148

12.2 Lucrări asupra familiilor de albine

în luna DECEMBRIE (după ing.Nicolae Foti, ing.Ion Barac, Constantin Antonescu, Eleodor Gh.Bistriceanu, dr. Vasilică Savu, dr.Agripina

Șapcaliu, Radu Vancea, ing.Vasile Deaconu, dr.ing.Eliza Căuia, prof.univ.dr.ing.Petre Iordache şi Veronica Mara Mîndru)

Fig.12.1 Stupina în decembrie 2016

ACŢIUNI PRIORITARE ÎN LUNA DECEMBRIE: - supravegherea și controlul modului de iernare a familiilor de albine și asigurarea

liniștii în stupină; - înlesnirea și supravegherea zborurilor de curățire; - îndepărtarea zăpezii și gheții de pe stupi și de pe scândurile de zbor ale

urdinișurilor; - protejarea suplimentară a stupinei contra vânturilor reci și - continuarea reparării utilajelor, însârmarea ramelor și fixarea fagurilor artificiali.

Se poate spune că luna decembrie, numită și „undrea”,este luna de odihnă a

albinelor dar ea reprezintă și prima lună de iarnă astronomică. La 21 decembrie este cea mai scurtă zi – solstițiul de iarnă. Acum albinele nu mai au zile de ieșire pentru zboruri de curățire, iar dacă le au, acestea sunt foarte rare și de scurtă durată. Astfel, putem spune că odată cu eclozionarea ultimului puiet din cuib, începe iernarea albinelor care durează până la începerea din nou a creșterii puietului în primăvară. Albinele vor petrece acest repaus de iarnă organizate în ghemul de iernare. Formarea ghemului de iernare are loc odată cu scăderea temperaturii mediului ambiant sub 10oC. La 8oC albinele părăsesc fagurii laterali, îngrămădindu-se cele mai multe pe fagurii

149

centrali, rămânând din ce în ce mai puține pe fagurii mărginași. Albinele ocupă celulele egale din care a ieșit ultimul puiet, precum și intervalul dintre faguri până la limita celulelor ocupate de albine. Familiile de albine puternice, cu populație mare, pentru a-și asigura aerisirea, își poziționează cuibul în apropierea urdinișului, iar cele slabe, mai sensibile la curenți, mai departe de urdiniș. Între temperatura mediului ambiant și densitatea ghemului de iernare există o corelație strânsă: când temperatura mediului scade, ghemul se strânge, coaja lui se îngroașă iar pierderile de căldură se diminuează, pe când atunci când temperatura mediului ambiant crește, ghemul se afânează, iar temperatura internă scade până la limita tolerată de albine. Astfel această comportare permite albinelor să ierneze bine și să reziste la geruri mari cu condiția să aibă suficiente rezerve de hrană.

Fig.12.2 Albine la suprafața ghemului

Fig.12.3 Ghem de iernare

Cercetătorul în apicultură A.Bȕdel descrie reacțiile albinelor în ghemul de iernare în funcție de evoluțiile temperaturii mediului ambiant, astfel:

- la temperaturi de 0oC albinele din ghem se dispun dens în două straturi, un strat îngrămădindu-se în partea de jos către exterior cu poziția corpului în sensul ghemului și în celălalt strat, din interior, albinele sunt răsfirate primind aerul de împrospătare;

- la temperaturi de sub 0oC se constitue încă un strat protector și acum în cele trei straturi albinele rămân răsfirate și efectuează diferite mișcări, cele din stratul al doilea stau cu capul în sus, iar albinele în jos din stratul exterior sunt orientate cu capul spre centru și

- la temperaturi exterioare de - 20oC stratul al doilea dispare, coaja se îngroașe mult și ghemul se restrânge ca dimensiuni. Ca urmare a schimbului permanent de hrană și căldură din interiorul spre exteriorul

ghemului de iernare, albinele din coajă nu rămân niciodată la temperaturi mai mici de +7oC. Cu cât temperatura exterioară este mai scăzută, cu atât albinele din coaja ghemului se strâng mai mult unele în altele, motiv pentru care aerul pătrunde greu spre interiorul acesteia. Prin faptul că albinele respiră continuu, în ghem crește concentrația de bioxid de carbon până la 3%, moment în care albinele intră întro stare de semihibernare, diminuându-și activitatea metabolică. În urma acestei scăderi a activității metabolice se constată un consum scăzut de hrană, o reducere a uzurii organice și o acumulare mai scăzută de reziduri în punga rectală. Datorită faptului că în imediata apropiere a ghemului se găsesc provizii de hrană compuse din miere și păstură albinele care se află în partea superioară a ghemului iau din aceste rezerve și le transmit celorlalte și odată cu consumul de provizii ghemul se deplasează treptat tot mai sus spre proviziile de hrană. Perioada de iernare se împarte în două semiperioade:

