I.S. TURGHENIEV - Un Cuib de Nobili

Capitolul IIntr-o senin zi de primvar, pe sub sear, ctiva nourasi trandafirii se vedeau n triile cerului limpede, prnd c nu plutesc, ci se deprteaz n adncul azurului.La fereastra deschis a unei case frumoase, aflat pe una din strzile mrginase ale orasului O..., resedint de gubernie (lucrurile se petreceau n 1842), sedeau dou femei: una la vreo cincizeci de ani, iar cealalt, btrn cam de saptezeci.Cea dinti se numea Mria Dmitrievna Kalitina. Sotul ei, fost procuror gubernial, om de afaceri bine cunoscut pe timpuri - un brbat rzbttor si hotrt, artgos si ncptnat - , murise de vreo zece ani. El cptase o educatie aleas, nvtase la universitate; dar fiindc se ridicase din clasa celor sraci, ntelesese de timpuriu nevoia de a-si croi un drum n viat si de a strnge avere. Mria Dmitrievna l luase din dragoste; era chipes, destept si, cnd voia, foarte amabil. Mria Dmitrievna (nscut Pestova) rmsese fr printi nc din copilrie, petrecuse ctiva ani la Moscova n pension; iar dup ce se ntoarse de acolo, locui la cincizeci de verste de O..., n satul natal, Pokrovskoe, cu o mtus si cu fratele ei mai mare. Curnd dup aceea, fratele se mut la Petersburg, cptnd o slujb. Se purta foarte urt cu sora si cu mtusa sa, pn cnd, ntr-o zi, moartea subit puse capt purtrilor sale. Mria Dmitrievna mosteni Pokrovskoe, dar nu rmase mult vreme acolo; la un an dup ce se cstori cu Kalitin, care izbutise s-i cucereasc inima n cteva zile, satul Pokrovskoe fu schimbat pe o alt mosie, mult mai bnoas, ns urt si fr conac. In acelasi timp, Kalitin cumpr casa din orasul O..., unde se stabili definitiv cu sotia lui. Lng cas se afla o grdin mare: o parte a ei ddea drept n cmp, n afara orasului.Prin urmare, hotrse Kalitin, care nu punea nici un pret pe linistea rural, nu va mai fi nevoie s ne ducem la tar." Mria Dmitrievna si arta de multe ori adnca prere de ru dup frumosul su Pokrovskoe, cu rul zglobiu, cu luncile ntinse si dumbrvile nverzite. Niciodat ns nu i se mpotrivea sotului, cci avea un respect profund fat de mintea si fat de experienta lui de viat. Iar dup cincisprezece ani de csnicie, cnd acesta muri, lsnd n urm un fiu si dou fiice, Mria Dmitrievna se obisnuise ntr-att cu casa si cu viata de la oras, nct nu mai vru s plece din O.In tinerete, Mria Dmitrievna trecea drept o blondin drgut; nici la cincizeci de ani nu avea trsturi lipsite de gingsie, desi erau putin mai ngrosate si-si pierduser din frgezime. Era mai mult sensibil dect bun, iar apucturile de pension si le pstrase pn n anii maturittii; era alintat, se supra usor, ba chiar plngea, dac nu i se respectau obiceiurile, n schimb, se arta foarte prietenoas si amabil dac i se mplineau toate dorintele si nu era contrazis de nimeni. Casa ei se numra printre cele mai plcute din oras. Avea o situatie foarte bun, nu att din ceea ce mostenise, ct din agoniseala sotului ei. Cele dou fete locuiau cu ea; biatul nvta la una din cele mai bune scoli de stat din Petersburg.Btrna cu care Mria Dmitrievna sedea la fereastr era acea mtus, sora tatlui su, cu care petrecuse odinioar ctiva ani de singurtate la Pokrovskoe. O chema Marfa Timofeevna Pestova. Trecea drept o fiint ciudat, o fire independent, tuturor le spunea adevrul verde-n fat si, cu toate c avea venituri foarte modeste, se purta ca si cum s-arfi jucat cu miile. Nu-1 putuse suferi pe rposatul Kalitin si, de ndat ce nepoat-sa se

cstori, plec n ctunul ei, unde sttu la un tran zece ani ncheiati, ntr-o csut fr horn. Mria Dmitrievna se cam temea de ea. Cu prul negru si cu privirea ager chiar si la btrnete, mic si cu nasul ascutit, Marfa Timofeevna avea un mers vioi, se tinea drept si vorbea repede si rspicat, cu o voce subtire si sonor. Purta totdeauna bonet si bluz alb. Ce ai? o ntreb deodat btrna pe Mria Dmitrievna. De ce oftezi, maic? Uite-asa, i rspunse aceasta. Ce nori minunati! Pesemne ti-e mil de ei?Mria Dmitrievna nu-i rspunse nimic. Oare de ce nu vine Ghedeonovski? rosti Marfa Timofeevna, mnuind cu iuteal andrelele (mpletea un sal mare de ln). El ar ofta mpreun cu tine, dac nu s-ar apuca s scorneasc vreo trsnaie. Ct de aspru l judeci totdeauna! Serghei Petrovici e un om respectabil.- Respectabil! repet btrna, cu un ton de dojana.- si ct de credincios i-a fost rposatului meu sot, adug Mria Dmitrievna, nici acum nu-si poate aminti de dnsul fr emotie.- Ba bine c nu: el 1-a scos de urechi din noroi, mormi Marfa Timofeevna, si andrelele pornir s-i joace si mai dihai n mini. Are o privire att de smerit, ncepu din nou btrna, capul i-a ncruntit de tot, dar cum deschide gura - minte sau brfeste! si nc-i consilier de stat! Ce s-i faci! Zi-i fecior de pop, si pace!- Dar cine-i fr de pcat, mtusico? Desigur, el are meteahna asta! La drept vorbind, Serghei Petrovici n-a cptat o educatie aleas, nu vorbeste frantuzeste; dar, dac-mi dai voie, e un om plcut.- Da, fiindc te linguseste tot timpul. C nu vorbeste frantuzeste, atta pagub! Nici eu nu-s prea tare n dialehtul" francez. Mai bine n-ar vorbi nici o limb: n-ar mai spune attea minciuni. De altfel, uite-1, vorbesti de lup si lupul la us, adug Marfa Timofeevna, privind pe strad. Iat c vine omul tu plcut. Vai, ce lungan, parc-i cocostrc!Mria Dmitrievna si potrivi buclele. Marfa Timofeevna i arunc o cuttur ironic.- Ce-o mai fi si asta, maic, nu cumva e un fir de pr crunt? Ia s-o dojenesti pe Palaska. Ce pzeste? Ei, mtusico, totdeauna..., mormi cu ciud Mria Dmitrievna si ncepu s ciocneasc cu degetele n bratul fotoliului. Serghei Petrovici Ghedeonovski! anunt cu glas pitigiat rumenul biat de cas, ivindu-se de dup us.Capitolul IIIntr un brbat de statur nalt, ntr-o redingot ngrijit, cu pantaloni la mod, cu mnusi gri din piele de cprioar si cu dou cravate una neagr deasupra si alta alb dedesubt. Avea n totul un aer de decent si bun-cuviint, ncepnd cu fata-i plcut si cu prul lins la tmple, pn la cizmele-i fr tocuri si fr scrt. Fcu o plecciune mai nti fat de stpna casei, apoi naintea Marfei Timofeevna si, scotndu-si tacticos mnusile, se apropie s srute mna Mriei Dmitrievna. Dup ce o srut cu respect de dou ori la rnd, el se asez alene ntr-un fotoliu si, frecndu-si vrfurile degetelor, ntreb cu un zmbet: Elizaveta Mihailovna e sntoas?- Da, i rspunse Mria Dmitrievna, e n grdin.

- Dar Elena Mihailovna?t 9 si Lenocika-i n grdin. Aveti vreo noutate?- Cum de nu, cum de nu, zise oaspetele, clipind arar si tuguindu-si buzele. Hm!... poftim o noutate, si nc ce noutate: A sosit Lavretki, Feodor Ivanci. Fedea! strig Marfa Timofeevna. Nu mai spune! Nu cumva-i vreo scornitur de-a ta, ticut?- Nicidecum, 1-am vzut n persoan. Asta nc nu-i o dovad. i merge foarte bine, urm Ghedeonovski, prefcndu-se c nu auzise replica Marfei Timofeevna, s-a fcut mai lat n spate si-i rumen la fat. i merge bine, rosti apsat Mria Dmitrievna, desi s-ar prea c n-are de ce s-i mearg chiar asa!- Da, rspunse Ghedeonovski, altuia n locul lui i-ar fi rusine s se arate ntre oameni. si anume de ce? l ntrerupse Marfa Timofeevna. Ce prostie o mai fi asta? Omul s-a ntors n patrie unde ati vrea s se duc? si, la o adic, cu ce-i vinovat? Sotul totdeauna-i vinovat cnd sotia lui nu are purtri frumoase, dac-mi dati voie s-mi spun prerea, stimat doamn. Asta o spui, ticut, fiindc nu esti cstorit. Ghedeonovski zmbi n sil.- ngduiti-mi s fiu curios, ntreb musafirul dup o scurt tcere, cui i este hrzit salul sta drgut?Marfa Timofeevna i arunc o cuttur tioas. E hrzit, rspunse ea, aceluia care nu brfeste, nu umbl cu siretlicuri si nu scorneste niciodat nimic, numai dac exist pe lume asemenea om. Pe Fedea l cunosc foarte bine; are o singur vin: si-a rsftat prea mult nevasta. Apoi s-a nsurat din dragoste si din astfel de cununii nu iese niciodat ceva actrii, adug btrna, uitndu-se chiors la Mria Dmitrievna si ridicndu-se din loc. Iar acum, ttucule, poti s brfesti pe oricine - chiar si pe mine..., eu m duc, n-o s v ncurc.10tsi Marfa Timofeevna se retrase.- Totdeauna-i asa, gri Mria Dmitrievna, urmrindu-si mtusa cu privirea, totdeauna... Vrsta domniei sale e de vin! Ce s-i faci! remarc Ghedeonovski. lat, a binevoit s zic: aceluia care nu umbl cu siretlicuri. Dar cine nu umbl astzi cu siretlicuri? Asa-i veacul nostru. Un prieten de-al meu, un om ct se poate de respectabil si, v asigur, mare n grad, spunea c astzi cic si gina se apropie cu siretenie de grunte, parc tot cat s-i dea trcoale. Dar cnd m uit la dumneavoastr, doamna mea, aveti o fire ngereasc; dati-mi, v rog, mnuta asta neprihnit.Mria Dmitrievna abia zmbi si-i ntinse o mn durdulie, cu degetul mic desfcut. El si lipi buzele de mna ei; iar ea si trase fotoliul lng musafir si, aplecndu-se usor, l ntreb cu jumtate de gur: Deci 1-ati vzut? ntr-adevr e bine, sntos, vesel? Vesel, bine, i rspunse n soapt Ghedeonovski. N-ati auzit pe unde o fi acum sotia lui?- n vremea din urm era la Paris; acum se zvoneste c s-a mutat n Italia. Situatia lui Fedea e ngrozitoare, pe drept cuvnt; nu stiu cum de-i n stare s-o ndure.

Se ntmpl nenorociri, ntr-adevr, cu oricare; dar se poate spune c pe dnsul ea 1-a fcut de r s n toat Europa.Ghedeonovski oft. Da, da. Cci pare-se c s-a avut bine si cu artisti, si cu pianisti, si cum se spune n lumea lor cu tot felul de astri si luceferi. A pierdut orice rusine... mi pare foarte, foarte ru, zise Mria Dmitrievna. Doar mi-e rud, stiti, Serghei Petrovici, mi-e nepot de gradul al treilea.- Cum s nu stiu, cum s nu! S-ar putea s-mi scape ceva ce priveste familia dumneavoastr? Ar fi cu putint? Va veni si pe la noi credeti?t l l- Se prea poate; de altfel, se zvoneste c dumnealui se pregteste s plece la tar.Mria Dmitrievna si ridic privirea.- Ah, Serghei Petrovici, m gndesc c noi, femeile, trebuie s ne purtm cu mult bgare de seam!- Snt femei si femei, Mria Dmitrievna. Din nenorocire, se afl si de cele cu purtri usoare... ei, si vrsta; pe deasupra, nu primesc educatie din fraged copilrie. (Serghei Petrovici scoase din buzunar o batist albastr cu ptrtele si ncepu s-o desfac.) Asemenea femei, desigur, exist. (Serghei Petrovici duse coltul batistei, pe rnd, la fiecare ochi.) ndeobste ns, dac stai si te gndesti, adic... n oras e un praf nemaipomenit, ncheie oaspetele. Maman, maman, strig, dnd buzna n camer, o fetit nurlie de vreo unsprezece ani, vine Vladimir Nikolaici, clare!Mria Dmitrievna se scul. Serghei Petrovici se ridic de asemenea si se nclin. Respectele noastre cele mai adnci Elenei Mihailovna, rosti el si, retrgndu-se ntr-un colt din motive de bun-cuvi-int, se apuc s-si sufle nasul su lung si drept. S vezi ce cal minunat are! urm fetita. Acum 1-am vzut n dreptul portitei si ne-a spus, mie si Lizei, c intr pe poarta principal.Se auzi un tropot de copite si pe strad se ivi un clret chipes, pe un cal murg, frumos, si se opri n fata ferestrei deschise.Capitolul III- Ziua bun, Mria Dmitrievna! rosti clretul cu glas sonor si plcut. Cum v place cumprtura mea cea nou? Mria Dmitrievna se apropie de fereastr.12t- Ziua bun, Woldemar! Vai, ce cal falnic! De la cine 1-ai cumprat? De la furnizorul armatei... Mi-a luat mult tlharul. Cum i zice calului? Orland... E un nume stupid; vreau s i-1 schimb... Eh bien, eh bien, mon gargon... N-are astmpr!Calul fornia, se frmnta cnd pe un picior, cnd pe altul si-si scutura botul nspumat. Lenocika, mngie-1, nu-ti fie team...Fetita si ntinse mna pe fereastr, ns Orland se ridic brusc n dou picioare si fcu un salt n lturi. Clretul nu se pierdu cu firea, ddu pinteni calului, l plesni cu cravasa peste gt si, cu toat mpotrivirea lui, l sili s se opreasc din nou n fata ferestrei. Prenez garde, prenez garde, repet Mria Dmitrievna.

