ANUL II. — No. 6 15 IANUARIE 192é

Î N F R Ă Ţ I R E A R O M Â N E A S C Ă Organ al „Ligii Apărării Naţionale Creştine"

Virtuţi ale perseverării de Regina Maria

Pentru sufletele ofilite în îndoială, în apatie şi neîncredere, precum şi pentru ener­giile stăruitoare zi de zi în li/pta pentru de­parazitarea fârii de lepra jidoveasca, pentru iubitorii, de nobilă cugetare înaltă, ca şi pen­tru îndrâgostifii de tot ce este îmbrăcat în vestmântul strălucit al artei impecabile^ pen­tru toată lumea românească, înzestrată atât de bine să guste adevărul şi frumosul, nu putea graţioasa noastră Doamnă, Majestatea Sa Regina Mania, să aducă un mat preţios dar de sfinte/e Sărbători decât următorul ar­ticol apărut în „La Roumanie Nouvelle":

„Mediocritatea care se îndârjeşte ajunge de multe ori mai departe decât geniul care ş o -văieşte" — îmi spunea cineva într'o zi... D e atunci, adesea ori m'am gândit la aceste cu­vinte şi iată-mă convinsă, z i . d e zi, de adevă­rul acestei observaţii.

lnfr'adevăr, omul genial va putea să tră­iască, va putea să-şi croiască un drum nou, să lanseze o idee, un plan îndrăzneţ. Acela, care aprinde imaginaţiile, care alimentează en ­tuziasmul, va putea fi un conducător, un pre­cursor. Dar nimeni nu poate să spună, că s i -ljnţa fermă va fi totdeauna fapta aceluia care, foarte bogat în idei, se lasă ameţit de propriile sale vorbe, victimă propriului său farmec.

Adevăratul făuritor este acela, care nu şovăe; acela, care an cu an merge înainte cu tenaci­tate spre ţinta ce ş i-a propus.

Este vechea poveste a iepurelui şi a broa­ştei ţestoase, numai că singurul care se desfată şi care atrage toate privirile e iepurele; toţi sunt pentru el, poate pentrucă are mai mult farmec!

Am fost întrebată într'o zi, câre esté — după Mine — cea mai mare virtute pentru un cap încoronat. Am avut un moment de ezitare; cuvântul „curaj" mi s'a oprit pe buze, dar după o scurtă gândire, mai înţeleaptă, am răspuns: „răbdarea".

Curajul este, într'adevăr, ceva sclipitor şi-place mulţimei. Faptele curajoase supravieţuesc

peste generaţii; sunt imortalizate prin cântece, vşe pWestesc copiilor, sunt comemorate prin monumente şi pânze şi socotite ca glorii na­ţionale.-

Modestei broaşte ţestoase nici odată nu-i s e va ridica un monument; mersul ei încet nu va fi cântat. Ea nu e făcută să aprinză ţinerile ardori şi totuş graţie ei opera eroului dăinueşte.

Răbdarea, perseverarea, urmărirea neîndu-^ plecată a muncii de fiecare z i !

E foarte uşor să lansezi o . operă sau o idee; să le prezinţi în cuvinte cari le fäc, în aparenţă, uşoare şi de crezut, cari îţi dă, pe cât se pare, o speranţă care se poate realiza-îndată. ' •

Să menţii însă entuziasmul viu în faţa greută­ţilor cari te iau cu asa l t ; să-ţi faci zilnic un drum printre ele, să faci zilnic acelaş. ludru fără să oboseşti , lucrurile acestea cer o răbdare, o abnegare, o uitare de sine cari constitué, după Mine, cea mai mare dintre virtuţi.

Flacăra voastră să nu fie una de paie 1 Un plan frumos pe hârtie nu înseamnă ca şi casa e făcută. E m u l t , de făcut sub pământ ca te­melia să fie so l idă ; apoi zidurile clădirii cu care ne vom mândri, trebúe ridicate palmă cu palmă, tencueala trebue să fie bună, cărămida solidă pentru ca munca să nu fie zadarnică. Răbdare, piatră cu piatră, puţin câte puţini _

Pentru un latin, englezul de .mi j loc este un om domol, mai mult şters, sărac în cuvinte şi stângaciu, în replică, în faţa ironiilor strălu­citoare ale • adversarului său. Şi totuş, reuşeşte; vedeţi imperiul ce a clădit, vedeţi ce solidă pperă a făcut. Aceasta, pentrucă marea lui vir­tute este perseverarea; el n'are pretenţii că e foarte inteligent; el îşi îndeplineşte m s impli­tate datoria faţă de Anglia; el nu se crede micşorat că s'a mărginit să păstreze o tradiţie continuând ceeace alţii au început.

In Rojriänia, ţară latină, ne place strălucirea cuvintelor, ne place să începem un lucru, apoi altul; nimic nu ne atrage mai puţin ca sforţa-

2

rea statornică de toate zilele şi broasca ţes­toasă n'are trecere.

Mie însămi îmi place mai curând să sar la concluzie decât să o tărăgănesc, dar acea­sta pentru că sunt femeie, iar dela noi se aşteaptă alte sforţări. Totuş vechiul instinct englez supravieţuieşte în mine; să înaintez încet, să rabd, să perseverez, nu numai în vis, ci în realitate, o adevărată flacără, şi nu foc de pae.

Aici ne desprindem, treptat din haosul în-tunerecuîui de după război. Timpuri mai bune ne aşteaptă; dar mai e de făcut un pas mare. Să ne grăbim? D a ! Fiecare se grăbeşte în această viaţă modernă, care clocoteşte în jurul nostru, astfel că şi noi trebue să ne grăbim, ca să nu rămânem în urmă. Succesul însă n u ' e uşor şi niciodată nu s'a clădit ceva "pe vorbe

deşarte. Cu toţii trebue să ne inhămăm la lucru fiecare să aducem o piatră la marele monu­ment ce clădim şi lucrând să învăţăm să res­pectăm şi munca altuia, munca broaştei ţes­toase ca şi a iepurelui.

Sforţare, perseverenţă, răbdare — virtuţi sgomotoase , dar pe cari se sprijină realitatea.

Câte odată un visător se ridică în mulţime ca să-asvârle o idee, o speranţă, o viziune în monotonia lumii de toate zilele. Dacă vocea lui e vocea unui profet adevărat urmaţi-1, cre-deţi-1, susţineţi-], întăriţi-1, uniţi forţele voastre cu ale lui, admiraţi-1 fără invidie până ce visul şi viziunea sa vor deveni o realitate, care va fi a voastră tot aşa ca şi a lui.

MARIA Regina României

Dedesupturile Ligii Naţiunilor Se pare că la nici o răspântie

din viaţa Europei, naţiunile creştine prin conducătorii lor nu au abdicat atât de mult dela judecata lor sănătoasă, cum se întâmplă sub ochii noştri după. sfârşitul marelui războiu. Asis­tăm la o dureroasă uitare de siné, la o renunţare lamentabilă a simţu­lui de demnitate şi mândrie naţională. Această atitudine nu poate proveni din inexperienţă, când* ştiut este că popoarele europene ^posedă un atât de vast patrimoniu istoric, din care isvorăsc cele mii preţioase învăţă­minte în materie de viaţă politică. Şi totuşi o rătăcire generală ne stă­pâneşte, ceia ce produce neputinţa de a reacţiona contra unei stări.de lucruri, care ascunde' o crescândă primejdie.

Din toate părţile se cântă mereu fericirea ce ne pregăteşte viitorul, când naţiunile de pe continent se vor bucura tot mái larg, sub oblă­duirea Ligii Naţiunilor, de o viaţă liberă ce va fi şi mulţumită, după ce a fost câştigat cu atât amar de suferinţe şi sacrificii.

Nu este locul aici să analizăm ideologia din care a pornit crearea Ligii Naţiunilor, ce şi-a luat atribuţii de arbitrii în viaţa nu numai externă dar chiar internă a diferitelor State. Trebue totuş să amintim că, ori cât ar fi fost de înaltă şi altruistă con­cepţia lui Wilson, care a intro­dus în corpul tratatului dela Versai­lles statutul Ligii Naţiunilor, acea concepţie nu a putut să nu fie in­fluenţată de mentalitatea şi intere­sele nemărturisite ale consilierilor Preşedintelui american, cari consi­

lieri erau toţi Jidani. Orice om de bună credinţă într'o măsură mai largă sau mai redusă, după cunoşti-inţa lui despre firea şi puterea Ji­danilor din secolul XX, va trebui să recunoască contribuţia de origină se­mită la întemeierea Ligii Naţiunilor.

Nu este locul aici nici să trecem în revistă activitatea acestui organ internaţional, manifestată în ultimii ani mai ales faţă de micile naţiuni în diferendele cu vecinii sau în ches­tiunea aplicării noului regim politic, fixat prin tratate.

Dar trebue sa amintim că inter­venţiile, sub orice forme s'au pro­dus, au lăsat în statul respectiv 0 (

amărăciune surdă, provenită din jig-' nirea cauzată incompatibilă cu exer­ciţiul inprescriptibil al suveranităţii naţionale. '

Această Ligă a Naţiunilor are dela început un viţiu iniţial în concepţia ei de bază. In loc să introducă şi în viaţa dintre naţiuniprincipiul de­mocratic al egalităţii membrilor cari o compun, după cum de mult s'a realizat acest principiu în viaţa in­ternă a fiecărui Stat prin introduce­rea votului universal, a făcut deose­birea antidemocratică şi profund ne­dreaptă între naţiuni mari şi naţiuni mici; iar în activitatea ei de tribu­nal suprem internaţional a venit cu două feluri de măsuri. In adevăr, pe când statele mari sunt scutite de ju­risdicţia Ligii, pe când în statele mari nu s'a recunoscut existenţa chestiunii minorităţilor; în statele mici prin stăruinţa Iui Wilson s'a pus şi reglementat această chestiune în aşa fel, încât aceste state să poată fi

chemate ori când la bara tribunalu­lui Ligii Naţiunilor. Faţă de diferen­ţierea comisă, se pune întrebarea: oare deosebirea de regim s'a făcut dintr'un înalt spirit de dezinteresată protecţie faţă .de minorităţi avându-se în'vedere că statele nici nu oferă destulă garanţie de tratament civili­zat şi egalitar ?

Cine cunoaşte ţinta politicei oculte a sfetnicilor dela 1919 ai lui Wilson, nu poate da decât un răspuns ne­gativ. Nu o lăudabilă grije de uma­nitate, lipsită de făţărnicie, a însu­fleţit pe fii lui Israel; ci sub masca iubirii de aproape, Jidanii au inventat clauze minorităţilor şi diferenţa între state mari şi mici spre a da putinţa Ligii Naţiunilor să se amestece tot mai des şi mai efectiv în viaţa a •statelor mici, ştirbindu-le prin repe­tate imixtiuni, suveranitatea naţională, şi mai ales creiând o nouă concep­ţie a dreptului public extern, care să admită o suveranitate limitată, aşa cum s'au grăbit într'un moment7

de penibilă rătăcire să recunoască Ministrul nostru de Externe, dl I. G. Duca, şi impacientul candidat la Preşedinţia Consiliului, dl Niculae lorga, în Parlamentul României Mari dela sfârşitul anului 1925.

Dar dacă tendinţa dela Liga Na­ţiunilor se descoperă astăzi cu ţinta precisă de a răpi statelor mici drep­tul de a se conduce în lăuntru şi a se purta în afară conform cu inte­resele lor specific şi permanent na­ţionale; să nu creadă statele mari că nu sunt şi ele minate de acelaş pericol, Este numai o chestiune de timp. Cu cât naţiunile europene vor avea slăbiciunea să cedeze injoncţiu­nilor din afară cu atât aceiaşi Ligă îşi va aroga drepturi mai întinse. Do-

vadă despre urmărirea acestei politici de subjugare a naţiunilor mici şi mari, rezultă clar ca lumina zilei din do­cumentul ce publică mai jos, conţi­nând hotărârile luate la Paris, la sfârşitul lui Septemvrie 1925, în şe­dinţa societăţii francmasone „Le Grand Orient de France", care înu-mără ca membri personalităţi poli­tice marcante, conduse * din umbră de puterea ocultă a Iudaismului. Această putere ocultă nefiind mul­ţumită cu actualele atribuţii ale Ligii Naţiunilor propune să i se modifice constituţia fundamentală în următo­rul mod:

/. „Liga Naţiunilor din foţma ei actuală să devină o 'confederaţie de state.

2. Delegaţii confederaţiei să nu mai fie numiţi de diferitele guverne, ci să fie aleşi de către Parlamente şi de Uniuni cu caracter economic.

3. Confederaţia să aibă puterea de a cere intervenţia forţelor înarmate ale statelor; ar fi de dorit ca această confederaţie- să fie înzestrata cu ar­mată proprie.%)

4. Hotărârile Ligii Naţiunilor, tran­sformată în confederaţie, să fie apli­cate direct în diferitele ţări ca legi ale statului-membru fără a mai fi discutate în parlament. ' j

5. Liga Naţiunilor să devină uni­versală prin intrarea tuturor statelor în această confederaţie.

6. Să se creeze o constituţie inter­naţională prin care să se recunoască Ligii Naţiunilor puterea legiuitoare, executivă şi judecătorească în toate statele.

Conventul Marelui Orient cere tu turor francmasonilor să desfăşure o propagandă intensivă în favoarea Ligii Naţiunilor şi să lucreze la orice operă a cărei ţintă este apropierea popoarelor şi înfrăţirea generală".

(Cf. „Weltkampf* din Decemvrie 1925 pag. 12 luată din „Le Matin" Nr. 13366 din 27 Sept. 1925):

Aşa- dar francmasonii, cari sunt ori Jidani de sânge ori toţi jidoviţi, înţelegând că interesele rasei lui Israel concordă cu întărirea puterii Ligii Naţiunilor, cer cu insistenţă ca acest aşezământ să se transforme în-tr'un supra stat, înzestrat cu dreptul de a dicta legi. în ştatele-membre,

V Ce ar face jidanii din Liga Naţi­unilor cu această armată, ne învaţă Ru­sia de astăzi, care nu este decât o confede­raţie a diferitelor republici sovietice de pe teritoriul în mare parte al fostei Rusii ţariste: Jidanii Braunstein—Apfelbaum—Kamenef, dis­punând de o armată de mercenari chinezi şi

' tătari în primul rând, exercită cea ma sân­geroasă tiranie pe ' teritoriul confederaţiei în prefitul exclusiv »1 rasei l«r.

fără mijlocirea parlamentelor res­pective, şi în consecinţă de a veghea prin organe proprii şi la aplicarea acelor legi venite de peste graniţe; un supra stat, înzestrat şi cu dreptul de a pretinde ca statul-membru să-i pună la dispoziţie armata sa proprie de câte ori în consiliul Ligii Naţiu­nilor şe va decreta în acest sens! ,

Dar poate că cetitorul nostru via obiecta: asemenea pretenţie porneşte dintr'o minte înfierbântată, şi deci nu reprezintă un curent de idei prin­tre aceia cari conduc din umbră Liga Naţiunilor. Profundă eroare. Instituţia creiată de Wilson, cel com­plet jidovii, era de, mult aşteptată de Jidani spre a slăbi, dezorienta şi umili prin imixtiune din afară viaţa popoarelor creştine, cu scopul precis de a prepara întronarea puterii. lui Israel. Intr'adevăr, iată ce scria Jida­nul Levy Bing în anul 1864, pentru ca Alianţa Universală Israelită creiată doi ani mai târziu să înceapă opera de pregătire a terenului, pentru ca Liga Naţiunilor de astăzi să înalţe clădirea visată în 1864, şi pentru ca un apropiat viitor să ajute la desă­vârşirea profeţiei, dacă naţiunile nici astăzi direct atinse nu se încumetează să scuture subjugarea ce li s'a impus.

