586. - UNIVERSUL LITER A Ii
C t i t o r i i CONSTANTIN SANDU-ALDEA
(1874 — 1927) Numai uu iubitor al tur t i i şi un adânc
înţelegător al ei poate aprecia valorosul îndemn moral , cu l tu ra l si naţ ional ce s e aduce publ icului şi mai ales t ineretului cetitor prin pioasa deshumare din sghia-burilc ui tăr i i a cti torilor cari au pregăt i t d rumul pe care noua generaţ ie merge cu paşi siguri spre desăvârşire .
Mâna evlavioasă şterge colbul cărţ i lor şi manuscr ise lor u i ta te şi cu emoţie ridică vălul acoperi tor al vieţii celui d ispărut şi — nu de pu ţ ine ori — câte o lacr imă inedită se s trecoară discretă prin desişul genelor.
Bio-bibliografia noas t ră este destul de săracă îu mate r ia lu l necesar reconsti tuiri i unei vieţi şi unei opere : de mul te ori t rebue să ghiceşti unele da te şi să reînvii t recutul a ju ta t mai mul t de intui ţ ie şi dc bunul simţ ; acolo unde lipseşte documentu l sau cunoaş terea în t âmplă toare a d i spăru tu lu i , iubi rea t rebuie să umple golul cu pr isosinţă . De mul te ori însă caracter is t ica operii îţi redă esenţialul omului , care se răsfrânge clar ca umbra unei sălcii în a p a liniştită a lacului .
Nici o operă l i terară nu oglindeşte a tâ t de l impede personal i ta tea au toru lu i ca scrierile lui Sandu-Aldea . Sufletul adânc poetic şi perfect înţelegător — mai 'mu l t pr int r 'o intui ţ ie ex t r em de desvol tată de cât p r in cunoşt inţele ştiinţifice căpă ta t e în ani întregi de studii — a misterelor vieţii ce se f r ă m â n t ă sbucniud din „pământul negru şi rodnic" , iubi rea n e ţ ă r m u r i t ă de ţă ran i i munci tor i , chinui ţ i şi speculaţ i de iogofeţii venetici, adevă ra t e lipitori ai moşiilor a renda te , dârzenia , învingerea pr in muncă şi totuşi înf ră ţ i rea cu n a t u r a pe care o cân tă c u m puţ in i au is-but i t — se îna l ţ ă ca o a romă de flori câmpeneşt i d in t re scoarţele cărţ i lor sale.
Copi lul vioiu cu ochii de coloarea cerului şi-a legănat întâielc gândur i acolo, în câmpia de l ângă schela cea mare a Brăilei unde a junge — ca un pa r fum de inagheran într 'o noap te l inişt i tă de vară— mireasma sălbatecă a nesfârşi tului Bărăgan, nestăvi l i ta câmpie , ca lmă şi misterioasă pc care dacă ai înţeles-o n'o mai poţi pă răs i .
Şi-a plecat urechea la poveştile de nimeni înţelese ale p ă m â n t u l u i în care „viaţa se f r ă m â n t ă în spicele fragede' ' , şi îndrăgost i t peste m ă s u r ă dc aceste mistere ale ţar ini i , le-a s tudia t a tâ t cât au p u t u t fi s tudiate .
„Om al pămân tu lu i , s implu şi na tu r a l era el însuş în pe rsoana Ini fizică, în t ru chiparea stepei româneşt i . Marc şi domol, de o linişte care mergea în adâncime, cinstit şi b u n ca rodul brazde i ; totuşi capabi l sufleteşte de încordăr i năprasn ice : aşa cum sunt toţi oamenii de bal tă din câmpia Brăilei.
Te regăsiai în el. Iţi regăsiai toată tradiţia ta de rasă ; toată plămada ta sufletească, Aşa cum se plămădeşte acolo. Nn
există in toată t a ra românească aspect al naturi i mai impresionant şi mai adânc ca acela al Bărăganului : cât poate să alerge ochiul şi dincolo, nesfârşirea: care te cupr inde din toate părţ i le , te învălue cald. te d is t ramă. Tu si Bărăganul eşti una : linia tivită a lucruri lor se pierde : comunici cu exis tenţa , una singură, trăeşti realitatea în resorturi le ei ascunse minţii şi neînţelese decât t răir i i .
...Una cu pămân tu l a fost Sandu-\ ldea al nostru' ' . ')
Bursier al s tatului , bursă câşt igată prin necontestate meri te : a s tudia t în F r an ţ a ap roape trei ani, apoi la Berlin, unde şi-a luat doctora tu l în ştiinţele agricole, tânjeşte d u p ă stepa lui, sbă tându-se între lentaţ iunca de a scrie şi datoria de a se pregăti pent ru examene.
„Mă deştept cu râvna de a scrie o nuvelă şi după câteva ceasuri de muncă încorda tă mă pomenesc gândind : ..uite cu cc fleacuri îmi pierd vremea". Atunci rup tot ce a m scris şi încep a mă ocupa dc şt i inţa mea. Dar a doua zi, a treia zi, se ridică în sufletul meu o adâncă părere de rău pen t ru manuscr isul rupt şi atunci las cartea de ştiinţă ca pe ceva arid. Din cauza acestui neîncetat sbucium iui mă pot î nhăma la o lucrarea mai serioasă. Numai eu ştiu cc luptă, c râncenă am dus până mi-am luat teza dc doctorat". =)
\ r i su l cel mare a or icărui prozator de aşi încerca puter i le cu un roman 1-a urmări t ani întregi :
„Fu sunt poate umilul şi r ăbdă to ru l pescuitor de per le , care se cufundă în adâncurile măre i şi iess deasupra apei cu mâi-nele goale, cu faţa învineţ i tă .
Dar dece să nu nă lă jeluiesc că, odată şi odată , voi pescui şi cu o per lă cât de mică spre a o dăru i neamului meu. ?" 2 ) .
Nădejdea nu i-a fost zadarnică . „Două neamuri", romanul său, deşi nu s'a pu tu t r idica până la nivelul volumului „Pe drumul Bărăganului" \-a răsplă t i t totuşi îndeajuns munca , prin dragostea cu care a fost pr imit .
Moartea l a surpr ins — când p r imăvara mij ia abur ind pc ogoare — gospodăr ind în f runtea „Şcoalci centrale dc a-gr icu l tn ră" dela Herăs t r ău — Bucureşt i— unde depusese o act ivi ta te ştiinţifică egală in va loare celei l i terare.
Ţar inele au pr imi t cu b lândeţe— în t ru e terna linişte — pe cel mai iubit ba rd al lor.
A mur i t sărac , aşa cum moare de obicei ori ce scriitor român şi cu a tâ t mai să rac cu cât era şi profesor cinstit şi conşti incios. Aceasta este de alt fel u n a d in t re caracterist ici le acestor două categori i de intelectuali : o viaţă de muncă folositoare celor laolaltă trăitori nu poate decât rareori asigura un trai îmbelşugat şi —după fnoflfte — mulţumitor familiei rămase.
de TRAI AN IONESCU
D-nul Mihail Sadoveaiiu — la Cameră -şi D-nul I. Bassarubeseu — la Senat — an obţinut d iu rna pe o zi a corpuri lor legiuitoare pentru familia lui Sandu-Aldea. Mai mult . d. Ba.ssarabescu a insistai pentru » pensiune de stat aco ida tă permanent . A-ecsiii ar fi s ingurul mijloc prin care familiile scri i tori lor s a r putea menţine (lupii moartea conducă toru lu i l o r : şi ar li şi un binemeri ta t omagiu efectiv, adus memoriei celor dispări i( i .
In bogata operă l i terară r ăn . i s ă dela Sandu-Aldea — se ras ia lă un colţ al furii româneşt i în loată măreţ ia lui. Câmpia fără de hotare , cu margini le legate de cerul a lbur iu , este cân ta tă în t r 'uu stil neînt recut cu o măcs t r ie coloristică demnă dc peneluri le celor mai mar i pictori ai noştri,
,Şi în acesta câmpie , cu poala iiuu'ată •în apele clocoti toare ale Dunăr i i — ţăranii harnici şi asupr i ţ i , legaţi dc pământ, visând v remur i m i i bune — trâesc într'o a rmonic desăvârş i tă cu na tu ra . Iubirile puternice , ap roape pr imit ive încol(esc <>-dn-tă cu p r imăva ra — se desfăşoară într 'un cadru veşnic nou. veşnic în mişcare, d ă r â m â n d totul în calea lor — mergând până la cr imă. (Pe drumul Bărăganului, Pe Mărgineanca).
l u m e a veneticilor arendaşi , pc care іш-і leagă nimic de p ă m â n t decât lăcomia câştigului, ciocnirea înt re interesele lor mes-ciiine şi dârzenia ţă ran i lor asupri ţ i până la umil inţă , ca lvaru l vieţii dc ţară , monotonă şi pl ict is i toare, toate sunt prinse cu multă î ndemâna re şi adâncă înţelegere.
In nemărg in i rea stepei, cel ma i bun tovarăş calul , este a tâ t de iubit , încât la moar tea lui s t ăpânu l p lânge ca la căpătâ iul unu i pr ie ten sincer (Ghiocel) sau îl r ăzbună dacă a fost omorît (Sârgul, Murgul, Sima Baltag, etc.).
Nimeni n'a ştiut să închiege mai bine • decât Sandu-Aldea simfonia luptei dintre om şi p ă m â n t şi a muticei istovitoare dar rodnice ; pc lângă acest merit romanul „Două nenmuri", cu tot tezismul — prezintă capitole dc o reală valoare literară, (Invrăjbifi! şi Singură sunt capitole de o gingăşie şi dc o poezie remarcabi lă) .
Rar scrii tor care să picteze cu atâta măcstrie — uneori desăvârş i t — natura şi oamenii cu tot complexul lor sufletesc.
„Ostroavele răsă reau negre, tainice în limpozi.şul de ape dar din când în când ; frunzele sălciilor, răsuci te dc câte o gură j de vânt , sclipeau ca şi cum un nesfârşit ' fir de argin t s'ar Гі desfăşurat printre ele şi s'ar fi împlet i t apoi înt r 'o peteală fantast ică ce pier ia cât ai clipi din ochi. Şi opele cân tau u n cântec ab ia înţeles, care curgea din undă în undă , t remurând în
1 ) La moartea lui Sanilu-AIdea. — Nac Io-nescu.
'•). Scrisori
UNIVERSUL LITERAR. 58?
frângeri ele lunii.... In ( l e p ă d a r e Du-ärea se învă lu ia în t r ' un nor s t răveziu de amă subţ i re , iar pe lângă lunt re şoap-uşoare se topiau în a rmon ia desăvârşi te i
«işti ce cupr insese toată firea". (Pe (Intui Bîiriiganultti). Ce-ar fi p u t u t fi iubirea pen t ru Saiidu-klea decât o floare : „.„floarea e poa te cel mai fui mos sim-il al iubiri i , nu leagăn de peta le fragede mătăsoase, î n l ăun t ru l că rora se nrnm-
zează, se topesc două sexe pent ru zâ-islirea unui rod". (Louisetie). Chiar s tăr i le psihologic? le explică şi le impară eu fluturi , cu ape. răzvrăt i te , land o a rmonioasă legătură în t re suflel natură : ,Am glumit , zise ea zâmbind , si privind rătăci câteva clipe fără să găsească ţintă. Ai fi zis că e un fluture, r a r e [ nevoie să cadă pe o floare. Şi în adevăr privirea ei se opri pe un mda fir înfocat din apropiere" . (Pe '•/ ir WICH). 'amantul bun nu ne creşte numai lira-. .; suntem a tâ t de mul t înfralMi cu dân-
că ne cunoaş te gândur i l e cele mai unse pe cari ni le-ar pu tea oglindi în
minuna te : ,Yoia parcă să-şi aducă aminte de
laşi nu putea, li fulgerase prin minie gând care se cufundase acum în negura mştientiilui. Ea nădă jdu ia însă că şi-l aminti dacă se va uita mereu în pa-it. I se p ă r e a că acest gând va răsări ţărâna rod.iică şi se va deschide îu ei ca o floare din poveşti*'. (Pc Mar
mura). iu : [Aţi văzut vreodată cum vine záporul \ jnmflă a p a pe sub ghiaţă , o ridică iu
o sparge, năvăleş te pe malur i şi încă ce i iese în cule. Şi sufletul ei (Culei Erusinicăi) curat , oropsit şi-a rupt irul îngrozitor al desnâdejdei , iar la-lile-i f ierbinţi p icurau acum pc \ io-pe ţ ă r â n a ogorului unde picaseră a-şi a t â t ea şiroaie de sudori şi de la-ţărăneşt i la s t rânsul au ru lu i stors
|el....'' (Fără noroc). poet pu te rn ic , un anal is t îndcmâiin-
|li mai presus de toate un stilist neîn-it, cu o „ ra ră pu te re de a pr inde fără ire a rmon ia d in t re o .sitiiaţiune, o sufletească şi natură'"... ( :<).
[cest poet al p ă m â n t u l u i , acest p i i -a fost şi t rebuia să fie şi un poet [ei, în forţa ei cea mai pr imi t ivă .
№І pe cure l a înţeles mai bine şi l-a cu pu te re e omul pr imi t iv , omul a-
şit din n a t u r ă m â n a t de inst incte lelu-refractar civilizaţiei , normei , regn-
I « . . «eni p â n ă la Sandu-Aldea nu a reu-Цredea un carac te r pr imit iv de talia itrea Cazacii ; ivit în Bărăgan — crépit sălbăticie şi în s lugărnicie — dor-Je l ibertate, frecând cutezător peste omeneşti î m b ă t a t de cer şi de ori-
irilc largi , dc care nu se poate des-jdecât p r in moar te , a tunc i când este it. (Pe drumul Bărăganuli). Un su-inecr plin dc avânt şi cu pu te re dc
lui (a. iui Milrea Cazacii) perver-tymica de vagabondaj, rămâne loin si ireofa unei puternice sinteze obiecte primitivism simpatic". (•'•). jaceiaşi ca rac te r iza re putern ică se ri-
îii „Datoria", unde dezertorul nullit de lan ţur i le închisorii şi regalele laie mil i tăr iei , fuge cu o sălbăt icie
^ imnl şi moare pentru libertate :
„Ani fugit, mâi, leat si şase luni dc zile am trăi t ca o fiară să lbatecă : p r in po rumbii ri, p r in p ă d u r e , p r in bordée părăs i te , pr in şire de puie vechi, pe c â m p . pe unde da Dumnezeu.. . .
....Mă dar eu sunt fiară, mii, f iară nu al tceva : te m ă n â n c !" (Datoria).
Autentic semănător is t — a cutezat totuşi să a tace şi subiecte luate d int r 'o al tă lume pe care o cunoştea mai pu ţ in ; de aceea în această direcţie a reuşit numai part iul . (Fraţi de cruce).
Dacă uncie nuvele ale lui prezintă mici defecte (lipsă de uni tate , dc compoziţie, de suficientă mot ivare a desfăşurăr i lor psihologice, e l e ) altele se remarcă p r in : „caracterizarea cumpănită şi consecventa a pei soiutgiilor, armonizarea naturală dintre stările lor sufleteşti şi natura exterioara, pater",i de sugesliiine, amploarea şi ni goni ca unica а stilului''. («).
Un serii lor viguros şi un poet de rasă, reprezentant al Bărăganului şi al ţarinii româneşt i , de un t emperament asemănător lui ( ' au s t r a t Hogaş, sălbatecul poet al •.nunţilor : ai e s i ; i a (ost Sandu-Aldea .
TRAI AN IONESCU
Л) Mil.ai; DniKimiii eseu. Convorbiri critico (1UU7. il.'lK. NOU).
1) Viaţa roMfiitvasca (1427. і>ам. 429). F>) С,е»гкс Marinescii. Nuvela în literatura ro-
in.'.neascâ. (i) MMiail I li'.'iivoiiiiruscii, C o u v r i r ) iri critice (a-
II.li 101«. pag. 2 IU).
KOTE BIQ-BCBLIOGRAFICE Constan t in Sandu-Aldea s'a născut la
22 NoemLuie IS?4 în Tichilcşti , un sat situat pe malul Dunăr i i , în j ud . Brăila. (')
Primele î nd rumăr i le căpă tă în satul n a t a l : t e r m i n ă ' î n mod s t ră luci t liceul „N. Rălceseti" (brăi la) şi apoi „Şcoala centrală de agr icu l tu ră dela Herăs t r ău" (Bucureşti) după care este t r imis ca bursier al s ta tului lu Montpellier, în F ran ţa , unde stă trei fini: s tudiază după aceea, cu proprii le-i mijloace la „ Îna l ta şcoală dc ag r i cu l tu ră" (Berlin), unde-şi ia doc tora tu l în .ştiinţele agricole.
Se în toarce în ţară şi ocupă postul de profesor la „Şcoala cent ra lă de agricult u r ă " dela f ie răs t rău ; după câ ţ iva uni este numit director.
A fost bun gospodar, s t răluci t profesor şi om de ş t i in ţă : pc lângă bogata sa operă l i terară u dat publici tă ţ i i câteva
studii agricole de mare iniportanjă pentru î n v ă ţ ă m â n t u l agricol.
A t r adus din diferite limbi, o serie dc nuvele, romane şi piese de tea t ru , penii u cari io(i iubitorii de l i tera tură bună trebuie să-i fie recunoscători .
Rcv istele la cari au colaborat :
1) Semănătorii! 19(4 (sub pseudonimul Miron Aldea).
2) Luceafărul 1906—1909. 5) Vicijn românească etc.
Cărji publ ica te :
a) L I T E R A ! URA ORIGINALĂ :
t ) 1904 — Drum şi popas — Minerva, Bucureşt i . '
1) Luceafărul literar si artistic. An. I. No. 10— 11. T. Serbănescu.
Drum şi popas. Ed. TI (1908), Minerva Bucureşt i .
Drum şi por as Ed. I şi I I C a r t e a Românească . Bucureşt i .
2) 1905 — ln urma plugului — Minerva Bucureşt i .
In urma plugului, Ed. 11 (1908) Minerva Bucureşti .
In urma plugului, Ed. I, I I , III, Ca r t ea Românească , Bucureşt i .
5) 1906 — Două neamuri — Minerva, Bucureşti .
Două neamuri, Ed. II i lus t ra tă , Minerva Bucureşti.
Două neamuri. Ed. I, II, I I I si IV Cartea Românească, Bucureşt i .
4) l<Wb — Pe drumul Bărăganului — ivi inerva, Bucureşti .
Pe drumul Bărăganului. Ed. II (1913), Minerva, Bucureşt i .
Pe drumul Bărăganului. Ed. I, 11, III . Ca r t ea Românească . Bucureşt i .
5) 1910 — Ape mari (nuvele) — Minerva Bucii reşti
6) Ю І 2 — Pe Mârgineancu — Minerva Bii.iiresti.
Pe Mărgineanca. Ed. T. II Car tea IV»-m à neascâ, Bu cu reşti.