- Lenocika, mngie-1, o ndemn din nou clretul, n-o s-1 las s-si fac de cap.Fetita ntinse iarsi mna si atinse cu fric nrile nfiorate ale lui Orland, care tresrea ntruna si musca zbala. Bravo! se entuziasma Mria Dmitrievna. Iar acum descleca si poftim n cas.Clretul ntoarse numaidect calul, i ddu pinteni si, pornind n galop mrunt de-a lungul strzii, intr pe poart. Un minut mai trziu, fluturndu-si cravasa, musafirul nvli prin usa dinspre antreu n salon; n aceeasi clip, n pragul altei usi, se ivi o fat zvelt, nalt, cu prul negru, de vreo nousprezece ani Liza, fiica cea mare a Mriei Dmitrievna.Capitolul IVTnrul cu care cititorii au fcut chiar acum cunostint se numeste Via d im ir Nikolaici Pansin. Era functionar cut 13nsrcinri speciale la Petersburg, n ministerul afacerilor interne. Venise n orasul O... vremelnic, cu o misiune oficial, pus la dispozitia guvernatorului, generalul Sonnenberg, cu care era rud ndeprtat. Tatl lui Pansin, stabsrotmistru n retragere, cartofor cunoscut, un brbat cu privirea bonom, cu fata botit si cu un rictus nervos n coltul gurii, se frecase toat viata lui de nobili, frecventase cluburile englezesti din cele dou capitale si trecea drept un om abil, nu prea demn de ncredere, totusi simpatic si cordial. Cu toat iscusinta lui, s-a aflat aproape tot timpul n pragul srciei si a lsat singurului su fiu o avere modest si rvsit. In schimb a avut grij, n felul lui, de cresterea biatului: Vladimir Nikolaici stia s vorbeasc frantuzeste la perfectie, englezeste corect si nemteste prost. Asa se si cuvenea: oamenilor cumsecade le e nu stiu cum s vorbeasc bine nemteste; dar a strecura cte un cuvintel nemtesc, din cnd n cnd si mai ales cu prilejul unui amuzament, este permis, c'est meme tres chic, dup cum se exprim parizienii din Petersburg. De la vrsta de cincisprezece ani, Vladimir Nikolaici stia s intre degajat n orice salon, s se fac plcut si s dispar la momentul oportun. Tatl lui Pansin i asigurase fiului su mai multe legturi. Amestecnd crtile ntre dou robere" sau dup un mare slem" norocos, nu pierdea prilejul s sufle cte o vorbulit despre Volodka" al su vreunei fete simandicoase, amatoare de vist. Pe de alt parte, n timpul petrecut la universitate, pe care a prsit-o cu titlul de student titular, Vladimir Nikolaici fcuse cunostint cu ctiva tineri aristocrati si ajunsese musafirul obisnuit al caselor celor mai simandicoase. Pretutindeni bine primit, foarte plcut la nftisare, comunicativ, nostim, totdeauna sntos si gata de orice; respectuos acolo unde credea de cuviint, obraznic unde se putea, era un prieten minunat, un charmant garton. O lume tainic i s-a deschis n fat. Pansin a priceput repede secretul vietii mondene; a stiut s se ptrund de un real respect fat de para-14tgrafele ei, s dea fleacurilor o important semiironic si s lase impresia c socoteste drept moft problemele nsemnate. Dansa perfect si se mbrca englezeste, n scurt timp a izbutit s fie considerat drept unul dintre cei mai simpatici si mai iscusiti tineri din Petersburg. ntr-adevr, Pansin era foarte abil, cel putin ct tatl su; dar mai era si foarte nzestrat. La toate se pricepea: cnta frumos, desena cu usurint, scria versuri, juca pe scen destul de acceptabil. Nu avea nici douzeci si opt de ani, cu toate acestea ajunsese Kammerjunker si cptase un grad foarte important. Pansin avea o ncredere nestrmutat

n sine nsusi, n inteligenta, n spiritul su de ptrundere. Psea nainte cuteztor si vesel, cu tot avntul. Totu-i mergea ca pe roate. Se obisnuise s se fac plcut tuturor, de la tnr la btrn, si-si nchipuia c ar cunoaste oamenii, ndeosebi femeile. Ins le stia foarte bine numai slbiciunile curente. Nefiind strin de art, simtea c poart-n sine o scnteie si o oarecare pasiune, ba chiar entuziasm, si ca atare si ngduia anumite abateri de la reguli: chefuia, fcea cunostint cu persoane care nu tineau de lumea bun si avea purtri libere si simple. Sufletu-i era ns rece si viclean, chiar n toiul celui mai strasnic chef, ochii si cprui si ageri pndeau si iscodeau mereu. Acest tnr cuteztor si liber niciodat nu scpase frul din mn si nu se lsase prad pasiunii. Spre lauda lui se cuvine s spunem c niciodat nu se mndrea cu cuceririle sale. n casa Mriei Dmitrievna nimerise de ndat ce sosise n O..., si foarte curnd se familiarizase cu desvrsire. Mria Dmitrievna era ncntat de el.Pansin salut politicos pe toti cei din camer, strnse mna Mriei Dmitrievna si Lizavetei Mihailovna, pe Ghedeonovski l btu usor pe umr si, ntorcndu-se pe clcie, o prinse pe Lenocika de cap si o srut pe frunte. si nu ti-e team s clresti un cal att de nrvas? l ntreb Mria Dmitrievna.t 15 Iertati-m, dar calu-i foarte blnd. O s v spun ns numaidect cine-mi inspir fric: m tem s joc preferans cu Serghei Petrovici; ieri, la Belenitni, m-a btut mr.Ghedeonovski rse subtire si slugarnic: el l lingusea pe tnrul si strlucitul functionar din Petersburg, favoritul guvernatorului, n discutiile sale cu Mria Dmitrievna, de multe ori pomenise de capacitatea exceptional a lui Pansin. Iat, cum s nu-1 lauzi? sustinea el. Tnrul se bucur de succes si n sferele nalte, e un slujbas exemplar si n-are pic de trufie. De altfel, Pansin era socotit si la Petersburg un functionar capabil: la el treaba mergea strun, vorbea despre ea n glum, asa cum se cuvine unui om de lume, care nu d prea mult nsemntate muncii sale; era ns expeditiv". Superiorilor le plac asemenea subalterni. Nici el nu se ndoia c, dac ar fi vrut, ar fi putut ajunge, cu timpul, ministru.- Ati binevoit s spuneti c v-am btut la crti, zise Ghedeonovski; dar sptmna trecut cine a cstigat de la mine dousprezece ruble? si nc... Rutciosule, rutciosule, l ntrerupse Pansin cu o familiaritate amabil, dar putin cam dispretuitoare si, fr s-1 mai ia n seam, se apropie de Liza. Aici, n-am putut gsi uvertura la Oberon, ncepu el. Degeaba s-a ludat Belenitna c are toat muzica clasic. De fapt, afar de polci si de valsuri, n-are nimic. Dar am scris la Moscova si peste o sptmna veti avea uvertura asta. Fiindc veni vorba de muzic, adug Pansin, ieri am scris o romant nou, textul 1-am compus tot eu. Vreti s v-o cnt? Nu stiu ce-a iesit din asta. Belenitna a gsit-o foarte drgut, dar aprecierile ei nu nseamn nimic, doresc s v cunosc prerea. De altfel, cred c e mai bine s-o cnt ceva mai trziu. De ce mai trziu, se amestec n vorb Mria Dmitrievna, de ce nu acum?- M supun, rosti Pansin, cu un fel de zmbet senin si dulceag, care se ivea si pierea tot asa de brusc, mpinse scaunulcu genunchiul si se asez la pian; iar dup ce fcu cteva acorduri, prinse s cnte, rostind clar cuvintele urmtoarei romante:Se vede luna n trii drept straj,Prin norul pal, Jucndu-si raza tainic de vraj

Pe-al mrii val. Pe sufletu-mi n zbucium, ca o mare, Esti luna mea: M misti la bucurii si la-ntristareCu vraja ta.Mi-e sufletul, cu nzuinti desarte, De dor supus.Snt trist... Cci tu-mi rmi mereu departe,Ca luna, sus...Pa n sin cin t cupletul al doilea mai expresiv si cu mai mult vigoare; iar acompaniamentul nvalnic fcea s se aud jocul valurilor. Dup cuvintele: Snt trist..." el oft usor, si plec ochii n pmnt si si sczu vocea, morendo. Dup ce isprvi, Liza lud motivul, Mria Dmitrievna rosti Fermector!", iar Ghedeonovski strig: Admirabil. Att poezia ct si melodia snt la fel de ncnttoare!..." Lenocika se uit la cntret cu o veneratie copilreasc, ntr-un cuvnt, tuturor celor de fat le plcu foarte mult opera tnrului diletant, ns dincolo de usa salonului, n antreu, se opri un btrn, care de-abia atunci intrase si cruia judecind dup expresia fetei sale abtute si dup miscarea umerilor romanta lui Pansin, desi foarte plcut, nu-i fcuse nici o impresie. Dup ce astept un pic si-si sterse praful de pe cizme cu o batist mare, omul nostru si miji deodat ochii,t 17si strnse buzele ntr-o expresie posac, si ncovoie spinarea, care si asa era cam grbov, si psi ncet n salon. A! Hristofor Fedorci, ziua bun! exclam Pansin si sri repede de pe scaun. Nici n-am bnuit c snteti aici, n fata domniei voastre nu m-as fi ncumetat pentru nimic n lume s-mi cnt romanta. stiu c nu snteti amator de muzic usoar. Eu nu ascultat, gri ntr-o ruseasc stlcit cel ce intr n salon si, nclinndu-se n fata tuturor, se opri stngaci n mijlocul odii. Monsieur Lemm, spuse Mria Dmitrievna, ati venit s-i dati Lizei lectia de muzic?- Nu, nu lui Lisafet Mihailovna, ci lui Elen Mihailovna.- Atunci, foarte bine, Lenocika, treci sus cu domnul Lemm. Btrnul porni n urma fetitei, dar Pansin l opri. S nu plecati dup lectie, Hristofor Fedorci, i spuse acesta, eu si Lizaveta Mihailovna vom cnta sonata lui Beethoven la patru mini.Btrnul mormi ceva sub nas; iar Pansin continu s-i vorbeasc nemteste, pronuntnd gresit cuvintele: Lizaveta Mihailovna ne-a artat cantata religioas pe care i-ati dedicat-o e o bucat minunat! V rog s nu credeti cumva c nu stiu s pretuiesc muzica serioas, dimpotriv: uneori e plictisitoare, n schimb e foarte instructiv.Btrnul rosi pn n vrful urechilor, arunc o privire piezis spre Liza si iesi grbit din camer. Mria Dmitrievna l rug pe Pansin s repete romanta; el ns declar c nu vrea s jigneasc urechea unui neamt erudit si i propuse Lizei s cnte mai degrab sonata lui Beethoven. Atunci Mria Dmitrievna oft si, la rndul ei, l pofti pe Ghedeonovski s fac o plimbare prin grdin.- As vrea, i spuse ea, s mai vorbim si s v cer sfatul asupra bietului nostru Fedea.18t