Iată ce scria Bing prevăzând Liga Naţiunilor:

„Un tribunal suprem, sesizat în toate marile diferende publice, în toate plângerile dintre naţiuni, judecând în ultima instanţă aşa încât cuvântul său să facă lege. Şi acest cuvânt este cuvântul lui Dumnezeu rostit de fiii săi prim-născuţi de Evrei, şi îna­intea cărui cuvânt se înclină cu res-' pect toate puterile".1)

Pentru acela, care mai osntestă coincidenţa de interese între, ambiţia de dominaţitme a Jidovimei şi func­ţiunea Ligii Naţiunilor, pun următoa­rele întrebări: cum se face', Domnul meu, că un Jidan la 1864 a preci­zat misiunea integrală a Ligii ? şi cum se face, că dintr'un cuib jido­vesc francmasonic porneşte astăzi prltenţia de a se lărgi atribuţiile Ligii Naţiunilor, aşa ca să se exe­cute idealul Jidanului Levy Bing ex­primat cu mai bine de o jumătate de veac înainte de înfiinţarea Ligii? Cum se face, că Jidovimea de pre­tutindeni vede Liga Naţiunilor insti­tuţia care apără interesele rasei lor în aşa măsură, încât în Anglia s'a format o societate numită „League of Nations Union" spre a.populariza utilitatea Ligii Naţiunilor?

Pentru a sprijini' adevărul incon-') cf. Netschvolodow, Nicolas II et les Juifes,

dia 1924 p»g. 262 .

testabil, coprins în această întrebare, amintesc cititorilor noştri şi Ministru­lui de Externe al României întregite următorul fapt: La 16 Ianuarie 1921 într'o sinagogă din Londra unul din conducătorii cei mai autorizaţi ale societăţilor jidoveşti din Anglia, şi anume Lucian Wolf, după ce a citat părerea altei căpetenii jidoveşti, a lui Israel Zaugwill, că Liga Naţiunilor este „essentiellement deTinspiration Juive" a spus următoarele cu privire la atitudinea Jidovimei de pe glob faţă de Ligă:

„Toţi Jidanii trebue să considere ca o datorie precisă ä lor"... de a susţine prin toate mijloacele posi­bile Liga Naţiunilor. Noi (Jidanii) avem cel mai mare interes la suc­cesele ei. Ea este în armonie cu eel& mai nobile şi mai sfinte tradiţii ale noastre. Ea are pentru noi un irite-' res deosebit întru cât asigură cea mai favorabilă soluţie chestiunii jido­veşti (Elle a pour nous un intérét majeur en tant qu'elle assure ía:. plus favorable Solution ă la question Juive) De altfel viitorul ei este asigurat", l j

Pentru cine tot nu s'a dumirit după această concludentă mărturisire mai pun următoarea întrebare: Cum se face, domnul meu, că Liga Na­ţiunilor în diferitele ei consilii, co­misii, secţii la secretariate, etc. este împănată de Jidani sau de Jidoviţi?

Poate că aceasta din urmă între­bare nu oglindeşte realitatea, ai óbi-> ecta vreun neştiutor sau ix tăgădui cu rea credinţă vreun interesat:

Dăm câteva fapte, din care va rezulta şi legătura tainică între Ligă dela începuturile ei cu Jidanii,'şi-In­fluenţa puternică pe cari o au aceştia în chestiunile cele mai importante diferitele comisii ale Ligii.

Spre a ilustră prima afirJtiaţîe, aducem următorul fapt: . . .

Când s'a deschis cea dintâi, şe­dinţă a Ligii Naţiunilor, cel dintâi act politic săvârşit de secretarul ge­neral al Ligii, de Sir Eric Drum-mond, a fost să meargă împreună cu toată delegaţia britanică, com-pus'ă din Jidani şi jidoviţi, să ! facă o vizită rabinului Ginsburger din Ge­neva spre a-1 asigura de admiraţia întregii delegaţii pentru Jidani şi de­votamentul aceleaşi delegaţii pentru cauza jidovească.

In ce priveşte influenţa ce şi-au. asigurat Jidanii în punerea chestiu­nilor şi resolvirea lor în sânul Ligii, dăm publicului românesc, până astăzi ţinut în întunerec, următoarele date. Se ştie că „cea mai importantă sec-

') cf. Roger Lambelin, Le Regne d'Isra^-pag. 2 4 7 — 6 0 .

4

ţie la secretariatul generai, aceia care menţine în mod constant legătura cu diferitele ţări, care studiază che­stiunile internaţionale, care pregăte­şte rapoartele şi prezintă concluziile, este secţia politică". Ei bine, ştiţi cine este preşedintele acestei secţi­uni ? Jidanu francez Mantoux. Iată cum puterea ocultă a Iudaismului îşi aşează exponentul său tocmai la nodul vital al raporturilor dintre na­ţiuni ! Nu trageţi nici o concluzie de aici, dlor fruntaşi ai vieţii noastre publice ?

Să mergem mai departe şi să des-văluim organizaţia machinaţiunilor jidoveşti din sânul Ligii, prin pre­zenţa fiilor lui Israel în cele mai importante secţiuni ale acestui insti­tut jidovit :

Din partea Olandei întâlnim pe Jidanul Hamei, din partea Franţei întâlnim pe Jidanul Andre Weiss, din partea Spaniei pe Jidanul Steeg-mann, din partea statului San-Do-mingo pe Jidanul Cuhuhardt, din partea Poloniei pe Jidanii Askenazy şi Strassburger.

I n c e primeşte prezidenţia la-di­feritele secţiuni, iată pe cine desco­perim: la secţiunea circulaţiei Jida­nul Haas; la secţiunea pentru ocro­tirea femeilor şi copiilor pe Jidanul Abraham Flexner; la secţiunea pentru higiena Jidanul italian Oftolenghi şi Jidanul francez Lion Bernard, la sec­ţiunea pentru combaterea comerţului de carrfe, vie s'au încuibat numai Jidani; ei, ai căror cosângeni se în­deletnicesc cu predilecţie cü această murdară meserie! Ei vin astăzi şi se prezintă ca luptători contra comer­ţului cu fete creştine. l ) O mai sfruntată hipocrizie nu se poate ima­gina. La comisia specială pentru re­fugiaţii greci funcţionează ca Preşe­dinte Jidanul Morgentau; la secţia pentru „cooperarea intelectuală între naţiuni" a funcţionat până acum o lună Jidanul francez Henri Bergson3) şi continua a funcţiona Jidanul ger­man Einstein.

S'ar păiea că în această comisie de cooperare intelectuală s'ar cultiva fără nici un' interes, din cel rnai înalt spirit de generoasă umanitate, idealul înfrăţirii popoarelor prin cul­tură. Iluzie! Simplă iluzie produsă printre goimii cei naivi de şiretenia făţărnicia tradiţională a neamului lui

') In ce priveşte tratarea acestei chestiuni vezi studiul meu, întitulat .Cuvinte adevărate* Cluj 1925 pag 1 4 * şi următoare.

3 ) Aceste date sunt luate din Roger Lam-belui. LeRegue d'Israel Paris 1921 pag. 242 şi din A Rosenberg Die Protokolle der Wei­sen von Z1on, Einletung, 1924 pag. 26.

Israel. înfrăţirea popoarelor se ur­măreşte aşa cum convine Jidanilor, adică prin distrugerea simţului na­ţional, prin cosmopolitizarea naţiuni­lor, reducându-le la o gloată umană fără tradiţii şi credinţă, fără istorie şi patrie. Poate că cititorul crede că atare concluzie este o simplă închi­puire a scritorului acestor rânduri, lipsită de orice bază de documen­tare. Se înşală. In adevăr, iată ce plănueşte Jidanul Sigmund Münz din Wiena cu privire la lărgirea atribu-ţiunilor Ligii Raţiunilor, venind cu iniţiativa înfiinţării unei secţiuni care să figureze alături de secţia coope­raţiei intelectuale, purtând numele „Comission de Cooperation éduca­trice". Este vorba de a face prin educaţie mentalitatea popoarelor cre­ştine după concepţia anti-naţională şi interesele jidoveşti. Supun acest proect aprecierii tuturor fruntaşilor noştri politici, ca să nu-şi mai facă-' nici o iluzie asupra planurilor ce nu­tresc aceia cari din umbră şi efectiv condue Liga Naţiunilor, adică Jidanii. Citiţi cu atenţie domnilor foşti, ac­tuali şi viitori miniştri; citiţi domni­lor parlamentari, cari nu v'aţi vân­dut sufletul într'o formă sau alta pentru argintii lui Iuda; citiţi mai ales domniile voastre bunilor Ro-j mâni dela care ţara aşteaptă apă-j rărea ei! Iată cari sunt punctele din 1 propunerea Jidanului Münz: \

1. „Crearea unui catechism etic, care nici de cum nu trebue sâ înlo­cuiască învăţământul religios, care catechism este destinat pentru învă­ţătorii şi discipolii tuturor neamuri­lor şi raselor şi trebue să fie învă­ţat de tinerii între 6 şi 24 ani. Această nouă educaţie morală, înte­meiată pe catechismul etic ar avea scopul să stârpească în sufletul tine-rimei simţul combativităţii şi mân­dria naţionalistă şi să instruiască

Jineretul în stima faţă de adversar şi faţă de strein".

2. „Rămâne de chibzuit dacă co­misia propusă, numită „Commission de Cooperation éducatrice" trebue să funcţioneze deocamdată ca o anexă a comisiunii existente, numită „Com-mission de Cooperation intelectualle", sau dacă* nu ar fi mai bine ca men­ţionata, comisie propusa să funcţio­neze ca un departament cu totul in­dependent, în care caz în mod firesc va trebui să se păstreze un contact strâns între cete două comisiuni, cari lucrează în acelaş spirit. Având în vedere că comisia educaţiunii are o însemnătate preponderentă în servi­ciul păcii dintre popoare, se reco­mandă înfiinţarea comisiunii „de Coo­

peration éducatrice" ca un organ cü totul de sine stătător."

3. „ Controlul Ligii Naţiunilor asu­pra cărţilor istorice şi de citire pentru ca din ele să se stârpească otrava combativităţii de partid, otrava şovinismului naţionalist şi a into­leranţei confesional/e".

4. „Controlai internaţional în ce priveşte jocurile tineretului între 6—24 de ani, cinematografele şi muzica în educaţie" \

Aşa dar băieţii să nu se mai jqace „de-a,soldaţii" spre a nu deştepta spiritul militarist ce repugnă inter­naţionalismului Jidovesc.

Aşa dar, jidanul pretinde contro­lul manualelor de istorie; > şi cu cât prestigiul Ligii va creşte, cu atât acest control va fi mai sever sco­ţând din cartea trecutului nostru tot ce poate cultiva mândria naţională, spiritul de independenţă şi pornirea de combativitate isvoiţâtă din încre­derea în viitor. Mai mult: prin con­trolul jidovesc se va face un pas mai departe şi se va falsifica istoria, fiecărei naţiuni, aşa cum mărturi­seşte jidanul Isac Blümchen, în car­tea întitulată „Dreptul rasei supe­rioare" (pag. 14), că au făcut con­sângenii lui în Franţa, ajunşi acolo ia conducerea şcqlilor. Iată ce spune:

y,Noi am curăţit istoria franceză de gloriile ei. Prin voinţa noastră, indigenii francezi nu cunosc sau se leapădă de şcolile trecutului lor, care s'au strecurat înaintea ienirii noastre

' la putere". Spre a ucide spiritul naţionalist,

Jidanul Münz pretinde ca Liga Na­ţiunilor să controleze şi muzica în şcolile noastre!

Aşa dar,- să nu se mai cânte „Deşteaptă-te române" şi „Trăiască Regele"' să nu şe mai cânte „Im­nul studenţesc" şi alte cântece pa­triotice; să nu se mai cânte doina, ca să nu mai putem preamări nici momentele mari din trecutul nostru, nici instituţia monarhică în persoana M. S. Regelui, nici avântul de com­bativitate naţionalistă al tineretului universitar, nici doinele noastre, cari trec ca un fir de aur etern străluci­tor prin sufletul Românului de eând a căzut pradă năvălirilor barbare în Dacia părăsită de Aurelian, până în zilele, noastre, când bietul Român îşi exprimă suferinţa sub formă nouă de cântece populare sub urgia ocu­paţiei germane şi în furtuna răz­boiului de desrobire a neamului!

Să nu se reprezinte în cinemato­grafe decât filme cu tendinţe cosmo­polite, cu aventurieri fără patrie: iar nici de cum scene dintre acelea,

1

cari înalţă sufletul şi—1 îndeamnă la fapte mari sau îi întăresc mândria naţională prin reamintirea trecutului. Din această tendinţă se explică, pentru ce,cinematografele din Ardeal, ţinute de jidani, au refuzat să re­prezinte filmul „încoronării dela Alba-Iulia" sub pretextul, că publi­cul arată indiferenţă!

Iată ce atentat de asfixiere a vieţii noastre culturale şi naţionaliste ne pregătese Jidanii prin complezenţa Ligii Naţiunilor!

Trecem mai departe; iată ?cum sună celelalte propuneri:

5. ,0 specială supraveghere strictă asupra studenţimei, cu înclinarea ei actuală spre excese naţionaliste, cău­tând a se evita totuş sistemul dela­ţiunii".

6. „Anchete de făcut asupra al­coolismului în studenţime, deoarece alcoolismul obişnueste să fie fratele naţionalismului extravagant. Anchete de făcut asupra înclinării studenţi­lor de a se bate în duel (ca în Ger­mania). Duelul precum şi simulacrul de duel, (care exclude rănirea mor­tală, numită în Germania „Mensur") ambele forme de luptă trebuesc des­fiinţate".