7) 1920 — Călugărenii Ed. Pavel S u n i . Bucureşt i .
5) 1922 — Povestiri, 64 pagini alese Car tea Românească , Bucureşti .
Nuvele, 87 pagin i alese. Cur tea Românească, Bucureşti .
Ion Măgură 147 pagini alese, Car tea Românească, Bucureşti .
b) T R A D U C E R I :
1) Andreiem I^eonid — Nuvele. 2) Andreiem Leonid —Guvernatorul —
Minerva I 1J08. 3) Thomson - Făpturi alese. 4) Frank Stevens — Prin Împărăţia fur
nicilor. ~>) Loti Pierre •— Pescar de islanda —
Minerva 1913. 6) Sudermann Пегтап— Ion Belezâlo-
rui — Tragedie în cinci acte şi un pre ludiu (Biblioteca pentru toţi — Alcalay) .
?) Ibsen llcnric — Ziua învierii — Epilog d rama t i c in t ici acte (Biblioteca pentru toţi, Alcalay).
c) LUCRĂRI Ş T I I N Ţ I F I C E
1) Scrisori către plugari. 2) Selecfiunea metodic ăa cerealelor şi-
bazele ştiinţifice ale selecţiunei — Bucureşti 1907.
3) Stalurile urnii plugar luminat —Cărticica l, Bucureşt i 1908.
4) Cunoştinţe elementare de botanică agricolă, pentru cl. I a s e iufer. dc agricul tură , Tip. G. A. Lăzărcanu , 1911.
5) Despre semănături — Învăţături pentru plugari — Buc. C u l t u r a Naţ ională 1921 cic. ,etc.
D u p ă o. act ivi ta te a tâ t de rodnică, moare la 21 Mart ie 1927 la Bucureşt i , unde n şi fost î nmormân ta t .
Câţ i români i a u dus o floare la mormânt ?
TR. I.
Ш - UNIVERSUL LITER Alt
p o e z i e V I C T O R E F T I M I U
R Â N D U N E L E S'a revărsat deodată, din senin Din zări în zări, lumina primăverii Cocori în stol şi rândunele vin Să vadă cum or să'nflorească merii.
Trei rândunele astăzi mi-au picat — Bine-aţi venit ! Ne ştim de astăvară ! — Cirip ! Cirip ! Ce mult mi te-ai schimbat ! îmbătrânişi, de când lipsim din ţară !
— Fireşte, rândunelelor, căci port Un an mai greu pe gândurile roase Un vis pierdui... un bun prieten mort Şi frigul iernii cuibărit în oase.
Voi aţi sburat sub ceruri cari aprind Făclia portocalilor în floare
Şi n'aţi văzut săracii chinuind O biată viaţă'n beznă şi ninsoare.
Voi n'aţi văzut balaurul cumplit Ce peste câmp şi deal, cu lupii urlă Când moare cerşetorul, troenit, Şi geme clopotul de / r /g , în turlă ? !
Acum e ceasul vostru ! Pe câmpii. Speranţa celor mulţi, mijeşte grâul Şi'n văluri mici, în raze argintii Rostogoleşte pietre scumpe, râul.
Bine-aţi venit ! Eu sunt bătrân — şi-apoi i In ciripitul vostru, rândunele S'anină tineri ani şi vise noi Sub coperişul vechi al casei mele !
H Al l -K A I P P O R T R E T
COPILĂRIE
Copilul plânge: Nu-l iubeşte păpuşa... El e un bărbat.
ZADARNICE
Poetul e m o r t ; Acuim e n e i m u i r i t o T . . . . Dar n u mai scrie.
F E M E I A
Ce frumos râde... Şi râsull ei îl ador ; Râde de mine.
Trad. de NICHITA MACEDÓN SKI
1) I nova ţ i e a poeţ i lor j aponez i „ P o u r tua r l ' é loquence" .
I n 17 s i labe ,t<rabueş'te spusă o ideje poet ică.
Tu^mi pari un şcolar nefericit, Rămas într'una repetent în viaţă ! Eşti într'uin om cuiminite travestit, Cu umbrele, ce ţi-tai îmtins pe faţă, Porţi allbe nopţi în plette ; Iar două mari lunete, îţi dau un aer grav, de om preocupat. Ei !... cine nu te ştie, Te vede şi te crede ; Dar nimeni nu-i ca tine Copil adevărai!
VIRGINIA GHEORGHIUl
RESEMNARE Cu pîclă de'nitlmeric noaptea vine Ca o staîie'n pelerină grea Şi suîletul-nămoll de vreme rea — Desfăşoară tristeţi pe căi streine-
Cum nu mai vii, cu gândiri învechit Tîrăsc reliqua visului imens Şi creşte zidul beznii tot mai dens Şi caleia năzuinţii s'a oprit.
jJQitat — olog — cu fruntea uda Aştept să sune glasul izbĂviirir Să nemeretsc pe drumul mîntuiriii Şi Dumnezeu din ceruri să m'audă.
ALEX. ŞENDREA
A M U R G
Se cerne din văzduh uşoară ceaţă, Pe аіре, pe câmpul, şti pe dutmbravă, Tăcerea dură picură din slavă, Pe luncile lipsite de viafă
Prin brazdele uscatte de otavă, A lene vân'tull serii se răsfaţă, De creştetul pădurii se agaiţă, Stăpâna nopţii palidă, bolraavă.
Ard roşii vâlvătăi în depărtai îşi sună grâu-я spicelor oştire, Şi profitând movilele în zare
Conturul lor, în linii vagi şi i Рат uriaşi în mula neclintire, Pe care moartea i-a 'mpieitritt j
[veci, ALEXANDRU BAICULE
UNIVERSUL LITERAR. — 389
N U N T A D I N OB A I A de SĂRMANUL KiLOPŞTOCK
Carul a t recut l inişti t podeaţa şubredă căzut , anevoios şi târz iu . De înţeles s'au măr ind ogorul veseliei p â n ă în luciri le si a i rdra t în b ă t ă t u r ă . O b a b ă s'a u rca t înţeles ei chip, dar cântăre ţ i i tot au mai ostreţelor. Coardele schincesc mai apr ig , în picioare, în car. Cai i s'au opri t , meste- înă l ţa t a nemul ţumi re din umeri i lor des- c.întâtr.rii s t r âng la p iep t viorile înebu-când zăbalele şi ocolind grabnic cur tea , puiat i , p rop t indu-se î n g â n d u r a ţ i de sal- nite, p ă m â n t u l duce vuetul bucur ie i în cu pr iv i rea lor caldă, mare şi lucioasă. câm. Aci li s'au aşezat şi t a r aba , lângă funduri le lui, a d u c â n d de acolo r ă spun-Baba din car, cu mâini le aduse sub cojoc, policioara cu ceaoane. I n stuful lui um- sul mul tumire i . D a r ha ina nunfii, nu şi-a răcnea că t re lume scur t şi î ndemnă to r , hros şi odihni tor , fulgera în înăl ţ imii , un lăsat toată s t ră lucirea , pe umeri i u r ă io -la in tervale repezi, înă l t ând din umer i şi felinar, suit şi coborât d u p ă t rebu in ţă , de rilor. Ei se potr ivesc numa i a smutându-se sucindu-se în şolduri . un şnur ceaprăzăresc , t recut p r in crăci şi pent ru nebunia de a doua zi. Mâine e jo-
Apoi, chir igiul , t r ăgând din b ă t ă t u r ă scos dincolo de u lucă , în t r 'o caelă. Şi s'au cui, mâine se î m b r a c ă în aur şi în frun-carul cu b a b a cea şugubea ţă , a in t ra t în ales două r â n d u r i de nuntaş i . Unul , avea zc, mireasa din Oba ia , mâine au să t r i -coşar, vorbind cu caii. Baba cea cheflie, a ^ necapă b a c r a m u l din ajun, din Sâm- mită stelele fecioarelor în târz ia te , mărge-sărit peste dr icul caru lu i , h ihi ind şi s'a ba ta nunti i — „int imii" , ură tor i i sinceri lele speranţe i . Acum se aşează temelia în-abătut d u p ă o şoproncată , unde sta chir- şi fireşti ai casii", prieteni , rubedeni i şi ceputu lu i fericirei de mâine şi a vieţei cită, a ş t ep tând n u n t a ,o lume streină, a- rude bune , p u r t â n d chi lomanele p â n ă a viitoare. Astăzi şi-au da t m â n a socrii, indusă de svonul chefului, t ăcă ind scuipat doua zi, d i r b ă t ă t u r a Stegarului , socru euscrind fericirea p la iur i lor de dincolo şi printre lopefile dinţ i lor şi scă rp inându-se mare şi p â n ă în u luca morii lui Şofărea- c ] e dincoace de Saba r : astăzi s'au în tâ lni t grab nie în urechi , a petrecere . Caru l , dă- nu, ta tăl miresii , socra mic, — şi alt r ând , ; n | j i m i m ă t o r i i , ho tă r înd cu Ocheşcl , sertat, a r ă m a s răsnit , în gu ra coşarului , po rn ind tot din a junu l slujbii^ cununiei , imnuri le prosperăr i i . Astăzi s'au a d u n a t treimi rându-ş i apele de chi l ibar ale j u g u - din p la iur i le Casciorenchi i , bă t ă to r ind pe j n b ă t ă t u r a socrului Stegaru, cătunele lui, profăpi t ca un răgace, pe buza pă - loc petrecerea şi a d u c â n d clondir i le în- r a l . j v o r chiui la alte nunt i şi vor p l im-tulului, în înserarea viorie. In poar tă , t re- coace. în Ulmii, cu ulmii cei înal ţ i , în [ j a „ , a c h i u l a l tor fecioare ; as tăzi se a-mura sfios, ca î n t r ' un zâmbet în l ăc rămat , ceardacu l unde se cocoţase Ocheşel cu şează podina nun ţ i i de mâine — două un şirag dc oţetar i , înşulăr i t i pe b r â u l cu- banda ca să bufnească în toa tă lumea, nunţ i , două b a i a r a m u r i , două culmi de lorat al câmpulu i , dela un parmalflc la voişîa şi benchetu ia la . fericiri ! Baba din cer, b a b a care a t re-altul. s t ropind in t ra rea cu văpa ia holde- Şi a m â n d o u ă r ândur i l e ologite de joc. c u j c e a d ' întâi ghe r l anda porţ i i fecioriei, lor Cea rcănu l cel viu şi gingaş scria pe aveau să dejuge în b ă t ă t u r a unde t re- n pier i t în gloată, topindu-ş i acolo ama-încăperea porţ i lor braşoveneşt i , toa tă spe- buia să stea înfipte în două j imble calde, n l ţ cununie i ei î n m o r m â n t a t ă . Chiotele ranţa şi tot belşugul casii — casa cea lumânăr i l e de nun tă , p â n ă ce s'or scurge e j 5 s
-
a u amestecat cu t ângu i rea viorilor şi nouă în t ă r i t ă pr in n u n t ă . Pe d rumeagu l în mănunch iu l lor de flori, să îmbine toa tă expans iunea consolării ei, t răeş te ambrit de el, avea să se s t recoare ba i r a - t ămbă lău l , c u t r e m u r â n d din temelii O- acum, în cele două s fârcur i cari es o-mul ,în cap cu nuni i şi în coadă cu Gli- baia. b razn ic din nodul test imelului b ă t u t cu joraş nebunu , râsul şi du re rea sa tu lu i . S'au apr ins lumin i p r in colţuri , nebă- jeur i por tocal i i şi ţ in r i tmu l joculu i fier-Bătrâna care sărise peste dr icul căruţ i i , nuite, cl ipind î ngândura t e , ocolind ulciori binte exa l t ând hora , cur tea în t reagă şi nihia de zor în şoproncată , în pâlcul nău - ? j în tâ ln indu-se în pâlcul nun{ii pen t ru a m<oşiilc din j u r ! Un zăb ran i c argint iu , cit al oameni lor aduna ţ i la ţu icăr i t şi la u v z i ves tmântu l să rbă toare i . Pe g u r a por- ţesut din raze de praf şi din raze de lu-bârfit. Cai i . s f ă r â m a u la o pa r te , în mă- filoi- vine omenirea cur ioasă înc l inându-se mină, stă agă ţa t in faţa curţ i i , căzu tă din selele lor p ă t r a t e ,orzul lăptos , dulceag şi în tunelul ote tar i lor şi l ip indu-se apoi de l ampa din salcâm, şi î n ' c a r e t r e m u r ă şi lustruit. Din spre poar tă , s'a aprop ia t un rotocolul bă tă tu r i i , u n d e suspină t inere- piere, toa tă forfoteala. ligan borţos cu gambe tă cafenie, gh ion t im ţoa, se t ângue fecioria şi l ăc rămează bă- Şi zăbran icu l joacă şi el cu lumea, pân -du-se în t r 'o tun ică de roşior, care se dis- t râne ţea . Vin şi feţe necunoscute , feţe ce <ţind dănţu i tor i i şi m u t â n d u ş i v ă p a i a cu trama pe spetele osoase şi trainice^ — n'au înclin nici în mânecă , nici cu nun - lău ta r i i , cu fel inarul şi cu tot t a câmu l Ocheşel l ă u t a r u l pen t ru „ tomnit" , cu cân- taşii. nici cu cei în rud i ţ i cu nun ta , feţe sărbă toare i . In p a r a lui înecăcioasă şi iecul, cu ziua, sau cu n u n t a în t reagă . D in pu r t ând test imelele al tor meleagur i , cu zvăpăia tă , se res t rânge fecioria îngându-spre ceardac , a venit în d r u m u l lui, u n por tur i le a l tor sate, scornite de învră jb i - r a t ă a frumoasei din Oba ia , şi spe ran ţă bătrân alb şi adus de spete, în s t rae de rea cânteculu i şi de svonul că tunelor în î ncă run ţ i t ă a v i teazului din Ulmi. aba tu tun ie , p ă s t r â n d în urzea la lor, s tro- care s'a' adus vo rba de n u n t a din Oba ia— Din lumina as ta n e a s t â m p ă r a t ă , a ple-pii căiţilor, c l ipind mu l ţumi t spre Oche- feţe nedumer i te , u n a l ângă alta, mira te , C a t copi lăr ia şi năde jdea lor ; în scute-şel, apucându -1 de „epoleţ i" şi t r ecând cu uitânclu-se năuce când la jucă tor i , când c e l e ei s t ră luci toare , a aş tep ta t şi s'a ho-el la o par te . D u p ă câ teva şuşueli, l ău ta la bucate le de sub salcâm» supţ i indu-ş i tă r î t urs i ta .
rul a eşit pe sub a rcu l otetar i lor din por t i . buzele a râvnă , t recându-ş i j indui te , de- Şi î n apusu l ei d in noaptea zorilor va pitind îngr i jo ra t a rvuna în tunică , iar getele pe la colţul gurii , vă rându- ş i pa l - avea să 'nceapă d rumul , croind poteca în-omul cu a b a u a cea sbflrlită, s'a abă tu i mele sub subţiori le cojocului şi încreme- chinări i soartei... mulţumit spre pr i spă . In înserarea care nind apoi, aşa, ţepene, u lu i te şi bucu- g, nmplea cu volanele ei calde şi cernite, roase. bătătura domoli tă şi caru l cel gol în care Lumini le îmbujorează rotocolul măr i t A t recut noap tea care a despăr ţ i t nă-fulgerau spicele sulfinei de sub leagăn, în penumbră . Chiotele spa rg tăioase, Iu- dejdea de adevăr şi cu ea, a venit .şi se înteţea svonul nuntei . în rostogolirea mina, pâlcul şi penumbra . Socrul Ulmilor, nun ta din Obaia . leneşe a pregăt i r i lor . în t r ' o vreme, lău ta- (ac cur tea , zănatec, fără t reaba , anapoda , In Ulmi s'au potolit svonuri lc p ă m â n -rul cu tun ica dc roşior, s'a în tors cu alţi numa i aşa.. să se v a d ă că el e socru teşti, şi tot în cl, a început gă tea la sfin-tovarăşi cân tăre ţ i , trei rebegiţi în toiul mare ! C a p u l lui nins, duce şi aduce pe lei să rbă tor i din Cana . Baba din car, s'a verci: unul j u m ă t a t e soldat, încins peste pâ r t i a bă tă tu r i i , amin t i rea trăiniciei şi se- că ţă ra t pe dricul a l tui car . pen t ru a sbie-eeoareeii săseşti, cu un chimir a l ămui t ; al- nieţia nun ţ i lo r Iui •- nunţ i le de a tunc i . ra, şoldindu-se în a l tă horă . — hora mitul, ames tecând neplăcut f rumuseţea verii nunţi le dc pomină , n u n t a lăzii, a oglinzii resei. Din toată veselia şi podoaba L lmi -care zâmbea în pa iu l pră j i t al pă lăr ie i , si a b r adu lu i , care a pieri t în f lacăra be- lor, a r ămas să scântee în r evă r sa tu l spera ursu lzâcul ernii din spetele unui sur- telii şi a jocului schimonosit . D insp re ranţei împl ini te , şi în înmurg i tu l îndoe-luc de miel, cel din coadă, cu capul gol, pâ lc trec spre marg inc le curţ i i , jucă tor i lei, ş iragul vioriu d in t â m p l a porţ i lor , jumătate ostaş, j u m ă t a t e nemţesc, s t r ivind osteniţi , aprinşi de voe bună , prăvăl i ţ i - înseilat din culorile şi fuioarele câmpulu i , troscotul bă t ă tu r i i cu bocanci i lui lem,- du-se sătui pe bu ruen i şi s t r igând lumea şi pe sub care va trece în apus . t acâmul noşi, şi înghesuindu-se a sărăcie, în t r 'o pe nume. Spre pâlc , u n d e se înghesue cununiei , aducând furt işagul din O b a i a , - -scurteieă urgis i tă , rânj indu-ş i unu l a l tu ia cân ta rea şi lumina , vin la joc, odihniţ i i „crăiasă" deslogodită de plaiuri le Căscio-ii c iupind nehotă râ ţ i , din coardele viori- si îmbuiba ţ i i . în f lăcărând pet recerea şi renehii şi î n c u n u n a t ă cu beteala zăvoac-lor. Socrul cu hainele tu tun i i se apropia , c iungind pe cântăre ţ i . Din t inda şoproa- lor din Poenar i . A rămas pustie gospodă-acum u r m a t de luna care eşea d in t r 'o că- nclor în care fulgeră anost câte un sâm- ria Stegarului , şi în pă ru l Iui a nins pes-pită de in, cu c iobanul ci mi ra t de a t â t a bure de lumină , es, ca din guri de peşteri . te noapte , colilia încovoclii ! Si pust ie a zarvă, spre cântăre ţ i i ponosiţ i şi împete- tu lpane albe, p ă t â n d în tunerecul care se r ămas şi ograda în care s'a aşezat teme-cati ca nişte sperietori , şoptindu-Ie pc la spălăceşte spre marg inea horei, de u n d e lia nun ţ i i şi tocat a r ă m a s şi t roscotul în urechi toate făgădueli le. La învoia lă au se scurge, apoi în v ip ia mare , a jocului , care s'a sbă tu t chihoteala ură tor i lor ple-
390. - UNIVERSUL LITERAR
cată să ducă în Oba ia , ploconul fericind. Şi am porni t şi noi cu ci. nunii— nun
cu, — nună o cră iasă a holdelor din Ulmi. Nunii în... „cupeu", lumea în faitoanc
şi în brişci. cupeul în cap, forfotcala hunei . în coada cupeului , — o ladă fără geamuri , u rn ind pe şinele dc fier ale roţilor mai mar i decât lada, fără clanţe, fără găteli : un amane t lăsat notaru lu i Bărbuceachc dc păr in te le Condrache , cu încuetori le înzilizite în rugină, şi de care, vecinii, chemaţ i pe ferestruia spar tă , pentru ajutor la coborît , t răgeau anevoios.