Pe fata lui Ghedeonovski tresri un zmbet larg, se nclin, si lu cu dou degete plria si mnusile rnduite frumos pe borul ei si iesi mpreun cu Mria Dmitrievna. n odaie rmaser Pansin si Liza; ea aduse si deschise partitura sonatei; amndoi se asezar tcuti la pian. De sus se auzeau sunetele slabe ale gamelor executate de Lenocika, cu degete nesigure.Capitolul VHristofor Theodor Gotlieb Lemm s-a nscut n 1786, n orasul Chemnitz din Saxonia, ntr-o familie de muzicanti sraci. Tatl lui cntase la corn, iar maic-sa la harp. El nsusi se apucase, nc de la vrsta de cinci ani, s nvete trei instrumente deosebite. La opt ani rmsese orfan, iar la zece ncepuse s-si cstige singur buctica de pine cu arta sa. Mult timp a dus o viat de vagabond, cnta oriunde - prin crciumi, n blciuri, la nunti trnesti si la baluri, n sfrsit a nimerit ntr-o orchestr si, ridicndu-se treptat, a ajuns dirijor. Ca executant, era destul de slab; dar muzica o cunostea temeinic. La vrsta de douzeci si opt de ani Lemm a venit n Rusia. L-a adus un mare boier, care nu putea suferi muzica, ns, din vanitate, tinea orchestr. La el, Lemm a stat vreo sapte ani, n calitate de capelmaistru, dar a plecat cu minile goale; boierul s-a ruinat, la nceput a promis s-i dea o polit, dar pn la urm a refuzat si acest lucru, ntr-un cuvnt, nu i-a pltit nici un sfant. Unii si altii 1-au sftuit s plece; el ns n-a vrut s se ntoarc acas cersetor, venind din Rusia din marea Rusie, acest sac cu aur al artistilor. A hotrt s rmn aici si s-si ncerce norocul. Timp de douzeci de ani, srmanul neamt si-a ncercat norocul: a stat pe la fel de fel de domni. A fost si la Moscova, si n capitale de gubernii. A suferit si a ndurat multe; a cunoscut srcia; s-a zbtut ca pestele pet 19uscat; dar gndul de a se ntoarce n patrie nu 1-a prsit niciodat, cu toate mizeriile prin care trecuse; numai gndul acesta i ddea puteri. Totusi, soarta n-a vrut s-i hrzeasc aceast prim si ultim fericire; la cincizeci de ani, bolnav, vlguit prea de timpuriu, s-a mpotmolit n orasul O... si a rmas aici pentru totdeauna, pierznd definitiv orice sperant de a prsi Rusia, pe care de altfel n-o putea suferi, dnd lectii pentru a-si duce de azi pe mine mizera-i existent. Lemm nu se bucura de o nftisare care s-1 avantajeze. Era mic de statur, adus de spate, cu omoplatii strmbi si iesiti n afar. Avea burta supt, tlpile picioarelor mari si late, degete osoase ncovoiate, cu unghii vinete, mini rosii si vnoase... Fata-i plin de zbrcituri, obrajii supti si buzele strnse pe care le misca necontenit, de parc rumega, ca si tcerea lui obisnuit i ddeau o nftisare aproape sinistr. Prul crunt i atr-na n smocuri peste fruntea tesit. Ochii mici si imobili plp-iau nbusit, ca niste crbuni aproape stinsi. Clca greoi, cl-tinndu-si la fiecare pas trupul molu. Uneori miscrile sale aminteau mpunarea ntng a unei cucuvele nchise n colivie, cnd si d seama c este privit, desi abia dac vede cu ochii si uriasi, galbeni, clipind speriati si somnorosi. Durerea nendurtoare, nrdcinat si-a pus pe bietul muzician pecetea-i fatal, i-a schimonosit si i-a pocit figura, si asa destul de stears. Dar cel ce stia s nu se opreasc la primele impresii, acela distingea ceva blnd, cinstit si neobisnuit n aceast fiint aproape distrus. Admirator al lui Bach si Hndel, stpn pe mestesugul su, nzestrat cu o imaginatie vie si cu acea ndrzneal n idei accesibil numai nemtilor, Lemm ar fi ajuns cu timpul - cine stie? - n rndul marilor compozitori ai patriei sale, dac viata 1-ar fi cluzit pe alte ci. Dar nu s-a nscut sub o stea norocoas! A scris mult n viat, dar n-a izbutit s-si vad publicat nici una din operele sale. Nu stia s se apuce de treab cum se cuvine, s se plo-

20tconeasc atunci cnd e cazul sau s intervin la timp. Cndva, demult de tot, unul dintre admiratorii si prietenii si, tot neamt si tot srac, editase pe socoteala sa dou sonate de-ale lui, dar si acestea rmseser s zac prin subsolurile magazinelor de muzic; ele czuser n uitare si fr s lase vreo urm, parc cineva le-ar fi aruncat noaptea ntr-un ru. n cele din urm, Lemm a pus cruce la tot, pe de alt parte si anii s-au fcut simtiti; a ajuns aspru, s-a anchilozat n totul, o dat cu degetele care i-au ntepenit... Singur, cu o buctreas n vrst, pe care a scos-o dintr-un azil de btrni (nu fusese cstorit niciodat), si ducea veacul n O..., ntr-o csut nu departe de casa Kalitinilor. i plcea mult s se plimbe; citea Biblia, o culegere de psalmi a protestantilor si pe Shakespeare n traducerea lui Schlegel. De mult nu mai compunea nimic; se vede ns c Liza, eleva lui cea mai bun, a stiut s-1 inspire: a scris pentru ea cantata despre care amintise Pansin. Cuvintele cantatei au fost mprumutate din culegerea aceea de psalmi; cteva versuri le-a scris chiar el. Cantata era pentru dou coruri: corul fericitilor si cel al nefericitilor. La sfrsit, amndou corurile se nfrteau si cntau mpreun: Dumnezeule milostiv, miluieste-ne pre noi, pctosii, si izbveste-ne de orice gnduri viclene si ndejdi pmntesti". Pe coperta scris foarte ngrijit, ba chiar desenat, se putea citi: Numai cei neprihniti au dreptate. Cantat religioas. Compus si dedicat domnisoarei Elizaveta Kalitina, eleva mea distins, de ctre profesorul ei H.T.G. Lemm." Cuvintele Numai cei neprihniti au dreptate" si Elizaveta Kalitina" erau nconjurate de raze. Mai jos se afla o notit: Numai pentru dumneavoastr - fur Sie allein". De aceea rosise Lemm si se uitase piezis la Liza; l duruse foarte mult cnd, n fata lui, Pansin pomenise despre cantat.t 21Capitolul VIPansin atacase, cu vigoare si hotrre, cele dinti acorduri ale sonatei (el cnta la bas), Liza ns nici nu ncepu partea sa. El se opri si o privi. Ochii Lizei, plini de nemultumire, se uitau tint la dnsul, pe buzele sale nu era nici umbr de zm-bet. Toat figura ei avea ntiprit ceva sever, aproape trist. Ce-i cu dumneavoastr? o ntreb Pansin.- De ce nu v-ati tinut de cuvnt? l mustr Liza. V-am artat cantata lui Hristofor Fedorci cu conditia s nu-i pomeniti de ea.- Recunosc c snt vinovat, Lizaveta Mihailovna, nu stiu cum a venit vorba.- L-ati suprat - ca si pe mine. I-am pierdut ncrederea. Ce pot s fac Lizaveta Mihailovna? De cnd eram de-o schioap nu pot s-i sufr pe nemti; parc m mpinge mereu ceva s-i necjesc. Ce spuneti, Vladimir Nikolaici? Neamtul acesta e un om srac, singur si zdrobit, nu v e mil de dnsul? V face plcere s-1 necjiti?Pansin se simti stingherit. Aveti dreptate, Lizaveta Mihailovna, rosti. Vinovat-i vesnica mea nesocotint. Nu, nu m contraziceti; m cunosc foarte bine. Nesocotinta asta mi-a adus mult ru. Datorit ei lumea m socoteste egoist.Pansin tcu. Cu oricine ncepea o discutie, el o isprvea de obicei vorbind despre sine nsusi, izbutind nu stiu cum s-o ntoarc ntr-un mod simpatic si delicat, sincer, parc involuntar...- Iat, chiar n casa asta, continu el, mama dumneavoastr mi arat, desigur, atta

bunvoint ea-i asa de bun; dumneavoastr... de fapt, nu stiu ce prere aveti despre mine; n schimb mtusa pur si simplu nu m poate suferi. Pesemne22tsi pe ea am suprat-o cu vreun cuvnt nerod, nesocotit... Ea nu m are la inim, nu-i asa?- Da, i rspunse Liza, cu oarecare ntrziere, nu-i snteti pe plac.Pansin si plimb nervos degetele pe claviatur; un zmbet abea perceptibil i lunec pe buze. Ei, si dumneavoastr, rosti el, m credeti, tot asa, egoist? V cunosc prea putin, zise Liza, dar nu v socotesc egoist; dimpotriv, trebuie s v fiu recunosctoare... stiu, stiu ce vreti s spuneti, o ntrerupse Pansin si-si trecu iarsi degetele peste claviatur, pentru note, pentru crtile pe care vi le aduc sau desenele proaste cu care v mpodobesc albumul etc. etc. Pot s fac toate acestea si totusi s fiu egoist, ndrznesc s cred c nu v plictisiti cu mine si nu m considerati un om ru; cu toate acestea credeti c eu -cum naiba se spune? pentru o vorb de duh nu-mi crut nici tatl, nici prietenul! Snteti doar distrat si uituc, ca toti oamenii de lume, rosti Liza, asta-i tot.Pansin se ntunec un pic. Ascultati-m, spuse el, s nu mai vorbim despre mine. S ne ocupm de sonata noastr. Un singur lucru v rog, adug el, netezind cu mna filele caietului de note de pe pupitru, puteti crede despre mine orice doriti, numiti-m chiar egoist, ce-as putea s fac! dar s nu-mi spuneti c snt om de lume; porecla asta mi-e nesuferit... Anch 'io sono pictore. si eu snt artist, desi prost, si am s v dovedesc chiar acum c snt un artist prost. S ncepem! Dac vreti, putem ncepe, zise Liza.Primul adagio merse destul de bine, desi Pansin gresi de mai multe ori. Buctile proprii si cele nvtate pe de rost le executa cu acuratete, ns un text nou l descifra greu. In schimb partea a doua a sonatei un allegro nu merse deloc.t 23Dup douzeci de msuri, Pansin rmas cu dou msuri n urm nu mai rezist si, rznd, si trase scaunul. Nu, exclam el, azi nu pot cnta; bine c Lemm nu ne aude, c-ar lesina!Liza se scul, nchise pianul si se ntoarse spre Pansin. si acum, ce mai facem? l ntreb.- ntrebarea v caracterizeaz! Nu puteti sta nici un moment cu minile ncrucisate. Prin urmare, dac voiti, hai s desenm, pn nu se-ntunec de-a binelea. S-ar putea ca cealalt muz muza desenului cum naiba o chema... am uitat... s-mi fie mai binevoitoare. Unde vi-e albumul? Mi-aduc aminte c nu mi-am sfrsit peisajul.Liza trecu n odaia de alturi ca s aduc albumul; iar Pansin, rmas singur, si scoase batista fin din buzunar, si frec cu ea unghiile si se uit, parc chiors, la minile sale. Avea niste mini foarte frumoase si albe; pe degetul mare de la mna sting purta un inel de aur mpletit. Liza se ntoarse. Pansin se asez la fereastr si deschise albumul. Aha! izbucni el. Vd c v-ati apucat s-mi copiati peisajul foarte frumos! Foarte bine! Doar aici dati-mi un creion umbra nu-i destul de pronuntat. Uitati-v.si Pansin, cu gesturi largi, trase cteva linii lungi. Desena, totdeauna acelasi peisaj: n prim-plan niste copaci mari si stufosi, iar n deprtare o poian si niste munti zimtati la

orizont. Liza se uit, peste umrul lui, la lucrare. hi art, ca si n viat de altfel, gri Pansin, plecndu-si capul cnd spre dreapta, cnd spre stnga, avntul si ndrzneala snt lucruri de cpetenie.n aceeasi clip intr n camer Lemm si, salutnd sec, vru s se retrag. Pansin arunc ns la o parte albumul si creionul si-i tie drumul.- ncotro, stimate Hristofor Fedorci? Nu rmneti la ceai? M duc acas, rspunse Lemm cu o voce morocnoas, m doare capul.24t Fleacuri, rmneti! Vom discuta despre Shakespeare.- M doare capul, repet btrnul. In lipsa domniei-voastre, ne-am apucat de sonata lui Beethoven, urm Pansin, prinzndu-1 prietenos cu bratul de talie si zmbindu-i deschis, dar treaba n-a mers defel, nchi-puiti-v, n-am putut s iau corect nici dou note.- Mai bine ati cnta romant al dumneafostr, i rspunse Lemm, desfcndu-se din mbrtisare, si iesi.Liza alerg dup dnsul. l ajunse pe scri. Hristofor Fedorci, ascultati-m, i spuse n nemteste, conducndu-1 pn la poart prin iarba verde din curte, ngrijit tiat, m simt vinovat fat de dumneavoastr, iertati-m!Lemm nu rspunse nici un cuvnt. I-am artat lui Vladimir Nikolaici cantata, am fost ncredintat c o va aprecia, si ntr-adevr i-a plcut foarte mult.Lemm se opri. Nu-i nimic, rspunse el n ruseste; apoi adug n limba sa matern: Dar el nu poate ntelege nimic, cum de nu v dati seama? El e un diletant si atta tot!- Snteti nedrept cu dnsul, sustinu Liza, el ntelege orice si poate s fac singur aproape totul.- Da, totul de calitatea a doua, marf de duzin, de mntu-ial. Tocmai ceea ce place lumii, si el place: se multumeste cu asta - bravo lui! Iar eu nu m supr deloc. Cantata asta si cu mine sntem doi btrni prosti; m simt putin rusinat, dar nu-i nimic.- Iertati-m, Hristofor Fedorci, repet Liza.- Nu-i nimic, nu-i nimic, i rspunse el din nou n ruseste, snteti o fat bun... Dar iat c v vine cineva. Rmneti cu bine. Intr-adevr snteti o fat foarte bun.si Lemm porni cu pasi grbiti spre poarta prin care intra un domn necunoscut, ntr-o manta cenusie si cu o plrie larg de pai. Salutndu-1 cu respect (avea obiceiul s salute orice persoan nou-venit n oras; iar cnd ntlnea cunoscutitpe strad, si ntorcea capul n alt parte), Lemm trecu pe lng el si se mistui dincolo de gard. Necunoscutul se uit nedumerit n urma lui; apoi, privind-o cu atentie pe Liza, veni drept la ea.Capitolul W- Nu m recunoasteti, rosti nou-venitul, scotndu-si plria, eu ns v-am recunoscut, desi au trecut opt ani ncheiati de cnd v-am vzut ultima oar. Pe atunci erati o fetit. Eu snt Lavretki. Mama e acas? Pot s-o vd? Mama va fi foarte bucuroas, i rspunse Liza, a si aflat c ati sosit.