Observăm,, că Jidanul se îngrijeşte-de alcoolism numai întrucât poate excita pornirea naţionalistă; dar nu se-ocupă de plaga alcoolismului din toate comunele Europei centrale şi orientale, întreţinută şi răspândită de/cârciumarii semiţi.

Tactica este explicabilă: ţipă Ji­danul să răsune întreaga lume asupra pericolului din care se va trage moartea domniei lui în Europa, ţipă în contra pornirei naţionaliste; dar nu suflă un cuvânt asupra isvorului de câştig, care îi întăreşte puterea, aducând degenerarea goimilor, nu suflă un cuvânt umanitaristul hipo-crit asupra celui mai mare flagel ce bântue omenirea actuală: asupra alcoolismului, aliat perfid al Iudais­mului. ,

7. „Trimiterea de experţi ai Ligii Naţiunilor spre a controla spiritul educaţiei şcolare în diferitele ţâri, spre a descoperi ceia ce este demn de imitat şi a înlătura ceia ce lasă de dorit".

Aţi auzit domnule Ministru al In­strucţiuni publice din România în­tregită, Jidanii prin Liga Naţiunilor voesc să ne trimeată inspector şco­lar spre a ne dicta şi impune cum să ne creştem copii!

8. „Controlul inîe>naţional al zia­relor în ce priveşte propaganda agi­tatoric, dar cu cea mai deplină cru­

ţate a libertăţii de gândire şi de presă".

Cu alte cuvinte: orice publicaţie naţionalistă şi creştină, care respectă trecutul şi cere ca dezvoltarea nea­mului nostru să se continue în spi­ritul patriotic al generaţiilor ce ne au precedat, orice publicaţie în a-cest sens să fie controlată şi des­fiinţată din ordinul Jidanilor dela Liga Naţiunilor! Ce are de zis dl Ministru de externe faţă de aseme­nea atentat la suveranitatea Româ­niei întregite?

9. Jnstituirea de [anchete asupra curentelor din acele ţări, în cari miş­cările naţionaliste lasă să se între­vadă că vor periclita pacea cetăţe­nească şi internaţională".

10. „Toate aceste controluri, an­chete şi inspecţii se vor face cu a-sentimentul ţărilor cari sunt membre în Liga Naţiunilor".

In această dispoziţie se cuprinde toată hipocrizia Jidovimei interna-

»ţionale: în adevăr, nici un Stat conştient de suveranitatea lui nu va tolera asemenea acte cari lovesc greu în demnitatea naţională; şi dacă totuşi Jidanul menţionează ob­ţinerea consimţământului, face acea­sta pentrucă ştie, că Statul vizat va ceda fie intimidat de majoritatea membrilor Ligii, fie adus la strâm­toare de finanţa internaţională, care toată e jidovească.

11: „Introducerea unei limbi mon­diale pe lângă limba naţională în toate ţările • cari sunt membre ale ' Ligii Naţiunilor In prima linie se recomandă limba engleză; dar poatef

fi luată în consideraţie şi altă limbă: poatei franceza, poate spaniola".

Aici nu este vorba de limba di­plomatică; dispoziţia ar fi, fost de

prisos, dat fiind că de mult limba franceză ori engleză îndeplineşte acest serviciu internaţional. lEste vorba de introducerea obligatorie, prin ordin dela Liga Naţiunilor, a' uneia din limbile propuse în ţările membre spre a slăbi cultivarea gra­iului naţional şi deci a desrădăcina simţul autohton de mediul" geogra­fic şi istorie în care s'a desvoltat limba fiecărui popor; aşa în cât mai uşor să prindă curentul cosmo­polit fără tradiţii şi fără patrie, ast­fel cum a mai încercat un alt Jidan^ cu numele Zamenhof să ajungă k acelaş rezultat prin alcătuirea iimbij zisă „esperanto". Deosebirea . între propunerea actuală a Jidanului Münz şi acea de acum ^ vre-o 40 cíe . ani a consângeanului său Zamenhof este că atunci se producea o iniţia­tivă particulară; .iarastăzi Jidovimea, care de lungă vreme nutreşte ace­leaşi gânduri ascunse şi profund destructive, încearcă a introduce în­viata popoarelor o normă, întărită prin sancţiuni de drept public in­ternaţional.

Din cele mai sus exp'use, rezultă: că Jidanii nu sunt streini nici de înfiinţarea, nici de conducerea, nici de îndrumarea viitoare a Ligii Na­ţiunilor. Aşa fiind, întreb pe toţi: fruntaşii politicii noastre: Care va.fi soarta României întregite ajunse sub, jurisdicţia, supravegherea şi sub in­spectoratul Ligii Naţiunilor, aşa pre­cum precedente s'au şi creat? Răspun­sul nu sunt în stare să-1 dea cei între­baţi ;răspunsul îl va da neamul nostru, care nu a scăpat de juguri seculare spre a-şi pleca grumazul astăzi sub tirania jugului Jidovesc.

Fiţi siguri domnilor politiciani. /. C. XMuneann

Realizabîlitatea programului L. A. N. C. La 18 Septembrie 1925 s'a făcut

unirea tuturor organizaţiilor naţio­naliste şi creştine în cadrul L. A. N. C. Cu aceasta ocaziune s'a dat ultima formulare programului politic, al cărui realizare L. A. N. C o vrea, legându-se prin jurământ. De atunci şi până astăzi nu am înre­gistrat la adresa acestui program nici un rând de critică serioasa şi documentată. Duşmanii acestei miş­cări de salvare şi regenerare a ţării, duşmanii făţişi şi ascunşi — şi Slavă Domnului nu ducem nici o lipsă de duşmani, pentrucă nu există în întreaga Românie o acţiune politică mai duşmănită decât a noastră şi în acelaş timp îmbrăţişată cu mai

multă căldură de masele româneşti iubitoare de neam şi Ţară —„zic toţi aceşti duşmani ireductibili şi furibunzi au fost constrânşi a se mărgini la simple invective sau ia diversiuni de /cea mai transparentă speţă." Azi nu mai prind nici înjură­turile nici diversiunile.

Cine mai dă crezare şoaptelor, că L. A. N. C. este o simplă unealtă a cutărui s'au cutărui partid, cine nu întoarce spatele cu scârbă j n faţa afirmaţiunei neghioabe căd i A. C. Cuza, această figură, astăzi unica* figură de convingeri şi viaţă politică consecventă, intransigenta şi fără târguiala ar fi în slujba ocultă a saltimbancilor politici fără convin-

6

geri? Cine? Prin urmare toate a-ceste arme.de combatere au fost pă­răsite. Altceva trebuia găsit, ceva mai seducător, mai plausibil, mai eficace.

S'a născocit deci o nouă armă, un nou argument: programul L. A. N. C. este un simplu ideal fantezist, este lipsit de realitate, nu ţine cont de posibilităţile de realizare, este irealizabil şi prin urmare toată ac­ţiunea L. A. N. C este o simplă aventură a unor fantasii poate de bună credinţă, însă cu desăvârşire desprinşi de cunoaşterea condiţiunilor de înfăptuire a unor idei politice.

Natural că aceste însinuaţiuni nu se pun pe hârtie, ci se /colportează dela om la om presărate^ cu infor-maţiuni din cele mai neâdevărate şi de pură inventiune despre pretinse declaraţiuni făcute în- întrunirile L. A. N. C.

Se vor spulbera şi aceste nepu­tincioase uneltiri, se vor nărui fără urmă, fără ca să mişcăm un deget. Adevărul este ca lumina soarelui victorios ce străbate şi risipeşte ne­gurile şi întunerecul. Pentru cei de bună credinţă, pentru lămurirea cu o clipă mai înainte a celor dornici de lumină complectă am să spün câteva cuvinte la înţeles.

Orice program politic, chiar şi cel mai absurd este realizabil, cu% o sin­gură condiţie: la încercarea de rea­lizare să prezideze o voinţă fermă, neînfrântă şi hotărâtă, care nu cunoaşte şovăeli, nu cunoaşte cotituri şi nu bate în retragere cu nici un preţ.

Afirmaţiunea la aparenţă hazardată o probez ca un exemplu de recentă actualitate. Bolşevicii înarmaţi cu o voinţă de fer numai au realizat cel mai absurd şi monstruos program politico-social transformând, cea mai vastă împărăţie într'un labbrator de experienţă judaică, într'un adevărat iad al satelor de 'milioane de oa­meni.aserviţi unui mănunchi de rău­făcători pseudonimi. Să nu mai vorbim însă de programe politice ticluite de o bandă de răufăcători.

Acest cras exemplu a fost ales numai pentru a ilustra în modul cel mai plastic lipsa de judecată a celor ce au ochi şi nu vreau sau nu pot să vadă.

Fascismul în Italia a realizat un program politic, pe care scepticii de alde Nitti, Orlando sap Giolitti îl credeau şi stigmatizau tot atât de fantezist şi irealizabil, ca şi atotştiu­torii dela noi pe programul L. A. N. C. Această măreaţă operă însă nu s'a făcut şi nu s'a putut face decât

pusă la cale şi înfăptuită de voinţă hotărâtă, energică. Şi până când o-pera iudeo-bolşevică se va nărui, va' dispare ca .o,băşică de săpun, opera fascismului italian va fecunda istoria poporului italian pentru secole; aceasta pentru motivul, că programul politic al fascismului întruneşte încă o condiţie: promovează interesele eterne ah naţiunii. Dar asupra fas­cismului vom reveni.

Programul L. A. N. C. are în ve­dere numai binele neamului româ­nesc şi al ţării. Acest program inte­gral realizat va însemna maximumul de bine şi fericire pentru naţiunea şi Ţara Românească. Desfid pe ori şi cine, să arate măcar, că un singur punct al acestui program păcătueşte contra intereselor vitale şi eterne ale neamului.

Dacă aşa este, atunci cari puncte anume din acest prdgram îi nelini­ştesc pe îngrijoraţii noştri patrioţi ? Răspunsul este simplu: soluţionarea problemei jidăneşti. Soluţia L. A. N. C. pentru marea şi fatala problemă jidănească este eliminarea jidanilor. Evident că această eliminare nu se poate realiza în 24 ore, însă să-mi arate cineva, unde prevede programul L. A. N. C. acest termen de 24 ore, din care se făureşte arma neseriozi­tăţii prograrnului şt a acţiunei ? Unde şi când ar fi făcut dl A. C. Cuza astfel de declaraţiuni, pentrucă sub­semnatul, care am însoţit pe dl A. C. Cuzá la toate întrunirile ţinute în Ardeal aşa ceva n'am auzit; decla­raţia este atât de copilărească, în­cât este o adevărată insultă a o atri­bui unui bărbat politic de talia dlui A. C. Cuza.

Programul L. A. N. C. soluţio­nează problema jidovească în mod evolutiv, deci nu în 24 ore. Soluţia evolutivă însă nu însemnează tergi­versare şi pe urmă amânare ad ca-lendas graecas.

Măsurile se vor lua imediat şi se vor înfăptui cu energie şi fără amânare, aşa după cum ele sunt înşirate la capitolul respectiv al programului. Toate aceste au ca scop final eliminarea complectă. Credem că , aceste măsuri singure vor determina plecarea succesivă, însă rapidă şi complectă a jida­nilor din ţară. Dacă vor mai ră­mâne unii, L. A. N. C. nu se va opri în cale şi îşi va încorona opera prin trecerea celor rămaşi peste graniţă.

Foarte bine, vor zice cei ne­dumeriţi, cei sceptici sau cei inte­resaţi, dar chiar această 'sgonire din ţară, chiar şi succesiv aplicată, a unui popor întreg este irealizabilă :

s e 1 va nărui cerul şi pământul de­mocraţiei umanitare, se vor ridica şi petrile din Europa şi America, ca să împiedice o astfel de crimă.

Nu, domnilor mei p- să lăsăm fra­zele sforăitoare şi să recurgem la câteva exemple contimporane, pentru a lua contact cu realitatea.

Turcii redeşteptaţi Ia o nouă viaţă au crezut, că Turcia trebue să le aparţină numai lor. De aceea s'au hotărât să isgonească din Asia Mică câteva milioane de greci băştinaşi, ai căror înaintaşi locuiau acele părţi de ţară cu sute şi mii de ani înainte de descălecarea Turcilor pe acele plaiuri. In faţa cerbiciei, a voinţei ferme şi nestrămutate a lui Mustafa Kemal Paşa s'au plecat toate d e ­mocraţiile lumii iscălind cu propria mână isgonirea Grecilor prin tratatul dela Lausanne. Eliminarea Grecilor s'a făcut în câteva luni cu o bru­talitate fără seamăn în văzul şi au­zul tuturor, fără ca Europa să crâc-flească nici chiar atunci, când bru­talitatea turcească nu s'a oprit nici în faţa Patriarhului bisericei ortodoxe.

Bărbăţia şi energia impune. . Polonia reînviată era pusă în faţa

problemei coloniştilor, germani din Pdsnania instalaţi cu decenii în urmă prin deposedarea sistematică a ele­mentului polon de către Reichul german. Polonia a soluţionat pro­blema bărbăteşte : a expropriat in­tegral pe coloniştii germani, câteva sute de mii, şi J - a repatriat forţat. Nu s'a făcut nici o vâlvă în jurul acestei chestiuni, nici războiu n'a fost din pricina aceasta şi nici un alt cutremur sau cataclism european sau mondial nu s'a produs.

In sfârşit Mussolini ajungând la convingerea, că francmasoneria aten­tează la viaţa fascismului şi astfel in-, direct la existenţa şi viitorul poporu­lui italian în mod fulgerător ä stri­vit această hidră iudaică, această câr-muitoare ocultă a tuturor democra­ţiilor iudaizate şi a avut curajul să sfideze intreaga Europă, fără ca Ita­lia să fi sucombat. Dimpotrivă Italia nici când n'a fost mai respectată, mai măgulită decât 'astăzi; Italia se transformă în Imperiu.

Astfel exemplele se pot înmulţi lă infinit. Soluţiunea noaâtră pentru problema jidovească, nu e nici mai radicală, nki mai grozavă decât cum s'au realizat altele în istorie, solu­ţiunea L. A. N. C. este mai civili­zată, mai îndulcită, decât ceeace au făcut alţii în cazuri similare.

Soluţiunea aceasta este reclamată de tot ce simte cu adevărat româ­neşte şi realizarea ei este condiţiunea

principală a existenţei şi viitorului neamului românesc.

Liga Apărării Naţionale Creştine are şi va avea voinţa energică, de fer, nestrămutată şi neclintită de a-şi realiza integral programul şi progra­

mul va fi realizat. Cei fricoşi şi cei nedumeriţi să fie pe pace: Europa nu ne va face o cruciadă modernă,

•cel mult anumita presă din lumea întreagă va lătra infernal.

Valeria Pop

/ Scrisori din Paris

Ce este Asociaţia Studenţilor Români din Franţa?