Şi lada t iruia pc sini, c u t r e m u r â n d „cupeul" din temelii si a runcând în încăperea Iui, toată ţ ă r â n a îneheetui i lor .
La poalele Obaei , s"a ivit, d u p ă ce am eşit cu lada lui Condrache din porumbi , dintr 'o culme pc creasta căreia fulgera pr ipi t spuma orizontului , o cruce, apoi o turlă, şi mai în u r m ă , satul întreg, cu biser icuţa lui, zâmbind în apele morii . Lada a u rca t din greu dâmbu l . Din inema dibaci, veneau svonuri tar i dc pistoale descărcate !
Moara a rămas in porii moi, lada popii a ocolit dâmbu l peste care se revărsau umil crucile cimit i rului , Oba ia şi-a deschis zâmbi toare potecile peste care se revărsau ca într 'o învă lmăşea lă dc zâmbete, gospodări i le spilcuite şi dcrctccate şi prin văruieda cărora , l ă c r ă m a bucur ia nunţi i . î n t r ' o curte, a mai plesnit la un răs t imp un pistol : apoi s'au desfăcut în două porţ i le grele şi înflorate în a rsur i de fier înroşit în foc, şi din pr ispa pe care săl ta acciaş horă , acciaş ţ igani şi a-ceiaş ură tor i , căraţ i cu noi, în brişti lc şi în faitoanele din spatele „cupeului" , s"a coborît un cop alb, fulgcrându-şi bă t r â neţea în soare, — socrit mic din Obaia , u rma t de lăutar i , agă ţând ş tergare ( legatul celor întâlni ţ i în drum şi s t ropind lumea cu busuiocul cuscrici, înmuia t în vinul nunţ i i . Din spre coşare şi pr idvoare, se apropiau femei aducând pe tăvi , fr ipturi şi azime, rumenindt t - lc în f rumuseţea aur ie a toamnei .
O boltă să lbatecă cu poamele ei curioase, îşi vărsa u m b r a şi pa r fumul pc masa încărca tă .
Părintele Condrachc , datornicul „ c u peului". nun taş şi el, p ro ţăp i t în capul ei, a făcut semn ţ iganilor să facă, şi ben-ehetuitori lor să se apropie . Apoi, viorile au tăcut şi masa s'a încărca t dc înfometaţi. Condrachc a blagoslovit bucatele , ridicând greoi deasupra lor, împreuna te , puricari i l cu a ră tă to ru l , tăbăci ţ i de frămân ta rea tu tunu lu i , mormâind a foame.
Şi au început urăr i le . — „Să t ră iască nunii mare , să t ră iască
nuna marc !". Şi paharele se înăl ţau pe dată , cu ură
tori cu tot. c l incânindu-şi bău tu ra profi-ric în razele verzi ale viţei sălbat ice.
Şi căută tor i i începeau cântăr i le urăr i i , pistoalele cu cocoaşele spre moară , plesneau pe rând ducându-ş i gloanţele în înăl ţ imi . Condrachc , îşi pot r ivea chimirul glodit de ceasornicul popesc, blagoslovind, p ropovăduind şi îmbucând ! Primarul Ciomac, a r idicat apoi p a h a r u l pentru mire, mirele pen t ru p r imar , notarul pen t ru socrul пліс, socrul mic pent ru socrul marc , acesta pentru soacra mică, soacra mică pen t ru n u n t a în t reagă, nuntaşii pen t ru toa tă aduna rea , şi toată adunarea pen t ru tot p ă m â n t u l lundi . Şi înt r 'un t imp când au mai contenit urăr i le , Ocheşel s'a ap rop ia t dc masă, înt inzâml o s t rachină în care s tă teau tăvăl i te pa rale, pe un muşuroi dc mălai , sare .şi
făină, cerşind pentru.. . nunlâ şi s t r igând în gura mare, sul) bolta cu s t ruguri sălbateci, numele dăi uiloi ului şi paralele înfipte în muşuroi . Şi banii au trecut apoi din s t rachină, în buzunaru l mirelui şi s t rachina iar s'a mai p l imbat prin frunzele viţei sălbatece, un t imp, milogin-dii-se acum pentru.. . vatra lui Ocheşel ! ?)
Şi într 'o vreme, văpa ia soarelui a căzut drept pe masă, opăr ind poamele sălbatice şi sculând în picioare pe îndestulaţi. Pistoalele au început iar să plesnească cu ţevile spre apă , lăutari i au schimbat grabnic cântarea , pe la ferestre s a u ivit iestiniclele femeilor „ n e v o l n i c e " de a intra în focul nunţ i i , „cupeul" lui Condrache s'a sucit în loc. in şinele grele şi neunse, cârmind sp ic vâ lceaua porţ i lor şi toată, nunta , cu ură r i , cu viori, cu pistoale şi clondire, s'a scurs pe dâmbul Obaei , ocolind moara , încremenind bobocii gâştclor în scor, şi ducând pc albia Sabariiliii toată veselia lumii aş te rnu tă pe apele lui mira te .
Şi cutia cea hodorogită a lui Condrachc şi-a domolit goana, poticnindii-sc în grilele urni te şi încl inate ale bisericii. Şi a-fară au r ămas răsleje, faitoanele şi briştilc cu beţia din Obaia , luând aminte dc acolo, la ci tania din năun t ru . Şi popa a deschis car tea cea sfântă şi grea, înplu-sată şi paf tă lui tâ , mormoind în ea, ples-căindu-şi l imba grunjoasă, sfârcuindii-şi mus ta ţa şi chiondorândii-se la păhăre lu l adus la gura mirilor încremeniţ i !
Ci tania s'a oprit în bolţile reci, evanghelia şi-a aduna t foile prăj i te . în scoarţele scump împodobite , mirii şi-au luat... aminte de spusele evanghelis tului , anvo-
Ti- iiil II ci aminte ? Era o p r imăvară senină, cum e acum,
cu cerul ca floarea de miozotis. cu muguri umezi şi graşi pe ramur i le încă firave, cu jocuri de culori şi dc lumină şi cu tu hl i râtoare răsfrângeri în pr imă verile ce le pur tam în noi. In reînvierea e-ternelor nâzuinji a firii, era nlâta sete de frumos, de iubire şi dc armonic, că viaţa nouă ce se trezia în noi, venea din p m -funzimele ncbănii i tc ale făpturi i , cu înfiorări de voluptăţ i .
Şi am (decât într 'o d imineaţă . eu cn loti ai nici, iar tu singur — totuşi mai puţin singur ca ori când — să vizităm Bis -ti iţa la coiul zis „Pia t ra ( 'o rbului" , de care se leagă o legendă suavă de iubire. Xc-o închipuiam minuna tă în surâsul încă şubred al primăverii . . . .
Mergeau; veseli şi uşori. Braţele îmi erau pline dc ghiocei sălbatici , cc-i culegeam amândoi în drum, iar în gândur i pu r t am o lume înflori tă de visuri.
în t r 'o oră a junseserăm. In sus şi în jos dc cot, apele Bistriţei se revărsau tainice si adânci , m u r m u r â n d pa rcă o rugăciune. Nici o t r emura re de unde nu încerca să t u rbu re a rmonia ogliudci p lut i toare .
D a r la cotul „Pia t ra Corbu lu i " unde. se .spune că o fată îndrăgost i tă înşelată de iubitul ei şi-a săsit moartea acolo o uriaşă s tâncă prăvăl i tă de foitele na tur i i din înal tu l malului s tâng aş teaptă de ani dc zile, cu unul din colţurilc-i ascuţ i te în
mii s'a golit grabnic , şi pc port i ţa gătită cu culorile câmpiei , s'a porni t larma clin a jun.
Aci s'a înă l ţa t iar buca ta de lumină, prinsă de lampa din salcâm şi de sclipirile cununiei , p resăr ind în r i tmul viorilor, reflexele gă teici.
Şi capul de argin t al Stegarului , iar s'a apropia t năuc dc gloata jucăiorilor, aducând tăvi cu b u n ă t ă ţ i şi pu r t ând în fu-ioarele genelor, bucur ia nunţ i i . Veselia iar a luat foc. pet recerea s'a înteţit mai vârtos, d u p ă biserică, lăutele au înebunit ca în a juns , benche tu ia la a umplut iar ograda socrului cn capul de. argint, deştep tând p ă m â n t u l pen t ru a tr imite cerului toată p ros te rnarea miracolului din ,,(!idiiei:t" !
• « Şi într 'o vreme, când aţ ipise în holde,
tontă suf larea hamei, în t r 'o vreme când numai suspinul lăs tunulu i mai turbura liniştea florilor şi î n g â n d u r a r c a stelelor, în t r 'o vreme în care, r aza lunci da foc Ulmilor şi Obaei , amestecând suspinele şi fericirea în t r ' un gând, o bucurie şi o slavă. Diclina lui Eofcază, p icher la ,.Fil-I I u r i " edcciil nunţ i lor şi iscoada beuche-molilor, s'a ap rop ia t dc lume plimbân-dn-lc pe la ochi... „sticla cu rachiu".
Şi în t r 'un colt al pr ispei , au picat din pat ru pleoape, pa t ru lacrimi
Si cele pa t ru lacr imi , au dus în uimirea cerului , p l ămăd i t e la un loc, ta ina fecioriei cu ta ina zămisliri i , urzi te din patru lacrimi, prel inse din pa t ru pleoape...
SĂRMANUL KLOPŞTOCK
fipt în in ima apelor, ca o convulzhine de s t ra tur i , să o calce definit iv în patul ci de unde. Acolo Bistriţa se t rezia clin visare. Un val nepotolit , ur iaş , păgân , înfiripat din largul apelor, se po rn ia cu vuct dc cascadă, furios şi înspumat , lovindii-sc brutal dc s tânca umedă, pe ca ic prinseseră să crească noduri de vegetaţie acuatică. Era o lovitură î n c ă p ă ţ â n a t ă şi violentă, cc părea că acolo moare. D a r un prindea totul să so potolească şi din nou, acelaş val cu aceleaşi noi şi nestăvil i te puteri şi fără ca nimic să-1 poată împiedica, venea să se zdrobească iarăşi de colţul fatalei stânci .
Am privii în tăcere bana la şi monotona, d r a m ă , care se desfăşura sub privirile noastre şi am cules îu suflete taina-i, ca un germen al f rământăr i lor viitoare.
Dai astăzi ? Astăzi când drumuri le vieţii ni se a p r o p i e ' fără să se întâlnească, astăzi când dezamăgir i le ne-aii strecurat în ochi umbrele înserăr i lor timpurii, în p r imăva ra aceasta care are surâsuri calde si pentru noi. îţi mai aduci aminte de valul încăpăţ îna t , pc care nicio forţă nu-1 putea opri să 1111 se întoarcă, lovindii-sc violent şi zadarn ic dc acciaş muche de s tâncă ce-i sta în calc ?
In apele u i ta te de adânci , ale sufletu-
*) P i u v o l u m u l dc n u v e l e şi scr i sor i : „Sunt ani dc când le-aslcpi", apărut în editura „Cartea R o m â n e a s c ă " .
VALUL CARE SE ÎNTOARCE *> (DIN SCRISORILE ANDRIANEI)
de ELENA VASILÏU IIA9NAŞ
UNIVERSUL LITERAR. — 591
C A N A R U L FRAGMENT D I N ROMANUL „SÂNGE ŞI CENUŞĂ" —
de G. TALAZ
Salonul doamnei Elise Dimi t ropol . stră-Incea in lumina ceasului II. Covorul por-s í n , enorm. înt ins în d rep tungh iu l de jos, ni şaradele desenului minuţios, căpă ta e-fcctiil unei muzici neînţeleasă şi rămasă numai în majuscule le ei. Coarde şi a rcuş nu se găsiseră încă s'o înar ipeze în sunet, ilar culorile în lăn ţu i te în are bescu ri. desprinse apoi şi a lergând acrobat ic căt re icnialiiini nevăzute. îi 'dădeau sunet în modulaţiiini misterioase... Pianul descoperit, rânja parcă fericit din cla |xde lui de fildeş. \ nselc vechi româneşti şi japoneze, ca garoafe şi narcise de seră, pal ide, aşezate pe-o poliţă deasupra ins t rumentu lu i nobil, păreau fragmentul unei sonnte, cristalizat plastic, nici. pentii i to tdeauna .
1 n covor basa rab ian cu un desen naiv. intr'o a rmonie delicată de galben şters se revarsă pe sofaua din apropie re .
Pe un perete în unghi cu pianul , două piinze a căror culoare de roz şi alb a lbastru, îmbinate în linii lnrs'i pe un orizont de câmpie, iţi a r ă t au maies ta tea şi poezia lui Grigorescii . găsită chiar acolo, unde limba oboselii sau a grabei , n'a pu tu t realiza desăvârşit intenţia. Alte câteva tablouri pe perejii opuşi, a ră tau oarecari zbuciumuri de ereia l iune. dai' făceau an-'anihlu dubios cu groteasca înfăţ işare a tscllibiţiilor câtorva . .modernişt i" lipsiţi de talon' . Iu deosebi un . . ţăran eu cojoc" in câmp. rezemat cl" un copac. în perspectivă pe un fundal dc deal. cu toate planurile contura te în negru. îni i 'n factură de incultă înţelegere estetică. In colţul acestei opere se vedea semna
tara unui pictor pe a cărei car te de vi-(ită poţi citi . .Inspector G-ral al Artelor... Peciepli t i idinea aceasta a plasticei gro
ndait instalată a lă tur i de operile câ torva irtişii veri tabil i , nu făcea decât să jus i i -îcc snobismul propr ie ta ru lu i salonului.. . E le observat în aspectul mai tu turor cailor mari . contras tu l în t re valoarea esţe-ieă a mobilei şi o rnamenta ţ ia inutilă da r » pretenţiiini de a r tă . Pe când cea dinii arc înfă ţ işarea valorii de fapt, cea de idoua mai to tdeauna e o preţ iozi ta te vidară.
0 vitrină dubi]) sculpta tă din stejar, cu ortierelc de cristal, răsfăţa câteva motive t cusături româneşt i , a lă tur i de păpuşi 1 costume de baletiste şi ciobani delà mute. iar în mijloc pe-o poliţă separa tă , [putea vedea un canar împăia t . Restul «bilei fură însemnăta te făcea totuşi un
cadru de lues pr in nouta tea şi s t rălucirea ci în lumina ceasului 11 . . .
Doamna Elise Dimitropol apăru înfăşurată îutr un capot verde ce părea nvai (le
ii nu simţi lainurindii-se, valul iubirii ce potolit şi pă t imaş , revine să se zdro-sscă mereu de aceiaş oarba fatal i tate ? Iată. p r imăva ra , t r emură şi azi în fiece ticel de iarbă, aceiaş nouraşi argintii .e eslramâ mătăsos in linia nesfârşita a irii. Aceleaşi lumini tot mai scăntector se ibie si aceleaşi taine tot mai adânc se chid îu mormântu l proaspăt al ernii . r de jur împre ju r şi de pre tu t indeni , tolţesc nădejdi viitoare... Fii ? Eu râd şi mă bucur de toate, ca nu fiu nevoită să plâng...
ELENA VASILIU-JIASNAS
manile f ru iile
umăr .
( I e p e a p l e -
grabă o buca tă de ştofă a runca ta pe trupul ei. în aşa fel ca nimic din gratii să nu-i fie ascuns.
O f e n i c e înal tă , cu părul într 'o culoare roşcată cu ochii căprui şi nasul drept impunea respect si seriozitate apa ren tă .
\ugh.el Gâi i ja . intrat in salon cu câteva clipe mai înainte şi preocupat de picturile ce-i a t răsăseră atenţ ia , nici n 'ar fi văzut pe amfi t r ioana ce se apropia tiptil in pantofii elastici de mătuşă roşie, dacă reflexul unei oglinzi nu i-ar fi a ră ta t -o . ' a n t ă intenţ ionat să-şi cont inue privirea pe una din pânze ca să lase scenă liberă doamnei Dimitropol . Aceasta se apropie cu mul tă gri jă şi îi puse pc ochi degetele ei albe . si moi.
- Ghici !... Angliei işi întinsă manile înapoi ca 'n t r 'o
împreuna re şi cuprinse talia c e svâcni inliorn*â. elastica, fierbinte.
[.lise Dimitropol îşi ridică xliii lui şi le alunecă peste
cândii i-o uşor înapoi peste Răsul lul apropia t al buzelor ei îl căuta
pedeasupra încet. încet, până când buzele lor se în tâ lni ră .
Totuşi , în acest moment Angliei Gânju se gândea la afacerea cu pădurea . Sensua-litatea lui răscolită a l tăda tă la cel mai mic ronf.ict cu femeia de astăd.i iă îl părăsise complet.
— Pentru ce nu mă săi üti ca iii noaptea aceia Ang l i e i ? . . Deco pari indiferent? . . .
— Nu I'dise. nu sunt indiferent ! dar înţelegi... nu am deplină s iguranţă aici — (an tă să justifice Angliei absenta pasiunei lui.
— Nu avea nici o g r i j ă ! Nu-i nimeni in toată casa afară de bucă tă i easa care m i vitie pe sus decât chemată , şi cameris ta care t e a introdus şi care cunoaşte consemnul m e u . . Poţi să mă săruţ i Angliei.... 1 laide, sârută-niă !
Angliei căută să îndeplinească si de da la asta afectă momentul mult că Mise treimi să (ipe uşor.
— Vu mă s t rânge asa tare !
dorinţ ii atât de
..Vu ma m u s c a
Scopul era atins.... Işi des făcură încleştarea şi-o repetară iar şi iar de câteva ori, apoi doamna Dimitropol — caşi cum ar fi trebuit să repare greşeala care o făcuse cu g raba ei în în lănţui rea amoroasă . — se desfăcu d in .b ra ţe l e Iui, să depăr ta puţin, apoi npi 'opiindu-sc iar, îl luă de mână şi aducăi idu-şi parcă aminte de ceva începu sâ-i a ra te picturi le .