- Mi se pare c v zice Elizaveta, rosti Lavretki, urcnd scrile de la intrare.- Da. V tin bine minte; de pe atunci aveati un chip ce-ti rmnea ntiprit n memorie. Cndva v aduceam bomboane.Liza rosi si se gndi: ce om straniu! Lavretki se opri un minut n antreu. Liza intr n salonul n care rsunau glasul si rsul lui Pansin; el le povestea Mriei Dmitrievna si lui Ghedeonovski, care ntre timp se ntorseser din grdin, nu stiu ce brf auzit n oras, rznd tare de cele istorisite chiar de el. Auzind numele lui Lavretki, Mria Dmitrievna se tulbur adnc, se nglbeni si iesi s-1 ntmpine. Ziua bun, ziua bun, scumpul meu cousin! izbucni ea cu o voce trgnat, aproape plngtoare. M bucur c te vd! Ziua bun, draga mea verisoar, rspunse Lavretki si-i strnse mna ntins. Cum o mai duceti?26t- Ia loc, ia loc, scumpul meu Feodor Ivanci. Vai, ct snt de bucuroas! D-mi voie, mai nti, s ti-o prezint pe fiica mea Liza... M-am si prezentat Lizavetei Mihailovna, o ntrerupse Lavretki. Monsieur Pansin... Serghei Petrovici Ghedeonovski. Dar luati loc, v rog! M uit la dumneata si, drept s-ti spun, nici nu-mi vine s-mi cred ochilor. Cum o mai duci cu sntatea? Dup cum se vede, e nfloritoare. Dar si dumneata veri-soar, s nu-ti fie de deochi, n-ai slbit n acesti opt ani. Cnd te gndesti de ct timp nu ne-am vzut! rosti pe gn-duri Mria Dmitrievna. De unde vii acum? Unde ai lsat-o pe... adic am vrut s spun, se grbi gazda s adauge, am vrut s spun: ai venit pe la noi pentru mai mult vreme?- Acum am sosit din Berlin, rspunse Lavretki, iar mine plec la tar, probabil pe mai mult timp. Desigur c vei locui la Lavriki. Nu la Lavriki; mai am, la vreo douzeci si cinci de verste de aici, un ctun; acolo m duc. E vorba de ctunul care ti-a rmas de la Glafira Petrovna? ntocmai. D-mi voie, Feodor Ivanci! Dar la Lavriki ai o cas ncnttoare!Lavretki si ncrunt usor sprncenele.- Da... ns si n ctunul acela am o csut; deocamdat nu-mi trebuie nimic mai mult. Pentru mine, acum, locul acela-i cel mai potrivit.Mria Dmitrievna se zpci iarsi ntr-att, nct se ndrept de sale si si desfcu bratele. Pansin i veni n ajutor si intr n vorb cu Lavretki. Mria Dmitrievna se linisti, se ls pe speteaza fotoliului si doar din cnd n cnd mai scotea cte un cuvnt; dar n acelasi timp si privea oaspetele att de comptimitor, ofta asa de semnificativ si ddea din cap cu atta tris-t 27tete, nct acesta nu mai putu rbda pn la urm si o ntreb dac se simte bine.- Slav Domnului, i rspunse Mria Dmitrievna, dar de ce m ntrebi? Asa, mi s-a prut c nu te prea lauzi cu sntatea.

Mria Dmitrievna si lu o nftisare grav si putin jignit. Dac-i asa, se gndi ea, mi-e totuna. Se vede c tie, ticut, nici c-ti pas; altul s-ar fi prpdit de atta amar, pe cnd tu nu-ti ncapi n piele de gras ce esti." Mria Dmitrievna nu tinea la etichet cnd vorbea cu sine nssi; cu voce tare se exprima mai elegant.ntr-adevr, Lavretki nu prea deloc o victim a ursitei. Avea o fat tipic ruseasc, obrajii rosii, o frunte mare si alb, nasul putin cam borcnat, buzele drepte si late; totul n el rs-frngea o sntate de step, o fort trainic, fr istov. Era bine cldit; iar prul blond i se crlionta pe cap, ca la un adolescent. Numai n ochii si albastri, bulbucati si putin cam ficsi, se putea citi un fel de ngndurare sau de oboseal; iar glasul i suna parc prea monoton.titre timp, Pansin ntretinea mai departe conversatia. Aduse vorba despre rentabilitatea fabricrii zahrului, asupra creia citise nu demult dou brosuri frantuzesti si, cu o modestie calculat, ncepu s le nsire continutul, fr s pomeneasc de altfel nici un cuvnt despre ele.- sta-i Fedea! se auzi deodat n camera vecin, prin usa ntredeschis, vocea Marfei Timofeevna. ntocmai, e Fedea! si btrna intr cu pas vioi n salon. Lavretki nici nu apuc s se ridice de pe scaun, cnd ea l si mbrtisa. S te vd, s te vd, rosti ea, ndeprtndu-se din fata lui. Ei, ce bine arti! Ai mbtrnit, dar nu te-ai urtit deloc, zu! si ce-mi sruti minile srut-m pe obraz, dac nu ti-e scrb de fata mea zbrcit. Desigur, nici n-ai ntrebat dac mai trieste cumva mtusa? si ai crescut n bratele mele, strengarule! Ei, dar nu-i nimic, unde s te mai gndesti la una ca mine! Foarte frumos28tai fcut c-ai venit. Ei, maic, adug adresndu-i-se Mriei Dmitrievna, dar 1-ai osptat cu ceva? Nu vreau nimic, se grbi s-i taie vorba Lavretki.- Cel putin ia un ceai, maic. Doamne, Dumnezeule! Vine nu stiu de unde si nu-i poftit nici la o ceasc de ceai. Liza, du-te si ngrijeste-te, dar mai repede, mi aduc aminte c de mic era un mncu si jumtate; cred c si acum nu se d n lturi de la ceva bun. Respectele mele, Marfa Timofeevna, spuse Pansin, apropiindu-se dintr-o parte de btrna n verv si se ploconi adnc n fata ei. S-avem iertare, domnul meu, rspunse Marfa Timofeevna, de bucuroas ce snt, nici nu te-am vzut. Ai nceput s semeni cu maic-ta, drguta de ea, urm btrna, ndreptndu-se din nou spre Lavretki, numai la nas semeni cu tata; cum a fost, asa a si rmas. si pe mult timp ai venit la noi? Mine plec, mtusico! ncotro? La mine, la Vasilievskoe.- Mine? Mine. Ei, dac zici mine, fie si mine! Doame ajut! Tu stii mai bine. Numai vezi, s vii s-ti iei rmas bun. Btrnica l mngie pe obraz. Nu credeam c-am s ajung s te mai vd. si nu c m-as fi pregtit s mor, nu, cred c o mai duc nc vreo zece ani: noi toti, Pestovii, avem viat lung; rposatul bunicul tu, ne spunea uneori c avem dou vieti. Da' cine stie ct ai mai fi umblat haimana prin strintate?! Da' de voinic, esti voinic; oare mai poti s ridici, ca altdat, zece puduri cu o singur mn? Rposatul tatl

tu, iart-m, ct era el de sucit, dar a fcut o treab bun c ti-a tocmit un elvetian ca s te dscleasc. tii minte cum v bteati cu pumnii; asta parc, se numea gimnastic? Ei, dar ce m-am pus pe atta cotco-t 29dceal; 1-am ntrerupt pe domnul Pansin (niciodat nu-i pronunta numele cum se cuvine, adic Pansin). De altfel, mai bine s ne lum ceaiul. Haidem pe teras. Avem o frisca renumit - nu ca la Londrele si la Parisurile voastre. Haidem, haidem! Iar tu, Fediusa, d-mi mna. O, da' ce mn mare ai! La bratul tu, nu poti cdea.Cu totii se scular si se ndreptar spre teras, n afar de Ghedeonovski, care o sterse englezeste, n tot timpul convorbirii dintre Lavretki, stpna casei, Pansin si Marfa Timo-feevna, el sttuse ntr-un ungher, clipind atent si tuguindu-si buzele cu o curiozitate copilreasc: acum se grbea s umple orasul de vesti n legtur cu noul oaspete.n aceeasi zi, pe la ceasurile unsprezece seara, iat ce se petrecea n casa doamnei Kalitina. Jos, n pragul salonului, prinznd un moment prielnic, Vladimir Nikolaici si lu rmas-bun de la Liza si-i spuse, tinnd-o de mn: Dumneavoastr stiti ce m atrage aici; stiti de ce vin mereu n casa asta. Aici cuvintele nu-si mai au rostul, cnd si asa totu-i clar." Liza nu-i rspunse nimic. Fr s zmbeasc, de-abia ridic din sprncene si, rosind, si atinti privirea n dusumea, dar nu-si retrase mna. Iar sus, n odaia Marfei Timofeevna, la lumina candelei atrnate n fata icoanelor vechi si sterse, Lavretki sedea ntr-un fotoliu, cu coatele sprijinite pe genunchi si cu fata n palme. Btrnica, stnd dinaintea lui, i mngia prul, din cnd n cnd, fr s rosteasc vreun cuvnt. El rmase acolo mai bine de un ceas; dup aceea si lu rmas-bun de la stpna casei. Aproape nimic nu-i spuse btrnei si bunei sale prietene; dar nici ea nu-1 descusu... Ce rost ar fi avut vorbele? Despre ce s-1 mai descoas? si fr asta ea ntelegea totul, si fr asta l comptimea pentru toate suferintele ce-i umpleau inima peste msur.30tCapitolul VEIFeodor Ivanovici Lavretki (sntem nevoiti s cerem ngduinta cititorului de a ntrerupe, pentru un timp, firul povestirii noastre) se trgea dintr-o spit veche de nobili. Strmosul familiei venise din Prusia, pe vremea cneazului Vasili cel Orb, care-1 druise cu dou sute de deseatine de pmnt, n regiunea Bejetk. Multi dintre urmasii si au avut felurite slujbe, s-au oplosit pe lng cneji si oameni de vaz prin voievodate ndeprtate, dar nici unul nu s-a nltat mai sus de stolnic si n-a agonisit avere mare. Cel mai nsemnat dintre toti Lavretkii a fost strbunicul de snge al lui Feodor Ivaiici si anume Andrei, un om aspru, ndrznet, destept si viclean. si astzi gura lumii mai pomeneste de samavolniciile sale, de firea-i turbat, de drnicia nesbuit si de lcomia lui fr sat. Era foarte gras si nalt de statur. Avea o fat smead si nu purta barb; graseia si prea adormit. Dar, cu ct vorbea mai ncet, cu att mai tare tremurau toti cei din jurul lui. si-a gsit nevast pe msura lui: avea ochii bulbucati, nasul coroiat, fata galben si rotund. Se trgea din neam de tigani, era artgoas si rzbuntoare, cu nimic mai prejos de brbatul su, care o dat era ct pe ce s-o omoare, dar cruia ea nu-i putuse supravietui, cu toate c se ciondnise cu el o viat ntreag. Fiul lui Andrei si bunicul lui Feodor, Piotr, nu semna cu tatl su; a fost un boier oarecare de la tar, cam znatic, certret si mototol, brutal, fr s fie ru, ospitalier si amator de vntori cu cini. Trecuse de treizeci de ani cnd a mostenit de la tatl su dou mii de iobagi, struniti cu strsnicie. El ns i-a lsat curnd

de capul lor, a vndut o parte de mosie si a rsftat slujitorimea de la curte. Ca niste gndaci se adunau din toate prtile oameni de nimic, cunoscuti si necunoscuti, umplnd conacul lui mare, primitor si nengrijit. Toti se ghif-tuiau cu ce se nimerea, dar pe sturate, beau pn se mbtault 31si sterpeleau tot ce se putea, proslvind si preamrind pe stpnul cel blnd; iar acesta, cnd nu-i erau boii acas, si preacinstea si el oaspetii numindu-i trntori si lichele, dar fr ei l prindea urtul. Nevasta lui Piotr Andreici era o femeie smerit; o luase dintr-o familie megies, dup alegerea si din porunca tatlui su; i zicea Anna Pavlovna. Ea nu se amesteca n nimic. Primea cu cldur oaspeti si-i plcea s plece n vizite cu trsura, desi zicea c pudratul prului era moartea ei. ti pun, povestea ea la btrnete, o cciul tuguiat de psl n cap, ti piaptn tot prul n sus, ti-1 ung cu seu, ti-1 presar cu fin, ti nfig agrafe de fier, de nu mai izbutesti s-1 speli dup asta; iar n vizit nu poti merge nepudrat, s-ar simti jignite gazdele." i plcea s plece la plimbare cu trpasii. Era gata s joace crti de dimineat pn seara si totdeauna acoperea cu m n a cstigul de cteva copeici ce-i revenea, cnd se ntmpla ca brbatu-su s se apropie de masa de joc. hi schimb toat zestrea ei, toti banii, i-a dat n administrarea lui iresponsabil. Ea i-a fcut doi copii: un fecior, Ivan, tatl lui Feodor, si o fiic, Glafira.Ivan n-a fost crescut n cas, ci la o mtus btrn si bogat, printesa Kubenskaia, care 1-a juruit ca mostenitor (altfel tatl su nu 1-ar fi dat); l mbrca ppus, i angaja fel si fel de profesori, 1-a dat pe mna unui frantuz, fost abate, discipol de-al lui Jean-Jacques Rousseau, un oarecare monsieur Courtin de Vaucelles, un sarlatan abil si rafinat, dup spusele ei, lafinefleur a emigrantilor, hi cele din urm ea se cstori cu aceast finefleur si, apropiindu-se de saptezeci de ani, trecu pe numele lui toat averea sa; curnd dup aceea, sulemenit, parfumat cu ambr la Richelieu, nconjurat de arpasi, de ctei cu picioare subtiri si de papagali guralivi, a murit pe o canapelut strimt de mtase, stil Ludovic al XV-lea, n mini cu o tabacher de email lucrat de Petitot; si a rposat prsit de sot: lingusitorul domn Courtin a preferat s-o stearg la Paris cu banii ei. Ivan mplinise de-abia nou-32tsprezece ani cnd i-a czut aceast npast pe cap (aveam n vedere cstoria printesei, nu moartea ei). N-a vrut s mai rmn n casa mtusii sale, unde - din mostenitor bogat - s-a trezit pe neasteptate un ntretinut. La Petersburg, societatea n care crescuse si-a nchis portile n fata lui. Simtea aversiune la gndul c va intra ntr-o slujb grea si obscur, pornind de la treapta cea mai de jos (lucrurile se petreceau chiar la nceputul domniei mpratului Alexandru I).A fost nevoit, vrnd-nevrnd, s se ntoarc la tatl su, la tar. Cuibul natal i se pru murdar, srccios si drpnat; la fiecare pas se simtea jignit de felul de viat din acest fund de step si de atmosfera apstoare de aici. Plictiseala l macin, n schimb, nici ceilalti ai casei, n afar de maic-sa, nu-1 priveau cu ochi buni. Tatlui su nu-i plceau apucturile lui de om de capital: fracurile, jabourile, crtile, flautul, aspectul ngrijit, n care vedea nu fr temei o delicatete nemsurat. La fiecare pas se plngea si bodognea mpotriva fiului. Nimic nu-i place aici, spunea el, la mas face mofturi, nu mnnc, nu poate suferi aerul nchis si duhoarea oamenilor, vederea betivanilor l