O adunare de jidani pentru neîndreptăţirea studenţilor români

Paris, Decembrie 1925. In ziua de 15 Noembrie a. c ,

Asociaţia Generală a Studenţilor R o ­mâni din Franţa a procedat la nouile alegeri de comitet pentru anul viitor de gestiune: 1925|26. Cu vre-o săptămână înainte s'au lansat foile de convocare, pentru invitarea mem­brilor la vot! Aceste convocări, cari se adresau studenţilor români erau făcute în limbă franceză, şi nu în. limbă romanească! Faptul pare cu­rios, şi poate inexplicabil înaintea unor „laici", cari, pe deasupra, a u ' „cusurul" să se cugete ca orice bun român! Deşi acest fapt este un mic şi neînsemnat punct din şirul mano­perelor condamnabile '• ale acestei asociaţiuni, el totuşi îşi aVe explica­ţia,. . . o tristă şi semnificativă ex­plicaţie !

Asociaţia Generală a Studenţilor Români din Franfa, fiind constituită, în cea mai mare parte, din jidani şi streini, nici n'ar avea dreptul să usurpeze numele de „român". Intere­sele studenţilor români totdeauna au fost secundare şi au trecut prin comitetul jidovesc al acestei asoci­aţiuni! Vă puteţi închipui cum s'au rezolvit aceste chestiuni, şi în ce măsură s'a ţinut cont de interesele studenţilor români!

Actualmente, din listele probabile ale acestei asociaţiuni reiese, că 70°| 0 din membrii înscrişi sunt ji­dani! Toţi jidanii dela universităţile din Iaşi, Bucureşti şi Cluj, cari nu s'au simţit bine în ţară, au venit la Paris! Deasemertea toţi jidanii-un-guri din Transilvania cari nu vor să înveţe româneşte!

Motivul principal, pentru care ji­danii se înscriu în această asociaţie, şi în acelaş timp unicul ei pretext de existenţă este: ajutorul bănesc al guvernului francez! Se ştie, că mi­nisterul de finanţe francez, distri-bue câte 200 franci lunar acelor stu­denţi români, cari nu piimesc bursă dela guvernul român şi pcari cad într'o anumită categorie de studii.

Listele sunt înaintate ministerului de dl prof. Mario-Roques,*) dela Fa­cultatea de litere din Paris. Cum însă dl Mario-Roques nu are timp destul pentru construirea . listelor, el încredinţează acest lucru Asociaţiei Generale a Studenţilor Români din Franţa. Va să zică, numai aceia primesc ajutorul francez, cari sunt înscrişi în Asociaţie şi cari, din „bunăvoinţa" comitetului jidovii, sunt puşi pe listă.., Este inutil să spun, că toţi jidanii sunt pe listă, şi că românilor se fac nedreptăţi,... aşa s'a alcătuit „programul de muncă" al comitetului! Iată deci ce scop are asociaţia: E vorba de o adunare jidovească pentru a asigura un be­neficiu bănesc fiilor „poporului ales". Nici o acţiune românească şi nici o acţiune culturală! Drept vorbind, în urma acestor considerente, asociaţia nu are nici un rost de existenţă! Faptul, că se ceré 17 franci de taxă anuală, ca să fii admisibil pe listă... este un simplu şantaj, căci guvernul francez nu pretinde dela cei admişi pe listă, ca să fie în­scrişi în Asociaţie! Aceste măsuri arbitrare sunt injuste şi într'o bună zi cei în drept vor purta răspundere! Pe urmă sumele încasate din aceste „taxe forţate" se dau ca împrumut studenţilor , jidani... şi preferiţilor membrilor din comitet! Această gos­podărie obscură de bani deja şi în anul trecut a dat naştere unor afa­ceri murdare, cari, după multe sfor­ţări, abia au putut fi muşamalizate!..

Dar să nu crează nimeni, că nu­mărul studenţilor români din Paris şi Franţa se reduce numai la aceea infimă minoritate românească din Asociaţie! Sunt foarte mulţi studenţi,-români şi nu jidani, cari fiind în si­tuaţii materiale mai bune şi benefi­ciind de burse româneşti nu se în­scriu în Asociaţia Generală, neavând nevoe de ajutorul francez! Prin asta însă ei fac o acţiune antiromânească,

*) N. R. Jidan.

căci dacă s'ar înscrie şi ei, majori­tatea jidanilor în Asociaţie nu ar mai exista! De prezent, având în vedere nepăsarea acestui grup de studenţi români, mica minoritate ro­mânească este lăsată în prada mano­perelor jidoveşti, şi este silită să lupte din răsputeri pentru revendi­carea drepturilor-sale.

In urma acestor adevăruri, să nu ne mire faptul, că convocările pen­tru votarea din 15 Novembrie s'au făcut în franţuzeşte! Marea masă de-jidani şi streini n'ar fi înţeles a-ceastă convocare, dacă ea ar fi fost scrisă în româneşte!..

In ziua alegerii, în camera de vo­tare dela „Hotel des Sociétés Sa-vantes" n'am auzit o vorbă româ­nească. Jidanul Thaler, secretatul comisiunei de alegeri cu toţii numai franţuzeşte vorbea. înaintea mea s'au perindat o mulţime de jidani-unguri, cari nu ştiu o iotă româneşte, şi cari pe vremea monarhiei ^rau că*, lăii colegilor lor români.; Natural, Statul român, care uită trecutul atât de iute,, grăbeşte să le dea favoruri. Dealtfel ei nu numai acest beneficiu îl au : cea mai mare parte dintre studenţii jidani capătă ajutoare dela sioniştii parizieni, ca apoi*, când au obţinut diplomássá se .naturalizeze de francezi, i cum au făcu t-o asta mai mulţi inşi...

Din rezultatul alegerilor. s'a văzut, că viitorul comitet iarăş e jidovesc, pestriţat cu români filosemiţi şi aser­viţii lor! Majoritatea voturilor a ayüt-o jidanul Rosen cu 140 voturi. Pe urmă vin jidanii: (în ordinea Votu­rilor obţinute): Fruchiman, Glück, Kremer şi Segall, Restul de zece membri ai comitetului au eşit în or­dinea următoare: Ionescu-lvanof, Singer (jid.), Iovin, Linteş, Pavel, Perieţeanu, Phillipide, Poenaru, Să-vulescu şi Tomescu. Aşadar comi­tetul nou se compune după cum urmează: preşedinte: dr Ion Iovin, vicepreşedinţi: Philippide şi Segall, secretar: Furchtmann, şi membrii ci­taţi mai sus. Precum se vede, ji­danii, pe lângă că au avut o majo­ritate absolută de voturi, totuşi nu au cutezat să puie pe un jidan la preşedinţie, ci s'au înţeles în per­soana drului Iovin... Şi era natural ca lista jidovească să iasă, din mo­ment ce 70°| 0 dintre membrii votanţi-erau jidani! Aici nu mai ajută, de­cât, sau o concentrare a studenţilor români din Paris, sau disolvarea a-sociaţiei şi refacerea ei pe bază na-ţională!...

Până când în ţâră s'a pus frâu arogantelor jidoveşti, aici în Franţa

\

ei se bucură de-o deplină libertate pentru manoperele lor subversive de-a submina tot ce e românesc! Dar asta nu numai în Asociaţie, ci şi pe teren politic! Studenţii jidani din Basarabia se iau cu ruşii şi co­muniştii, iar cei din Transilvania cu cei din Budapesta! Dar când trebue să ridice ajutorul bănesc, atunci iarăş devin români şi se prezintă fără nici o ruşine la ghişeul asociaţiei! • Impertinenţa şi neruşinarea jidani­

lor- în Asociaţia din Paris a existat totdeauna I De când .masa studen­ţească „Blank" a fost în mâna lor toţi studenţii, cari au mâncat la ei (cu preţ redus) trebuiau să le ser­vească interesele. Toţi cei ce au f o s t acolo, îşi reamintesc de caraghioasa figură a lui Grünzweig, dirigentul mesei, care concedia pe rând pe studenţii români „renitenţi", adecă, pe aceia cari au cutezat să ridice cu­vântul contra acestor manopere mes­chine.

Pe timpul preşidinţiei lui Dodel Eliescu, care efa un prototip bucu-reştean, dotat cu calităţi bune şi mai ales rele, jidanii nefiind încă prea numeroşi, au tăcut din gură.

Puhoiul a venit în urmă. Sub pre­şedintele Pătlăgeanu, o figură palidă şi impotentă, jidanii s'au întărit mult şi „era" lor datează de-aici! Mâna energică a doctorului Eugen Suciu

1 într'un timp i-a mai ţinut în frâu. Pe urmă a venit debandada,., certurile între români, desorientarea conducă­torilor, care s'a deslegat printr'o ru­şinoasă aservire, abandonând cu totul cauzele vitale româneşti...

O mică grupare de ardeleni şi olteni, condusă de inimoşii .români Nedeianu, Chifu, Veliciu, Brădeanu şi Fericeanu totdeauna au ţinut piept abuzurilor jidoveşti, reducând, în mă­sura posibilităţii, proporţia tendin­ţelor jidoveşti..., dar ce folos, dacă o acţiune radicală nu stârpeşte din bază aceste nedreptăţi?! . Şi acum, când păşim într'o nouă epocă de „dominaţie jidovească", strigăm un puternic apel caţre co­legii din ţară, pentru disolvarea acestei pepiniere de jidani şi streini, dorind a pune bazele^unei Asociaţii Noui Româneşti, luaând într'un curat spirit românesc, pentru o' propagandă românească cât mai intensă!!...

Eugen Şincai

Maturitatea poporului român Poporul român, odată unitatea na­

ţională înfăptuită, şi-a trăit copilăria sa. Asum începe maturitatea.

O sucintă incursiune în câmpul istoriei noastre naţionale, ne va arăta că în copilăria poporului român, trei mari perioade, au format etapele acestei tinereţi plină de sbucium şi de svârcoliri. (

Până la întemeierea Principatelor, aluatul neamului nostru s'a plămădit într'o veşnică dospeală.

Odată cu întemeierea Principatelor, se poate vorbi de o adevărată viaţă românească a poporului nostru.

întemeierea Principatului Moldovei de către Dragoş-Vodă" la 1353 şi a celui Muntean de Radu-Vodă în 1374, deschide pentru prima oară ochii poporului nostru la o viaţă nouă.

Acest început deviată se dezvoltă în chiliile bisericilor, unde călugării cu un bob de carte, arătă poporului, că toţi cei cari vorbesc o limbă şi au aceleaşi obiceiuri, sunt creştini întru Domnul, şi această, credinţă trebuie apărată, căci ea e leagănul fiinţei noastre.

Se poate spune dar, că lupta pen­tru credinţa creştină a neamului no­stru, durează până în pragul veacului al XVII, formând prima perioadă, în evoluţia istorică a poporului român,

A doua perioadă durează tot vea­cul al XVII şi XVIII, când s'a dat lupta pentru cultura naţională şi afir­marea cât mai puternică a ideaiului şi visului naţional, ^ de a ne uni în­tr'un singur Stat şi sub un singur sceptru, toţi câţi vorbim o limbă şi avem o credinţă.

Această luptă e culminată de marii revoluţionari: în Ardeal, Horea, Clo­şca şi Crişan la 1784 şi în Princi­pate, Tudor Vladimescu la 1821.

In veacul al XIX-lea începe a treia perioadă, când marii cărturari, în frunte cu Heliade Rădulescu, pă­rintele literaturii române, îndeamnă poporul să fie treaz căci se apropie ceasul când- puterea naţională, va aduce neamul românesc, în graniţele lui etnice şi naturale, ca românul să nu mai plângă, „dela Nistru pân' la Tisa".

Şi la începutul veacului al XX-lea idealul naţional, Unirea tuturor ro­mânilor, care datează dela Mihai Vi­teazul, a fost aproape complet înde­plinit.

Naţia românească şi-a arătat pu­terea şi a învins.

In zilele noastre, începe o altă perioadă, aceia a apărării naţionale, odată cu trecerea poporului român

din faza adolescenţei în aceia a ma­turităţii.

Deci o mare luptă începe: lupta pentru apărarea naţiei tngenunchiatâ de streinii interni şi consolidarea nea­mului nostru, pe credinţă, tron şi ge­niul românesc.

Numai apărând acest patrimoniu scump, acum, când maturitatea nea­mului nostru e în plină dezvoltare, vom putea duce şi noi, în făgaşul civilizaţiei umane, cultura şi creaţiile noastre, ca popor, demn de a trăi sub soare.

Pe scurt, putem spune, că popo­rul nostru dela naşterea lui şi până azi, a trăit luptând; de azi înainte, după ce se va consolida intern, va trăi creind.

Dar pentru a trăi ca să creeze, neamul nostru are nevoie să respire un aer curat românesc şi creştinesc, adică, să facă consolidarea internă pentru noi şi numai prin noi.

In atingerea acestui scop, poporul nostru se loveşte de streinii, cari se află în graniţele noastre.

Streinii aceştia fac parte din mai multe popoare înconjurătoare, cári se aseamănă în multe privinţe cu po­porul românesc, şi din alţi streini, ce nu au nimic comun şi asemănător cu neamul nostru. Aceşti streini, cari se deosebesc fundamental, atât ca credinţă cât şi-ca ideal omenesc în lume, sunt Jidanii. '

Jidanii, prin credinţa, prin idealul şi prin felul lor de viaţă, sunt obsta­colul cel mai greu de trecut în calea progresului şi dezvoltării noastre na­ţionale.

Cu ei şi numai cu ei trebuie dusă lupta, demn şi cinstit, pentru asigu­rarea liniştei şi sănătăţii poporului nostru care astăzi, se vede stânjenit în afirmarea fiinţei sale.

Iată dar, că perioada a patra din zilele noastre, adică apărarea naţio­nală, este în 'funcţie de soluţionarea cât mai neîntârziat a chestei jido­veşti în ţara noastră.

* De ce numai cu aceşti streini: ji­

danii, noi trebuie să lichidăm cât mai de grabă şi cu «ceilalţi streini nu ?

întrebarea aceasta — ca orice în­trebare — are nevoie de un răspuns.

* . Jidanul, prin firea lui, prin cre­

dinţa lui, prin cultura şi obiceiurile lui, este un element dizolvait în mij­locul poporului unde trăeşte.

Prin firea lui e veşnic vagabond, n'are ţară, n'are patrie, n'are nici cer, nici pământ; e veşnicul Ahasver, mereu pe drum şi niciodată stabilit

9

ntr'un loc, unde ar putea trăi nu­mai prin el. •

Se înţelege dela sine, că un ast-feLde om,' nu are nimic sfânt de respectat la alţii şi ca atare, nu vrea binele nimănui.

Prin'credinţa lui, e în contrazicere cu credinţa şi datinele noastre stră­moşeşti şi creştineşti.

Credinţa noastră spune: să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, cea ä jidanului din contră, că trebuie prin orice mijloace să supui pe cel de o altă credinţă şi supunându-1, să-1 distrugi. Credinţa lui Isus are milă de orice om: a lui Moise are numai de jidani, pentru ceilalţi, âre numai ură.

Prin cultură, jidanul şi-a format o educaţie, din care rezultă nu­mai binele pentru el, prin orice mij­loace, fie cât de imorale; n'are res­pect de organizaţia Statului în care trăeşte, el vpind numai un singur stat cu domnia lui Israel, adică a Jidanilor, peste întreg pământul. Deci pentru familia, pentru societatea în care trăeşte şi care nu-i jidovească, el nu are nici un respect.

Prin obiceiuri jidanii, sunt în dez­acord ~xu toate obiceiurile altor po­poare. ,

Dacă astfel stau lucrurile cu aceşti streini din mijlocul nostru, se înţe­lege dela sine, că o desvoltare nor­mală a poporului român, nu e cu putinţă până când acest element di­zolvant nu se elimină, sau cel puţin nu e îngrădit.

Iată de ce considerăm pe acest strein: jidanul, un obstacol în calea propăşirii \ioastre.

* Cu ceilalţi streini din mijlocuj, no^

stru, avem multe asemănări: sunt toţi creştini, au toţi un neam sau un popor al lor, organizat; un Stat cu graniţe, cu legi şi cu o formă de gu-vernament. Aşa sunt: ungurii, ger­manii, bulgarii, ruşi, etc.

Având aceiaşi credinţă şi acelaşi scop în viaţă: binele celui slab şi al aproapelui, ei sunt asimilabili şi dacă nu în 100 de ani, dar în cel mult două sute, ei sunt complect adaptaţi la noua viaţă a poporului nostru.

Iată de, ce lupta noastră internă nu se dă decât în contra elementului jidovesc, neasimilabil şi nu contra altor streini.

Această luptă, care a început tre­buie dusă la bun sfârşit, căci altfel ajungem în halul Rusiei de azi şi a Ungariei dela 1919, când Jidanii şi-au bătut joc, de toată demnitatea ace­stor ţări sub cuvânt că'îac democraţie.

Să fim dar cu luare aminte, acum, când începe maturitatea poporului român. Şă ne apărăm neamul de vrăj­maşul intern, după ce ni 1'Jam apărat de cel din afară.

Să consolidăm naţia noastră prin credinţă, tron şi virtuţile strămoşeşti, căci numai astfel vom putea să con- -

Idealismul, este un ipostas psi-chologic specific. Nu în sufletul tu­turor oamenilor este o actualitate psichologică. Sunt oameni, în a că­ror structură sufletească această no­ţiune este exclusă, printr'o pseudo-concepţie despre viaţă. Aceştia sunt materialista, cari privesc viaţa numai prin prisma preocupărilor econo­mice. Oameni, cari nu consideră actualitatea vitală, decât ca o înlăn­ţuire a fenomenelor materiale.,

Idealismul isvorăşte din abnegaţie. Abnegaţia este substratul psicholo-gic al idealismului.

Idealismul isvorăşte din altruism. Altruismul este o categorie a abne­gaţiei. Este o formaţie psichologică, sub impulsul căreia individul acţio­nează fără considerare la preocupă­rile personale.

Noţiunea „idealism", înmănun-chiază în alcătuirea sa cele două categorii similare: abnegaţia şi al­truismul. Se poate defini: o stare psichologică specifică, care conduce la dezinteresare, abnegaţie şi altruism.

După războiul mondial idealismul a pierdut mult în actualitatea sufle.-tească a oamenilor. Căci războiul considerat în sine, ca manifestare armată, a demonstrat brutal prima­tul concepţiei materialiste. A arătat tăria de fier a manifestărilor econo­mice. Şi a scos la iveală axioma — privind numai în laturea economiei politice — că aceea, care validitează la maximum principiul economic, este: economia naţională.

' După război, idealismul a suferit o mare înfrângere. A intrat în cate­goria monedelor scoase din circula­ţie. Şi acest fapt în primul rând se datoreşte grelelor condiţiuni econo­mice post bellice, cari au condus direct către o concepţie materialistă despre viaţă în genere.

Tofuş, idealismul ca realitate psi­chologică esté o vie necesitate pentru evoluţia, normală a naţionalităţilor. De aceea dorim şi preconizăm re­punerea acestei noţiuni, în cadrele, pe cari le avea înainte de război, ca funcţiune socială.

*

tribuim şi noi cu eeva, pentru pacea şi cultura omenească.

Dacă vom pierde acest moment şi nu vom fi prevăzători să ne apărării de duşmanii interni, Jidanii, cine ştie, dacă mâine, nu va fi prea târziu.

C. Argintară.

In cadrele românismului,' ideea-, naţională în mersul său activ de realizare practică, a fost susţinută de cel mai pur idealism. Această „idee" în mersul său de concreti­zare aproape n'a cunoscut obstacole. A izvorât din tot ce are mai sănăr. tos matca vigorii psichologice latine a neamului românesc.

Dintr'un instinct de conservare a naţionalităţii române, altoit pe cel mai cald idealism, au purtat voivozii noştri şirul de războaie contra năvă­litorilor dela nord şi dela sud. A-ceste lupte, cari au afirmat cu atâta tărie principiul ideei naţionale, au început încă către sfârşitul veacului al XIV-lea şi au durat cu intensi­tate până la i 716. In acest răstimp am câştigat victorii strălucitoare şi la Danubiul cu ape învolburate şi în Carpaţii împăduriţi. Aceste victorii, cari au ţintit la susţinerea fiinţei noastre naţionale, au izvorât dintr'o impulsie nativă de idealism, atât din , pat tea conducătorilor, cât şi a norodului. Şi numai un exces de idealism naţional a adus cu sine, marea înfrângere a Turcilor dela Podul înalt din judeţul Vaslui, faptă de arme cu o importanţă covârşi­toare pentru creştinătate, în com­plexul istoriei universale. I

Odată cu întronarea fanarioţilor1

în Muntenia şi Moldova, imboldul ideii naţionale cade în amorţire. Insă, se trezeşte la viaţă la 1821, în marea mişcare pornită de Tudor Vladimirescu. Şi întreg i veacul ^al XIX-lea a înregistrat triumfuri de manifestări active ale ideii naţionale^ isvorâte din spirit de abnegaţie şi jertfă, menite consolidării naţionali­tăţii române.

In trecutul nostru istoric, ideea naţională, s'a sprijinit pe însăşi struc­tura psichologică a neamului româ­nesc Căci, neamul nostru porneşte pe cărările realizărilor active dela, o concepţie creştină altoită pe un real optimism. Psichologia noastră na­ţională cuprinde în largi proporţii spiritul de jertfă, spjritul de abne­gaţie. Ea întrupează in alcătuirea sa o mare proporţie de optimism. Şi

Ideea naţională ca principiu ideal

10

dovada optimismului şi a spiritului de jertfă a făcut-o cu prisosinţă în războiul din 1916, ce-a afirmat cu atâta putere principiul salvator al ideii naţionale.

După războiul mondial — care a adus integrarea naţionalităţii române — principiul ideii naţionale a intrat într'alt ipostas.

Intre graniţele românismului avem o diversitate de elemente eterogene:. Unguri, Slavi, Germani şi Jidani.

Studenţimea universitară din cu­prinsul întreg'ei ţări, făcând deose­birea necesară între elementul ete­rogen de baştină: Unguri, Slavi şi Germani şi elementul eterogen de import: Evreii, a deschis acum trei ani o luptă aprigă' contra acestora.

Lupta contra Jidanilor în ţara noastră e veche. Ea se fundamen­tează pe doctrina ideii naţionale. Şi tocmai pentru a stabili doctrina a-cestei „idei", arătând pericolul strei-nismului, a scris Mihail Eminescu articolele sale politice. Vasile Conta a aprofundat aceeaş „idee", pornind dela o concepţie filozofică despre

pericolul evreesc; iar A. C. Cuza a ridicat la rangul de doctrină aceeaş „idee" în lucrările sale, alăturând cadrului teoretic, lupta dârzăişi veş­nic tânără.

Studenţimea universitară, în lupta contra Jidanilor, face propagandă în pitoreştile noastre sate, arătând tot pericolul ce-1 marchează pentru nea­mul românesc, acest element etero­gen intrus pe solul nostru.

Mişcarea studenţimei universitarei a ţâşnit dintr'un substrat de idea­lism : apărarea naţionalităţii române:

Intemeindu-se pe doctrina ideii; naţionale, mişcarea universitară este etică şi activă. •

Şi, toomai graţie acestor două atribute ale ei, am asistat gradat la procesul de generalizare a ideilor pornite din cadre universitare, în largul opiniei publice.

Luând drepţi punct de plecare principiul idealist creştin, mişcarea antisemită capătă tot mai mulţi ade ren fi şi ţinteşte la întărirea şi vali-dita/ea caracterelor latine., ale nea­mului românesc.

Marin Dragnea

ARHIVA DOCUMENTARĂ

Memoriul înaintat Majestăţii Sale Regelui României la 18 Decembrie

1925 în cauza doleanţelor Moţilor

Revista noastră, care în mai multe rânduri a desvăluit durerea Moţilor, aşa cum de atâtea ori zadarnic şi-au plâns'o Guvernului, înaintea unor capete neînţelegătoare şi a unor inimi împietrite în lăcomie şi venalitate, intervine astăzi din nou şi publică, după excelenta fonie săptămânală, întitulată „Huedinul" din 29 De­cembrie 1925, Memoriul Moţilor înaintat M. S. Regelui în ziua de 18 Decembrie 1925; şi tot deodată, dupa cum simte ca o sfîntă datorie să ia apărarea celei mai năpăstuite populaţiuni din România întregită, tot astfel se socoteşte fericită că poate aduce cele mai curate laude şi calde mulţumiri neînfrânţilor luptători Arnos Frâncu, Aurel Munteanu, căpitanul Şiancu şi Teodor Şuş-man pentru străduinţa depusă spre a face să triumfe cauza Moţilor prin intervenţia M. S. Regelui, care a rămas ultima şi suprema lor nădejde în lupta conta societăţilor jidoveşti favorizate de guvernul Btatianu.

SIRE, După zece secoli de urgie- şi des-

moştenire fără nume, ce s'au deslăn-

ţuit, când Moţii mai ales au reac­ţionat în zece revoluţiuni pentru restiţuţia domniei româneşti şi re-vendicaţiilor agrare miniere (1437 — 1918) asupra întregului element românesc subjugat sub coroana Sf. Ştefan, Moţii cari întâiadatâ au prins în 1919 armele desrobite, pentru Unirea tuturor Românilor şi au gri­jii- ca ochii din cap pădurile şi mi­nele ce li s'a promis a li se resti­tui integral prin Senatul Naţional Român din Ardeal şi cu armele au garantat libertatea hotărârei dela Alba-Iulia şi au determinat retrage­rea armatelor lui Mackensen, au primit mai ales cu efuziune ceasul eliberator vestit de Majestatea Voas­tră în fruntea nebiruitei Armate ro­mâneşti.

Atudinea vitejească a Moţilor la Tisa şi primirea Majestăţii Voas­tre la reîntoarcerea glorioasă în Cluj şi Munţi, au dovedit odată mai mult, că Ţara Moţilor aceasta- Vendee şi hotărâtor punct strategic al Monar­hiei Române a primit cu înflăcă­rare nemărginită pe lângă evanghe­lia libertăţii politice în Unirea tu­

turor Românilor şi evanghelia libe­rării economice, pe temeiul dreptului istoric ce a răsunat de pe buzele Majestăţii Voastre vesiindu-le, că pădurile şi păşunile din Munţii Apu­seni vor fi ale Moţilor.

In faţa cuvântului sfânt al Ma­jestăţii Voastre, care ducea la iz­bândă dreptul istoric, făgăduinţele Guvernului Majestăţii Voastre, că în cadrul legii agrare se va da maxi­mul de păduri şi păşuni din pădu­rile Statului, din ale magnaţilor şi so­cietăţilor exploatatoare — toţi uzurpa­tori— conform convenţiunii încheiate la faţa locului la Huedin, Turda, Baia de Arieş, Câmpeni şi Abrud, în care loc din urmă s'a făgăduit şi soluţionarea problemei miniere, ne-răspunzând în complet cuvântului Majestăţii Voastre, au determinat pe procuratorul Moţilor în preajma ser­bărilor centenarului Avram Iancu, să înainteze la Preşedenţia Consi­liului memoriul acínexat,' ce rezumă aproape integral doleanţele, reven-dicaţiile şi soluţiile în cauza de viaţă şi de moarte, care mai ales este pădurea, păşunea şi mina în Munţii Apusenii ,

Chiar soluţiile reduse la legea agrară, întregite cu promisiunea de colonizare în stil mare a Moţilor, ajunşi în preajma peirei, au adus b uşurare în suflete crezându-se, că după 7 ani dela Unire, maximul de păduri şi păşune acompaniat de co­lonizare şi reforma minieră pusă în vedere vor deschide Moţului orizon­tul unui trai mai omenesc.

SIRE, Venim a- ne prosterne astăzi cu

sufletul îndurerat şi a ne plânge la treptele. Tronului Românesc, că ne­dreptăţile împotriva Moţilor — necum să fie înlăturate —,ele au fost înăsprite şi sub raport agrar şi minier, căl-cându-se prin organele executive şi mai ales prin Comitelui Agrar, cu­vântul Majestăţii Voastre şi dupăce chestiunea Moţilor ä avut un lung şi penibil răsunet în presă şi Parla­ment. - .

Precum- lipsa regulamentului mi­nier prevăzut în lege pentru Munţii ' Apuseni, menţinerea înstrăinării ne­legiuite a minelor de aur din tere-nele răpite dela Moţi, cari fiind avere duşmană trebuie să revină Statului român şi degradarea mun­citorilor la starea de iloţi în părţile -Zarandului ca şi în epoca ungu­rească din partea unor societăţi ex­ploatatoare şi acaparatoare fără drept şi lege (Sex. Soc. „12 Apostoli":) a terenelor ce trebuiau muncite cu to­vărăşiile Moţilor minieri prin Statul

românesc binefăcător, astfel şi fap­tul, că pădurile şi păşunile din Munţii Apuseni n.icăiri încă n'au fost predate în stăpânirea comune­lor, ci din potrivă, unde s'a desig­nat dela Stat ori particulari, se vor menţine prin o lege silvică impro­prie în Administraţia Statului, iar în cursul reformei agrare nici maximul n'a fost observat şi nici societăţile exploatatoare nu au fost expropíate, iar scutirile s'au pronunţat şi pentru proprietari şi pentru societăţile aca­paratoare, contra legii, după 1 De­cemvrie 1918, au stârnit între Moţi valuri de profundă şi le­gitimă nemulţumire, biciuite şi prin colonizările efeptuite în condiţii de-zastroase la frontiera de vest, deşi recoltele au fost abundente dovadă de priceperea şi hărnicia agricolă a Maţului în lipsă de casă şi adă­posturi şi au dus la catastrofa sani­tară (tifos) între Moţii şi altfel grav nemulţumiţi, fiindcă numai o minimă parte din poporul anunţat din Munţii Apuseni a fost colonizată.