— .V uni cine ştie ce opere... lată 2 Gri-goreşti un Paladi nu Lucliiau. celelalte suni după gustul bă rba tu lu i meu. a l tminteri ur t rebui să le scot afară.... da r vino să-ii arăt un canar împăia t . Angliei...
Mei se la du lap , deschise portierele, scoase canaru l şi începu să-1 mângâe.
— Enimuşe lu le ! d răgu ţu le !... Să te mănânce mania, sufletul meu!. . . .
Angiul o pr ivea nedumer i t . —• Ei. nu ştii tu ce e cu canaru l ăsta...
Ascută-ină numai !... Eu ani crescut în cântecele lui. Eram de 14 ani când l-am
primit cadou delà un unchi al meu, că
ruia îi erau foarte dragi păsăr i le . L-am instalat în dormitor şi el îmi cânta şi seara şi dimineaţa.. . . Când m a n i măr i t a t I-am luat cu n.ine. II fineam tot în dorndtor . D a r înir 'o d imineaţă nu i-am mai auzit cântecul . Murise mit i te lul ! . . .
Poate din gelozie, Elise, că nu mai erai s ingură. .
- • Eşti răutăcios Angliei ! El este martor la a tâ tea vise ale mele.... Vârsta cea mai încărcată de vise...
\ t ighel observă că ochii Elisei — în vreme ce-şi aşeza canaru l la loc în vitrină — străluceau în a p a unor urme de la-
Mi I
\ oile po/ i ţ '
rrinil . ! — Dar nu eşti fericită — Fericită ? Fericită !... — Eşti bogată, eşti frumoasă... —- Prin asta înţelegi tu fericirea Angliei? — Bine. dar a nu te sbiiciuma în ne-
viejii aşa de crude, a avea la dis-ie totul, este oricum o fericire, cred... Nu Angliei !.... la stai puţ in colea !—
Se aşezară a lă tur i pe sofaua dc lângă pian. Fericirea e altceva decât bogăţ ia şi lipsa de griji... Fericirea este dragostea Angliei... Uite. vezi.... ap roape cred că mă judeci rău... In definitiv ai dreptate.. . . Dece nu m'ai judeca rău ? Te-am luat de mână într 'o noapte de bal şi te-am dus cu mine şi le'am oferit ţie. ţie un necunoscut.. .
('•un să nu mă iudeci râu - Dar. . Elise.... — Taci ! Taci !... Ştiu cil uşurinţa cu care
priviţi o fenice in asemenea cazuri.. . Adulterul c imoral . Niimeni nu te în t reabă care îţi sunt motivele că îţi înşeli bă rba tu l cn cel d intâ i venit...
Angliei, s'o ştii delà mine, femeile au nevoie să fie iubite.
Ele nu înşeală decât în goana după idealul dragostei.. .
Eu am bărbat , cum toată lumea o ştie... şi totuşi, d ragul meu, bărba tu l acesta pentru mine nu există . Un om bă t r ân consumat şi pe deasupra încărcat cu pas iunea afacerilor lui.
Crezi tu că mai are grijă de mine ? Nu ! \ m a n t a lui e petrolul,... De câteori e rumpe
o sondă, vine acasă ha luc ina t de fericire, îmi povesteşte cu a m ă n u n t u l toată operaţia până au găsit isvorul. Calculează apoi «•antităţile eventuale şi însfârşi t banii.. . banii ce vor fi scoşi din zestrea acestei aman te După aceea să culcă obosit şi doarme în t imp ce eu mă f rământ lângă el în flacăra tinereţii melc.
Nu \nghe l ! nu mă judeca râu ! Nu sunt vinovată. Mani căsător i t la 18 ani fără voia mea. Dar chiar cu voc de ar fi fost... Ce şti.' o fată la 18 ani . din misterele vieţii ? O ei şi-o asvârl i în braţele cuiva, fără să-ţi dai scama de t ragedia dc mai târziu a sufletului ei. Nevoi, interese, calcule... iată s ingura ra ţ iune ce dictează în asemene i împre ju ră r i !...
l a tă ce ar trebui să fie socotit ca imoral !..
I ii şir de lacrămi îi a luneca pe obraji aprinşi — dar ha ide mai bine să-ţi cânt ceva... Ceva din Chopin.. . Nu? . . . E muzica mea. favori tă . . .
1 recii la pian şi începu să cânte din . .Mazurca". Cele auzi te şi pas iunea înflăcăra tă a cântecului , îl de ru tă pe Anghel Gânju delà p lanur i le Iui eu pădurea . Ea
392. - UNIVERSUL LITERAR
îi vorbise cu scârbă de ban i şi el avea nevoe chiar a c u m de in tervenţ ie care nu visa alt scop decât bani . Ii e ra a p r o a p e necaz de sent imenta l i ta tea în care se îmglo-daseră lucrurile. . . D a r muzica înce tă cur ân d şi Elise t r ecând lângă el, îl în lăn tu i de gât s t r ângându- l ap roape şi răstogolin-du-se pe sofa, î n t r ' un spasm nervos.
•
Anghel Gânju îşi pet recu toa tă ziua la d o a m n a Dimit ropol . î n l ăn ţu i t în bra ţe le ei, uda t de lacr imi nes tăpâni te şi care nu aveau a l tă expl icaţ ie decât doar aceea a s tări lor de isterie cu satisfacţi i pu te rn ice p â n ă la durere , el nu-şi d ă d u seama de propr ia- i s i tuaţ ie . S'ar fi zis că s a lăsat scufundat înad ins în acest nămol cald de plăceri pl ine de p r i m e j d i e Ra ţ iunea lui, demonta tă ca un ceasornic pe masa maest rului bi jut ier , nu-şi pu tea a d u n a piesele într 'o mon tu ră care să-i dea funcţia firească, înce rca să şi-o verifice măca r în fragmentele ci organice. D a r r is ipa acestor f ragmente pr in t re mul te alte scule, şuru-puri , plăci rotiţe, împrăş t i a t e pe tegheaua vieţii, făcea să nu mai p r i ceapă nimic, asemeni unu i ucenic ncini ţ iat . T rebu ia să vină m â n a nevăzută a celui ce demontează ca să poa tă p u n e ordine în tot. ca să poa tă reda din nou ceasornicul minuna t . Avu impresia la un moment că el însuşi nu e decât o păr t ic ică ne însemnată , cu un rol de te rmina t ma i de 'nain.te în ta inicul resort al acestei lumi.
De este aşezat în masa sensibilă a polilor de contact ini ţ iatori de mişcare, sau in p i a t r a d u r ă a temeliei — o cl ipă nu poate să-şi schimbe locul pr in propr ia - i pu te re . . . Poate, ideia de gândi re caşi ideia de voinţă, nu e a l tceva decât o s ta re a acestui complex în care sântem ficsaţi cu rolul ce avem de împlini t . Socotim gândirea ca un fenomen super ior al vieţii, pen t ruca n u m ă r u l celor an ima ţ i de această stare, e mai mic decât al celor ce nu gândesc. Socotim, poate, voinţa, ca o v i r tu te , pen t rucă scopul na tu r i i e împl ini t cu un n u m ă r res t râns de pă t imaş i ai voinţei... Şi încă, a tunci când unul din aceştia e de prisos în funcţia ce are de împlini t , m â n a nevăzu tă a maes t ru lu i etern îi schimbă locul şi rolul. "Astfel, omul de îna l t ă voinţă poate a junge la u n moment dat , cel ma i nevolnic om.
Există o s ingură cale de a nu pr imi ordinea ta inică a na tur i i . Să te supr imi din v i a ţ ă . . La acest g î n d , Anghel Gân ju , săr i depe sofa d rep t în picioare — şi în t r 'o clipă îşi p răbuş i ca ' n t r ' un gol fără fund, tot balastul acestor idei ; eflorescenta unei s tăr i de oboseală şi poa te de abuz de viaţă.
Şi iarăşi, ca scos din apele l impezi ale unui râu de mun te îşi simţi t r upu l înviorat — şi lumea îşi luă înţelesul ei, pe care o clipă de ră tăc i re nu p u t e a să i-1 schimbe... Aven tu ra căpă t a astfel f rumuseţe şi ch iar poezie. P u t e a să r enun ţ e la ca ori când... Numai să a ibă cu ce să-i înlocuiască a-vanta jele.
O socoti ca un bun pc care nu-1 p lă tea cu n i m i c Si spir i tu l lui ne încă tuşa t , putea or icând s ă r i u rmărească o ţ in tă cu tot elanul t inereţ i i de care d i spunea şi neîncercată încă în toată puterile. . . F ă c u vioi câ ţ iva paş i în lungul sa lonului aşa cum obişnuia să se mişte în camera lui, când auzi din dormi toru l vecin cu salonul, glasul dulce şi melodios al doamnei Dimi t ropol.
— Nu t e plictiseşti d r a g ă Anghel ?... î n
da tă sunt gata... Maşina a venit delà ga-I aj . . . Mergem n u m a i decât...
Anghel t recu în an t i cameră şi-şi îmbrăcă pardis iu l şi d u p ă câteva momente , a lă tu r i de Elise Dimi t ropol cobora scări le.
Un Buic închis îi aş tepta jos cu volanul s tăpâni t de un şofer t ânăr , ap roape un copil, cu o figură de Ol tean ager.
Acesta, d u p ă ce îşi p r imi s t ăpâna şi musafirul în maşină, ceru direcţia, să înclină respectuos şi viră cu iscusinţă p r in poa r t a de fier, deschisă la rg în t re ziduri le înal te dc beton...
— La ce te gândeşt i Anghel ? —începu cea dintâ i doamna Dimit ropol , observând că pr ie tenul ei nu spune nici un cuvânt .
— Propr iu zis nu mă gândesc la nimic. — Nici la mine ? Anghel băgă de seamă că Elise Dimi t ro
pol nu se oprea la plăceri le relaţ iuni lor lor, ca avea tendin ţa să lunece în t r 'un făgaş mai adânc . Atenţ iuni le ei de fiece moment, pr ivir i le ei din plasa că rora nu-1 scăpa, schi ţau o iubire p l ină de pas iune . Chia r în t rebarea ,.Nici la mine" nu era o s implă replică, în alte împre ju ră r i destul le ironică, ci exores ia unei dor inţ i sincere. Acest lucru Anghel îl vedea fără de sens câ tă vreme in ima lui, închisă parcă îna-din nu t resărea câtuşi de pu ţ in la gingăşiile şi răscolir i le doamnei Dimitropol. . .
— Pent ruce să m.ă gândesc la t ine Elise? Sântem doar î m p r e u n ă şi dincolo de pre-?enţa noastră , nu ştiu dece ar t rebui să ne mai căutăm... .
— Tocmai aceasta aş vrea eu.... — Dar Elise, ce suntem noi decât nişte
prieteni care au depăşi t bar ier i le fireşti înainte de a se cunoaşte ?
— Da , şi as ta da tor i tă mie... nebunici mele . , dorului meu de viaţă.... D a r crezi oare Anghel, că as ta c tot cc voia sufletul meu ?.. Nu ! Asta poate e pa r t ea cea mai neînsemnată. . . . Aş vrea să nc cunoaştem Anghel. cum ai spus tu, dincolo de prezenţa noast ră .
— Ce r e /u l i a t poa te avea Elise, acest lucru ?
— Rezul ta t ? !... D a r fericirea unei clipe mari , în care două suflete s'au contopit si-si caută imnul dragostei nu este un rezul ta t ?....
Anghel coloră cu un zâmbet încurcă tu ra în care se afla, în vreme ce cuvintele potolite, discrete, ale doamnei Dimi t ropol cont inuau ca o anexă îu r i tmul regulat al motorului cu mică viteză.
— Cea ma i îna l t ă aspi ra ţ ie a t insă şi pe care totuşi n'o p regă t im cu gândul şi cu fapta, ci este săd i tă în noi din începutu l lumii, nu este oare acest rezul ta t Chinul plantei încă în mugure de a sparge bulgări i şi de aşi suge seva în sus pri-i toate fibrele ei, nu este răsp lă t i t oare cu floaten ce-o va î n c u n u n a ?... Noi, Anghel , sântem ca nişte p lan te . Toa tă t r u d a noastră nu e decât să înflorim acea m i n u n a t ă floare care e sufletul. D a r înf lor irea sufletului n'o p u t e m avea decât în iubire... Să nu râzi Anghel !... Ţ i -am a ră t a t acasă un canar împăia t . Ei bine acest cana r mi-a înflorit mie sufletul .
S ingura suf la te pc care am iubit-o a fost cana ru l meu....
FI îmi cânta în toate dimineţi le şi eu visam, vi . iam a tâ tea închipuir i şi în cântecul lui îmi disti lam simţirea şi erain fericită. C a n a r u l meu uu-mi dădea nimic din ceeace e lumesc şi totuşi cântecul lui îmi dădea tot ceeace îmi t rebu ia ca să văd f rumoasă această lume. î m i dădea în cântec sufletul înflorit de nostalgiile moştenite în l ingura lui de sânge şi de mângâ ie
rile mele. D a Anghel, păsăr i le înţeleg ca si oamenii şi iubesc ca şi ei... Crezi oare că mier la sau pr iv ighetoarea îşi flueră cântecul inconşt ient ?... E absu rd !
C a n a r u l meu era a t â t de vesel şi punea mult sent iment în p i ru i tu l lui de câte ori îl a l in tam şi-l s ă ru tam. E r a destul o zi să nu mă duc la colivie pen t rucă să-1 găsesc posomorât , cu ochii lui ca două mărgele, p lânşi şi sburl i t de neastâmpărul aşteptăr i i ...
I n t r e senzual i ta tea nepotol i tă , înţelesul şi plăceri le cărni i de până acum şi désinvo l tu re sufletească în corolarul gândirei delicate dir. acest moment , era o deosebire ce îl făcea pe Anghel să a t r ibuc prietenii lui o or ig ina l i ta te c iuda tă cu calităji destul ile rar i . Nii iuua d in t re prietenele de până acum, nu-i vorbise astfel... D a r doamna Dimit ropol cont inua .
— Câteva s ă p t ă m â n i d u p ă căsătoria mea 1-am. găsit mort în colivie. Am chemat un veter inar să-ini spue cauza morţii şi nn mi-a da t nici un rezul ta t precis. L-a iu-, vârt i t pe-o p a r t e şi pe al ta , a bâiguit ceva îu l imbaju l lui ştiinţific şi la insistenţa mea, a spus că t rebue să-i facă autopsia ca să-şi poa tă da bine seama de cauza morţii . I a m zis că poate tace acest lucru dar să nu-l d is t rugă f i indcă vreau să-1 împăez. Şi i-a scos mărun ta i l e într'o farfurie şi s'a u i ta t la ele şi s'a ui ta t la mine, voind pa rcă să afle dece ţ in a tâ t de mult să aflu cauza morţ i i unui biet canar... Sau poate se gândea să inventeze o formulă mai s avan t ă în vederea onorariului ce a- ; vea de p r i m i t
— Va fi mur i t de cord domnule doctor-zisei eu când dânsul , bucuros că i-am netezit calea, adaogă :
— D a s'a sbă tu t cumva în colovie şi i-a venit prea mul t sânge la inimă — daci nu se va fi in toxica t cu boabe alterate.' l a t ă dar Anghela, moar t ea canarului meu rămasă mister. Şi totuşi... eu cred c'a murit de l ipsa mea, de lipsa mângâeriloij mele.
— D a r asta ar fi egal cu o sinucidere Elise — şi cred că a t r ibu i prea mult unei păsăr i — în t re rupse Anghel .
—• Nu tocmai o s i n u c i d e r e , dar cum eu nu-i mai aveam gri ja, cum viaţa nouă in care in t rasem, nu-mi mai lăsa timp să-1 mângâi , să-1 să ru t şi să-i răspund la cântec cu cir ipir i le mele, cl. dc bună seamă, nu mai avea nici-un entuziasm -i a mnrit de t r is te ţă s ă rmanu l . Mult trebue unui canar ?....
Anghel Gân ju , crezu opor tun s'o întrerupă din sent imenta l ismul acesta, când deodată la o maş ină cupeu, oprită înatih tea Buicului , se auzi un ţipet şi un geam lateral sări ţ ăndă r i pe pietrele pavajului Erau pe por ţ iunea şoselii în t re Hipodrom şi vila Miuovici.
— Vezi ce este Anghel !... Şoferul s t imă brusc şi Anghel cobori
repede. Se auzeau glasuri : „„Lasă-mă să cobor !... lasă-mă să cobor !... Stai ascullă ...fii l inişti tă !... Şi în t imp ce Anghel a-iunsese în d rep tu l acelei maşini, o voce cunoscută îi lovi t impanele :
— „ O h ! A n g h e l ! scapă-mă Angliei!
G. TALAZ
UNIVERSUL LITERAR. - 393
I S P I T E L E — EROS, PLUTUS ŞI GLORIE —
dc C H A R L E S B A U D E L A I R E
Doi diavoli m inuna ţ i şi o drncoaică iot atât dc ex t r ao rd ina ră , s'au suit as tă noapte pe scara mister ioasă pe care iadul ia cu asa la t s lăbic iunea omului adormi t şi comunică pe ascuns cu dânsul : şi au venit să mi se înfăţişeze mândr i , în picioare drepţ i ca pe o es t radă . O splendoare sulfuroasă sc r ă spândea în j u r u l acestor trei personagi i care se despr indeau astfel din negura nopjii . Aveau aerul a tâ t de mândr i i şi pu te rn ic i încât i-am luat mai întâi d rep t adevă ra ţ i zei.
Fa t a p r imulu i d i a c e ra a unui sex în-doios şi în t răsă tu r i l e t r upu lu i său avea ceva din mlădierea Bacuşilor antici . O-cbii 1 iii frumoşi împăcgina ţ i , de o culoare închisă şi ne lămur i t ă semănau cu nişte micşunele încă rca te cu lacrămile greoaie ale fur tunei ; iar buzele în t redeschise ca nişte pot i re calde din care se răspândeau miresmele unei par fumer i i , şi de câte ori suspina, insecte cu p a r f u m de mosc scânteiau zbu rând în j u r u l suflării lui calde. î m p r e j u r u l tunicii sale roşii era încolăcit ca un b r â u un şarpe s t ră luci tor care cu capu l r idicat întorcea galeş spre el ochii lui de j e ra tec . Dc acelaş b râu viu e-rau a t â r n a t e a l t e rnând cu st icluţe pline de licori sinistre, cuţi te s t ră luc i toare şi ins t rumente de chirurgie . Iu m â n a d reaptă finea o a l tă s t icluţă al cărui conţ inut era dc un ro ţu viu şi care avea drep t etichetă aceste cuvinte : „Beti. acesta e sângele meu, un minuna t tonic". In s t ânga a-vea o v ioară care pe semne c ă i servea să-şi cânte plăceri le şi durer i le , şi să răspândească contagiunea nebuniei sale în nopţile de sabat . De glesne delicate a târnau câteva inele delà un lan t de au r rupt , şi când s u p ă r a r e a ce u r m a din această cauză îl silea să plece ochii spre p ă m â n t , pr ivea .cu van i ta te unghi i le picioarelor, s t ră luci toare şi lus t rui te , ca nişte piet re şlefuite.