indispune, s nu ndrznesti s te bati fat de el, slujb nu vrea s ia: cic i-ar fi subred sntatea. Ptiu, ce mai rzgiat! si toate-i vin de-acolo c si-a mpuiat capul cu Voltaire." Btrnul nu-1 nghitea pe Voltaire si cu att mai mult pe ereticul" de Diderot, desi nu citise nici un rnd din operele lor: cititul nu era de el. Piotr Andreici nu gresea: ntr-adevr, si Diderot si Voltaire erau n capul fiului su, si nu numai ei ci si Rousseau, Raynal, Helvetius si multi alti autori asemenea lor se aflau n capul lui, dar numai n cap. Fostul dascl al lui Ivan Petrovici, abate n retragere si enciclopedist, s-a multumit s mbuibe capul elevului su cu toat ntelepciunea veacului al XVIII-lea; iar acesta umbla plin de ea. ntelepciunea se afla n el, dar fr s se amestece cu sngele lui, fr s-i ptrund n suflet si fr s se manifeste prin convingeri nestrmutate... Dar oare i se puteat 33pretinde unui tnr, acum cincizeci de ani, s aib convingeri, cnd nici astzi nu am ajuns pn la ele? Ivan Petrovici i stingherea n acelasi timp pe cei ce veneau n casa printelui su; lui i era sil de dnsii, iar el le insufla team; si nici cu sora sa Glafira, mai mare cu doisprezece ani, nu se ntelegea n nici un chip. Glafira era o fiint stranie: urt, cocosat, slab, cu ochii severi larg deschisi, si cu buzele subtiri si strnse, semna la fat, la glas si n miscrile sale iuti si colturoase cu bunica ei, tiganca, nevasta lui Andrei. Drz si autoritar, nici nu voia s aud de mritis, ntoarcerea lui Ivan Petrovici i-a displcut n mod vdit; ct timp printesa Kubenskaia 1-a tinut la dnsa, ea ndjduia s primeasc cel putin o jumtate din mosia printeasc: si la zgrcenie aducea cu bunica. Pe lng asta, Glafira l pizmuia pe fratele su, care era att de nvtat, vorbea att de frumos frantuzeste, cu accent parizian, iar ea abia dac putea pronunta bonjour" si comment vousportez-vous?"Ce-i drept, printii si nu pricepeau nici o boab frantuzeste, dar asta nu putea s-o consoleze. Ivan Petrovici nu stia ce s mai fac de alean si de urt. A stat doar un an la tar, fr s ias nicieri, dar si acela i s-a prut ct un deceniu. Numai fat de maic-sa si mai usura inima si sttea ceasuri ntregi n odile-i joase, ascultnd plvrgeala simpl a acestei femei blnde si ghiftuindu-se cu dulceturi. S-a ntmplat ca printre cameristele Annei Pavlovna s fie o fat foarte frumusic, cu ochi senini si blnzi, cu trsturi delicate, numit Malania, o fat cuminte si modest. Ivan Petrovici a pus ochii pe ea cum a vzut-o si s-a ndrgostit de ea: a ndrgit mersul ei sfios, rspunsurile timide, glasul linistit si sursul blnd. Cu fiecare zi ce trecea, ea-i prea mai drgut. si fata s-a legat de Ivan Petrovici cu toat puterea inimii, cum numai tinerele rusoaice stiu s se ataseze, si i s-a dat. ntr-o curte boiereasc de la tar nici o tain nu poate fi pstrat mult vreme. In curnd toat lumea stia de legtura cuconasului cu Malania. n sfrsit, vestea a ajuns si la34turechile lui Piotr Andreici. n alte mprejurri se prea poate ca el nici s nu fi luat n seam o ntmplare att de mrunt; dar printele avea de mult pic pe fiul su si n-a pierdut prilejul de a-1 rusina pe nteleptul filfizon din Petersburg. S-a str-nit o furtun de tipete si de urlete. Pe Malania au nchis-o ntr-o magazie. Ivan Petrovici a fost chemat n fata tatlui su. La auzul strigtelor, Anna Pavlovna a venit n fug. Ea a ncercat s-si linisteasc brbatul; dar Piotr Andreici nu mai voia s aud nimic. Ca un uliu s-a npustit asupra feciorului su, 1-a fcut destrblat, ateu, ftarnic; cu acest prilej si-a revrsat tot veninul ce-i clocea n suflet mpotriva printesei Kubenskaia, 1-a mproscat cu vorbe de

ocar. La nceput, Ivan Petrovici a tcut si si-a pstrat cumptul; dar cnd printele a avut nstrusnicul gnd de a-1 ameninta cu o pedeaps umilitoare, el n-a mai putut rbda. Ereticul de Diderot a ajuns iarsi la ordinea zilei, s-a gndit el, ei bine, cel putin s-1 pun la treab; asteptati putin, am s v uimesc pe toti." si pe loc, Ivan Petrovici i-a rspuns tatlui su, cu glas linistit si domol, desi un tremur ascuns i ncrncena carnea, c degeaba l nvinuieste de destrblare, c, desi nu caut s-si acopere vina, el nu se d n lturi ca s ndrepte lucrurile, cu att mai mult cu ct se socoteste deasupra oricror prejudecti, si anume c-i gata s-o ia de nevast pe Malania. Rostind aceste cuvinte, Ivan Petrovici si-a atins, fr ndoial, telul: ntr-att 1-a uimit pe Piotr Andreici, nct acesta doar si-a holbat ochii si a amutit o clip; dar numaidect si-a venit n fire si cum era ntr-un cojocel din blan de veverit si cu picioarele goale n papuci s-a npustit cu pumnii asupra lui Ivan Petrovici care, ca nadins, era pieptnat la Titus n ziua aceea si purta un frac englezesc nou de culoare albastr, cizme cu ciucuri si pantaloni ferchesi din piele de elan, ca turnati pe trup. Anna Pavlovna a tipat ca din gur de sarpe si si-a acoperit fata cu minile, iar feciorul su a zbughit-o la fug prin toat casa, s-a npustit n curte, a srit n grdina de zarzavat, a fugit nM $$f*&f:t 35livad, din livad a tsnit n drum si a tot alergat fr s-si ntoarc privirile pn cnd, n sfrsit, n-a mai auzit n urm tropitul greoi al pasilor tatlui su, nici tipetele acestuia, gtuite si ntretiate... Stai, potlogarule! striga acesta din rsputeri. Stai, c de nu, am s te blestem!" Ivan Petrovici s-a ascuns la un gospodar vecin, iar Piotr Andreici s-a ntors acas istovit cu totul si ndusit si a declarat, de-abia trgn-du-si suflarea, c fiul su n-are s capete de la dnsul nici binecuvntare, nici mostenire.A poruncit s fie arse toate crtile lui prostesti, iar Malania s fie dus pe sus n satul cel mai ndeprtat. S-au gsit oameni buni care s-au pus pe urma lui Ivan Petrovici si i-au dat de stire despre toate cele. Rusinat si fierbnd de mnie cum era, feciorul s-a jurat s se rzbune pe tatl su si, n aceeasi noapte, a pndit cruta trneasc n care era dus Malania. A rpit-o, a fugit cu dnsa clare n orasul cel mai apropiat si s-au cununat. Bani i-a dat vecinul, fost marinar cu inima miloas si vesnic beat, strasnic amator de felurite isprvi nobile, cum le spunea el. A doua zi, Ivan Petrovici i-a scris lui Piotr Andreici o scrisoare ironic, politicoas si rece; iar el a plecat n satul unde locuia vrul su de-al treilea, Dmitri Pestov, cu sora lui, Marfa Timofeevna, pe care cititorii o cunosc. Le-a povestit totul, le-a adus la cunostint c-i gata s plece la Petersburg, s-si caute o slujb, si i-a implorat s-i gzduiasc sotia cel putin un timp. La cuvntul sotie", a izbucnit ntr-un plns amar si, cu toat nvttura si filozofia cptate n capital, s-a aruncat cu umilint la picioarele rudelor sale, ca un tran srac, si s-a nchinat cu fruntea pn la pmnt. Oameni milosi si buni, fratii Pestov i-au primit cu drag rugmintea. El a stat la veri cam vreo trei sp-tmni, asteptnd n tain ca tatl su s-i rspund la scrisoare, dar n-a venit nimic si nici nu se putea s vin. Aflnd de cununia fiului su, Piotr Andreici a czut la pat si a interzis cu strsnicie s se mai pomeneasc n fata lui numele36tlui Ivan Petrovici. Numai maic-sa, fr stirea sotului, s-a mprumutat la protopop si i-a trimis cinci sute de ruble, n asignate, precum si o iconit sotiei sale. S-a temut s scrie,

dar i-a trimis vorb lui Ivan Petrovici, printr-un om al ei, un tran usctiv, care putea s calce pe zi cte saizeci de verste, s nu-si fac prea mult snge ru, c poate o da Dumnezeu si totul se va pune la cale, iar printele se va mbuna; c si ea si-ar fi dorit o alt nor, dar se vede c asa a fost voia Domnului; de aceea ea i trimite Malaniei Sergheevna binecuvntarea sa printeasc. tranul usctiv a cptat o rubl, a cerut nvoire s-o vad pe noua cucoan, cu care era cumtru, i-a srutat mna si a dat fuga acas.Iar Ivan Petrovici a plecat la Petersburg, cu inima usoar, l astepta un viitor necunoscut. Poate l ameninta srcia, dar se desprtise de nesuferita viat de la tar si mai nti de toate nu-si trdase dasclii. El, pe drept cuvnt, a pus n aplicare" si a tradus n fapt ideile lui Rousseau, Diderot si la Declaration des droits de l'homme. Sentimentul datoriei mplinite, al izbnzii si cel de mndrie i umpleau inima; si nici desprtirea de sotie nu 1-a speriat prea mult; 1-ar fi ncurcat mai curnd ndatorirea de a tri necontenit cu ea. Acest lucru fiind ndeplinit, trebuia s se apuce de altele, n pofida asteptrilor sale, la Petersburg i-a mers din plin: printesa Kubenskaia, pe care monsieur Courtin apucase s-o prseasc, dar care nc n-avusese vreme s moar, pentru a-si spla, mcar n parte, vina fat de nepot, 1-a recomandat la toti prietenii si i-a druit cinci mii de ruble aproape cei din urm bnisori ai ei - precum si un ceas Lepic cu monograma lui ntr-o ghirland de cupidoni. Nu se mpliniser nici trei luni, cnd fu numit pe lng ambasada rus din Londra si trecu marea cu cea dinti corabie englezeasc cu pnze care pleca (pe atunci nici nu se stia de vapoare). La cteva luni primi o scrisoare de la Pestov. Acest mosier cumsecade l felicita pe Ivan Petrovici pentru nasterea unui fiu, venit pe lume n satul Pokrovskoet 37la 20 august 1807, cruia i se dduse numele de Feodor, n cinstea sfntului mucenic Feodor Stratilat. Din pricina marii sale slbiciuni, Malania Sergheevna i-a scris numai cteva rnduri; dar si aceste putine rnduri 1-au uimit pe Ivan Petrovici: el nu stia c Marfa Timofeevna o nvtase s scrie. De altfel, Ivan Petrovici nu s-a lsat legnat prea mult de emotia plcut a sentimentului patern; el i fcea curte uneia din celebrele Phryne sau La's ale timpului (pe atunci numele clasice mai erau la mod). Pacea de la Tilsit de-abia fusese ncheiat si toat lumea se grbea s petreac, toti erau cuprinsi de un vrtej nebun; ochii negri ai unei frumoase sprintare i-au sucit capul. Nu prea dispunea de bani, n schimb avea noroc la jocul de crti, lega cunostinte, lua parte la tot felul de petreceri. Intr-un cuvnt, i mergea ct se poate de bine.Capitolul IXMult vreme btrnul Lavretki nu i-a putut ierta fiului su aceast cstorie. Dar dac, la vreo jumtate de an, Ivan Petrovici s-ar fi nftisat naintea lui cu capul plecat si i-ar fi czut la picioare, printele 1-ar fi iertat, dup ce 1-ar fi dojenit cumsecade si 1-ar fi ciocnit usor cu bastonul, ca s-1 sperie. Ivan Petrovici ns se afla n strintate si, pare-se, prea putin se sinchisea. Taci! Cat-ti de treab! i rspundea Piotr Andreici de fiecare dat sotiei sale, cnd aceasta ncerca s-1 mbuneze; tngul s se roage lui Dumnezeu pentru mine, zi si noapte, c nu 1-am blestemat. Rposatul taic-meu 1-ar fi omort pe acest netrebnic cu minile sale si bine ar fi fcut." Auzind asemenea vorbe nfricostoare, Anna Pavlovna numai si fcea cruce pe furis. Ct despre sotia lui Ivan Petrovici, la nceput Piotr Andreici nici nu voise s aud de ea, ba chiar -38