150

- prima de la eclozionarea ultimului puiet până la începerea depunerii ouălor, caracterizată prin temperaturi scăzute în interiorul ghemului ( 14 – 20oC) și cea mai redusă activitate a albinelor și

- a doua, care începe odată cu creșterea puietului, când temperatura în ghem ajunge la 34 – 35oC, iar activitatea albinelor este mai intensă.

Principalele acțiuni și lucrări care trebuiesc executate în această lună sunt descrise în subcapitolele care urmează.

12.2.1 Supravegherea și controlul modului de iernare a familiilor de albine și asigurarea linștii în stupină

În general în această perioadă activitatea în stupină se rezumă la asigurarea liniștii acesteia și îndreptarea deficiențelor constatate. Se reduc la minim intervențiile în stupii familiilor de albine, fiind cunoscut aspectul că zgomotul cel mai mic provoacă neliniște, urmată de creșterea consumului de hrană, de ridicarea temperaturii în ghem, putându-se chiar ajunge la declanșarea prematură a ouatului reginei și astfel, la apariția extratimpurie a puietului, lucru nedorit. Controlul mersului iernarii trebuie facut concret, la fața locului astfel că fiecare stup va fi atent observat si ascultat procedând conform indicațiilor de la Capitolul 11 (vezi subcapitolul 11.2.2). La familiile de albine la care se observă un consum ridicat de hrană, se va căuta cauza, aceasta putând fi generată de prezența rozătoarelor, zgomote puternice ș.a.m.d. De asemenea, consumul mare de hrană poate fi cauzat de neizolarea corespunzătoare a stupilor împotriva frigului. După depistarea cauzelor, acestea se înlătură de urgență. Lipsa hranei se va rezolva prin introducerea de faguri cu miere în interiorul ghemului, dar nu în centrul lui, prin îndepărtarea cu grijă a fagurilor ocupați de ghem, astfel ca să se desprindă cât mai puține albine din ghem. În caz că există lipsă de faguri cu miere suplimentarea hranei se face cu turte de substanțe zaharoase adecvate. Remedierea cazurilor când apar pete de diaree în cantitate mare este mai laborioasă deoarece se impune trecerea familiei de albine întrun stup nou pe faguri curați ceea ce duce la pierderi de albine. Este de dorit ca remedierea deficiențelor mai sus arătate să se facă în zile senine, liniștite, pe cât posibil însorite, cu folosirea de cât mai puțin fum. Dacă lucrarea se efectuează după o ninsoare, zăpada din jurul stupului familiei la care se intervine se curăță de pe jos, din jurul acestuia și se pun cartoane sau alte material termoizolante pentru ca astfel albinele să nu cadă pe zăpadă și să amorțească. Vizitarea periodică - cel puțin săptamânal sau o dată la 10 zile a stupinei are și un alt scop principal anume acela de a asigura liniștea deplină în incinta, pe vatra de iernare ca și în fiecare stup. A neliniști albinele, a provoca deranjul lor datorită pătrunderii șoarecilor în stupi, datorită atacului ciocănitorilor sau pițigoilor, datorită trepidațiilor, zgomotelor, lovirii sau răsturnarii stupilor de către animale domestice sau sălbatice și chiar de către hoți ori alți răufăcatori înseamnă de fapt pierderi grave de efectiv, pagube care de obicei nu mai pot fi recuperate.

Fig.12.4 Ciocănitoare

Fig.12.5 Stup găurit

de ciocănitoare

Fig.12.6 Pițigoi

151

Referindu-ne la atacul ciocănitorilor (fig.12.4) și/sau pițigoilor (fig.12.6) trebuie reamintit că aceste păsări ne pot provoca pagube însemnate familiilor de albine, astfel ciocănitoarea perforează pereții (fig.12.5) stupilor, iar pițigoii se așează pe scândurile de zbor ale urdinișurilor și ciocănind în pereții stupilor provoacă desprinderea albinelor din ghemul de iernare și ieșirea lor la urdiniș de unde le mănâncă.