El m ă pr ivi cu ochii lui nemângâ ia t i şi mâhni ţ i din care se r ă s p â d e a o înşelă toare beţie şi-mi zise cu glas armonios :
D a c ă vrei, dacă vrei, te voi face s tăpâ-nitorul sufletelor, şi vei fi s t ăpânu l materiei vieţui toare , ma i mul t decât poa te fi sculptorul lu tu lu i : şi vei cunoaş te p lă cerea veşnic re înoi tă de a te desbăra de tine însuti , şi a te contopi în alte fiinţe, şi de a p u t e a a t r age sufletele p â n ă a le contopi toate în t r ' a l tău .
Şi-i răspunsei : — „Foar te- ţ i mu l ţu mesc ! n ' am ce face cu m a r f a as ta de suflete, care fără îndoială nu va lorează mai mul t decât s ă r m a n u l de mine însumi Cu toate că m ă cam ruşinez să-mi rea mintesc, nu vreau să uit n imic : şi chiar dacă nu te-aş cunoaş te mons t ru b ă t r â n , misterioasa ta cut i tăr ie , fiolele tale dubioase, l an ţur i l e în care sunt încurca te picioarele tale, sunt s imboluri le care l ămuresc destul dc l impede nepotr iv i rea prieteniei tale.
Păstreaz.ă-ti darur i le" . Al doilea d i a c nu avea nici acel aer
t ragic şi surâzător , nici acele apucă tu r i a-demeni toare , nici acea f rumuseţe del icată şi p a r f u m a t ă . E ra un om măre ţ i m p u n ă tor, cu fata l a t ă fără ochi, a căru i bur t ă greoaie a t â r n a peste coapse, şi a cărui piele era aur i tă şi i lus t ra tă ca de un ta
tua j , cu o mul ţ ime dc f igurine mişcătoare r ep rezen tam! multiplele, forme ale mizeriei universale .
Erau oameni i j igăr i ţ i c a r t se spânzurau de un cui, e rau pit ici diformi, slabi a căror ochi rugător i cerşeau mila. mai bine decât mâini le t r e m u r â n d e ; apoi mume bă t r âne p u r t â n d în b ra ţ e s t â rp i tu r i a-ţ ă ţ a t e de sânul lor slăbii .
Mai e rau încă şi alţi mul ţ i desmoşteniţ i . Diavolul cel mare bătea cu p u m n u l pe
bur ta- i imensă, din care eşea a tunc i un lung şi r ă sună to r sunet dc meta l care se sfârşea în t r ' un nedesluşit geamăt format din n e n u m ă r a t e voci u m a n e .
Şi cl r âdea a ră tându-ş i cu neruş inare dinţii str icaţi î n t r ' un hohot de râs dobito-cesc, ca unii oameni din toate ţăr i le când au prânz i t peste măsură de bine. Şi acesta îmi zise :
— „Pot să-ţi dau cu ce se poate avea totul, ceeace pune în va loare totul , ceeace înlocueşte totul !'' Şi se bă tu pe pântecele monstruos, al căru i ecou sonor tă lmăci cu-vântu- i grosolan.
Mă intorsei scârbit şi răspusei : — „N'am nevoe de mizer ia n imănu i
pent ru folosinţa mea, si nu-mi t rebue o bogăţie a m ă r î t ă de toate nenorocir i le re-prezeneta te pc p ie l i a ta ca pe o hâ r t i e de perete" .
C â t despre diavoloaica aşi minţi dacă n'aşi măr tu r i s i că la p r i m a vedere îi găsii un farmec ciudat . Ca să definesc acel farmec nu l'aşi p u t e a c o m p a r a cu nimic mai bine decât cu acela al femeilor foarte f rumoase în declin, care cu toate astea nu îmbăt rânesc , şi a cărei f rumuseţe păst rează farmecul p ă t ru n ză t o r al ruinelor . Părea tot deoda tă imper ioasă şi dăş i ra tă , ochii săi cu toate că e rau obosiţi, aveau o pu te re fermecătoare . Cc mă inpres ionă
mai mul t fu mis terul vocii sale, în care regăsii amint i r i le contra l te lor cele mai duioase şi pu ţ in din r ăguşa la gât le jur i lor necontenit uda te cu spir toase :
— „Vrei să cunoşt i pu t e r ea mea ? zise zeiţa mincinoasă cu glasul ei d răgă la ş şi pa radoxa l . „Ascul tă" . Şi duse la gu ră o t r âmbi ţ ă colosală împang l i ea t ă ca o ir iş-că, cu toate t i t luri le t u tu ro r ju rna le lo r lumi întregi , şi p r in acea t r âmb i ţ ă strigă numele meu, care r ă s u n a în spaţ iu cu sgo-motul a o su tă de mii de tunete , şi se înapoe la mine r epe rcu ta t de ecoul celei mai î ndepă r t a t e p lanete .
„Drace !'' mă gândi i eu pe j u m ă t a t e învins, e lucru serios ! D a r e x a m i n â n d mai de ap roape seducă toarea femee, mi se păru, în ch ip ne lămur i t că o cunoşteam pent rucă o văzusem b â n d cu câ teva ha i mana le cunoscute mie : şi sunetu l aspru al a ramei r eamin t i urechi lor mele, nu ştiu care suvenir al unei t rompete pros t i tuate .
D e aceea răspunsei cu tot d ispreţul : — „Du- te ! Nu sunt făcut să m ă căsătoresc cu amoreazu unora pe care nu vreau să-i numesc" .
Desigur aveam drep tu l să fiu m â n d r u de o astfel de abnegaţ ie . D in nenorocire însă mă deşteptai şi-mi p ie rdu i tot curajul. In adevăr , îmi zisei eu, t r ebue să fi fost p rea greu adormi t ca să am astfel de scrupule . Ah ! daca s'ar în toa rce pe când sunt deştept, n 'aşi face aşa mul t pe delicatul ! Şi invocai diavolii cu glas ta re , rngându- i să m ă ierte, oferhidu-le să m ă dezonorez de a tâ tea ori cât ar t rebui ca fă meri t favorur i le lor ; da r pe semne că-i j ignisem foarte mul t că nu se ma i în toar seră nici o da t ă !
In româneş te de E U F R O S I N A PALLÄ
POEME IN PROZĂ
V I N O , P R I E T E N E . . .
E grea, în noaptea această — şi pent ru to tdeauna — inima mea. S'ar zice că durerea mea s'a revărsat , p r ecum potopul în momentu l când aşteptam, zorile dulci . O fum! prietene, săvârşeşte minunea ta şi o t răveş te-mă. N u m a i tu cunoşt i dure rea şi a m a r u l meu .numai tu ai în tovărăş i t gândur i l e şi ai cunoscut adâncur i l e inimei mele.
Ştii că m ' a m a p ă r a t vitejeşte să-mi reţin iubirea, ştii că am păşi t îna in te fără să mă tem de duşman i şi pr ieteni , d r u m u l cel larg' şi că ra rea îngustă . Ştii că am vân tu ra t s teagul pasiunei melc, cu conşt i inţa fermă — toate le ştii, tu, pr ie tene iubit, d rep tu r i l e ca şi faptele mele sufleteşti, ca să mărtur iseşt i că nu meri t batjocura şi condamnarea .
In tunerecu l c des în noaptea asta şi'n zadar aş tepţ i cântul cocoşilor. Au adormit şi ei a d â n c şi s ingur sufletul meu veghează. L u m i n a a lbas t r ă a Atticei în za-
de MIH. R O D A S
dar o aştepţi : s'a stins şi s'a p ie rdut din orizontul nostru . Aşa sunt oamenii , le-au învinui t şi p e t ine că 'n t r 'o zi vei fi moar tea mea. O, de-ar şti ei cum te implor să devii în noap tea aceas ta mântui torul meu!... Crede-mă, oamenii nici o-da tă nu vor cunoaş te u n d e se ascunde a-dcvăru l şi unde v i r tu tea .
Amaiă - i naş terea noastră , c rudă recompensa şi t ragic sfârşi tul . Vino, în zada r aştepţi cân tu l cocoşilor: nu vor apa re zorile. Fă- tc un nor des în camera-mi ş"a-runcă peste mine giulgiul morţii....
In româneşte de M. P . CAMBITZIS Balcic
394. _ UNIVERSUL LITERAR
GIB I. M1HĂESCU : „ B r a ţ u l A n d r o m è d e i "
(Roman,—Eji tura «Naţionala»)
Titlul cartei se întemeiază pc acest finul magnific : „Tn sufletul lui Lazăr clocotea un cazan cu smoală. Nări le lui căutau acrul pur al înăl ţ imilor , ochii îi sc îndreap tă ca Ia un l iman spic minuna tu l bra t ceresc înt ins deasupra vceiilor...
„Tn noaptea cu luminis te c iudată , doar ţintele stelelor mar i punc tează constelaţiile. Din t rupul rombic al Pegasului , Andromède se lasă într 'o pa r te , înt insă ca un bra ţ ocroti tor. E b ra ţu l unei alte Andromède a închipuir i i lui, ocupând o considerabi lă icgiunc cerească, cu capul pierdut în aureola lactee, cu t r u p si membre alcătui te din constelaţii le învecinate.
„Dar tot ce este mai m â n d r u , mai ma-jestos in această î n t ruch ipa re de stele, e tocmai acel b ra t minuna t şi rotund înt ins spre Septentr ion în ex t remi ta tea căreia el ştie minunea de safir a Secundei din Gama , ca un inel nest imat în degetul mic...".
Nu vă închipui ţ i că e vorba dc Andro-meda, fata lui Ccicu şi al Cassiopeei : Andromède care a avut îndrăznea la să se declare mai frumoasă ca Nereidele. Pentru a-şi r ăzbuna nimfele mar ine . Neptun a s târni t un monstru al măr i i ca să pus-tiiască Etiopia, ( a i a lui Ccfeu (probabil o veche confusie cu Egiptul sau Tripol i ta-nia de azi).
Consul ta t oracolul lui Amon, — acesta a declara t că înd răznea ţă fecioară, legată de o stâncă t rebue lăsată în voia şi plăcerea monst rului . Gata să fie sfâşiată, când apa re Perseu, cavalerul încălecând pe Pegas, care a omorî t monst rul , a dezlegat pe frumoasa Andromède şi a luat-o în căsătorie.
Aceasta c povestea Andromcdei , care, d u p ă moarte , a in t ra t în rândul constelaţiilor cereşti, a lă tur i dc Perseu, bă rba tu l ei şi a lă tur i dc Ccfeu şi Cassiopeea, părinţii săi.
„Braţul Andromcdei" nu a re nimic mitologic • este foarte actual , subiectul şi se petrece în t r 'un oraş dc provincie al vechiului regat din România-Marc .
Sunt t ipur i de provincie aşa de bine prinse cum n ' am avu t dc Ia Caragia lc . ca profesorii A rucoI Cornoiu, polit ician dc frunte, care a junge minis t ru , ca Andrei Lazăr , profesorul de matemat ic i , eroul pr inc ipa l , ca Nedau sau Nae Inelescu — poate cel mai pitoresc. Foa r t e bine zugrăviţi şi prinşi în cadru l lor, t ânăru l Ne-noveanu şi femeile a tâ t de vii, Sul tana, 'Toscfina lui Cornoiu, pr ima lui soţie), Tina Nedan . d ivor ţa tă lui Ncdan şi seducătoarea d-nă Cornoiu.
..Brajul Andromcdei" este un roman de moravur i de provincie. E „Scrisoarea ' ' lui Caragia le , da r nu ca r i ca tu ra lă , ci pr insă, în plină viată a unor intelectuali , cu adevăra tă cu l tură Tipătescu a evoluat în Cornoiu. profesor dc istorie, care divorţează dc p r i m a lui soţie „ losef ina" ca şi Napoleon — pent ru a lua o ar is tocra tă autent ică şi frumoasă, pc o Maria Luiza.
Nedan este un personagiu au ten t ic de
profesor, al căru i ideal este. după şcoală, un p ă h ă r u ţ de vin ; şi mul tă flecăreală polit ică.
Nae Inelescu este t ipul cel mai desăvârşit, poate. E un Don Juan , cu s t a tu ră ridicolă şi cu o m u t r ă de băcan , dar foarte inteligent cân tă bine şi pr inde „muşte" , cum poate şi unde poate în heroar iul său amoros.
Da rerou romanulu i este un tânăr matemat ic ian, profesor la liceul local, îndră gostit de astronomic, care a şi instalat în camera Iui de maha l a un fel dc telescop pr imit iv ca să observe r i tmul stelelor. L'" imens naiv, care cade amorezat dc superba d-na Cornoiu. interesată prea mult de acest exempla r de elită omenesc, pc care-1 sărută , pe care îl iubeşte p â n ă a-i da o /ntâlnire , care se te rmină cu un act cie tragedie. Toate din vina bietului profesor. care crede că se cucei eşte o fenice cu metodă : „Era grozav dc sigur că o serie dc duble colorate, inelul lui Saturn , un detaliu dc creste lunare , calotele polare ale lui Marte, pa ta roşie din Jupi ter , nebuloasa Andromcdei şi a Câini lor de vânătoare , însfârşi t tot ce e mai sensaţional ' ' în spectacolul cerului , vor fi deajuns ca s'o b i ru iască definitiv, s'o lege în lanţur i le grele ale pasinnei oarbe — pc care—. el, amatorul amorezat de cer le simtia a tâ t dc solide şi de dulci — de luciul în noapte, al tubulu i de a lamă, despicând tainele nevăzutului. . . . ' '
D a r autorul , pr in eroul său, Andrei Lazăr, se înal ţă până la subl imul unei poeme :
„Căci credea p â n ă acum că acolo, lângă ocularul lunetei se despar te hotaru l lu-mci : credea că c de a juns ca în cercul de în tuner ic al obiectivului să apa ră deodată cele două picătur i : dc rubin şi dc zmara ld ale Alfei din Hercule , pentru cu să simtă că a bău t din Apa Nepăsări i , că poate hoinăr i mân tu i t cu totul de lumesc pe stivele căi ale haosului : era secretul tăriei Iui. pe care şi-1 măr tur is ia , cu satisfacţie acolo lansă ochian în nopţi le profunde de vară . Credea că a rezolvat definit iv problema necurmatei nelinişti a mistui toarelor miragii : şi acuma, iată. simtia că fc-mcea asta a tâ t dc aprop ia tă de dânsul , cu ochii aceştia a tâ t de nepă t runş i , cu surâsul a tâ t dc moleşitor, cu sufletul par fumat , nu va r ămâne dincoace de ocular . Căci părul acesta cu reflexe de aur pierdut în noapte nu era al tul decât culoarea îmbătătoare a aştr i lor ; îl vedea acum împlc-t i n d u s e p r in t re constelaţii , desfăcându-sc de inelul Iui Sa turn , luminând misterios ca o chemare a hăulu i în s t raniul neclintirilor î ndepă r t a t e cu milioane dc ani de lumină ale apar i ţ i i lor nebuloase.
Şi o pr ivia uimit cu ochii t u rbur i de boală , iar ca surândea t ronând de acum s tăpână pc sufletul acesta s fărâmat câteva clipe, căci deşi nu văzuse nici odată s teaua Alfa din Hercule şi nici haba r n 'a-vea să facă apropier i în t re păru l ei şi culoarea aştr i lor, ca ghicise fără prea multă amăgi re că inima asta deschisă de copil este dc acum a ei : se. s t rânge, se umflă, trăeşte pr in ea şi Doamne , va t rebui să înceteze de a mai bate la cel mai mic semn al ci".
In acest pasagiu stă toată d inamica .
subiectului . Andrei Lazăr. omul cast, înamorat de aştr i , nu cunoscuse feineea şi când s'a găsit cu una şi tocmai cea mai inaccesibilă imaginaţ iei lui. îl iubeşte, — îşi p ierde cumpă tu l , sufletul lui se revărsa într 'o pa t imă acapa ra toa re . Şi ar li rămas un vis de Mai această „fantezie ' ' sau toană a d-nei Cornoiu . s ă ru tând uu ..copil'. ducă n 'ar fi avut idein năstruşnică să vio la el acasă.
Nefericitul amorez nu se comportă CÎI om : el r ămâne sluga lunetei, pe caic o pregăteşte ca să-i a ra te „minunea ' ' invenţiei sale aceleia care venise pentru altceva.
Când intră în camera lui, cu lumină în sfeşnice, d-na Cornoiu asistă parcă Ui n scenă din Faust în luptă cu Mefisto.
Luneta . însă, nu funcţionează, supusă linei tensiuni supreme, ca să-şi den maximul rcndement i i lu i său. se distruge priii-t r 'un sgomot infernal . Lazăr nu mai vede eă în faţă este fiinţa ado ra t ă : el îşi pier de capul îu faţa catastrofei sale ştiinţifice. E ap roape un lunat ic şi un bezmetic. Când crede că poate să a ra te ceva d-nei Cornoiu, ea dispăruse , cu gândul că arc de-aface cu un nebun.
Dezi luzionată , sdrobi lă . poate, într 'o seară, pe când pleacă cu expresul spre Bucureşti , la bă rba tu l ci, care este ministru şi infidel ca soţ, apropierea lui Lazăr n scoate din fire : c convinsă că ..nebunul" vrea s'o asasineze. Fuge, în societatea lui Inelescu, sa lvator dc ocazie, iar cl, nimicit, proectenză în constelaţ ia Andromcdei . .braţul ' 1 de zăpadă al aceleia, care era să-i turmenteze viaţa.
Episoadele decurg, în mod na tura l : diversele scene, foarte savuroase, ale celor trei profesori, cari petrec, găsindu-şi idealul în t r 'un „hotel garni" , cu „dame ' ' de varieteu, apucă tu r i l e de crai ale lui Cornoiu. care, prin a tavism, se în toarce la prima nevastă, pă ţ an ia lui Ncdan . înşelat de prima nevastă cu un s tudent al său recăsătorit cu o m a d a m ă dc hotel, care are înăl ţ imea femeilor celebre, ce-i preocupă min tea, cam simplistă, sunt de o naiurnleţă , zugrăvi te cu o vigoare de stil, an imate de o psihologie minuţ ioasă şi savantă pe alocu rea, c a r i i aşează pe d. Mihâcscu printre cei mai buni prozator i ai noştri .
Un pasagiu din foarte multe, care denotă precizia nea desenului şi maestria penelului.
„Şi ziua cea mare veni. O, parcă era o lumină rlc magie, în iatacul acela. în care amurgul dc-abia mai răzbătea prin grelele podoabe a D ferestrelor !