tprimind de la Pestov o scrisoare, n care acesta amintea ntre altele si de nor-sa a poruncit s i se spun c nu are nici un fel de cunostint despre vreo nor. Socoteste ns de datoria lui s-1 previn c legile interzic gzduirea unor iobage fugite de pe mosiile boieresti. Mai trziu, cnd a aflat de nasterea nepotului, btrnul s-a mai muiat, a poruncit s se aduc vesti, ca din ntmplare, despre starea snttii luzei si i-a trimis ceva bani, tot ca din partea altcuiva.Fedea nc nu mplinise un an, cnd Arma Pavlovna a czut la pat grav bolnav. Cu cteva zile nainte de a-si da obstescul sfrsit, cnd nu se mai putea urni din pat, cu lacrimi sfioase n ochii ei stinsi, i-a spus cu limb de moarte brbatului su, fat de duhovnic, c doreste s-si vad nora pentru a-si lua rmas-bun de la d n sa si a-si binecuvnta nepotul. Boierul, amrt, a linistit-o si a trimis de ndat caleasca sa dup nor, numind-o, pentru ntia oar, Malania Sergheevna. Aceasta a sosit cu fiul su si cu Marfa Timofeevna, care n ruptul capului n-a vrut s-o lase singur, lipsit de aprare. Mai mult moart dect vie, Malania Sergheevna a intrat n cabinetul lui Piotr Andreici. n urma ei, ddaca l aducea pe Fedea. Piotr Andreici a privit-o n tcere; ea s-a apropiat de mna lui, buzele-i tremurnde abia nchipuir o srutare mut. Ei, boieroaic nou-nout, ziua bun, rosti acesta ntr-un sfrsit; hai s mergem la cucoana.Stpnul s-a ridicat si s-a aplecat asupra lui Fedea; copilul a zmbit si si-a ntins minutele albe spre dnsul. Asta 1-a rscolit pn n adncul sufletului pe btrn. Of, prsitule, cuvnt el. M-ai nduplecat n locul tatlui tu; n-am s te las, puisorule!De cum a intrat n dormitorul Armei Pavlovna, Malania Sergheevna a czut n genunchi lng us. Arma Pavlovna i-a fcut semn s se apropie de pat, a mbrtisat-o si i-a bine-cuvntat fiul; apoi, ntorcndu-si ctre sotul su fata rvsit de nemiloasa boal, ddu s-i vorbeasc...t 39- stiu, stiu ce vrei s m rogi, zise Piotr Andreici, nu te ntrista: ea va rmne la noi, si pe Vanka am s-1 iert, de dragul ei.Anna Pavlovna a fcut o sfortare s prind mina brbatului su si a apropiat-o de buze. n seara aceleiasi zile, si-a dat sufletul.Piotr Andreici s-a tinut de cuvnt. I-a dat de stire fiului c, n amintirea ceasului de pe urm al mamei sale si de dragul pruncului Feodor, i trimite binecuvntarea printeasc, iar pe Malania Sergheevna o primeste n casa lui. I s-au rnduit dou camere ntr-o arip a conacului, la mezanin, si a fost prezentat celor mai de seam oaspeti ai lui Piotr Andreici, brigadierul chior Skurehin si sotia acestuia; i-a mai druit dou fete serbe si un fecior, ca biat de drval. Marfa Timofeevna si-a luat rmas-bun, cci prinsese ur pe Glafira, si ntr-o singur zi se certa cu ea de vreo trei ori.La nceput, bietei femei i-a fost greu si silnic. Mai trziu s-a deprins treptat si cu socrul su. si acesta s-a obisnuit cu ea, ba chiar a ndrgit-o, desi aproape niciodat nu-i vorbea; iar n cuvintele lui cele mai binevoitoare se simtea un involuntar dispret. Malania Sergheevna suferea cel mai mult de pe urma cumnatei sale. Glafira, nc de pe cnd tria maic-sa, pusese mna cu ncetul pe conducerea ntregii gospodrii. Incepnd cu tatl su, toti i se supuneau. Fr voia ei nu se ddea nici o buctic de zahr. Mai bine ar fi murit dect s-si mpart autoritatea cu o alt gospodin, si nc cu cine! Cununia fratelui su o

ndrjise mai tare dect pe Piotr Andreici: ea se hotrse s-o nvete minte pe parvenit, si Malania Sergheevna i ajunse roab din prima clip. Dar oare cum s-ar fi putut lupta cu autoritara si trufasa Glafira, ea, care era supus, mereu sfioas, speriat si cu sntatea subred? Nu trecea o zi fr ca Glafira s nu-i aminteasc de starea ei de altdat sau s n-o laude c nu uit cine a fost. Malania Sergheevna s-ar fi mpcat bucuros cu aceste aduceri-aminte40tsi laude, orict de amare ar fi fost ele..., dar i 1-au luat pe Fedea; aceasta a mhnit-o ngrozitor de adnc. Sub pretextul c ea nu-i n stare s se ngrijeasc de cresterea lui, aproape c nu avea voie s-1 vad. Glafira s-a apucat de educatia copilului care a trecut sub ntreaga-i oblduire. Profund ndurerat, Malania Sergheevna a ncercat s-1 roage, prin scrisori, pe Ivan Petrovici s revin ct mai repede, nsusi Piotr Andreici dorea s-si vad feciorul. Dar acesta se mrginea numai la scris, i multumea printelui su pentru grija artat sotiei lui si pentru banii trimisi. Fgduia s vin n curnd - dar nu venea, n sfrsit, anul 1812 1-a adus din strintate, ntlnindu-se dup sase ani de desprtire, tatl si fiul s-au mbrtisat si nici n-au pomenit de zzania lor de altdat. Nici nu era momentul. Toat Rusia se ridicase mpotriva vrjmasului. Amndoi au simtit c le curge prin vine snge rusesc. Piotr Andreici a echipat, pe socoteala sa, un regiment ntreg de voluntari. Ins rzboiul s-a isprvit si primejdia a trecut. Ivan Petrovici a nceput iarsi s se plictiseasc. Ceva l atrgea din nou undeva, departe, spre lumea cu care se deprinsese si unde se simtea ca la el acas. Malania Sergheevna nu 1-a putut retine, cci ea pretuia prea putin n ochii lui. Nici sperantele ei nu s-au adeverit: a fost si sotul ei de aceeasi prere c-i mult mai potrivit ca Glafira s se ngrijeasc de educatia lui Fedea. Nefericita sotie a lui Ivan Petrovici n-a putut ndura lovitura, n-a suportat cea de-a doua desprtire; n cteva zile s-a stins, resemnat. Toata viata nu stiuse s se opun nimnui si nici cu boala nu s-a luptat. Nu mai putu vorbi, umbrele mortii se lsaser pe fata ei; totusi trsturile chipului su mai pstrau ntiprite, ca altdat, o nedumerire rbdtoare si smerita blndete dintotdeauna. Cu aceeasi supunere mut a privit-o pe Glafira si, ca si Anna Pavlovna, care pe patul de moarte i-a srutat mna lui Piotr Andreici, ea si-a plecat buzele pe mna Glafirei, creia i 1-a ncredintat - tocmai ei - pe singurul su fiu. Asa si-a sfrsitt41zbuciumul pmntean fiinta asta blnd si linistit, smuls cine stie de ce din glia de bastin si aruncat numaidect, ca un copcel scos din pmnt, cu rdcinile n btaia soarelui. Fiinta asta s- ofilit, s-a prpdit fr urm, si nimnui nu i-a prut ru dup dnsa. Pe Malania Sergheevna au regretat-o doar cameristele sale si pe deasupra Piotr Andreici. Btrnul a simtit c-i lipseste prezenta ei tcut. Rmas-bun, smerita mea! lart-m", sopti si se plec adnc, lundu-si adio de la ea pentru cea din urm oar, n biseric. Iar cnd i-a aruncat pe mormnt un pumn de trn, a plns.Nici btrnul n-a dus-o prea mult, a mai trit vreo cinci ani. n iarna lui 1819 s-a stins si el din viat, linistit, la Moscova, unde se mutase cu Glafira si cu nepotul lui, lsnd cu limb de moarte s fie nmormntat alturi de Anna Pavlovna si de Malasa". Pe atunci Ivan Petrovici se gsea la Paris, n cltorie de plcere; el s-a retras din serviciu curnd dup 1815. Cnd a aflat de ncetarea din viat a tatlui su, s-a hotrt s se ntoarc n Rusia. Avea de pus la cale treburile mosiei. De altfel si Fedea, dup cum i scria Glafira, mergea

pe al treisprezecelea an si venise timpul s se ocupe serios de educatia lui.Capitolul XIvan Petrovici se ntoarse n Rusia angloman. Purta prul tiat scurt, plastronul cmsii scrobit, redingot de culoarea mazrii, cu pulpane lungi si cu o multime de gulere. I se citea pe fat o expresie acr, n gesturi vdea ceva tios si n acelasi timp indiferent, rostea cuvintele printre dinti, avea izbucniri dogite de rs, nu zmbea, discuta numai probleme politice si politico-econornice, era pasionat dup roastbeef-u\ n snge si vinul de Porto ntr-un cuvnt totul n el amintea Marea Britanie. Spiritul ei parc i ptrunsese si n oase. Dar lucru42I.S. TURGHEN1EVciudat! - transformat n angloman, Ivan Petrovici ajunse n acelasi timp patriot sau cel putin asa si zicea, desi aproape nu cunostea Rusia, nu tinea la nici un obicei rusesc, iar ruseste se exprima ntr-un mod ciudat. In discutii obisnuite, graiul su greoi si molu era mpestritat de barbarisme. Dar de ndat ce venea vorba de probleme mari, Ivan Petrovici folosea expresii de felul acesta: S manifestm noi dovezi de autoasiduitate" sau acestea nu concord cu nssi natura circumstantei" etc. Ivan Petrovici aduse cu sine cteva planuri, n manuscris, cu privire la organizarea si mbunttirea vietii de stat, era nemultumit peste msur de tot ce vedea, lipsa unui sistem l nvenina mai cu seam. Intlnindu-se cu sora sa, Ivan Petrovici de la primele cuvinte i aduse la cunostint intentia de a introduce prefaceri radicale. La mosia lui, de acum nainte toate vor trebui s mearg dup un sistem nou. Glafira Petrovna nu-i rspunse nimic, scrsni numai din dinti si se gndi: Atunci eu ce-o s m fac?" Dar sosind la tar, mpreun cu fratele si cu nepotul su, ea se linisti foarte curnd. ntr-adevr, n cas avur loc unele schimbri: pripsitii si trntorii fur izgoniti numaidect. Printre acestia czur victime dou femei btrne, una oarb, iar cealalt paralizat si nc un maior neputincios, de pe vremea asediului cettii Oceakov, pe care din pricina lcomiei sale, ce-i drept remarcabile l hrneau numai cu linte si cu pine neagr. Tot asa s-a dat ordin ca oaspetii de altdat s nu mai fie primiti: pe toti acestia i nlocui un vecin deprtat, un oarecare baron, blond si scrofulos, cu educatie foarte aleas si extrem de prost. Se aduse mobil nou de la Moscova, aprur scuiptori, clopotei si lavoare. Prnzisorul ncepu s fie servit altfel. Vinurile strine izgonir votca si lichiorurile de cas; servitorilor li se fcur livrele noi; pe blazonul familiei se adug inscriptia: in recto virtus. In fond, autoritatea Glafirei nu sczu cu nimic: toate pltile si cumprturile depindeau, ca si altdat, de ea. Valetul adus din strintate,t 43un alsacian, a ncercat s se msoare cu ea, si-a pierdut postul, cu toate c boierul l proteguia. Ct despre gospodrie, administrarea mosiilor (Glafira Petrovna se bga si n aceste treburi), cu toat intentia lui Ivan Petrovici, exprimat de attea ori, de a insufla o viat nou acestui haos toate au rmas ca si n trecut. Numai dijma s-a mrit pe ici, pe colo si boierescul a ajuns mai apstor, iar tranilor nu li se mai ddea voie s i se adreseze de-a dreptul lui Ivan Petrovici: patriotul si dispretuia prea mult concettenii. Sistemul lui Ivan Petrovici i-a fost aplicat, n adevratul nteles al cuvntu-lui, numai lui Fedea; ntr-adevr, educatia lui a suferit o prefacere radical": de el s-a ocupat exclusiv tatl su.Capitolul XI