Frământaţi de aceste valuri, Moţii caută scăpare -la un singur liman: Tronul şi speră cu fanatică încre­dere, că la Majestatea Voastră Regele României-Mari, una şi ne­despărţită, închiegată şi cu sângele de martir al Moţilor arşi pe rug şi decimaţi în războaie, după veacuri de năpăstuiri vor afla dreptatea, după care au/însetoşat înzadar Ho­rea şi Avram Iancu la treptele .tro­nului străin şi care dreptate pentru ei înseamnă dreptul la Viaţă.

Revendicaţiile lui Horea şi Iancu, concentrate în memoriile adnexate sunt tot revendicaţiile noastre de azi, formulate în memoriul procura­torului nostru către Consiliul devMi-nictrii, cu data de 22 Iulie 1924 şi suntem ferm7 convinşi, că numai în­deplinirea desăvârşită a desideratelor formulate în 15 puncte, vor înfăp­tui cuvântul sfânt al Regelui tuturor Românilor dat Moţilor venind dela Tisa — azi graniţa păzită de Moţi co­lonişti— în fruntea armatei izbăvitoare şi mai pe urmă eu prilejul centena­rului tragicului tribun.

SIRE, #

Numai o lege, ce ar reda Moţilor cu ajutorul exproprierii ^integrale toate pădurile, păşunile şi minele din ţara Moţilor — definită în Legea pentru amnestierea delictelor silvice, un picur de balsam peste rănile Munţilor Apuseni-lege pornită din iniţiativa Majestăţii Voastre ce Vi se asigură prin Constituţie şi organiza­rea după pilda instituţiilor grăniţă-reşti ca persoană juridică-economică

a întregului ţinut, rezervândui-se Statului numai dreptul de inspec-ţiune şi control, ar avea darul să întroneze veşnica dreptate pentru Moţi.

Iar dacă s'ar încerca o dreptate, măcar temporală, în cadrul legilor în vigoare şi atunci s'ar putea de­termina o uşurare a sorţii grele a Moţilor bântuiţi de urmele războiu­lui, de boli, mizerie şi foame, solu-ţionându-se prin cuvântul hotărâtor al Majestăţii Voastre problemele cele mai ardente ale clipei agrare şi mi­niere şi înlăturându-se inechităţile şi spoliările' de drept înscenate prin nedreptele proceduri în curs.

Ca cele mai arzătoare probleme a clipelei, fiindcă se sagită la Comite­tul Agrar ca ultima instanţă, se în­făţişează chestiunile de expropiereşi împroprietărire cu păduri şi păşuni în masivul fostului conte Bănffy, alui Urmănczy, Tischler, Buerger şi fostul baron Albert Bánffy, din ju­deţul Cluj, plasa,Huedin, sub pis­curile Vlădesei din Munţii Apuseni.

Dintre toate aceste cauze, la in­stanţele de apel Comisiile judeţene, comunele de Moţi au avut câştig într'un singur masiv: la Tischler şi Buerger, unde s-'a efeptuit expro­prierea integrală şi împroprietărirea conform conyenţiunii comunelor, iar acum chestiunea se află în urma re-viziunei proprietarilor la Comitetul Agrar şi se fac cele mai exaspe­rante eforturi, ca proprietarii, pan-semiţi internaţionali, să fie contra legii scutiţi şi să se împiedece o trainică aşezare a condiţiilor de exis­tenţă a Moţilor, care este pădurea şi păşunea, după cum rezultă din hotărârea Comitetului Agrar şi a contestaţiei procuratorului Moţilor adnexată, chestiune, care a fost pusă şi în Parlament în faţa ţării.

A doua chestiune, a masivului Urmănczy, cate a ars pe rug pe Moţi, s'a rezolvit la Comitetul Agrar contra legii, scutindu-se societăţii an. „Călăţele" (baron Groedel) în con-diţiuni inadmisibile, după cum dove­desc memoriile şi cererile de revizi-une anexate, ca afirmativă contrac­tantă cu Urmănczy, peste 7000 jug. pădure bătrână- de brad, singura existentă în teren, fără a fi dovedit autenticitatea prelungirii contractului expirat şi după ce a devastat 11.000 jug. pădure seculară în chipul cel mai barbar, Lipsa unui contract do­vedit de prelungire şi însuşi faptul devastării fără reîmpădurire, cum d fost dovedit şi în faţa Parlamentu­lui, reliefează scutirea singurului masiv de pădure ce există în teren

pentru comune, ca o flagrantă în­călcare de lege şlx condamnare la pieire a comunelor de munte şi de deal din acest grup, cu atât mai iz­bitoare, fiindcă faptul devastării o-bliga Statul de a pedepsi, de a opri tăerea şi a rezilia contractul.

In urmă se află pendintă la Co? - mitetul Agrar chestiunea masivului

Bănffy, cunoscută sub numele fatal colectiv „afacerea dela Răchitele" *) care în acelaş timp se urmăreşte la Tribunalul Cluj ca rebeliune, pentru simplul fapt, că Moţii în oficialita­tea lor au protestat contra exploa­tării admisă nelegiuit în favorul so­cietăţilor exploatatoare „Biharszilá­gyi" pseudonaţionalizată în „Rega­tul mare".

In aceasta cauză, în care tot aşa~ s'au încălcat făgăduinţele Consiliului de Minştrii ca $i în cele anterioare, organele agrare sub pretextul auto* rităţii lucrului judecat, după cum dovedeşte cererea de revizuire ală­turată deşi în procedură nici o sin­gură comună n'a fost citată confort.

' legii, au fost scutite contra legii Re­formei Agrare, care anulează orice contract după 1918,- pe baza unor-

. astfel de contracte frauduloase so­cietăţile exploatare „Regatul mare" şi „Râul alb" (Tischler Mór şi so­ţii) cu aproape întreg masivul pă­duros bătrân existent, condamnând comunele de Moţi la veşnică peire şi în1 plus acordându-le pădurea în te­ren de păşune şi 'păşunea în loc de pădure reservată exploatatorilor.'şi proprietarilor, ca s'o poată devasta în curs de câţiva ani, lăsându-i Mo­ţului numai stânca goală şi sufletul

.muribund. SIRE,

In faţa acestei catastrofe cu ade­vărat naţionale, pumai cuvântul Ma~t

jestăţu Voastre rostit către organele executive din Comitetul Agrar, fiind acesta constituit sub prezidenţia domnului Ministru de Domenii în majoritate din organe politice şi fiind noi siguri, că minoritatea* din

. magistraţii indepedenţi îşi cunoaşte îndatorirea, va putea salva o s t a şe de lucruri dezastroasă în prezerit, incalculabilă pentru viitor.

Toate comunele nedreptăţite înşi­rate fiind îii memoriul adnexat şi contrasemnat de delegatul ministe­rial, rămâne reservat graţiei Prea înalte a Majestăţii Voastre gestul

') (Nuta Red. In care e implicat şi profe- v

sorul univcisitar Gh Leon, care pentrucă a exploatat averea Moţilor alături de Jidani a fost chemat de guvernul Brătianu ]a demni­tatea de Secretar General la Ministerul In­dustriei ! înaltă moralitate)!

12

pentru salvarea acestor comune de Mofi, năpăstuite, pentru, a li se face dreptate în păduri şi păşuni, baza lor de existenţă şi a li se amnestia infraptiunile* în materie penală agrară şi silvică, cauzate în legătură.

In aceeaşi ordine de idei, ca pro­blemă de soluţionat imediat, se în­făţişează tuturor factorilor legali: chestia colonizării, cercetându-se prin un înalt Comisar, ce rugăm cu devotament a se designa, în inima linie pentru aceste doleanţe procuri în urmă pentru toate cele­lalte îrşirate în memoriul dela 22 Iulie 1924 şi în anexele acestui me-muriu sincer, franc şi drept ca su-îL'.ul Moţului. Acestui înalt Comisar îi va fi reservat de a readuce înainte de toate în posesiunea Statului mo­şii imense, scutite pe nedreptul la graniţa de vest (scutirea moşiei dela Margita a Abaţiei din Moelk, desti­nată pentru colonizare de Moţi, apoi aşezarea/dlui Tischler în coloniile din Banat, contemplate tot pentru Moţi etc. etc.) şi a pregăti soluţiu-nile atât' pentru împroprietărirea şi înzestrarea cu case şi alte necesităţi a coloniştilor dela graniţă, precum şi luarea de măsuri, ca toţi cei în-d repăţiţi conform legii — corectându-se şi tablourile greşite — să fie colonizaţi şi cari s'au anunţat pentru coloni­zare, să fie toţi aşezaţi în coloniile dela graniţă, unde lipsa unei fron­tiere fireşti, ő poate substitui numai braţul de oţel, .organizat după prin- ' tipiile militare, a Moţului credincios până la moarte."

Oricât ar căuta şi după ecoul din Parlament să acrediteze duşmanii patriei, mai ales pansemiţii, comu­niştii, iredentiştii şi speculatorii, ce vor să se înfigă şi în Ţara Moţilor, că un nou Caton ar vesti: „Qaciae omnia venalia", Moţii rămân neîn­frânţi în credinţa, că dreptatea lor sfântă va birui.

SIRE, Implorând cu neschimbat şi ne­

ţărmurit devotament dela Graţia părintească a Majestăţii Voastre luarea în generoasă consideraţie a memoriului de faţă. ,

Rămânem şi semnăm' cu nestinsă încredere

SIRE, în cuvântul salvator al Regelui tu­turor Românilor, Domnul Moţilor al Majestăţii Voastre.

Prea plecaţi şi prea devotaţi ser­vitori.

Procuratorul comunelor de Moţi din Munţii Apuseni.

Dr. Arnos Franca advocat, Cluj

Delegaţii comunelor: i Bucureşti, la 18 Decembrie 1925.

Aurel Muntean protopop ort. român de Huedin în nunide comunelor din plasa Huedin judeţul Cluj şi din

plasa Gilău aparţinătoare

(s. s.) Căpitan iiiv. Emil Şiancu f st corn al b italionului II

Huedin din Leg. 1. din Ardeal 4918

(s. s.) Teodor Şuşman primar în Răchitele

Şi alte numeroase iscăli­turi de primăriei delegaţi

din Ţara Moţilor. Anexe:

1. Memoriu către Preşedenţii Con­siliului cu data de 22 Iulie 1924.

Judecata înţeleaptă a

Primim la Redacţie următoarele rânduri, pe cari le publicam, fără de nici fi modificare:

Astăzi 4 Decembrie anul 1925 s'au prezentat în satul şi comuna Sălceni dl Neculai D. Neştianu, pro­fesor Ia liceul „Codreanu"/ilin Bâr­lad şi prefect al judeţului Tutova, însoţit de dl Constantin D. Lupaşcu, deputat de Tutova. Ambii în cali­tate de reprezentanţi ai partidului national-liberal de Tutova. Scopul venirei la Sălceni a. fost ácela de a face propagandă politică relativ la alegerile de senator din ziua, de-17—18 Decembrie c. La întrunire am luat parté şi eu. Printre cele spuse de dlor a spus sătenilor, că partidul naţional-liberal este cel mai vefchi partid şi care trăeşte de şapte zeci de ani, în caré timp a stat nu­mai la guvern - (cârma ţărei), cel puţin patru zeci de ani, au mai spus, că acest partid are la bază principii naţionale şi că stă veşnic treaz în favoarea cauzelor naţionale, că doar de aceea se numeşte parti­dul nâţional-liberal. Ne-au mai spus şi că să nu votăm pe ţărănişti, că ei au la Ilfov candidaţi jidani si­că sunt în legătură cu comuniştii şi cu bolşevicii din Sovietele Ru­seşti. Şi după cum este bine ştiut de întreaga opinie publică, că în nici un timp acest partid nu a vor­bit nimic despre jidani, astăzi însă dnii reprezentanţi ai partidului na­tional-liberal de Tutova au avut bunăvoinţă de. a spune sătenilor din Sălceni, că prin faptul, că sunt na­ţionali şi apără cauzele naţionale sunt şi contra jidanilor, dar cum ... ?

2. Memoriul lui Avram Iancu că­tre împăratul Austriei.

3. Plângerile micilor minieri din Munţii Apuseni.

\4. Memoriul Delegatului ministe­rial şi Procuratorului dela 15 IV. 1924.

5. Contestaţia în cauza Tischler Mór către Comitetul Agrar.

6. Contestaţia în cauza Răchitele şi soţii către Comitetul Agrar.

7. Hotărârea judeţeană în cauza Răchitele.

8. Cererea de reviziune „ Ur-mánczy Soc. „Călăţele" contra scu-tirei.

9. Cererea de revizuire imprimată, în cauza dela Răchitele etc. din masivul Bánffy.

unui ţăran despre partidul liberal

Dupăce conferenţiarii şi-au terminat misiunea eu am făcut dlui preiect următoarea întrebare:

„Domnule prefect îmbătat fiind de mireazma cuvintelor cu care v'aţi prezentat în mijlocul nostru pentru a ne spune atâtea şi atâtea adevă­ruri, ţiu să vă spun, că şi eu în mintea mea tânără şi naivă sunt subjugat şi chiar pasionat de o idee. Domnule prefect atunci când veniţi în mijlocul nostru pentru a ne sfă­tui cum să ne folosim de dreptul de vot ce rău aţi face dacă ne-aţi spune, că aţi luat dispoziţiuni pentru reintroducerea art. 7 în Constituţie şi introducerea Iui numerus-clausus (număr proporţional) în toate ramu­rile de activitate ?• *

La această întrebare mi-a răspuns, că dişpoziţiunile art. 7 se menţin, iar în ce priveşte numerus-clausus nu se poate aplica deoarece şi noi. avem români de-ai noştri în ţări streine, care formează o populaţie streină faţă de populaţia băştinaşă a acelor ţări şi dacă noi am intro­duce numerus-clausus atunci ş l acei streini ar proceda Ia fel .cu streinii din ţările lor, care sunt români şi facem prin acest m|jloc x brutal un mare rău fraţilor noştri, care ţrăesc în ţări streine. Insă ca să putem fi tari contra jidanilor să ne grăbim a forma cooperative săteşti şi obştii şi astfel vom putea scăpa de jidani, căci ei văzând, că nu mai cumpără nimeni dela ei vor fi siliţi să plece singuri dela noi fără să-i urgisim."

Acesta a fost răspunsul domnului prefect.