Din tainice locuri , aba t j u ru r i de mătase cerneau cu aleasă ar tă , b izare împerecheri dc colori : peste tot domnia sângeriul violaceu de tăc iune care mo:irc, de parcă în toată încăperea asta, vetre invizibile dc vră j i toare şi-ar fi vărsat nemişcatele palori. Un senin numai , un singur semn şi luminile ar fi pr ins viaţă, silfe ar fi început să dăn ţu iască , s a l a n u n d i e să se sbc-gue si 'n ogl inda fermecată din fund să a-pa ră goală şi înal tă , s t ră lucind de albă frumuseţe , zeiţa tu tu ror anotimpurilor, des lcg ind cu un zâmbet veşnica întrebare chinui toarea năzuinţa". . .
„Bra ţu l Andromcdei este unul din cele mai reuşi te romane ale I î teraturci noas-
crit ica literarei
UNIVERSUL LITERAR. - 395
EUGENIU SPERANŢIA:
„Factorul ideal"
A vorbi, la această rubrică , despre scrieri mai pu ţ in l i terare, nu mi se pa rc nepotrivit. Noţ iunea „ l i te ra tură ' 1 este mul t mai vastă decât se crede: depar te de a echivala cu poezia, cu creat iunea ar t is t ică a vând ca mater ia l cuvân tu l uevenit imagine, ca se gândeşte la tet cc se scrie şi în deosebi la a tâ tea lucrur i in teresante nu numai pr in conţ inu tu l lor, cât mai a-Ies pr in forma l i te rară în care acest conţinut a fost îmbrăca t ă . Să adaog că, la unele din ele, acestui carac te r care le face rubr icabi le aici, i se poate ap rop ia un al I l - lca: l egă tu ra lor evidentă cu scrisul artistic. E tocmai cazul interesantei scrieri, a supra căreia u rmează să poposim, înrudite, dealtfel, şi p r in ca rac te ru l lor p rac tic, ut i l i tar is t .
D a r să tic ap rop iem dc fiecare: „Eac.lmul ideal" a l d-lui Spcran ţ ia co
pr inde 7 s tudii de însemnă ta te capi ta lă în v ia ţa sta'tului.
D u p ă p r imu l (Factorul ideal in viaţa naţională) cu caracter , mai mul t istoric, urmează o s t ră luc i toare pledoar ie social-pedagogică in t i tu la tă : Factorul ideal în pregătirea generaţiilor. Idealist incorigibil d-sa, refer indu-se la Societatea românească, se r idică împot r iva u t i l i t a r i smulu i îngust care domină, „dela o vreme, mentali tatea subţirelei si debilei noas t re clase conducătoare" , împo t r iva mater ia l i smulu i care „venit p r e m a t u r , ea o boală la un organism repregăt i t , a zădărn ic i t din faşă cul t ivarea unui cler ", iar din şcoală făcea „negustor ie meschină dc diplome şi vânătoare d u p ă profesiuni product ive" . Fireşte, că, a iurea , lucruri le sunt departe de a se petrece la fel. Aşa, în Anglia „ î n v ă ţ ă m â n t u l a rămas medieval pentru că se cau t ă „a se forma.... oameni capabili să se mişte î ndemâna tec în cercurile bunei Societăţ i" . Pen t ru aceasta însă, la fac. de şt i inţe f izico-matematice. din cele 12 catedre , 2 sunt dc filosofic. Şi tot asa în German ia unde . la poli technicc, „există ca tedre dc filosofic, de istoria artelor, dc istoria cul tur i i , iar aceea din Zue-rich a re „o ca tedră de istoria l i tera tur i i , două de istoria culturi i şi a artelor , una de sociologie şi 2 ... dc filosofic".
Conc luz inne : „nu exis tă ver i tabi lă p re gătire ştiinţifică, nici ver i tabi lă cu l tu ra lă , fără o repeta iă şi obic inui tă evada re spre domeniile cugetăr i i pu re şi spre domeniile frumosului , s ingurele în t regi toare , singurele deschizătoare de or izontur i" .
In „Valorile literare ca element de coeziune naţională", d u p ă ce, teoretic, se dovedeşte teza de ma i sus, a r ă t ându- se că „razele l i te ra tur i i şi ar te i determină.. . . fenomene de hel iotropism pozitiv în creşterea şi modelarea spir i tu lui na ţ iona l " se
Ire. iar p r in compoziţ ia lui clasică, în sens de armonie , pr in l imba pl ină de pi toresc şi vigoare, un model de l imbă l i te rară (nu provincială, care s t r ică la cea mai mare parte din scrii torii moldoveni , mai ales), un roman foarte original , cu o notă l a r s românească şi de o' ideal i ta te mistică, de II cură ţenie sufletească, cc încântă şi înaltă, care înd run icază şi pas ionează. în acelaş t imp — contopind laolal tă l i t e ra tura cea mai p lăcu tă cu o şt i inţă de oameni şi de subiect, corectă, precisă, l a rg cupr inzătoare.
ION F O T I
evidenţ iază rolul pe care l'a avut Eminescu a sup ra sufletului românesc :
„ în t r eaga clasă ins t ru i tă de azi c o clasă dc eminesciani . Toţi câţi scriu şi cugetă azi, îu lumea românească , şi toţi câţi pot avea prefer inţe l i terare, au trecut, cel puţ in , pr in t r 'o per ioadă dc cmi-nescianism fervent". (48).
Şi tot a tâ t de in teresantă concluziile: .Deocamda tă nu există decât un singur
fel de Români cul ţ i : sunt acei la a căror conformare sufletească, Eminescu.... a contr ibui t câ tva cu focul t emperamentu lu i şi inspiraţ iei sale
„Tar acei în viaţa cărora Eminescu n'a in t rodus nimic, aceia ori nu sunt culţi , ori nu sunt Români" .
Şi tot a tâ t de preţ ioase adevărur i ne comunică s tudiul u rmător în care ni so vorbeşte despre a r ta popu la ră care „ala-tuni cu religia, l imba, d rep tu l şi technológia popu la ră const i tue unu l d in t re organele indispensabi le ale vieţii or icărui g rup etnic".
Şi cât de justă e acea „pa r t i c ipa i c a savantu lu i la guverna rea t ă r i i " despre care ni sc vorbeşte în ar t icolul u r m ă t o r !
Ne interesează, — ca rvând mai mul t ă legătură cu l i te ra tura — cel din u rmă : Arta ca educa toare , cu specială apl icaţ i -une la tea t ru . Ni se spune (de data asta lămuri t ) că „ar ta îşi p ie rde toată valoarea ei specifică — şi. implicit toată pu-Icrea ei educat ivă , moral iza toare , a tunci când nu mai c cul t ivată pentru realizarea f rumosului , — ci pentru un scop c-terogen ext r insec?
Această mora l izare se face prin cali tăţile sau vir tuţ i le care . .a trag în mod inevitabil adeziunea u n a n i m ă " şi' p r in defecte care „a t r ag unan ima osti l i tate a publ icului" (101).
Fireşte că nu pu tem insista mai mul t asupra acestei căr ţul i i a t t â dc bine scrise Lăsăm cit i torilor gr i ja de a o căuta şi dc a se p ă t r u n d e de învă ţămin te le ci.
PAUL I. P A P A D O P O L
C. NARLY :
„Ispite şi biruinţi" (Poezii, — Tipografia Bucovina, Bucureşti)
Cu volumul de faţă ni se prezintă înt r ' adevăr un remarcabi l t emperament poetic, a l imenta t de isvoarc de inspira ţ ie lirică, nu însă în dcajniis de înzestrat cu mijloace dc expresie echivalente.
Poezia d-lui Na r ly este pro iec ta tă dinţ i 'o s tare de medi ta ţ ie evocatoare , t ransparen tă a unei lumi inter ioare , în care ar t is tul pa re a-.şi fi găsit nucleul existenţii
sp i r i tua le Exter ior izarea se împleteşte sti l izată şi
cu tă ie tură dc curs ivi ta te muzicală în ju rul unor motive dc cele mai mul te ori nimerite, fără însă a fi o p lura l i t a te de aspecte şi a t i tud in i noui, capabi le de mari efor tur i personale. Volumul se deschide cu o b u c a t ă de meri toasă real izare : Cutremurări sfioase :
„Plutea 'n amurg o lainică tăcere. C'a liniştea din preajmă de biserici, Când adierea vocilor de clerici Milostivirea Domnului o cere.
Se aprindeau în înălţimi albastre Tremurătoare lacrămi câte una,
Lir dintr'un plop mângâietoare, luna Privea 'n adâncul sufletelor noastre.
Eu ascultam, cu ea la geam, cuvântul Abia desprins din liniştea naturel Cu zâmbet dureros în colţul gurei Priveam cum se juca în păru-i vântul.
Părea o sfântă 'n umbra înserărei Atât era de albă şi curată. Dac'ar fi fost în marmoră sculptată S'ar fi numit Zeiţa-Indurerăiei...
„De ce eşti trist în seara asia oare ? „Te-am necăjit, eşti supărat pe mine';' „Şi genele în lacrimi îţi sunt pline ! „De ce nu-mi spui şi mie ce te doare ?
O, i-âşi fi spus aluncea că mi-e dragă, Că n'am iubit pe nimeni niciodată, Şi că sunt ani de când e aşteptată Să lumineze calea mea pribeagă.
Dar n'am putut, să-mi spovedesc durerea, Şi, tremurând, m'am dus dela fereastră : — Prcfă-te gând în pasăre măiastră, Şi tălmăccşte-i visu-mi şi tăcerea.
(pp. 11, 12 şi 13).
Dc aceeaşi cal i ta te subs tanţ ia lă , frumos cizelată sunt şi celelalte bucăţ i din pr imul ciclu : Era o floare albă,.., Corespondentă, Ispitele tncerei, etc. cum şi alteia din restul cărţ i i : Figurine, Sonet platonician, Cântec, Tristeţea vântului, etc.
F a ţ ă ele a tmosfera de scn t imenta l ' sm clasic, cel mai durabi l , şi ma i general o-menesc îu poezie, în care pulsează inspira ţ ia poetului , o formă ma i pu ţ in libertină, c u m dc p i ldă se prez in tă mul te din poeziile dc faţă, a r fi sus ţ inut desigur o pârgh ie în p romovarea ar t is t ică.
Apoi uncie elemente prozaice, ca acele Variaţiuni libere, cu „doi bătrâni'':
— Goală, goală, goală ! Ce fantasii perverse!? Orice om cinstii va spune Că prea departe merse : Asti-i boală !
etc (pag. 90)
nu pot decât să scadă ţ inu ta ansamblulu i . Volumul d-lui Na r ly vădeşte serioase
p reocupăr i dc intelectual i ta te art ist ică, însă lipsite de un echi l ibru de gravi ta te proprie . Se cau tă şi nu sc găseşte de cât în pa r t e poetul , care are pu t in ţ a să dea o ampl i tud ine şi rezonantă unor coarde de factură l irică.
II credem pe d r u m u l matur izăr i i . De aceea d. C. Nar ly , să nu ne păgu
bească dc eventualele surpr ize la care ne aş tep tăm
GABRIEL DR AG AN
EPIGRAME EI
Vrăjit, te-am comparat c'un S O U T O ,
Şi n'a.m greşit, iubita meta : Араті, când vremea este bună, Dispari, când vremea este rea !
Ştefan Ivanovici-Terenţiu
3%. - UNIVERSUL LITERAR
GüzeTtirici t i ţ c i ţ i - c i ţ c i . . .
ROMANII IN STRĂINĂTATE. Ne vin unele veşti despre mul t ip la ac t iv i ta te românească pe care o desfăşoară — de a-proape 4 ani — în Cap i t a l a F ran ţe i tânăra noas t ră compat r ioa tă , d-ra Lily Ni-eolescu, absolventă a Conserva toru lu i din Bucureşti , scr i i toare şi conferenţ iară de talent. Comun icăm — deocamda tă cititorilor noştr i — puţ ine le in formaţ iun i de mai jos şi p romis iunea de a reveni a tunc i t â n d împre jură r i l e ne-o vor îngădui .
Amin t im astfel că — în cal i tate de conferenţ iară — d-sa a t ra ta t , în diferite împre ju ră r i , subiecte despre sufletul românesc ;
Femeile românce scri i toare la Pa r i s : D- ra Văcărescu, Contesa de Noilles, P r in cipesa Bibescu; Ju rna l i smul şi tea t rul francez; Drep tu r i l e Români lor a sup ra Basarabiei etc.
C a scri i toare ' a publ ica t — în z iarul „La Volonté" — povest ir i cu subiecte româneşt i , î n m o r m â n t a r e a lui Panai t , o poveste etc.;
C a •vulgarizatoare şi-a p ropus să popularizeze operele scri i tori lor de valoare pr in articole, lucru pc care l-a făcut, deocamdată , cu d-nii : M. Sadoveanu, I. Minulescu, N. Iorga etc.
C a au toare d rama t i că şi in t e rp re tă a reprezentat , la 15 Noembr ie 1929, piesa or iginală : La Doina de l ' amour — care aduce pe scenă obiceiurile pi toreşt i ale poporului nostru .
Fi reş te că o asemenea ac t iv i ta te nu poate fi de cât încura ja t ă . Personal regretăm că nu p u t e m face de cât a tâ ta . Nu ne dăm Ia o pa r te , însă, să o recomand ă m celor în d r ep t : rugându- i s'o sprij ine — cu cred in ţa că pe de o p a r t e — vor a ju ta u n talent real , pë de a l ta vor contr ibui la intensif icarea unei p ropagan de a t â t de utile.
D I N SUMARUL ul t imelor numere ale ,.ad. lit."-
I. C. Visarion — Iane C ă r ă b ă ţ şi Câr s -tea Măce la ru l ;
V. Maximil ian — Pr imu l meu voiaj în s t ră ină ta te ; (491);
A. Blazian: De vorbă cu pictorul Marius Bunescu;
Archiloc de I. M. Marinescu ; C. Vernescu-Vâlcea. C u m a m debuta t
în t ea t ru ; (493).
MULT MAI LITERAR, No 327 al „Culturii poporu lu i " — aduce imagini pre ţ i oase în „ F u r t u n a " d-lui Ion Constant i -nescu-Stejar (strofele I şi I I I ) , vestea pe care ne-o aduce econ. D . F u r t u n ă despre car tea d-lui Jean Baut ière : Viaţa şi scrierile lui I. Creangă , t ipă r i t ă în l imba franceză (254-f-XXI) cu 25 de i lus t ra ţ i i considerat de d-sa ca unu l din cei ma i buni povest i tori ai Europe i ; G r ă d i n a d-lui 4L S tamat i ad şi schi ţa p o p o r a n ă : Băta ia lui Andre i cu Ion pen t ru Todora de Cezar P ru teanu , pe l ângă numeroase le a r t i cole sem.nate de obicinuiţ i i colaborator i ai gazetei.
„ D O U A E P O C I din l i t e ra tura românească", este t i t lul unei comunicăr i pe care d. I. A. Basarabescu a ţ inut-o la Л-eademia Română. F un rapor t fidel conştiincios şi prietenos în legătură cu cele două înfăţ işeri — ante şi post-belică — ale scrisului românesc.
F ă r ă să fie critic, au torul isbuteşte să ne dea o icoană fidelă — şi ap roape completă — a acestei l i te ra tur i , p lecându-se cu s impat ie p â n ă la cele mai modeste cuibur i ale scrisului românesc, notând cu fidelitate nume, precizând curente şi grupăr i .
In te resan tă — în deosebi — încheerea: „Ce-ar pu tea să mai urmeze... Apele nu
s'au l impezit încă. Multe talente ab ia s'au afirmat. . . Să lăsăm t impul să ho tă rască şi ar ipele nouii generaţi i să crească. Şi mai ales să dorim celor ce vin de acum. îna in te să se bucure de mai mul tă solicitudine şi din p a r t e a oficialităţii... şi din pa r t ea edi torului-negustor , cât ma i ales şi din pa r t ea publ iculu i nostru cititor, a-tâ t de redus astăzi şi ca n u m ă r şi ca pu tere de devotare" .
Comunica rea d-lui Basarabescu este un semn de prietenie, o Î m b ă r b ă t a r e şi un aviz. I a t ă de ce t rebue să-i mu l ţumim.
CAT D E BINE SUNT O R G A N I Z A T E unele biser icuţe l i terare se poa te vedea d in t r 'un art icol al d-lui Demostene Botez: „Cri t ica cri t ici i" în care d. G. Ib ră i l eanu este considerat — nici mai mul t nici mai pu ţ in decât s ingurul crit ic român de azi. Aceasta — adaogă d-sa — „o spun fară simţ de flatare, ci cu o convingere cu care se face o cons ta tare de-aeum istorică".
In t ru cât au toru l ar t icolului menţ ionat face eroarea de a se er i ja în crit ic — îi vom da unele î n d r u m ă r i : art icolul d-sale consti tue — pe deopar te — o rec lamă deghizată, pe de al ta — un simplu do ut des. In p r i m a in te rpre ta re l -am fi admis nesemnat la pag ina reclamei, în cealal tă nu ni-I p u t e m imig ina .
D a r lucrur i le iau o în to r să tu ră şi mai gravă în momentu l când d. D . B. — spre a fi ma i pe placul şefului cl-sale l i terar — batjocoreşte pe ceilalţi critici : d. Eng. Lovinescu, .1. M. Dragomirescu . In t r ' adevă r — în legă tură cu acesta din u r m ă — d u p ă ce af i rmă, cu bucur ia unui adevăra t descoperitor, că e b ă t r â n — închec că îi va da mai mul tă atenţ ie când se ocupă „de umoris t ica românească , cea făcută cu voe şi fără voie, d-sa fiind reprezen tan tu l îu rai al acestei din u r m ă categori i" ca unul care „a făcut toată viaţa ghete cu gumilastic care nu se ma i poar tă" .
Fi reş te că nu încercăm să discutăm aici nici va loarea d-lui Dragomirescu , nici pe aceea a d-lui Ib ră i leanu . cari — chiar inegali — a r mer i t a mai mul t ă obiect ivitate în t r a t ament .
Vom sublinia doar faptul însfristător că un cri t ic de tal ia d-lui Ibră i leanu poa te accepta astfel dc apă ră to r i nevoiaşi şi — mai ales — că u n scri tor ca d. Botez poa te scoborî a tâ t de dureros nivelul scrisului şi al dreptei aprecier i .
IN D O U Ă E D I Ţ I U N I , u n a popu la ră şi uita de lux, a r eapă ru t preţ ioasa „Istorie a l i tera tur i i române . Epoca veche" a d-lui
prof. Sexti l Puşcar iu , dela Universitatea din C lu j
Fi reş te că, pen t ru noi, cari a m privit p r ima ediţiurie ea pe o adevă ra t ă binefacere, aprec ie rea creşte simţi tor de astă-dată, când ne vedem- în faţa acesteia „revăzută şi în t regi tă , comple ta tă cu o bibliografie cri t ică şi un indiciu, cu 82 de ilus-Iraţ iuni . d in t re care şase p lanşe în culori în a f a ră de tex t" .