nainte de ntoarcerea lui Ivan Petrovici din strintate, Fedea se afla, dup cum s-a mai spus, pe minile Glafirei Petrovna. nc nu mplinise opt ani cnd ncetase din viat mama sa. El n-o putea vedea n fiecare zi si de aceea o ndrgise cu nflcrare. Amintirea ei cu fata palid si linistit, cu privirile triste si cu dezmierdrile sfioase - se ntiprise pe vecie n inima lui. ntelegea ns nedeslusit rostul ei n cas. si ddea seama c ntre el si ea era o opreliste, pe care ea nu ndrznea si nici nu putea s-o nfrng. De printele su se ferea, si nici Ivan Petrovici nu-1 dezmierda vreodat. Bunicul rareori l mngia pe cap si-i ddea voie s-i srute mna, l numea ns cpcun si-1 socotea prostut. Dup moartea Malaniei Sergheevna, mtusa l luase cu totul n mini. Fedea se temea de ea. i era fric de ochii-i strvezii si ptrunztori, de glasu-i tios. Nici nu ndrznea s crc-neasc n fata ei; de se ntmpla s se miste ct de ct pe scaun, ea l si bodognea: ncotro? sezi linistit." Duminicile,44tdup liturghie, i se ddea voie s se joace, adic i se punea n mn un tom gros cu mistere, opera unui oarecare Maximovici-Ambodik, intitulat Simboluri si embleme. Cartea cuprindea aproape o mie de figuri, parte din ele foarte enigmatice, cu tlcuri tot att de misterioase, n cinci limbi. Cupidon, cu trupul gol si durduliu, juca un rol nsemnat printre figurile acestea. Una din ele, denumit Safranul si curcubeul, avea urmtoarea explicatie: Efectul acestuia este mai mare". In dreptul alteia, care reprezenta B t lanul zburnd cu o micsunea n cioc, se afla inscriptia: tie toate, de fapt, ti snt cunoscute". Cupidon si ursul care-si linge ursuletul nsemna: ncetul cu ncetul". Fedea se uita la aceste figuri; toate-i erau cunoscute pn la cele mai mici amnunte. Unele, mereu aceleasi si aceleasi, l sileau s se gndeasc si-i trezeau imaginatia. Alte distractii n-a cunoscut. Cnd i veni vremea s nvete limbi strine si muzic, Glafira Petroviia tocmi, cu un salariu de nimic, o fat btrn, o suedez cu ochi de iepure, care cu chiu, cu vai, vorbea frantuzeste si nemteste si de bine, de ru, cnta la pian, iar pe deasupra stia foarte bine s pun castraveti la murat. Cu aceast nvttoare, cu mtusa si cu Vasilievna, o jupneas btrn, Fedea petrecu patru ani ncheiati. Se ntmpla s rmn mult vreme ntr-un ungher cu Emblemele sale, sedea si tot sedea... n odita joas mirosea a muscat, o luminare de seu ardea cu plpiri palide; un greiere tria monoton, parc de urt; pendula unui ornic mic tcnea grbit pe perete, un soarece zgreptna pe furis undeva si rodea tapetul; iar trei fete btrne, ca niste ursitoare tcute, miscau iute andrelele, pe cnd umbrele minilor acestora ba goneau, ba tremurau ciudat n semintuneric. Gnduri ciudate, tot asa de nedeslusite, roiau n capul copilului. Nimeni n-ar fi spus c Fedea-i un copil interesant: era cam palid, dar grsun, nendemnatic si cldit grosolan un adevrat tran, dup expresia Glafirei Petrovna. Paloarea i-ar fi pierit repede din obraz, dac ar fi fost lsatt 45mai des la aer. nvta binisor, desi de multe ori se lsa pe tn-jala; niciodat nu plngea. n schimb, din cnd n cnd l apuca o ncptnare slbatic; atunci nu te mai puteai ntelege deloc cu el. Fedea nu iubea pe nimeni dintre cei din jurul lui... Vai de inima care n-a iubit din tinerete!Asa l gsi Ivan Petrovici si, fr zbav, se apuc s-i aplice sistemul lui. Vreau s fac dintr-nsul un om n primul rnd, un homme, i spuse Glafirei Petrovna, si nu numai om, ci si un spartan." Ivan Petrovici trecu la executarea planului su mbrcndu-si mai nti

fiul ca pe un scotian: bietandrul de doisprezece ani ncepu s umble cu pulpele goale si cu o pan de cocos la beret. Suedeza fu nlocuit cu un elvetian tnr, care cunostea gimnastica la perfectie. Muzica, fiind o ndeletnicire nedemn pentru un brbat, fu izgonit pentru totdeauna. stiintele naturale, dreptul international, matemati-cile, tmplria, dup sfatul lui Jean-Jacques Rousseau, si heraldica, pentru stimularea simturilor cavaleresti iat ce trebuia s nvete viitorul om. l trezeau la patru dimineata, numaidect l udau cu ap rece si-1 puneau s fac manej" n jurul unui stlp nalt, la captul unei funii. Mnca o dat pe zi un singur fel, clrea si trgea cu arbaleta. La orice prilej ivit si ncerca, dup pilda printelui su, puterea vointei si n fiecare sear si scria, ntr-un registru special, raportul zilnic si impresiile. La rndul lui, Ivan Petrovici i da povete n frantuzeste, n care-1 numea monfils si i se adresa cu vous. n ruseste, Fedea i spunea tatlui su tu", dar nu ndrznea s sad jos fat de el. Sistemul" acesta l derut pe biat, i ncurc mintile si i le strnse ca ntr-un cleste, n schimb, noul fel de viat avu un efect salutar asupra snttii sale. La nceput l ncercar niste friguri, dar n curnd tnrul se n-zdrveni si ajunse un voinic si jumtate. Tatl se mndrea cu el si-1 numea, n limbajul su ciudat, fiu al naturii, opera mea! Cnd Fedea mplini saisprezece ani, Ivan Petrovici socoti de datoria lui s-i insufle, de cu vreme, dispret fat de sexul fe-46tminin si tnrul spartan, cu sfiala n suflet, cu primele tuleie deasupra buzelor, plin de sev, de putere si de snge, cuta s par nepstor, rece si brutal.Iar timpul trecea, trecea mereu. Cea mai mare parte a anului, Ivan Petrovici sttea la Lavriki (asa se numea mosia lui principal mostenit de la btrni), iar pe vreme de iarn, pleca de unul singur la Moscova, trgea la un han, frecventa cu srguint clubul, perora si-si expunea planurile prin saloane si mai mult dect oricnd fcea pe anglomanul, pe posacul si pe omul politic. Dar veni anul 1825, aducnd cu sine multe necazuri. Prietenii si cunoscutii apropiati ai lui Ivan Petrovici trecur prin grele ncercri. Ivan Petrovici se grbi s plece la tar si s se izoleze n conacul su. Mai trecu un an si Ivan Petrovici se simti deodat ru, slbi, deczu. Sntatea i se subrezise. Liber-cugettorul ncepu s umble la biseric si s dea slujbe; europeanul se apuc s fac bi de aburi, s ia prnzul la ora dou, s se culce la nou si s doarm legnat de trncneala btrnului majordom. Brbatul politic si arse toate planurile si toat corespondenta, tremura n fata guvernatorului si se ploconea naintea ispravnicului. Omul cu vointa clit scncea si se plngea cnd i iesea un buboi sau cnd i se aducea o farfurie cu sup rece. Glafira Petrovna puse din nou stpnire pe toat gospodria. Iarsi ncepur s umble pe scara din dos vechilii, vtafii si tranii cnd veneau la hoasca cea btrn", cum o numeau slujitorii curtii. Schimbarea petrecut cu Ivan Petrovici l uimi peste msur pe fiul su, care trecuse de optsprezece ani si ncepuse s gndeasc si s se elibereze de sub asuprirea minii care-1 apsa, nc mai nainte bgase el de seam o nepotrivire ntre vorbele si faptele tatlui su, ca si ntre teoriile lui largi, liberale si despotismu-i mrunt, sec. ns nu se asteptase la o schimbare att de brusc. Dintr-o dat, btrnul cel egoist se ddu pe fat. Tnrul Lavretki se gndea s plece la Moscova, s se pregteasc pentru universitate, cnd o altt 47npast se abtu brusc pe capul lui Ivan Petrovici: orbi. si orbi ntr-o singur zi, fr sperant de vindecare.

Nencreztor n stiinta doctorilor rusi, el ncepu s fac demersuri pentru plecarea n strintate. Fu refuzat. Atunci si lu fiul si trei ani n sir colind Rusia, de la un doctor la altul, mutndu-se necontenit din oras n oras, aducnd la dezndejde medicii, fiul si servitorimea cu soviala si cu nerbdarea sa. Cnd se ntoarse la Lavriki, devenise o crp, un copil, plng-cios si cu mofturi. Venir zile grele. Toti avur de suferit de pe urma lui. Niciodat nu mncase cu atta lcomie si asa de mult. Restul timpului nu era linistit nici el, si nici pe ceilalti nu-i lsa n pace. Fcea rugciuni, crtea mpotriva sortii, se ocra pe sine nsusi, critica politica, sistemele sale, batjocorea tot ce ludase altdat si cu care se mndrise, ca si ceea ce impunea cndva fiului su drept model. Repeta ntruna c nu crede n nimic si iarsi fcea rugciuni. Nu putea suferi nici o clip singurtatea si le cerea tuturor ai casei s stea tot timpul, zi si noapte, lng jiltul lui si s-1 distreze cu povestiri, pe care tot el le ntrerupea necontenit cu exclamatii, ca de pild: Tot ce spuneti e o minciun - fleacuri!"Cel mai mult avea de suferit Glafira Petrovna. El nu se putea descurca deloc fr dnsa, iar ea i ndeplinea pn la capt toate capriciile, desi uneori nu-i rspundea numaidect, ca nu cumva glasul s trdeze rutatea ce-o sugruma. si asa, crtind mereu, o mai duse bolnavul vreo doi ani si muri n cele dintii zile ale lunii mai, scos pe balcon, la soare. Glasa, Glaska. D-mi o supusoar, o supusoar, proast btr...", abia blbi limba-i mpleticit si fr s sfrseasc ultimul cuvnt, amuti pe veci. Glafira Petrovna, care tocmai atunci nsfcase ceasca de sup din minile majordomului, se opri, l privi n fat pe fratele su, si fcu domol o cruce mare si se ndeprt n tcere. Fiul lui, care era acolo, la fel nu scoase nici un cuvnt, se sprijini de balustrada balconului si mult vreme si plimb ochii prin livada nmiresmat si mbrcat48tcu totul n verdeat, strlucind sub razele aurii ale soarelui de primvar. El avea douzeci si trei de ani; ct de repede si pe nesimtite trecuser acesti douzeci si trei de ani!... Viata i se deschidea abia de-acum nainte.Capitolul XIInmormntndu-si printele si lsnd n seama aceleiasi Glafira Petrovna grija gospodriei si supravegherea vechililor, tnrul Lavretki plec la Moscova, unde-1 trgea intu-itia-i obscur, dar puternic, si ddea seama de lipsurile educatiei sale si avea de gnd, pe ct posibil, s recstige ceva din timpul pierdut, n ultimii cinci ani citise mult si vzuse cte ceva. Prin cap i trecuser multe gnduri. Orice profesor 1-ar fi invidiat pentru unele cunostinte; dar, n acelasi timp, nu stia multe lucruri pe care orice licean le stpnea de mult vreme. Lavretki recunostea c nu era independent; si ddea seama n tain c-i un om ciudat. Anglomanul i jucase o fars proast fiului su. Educatia extravagant si arta roadele. Ani n sir se supusese inconstient tatlui su; iar cnd, la urma urmei, ntelese cum stau lucrurile, faptul era mplinit, obiceiurile se nrdcinaser. Nu stia s se apropie de oameni. La douzeci si trei de ani, cu nepotolit sete de dragoste n inima-i umilit, el nc nu ndrznise s priveasc vreo femeie drept n ochi. Cu mintea-i limpede si sntoas, dar putintel cam greoaie, cu nclinarea-i spre ncptnare, visare si lene, ar fi trebuit s ajung de timpuriu n viitoarea vietii, pe cnd el fusese tinut ntr-o izolare nefireasc... si iat c cercul vrjit se destram, iar el sttea mai departe pe loc, nchis n sine nsusi. La anii si era rusinos s mbraci uniforma studenteasc; lui ns nu-i psa c se face de rs: cel putin aici i folosi educatia spartan, dezvoltndu-i dispretul fat de ceea