Şi grăbindu-se a plecat, totuş

CRONICA ARTISTICĂ

Inconştienţă cu acesf rezultat nu mă pot muf-ţumi, deoarece se naşte întrebarea ? Oare fraţii noştrii, cari trăesc în ţări streine echivalează la număr cu ji­danii dela noi, prin mijloacele de a-şi câştiga existenţa? Nu cumva fraţii noştri sunt hamali şi salahori prin şantiere, ori muncitori prin fabrici? dar jidanii ce sunt la noi? şi ce efect ar avea numerus-clausus asupra fraţilor noştri din ţări streine ? Iar dacă partidul naţional-liberaî a atins vârsta de şapte zeci de ani şi în care timp guvernează ţara cel puţin patru zeci de ani şi dacă iubeşte aşa de mult naţiunea şi pe ţăranii români, de ce acest partid nu s'a grăbit o clipă mai devreme să pregătească pe ţăranul roaiân ca să se poată apăra eon^a elementu­lui jidănesc, prin argumente meto dice, sistematice, raţionale şi modeste după cum spuneţi dvoastră domnule prefect, dacă numerus-claúsus este un argument brutal de apărare con­tra jidanilor. Astăzi v'aţi adus aminte să ne spuneţi aceasta, când este prea târziu, când ne-a ajuns cuţitul la os. Şi atunci domnule prefect dupăce sunteţi liberali de ce mai sunteţi şi naţionali ? Fiindcă aţi suprimat art. 7 din Constituţia dela 1866 şi aţi dat jidanilor drepturi egale cu noi, aceasta esfe egal cu : ori îmbraci uh lup într'o piele de oae şi-i dai drumü în turma de oi, ori*faci pe jidan român. A! am ui­tat să vă întreb un lucru, cine a reformat Constituţia dela 1866 ? Cine' a dat drepturi politice şi civile jidanilor? Nu cumva patidul natio­nal-liberal? ce frumos îmi sună pe la ureche naţional-liberal!

Şi atunci'de ce vă mai plângeţi, că ţărăniştii au candidaţi jidani, care sunt în legătură cu Lenin, Troţcki? Cine le-a înlesnit această posibilitate ? Nu cumva Dvoastră ?

Şi apoi bine ne stă nouă Româ­nilor din România-Mare să avem în serviciul armatei ofiţeri jidani, care să comande xompanii, esca-droane, baterii şi chiar regimente constituite în marea l u r majoritate de ostaşi români şi care armată are menirea să apere pământul scump, atât de scump şi naţional al ţărei? Aşa naţionali sunteţi ? Acesta esté patriotismul atât de mult trâmbiţat de Dvoastră domnilor liberali şi naţionali?

Stau în aşteptarea răspunsului la întrebările de mai sus.

Scrisă şi cugetată de mine, /. /. Nichifor

din Săleeni, Tutova

Templul culturii muzicale româneşti — Opera română din Bucureşti — e străbătut de sgomote surde, ce se accentuiază "din ce în ce.

Artiştii români, elemente de o va­loare necontestată, se văd aruncaţi pe drumuri de către actualii conce­sionari ai Operei fără nici un motiv serios.

O datorie de conştiinţă mă obligă a pune în faţa publicului românesc situaţia tristă în ?care a ajuns Opera română din Bucureşti — şi numai în câteva cuvinte.

Acum câţiva ani Opera a fost con­cesionată de către Ministerul Cultelor şi Artelor unei trinităţi favorite com­pusă din dnii: George Georgescu, Massini şi Folescu. Această trinitate în loc să promoveze întâi de toate elementele muzicale distinse ale ro­mânismului, a căutat prin toate mij­loacele posibile să promoveze numai „interesele personale".

Şi această promovare a intereselor personale s'a făcut cu concursul unor elemente străine şi du5ioase.

Actuala direcţie a Operei plăteşte cu zece mii lei lunar pe un anume

Iată ce ni se scrie în această che­stiune : v-

On. Redacţie! In comuna noastră Sânmiclăuşul-

Mare tiijerimiea ovreiască sub patro­najul prim-pretorului de plasă An­tonie Ardelean (fost Argyelán Antal pe timpurile lui Tuhutum) au înfiin­ţat o companie de cercetaşi.

Atât intelectualii cât şi poporul suntem foarte indignaţi pentru ru­şinea ce-o face un prim-pretor român punându-se în serviciul celor .mai mari duşmani a? neamului rornânesc. Cine şi ce f a îndemnat să primească această dinstincţie străină blamând şi insultând ţara şi poporul româ­nesc nu ştim, dar dăm cu socoteala.

Vă rog să binevoiţi a lua act des­pre acest om cu atât mai vârtos că este şi proprietarul a 2 decoraţii româneşti primite acum cât de cu­rând şi cu ocazia încoronării etc. .

Dacă On. Red. doreşte a primi informaţiuni mai indetail şi precise despre trecutul acestui om azi mare proprietar de pământ şi funcţionar

iá1

Bisker — jidov de origină r — care nu face altceva decât să angajeze diferiţi artişti străini, obscuri. N'am zice nimic dacă direcţia Operei prin dl Biskef ar angaja elemente muzi­cale cu renume mondial; dar când vedem că personagii necunoscute lumii muzicale vin să debuteze pe scena românească — fiind plătiţi gras — un sentiment de revoltă le­gitimă ne cuprinde

Mulţi dintre aceşti artişti se mai îndeletnicesc şi cu spionagiul contra Statului românesc; astfel e cazul ar­tistei Ida Berg. Să ştie jidovii rătă­citori şi veneticii pripăşiţi pe scena românească că'ora alungării lor a sosit! -

Conştiinţa românească a început să se trezească! Să ştie şi domnii' cramponaţi în fruntea Operei române din Bucureşti, că dacă vor mai con­tinua a îndeplini meseria infamă de jnstrăinare a celei mai înalte instiV tuţii muzicale româneşti, vor fi ţin­tuiţi la stâlpul infamii de către Qpi-nia publică românească.

Drd. Nicu Ionescu—Bucureşti.

al Statului român, Vă rog adresaţi-vă dlui părinte dr Petru Fleşeriu dela noi, acesta l'a şi improcesuat chiar şi în unele . gazete acum 3—4 ani a" publicat din faptele lăudabile anti-româneşti.

Dânsul este foarte mult iubit de străini „Toni bácsi" e şi membru prin câteva consilii de administraţie la băncile lor. îndeosebi cu negusto­rul de ouă de mai multe ori mili­onar Popper, neam de-aluî Iuda e „Frate de cruce".

O zbiciuală bună — drept că el este obişnuit cu aşa ceva şi crede. în sine pupaţi-mă numai eu să mai adun pe lângă cele 200 jug.-de Torontal şi pe lângă paralele, de­puse încă mai atâta, apoi voi, stri­gaţii. Jidanii fiind sprijiniţi de capul administraţiei de plasă sunt foarte obraznici aproape în fiecare zi au şedinţă şi se constituesc puternic. Acum cu ocazia sărbătorilor au adu­nat 80.000 lei, material pentru uni­forme, x tot gratis iar serviciul la

Corespondenţă din Sânmiclăuşul-Mare

Prim-pretorul Antonie Ardeleana vândut Jidanilor!

14

gardă (cercetaşi) în limba ebraică merge. Comanda însă în ungureşte. Azi mâine ne putem aştepta să ne scoată din comună chiar şi din tară, dacă aici la graniţă 7 km. distanţă de graniţa ungară lor le dau voie să se organizeze în forma aceasta în chip milităresc.

Am primit, la Redacţie, următoarea scrisoare:

Onorata Redacţie! Urmărind zi de zi desfăşurările

economice, culturale şi politice din comuna noastră Tulgheş^ în care lo­cuim pe lângă 1500 suflete români, cea 2000 suflete săcui, cea 200 su­flete alte naţionalităţi şi 200 suflete jidani, am constatat şi aicea că răul cel mare cauzat naţiunei noastre din partea lipitorilor satelor e ajutat şi de unii oameni fără pic de ruşine şi fără caracter, cari se numesc „români" spre a blama tot ce e românesc prin. apucăturile lor perverse şi mârşave periclitând idealul national creştin românesc. Cazul pe care Vi-1 co­munic e recent. Pe ziua de 15 Oct. Í925 ni s'a anunţat că va sosi ma­rele Profesor Cuza pentru â expune programul referitor la combaterea pericolului evreesc pe care îl simţim şi în aceste părţi. Pentru primirea dlui Cuza, sau întrunit intelectuali şi popor din această comună la şcoală aşteptându-1, a sosit, însă am fost foarte surprinşi şi scârbiţi când am văzut că dl Profesor Cuza vine în­soţit de cel mai odios şi prevers in­divid care se numeşte Constantin Matei. Acest individ după ce a fugit şi s'a ascuns dinaintea justiţiei, care 1-a condamnat la Chişinău cu Nr. 1454 la 7 Nov. 1924 Trib. la 15 zile închisoare corecţională pentru delicte comise cât a fost secretar. Conform; art. Cod. Pen. 322, 323, 325 şi 40 comb, cu art. 60 a fost

- condamnat însă a dezertat, mai având şi alte dejicte pe suflet a ajuns în comuna noastră unde nu i se cu­noştea trecutul şi unde în mod ne­cunoscut nouă a fost denumit de notar pe ziua de 14 Iunie 1923.

După ce a fost instalat în serviciu ' a început a aplica metoda' de paşă şi în această comună, delapidând bani publici, însuşindu-şi averea co­munală, bătând oameni paşnici es-crochiind pe cine îi venea în cale,

Vi-le aduc aceste la cunoştinţă ca să se ştie cine sunt capii şi con­ducătorii noştri, poate va veni odată şi vr'o schimbare ca apoi să ştim unde să-i aşezăm pe paraziţii nea­mului.

Cu stimă Un sânmiclăuşan român adevărat

Corespondenţă din Tulgheş

făcând şantage şi altele, aşa că de­venind intolerabilă procedura numi­tului Matei Constantin s'au trezit şi autorităţile lui superioare şi l-au dat afară din post supunându-i toate ilegalităţile şi abuzurile Tribunalului din Mercurea Ciuc, care va decide şi îi va da răsplata muncei.

După plecarea dlui Cuza, care ne cunoscând cauza acestui individ, 1-a considerat ca român şi pe dânsul, individul Matei a început tratative cu jidanii cerând dela preşedintele comitetului izraelit numit Bereu Wein­rauch un certificat constatator că „Dl Matei Constantin fost notar în comuna Tulgheş, nu a uneltit, nici când contra evreilor şi cu ocazia venirei dlui Cuza nu a provocat nici un mcident contra jidanilor" (sic) şi a mai cerut acest individ Matei să se publice în foaia jidovească din Piatra-Neamţ numită „Reformatorul" Nr. 354 din 2 Nov. 1925 că dânsul e omul jidanilor ceeace s'a şi pu­blicat în numita foaie. Auziţi! A fost înaintea dlui Cuza şi 1-a condus la Tulgheş, pe urmă? prieten intim a jidanilor! Se remarcă, că jidanul Bereu Weinrauch a dezertat din ar­mata română înainte de război, iar în timpul războiului s'a înrolat în armata austro-ungară ca spion civil contra României, uneltind la distru­gerea neamului nostru, iar astăzi eli­berează certificat la unul care acom­paniază pe dl Cuza! Vă rog a apre­cia asupra celor scrise şi a da ver­dictul contra unui astfel de individ făţarnic, care prin vicleşug şi perver­sitate se vâră între români batjoco­rind tot ce e românesc prin faptul că se spune şi pe el că e „român" pentru ca pe urmă să vândă la j i - :

dani tot ce a aflat.

Acest individ Matei Constantin prin faptul că a cerut şi a obţinut dela jidanul Bereu Weinrâuch un certificat, recunoaşte pe acest ovreu de autoritate, şi în ţara noastră!!!

Vă rog a da p u b l i c i t a t e ! acest fatp

unic în'felul său pentru ca cetindu-i şi dl Profesor Cuza să cunoască pe individul Matei care 1-a înşelat.

Rog însă a-i da unde e nevoe la aceasta comunicare cuvenitul colorit, căci nefiind deprins cu astfel de co­respondenţe, voi fi greşit în stil, binevoiţi a rectifica.

Cu deosebită stimă Gheorghe Zaiţ !

Scrisori din Baia-Mare

Un atac jidovesc Ziarul „Keleti Újság" din Cluj în

numărul 244 pagina şaptea din 28 Octombrie 192o publică articolul „Bătaia dela liceul Baiamare". Acest articol nu, se poate trece cu vede­rea, pentrucă conţine neadevăruri şi atacă cu neruşinare persoana cin­stită „homo integer" a directorului dr Gheorghe Hetcou. Nu se poate trece cu vederea pentrucă articolul zice: „ce se întâmplă aici". (Româ­n i a ) ^ un scandal cultural, care trece peste graniţele acestei ţări"! Mai departe: „directorul acesta e bun de plutonier de jandarmi iar profesorul de cant vrednic să fie dus !a ocnă"! v

Iată cum scot jidanii limba cu bale veninoase asupra alor doi pro­fesori români pentrucă au avut cu­rajul să înfrunte atacul repetat al neamului Izrail şi a cutezat să eli-mineze din acel liceu pe studentul maghiar Máidik Tibor, care a în­drăznit să ridice pumnul voind să loveasă în directorul liceului inzul-tând mai înainte pe profesorul de cant. Iată ce face un ziar jidovesc când e vorba să ^discrediteze un in­stitut cultural românesc la altarul cărui servesc şapte — zi şapte — profesori preoţi români, cari cu trudă

. şi abnegaţiune cresc odraslele noas­tre tinere pentru România de mâine.

Nu vom peVmite nicicând — cari iubim aceasta ţară şi dorim ca în liceele noastre să fie crescuţi copii după legea lui Dzeu, morali şi plini de virtuţi — atacuri grosolane din partea poporului cult de talia lui Max Goldstein, a cărui maşină in­fernală a sfâşiat în bucăţi trupul ma­relui nostru Archireu Radu. Nu vom permite ca profesorii noştri să fie expuşi la mită, să tolereze imorali­tatea şi să fie supuşi eventualelor bătăi din partea unor descreeraţi. Nu domnilor dela „Keleti Újság" ! Mă mir cum poate , marele public românesc să sufere atâta perfidie şi atâta îndrăsneală. Mă mir cum poate să iasă de sub tipar un aşa articol

Coade de topor ascunse sub pulpanele noastre

15

fără nici o controla? Pentruce nu nu ne reculegem ?

Vedeţi ce înseamnă pentru româ­nul inconştient permisiunea cumpă­rată prin mită de a trece graniţa ? Da românii primesc mita şi apoi

rabdă să fie scuipaţi în faţă, primesc banul jidanului care trece graniţa cu maşina infernală să arunce în aer aceasta ţară. Ruşine, că un român poate fi cumpărat! Unde e neamul lui Mucius Scevola?

„Codreanul"

Sfinţirea steagului L. A. N. C. din Şarul Dornei jud. Câmpulung r

In zorile zilei de 22|XI 1925 o de­legaţie a L. A. N. C. din Vatra Dor­nei în frunte ca preşedintele ei dl Şofron Robotaîntovărăşiţi d£ dl Şerghie Florescu preş. al L. A. N. C. şi că­pitanul arcaşilor din Cârlibaba, au plecat Ia Şarul Dornei ca să ia parte la sfinţirea steagului. In apropierea satului au fost întâmpinaţi cu mare entuziasm şl urări de bun sosit de către preş. şi membrii Ligei. In frunte cu cele două steaguri s'au îndreptat cu toţii la biserică. După oficierea serviciului religios, preotul paroh Sofian şi preotul Lostun din Panaci au sfinţit steagul iar preşedintele D. Dominte a depus jurământul pri­mind apoi steagul dela preotul Lo­stun cu binecuvântarea să-1 poarte cu cinste şi vrednicie spre nimicirea

• vrăjmaşilor dinlăuntru, care stau în calea progresului economic şi cul­tural al poporului român. Eşind cu toţii în curtea bisericei păr. Lostun arată celor de faţă că creştinismul a ţinut românismul, iar cu credinţă şi în unire trebue dusă lupta,contra lipitorilor de jidani, ce ne-au invadat ţara şi întrebuinţează pentru ruina­rea poporului conruperea, şiretenia, scumpetea şi revoluţia.

Dl Robota arată cu durere în suflet cum sunt distruse şi prădate bogă­ţiile ţării de venetici, cah eri ne ce­reau milă iar astăzi le suntem robi pe, un pământ străbun păstrat cu atâtea jertfe şi Stropit cu atâta

sânge; cum prin propagandă, dis­trugere, rebeliune crime şi spionaj ne vor distruge neamul, ţara şi tro­nul. Chiamă apoi la luptă pe tânăr şi bătrân alăturea de marele român dl A. C. Cuza.

Dl S. Florescu aduce saluiul fra­ţilor ardeleni şi bucovineni arătând rostul înfiinţare i acestei Ligi şi lupta pe care trebue dusa până la sacri­ficii, îngrijuraţi de soarta peirei po­porului, care au adus-o pătimaşii -po­litici.

Dl A. Ţuţuianu îndeamnă popo­rul şă- lupte pe cale economică şi culturală.

Dl Simionescu T. vorbeşte despre pericolul naţional.

Se bat apoi ţintele pe steag de unde s'a donat o sumă de 6300 Lei. In^ treaga mulţime a fost fotografiată în frunte cu drapelele. Deşi a fost un frig îngrozitor mulţimea a stat neclintită în curtea bisericei până la ora 3 jum. p. m. adânc mişcată s'a risipit plină de încredere în desro-bitorul neamului d( A. C. Cuza şi până în zări îndepărtate se auzeau strigăte de trăiască A. C. Cuza.

S'a dat apoi un mic banchet la care au participat numai membrii L. A. N. C. unde s'a toastat în nu­mele dl A. C. Cuza şi a celor 6 studenţi.

V. lonescu Membru L A N. C. din Vatra Dornei

Ştiri din Haţeg Alegerea Sfatului Negustoresc.

In 8X1 1925 după masă s'a constituit Sfatul Negustoresc din Haţeg. In felul cum s'a procedat, am putut din nou înregistra obrăznicia jidovească şi ticăloşia cozilor de toper! Comer­cianţii şi industriaşii în număr de 240 au fost aşa de nepregătiţi pen-rru alegere încât li s'a impus cu te-toare un comitet jidovesc bine înţe­les, după reţeta cunoscută — cu co­zile de topor „stromann".

Lista prezentată de industriaşii şi

comercianţii creştini, a fost respinsă pe motive ridicole în urma scanda­lului ivit pe tema aceasta totuşi ad­misă la vot — bine înţeles dupăce creştinii scandalizaţi de procedeul cozilor de topor şi obrăznicia jido­vească au părăsit indignaţi şi voci­ferând sala. S'au remarcat comerci­anţii următori ca luptători ai jidovi­lor: Dl Bács Jânos, Iulius Morariu şi Bela Homan. Comercianţii şi in­dustriaşii români surprinşi Ia repe­zeală, d'abea după şedinţă s'au des-

metecit şi s'au convins de infamia căror victimă au căzut şi sunt ho­tărâţi a repăşi din Sfatul Negusto­resc, îndeosebi i-a indignat declara­ţiile boltaşului Bács János că sunt de preferat jidanii, românilor. E in­teresant faptul, că liberalii împreună cu naţionaliştii reprezentanţi prin advocatul Şelariu au luptat pentru izbânda listei jidoveşti faţă de lista creştină.

* ' Pentru Ministerul Sănătăţii

Publice. Cu înlăturarea medicilor români,

în postul de medic al circumscrip­ţiei Sarmiseghetuza a fost numit ji­danul galiţian Dr. Pollák Béla. Acest medic evreu care refuză să locuiască în comuna Sarmiseghetuza deşi ri­dică horibila sumă de 7000 Lei lunar stă în Haţeg şi nu-şi vede de paci­enţii cari sunt la 20 km. depărtare. Acest evreu, care ia pâinea vreunui, medic român, fură Statul şi înşală bieţii ţărani din circumscripţia Sar­miseghetuza, atunci când ridică leafa fără a o merita fără a se supune legei sanitare, care-i impune să lo­cuiască la sediul circumscripţiei. * Cazul deşi a fost semnalat dé mult, ancheta serioasă întârzie (cea care ä fost nu se poate numi serioasă, căci.

) a jucat cărţi toată noaptea cu Dr. Pollák) — evreul râde în pumni şi bagă banii la buzunar, iar ţăranii români sunt lăsaţi pradă . tuturor, bolilor.

Leonel Parascah

INFORM AŢIUNI REDACŢIONALE

Neputând publica în acest număr din cauza lipsei de spaţiu, procese­le verbale de constituiri ale organi­zaţiilor noastre din diferitele judeţe, anunţăm pe această cale că în nu* mărul viitor, adică l Februarie, vom reproduce dacă nu textul integral al fiecărui proces verbal, în orice caz numele membrilor cu preşedinţii fiecărei organizaţiuni nou întocmite.

DELA L. A. N. C Sfinţire de drapel în Valea Dră-

ganului. In ziua de Bobotează s'a sfinţit ^drapelul L A. N. C în frun­taşa ^omună .Valea Drăganului (fostă Şebeşul-Mare). Au asistat la această înălţătoare solemnitate dl dr Valeriu Pop preşedintele Comitetului jude­ţului Cluj însoţit de dnii S. Mitea şi Eremeiu reprezentanţi ai studen­ţi mii. Delegaţii Clujeni au fost în-

16

tâmpinaţi încă în Huedin de dl dr Liciniu Grapini, unul dintre cei mai devotaţi şi activi membri ai comite­tului judeţean. Dupăce delegaţii L. A. N. C. au asistat la sf. slujbă în biserică, şi. apoi la sfinţirea apei, s'a sfinţit cu un emoţionant fast dra­pelul L. A. N. C. pentru comuna Valea Drăganului de către dl preot Roşea. După sfinţirea drapelului păr. Roşea a salutat în cuvinte alese pe delegaţii L. A. N. C. Mulţimea imensă — întreaga comună cu mic cu mare şi delegaţii comunelor învecinate — sub cerul liber bătuţi de o ploaie penetrantă timp de 2 ore au ascul­tat neclintiţi şi cu p vie însufleţire expunerea dlui dr Valeriu Pop des­pre primejdioasa, stare a ţării şi Sco­purile L. A. N. C. cum şi apelul cald al dlui Eremeiu pentru intrarea tuturor românilor de bine în L. A. N. C. După terminarea cuvântărilor într'o clădire din apropiere s'au în^ scris şi au depus jurământul peste 300 de săteni. In fruntea comitetului, care cuprinde pe toţi fruntaşii co-comunei, a fost ales prin aclamaţii părintele Roşea, iar drapelul a fost încredinţat flăcăului fruntaş Ioan Popa. înainte de luarea jurământu­lui dl Potra preşedintele comitetului comunal din Bologa • a ţinut o «n-tusiastă cuvântare. După masa co­mună serată într'o ospitalieră casi ţărănească au părăsit comuna în ura-lele sătenilor.

Suntem informaţi că în Dumini­cile următoare se vor sfinţi drape­lele. L. A. N. C. în comunele Poeni Hodis, Negreni (Fechetău), Bratca etc.

INTERNE Adunarea dela Huedin. Cu vre-o

10 zile în urmă au fost convocaţi Ia Huedin toţi delegaţii comunelor locuite de Moţi pentru a-i pune în cunoştinţă cu rezultatele audienţei la M. S. Regele şi ale demersurilor făcute pe lângă guvern în legătură cu chestiunea scutirii ilegale de sub expropriere a întinselor păduri aca­parate de firme jidoveşti. Remarcăm că între iniţiatorii acestei adunări nu a fost dl dr Arnos Frâncu, cu­noscutul şi inimosul fruntaş şi lup­tător al Moţilor. Astfel se explică că la aceasta adunare interesaţii şi anonimii iniţiatori au vorbit despre tot ce vrei, însă cuvântul de jidan nu a fost pronunţat. Delegaţii Mo­ţilor exasperaţi de aceasta suspectă tăcere au cerut furtunos oratorilor ocazionali să-şi spună cuvântul in chestia jidânească. Pentru a scăpa prin tangentă s'a propus atunci adunării trimiterea unor telegrame

nu numai M. S. Regelui, ci şi mem­brilor guvernului şi altor oameni politici. Nu ştim ce va fi fost conţi­nutul acestor telegrame/ ştim însă că* fruntaşul primar din Valea Dră­ganului (fost Şebeşul-Mare)'a cerut cuvântul şi în aprobarea delirantă a mulţimei de săteni a declarat, că Moţii nu mai au încrederea în poli-ticiani, ci numai în M. S. Regele Ferdinand şi în Liga Apărării Na­ţionale Creştine, dela cari aşteaptă mântuirea ţării şi a neamului. In con­secinţă inimosul primar dl Sărăcuţ a cerut şi propus, că înafară de M. S. Regele numai L. A. N. C. să i se, trimită telegramă, ceeace. mulţimea a aprobat cu entusiasm.

Că după aceasta întorsătură adu­narea a luat subit sfârşit fără a se mai trimite vre-o telegramă, că pri­marul din Valea Drăganului a fost ameninţat de sntrapii locali ai pu­terii cu destituire, însă fără nici un rezultat, este uşor de imaginat pen­tru orişicine. ,

Noi însă dăm un rezumat/fidel al celor întâmplate, pentru ca/să se ştie, că se face lumină.

* înstrăinarea Sătmarului. Un

bun prieten din Oradea^ ne-a scris acum, nu de mult, despre starea jal­nică, în care se sbate Sătmarul, pe care 1-a cântat, îa duioasa sa „Doină* chiar şi marele nostru Eminescu.

Ştiut este că acest judeţ a fost năpădit de roiul lăcustelor galiţiene cafe s'au scurs aici în timpul şi chiar după războiul mondial.

Acum însă ne este dat să aflăm, cu profundă indignare, că autorităţile româneşti nu numai că nu se opun înstrăinării acestei regiuni dela fron-4

tiera-de Vest, — ci, dimpotrivă, o stimulează. .

Astfel jidanii au pătruns pretutin­deni. Chiar şi în administraţie. Nu­meroase posturi de notari comunali ş: cercuali, au fost ocupate, dirreauza indolenţei criminale a prefecţilor şi suhprefecţilor, de către jidani.

In plasa Satu-Mare din 17 posturi de notari, 9 sunt ocupate de jidani; în plasa Arded din 11 notari, 5 sunt jidani.

In fruntaşa comună Beltingul-Co-drului a fost numit în postul de no­tar un jidan cu numele Juhász, care zice-se, a fost protejat chiar de către dl Victor Hodor, inspector general administrativ..

In acelaş timp, Românii cu exa­mene sunt numiţi numai subnotari.

Aceasta este trista realitate. .Vai de biet Roman săracul! Iniărâpt tot ii, ca racul

Nici ii merge, nici se 'ndeamni, Nici ii este toamna, toamnă. Nici e vară, vara lui. Şi-ii sărac: în ţara l u i ! "

Câtă dreptate are Eminescu! Dar până când ? —^Aceasta se va vedea în viitorul apropiaţi!

EXTERNE O hotărâre demnă a studen­

ţimei române din Italia. Mem­brii societăţii academice „Dacia Tra-iană" din Roma, convocaţi în 15 Noemvrie 1925 într'o şedinţă extra­ordinară, au luat următoarele deci-ziuni, împuternicite şi^de aprobarea celorlalţi studenţi români din Italia: 1. Să se facă cunoscut în mod pu­blic că această societate cu o con­ducere proprie sé socoate în drept a nu recunoaşte acel pretins „Comitet Central al asoc. studenţilor români din Italia", un comitet cu totul ano­nim — format acum câtva timp în Bucureşti — şi care în mod neju­stificat şi insinuant încearcă să treacă ea organ central şi reprezentativ al studenţimii române din Italia. In ceeace priveşte acel grup foarte restrâns de studenţi cari se întitulează în mod abuziv sub numele acejui comitet, e de notat faptul caracteristic că sunt cu toţii evrei şi ne surprinde cute­zanţa de care dădură dovadă spre a induce intenţioiiat opinia publică în eroare referitor la toată studenţimea română din Italia. 2. Să se între­prindă o activitate mai mare în che-stianile de interes naţional şi cultu­ral, să se combată propaganda rău­voitoare făcută la adresa ţărei noa­stre, să se organizeze conferinţe pre­cum şi cursuri libere şi gratuite pen­tru răspândirea limbei italiene în România, iar pe de altă parte ex-curîiurii studenţeşti din România în Italia şi din Italia în România în scopul de a ne putea cunoaşte cât mat bine şi a desvolta cât mai mult sentimentele de fraternitate-între ambele ţări surori. — Societatea aca­demică „Dacia Traiană" din Roma. — Mihail Urzica, p. preş., Ion Păcu-rariu, secretar.

Intr'unul din numerile viitoare ale revistei noastre, ne vom ocupa iriai pe larg, cu viaţa studenţească ro­mânească din Italia.

Aşteptăm însă până atunci, seri* soarea corespondentului nostru din Roma, care ne va informa despre toate evenimentele, cari sunt în le­gătură cu această problemă.

BIBLIOGRAFIE apărut: Igiena Naţiunii de prof. Iuliu

Moldovanu. S'a pus în vâhiare la toate li­brăriile. In numărul viitor al revistei noastre vom da o recenaie amănunţită asupra aces­tui studiu valorts.

V