E aici o a d e v ă r a t ă m inune — îmbinarea meşteşugită a unu i text indispensabil şi cu r igurozi ta te controfat cu o sumedenie de clişee — de o c la r i t a te u imi toare — în m ă s u r ă să-1 lumineze şi în t ipărească şi cu cele mai pre tenţ ioase mij loace ale unei c-xecuţi i technice i reproşabi le , complet estetice şi profund occidentale.
înche ind nu pu tem decât felicita editura Krafft şi Drasleff din Sibiu care a făcut sacrificii t i pă r ind u n m a n u a l a tâ t de preţios, iar pe d. S. Puşca r iu îl rugăm să nu pregete spre a ne da şi celelalte volume.
D O U A LUCP.ÄRT D E VALOARE sânt-„Anuaru l Seminarulu i de l i tera tură italia nă" — dela Univers i ta tea din Bucureşti— t ipăr i t „cu ocazia împl ini r i i a XX de ani de ac t iv i ta te" ai acestui act iv seminar — si „Originele civil izaţiei" a cunoscutului vulgarizator ştiinţific, d. Al. Alexandrescn.
T ipăr i t e cu toa tă gr i ja technicei moderne — ele vor const i tui obiectul unor cronici vi i toare.
TNCĂ O FA.SCICOLÄ (No. 4 - 5 ) ^din „Revista l i t e ra ră , a liceului Sf. Sava" cu acceaş pr icepere în tocmită aduce preţioase colaborăr i profesorale în fruntea cărora t rebucşte socotit ar t icolul pl in de tinereţe al b ă t r â n u l u i prof. Ion S. F loru .
E un frumos omagiu pe care înţelepciunea bă t r ânească îl aduce neastâmpăratului iuvenil :
„Să stai la o masă de b r a d trecând mereu p r in minte cum să spui mai scurt, mai isbitor. mai concret faptul cel mai obişnuit este mai nobil decât să stai într 'o cameră s t râmtă ca o colivie, într'o atmosferă groasă de fum de t u t u n si să joci cărţ i cu alti colegi sau să povesteşti necuviinţe.... Să iei acceaş buca t ă , s'o recopiezi de două, de trei, de zece ori, pentru o silabă, pentru un articol, pen t ru o vireiilă, însemnează o m a r e cucerire asupra lenei şi o apropiere de perfecţ iunea la care poţi ajunge....".
Şi din acceaş .цтира de colaboratori face par te d. Radu G y r cu duiosul „Sfârşit de vână toare" .
D in t r e foştii elevi îsi dau — şi de asta dată — concursul d-nii : C. I. Vâlceanu si St. Stănescu cu versuri aşezate, d. Gcorgcl Niculescu — cu o schiţă. Gr . Mclidoneanu e t c . .
Număru l e comple ta t cu nrodiirfiuni ѵя-•omise de-ale elevilor (Dan Znharia, N. Buri l ianu. Alex. M o l d o v e a n a Const. H. Niculescu. Pop Cons tan t in . Sorin M. f!h. Botez. Mircescu Gh.. A. Costache. M. Za-har ia , etc.. cu in teresante cronici şi duri de seamă în legă tură cu act ivi tatea liceului sau de interes general , recenzii etc. «
Execuţ ia i reproşabi lă . Revista poate fi cercetată şi de persoane ma tu re .
P. I. P.
1
UNIVERSUL LITERAR. - Î97
••Yertirci 0 « e a m ci rie
Fernand Corlez nu fu bine primit de curtea spaniolă aşa cum meri tu şi cum spera el. Cu mare greutate putut obţine 1 audienţă. într'o zi eşi brusc in fata lui Carol Quintus care il întrebă :
— Cine eşti dumneata ?• — Sunt un individ, răspunse cu mândrie
eroul din Mexic, acela care v'a dăruit ca număr mai multe provincii decât toate oraşele care le-aţi moştenit dela părinţii Voştri ! ! «
După plecarea lui Ludovic al XIV l a asediul din Möns, doamna de Maintenon spuse d-lui de Louvois :
— Răspunzi d-ta de viaţa regelui ? — Nu, spuse primul ministru, dar răs
pund : că va fi glorios.
* Principesa de Conti, fica regelui Ludo
vic al XIV, îşi exprima mirarea către ambasadorul Marocului spunându-i ca nu înţelege dece mahomedanilor li se permite să aibă multe neveste !
— Doamnă, răspunse ambasadorul, la alte popoare calităţile unei neveste le găseşti numai la o femeie pe când la mahomedani toate calităţile soţiei nu pot fi întrunite decât la mai multe femei !
* Domna de Stael dorind să se convingă
clacă ea este în graţia lui Talleyrand mai mult ca o altă femeie îl întreabă într'o bună zi :
— Dacă s'ar întâmpla să cad in apă în acelaş timp cu doamna X pe care din noi două ai salva-o prima ?
— Sunt convins, răspunse diplomatul, că dumneata ştii să în.noţi ca un înger '
m Ludovic al XIII, pe când era copil, se
juca alergând ore întregi în parcul dela Fontainebleau din care cauză veşnic transpira, într'o zi un valet se grăbi să-i şteargă sudoarea cu o batistă.
Micul prinţ refuză. Valetul îi explică, că nepermiţăndu-i se expune să răcească şi în acelaş timp îl rugă să-i explice cauza.
— Spune-mi te rog, când voi fi în război, cine va veni să-mi şteargă sudoarea ?
« Într'o zi, Maria Ana-Cristina-Victoria de
tiuvaria, soţia marelui dofin, sti culcată pe pat şi moţăia sau se prefăcea că doarme. Deodată intră principesa de Conti, (fica lui Ludovic a XIV şi al doamnei de la Vallière), care după ce o privi pe regină atent spuse tare :
— Majestatea sa e tot aşa de urâtă când doarme, ca atunci când este trează.
— Ei doamnă, răspunse dofina fără să deschidă ochii, nu toată lumea este copilul dragostei H
i» CBZ €• ШГ
O PISICĂ PENTRU UN B Ă R B A T !
„ lu l ia a recunoscut că e adevă ra t că mi-a lua t bă rba tu l , da r ea mi-a declara t că dacă am să închid ochii şi n ' am să piotestez, îmi va da în sch imb o pisică chinezească. Nu-i as ta cu ra t ă bă t ae de ioc ? N u m a i o prietenă.. . adevă ra t ă putea fi aiâ< de generoasă încâ t să ofere o pisică chinezească în schimbul unu i bă r bat" .
Astfel îşi motivează Pr in ţesa Nina Ca-racciolo, o dansa toare rusoaică, ac ţ iunea in ten ta tă la C u r t e a S u p r e m ă din New-York p r in care pre t inde că d-na lu l ia Hamil ton să-i plătească 25.000 dolari daune .
Pâ r î t a c-te fosta soţie a nuvel is tului a-m e r i e t n Cosmo Hami l ton de care a divorţa t acum un an, la Par i s .
In p lângerea ci Pr in ţesa Nina susţine că pr ie tena ei prof i t ând de pr ie tenia cu Cons tan t in S a t a r k h a v , soţul dansa toarei, a reuşit să-l convingă pe acesta s'o părăsească anu l t recut . Aceasta e cauza că ea a d ivor ţa t de el.
Pr in ţesa care a dansa t în celebrul balet al lui Diaghilev, este v ă d u v a P r in ţu lu i Genncra Caracciolo din Neapol i . D-na Hami l ton a fost îna in te de a fi căsă tor i tă cu nuvel is tul yankeu , soţia unu i alt scriitor amer ican G u y Bolton din New-York.
D i n dec lara ţ ia pe care a făcut-o dansatoarea rusoaică reese că pen t ru această amer icană nici un b ă r b a t nu pre ţueş te mai mul t ca o pisică or ienta lă .
CEA MAI ÎNALTĂ BANCĂ D I N LUME
7ilele acestea s'a i n a u g u r a t la New York cea mai îna l t ă c lădire de b a n c ă din lume, p r in t r ' un p r â n z ce s'a da t în sala de recepţii dela al 54-lea e t a j .
Acest „sgârâe-nori" a re 71 de e ta je şi const rucţ ia lui a d u r a t 377 zile.
In te r ioru l imobilului a fost astfel ornamenta t încâ t aminteş te pr imele începu tur i ale bănc i i Manha t t an , în anu l 1799.
Biurotirile de azi r ep roduc în tocmai birouri le de odinioară .
Banca M a n h a t t a n din New York este s ingura inst i tuţ ie oficială amer i cană ale cărei ac ţ iuni le deţ ine s ta tu l .
In noua clădire vor fi ins ta la te p a t r u societăţi f inanţa te de compan ia M a n h a t t a n Acestea sunt : Bank of M a n h a t t a n Trus t C o m p a n y , In te rna t iona l Acceptance Bank, In te rna t iona l Acceptance C o m p a n y şi Bank of M a n h a t t a n Safe Deposi t Company .
Aceste societăţi au u n cap i ta l depl in vărsat de 3Ö8 mil ioane dolari , p u t â n d ru la însă un fond de 940 mil ioane dolari .
caricatura zilei C L I E N T VECHI U
— Acuzat, care î ţ i este numele ? — Mai vreţ i şi numele meu ? H m ! se
vede că sunteţ i nou d-le preşedin te : aci sunt mai cunoscut decât dumneavoas t r ă
„PENSIUNE D E F A M I L I E "
— Aţi te rminat , domnule , cu pe r iu ţ a de dinţ i ?
— Nu. D a r pen t ruce ? — Pentr t ică pe r iu ţ a dumneavoas t r ă a m
pierdiit-o er i : aceas ta este a po r t ă r e -sii şi a c u m ii t rebuie u n a şi domnulu i de la n u m ă r u l 12...
DEPINDE. . . .
— Hei d ragă ! La femei complimentele se p r i n d totdeauna. . .
— Da , de u n d e ? Eu când îi spun ne-vesti-mi că îi s tă de minune cu o pă lă r ie veche, nu se p r inde de loc !
(Pêle-Mêle—Paris)
398. - UNIVERSUL LITERAR
РЯѲІМ ттлтв
PE DRUMUL BĂRĂGANULUI (FRAGMENT)
de C. SANDU-ALDEA
...Şi in seara aceia, în b ă t ă t u r a hanu lu i ilela Trei Movile, el adormi târziu, n ă d ă j du ind să poa tă pleca mai c i n â n d spre a pribegi iar p r i n Bărăganu l tainic şi pust iu , pr in Bărăganul „lui'", cum zicea el.
A doua zi se sculă de noapte .şi începu a m a t u r a p r in faja hanulu i . Apoi luă hâr -dău l şi mulse vaca, dădu d rumul viţelului să sugă, a d a p ă caii şi îi duse la păşune unde îi împiedecă .
C â n d se sculă, Mocanii se cruci şi chemând pe l a u a lui. îi zise :
— la te uită, ce vrednic e Cazacii nostru.
D a r femeia, căreia nu-i plăcea acest vân tu ră - {ara , răspunse ca şi *n seara trecută :
— Sila nouă cerne bine ! .Cu toate acestea Cazacii părea ho tâ i i t
sa nu mai plece aşa de cu rând dela ei. Spre a-l cerca, hangiţa, lăsă de mai inulte-ori bani îu bă t ă tu r ă , pe mese sau pe te j ghea. Cazacii îi t lădea to tdeauna s tăpânului.
Zilele treceau repezi şi f lăcăul câştiga din ce în ce mai mul t încrederea s tăpânilor.
Şi înt r 'o zi luminoasă dc August , pe când s tăpâni i şi „bă ia tu l 1 ' se u i tau îngândura ţ i pe Bărăgan , o vedenie răsări din orbitoarele valuri ale apei morţi lor. Era o uriaşă făptură de om ce nu se vedea decât dela brâu în sus. Părea că pluteşte în văzduh, căci în t re ca şi pămân t j uca trem.urul undelor s t ră luci toare . Uneori lumina svâr lea pe ea o subţ i re mant ie dc argint ce-ţi h a vederile.
Hangiu l î.şi duse m â n a la ochi şi zise: — E un om călare. Şi în adevăr : vedenia cşi din a p a mor
ţilor şi se lămur i , era un om călare. Călăreţul se opri şi hangiul îl recunoscu : era logofătul Stoian.
C u m opr i în fa ţa hanu lu i , logofătul scoase picioarele din scări şi a runcând piciorul drept pe deasupra capulu i calului , sări jos .
Uscăţiv, deşirat , cu mustăţ i le lungi, sup-ţiri şi albe dc par ' c ' a r fi fost înmuia te în lapte bă tu t , cu nişte ochi a lbaş t r i spălăci ţ i şi t u rbur i , cu un semn de r ană veche drept în mijlocul frunţii .
Acesta era logofătul Stoian. Legă calul de un pom şi se aşeză la masă
supt u m b r a r . - - Cald ! — Straşnic-! — răspunse hangiul . — Vin rece ai ? — Pentru oameni de omenie se găseşte — Să vie un chi loman. Cazacii dădu fuga în beciu. Apoi aduse
o oală ce. vin şi un p a h a r marc pc cari le puse pe masă îna in tea logofătului . Acesta suflă odată pe deasup ra vinului din oală şi începu a bea lacom. Se opri odată , şi a-apoi bău tot vinul .
— Mai adu una. Se u i ta aşa pe c â m p şi nu zicea nimic.
Din când în când încreţea fruntea, f l ăcău l aduse vinul şi se dădu la o par te . Logofătul se ui tă la el şi în t rebă pc hangiu :
— D a r ăs ta cine ma i c ? — Băiatul meu.
— De prăvăl ie ? — Da ! — Cine te-a mai pricopsit şi cu ăsta ? Cazacii era cât p a c i să răspnnză : . .dra
cii'' dar se opri . — E un nepot dc-al meu ! — minţ i
hangiul. — Aşa ?t — se miră logofătul şi râmase
pe gândur i Apoi îşi hău vinul, nu zise nimic şi ple
că, fără să plătească. Iar Cazacii se uită mul t t imp după el şi
o în t rebare se ridică deodată în mintea Iui: „cum pleacă ăsta, fără să p lă tească?"
La început crezu că logofătul nu va fi avut bani la el. D a r văzuse bine că hangiul nu însemnase nicăeri . Atunci ?....
La o s ă p t ă m â n ă logofătul iar pică. Şi de as tăda tă stătu mai mult . Luă pe hangiu la o pa r t e şi vorbi cu el pe şoptite. Cazacii se căzni să t ragă cu tircchia. dar nu prinse nimic. Vedea numai că hangiul se posomorise la faţă iar logofătul rânj ia . Şi, ca şi rândul trecut, Stoian bău şi plecă fără să plătească. F lăcăul se uită ţ intă în ochii hangiului şi la u rmă întrebă :
— A plăt i t ? — Plătit, ncplăt i t . asta nu-i t reaba ta !
— se lăsfi s t ăpânu-său la el. D a r după câteva minute hangiul îi che
mă aproape de el şi îi vorbi domol : — L'ai văzut ?... Dc şase ani de când
mă fierbe aşa fără apă . Vine, bea, pleacă. Ce-i pot face eu ? Să m ă pun de pricină cu el, dau de vreun necaz. Mai bine-l las în plata Domnulu i .
Cazacii nu zicea nimic.... Trecutu l lui îl a t răgea spre acest hoţ de Bărăgan şi nu odată îi t r ă / n i pr in cap să se ia după el şi să-i spuie : „hai să hoţim împreună !" Dar când se găsia în faţa lui, un gând dc vrăşmăşie îl sguduia şi-1 făcea să fiarbă de mânie.
I a r în t r 'un amurg , pc când se întorcea cu caii dela păşune , logofătul îi eşi în cale. El îi dădu b u n ă seara şi vru să t reacă înainte, dar logofătul îl opri . Se u i tă lung la ( I. biându-1 din jos în sus cu pr ivirea, apoi îl in t rebă :
— Al cui eşti tu, măi flăcăule ? Cazacii s tă tu câteva clipe fără să răs
pnnză Vorbele s tăpânulu i său îi veniră în minte : „Ce-i pot face cu ?" Apoi, r idicând capii 'n sus şi punnndu-ş i d reap ta 'n şold răspunse răspicat :
— A cui m'o lua ! — D a ' cum te ch iamă ? — C u m mi-ei zice. Logofătul făcu ochii mar i . Apoi îi în
chise ca un om ce vine dela lumină în t r 'o odaie întunecoasă. Cazacii făcu la fel şi se dădu ma i ap roape dc el.
Câ teva clipe s t a tu ră aşa unu l lângă altul, sfredelindii-se din ochi. Ai fi zis că sunt două umbre , două păsăr i dc p r a d ă pe care se lăsa pe nesimţite tainele înserări i . Apoi logofătul rânj i :
— Ştii că nu eşti prost ? H ă c ă u l rânj i şi el : — Asta o ştiu eu de mul t I —Cât îţi dă ţie pe lună Mocanu ?
— Cincizeci de poli pe an şi cât oi putea fura şi eu.
l o g o f ă t u l se î n c r u n t ă : — fa ascul tă , măi piciule : cu mine să
nu vorbeşti în doi peri , că te trăz.nesc. — Mâine, logofete ! — răspunse Cazacii
şi, dând călcâie calului , o rupse la goană, râzând cu hohote.
Ajuns la han , flăcăul povesti întâmola-rea cu logofătul. Hangiul zgâi la el nişte ochi dc om sper ia t , iar hangi ţa avu un adânc fior de bucur ie : s'a găsit,, în sfârşit, un om care să r ă s p u n d ă logofătului. Şi acest om nu era al tul decât Mitica Cazacii 'Ea înd rep tă a supra flăcăului ochii ei frumoşi în cari se îngemănau mirarea şi mul ţumirea şi-1 puse să mai povestească oda tă .
D a r hangiul nu i îdea.... Şi vremea curgea... . Drume ţ i prăfui ţ i po
poseau Ia hanu l dela Trei Movile, beau ceva şi plecau, se ştergeau în depărtăr i le Bărăganulu i . H a n g i ţ a r ămânea uneori pc gândur i , u rmăr ind norii ce p lu teau încet pe sus. Şi a tunc i îi venea să plece, să fugă depar te de hanu l în carc-şi îngropase ti-îiereţele. I se ur îse cu pust ietatea aceea, cu liniştea mare a câmpulu i , li era ii rît şi-i era teamă. Nici ea nu înţelegea dc ce o tot cerca o teamă dela un t imp încoace. Peste pust iul vieţii ei de roabă şi de schimnică plut ia în roate mar i de pasă re de p r a d ă chipul logofătului Stoian.
Trecuse vara şi începuse ploile de toamnă. Bărăganu l e r a acum plin de o tristeţă fără seamăn. Secase a p a morţilor dc pe ogoarele lui şi soarele se a ră ta rareori pr in câte-o s p ă r t u r ă de nor. Drumeţii se împu ţ inase ră de tot şi d rumur i l e pustii te î n d e m n a u la pribegie. Câ rdur i de ciori c roncăn iau pr in văzduh , se abăteau pe câmp, ca nişte uriaşi fulgi de funingine.
Şi înt r 'o seară t r is tă din toamna aceea, Cazacii se în tâ ln i deodată cu logofătul în cale. Par 'că răsăr ise din pămân t .