Fig.12.7 Sperietori sub formă de păsări răpitoare

Preîntâmpinarea acestor atacuri se poate obține prin suspendarea deasupra stupinei, la 2 - 3 m înălțime a unor sârme de care sunt legate fie cutii metalice cu pietricele, care fac zgomote la adierea vântului, sau mai eficient, a unor sperietori care reprezintă păsări răpitoare (bufnițe, ulii sau ereți).

Fig.12.8 Atacul ursului asupra stupului

În cazurile când vetrele de iernare sunt amplasate în zone montane acestea pot fi vizitate de urși care, pentru a ajunge la miere, distrug stupii și de asemenea, amplasarea stupinelor în păduri unde sunt mistreți prezintă pericolul ca stupii să fie răsturnați de aceștia în drumul lor. Pentru protecția stupinelor în astfel de cazuri se poate apela la instalarea de garduri electrice.

Fig.12.9 Protecția stupinei împotriva urșilor și mistreților prin garduri electrice

152

12.2.2 Înlesnirea și supravegherea zborurilor de curățire

Fig.12.10 Albine în zbor de curățire

Fig.12.11 Albine înghețate la zborul de curățire

Dacă în luna decembrie apar în cursul unor zile și perioade cu temperaturi cuprinse între +12 -+14°C evident că acestea înlesnesc zboruri de curățire (fig.12.10) care, dealtfel, sunt foarte bine venite. Anterior, pentru favorizarea zborurilor de curățire din zilele frumoase, se vor elimina albinele moarte de la urdiniș (cu ajutorul unei sârme îndoită la unul din capete) și, pentru a preîntâmpina înghețarea albinelor (fig.12.11) neapărat în fața urdinișurilor se vor posta diverse materiale termoizolante (paie, cartoane, plăci polistiren etc). Pentru favorizarea și buna desfășurare a zborurilor de curățire se va ține cont de indicațiile de la capitolele 1, 2 și 11 (vezi subcapitolele 1.2.3, 2.2.3 și 11.2.3).

12.2.3 Îndepărtarea zăpezii și gheții de pe stupi și de pe scândurile de zbor ale urdinișurilor

Fig.12.12 Aspect de iarnă în stupina (după Iosif Pascu)

153

Evident, în această lună vor fi și perioade în care zăpada va acoperi vatra stupinei și stupii acesteia. Este de reținut că zăpada afânată, neînghețată, este permeabilă lăsând aerul să circule dar dacă aceasta îngheață ea devine impermeabilă și astfel stupii se pot sufoca. Deci se impune curățarea zăpezii de pe și dintre stupi și de la urdinișuri. Această curățare se va face cu grijă neprovocând zgomote și zguduituri ale stupilor care ar duce la neliniștirea albinelor.

12.2.4 Protejarea suplimentară a stupinei contra vânturilor reci

a) gard permanent

b) gard provizoriu (după stupăritul.forum.ro) Fig.12.13 Garduri de protecție împotriva vânturilor și viscolelor

În cadrul inspecțiilor în stupine poate apărea constatarea că stupi familiilor de albine sunt în bătaia unor vânturi și viscole, fapt ce ar afecta grav iernarea lor în bune condițiuni. Dacă stupi stupinei nu sunt adăpostiți lângă un gard permanent, sau acesta nu este suficient, se poate instala unul provizoriu constituit din stâlpi de susținere și folie adecvată.

12.2.5 Continuarea reparării utilajelor, însârmarea ramelor și fixarea fagurilor artificiali

Acum, se poate continua verificarea, dezinfecția și recondiționarea atentă a utilajelor, uneltelor și diverselor materiale din dotarea stupinei acestea trebuind să fie pregătite pentru noul sezon apicol activ. Dezinfecția se va face ținând cont de indicațiile de la Capitolul 10 (vezi subcapitolul 10.2.7)..

Fig.12.14 Încheierea ramelor

Fig.12.15 Însârmarea ramelor

Fig.12.16 Rame însârmate

De asemenea, reformarea și topirea fagurilor, extragerea și condiționarea cerii este o acțiune care trebuie continuată. Dacă trebuie, se va completa necesarul de rame încheiate și însârmate.