitoarei, în detrimentul propriului interes.

Conform art. 443 alin. (3) C. proc. civ., dacă nu se obţine preţul de începere al licitaţiei,

bunul va fi vândut la preţul cel mai mare oferit, iar din procesul-verbal de licitaţie mobiliară,

întocmit la data de 9 mai 2005, rezultă că preţul la care s-a adjudecat autoturismul de către

recurent a fost preţul cel mai mare oferit.27

27Cristina Nica, Executare silită. Practică judiciară, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008, pg. 456-459



20

7. Bibliografie

1. Savelly Zilberstein, V.M. Ciobanu, Tratat de executare silită, Editura Lumina Lex, Bucureşti,

2001

2. Ioan Gârbuleţ, Adrian Stoica, Ghid practic de executare silită (Explicaţii, cereri, formulare),

Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008

3. Claudia Roşu, Drept procesual civil.Partea specială, ediţia a 3-a, Editura C.H.Beck,

Bucureşti, 2010

4. Ioan Leş, Legislaţia executării silite. Comentarii şi explicaţii, Editura C.H.Beck, Bucureşti,

2007

5. Cristina Nica, Executare silită. Practică judiciară, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008

6 Noul Cod de Procedură Civilă

Date post:	14-Apr-2018
Category:	Documents
Upload:	nimigean-denise
View:	228 times
Download:	0 times

Urmărirea silită mobiliară

Documents