— Stai niţel, f lăcăule. F lăcăul se opri . Logofătul rânji :
—Tot Ia han eşti ? — Tot .' — Adevăra t că tu eşti nepotul lui Mo
canii ? — Adevăra t !
— H m ! . . Dc ce nu vii cu m i n e ? — Unde '> — Cc-ţi pasă ? Cazacii tăcea. P ă r e a că se gândeşte.
Vântul şuera voiniceşte. Bărăganul era mo-borît . Tufe de bi i rueni uscate se plecau, se r idicau, iar se plecau, pa r ' c ' a r fi zis : „hai, vino !"
— Linde ?—întrebă a doua oară Cazaca. — Să hoţim ! Logofătul spuse încet cuvintele acestea,
dar ele r ă suna ră în sufletul f lăcăului ca o ch iu i tu ră p re lungă şi pu te rn ică . Şi vântul pă rea că le repetă şi el, le lua pc aripile iui spre a împânz i cu ele tot Bărăganul : .,Să hoţ im ! Să hoţ im !"
— Hai 1 — răspunse flăcăul şi porni în spre han sa şi ia zeghia.
UNIVERSUL LITERAR. - 399
Iriter vie w - uri ...CU D-L G. I B R Ä I L E A N U
hui permile-ţi să vă întreb, domnule profesor, ce inni faceţi Y
Suni ocupat tot t impul . E foarte adevărat că act iv i ta tea univers i tară am întrerupt-o din motive de sănă ta te , dar suplinitorul meu, un eminent profesor, mă pune la curent cu a tmosfera catedrei , cu lucrările colegilor şi ale s tudenţ i lor mei dragi.
E un an şi j u m ă t a t e decând nu am mai văzut laşii. Să nu vă mire. Nici altă dată când îmi permi tea sănă ta tea nu prea eram eu prezent pc idilele lui. Nu cunoşteam altă cale dc cât cea care duce la l ni-versitate şi mai depar te la bunul meu prieten Mihai Sadoveanu. Vizitam destul dc des pc ceilalţi amici ai mei ant icar i i . Nu ştiu dacă aţi văzut cele câ teva dughe-nc aproviz ionate cu tot felul de rar i tă ţ i din toate domenii le de act iv i ta te l i terară si ştiinţifică. L ibrăr ia noastră „Viata românească" era în to tdeauna la curent cu ultimele noutăţ i a p ă r u t e în Occident .
— Care sunt cauzele care au determinat desfiinţarea ei şi mutarea sediului revistei „Viaţa Româneasca" la Bucureşti.
— Sunt mai multe. Cea mai însemnată insă este criza dc ed i tu ră şi l ibrăr ie prin care t recem astăzi, laşii are un număr a -preciabil — chiar foarte mare , în comparaţie cu bucureş t i i—de cititori de l i teratură şi in genere de oameni cari in t ră zilnic in l ibrăr ie să cumpere ceva. Popu-lajia s tudenţească şi cele câ teva mii dc elevi ai şcolilor secundare şi p r i m a r e nc-ati ilat î n to tdeauna concursul şi totuşi a t rebuit să cap i tu l ăm. Criza care b â n t u e în loate ramur i le dc act iv i ta te economică — >i o inst i tuţ ie dc acest fel e o en t i t a t e c-toriomică — n e a îngenunchia t .
Sănăta tea mea apoi, din ce în cc mai jubredâ m ă împiedica să m ă mai ocup efectiv de revistă. Asta a fost şi p r ic ina pentru Cd'O în ul t ima vreme a a p ă r u t cn nia de mari în iâ iz icr i .
Cu s t r ă m u t a r e a ei la Bucureşt i , să n ă -lăjduini că îşi va normal iza apar i j ia . Dc altfel, s ch imbarea domicil iului n ' a i e prea aure însemnă ta te pent ru o revistă. Esen-|iahil e să ші - ş i schimbe dela o zi la alta itituclinea, cum a m văzut că fac a tâ tea [oi l i terare. Colabora tor i i vor fi tot cei techi r ămaş i top credincioşi la cari se va nai aclâoga toate clementele, t inere cc vor bvedi că meri tă să fie publicaji dc cea nai exigentă revistă românească .
— Cum a luat naştere „Viaţa româ-:mscă ?"
— In ІЯОІ , n p ă i c la îaşi revista săptă-nânală „Evenimentu l l i te rar" — un fel le pre ludiu al „Vieţii româneşt i ' ' — la are am colaborat î m p r e u n ă cu d. Con-tantin Stere. Amândoi, pe atunci eram
s tudenţ i . Ideologia l i teraro-socială a acestei reviste n fost de te rmina tă dc ci. Stere.
D u p ă d ispar i ţ ia „Evenimentului literar" , a r ămas în noi nevoia dc a comunică cu publ icul care pc vremea aceea se găsea la o m a r e răspânt ie . Cea mai bătrână revistă românească „Convorbir i literare 1 ' nu mai era ce fusese în epoca Junimi i , iar aej iunea semăntur i s tă nu se ivise încă.
Depela l Q 00, am început să cuge tăm la fundarea unei reviste. Pe a tunci , marea criză socială, l i terară , politică şi financiară începe să pună probleme fundamenta le pent ru „Viaţa românească'1.
Tocmai în РЮ5 am început să trecem la fapte. In Ю06, 6 Martie, a a p ă r u t p r imul n u m ă r al „Vieţii româneşt i" . L i te ra tura , p roduc ţ i a l i te rară cădeau pe p lanu l al doilea în preocupăr i le şi intenţi i le noastre. In a r t ico lu l -program, revista nu-şi lua niciuu anga jamen t l i terar . „Poporan ismul" il defineam din punct dc vedere social, moral , politic şi cu l tura l . S'a înt âmpla t însă ca toji scriitorii buni să nc dea ajutor .
S'a spus că am fost esclusivişti în li-l e ra tură . E o g rcş i l ă . In coloanele revistei, am t ioăr i t concomitent pe un Agflrbicea-nu şi pe un Minulescu, pe un Goga şi pe un Arghezi . Am respins pe toţi ţărăniş t i i şi pe toţi modernişt i i car i ni se păreau că n'au chemare . Acum, la cei de mai sus, nu sc mai pune problema că sunt modernişt i sau t radi ţ ional iş t i . Sunt pu r şi simplu scriitori clasici.
Revista noastră a accentua t impor t an ţ a specificului naţ ional , nu a t radi ţ ional is mului . Se face o confuzie, poa te interesată , in t re specificul naţ ional şi t radi ţ ie . Indiferent de t recutu l lui, un popor are o fizionomie sufletească pa r t i cu la ră , pe care adevă ra tu l ar t is t nu se poa te să nu o expr ime . Această cons ta tare c a tâ t de c-Icmentară că nu mer i tă să mai fie a rgumen ta tă .
— Cine trece atunci drept întemeietorul „Vieţii româneşti ?"
— Fondator i i p ropr iu zişi ai „Vieţii româneş t i " sunt C. Stere, Ion Botez, C. Botez, M. C a r p şi cu mine.
— Revista a apărut în condiţiuni tehnice occidentale : aveaţi suficiente mijloace materiale ?
— Să vedeţ i . Am î m p r u m u t a t dela o casă de economie banii necesari t ipăr i r i i pr imelor două numere hotăr î ţ i , în caz de insucces, să p l ă t im din punga noas t ră , supor tând fiecare d in t re noi în mod egal deficitul, r iscând numai exper ien ţa acestor numere .
Pe-atunci, revistele aveau un tiraj foarte mic, ceeace ar fi dovedit un foarte
redus n u m ă r de citi tori de reviste. „Viata r o m â n e a s c ă ' , fiind o revistă voluminoasă, ceeace însenina un preţ ma i urcat , normal ar fi fosi să-i prevedem un neînsemnat succes dc t i ra j . Cu toate acestea, ne-am hotăr î t să o t ipă r im în t r 'o mie de exemplare , l e m ă s u r ă însă ce o redac tam, c lasându-i bogatul sumar , en tuz iasmul nostru pen t ru ea şi opt imismul nostru în succesul ei creşteau, aşa că după multe discuţiuni , i-am ridicai t i ra ju l la două mii de exemplare , cu adaosur i progresive. Succesul a depăşi t — monst ruos aş zice— cele mai t a i t a i ineş t i preveder i , de vreme ce d u p ă cinci zile, revista se epuizase, o-b l igându-ne să t i pă r im în trei zile o a doua ediţie.
Acest p r im număr , caşi u rmătoare le , dealtfel, a fost ignorai , sau pr imi t acru dc presa de toate felurile din regat ; îu sch imb presa din provincii le pe a tunc i sub juga te l-a î n t âmp ina t cu o că ldură neobişnuită .
Bilanţul e ra favorabil -. aveam cn noi publ icul din Hegat şi din provincii le supuse, aveam pe toţi scrii torii buni , aveam presa acelora cari lup tau greu ca să-şi a-pere na ţ iona l i ta tea şi aveam în contra noas t ră pe recenzenţi i publ icaţ i i lor „dela noi" cari au fost consecvenţi p â n ă astăzi .
In pa ran tez fie zis, dacă revista n 'ar fi avut succes, în a fa ră de consideraţ i i le materiale, e ram dator i să n o ma i t ipă r im şi nu mai impor tunan t publ icu l c'o activita te ce nu-1 interesa.
Insul tele cele mai m a r i le-am pr imi t f i indcă ani adus inovaţ i i de-a p lă t i colaborarea , cum se făcea de mul t ă vreme şi în Occident . A fi r emune ra t pe scri i tor pen t ru p rodusu l său, găseau unii că e imoral ; că a r t a se face pen t ru a r tă , de d ragu l ei şi p lă t ind-o înseamnă că o comercializezi. Ceeace vremea de azi ne-a dovedit cont rar iu l . Ce e nost im în toată chest ia asta, e că cei car i la început pro tes ta seră, când mai târziu , se ' n t â m p l a să li se publ ice ceva la „Viaţa românească ' ' , îşi rec lamau cu străşnicie onorar iu l in famant .
Succesul revistei se da to ra unei ideologii ce soluţ iona realist cele ma i imper i oase prob leme care se puneau a tunc i neamului românesc ; se da to ra diversi tăţ i i rubr ic i lo r ei. în m ă s u r ă să sat isfacă nevoile cu l tura le ale celor ma i diverse categorii de lectori, p r ecum şi ale cetitorilor cu diverse interese intelectuale ; se da to ra şi spr i j inului spon tan acorda t de toţi scriitorii buni , ceeace făcea din „Viaţa românească ' ' o antologic vie a l i te ra tur i i vremii ; şi se mai da to ra şi p re ţu lu i ex t r em de modest a l revistei care î n suma mai mul t mate r ia l decât o car te voluminoasă .
D a r toate acestea p re supuneau o viabi l i ta te pu te rn ică a revistei, v iabi l i ta te ale cărei cauze nu m.i-e dat mie să le ară t , totuşi, u n a t rebue spusă, cea mai importan tă : redactor i i revistei se gândeau la revistă şi nu la ei. Un exemplu : mul te rubrici care cereau m u n c ă grea, pr icepere $i cunoştinţe de specialitate, nu purtau
40Ô. - UNIVERSUL LITERAR
nicio i scăl i tură şi dacă unii d in t re colaborator i i acelor rubr ic i îşi vedeau uneor i numele t ipăr i t în revistă, subt art icole de al tă na tu ră , apoi numele a l tora nu apă rea niciodată în coloanele V. R.
Şi cum aceşti colaborator i , făcând pa r t e din g rupa rea revistei nu e rau nici plăt i ţ i , căci nu ne da m â n a să ne p lă t im şi pe noi, m u n c a s ta tornică a acelora, r ămasă anonimă, a r a t ă u n a d in t re cauzele viabili tăţi i V. R.
S'ar mai pu tea spune mul te , dar poate le vor spune oda tă alţii ; iar dacă nu, faptu l n a r e p rea mare impor t an ţă . Sacrificiile au fost mar i şi răsp la ta - cea morală — n a în târz ia t să sosească.
Dealtfel şi cele de mai sus le-am spus ca să-ţi sat isfac cur iozi ta tea dumi ta le de scrii tor t ână r ce, p r in mij locul acesta, poate la rândii- i să mul ţumească alte curiozităţi .
...Ca de pilda şi aceea de a şii ceva din biografia D-ooasIră omenească
— Nu mă socot un om atâ t de însemnat , încât să cred că interesează pe cititori, când si unde m ' a m născut , ce carte am •nvăţat . care mi-s cărţ i le de căpă tâ i şi toate faptele p rea personale.
— L-aţi cunoscut pe Eminescu în viaţă?
— Să nu vi se p a r ă deasemenea curios. Eu t rec şi 'mi place să cred că sunt un specialist în Eminescu, totuş fericirea de a-1 fi văzut sau cunoscut î n . viaţă , nu mi-a fost da tă .
Cunosc însă opera lui în cele mai nuci a m ă n u n t e şi as ta cred că e suficient.
— La Bucureşti, de când n'aţi mai fost?
— Sunt ani . Nici nu mai ţin minte dc când. M'ar interesa noul aspect al oraşului. Altceva nu ştiu ce aş pu tea vedea p rea nou în el.
Noutăţ i le l ibrăr ie i s t ră ine şi cele româneşti, ia tă le toa te aci, a ş t ş ap t ă să fie citite.
— Când aţi alcătuit ediţia poesiilor lui Eminescu, apărută de curând ?
— Anul t recut a m pus-o la punc t , deşi era a n u n ţ a t ă de foarte mu l t ă vreme.
- - Dar , precum am văzut, aceasta a necesitat neapărata prezenţă a D-voastră la Academia. Română, unde se găsesc manuscrisele poetului.
— Vreţi să spuneţ i cu al te cuvinte că eu a m făcut-o aşa din capul meu, cum au făcut a ţâ ţ i comentator i . î n t r e b a r e a pe cât
e de inteligentă, pe a tâ t e de şireată. A-flaţi, totuşi că eu cunoş team mai de mul t originalul versuri lor lui Eminescu şi în ul t imul t imp când luc ram la această ediţie, o în t reagă a r m a t ă de prieteni şi binevoitori mi s'au pus la dispoziţie cu tot felul de servicii ce mi-ar fi fost ut i le . Am mers cu cercetarea p â n ă şi a unei bibl ioteci din Galaţ i , unde se găseşte unicul n u m ă r d int r 'o revistă în care marele poet şi-a publ ica t o poezie. In vreme ce har nice albine îmi s t rângeau mater ia lu l , eu. hai să zicem ca o matcă , dam directivele şi e l abora rea ce se impunea sau doream.
— Avem astăzi în literatură „un nou Eminescu'', domnule lbrâileanu ?
— S'au făcut unele avansur i în această chestiune, pe care eu le socot p rematu re . Eminescu reprezintă o culme din a fi creat d in t r 'o l imbă încă în formaţie o sinteză genială înt re fondul şi forma inspiraţiei sale profunde . La care se mai adaogă act iv i ta tea Iui de luptă tor naţ ionalist. D a r a mai vorbi despre ' fenomenul Eminescu înseamnă să repet aceleaşi lucrur i pe care le-am mai scris.
E foarte adevăra t , avem azi poeţi dc mare valoare. Niciunul însă n 'a a juns pe înăl ţ imile acestuia. Am totuşi convingerea că, în t imp, d in t re toţi aceştia, se va despr inde o personal i ta te care să-i covârşească pc ceilalţi.
— Cum aţi cunoscut sau mai precis cum va cunoscut domnul Ionel Teodo-reanu ?
— A descris î m p r e j u r a r e a în volumul al doilea clin Medeleni. A venit acum vreo 7 — 8 ani la mine un pr ie ten însoţit de un t ânăr sport iv şi s impat ic , cu nişte bucle ncâr l ionţa te . M'a uimit delà p r i m a discuţie cu intel igenţa şi cu imagina ţ ia lui năs t ruşnică . Poseda Domnule , o cu l tu ră vastă, franceză mai ales, şi când vorhin, făcea n u m a i compara ţ i i şi imagini . La început mă amuza , pe mine care, ca şi domnul Mihail Dragomirescu , nu am nici în scris nici, în vorbire u n stil p rea s trălucit. Apoi mi-a citit nişte bucă ţ i care mi-au a t ras în mod deosebit a tenţ ia . Mi-am dat seama imediat că a m în faţă un viitor scriitor de mare ta lent şi iată că nu m 'am înşelat .
— Acuvi vă mai citeşte manuscrisele ?
— Da, da şi mă onorează cu această încredere. Iu avân tu l său imagistic, face câ teodată fraze sau compara ţ i i pe care eu ;, le .subliniez cu roşu. Asta înseamnă că mi s'a pă ru t că t rebue sch imbat ceva şi-mi pare bine că e de acord. Scrie însă aşa de m ă r u n t încât nişte ochi pu ţ i n exersa ţ i cu scrisul lui, anevoie l-ar înţelege. Şi mai
ales eu, om bă t r ân , îi descifrez caetele cil lupa. Nu cred totuşi că scrie aşa de minuscul, în t r ' ad ins ca să mă pună pe mine iu imposibi l i ta tea de a le citi !
— In ce relaţii sunteţi cu ceilalţi scrii-lori ieşeni ?
— Mai mul t decât cordiale. Suntem o familie res t rânsă şi ar fi păca t să nu ne avem bine în t re noi. Toţi vin seara să mă vadă. Sau ma i precis noaptea , căci eu pc lângă o indispoziţ ie care m'a făcut ca de un an şi j u m ă t a t e să nu ies decât până la poar tă , mai sunt şi un fel de maniac : nu pot să lucrez decât noaptea .
— Ce operă mai aveţi în preparalie, maestre ?
— H m !.. un roman ! — Un roman ? — Da. E de mirare , în t r ' adevăr , dar
aşa e. — Când o s apară ? — La toamnă , po-ite. — In ce editură ? — La Car t ea Românească său la Cior
nei, care s'a dovedit în u l t imul timp ca un inteligent şi abil editor. Sunt informat că a deschis în ul t imul t imp o sucursală aci în Iaşi care e o a d e v ă r a t ă grădină literară . Nu ştiu dece i m convingerea că dânsul o să facă ceeace noi n 'am putut izbuti aci în Iaşi.
— Iertaţi mă : copiaţi pe succesul lui?
— Ştiţi, sunt unele femei cinstite càre tocmai la b ă t r â n e ţ ; îşi dau în pe t i c : fa: la un moment dat o faptă care iscă scandal. Poate că unu i crit ic, d u p ă toate regulile delà noi uu i-ar fi îngădui t să vină în faţa publ icului c t o operă de beletristică p ropr iu zisă. decât în june ţe . Curn în s t ră ină ta te nu se înt i implă tot aşa, iar la noi s'a pe t recu t t duş i , cred că publicul românesc o să-mi ierte îndrăsncala de a mă vedea si în ipostasa „dublă" de critic şi....' romancier" .
. N. CREVEDIA
TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL", STIL BREZOIA<NU Nr. 11