ce gndesc altii si,t 49fr nici o sfial, mbrc uniforma de student. Se nscrise la sectia fizico-matematic. Zdravn, cu obrajii rumeni, cu barba mare, tcut, fcea o impresie stranie asupra colegilor si. Acestia nici nu bnuiau c n brbatul aspru, care venea regulat la cursuri ntr-o sanie lat de tar, tras de doi cai, se ascunde aproape un copil. El le prea un fel de pedant ciudat, de care n-aveau nevoie si nu-1 cutau, iar el i ocolea, n primii doi ani petrecuti la universitate, leg prietenie cu un singur student, care-i preda limba latin. Studentul acesta, numit Mihalevici, un entuziast si un poet, l ndrgi sincer pe Lavretki si, cu totul ntmpltor, se fcu vinovat de o mare schimbare n soarta acestuia.O dat, la teatru (Mocealov era pe atunci n culmea gloriei, iar Lavretki nu pierdea nici un spectacol), el vzu o fat ntr-o loj de rangul nti. Cu toate c nici o femeie nu trecea pe dinaintea figurii sale posomorite fr a-1 face s-i tresalte inima, niciodat inima nu-i zvcni cu atta putere ca de data asta. Fata sedea nemiscat, cu coatele sprijinite pe marginea mbrcat n catifea a lojii. Fiecare trstur a chipului su brun, rotund si drglas trda tineretea ei plin de simtire. Un suflet plin de gingsie se rsfrngea n ochii si minunati, n privirea lor atent si catifelat pe sub genele fine, n zmbetul fugar al buzelor expresive, n nssi linia capului, a minilor si a gtului. Era mbrcat fermector. Alturi de dnsa sedea o femeie zbrcit si glbejit, de vreo patruzeci si cinci de ani, ntr-o rochie decoltat, cu o toc neagr pe cap, afisnd un zmbet sec pe o fat concentrat si inexpresiv; iar n fundul lojii se vedea un brbat n vrst, ntr-o redingot larg si cu o cravat mare. Avea un aer de mretie stupid si un fel de suspiciune servil n ochii mici. si cnise favoritii si musttile. Etala o frunte enorm fr nici o expresie si niste obraji mototoliti - dup toate aparentele era general n retragere. Lavretki nu-si mai lua ochii de la fata care-1 uluise. Deodat, usa lojii se deschise si intr Mihalevici. Aparitia acestui om,50taproape singurul su cunoscut din toat Moscova, n societatea unicei fete care-i absorbise ntreaga atentie, i se pru lui Lavretki ceva semnificativ si n acelasi timp straniu. Privind mai departe la fat, el bg de seam c toti cei din loj i se adresau lui Mihalevici ca unui vechi prieten. Spectacolul de pe scen ncet s-1 mai preocupe pe Lavretki. Nici Mocealov, care n seara aceea era n verv", nu-i produse impresia obisnuit. Intr-un moment foarte patetic, Lavretki se uit fr voie la frumoasa lui: era aplecat adnc nainte si obrajii i ardeau. Sub puterea privirii lui struitoare, ochii ei, atintiti spre scen, se ntoarser domol si se oprir asupra lui... Acesti ochi l urmrir toat noaptea, hi sfrsit, se rupsese bariera ridicat artificial. Tremura si ardea; iar a doua zi se duse la Mihalevici. De la acesta afl c frumoasa se numea Varvara Pavlovna Korobina. Btrnul si btrna, care sedeau lng ea n loj, erau printii ei; iar el, Mihalevici, i cunoscuse acum un an, pe cnd se afla n mprejurimile Moscovei, ca meditator vremelnic n familia contelui N. Entuziastul tnr o descrisese pe Varvara Pavlovna cu laude superlative. Ascult -m , frate, exclam Mihalevici cu o nvalnic muzicalitate n glas, care-1 caracteriza. Fata asta e o fiint uimitoare, genial, o artist n adevratul nteles al cuvntului si pe deasupra foarte cumsecade." Observnd din ntrebrile lui Lavretki impresia fcut asupr-i de Varvara Pavlovna, Mihalevici se art dispus s-i fie prezentat si adug c se afl n relatii foarte bune cu dnsii. Generalul cic

nu-i ctusi de putin orgolios, iar maic-sa e asa de proast, c aproape d n gropi. Lavretki se fcu rosu ca focul, bolborosi ceva nenteles si o lu la fug. Cinci zile ncheiate se lupt cu timiditatea sa; n ziua a sasea, tnrul spartan mbrc o uniform nou-nout si se puse la dispozitia lui Mihalevici, care, fiind un om al casei, se mrgini doar s-si treac pieptenele prin pr, si amndoi plecar la familia Korobin.t 51Capitolul XIIITatl Varvarei Pavlovna, Pa vel Korobin, general-maior n retragere, si fcuse veacul la Petersburg, n serviciu, n tinerete trecea drept un dansator abil si un bun ofiter combatant. Din pricina srciei sale, a fost aghiotantul a trei generali fr important, s-a cstorit cu fiica unuia dintre acestia, lund ca dot douzeci si cinci de mii de ruble, a prins n amnunt mestesugul instructiei si al paradelor. Cu chiu cu vai, n cele din urm, dup vreo douzeci de ani, a ajuns la gradul de general si i s-a dat comanda unui regiment. Atunci ar fi fost momentul s se odihnesc si s-si chiverniseasc, n tihn, averea. Tocmai asa se gndea si el, numai c a lucrat putintel cam nechibzuit. A nscocit un mijloc nou de a pune n circulatie spre folosul su banii statului; sistemul s-a dovedit minunat, ns autorul s-a scumpit la un moment neoportun. A fost denuntat; a iesit un bucluc mai mult dect neplcut: murdar... De bine, de ru, generalul s-a descurcat, totul a fost musamalizat, dar s-a ncheiat si cariera lui: a fost sftuit s treac n rezerv. Cam vreo doi ani s-a mai vnturat prin Petersburg, ndjduind c se va cuibri n vreun post convenabil la stat; dar postul n-a dat peste el. Fiic-sa a iesit din pension, cheltuielile cresteau din zi n zi... Clcndu-si pe inim, generalul s-a hotrt s se mute la Moscova, unde viata era mai ieftin. A nchiriat pe strada Staraia Koniusennaia o cas mititic si joas, cu blazon de un stnjen pe acoperis, ncepnd un trai nou de general moscovit n retragere si cheltuind 2 750 de ruble pe an. Moscova-i un oras ospitalier, bucuros s primeasc pe oricine si cu att mai mult pe generali. Silueta masiv a lui Pavel Petrovici, care pstra nc ceva din tinuta ostseasc, a nceput s apar cu regularitate n cele mai alese saloane din Moscova. Ceafa lui dezgolit, cu suvite de pr vopsit si cu panglica soioas a ordinului52tSfnta Anna, atrnnd peste cravata ca pana corbului, a ajuns bine cunoscut tuturor tinerilor plictisiti si palizi, care, n timpul dansului, rtceau posaci printre mesele de joc. Pavel Petrovici a stiut s se impun n societate; vorbea putin si pe nas, dup vechiul obicei - desigur, nu cu persoanele cu grad mare. Juca prudent crti, mnca moderat acas, iar ca oaspete ct sase... Despre sotia sa aproape n-aveai ce spune; i zicea Kalliopa Karlovna; ochiul stng i lcrima, de aceea Kalliopa Karlovna (care, n treact fie zis, era de origine nemteasc) se socotea femeie simtitoare si vesnic se temea de ceva. Prea mereu hmesit si purta rochii nguste de catifea, toc si brtri vechi suflate cu aur. Singura fiic a lui Pavel Petrovici si a Kalliopei Karlovna, Varvara Pavlovna, mplinise de-abia saptesprezece ani cnd a iesit de la pension, unde chiar dac lumea n-o considera cea mai frumoas - era n schimb cea mai desteapt si cea mai talentat la muzic. Absolvise pensionul cu diplom de onoare. Nu avea nici nousprezece ani, cnd a vzut-o Lavretki pentru ntia dat.Capitolul XIVSpartanului parc i se tiar picioarele cnd Mihalevici l introduse n salonul cam

nengrijit al familiei Korobin si-1 prezent gazdelor, ns sentimentul de sfial care puse st-pnire pe el se risipi repede. Buntatea nnscut a tuturor rusilor prea cam exagerat la general prin afabilitatea-i deosebit, caracteristic oamenilor putin cam scptati; gene-rleasa dispruse, nu stiu cum, destul de iute. n ceea ce o priveste pe Varvara Pavlovna, aceasta era asa de senin, st-pn pe sine si plin de blndete, c, n prezenta sa, oricine s-ar fi simtit de ndat ca la el acas. De altfel, toat fptura ei seductoare, ochii zmbitori, umerii usor rotunjiti si minilet 53de un roz-pal, mersul usor si n acelasi timp parc obosit, nsusi sunetul vocii sale, trgnat si dulce, rspndeau un farmec vag - ca un parfum fin - dar struitor, o ncntare discret, deocamdat pudic, ceva ce nu se poate exprima n cuvinte, dar care tulbur si trezeste, binenteles, nu sfiiciune. Lavretki aduse vorba despre teatru, despre ultimul spectacol. Ea ncepu ndat o discutie n jurul lui Mocealov si nu se mrgini la simple exclamatii si suspine, ci, cu un spirit feminin ptrunztor, fcu cteva observatii pertinente cu privire la jocul lui. Mihalevici aminti de muzic. Fr s se intimideze, ea se asez la pian si cnt cu sigurant cteva din mazurcile lui Chopin, la mod n ultimul timp. Veni ora mesei; Lavretki vru s plece, ns fu retinut. La mas, generalul l trat cu un Laffite bun (pentru acest vin, lacheul generalului plec n grab, cu un birjar, pn la Depret). Seara trziu, Lavretki se ntoarse acas si, ntr-o nmrmurire vrjit, sttu mult timp fr s se dezbrace, acoperindu-si ochii cu mna. I se prea c de-abia acum ntelegea rostul vietii. Toate prezumtiile si intentiile de pn atunci se risipiser dintr-o dat, se fcuser praf si pulbere. Sufletul ntreg i se contopi ntr-o singur simtire, ntr-o dorint unic aceea de a fi fericit, a poseda, a fi iubit, a se bucura de dulcea dragoste a femeii. Din ziua aceea, Lavretki ncepu s viziteze des casa familiei Korobin. Dup o jumtate de an, i fcu Varvarei Pavlovna declaratia de dragoste si o ceru n cstorie. Cererea i fu primit. Generalul, de mult vreme, poate chiar n ajunul primei vizite fcute de Lavretki, l ntrebase pe Mihalevici cti iobagi stpnea Lavretki; Varvara Pavlovna, care si pstrase obis-nuita-i liniste si senintate sufleteasc tot timpul ct i fcuse tnrul curte, ba si n momentul declaratiei sale, nssi Varvara Pavlovna stia foarte bine c are un logodnic bogat; iar Kalliopa Karlovna se gndi: Meine Tochter macht eine schone Prtie" si si cumpr o toc nou.54tCapitolul XVAsadar, cererea n cstorie i fu primit lui Lavretki, dar cu anumite conditii, n primul rnd, el fu nevoit s prseasc numaidect universitatea. Cci cine se cstoreste cu un student, si ce idee nstrusnic pe un mosier bogat, n vrst de douzeci si sase de ani, s nvete ca un scolar? n al doilea rnd, Varvara Pavlovna si lu sarcina s comande si s cumpere trusoul, ba chiar s aleag si darurile din partea logodnicului. Ea avea destul simt practic, mult gust, o pasiune deosebit pentru confort si o nemrginit abilitate n a si-1 procura. Aceast abilitate l uimi cu totul pe Lavretki, cnd - imediat dup nunt - plec la Lavriki, mpreun cu sotia sa. Intr-un rdvan comod, cumprat de ea. Ct de bine erau gndite, potrivite si prevzute de Varvara Pavlovna toate cele ce-1 nconjurau! Ce minunate articole de voiaj aprur prin diferite colturi! Ce truse ncnttoare de toalet si ce servicii de cafea! si ct de drglas pregtea Varvara Pavlovna, cu mna ei, cafeaua de dimineat! De altfel, atunci nu-i ardea lui Lavretki s stea si s observe: se simtea ntr-al

noulea cer, se mbta de fericire, lsndu-se purtat de ea ca un prunc... Era nevinovat ca un copil acest tnr Alcide. Nu degeaba toat fiinta tinerei sale sotii radia atta farmec si nu fr temei fgduia ea simturilor o bogtie tainic de voluptti nemaincercate, pstrnd n adncul fiintei sale mai mult dect exterioriza. Sosind la Lavriki n toiul verii, stpna gsi casa murdar si ntunecoas, slujitorimea ridicol si nvechit; dar nu socoti de cuviint s-i sufle sotului vreo vorb. Dac ar fi avut de gnd s se stabileasc la Lavriki, ar fi schimbat totul, ncepmd, binenteles, cu casa. Dar ideea de a rmne n acest coltisor uitat n step nu-i trecuse prin cap nici o clip. Ea se simtea n cas ca ntr-un cort, ndurnd cu resemnare toate neajunsurile si lundu-le usurel peste picior.t 55Marfa Timofeevna sosi s-si vad pupilul; ea-i plcu foarte mult Varvarei Pavlovna, care ns nu-i fu acesteia deloc pe plac. Nici cu Glafira Petrovna noua stpn nu se ntelese; ea ar fi lsat-o n pace, dar batonului Korobin i veni gustul s-si bage nasul n afacerile ginerelui. S administrezi averea unei rude att de apropiate, spunea el, nu-i rusinos nici pentru un general." Se poate presupune c Pa vel Petrovici nu ar fi gsit umilitor s administreze chiar averea unui om cu totul strin. Varvara Pavlovna si desfsur atacul cu foarte mult iscusint. Fr s se fac remarcat, cufundat pesemne cu totul n fericirea netulburat a lunii de miere, n viata linistit de la tar, n muzic si n lectur, ncet-ncet o scoase din srite pe Glafira, nct aceasta, ntr-o bun dimineat, intr ca turbat n biroul lui Lavretki si, aruncndu-i pe mas mnunchiul de chei, i declar c nu mai este n stare s se ngrijeasc de gospodrie si c nu mai vrea s rmn la tar. Pregtit din timp, dup toate regulile cuvenite, Lavretki consimti pe loc la plecarea ei. Glafira Petrovna nu se astepta la asa ceva. Bine, spuse, si ochii i se ntunecar, vd c-s de prisos! stiu cine m alung de aici, din cuibul neamului meu. Numai s tii minte cuvintele mele, nepoate: