3 - ªi acum sã facem- caietul 27 -

- Cugetãri, poezii ºi proverbe -de

Traian Dorz

Slãvit sã fie Domnul!

Acum sã facem

Acum sã facem ce-am promiscînd legãmîntul dulceal nostru nume nou l-a scrisîn Cartea de sub Cruceºi cînd avîntul fericital sfintei inspiraþiide zborul lui ne-a-nvrednicitpe-a cerurilor spaþii.

Sã facem cinste lui Hristosc-o viaþã de iubireîn care tot ce e frumossã capete-mplinire

în gînd, în faptã ºi-n cuvîntcu roduri de luminãîn profunzimi ºi-n lãrgãmîntpe-o-ntindere divinã.

Sã facem fii lui Dumnezeudin lacrimi ºi cîntarecu-al Adevãrului Credeudin zare pînã-n zaresã facem voii lui Isusdeschidere slãvitãsã ne primeascã Tatãl Suscu slujba împlinitã.

Isus HristosUnica noastrã Iubire

ºi Eternul nostru AdevãrSlavã veºnicã Þie...

Pentru dragostea cu care ne-ai cãutatºi ne-ai gãsit ºi ne-ai rãscumpãrat

pentru rãbdarea cu care ne-ai învãþatºi ne-ai iertat ºi ne-ai mustrat

pentru încrederea pe care ne-ai arãtat-osocotindu-ne vrednici de slujba Ta

pentru harul sfînt cu care ne-ai inspiratdîndu-ne un dar ºi un cîntec divin

pentru sudoarea muncii devotatepentru înãlþimile rugãciunii fierbinþipentru jertfele dragostei statorniceºi pentru arºiþele suferinþei creatoareprin care ne-ai primit ascultarea totalãdevotamentul total pentru Tineºi rodul total pentru Duhul Sfînt,

Slavã veºnicã ÞieEternul nostru Adevãrºi Unica noastrã Iubire

Isus Hristos.Amin.

Ce-am fãcut?

Ce-am fãcut din ce ne-aveammarea datoriepentru care promiteamstarea cea mai vie- Ce-am fãcut pentru Isusce ne-a dat viaþasã-I vedem odatã Susfericitã Faþa?

Ce-am fãcut pentru-acest neamce ne-a dat fiinþapentru care ne puneamsfîntã juruinþapentru cei ce ne-nconjurcît se-ntinde zareacãci spre mîntuirea lorne-am primit chemarea...

Ce-am fãcut, o, ce-am fãcutdin ce-am spus cu toþiisã-nzestrãm cu sfînt avutfiii ºi nepoþiice-am lucrat ca sã grãbimsfînta-mpãrãþieunde fericiþi sã fimtoþi pe veºnicie?

N-am fãcut nici eu nici tun-am fãcut nici unii- haideþi sã luãm de-acumcalea-nþelepciuniisã rãscumpãrãm frumosoriºice clipitãsã ne poatã-afla Hristosslujba împlinitã.

61 - Gust ºi luminã

1 - Domnul Isus a trimis pe ucenicii Sãi în lume ca sarea pãmîntului ºi lumina lumii, cerîndu-le gust ºiluminã.

Fãrã gust, sarea n-are nici un preþ. Fãrã luminã, o fãclie n-are nici un rost. Fãrã bunãtate ºi fãrã înþelepciuneºi credinciosul este la fel.

2 - Hristos Domnul plecînd în cer i-a lãsat în locul Sãu pe ai Lui - dar le-a dat aceste semne dupã care vorfi recunoscuþi de Tatãl ºi cunoscuþi de lume; gustul ºi lumina. Bunãtatea ºi înþelepciunea. Dragostea ºi Adevãrul.

Cine le are pe acestea face cinste Domnului sãu. Cine nu le are, face ocarã locului pe care îl ocupã.

3 - Un loc ocupat promite, dar ºi ameninþã. Dã ºi drepturi dar pretinde ºi datorii. Oferã ºi cinste, dar obligãºi la rãspunderi.

Amîndouã aceste condiþii merg împreunã ºi una depinde de cealaltã. Cine profitã de avantajul unui loc, dar nesocoteºte datoria, - acela este un nelegiuit. ªi cu cît este rãbdat mai

îndelung, cu atîta va fi ºi osîndit mai greu.

4 - Noi avem un loc în biserica Domnului ºi în adunarea lui Hristos; locul acesta este sfînt, chiar dacã n-arfi din frunte, ci ar fi cel mai din urmã. Orice obiect din casa lui Dumnezeu este sfînt, fiindcã are o misiune sfîntãacolo. ªi cînd a fost aºezat acolo a fost sfinþit pentru aceastã misiune. Cu atît mai mult cele din locul dintîi.

Dar dacã vasul acesta cade ºi se sparge, ori se murdãreºte, el nu mai poate fi folosit ºi sfîrºeºte prin a fiaruncat afarã.

Oare cu un credincios în adunarea lui Dumnezeu nu este tot la fel?

5 - Vine împãratul sã-ºi controleze nuntaºii dacã au haina de nuntã sau nu o au... Vine Tatãl ceresc sã-ªicerceteze pe cei din biserica Sa, dacã au naºterea din nou - sau nu.

Ce va rãspunde cel ce nu o are cînd va fi întrebat: Prietene, cum ai intrat tu aici? Un om murdar într-un locsfînt?...

6 - Vine Stãpînul sã-ªi vadã smochinii din via Sa... Cum va rãspunde cel gãsit de ani de zile la rînd, fãrãrod?

Nu ne înspãimîntã oare securea înfiptã la rãdãcinã? (Matei 3, 10).

7 - Vine Vierul sã-ªi cerceteze mlãdiþele dacã sînt în viþã ori nu, dacã sînt roditoare ori nu, dacã sînt verzisau nu.

Nu ne înspãimîntã oare focul care este deja aprins? (Ioan 15, 6).

8 - Uitaþi-vã dar nu numai la bunãtatea ci ºi la asprimea lui Dumnezeu... asprime faþã de cei care au cãzutdin bunãtate faþã de noi, dacã nu încetãm sã rãmînem în bunãtatea asta... altfel, vom fi tãiaþi ºi noi (Rom. 11,22). Nu uitaþi de asprimea lui Dumnezeu...

Cãci grozav lucru este sã cazi în mîinile asprimii Lui (Evrei 10, 31).

9 - Ce cuvinte de foc ºi ce porunci Dumnezeieºti sînt acestea! Cum ar fi trebuit ele sã trãiascã strãlucind peveci atît pe cerul cît ºi pe pãmîntul din faþa bisericii lui Hristos, în orice loc, în orice vreme ºi în orice condiþiiar fi ajuns ea, mai ales în faþa celor din fruntea ei!

10 - Nu numai pentru cã aceste datorii întruchipeazã voia ºi dorinþa Dumnezeului nostru care ne esteCreatorul ºi Stãpînul, dar ºi fiindcã tocmai în chiar împlinirea acestor datorii stã toatã chemarea ºi viaþa pentrucare a fost creatã ea, biserica Lui.

11 - Au fost niºte perioade minunate în viaþa bisericii lui Hristos, mai ales la începuturile ei, cînd ºi-auîmplinit în cel mai fericit fel datoria sa, fiecare din mãdularele ei.

Dar pe mãsurã ce anii s-au adãugat ºi aria s-a lãrgit, frumosul ºuvoi al binefacerilor a slãbit mereu, gustuls-a pierdut ºi lumina a slãbit.

12 - Sarea a fost copleºitã de stricãciune, lumina a fost copleºitã de întuneric ºi verdeaþa a fost copleºitã deuscãciune.

Pãcatul a început sã devinã obiºnuinþã, pofta necesitate ºi neascultarea tradiþie.

13 - În locul sfînt al lui Hristos s-au înghesuit oameni ai lui satana. Izvorul curat ºi limpede care curgea atîtde frumos, a început sã leneveascã, sã se întindã ºi sã se lãþeascã umplîndu-se de tot felul de vieþuitoare necuratefaþã de Dumnezeu, contrare faþã de Hristos ºi vrãjmaºe Duhului Sfînt.

14 - Unde se mai poate vedea astãzi o iniþiativã sfîntã ºi vie din partea oficialitãþilor bisericeºti, direct pentruHristos ºi pentru semeni? Unde este sarea curatã, lumina dulce, roada gustoasã?

E plinã lumea de locuri de pierzare ºi putrefacþie sufleteascã. E plinã lumea de spitale neîncãpãtoare... de închisori cu cîte 3-4 rînduri de paturi suprapuse... de aziluri de

bãtrîni rãmaºi fãrã nimeni pe lume... De orfelinate unde putrezesc cei mai nefericiþi copii... De case de nebunicu cele mai îngrozitoare condiþii... Hristos suferã acolo cumplit prin fiecare dintre aceste neînsemnate creaturiale Sale. Unde este biserica milei?

15 - Numai cine se duce neoficial sã vadã aceste locuri îºi dã cu adevãrat seama ce putrejune este acolo!

16 - Ce ºtiu bisericile oficiale de astãzi, ori mai marii lor, despre toate acestea? Ce ºtiu astãzi acesteinstituþii, singurele care nu cunosc nici o lipsã ºi nu lucreazã niciodatã în pierderi materiale - despre cumplitelesuferinþe, niciodatã alinate îndeajuns - de acolo?

17 - Pe lîngã toate aceste case de jale, mai marii ca ºi mai micii instituþiilor clericale trec astãzi în maºinielegante legãnîndu-ºi grãsimea trupurilor sãtule ºi leneºe pe pernele cele mai moi ºi în podoabele cele maiscumpe, - fãrã nici sã se gîndeascã unde a ajuns Hristos ºi ce suferã El!

18 - Se alocã anual fonduri imense pentru formalitãþi ceremoniale, pentru exterioare ºi interioare arãtoase,pentru comoditãþi aducãtoare de desfrîu ºi insolenþã... Dar care dintre cei care au cu ce ºi pot ajuta, ei care tocmaipentru asta AU ºi POT, ca sã ajute... care dintre ei se duce sã verse o cît de micã parte din beneficiul lor, - acolounde putrezesc ºi mor aceºti nefericiþi ai lui Hristos?

19 - Au fãcut însã aceasta ºi o mai fac doar acei care îºi au ºi-ºi pãstreazã gustul de a sãra - ºi sãreazã. ªiharul de-a lumina - ºi lumineazã...

Doar sufletele nãscute din nou care sînt partea cea sãnãtoasã, dar ºi cea mai sãracã, din trupul bolnav - ºiîn mare parte uscat - al bisericii lui Hristos.

20 - Aproape totdeauna cei mai mari care nu fac pentru cã nu vor sã facã, mai mãresc rãul ºi prinîmpiedicarea celor mai mici care ar face atît cît pot.

Totuºi, datoria ºi rãspunderea rãmîn necruþãtoare pentru toþi, a fiecãruia dupã puterea ºi condiþia sa. Dar în ziua cercetãrii Împãratului, Stãpînului ºi Judecãtorului Drept, fiecare îºi va primi rãsplata ori osînda

pe care o meritã dupã tot ce a putut ºi a fãcut. Sau nu. Dumnezeul nostru, trezeºte-ne acum - ºi nu atunci. Amin.

Laudele Tale

Laudele TaleDulce Domnul meumi le dai pe calebucurii mereuele-mi schimbã stareade amar ºi chinbinecuvîntareadîndu-mi-o deplin.

Dulce Domnul meu, Dulce Domnul meulaudele Tale le iubesc mereu.

Lacrimile Talepun în ochii meicerul blînd cu-a saleraze ºi scîntei

ele-mi spalã vinaîntr-un har divinpacea ºi luminadîndu-mi-o deplin.

Dulce Domnul meu, Dulce Domnul meulacrimile Tale le iubesc mereu.

Sfaturile Talesufletu-mi sfinþescele de greºalesufletu-mi ferescele-mi dau priviriiCerul Tãu seninpacea mîntuiriidîndu-mi-o deplin.

Sfatul bun, la vremea sae cît o comoarã greade-l asculþi ºi-l preþuieºtiai cîºtig cît nici gîndeºti.

Nici un dar nu preþuieºte cît un sfat mîntuitorfericit cine-l primeºte ºi-l urmeazã-ascultãtor.

+

N-asculta la sfatul celui rãtãcit ºi încurcatvezi din felul cum trãieºtece om meritã-ascultat.

62 - Luminã ºi întuneric

1 - Existã luminã trupeascã ºi existã luminã sufleteascã - dupã cum existã ºi întuneric la fel. Existã orbi de ochii trupeºti, iar aceºtia sînt nefericiþi. Dar existã orbi de ochii sufleteºti - iar aceºtia sînt

sigur cei mai nefericiþi dintre toþi oamenii.

2 - Este o mare nenorocire cînd un trup nu poate vedea ºi cunoaºte soarele - dar este o ºi mai marenenorocire cînd un suflet nu-L poate vedea ºi cunoaºte pe Hristos.

Cãci cît de necesar este soarele pentru trup, de o mie de ori este mai necesar Hristos pentru suflet.

3 - Soarele trupesc ne dã pîinea ºi cartea care ne sînt necesare pentru existenþa aceasta trecãtoare. DarHristos ne dã mîntuirea care ne este cea mai necesarã nu numai pentru existenþa viitoare ºi veºnicã, - ci chiar ºipentru asta.

4 - Analfabetismul este una dintre cele mai mari nenorociri ale multor oameni ºi ale multor neamuri de pepãmînt. Fãrã lumina cãrþii, într-adevãr omul trãieºte ºi moare într-un mare întuneric.

Dar ºi prea multã cunoaºtere lumeascã, iatã cã se aratã ca o sabie cu douã tãiºuri. Prea multã învãþãturã i-adus ºi îi duce pe mulþi în altfel de întuneric, în îngîmfarea ºi exagerarea necontrolatã - care îl face pe omul carecunoaºte, de o mie de ori mai nefericit decît cel necunoscãtor.

5 - Mîntuitorul nostru Înþelept ºi Smerit a spus odatã: Dacã aþi fi orbi (dacã aþi fi analfabeþi) n-aþi avea pãcat.Dar fiindcã ziceþi: vedem, - pãcatul vostru rãmîne.

6 - Un om care nu cunoaºte nimic desigur este nefericit - ºi se pierde, dacã se pierde, numai pe el singur,sau pe încã unul sau doi orbi care se iau dupã el.

Dar un om care cunoaºte rãu, este de o mie de ori mai nefericit - ºi nu se pierde numai pe el singur ci maipoate pierde pe mulþi.

7 - Toate popoarele din lume se luptã sã-ºi lichideze analfabetismul firesc. Se fac cursuri, se iniþiazã acþiuni,se depun eforturi ºi cheltuieli mari pentru a-i scoate pe oameni din întunericul neºtiinþei la lumina cãrþii... ªiaceasta desigur este un lucru bun.

Dar cîte popoare ºi þãri oare se luptã sã-ºi scoatã pe cetãþenii lor din analfabetismul pãcatului la luminacunoaºterii lui Dumnezeu?...

8 - Se fac expoziþii de cãrþi... se organizeazã sãptãmîna cãrþii, luna cãrþii, casele cãrþii... Dar cine organizeazã rãspîndirea Bibliei, luna Bibliei, cercurile de lecturã Biblicã, Cartea cãrþilor, Cartea

mîntuirii, Cartea sufletului, - pentru lichidarea analfabetismului duhovnicesc?

9 - Cu cît este mai multã cartea trupeascã, cu atîta scade nivelul sufletesc. Dar dacã mãcar în aceiaºi mãsurã s-ar rãspîndi ºi Biblia ºi cartea sufleteascã, - cu cît mai minunat ar progresa

ºi mai sãnãtos adevãrata culturã chiar ºi în ce priveºte partea trupeascã!

10 - Ce fac instituþiile religioase (dacã mãcar nu fac oficial nici un fel de acþiune pentru ameliorarealipsurilor lor trupeºti ale celor suferinzi) - ce fac mãcar pentru ameliorarea lipsei sufleteºti ale oamenilor? Cãciîn aceastã lipsã nu sînt numai cei închiºi în vreun loc împrejmuit - ci toþi oamenii care miºunã pretutindeni?

11 - Bisericile se mai îngrijesc - de bine, de rãu - de cei 2-3 sau 20-30 ori 200-300 - care vin în bisericãodatã pe sãptãmînã, sau pe lunã, sau pe an...

Dar cine se îngrijeºte de ceilalþi mii ºi mii care nu vin decît cînd îi duc alþii în sicriu?

12 - Comerþul se duce pînã la omul cumpãrãtor, la colþul strãzilor, la locul lor de muncã, ori chiar la poartacasei sale îmbiindu-l ºi înzestrîndu-l cu darurile lui.

Educaþia se duce la fel, îmbiindu-l ºi ea pe om cu cunoaºterea ei. Distracþiile tot aºa, merg îmbiindu-l ºi ele cu pãcatul lor. Numai biserica, instituþia lui Hristos, oare de ce nu face ºi ea la fel, cînd de darurile ei au cea mai mare

nevoie toþi oamenii din lume - ºi faþã de care ea este mai datoare decît comerþul, decît educaþia, decît distracþiile?

13 - Unde sînt scriitorii duhovniceºti? Unde poezia, unde cîntarea sfîntã, unde propovãduitorii lui Hristoscare ar trebui sã împînzeascã toate drumurile, toate oraºele, toate nevoile?

14 - Unde este Biblia, rãspînditã în tiraje de masã, acum cînd este cea mai mare nevoie de ea - ºi cînd uniitocmai dintre cei obligaþi s-o rãspîndeascã - se luptã sã depãrteze poporul de ea... ªi chiar sã o smulgã din mîinilecare o mai au?

15 - Unde este mãcar cartea de rugãciuni, mãcar calendarul creºtin, mãcar o gazetã, o carte de îndrumaresufleteascã, pentru milioanele ºi milioanele de analfabeþi total, în ce priveºte orice cunoºtinþã sufleteascã, - într-oþarã cu tradiþie creºtinã de milenii?

Atîtea instituþii creºtine, cu mii ºi mii de salariaþi ºi cu atît de umflate pretenþii de monopolism sufletesc ºide misionarism evanghelic - ce fac practic, pentru Hristos?

16 - Cine se ocupã mai ales de analfabetizarea creºtinã a tineretului ºi copiilor? Unde este cartea pentru ei?Unde sînt cursurile de îndrumare? Unde este biserica dintre ei ºi pentru ei?

17 - Tineretul este viitorul unui neam, al unei biserici, al omenirii. Dar unde se duce acest tineret, fãrãbisericã, fãrã luminã, fãrã echilibru, fãrã busolã, fãrã direcþie, fãrã Hristos?

Ce viitor îºi pregãteºte sieºi un popor fãrã Evanghelie, - o bisericã fãrã popor, o omenire fãrã Hristos?

18 - Chiar dacã ºi s-a fãcut sau se mai face ceva în privinþa asta, nu se face de cãtre vreo instituþie pe scarãlargã ºi cu mijloace puternice, - ci doar de cîte un suflet-douã, pe cont ºi risc propriu, cu mijloace puþine ºi curezultat mic.

19 - Sã ne rugãm mult pentru îndreptarea acestei situaþii, pentru schimbarea grabnicã a acestor stãri, - fiindcãîn fiecare clipã se pierd mii de suflete, se pierd mii de ocazii, se pierd mii de valori, care nu mai pot fi înlocuiteniciodatã.

20 - Sã lucrãm noi înºine ºi mai mult, fiindcã pãcatul creºte îngrozitor de repede, întunericul se întindeîngrozitor de vrãjmaº - ºi satana a devenit îngrozitor de harnic ºi de agresiv. În curînd se va întinde întunericulºi peste tot mai puþina parte luminatã ºi atunci ºi cei care mai lucreazã sau ar mai vrea sã lucreze - nu vor maiputea face absolut nimic.

Iubirea-i inima credinþei

Iubirea-i inima credinþeiiubirea-i miezul ei divinfãrã iubire nu-i credinþãdecît un jug, un rug ºi-un chin.

Iubire din Hristosfã-mi tot ce am frumosfã-mi orice rug ºi jug ºi chinun colþ de rai divin.

Iubirea-i aripa cîntãriiiubirea-i zborul ei cel sfîntfãrã iubire nu-i cîntareadecît un nor ºi-un dor înfrînt.

Iubire din Isusfã-mi dulce tot ce-am spusfã-mi orice nor ºi dor înfrîntfrumseþe ºi avînt.

Iubirea-i focul rugãciuniiiubirea-i strãlucirea-n eafãrã iubire rugãciuneae-o stare ºi-apãsare grea.

Iubire din Cel Sfîntfã-mi cald orice cuvîntfã-mi orice rugãciune-a meacu foc ceresc în ea...

Mulþi primesc frumoase sfaturidar numai puþini ascultãcã-ascultarea ºi-ndreptareacer înþelepciune multã.

Sfatul bun cînd e mai lipsãeste ascultat mai rarde aceea prea mulþi oamenivarsã lacrimi în zadar.

Sfãtuieºte-te cu omul înþelept ºi credincios dupã sfaturile sale totdeauna ai folos.

63 - Drumul Evangheliei

1 - Istoria umblãrii prin lumea asta a poporului lui Dumnezeu, - fie în întregimea sa, fie în etape ºi pe pãrþi,- se aseamãnã cu o cãlãtorie prin locuri cînd mai grele, cînd mai uºoare, cînd mai înalte, cînd mai joase, cînd prinluminã, cînd prin umbrã.

2 - Purtînd în numele ei Numele Lui, Lucrarea Evanghelicã a Oastei Domnului, trebuie sã aibã ºi ea în lumeaaceasta soarta pe care a avut-o Domnul ei... Dacã pe Mine M-au iubit - ºi pe voi vã vor iubi - a zis Domnul Isus.Dar dacã vã urãºte lumea, nu vã miraþi, pentru cã pe Mine M-a urît întîi (Ioan 15, 18).

3 - Istoria în mare a bisericii vii, ca ºi istoria micã a fiecãrei pãrþi vii a bisericii lui Hristos - este ca un drumnumai cu tunele. Cînd mai lungi, cînd mai scurte, cînd mai luminoase, cînd mai întunecate. Abia ieºi din unul ºiîndatã intri în altul.

4 - Uneori pare cã tunelul nu se va mai sfîrºi... Cã se va prãbuºi peste noi, ca peste poporul Domnului înrobia sa din Vechiul Testament.

În momentul cînd robia pãrea cã s-a sfîrºit - au ajuns în faþa Mãrii Roºii - dar s-au pomenit în spate cuameninþarea lui Faraon... Ce prãbuºire fãrã nici o salvare îi ameninþa!

5 - ªi totuºi ce strãlucitã ieºire dintr-odatã s-a produs cu ei chiar atunci din acest tunel înfricoºat!... Ceputernic S-a dovedit atunci Dumnezeul lor, - dar ºi ce slabi se dovediserã ei!

În clipa unei aºa mari ºi neaºteptate izbãviri, bietul suflet omenesc trece printr-un vîrtej de simþãminte careîl ridicã dintr-odatã ori nespus de sus, ori îl trînteºte nespus de jos.

6 - Ce slabi sîntem noi totdeauna - ºi ce pradã parcã sîntem daþi uneori în mîinile asupritorilor nedrepþi! Ce exaltare ne cuprinde cînd ajungem la un cît de scurt loc larg, - dar ºi ce descurajare cînd vine din nou

strîmtorarea!

7 - ªtiindu-ne condamnaþi la ura lumii din pricina iubirii Hristosului nostru, - noi ne resemnãm sã suferimacuma orice nedreptate ºi orice discriminare, pentru cã în iubirea lui Hristos noi aflãm o deplinã despãgubirepentru toate acestea. ªi în nãdejdea credinþei noastre suportãm toatã apãsarea necredinþei lor.

8 - Totuºi aceastã nedreptate care se face împotriva noastrã - ne îndurereazã uneori prea adînc ºi nu putemsã nu suspinãm îndureraþi: Pînã cînd Doamne? (Psalm 13, 1-4).

Însã îndatã ce tunelul se sfîrºeºte - pe lîngã bucuria care ne aduce izbãvirea, ne ruºinãm ºi de puþina noastrãrãbdare ºi deznãdejde din clipa cea grea.

De ce n-am avut mai multã credinþã?... De ce n-am fost convinºi cã Dumnezeu nu ne poate lãsa sã fimnimiciþi acolo?

9 - Ce nedrept ºi ce sãlbatic a fost totdeauna asupritorul poporului sfînt. Acest asupritor este totdeauna untiran crud, fie cã este un individ, fie cã este o gloatã, o hoardã, o haitã, un popor, un sistem, o doctrinã, - oricums-ar numi.

10 - Lumea a urît ºi va urî totdeauna pe copiii lui Dumnezeu în mãsura în care Îl va urî pe Tatãl lor ºi peDomnul lor Hristos. În vremile cînd în fruntea gloatelor este un om înþelept ºi mai moral, ura lumii scade. Îndatãînsã ce vine pe tron o fiarã, o fãpturã fãrã înþelepciune ºi fãrã moralã, ura înnãscutã capãtã iarãºi putere ºisãlbãticia aþîþatã se nãpusteºte din nou.

11 - Vrãjmaºul diavol urãºte cu toatã puterea sa pe Dumnezeu ºi tot ce este al lui Hristos. În dezlãnþuireaacestei uri el nu cruþã nici un mijloc blestemat.

Cînd nu poate fi crud ºi dur, - el se preface blînd, se linguºeºte prietenos, se milogeºte slugarnic, zîmbeºte,lãcrimeazã ºi chiar este în stare sã sãrute, numai ca sã ajungã în final sã ucidã.

12 - Satana nu vrea sã ne ºtie decît ori robi ai sãi, ori morþi. ªi el face totul ca dacã nu ne poate duce maigrabnic direct la moarte, sã ne ducã mãcar întîi la robie, apoi la nimicire. Întîi sã ne zdrobeascã sufletul, - apoiºi trupul.

13 - În acest drum de lupte ºi prãbuºiri - sînt totuºi ºi momente mari ºi decisive, fie prin jertfele lor, fie prindezmeticirile pe care le produc.

Strãmoºii noºtri dupã orice înfrîngeri trãgeau învãþãmînt ºi luau hotãrîri.

14 - Învãþãmintele ºi hotãrîrile îi înþelepþeau - ºi rîndul viitor în loc de înfrîngere aveau biruinþã. Cine are o înfrîngere dar nu trage o învãþãturã ºi o hotãrîre, acela este pierdut. Vrãjmaºul cu care luptãm noi

nu vrea sã ºtim nici de milã, nici de îndurare, nici de dreptate - ci numai de cãlcîiul lui zdrobitor.

15 - Ori de cîte ori te vei lãsa amãgit cã potrivnicul lui Dumnezeu s-a lãsat convins de argumentele taleîmpãciuitoare ºi cinstite, - te vei pomeni înºelat, pentru cã el este un mincinos.

Minciuna este o armã a lui, un mijloc prin care te adoarme, apoi te dezarmeazã, apoi te robeºte ºi te ucide.

16 - S-a mai spus adevãrul acesta: Cînd cineva te înºalã odatã este vinovat el. Cînd te înºalã a doua oarã,sînteþi vinovaþi amîndoi. Cînd te înºalã a treia oarã, - eºti vinovat numai tu, fiindcã aveai douã experienþe, darn-ai tras nici o învãþãturã - ºi n-ai luat nici o hotãrîre.

Dar cînd te înºalã a zecea ºi a suta oarã? Ce meriþi atunci?

17 - Totdeauna sînt trei ispitiri, adicã ispititorul lucreazã cu aceste trei feluri: ispitele trupeºti, ispitelesufleteºti ºi ispitele duhovniceºti, dupã cele trei pãrþi ale fiinþei noastre: trupul, sufletul ºi duhul (1 Tes. 5,23).

Cu poftele lumeºti, cu întîietãþile mîndriei, cu alunecãrile din credinþã. Hristos le-a biruit pe toate trei (Luca 4, 3-13). Dar noi nu tragem învãþãminte... - ºi sîntem mereu biruiþi.

18 - Vine totuºi ºi în viaþa noastrã odatã marele moment al trezirii, al revelaþiei, al învãþãmîntului. Dacã vine la timp ºi dacã luãm hotãrîrea bunã, mai putem salva ceva. Dacã vine numai prea tîrziu, atunci nu mai putem salva nimic, nici pe noi înºine.

19 - Pînã omul este nu frunte, ci coadã, atunci are ºi rãspunderi mai puþine. ªi dezvinovãþiri mai multe. Darcînd este frunte nu coadã, atunci are rãspunderile cele mai multe ºi dezvinovãþirile cele mai puþine.

20 - Cînd lemnul cel subþire ardemai se-ncãlzeºte ºi cel groscînd cel curat e plin de rîvnãmai miºcã ºi cel pãcãtos.

Frumoasã-ai fost

Frumoasã-ai fost credinþa meastatornicã ºi-adevãratãcînd una te-am putut þineamereu mai tare ºi curatã...

Frumoasã de nespusmi te-a fãcut Isusfrumoasã sã-mi rãmîicredinþa mea dintîi, credinþa mea dintîiIsus: - credinþa mea dintîi.

Frumoasã-ai fost nãdejdea meaostenitoare ºi smeritãcînd lupta ce mi-a fost mai greatu mi-ai fãcut mai fericitã.

Frumoasã de nespusmi te-a fãcut Isusfrumoasã sã-mi rãmîinãdejdea mea dintîi, nãdejdea mea dintîiIsus: - nãdejdea mea dintîi.

Frumoasã-ai fost iubirea meamereu aceeaºi ºi fierbintecînd þi-am putut curat aveaaltarul tainei tale sfinte.

Frumoasã de nespusmi te-a fãcut Isusfrumoasã sã-mi rãmîiiubirea mea dintîi, iubirea mea dintîiIsus: - iubirea mea dintîi!

Sfatul bun ce-l dai la altulmai nainte tu-l urmeazãdacã nu-l trãieºti tu însuþinimeni n-are sã þi-l creazã.

Dacã dai vreun sfat vreodatãunuia sau tuturornu da sfatul care placedã-l pe cel folositor!

Ia un sfat ºi de la tînãrdã un sfat ºi-unui bãtrîn

cei ce-ascultã multe-nvaþãcei ce nu - tot proºti rãmîn.

64 - Strãmoºii ºi învãþãmintele

1 - Strãmoºii poporului nostru, dupã fiecare înfrîngere ori biruinþã a lor, trãgeau învãþãminte ºi luau hotãrîri.Astfel ei descopereau locurile vulnerabile, iscoadele vrãjmaºului, conducãtorii slabi... Dacã aveau grijã sã înlãtureaceste slãbiciuni, izbînda era asiguratã.

În Lucrarea lui Dumnezeu trebuie luptat la fel în confruntarea cu ispititorul. El nu ne biruie prin puterea sa- ci numai prin slãbiciunile noastre.

2 - Ce bine este atunci cînd ochiul din frunte este curat ºi treaz. Atunci el vede cu mult înainte ºi poate luamãsuri sã apere picioarele sã nu alunece, mîinile sã nu se ardã, gura sã nu se otrãveascã...

Vai de adunarea care n-are îndrumãtori curaþi ºi treji, ca ºi de trupul care are ochiul murdar ºi adormit!

3 - Trei sînt primejdiile de moarte pentru orice lucrare duhovniceascã în Hristos. Întîi duhul formalismuluioficial. Agresivitatea literei, cruzimea conservatorismului inchistat. Acesta este duºmanul oricãror înnoiri. Ceiînvechiþi vãd totdeauna în orice primenire spiritualã o primejdie pentru inerþia lor confortabilã ºi egoistã.

4 - Al doilea vrãjmaº primejdios al unei lucrãri curat evanghelice este duhul prozelitismului hrãpãreþ, carefiind incapabil sã producã nimic prin sine însuºi, pîndeºte cu vicleºug ºi lãcomie satanicã orice suflet începãtorºi cautã sã-l atragã în cursele sale.

Sufletul naiv crede minciuna ca adevãr, - iar cînd vede adevãrul minciunii, este prea tîrziu. Ei au uºã numai de intrat, iar nu de ieºit.

5 - Al treilea rãu ºi cel mai mare este duhul îngîmfãrii care pune stãpînire pe cei ambiþioºi ºi fireºti, pãtrunºifãrã naºterea din nou în Lucrarea lui Dumnezeu.

Acestea sînt uneltele primejdioase dinãuntru de care se folosesc celelalte douã duhuri primejdioase dinafarã,cãci el le ajutã atît pe unul cît ºi pe celãlalt, umblînd dupã cîºtigurile murdare atît de la unii cît ºi de la alþii.

6 - Aceste trei feluri de duhuri primejdioase sînt întreþinute mereu de satana ºi el îngrijeºte sã nu seîmpuþineze rîndurile lor. În fiecare generaþie recruteazã alþii ºi îi organizeazã fie direct, fie îi infiltreazã pe uºadin dos în Oastea Domnului sau în staulul oilor Lui.

Voi fraþi ostaºi ºi surorilor, - aveþi grijã, nu uitaþi învãþãmintele strãmoºilor!

7 - Cei dintîi dintre agenþii vrãjmaºului vin cu superstiþiile ºi cu tradiþia formalistã. Cei de ai doilea vin cu Biblia rãstãlmãcitã. Iar cei de ai treilea vin cu îngîmfarea, vicleºugul ºi lãcomia. Dumnezeule, nimiceºte toate uneltirile ºi planurile lor!

8 - De fiecare datã curatul David biblic biruieºte mai curînd sau mai tîrziu în lupta cu aceºti trei Goliaþimurdari, fie deodatã fie pe rînd... Dar ori de cîte ori le taie un cap, le creºte un altul - ºi lupta trebuie sã înceapãdin nou.

Frumosule David, atacã-i tu înainte de a te ataca ei. ªi fii necruþãtor cu toate aceste capete ale acelui Goliat!

9 - Sfîntul apostol Pavel îi spune cu multã durere urmaºului sãu Timotei: ... Sã nu-þi pui cu grabã mîinilepeste nimeni. Sã nu te faci pãrtaº pãcatelor altora (1 Tim. 5, 12). El avea în vedere atunci pe cei netãiaþiîmprejur cu inima, care se infiltraserã cu viclenie sau cu interes în Lucrarea lui Dumnezeu. Profitînd de smereniaºi încrederea fraþilor, se impun prin îndrãznealã ºi trufie - apoi dezbinã ºi risipesc tot ce s-a fãcut pînã la ei,fiindcã pe ei nu i-a costat nimic.

Oricine îi primeºte cu grabã ºi îi tolereazã cu uºurinþã - se face pãrtaº pãcatelor lor (2 Ioan 10, 11).

10 - Toþi aceºti trei feluri de vrãjmaºi ai Lucrãrii lui Dumnezeu lucreazã în douã feluri: la început cuprefãcãtoria. Dar îndatã ce au ajuns sã punã ei mîna pe situaþia doritã, devin violenþi, îndrãzneþi, ameninþãtori.Acestea sînt ºi caracteristicile satanei care este tatãl lor.

Îndrumãtori ai Domnului, fiþi cu ochii în patru ºi cu mîna puternicã în apãrarea turmei peste care v-a pusDuhul Sfînt veghetori (1 Petru 5, 2).

11 - Ca sã poþi vedea bine înainte, - þi se cere mai întîi sã priveºti bine înapoi. Ca sã te poþi orienta bine înviitor, trebuie mai întîi sã ºtii trage bine învãþãmintele din trecut. ªi ca sã ºtii sã-þi îndrumi bine copiii, trebuiesã fii cu multã luare aminte la felul cum te-au îndrumat pe tine pãrinþii tãi.

Cine nu ºtie sau nu vrea sã ia seama la aceste condiþii, se va neferici ºi pe sine ºi pe cei ce vor fi cu el.

12 - O adevãratã lucrare duhovniceascã trebuie sã þinã seamã neapãrat de tot ce a fost bun în trecut, dar ºide tot ce este bun în prezent. Numai cînd îmbinã fericit lucrul vechi cu lucrul nou, lucrarea este proaspãtã, vieºi durabilã.

E o mare nenorocire atunci cînd trecutul exclude prezentul, cînd noul dispreþuieºte vechiul, cînd tradiþia ºiînnoirea se ucid reciproc.

Viaþa este în continuã transformare ºi cere mereu noi metode pentru realizarea binelui necesar tuturor. Fãrã sã lepãdãm nimic din ceea ce ne aduce bun trecutul, trebuie sã primim tot ce ne aduce bun ºi viitorul.

13 - Orice reformist care dispreþuieºte ºi leapãdã tot ce este adevãr tradiþional, face un foarte mare rãu... ªitot aºa pãcãtuieºte ºi orice tradiþionalist care leapãdã ºi blestemã tot ce este bun în reformism.

Sînt atîtea lucruri bune atît în unul cît ºi în celãlalt. Cine le poate îmbina fericit acela este un înþelept.

14 - Nici bãtrîni fãrã tineri, nici tineri fãrã bãtrîni. Tradiþia fãrã înnoiri este un trunchi fãrã lãstari. Înnoirilefãrã tradiþie sînt lãstari fãrã trunchi.

15 - Poate cã ºi alte lucrãri cu pretenþie evanghelicã mai pot face o lucrare înnoitoare asupra unor sufletedin societatea poporului nostru. Dar orice lãstar altoit, care nu-i din specia trunchiului acestui neam, nu esteviabil ºi nu aduce rod sãnãtos.

16 - Poporul nostru, ca ºi oricare alt popor, îºi are specificul sãu ºi numai lãstarul duhovnicesc care arenatura acestui specific, prinde ºi rodeºte în trunchiul lui.

Oastea Domnului are natura aceasta. De aceea prinde aºa de frumos ºi se încorporeazã atît de adîncîntrepãtrunzîndu-se cu poporul sãnãtos.

17 - Strãmoºii noºtri ne-au lãsat aceste învãþãminte mîntuitoare prin toate operele lor de piatrã, de lemn ºide pãmînt.

Acela în care mai bate ceva din inima acestui neam strãmoºesc, aude totdeauna glasul strãmoºilor, nu numaide la Putna, ori Þebea, ori Curtea de Argeº - ci de peste toþi munþii ºi apele noastre.

18 - În pãmîntul acesta de sub noi ºi în cerul acesta deasupra noastrã, ne trãiesc strãmoºii. Din pãmînt ei neîntreþin viaþa asta trecãtoare, din cer ne-o întreþin pe cea veºnicã... Din ei ni se hrãnesc rãdãcinile, prin ei nerodesc crengile. Fãrã ei sîntem un trunchi fãrã rãdãcini ºi fãrã crengi.

19 - Cine ºi-i smulge din acest pãmînt, pierde ºi acest cer. Trecutul se leagã necondiþionat de viitor. Cineîºi leapãdã pãrinþii sãi de neam ºi de crez - îºi pierde chiar în aceeaºi clipã ºi copiii sãi în ce priveºte aceste douãeterne valori. Rodul este legat de rãdãcinã ºi se nimiceºte în clipa cînd ºi-a pierdut-o.

20 - E o mare binecuvîntare pentru un pãmînt sã aibã un cer binevoitor. Dar ºi pentru cer sã aibã un pãmîntascultãtor ºi bun.

Tot binele începe de la pãrintele bun, - dar rodeºte în copilul ascultãtor. Roadele lor minunate sînt meritul amîndurora. Dumnezeul nostru binecuvînteazã-ne aºa ºi cerul ºi pãmîntul nostru. Amin.

Tot drumul meu

Tot drumul meu pînã la Tinee presãrat cu maci ºi crinidin orice zãri privesc spre mineprieteni dragi - ºi ochi divini. În orice drum ºi-n orice ºoaptãÎþi simt Isus iubirea Tacum mã doreºte ºi m-aºteaptã- ajutã-mi s-o-ntîlnesc aºa...

Tot drumul meu pînã la minee presãrat cu cruci ºi spinidin orice colþ privesc spre Tinevrãjmaºi vicleni ºi ochi haini...

Dar Scump Isus, în orice ºoaptãºi-n orice semn, iubirea meaTe vrea, Te cheamã, Te aºteaptã- ajutã-mi s-o-ntîlneºti aºa.

Ce drum mi-a fost al meu spre Tine, nimic n-a fost amar ºi greudin toate pãrþile, spre mine, vedeam venind pe Dumnezeu... Ce drum a fost al Tãu spre minenimic n-a fost pe el uºor- O, ce nevrednic sînt de TinePreascumpul meu Mîntuitor!...

Sfatul omului prea tînãr e ca soarele-n gerarare poate strãlucire, dar cãldurã foarte rar.

ªi un sfert de vorbã-ascultã omul care e cumintedar la cel ce nu ia seama, n-ajung sute de cuvinte.

Cine nu-i dã ascultaremamei bune, pîn-o are

o sã-i deie suspinîndmamei vitrege-n-curînd.

65 - Viitorul ºi rãspunderea lui

1 - Dupã cum Trecutul a avut o mare rãspundere pentru Prezent, tot aºa Prezentul are o ºi mai marerãspundere pentru Viitor. Pãrinþii noºtri au fãcut tot ce au putut face pentru a ne pregãti nouã un prezent fericit.

Dar ce pregãtim noi viitorului?

2 - Secolele trecute ne-au pregãtit nouã celor de azi atîtea mijloace prin care sã ne facã viaþa noastrã cît mailuminoasã! Tiparul, energia, viteza...

Ce viitor pregãtim noi urmaºilor noºtri prin aceste trei forþe care au devenit niºte monºtri ameninþînd însãºiexistenþa ºi a noastrã cu a lor?

3 - Fiecare pãrinte, fiecare conducãtor, fiecare cap de familie, de ºcoalã, de instituþie - ºi pîn-la la urmãfiecare individ, avem o rãspundere proporþionalã cu locul pe care îl ocupãm în omenire. ªi chiar dacã numai unsingur suflet se ia dupã tine, trebuie sã te cutremuri de rãspunderea pentru viaþa lui, - unde îl duci, ce faci dinel!

4 - Te cãsãtoreºti ºi întemeiezi o familie? - bine faci. Dar mai întîi fii conºtient de marea rãspundere pentruceea ce faci. κi va lega de tine viaþa o altã fiinþã, care va fi soþia ta, unica fiinþã care trebuie sã-þi fie ºi sã-þirãmînã pe totdeauna aceeaºi. Ea se va alipi de tine cu încredere ºi iubire, supunîndu-þi viaþa ei ºi punînd în mînata soarta sa.

Ce hotãrîre iei faþã de rãspunderea aceasta unicã? Cît eºti de gata sã te sacrifici pe tine pentru fericirea eifaþã de care ai o rãspundere mai mare ca de viaþa ta?

5 - Veþi avea copii? ªi mai bine faceþi! Copiii sînt nu numai bucuria ºi viitorul vostru, dar ºi datoria voastrãcea mare faþã de care aveþi o rãspundere unicã.

Cum vã pregãtiþi pentru venirea copiilor voºtri? Ce mijloace ºi ce atmosferã le veþi pregãti, pentru a vãîmplini amîndoi ºi în mãsura corespunzãtoare, misiunea de pãrinþi?

6 - Ai ajuns sau eºti pe care sã ajungi în vîrful unor piramide umane, mai mari sau mai mici? Vezi, fii atent,oricine ai ajuns sau vei ajunge, încarcã-te mai întîi cu marea sarcinã a rãspunderii pentru cei în fruntea cãroraai ajuns ori vrei sã ajungi. Nu-i încãrca pe ei ci mai întîi încarcã-te pe tine. Dã tu mai întîi, apoi cere totdeaunaaltora mai puþin decît ai dat tu.

Cu cît va fi mai greu acum de tine, cu atîta va fi mai uºor pentru alþii. Dar cu cît vei face acum sã fie maigreu de alþii, cu atîta va fi în curînd ºi pe veci de tine.

7 - Eºti un învãþãtor - ºi ai ucenici? Eºti un scriitor - ºi ai cititori? Eºti un pãstor ºi ai o turmã? În oricare loc ai fi, ai o mare rãspundere faþã de cei pe care îi îndrumi... Învaþã pe ucenicii tãi cu tot sufletul

tãu blînd ºi curat. Scrie operele tale numai cu lacrimile ºi cu genunchii tãi... Hrãneºte-þi turma ta numai cu sîngeleºi sudoarea ta.

Abia atunci þi-ai împlinit datoria ºi rãspunderea.

8 - În felul acesta chiar dacã vei avea vreun ucenic nereuºit, dacã vei avea ºi un cititor netrebnic, dacã veiavea ºi un pãstorit ticãlos - nu te mira. ªi Hristos a avut un ucenic blestemat. ªi pierzarea are totdeauna un fiuîntre apostoli. Dar aceasta sã fie numai din vina lui însuºi, nu din a ta.

9 - Învaþã pe ucenicii tãi, exact cu cuvintele cu care te-a învãþat pe tine maestrul tãu, aceasta este datoria ta.Dacã îi poþi învãþa ceva mai mult ºi ceva mai bine, asta va fi meritul tãu.

10 - Inspirã pe fiecare cititor al tãu prin fiecare operã a ta spre frumuseþea ºi curãþia gîndurilor ºi imaginaþieisale aºa cum îngerii lui Dumnezeu ar vrea sã-þi inspire pe soþia ta ºi pe copiii tãi.

Fã-þi pe cititoarele tale sã fie aºa cum ai vrea sã-þi fie fetiþa ta. Atunci vei putea sta liniºtit în faþa conºtiinþei tale, în faþa conºtiinþei lor ºi în faþa Judecãþii lui Hristos.

11 - Pãstoreºte-l pe fiecare ascultãtor al tãu numai la pãºunile vii ºi la apele curate ale Cuvîntului luiDumnezeu, arãtîndu-i de fiecare datã cu exemplul vieþii tale aºa cum a fãcut Învãþãtorul ºi Pãstorul Sfînt. ªiurmaºii Lui asemãnãtori cu El.

Atunci vei putea da cu bucurie seama de fiecare oiþã ºi mieluºel.

12 - Oamenii urii formaliste ºi cei ai dezbinãrii confesionaliste au fãcut ºi fac cel mai mare rãu societãþii ºicredinþei. Unii împiedicã total pe cei ce vor sã vinã la Hristos, iar ceilalþi îi deruteazã ºi îi rãtãcesc pierzãtor pecei care au venit la El.

Cei care îºi doresc mîntuirea ºi vor sã-ºi salveze viitorul, trebuie sã se fereascã de ei.

13 - Nenorocirile noastre pe de-o parte, - ºi ºiretenia strãinilor pe de altã parte, au fãcut sã cadã mulþi dintrenoi ºi sã se piardã...

ªiretenia este de douã ori mai vinovatã cînd se foloseºte de nenorocirea celui pe care îl înºalã.

14 - Ce vinovat, dar ºi ce primejdios este fratele viclean, fratele mincinos, fratele ascuns. El este ca ºarpelecare infecteazã orice atinge ºi atacã totdeauna numai pe ascuns ºi numai sã nimiceascã.

L-ai zdrobi, dar zici cã-i frate. L-ai ierta - ºi zici cã-i ºarpe. Doamne, numai Tu ºtii bine ce sã faci cu el.

15 - Trebuie sã ne pregãtim continuatorii. Fiecare dintre noi care am avut o casã, care am purtat un steag,care am împlinit o slujbã, care am stãpînit o moºtenire, care am mînuit o unealtã, - trebuie sã ne pregãtim uncontinuator, trebuie sã ne lãsãm un urmaº ºi trebuie sã ni-l alegem ºi sã ni-l pregãtim bine.

16 - Avuþia pãmînteascã trebuie sã ne-o împãrþim cu dreptate ºi din timp urmaºilor noºtri trupeºti, cu toatãgrija ca sã nu se simtã nedreptãþit nici unul dintre ei.

Înþelept este pãrintele care face din timp aceastã bunã ºi dreaptã împãrþire între fiii sãi, pentru ca nu cumvaplecînd fãrã sã-ºi punã în rînduialã aceste lucruri, sã rãmînã în urmã între ai sãi numai certuri ºi urã, cum s-aîntîmplat cu mulþi.

Mult-puþin, cît ai avut, împarte-le cu dreptate din timp. Numai atunci mori liniºtit.

17 - Avuþia sufleteascã n-o lãsa la fiii tãi trupeºti, cãci o vor batjocori ºi o vor cãlca în picioare, fãcîndpãcatul contra lucrurilor sfinte de care ºi tu vei fi vinovat... Fiindcã n-ai ºtiut sã pui din timp la adãpost cadourilecare nu erau ale tale, dar de care tu dispuneai.

Mulþi urmaºi trupeºti au pus pe foc avuþia sufleteascã rãmasã dupã pãrintele lor care n-a avut grijã din timpsã nu lase mãrgãritarele lui Dumnezeu, în picioarele porcilor ºi în ghearele cîinilor, care le-au sfîrtecat ºi le-aumurdãrit.

Nelegiuirea au fãcut-o ei, - dar el le-a pregãtit-o - fiindcã trebuia sã prevadã cã ei aºa vor face.

18 - Dupã cum þi-ai pregãtit cu grijã ºi din timp moºtenitori trupeºti, tot aºa pregãteºte din timp ºi încã maicu grijã - moºtenitori sufleteºti.

Oricît de micã avere ai fi primit de la Domnul ºi oricît de puþinã rãspundere îl Lucrarea lui Dumnezeu ai fipurtat, - nu-þi lãsa locul gol ºi nu-þi lãsa avuþia fãrã urmaºi care s-o preþuiascã ºi care s-o ducã mai departe.

19 - Roagã-te mult ºi cere-I lui Dumnezeu cu toatã puterea rãspunderii tale faþã de moºtenirea Lui, - sã-þialeagã ºi sã-þi pregãteascã El Însuºi pe cel ce te va urma.

Iar dupã aceea tot timpul cautã sã-i pregãteºti ºi tu cît este puterea ºi partea ta, pe toþi cei din jurul tãu caºi cum fiecare dintre ei ar fi acela.

20 - La timpul potrivit Duhul Domnului îþi va arãta urmaºul. Iar dupã aceea tu însuþi începe sã te micºoreziîn faþa lui pentru ca el sã creascã în faþa tuturor celor pe care va trebui sã-i conducã.

Fericit vei fi dacã te vei smeri pe tine, orice merite ai fi avut, pentru ca sã-l ridici pe el, care va trebui sãfacã ºi mai mult pentru Dumnezeu decît ai fãcut tu.

Domnul ºi Dumnezeul nostru, ajutã-ne la aceasta pe toþi. Amin.

Tu mi-ai fost Isuse toatã

Tu mi-ai fost Isuse toatãbucuria meaniciodatã, niciodatãn-am sã pot uita.

Tu mi-ai dat Isuse-ntrunatot ce-a fost mai buntotdeauna, totdeaunanu-ncetez s-o spun.

Toate lungile-mi suspinele-ai schimbat în cîntori la cine, ori la cineam sã spun - cît sînt.

Din durerile profundefericit m-ai scosoriºiunde, oriºiundeam sã-Þi cînt voios.

Tu eºti dulce Aurorasufletului meututurora, tuturoraam sã spun mereu.

Doamne, pentru bucuriaºi iubirea Ta, veºnicia, veºniciatoatã-Þi voi cînta.

Mai plãcut sã ai duºmanul care sã facã binedecît prietenul ce face numai ce nu se cuvine.

Buni - sã placã celor marisînt pe lume foarte rarisã placi ºi lui Dumnezeudar ºi lumii-i foarte greu.

E pãcat sã nu faci bine nimãnui, cînd poþi a-i face conºtiinþa vinovatã vine-o zi cînd nu-þi mai tace.

66 - Intrusul ºi moºtenirea

1 - ªi în cuibul unor pãsãri se întîmplã uneori ca în cuibul sufletesc al unor oameni. Existã o pasãre leneºãºi vicleanã care în loc sã-ºi munceascã un cuib ºi sã-ºi creascã ea urmaºul - îºi pune oul în cuibul altora. Apoipuiul strãin, lacom ºi hrãpãreþ, ia toatã hrana puilor adevãraþi. ªi pînã la urmã îi aruncã jos din cuibul lor.

2 - Se pomeneºte cîte o adunare a lui Hristos cã pe neaºteptate creºte în cuibul ei un strãin de acesta. Nimenin-a fost atent cînd a venit pasãrea strãinã care l-a ouat acolo... Puii adevãraþi ºi pãrinþii care au muncit ca sã facãacest cuib, care au ostenit sã aducã hranã pentru puii cei curaþi ai cuibului, - se pomenesc dintr-o datã cã aceststrãin se înghesuie tot mai în faþã - ºi cuprinde tot mai mult loc, înlãturînd cînd pe unul cînd pe altul, pînã îi dãpe toþi afarã, ori îi pune sub picioarele lui.

3 - Adevãraþii pui ai cuibului crescuþi de mama blîndã ºi curatã, rãmîn uimiþi de obrãznicia strãinului apãrutîn casa lor. Dar neavînd firea lui sãlbaticã ºi agresivã, se retrag, se îndurereazã ºi sufãr nãdãjduind numai într-osalvare a puterii lui Dumnezeu...

4 - Dacã intrusul este un cuc, se va învãþa sã cînte numai el peste tot cuibul, peste toatã pãdurea. Pînã pe rîndva acoperi ori va sugruma toate celelalte glasuri cîntãreþe, oricît de frumoase ar fi, - pentru ca sã se audã numaiglasul lui...

5 - Dacã este neam de pasãre murdarã, va spurca totul. Dacã este guralivã ºi bîrfitoare, va cleveti pe toþi.Dacã este hrãpãreaþã ºi trufaºã, va face dezbinãri, va face partide, va ciupi ºi va ciocãni cînd pe unul cînd pealtul, - pînã va desfiinþa ºi va nimici cuibul cel curat ºi frumos. Pentru cã pãrinþii n-au fost treji cînd a venitpasãrea strãinã cu oul ei blestemat.

6 - Pãrinþi ai cuibului curat ºi liniºtit, fiþi cu grijã cînd vreo pasãre strãinã dã tîrcoale ºi rotocoale prin jurulºi pe deasupra cuibuºorului vostru... Nu o primiþi ºi nu o lãsaþi sã se apropie de voi. ªi cu atît mai mult n-ochemaþi sã vinã în casa voastrã.

Nici nu ºtiþi cum vã va lãsa un ou ºi vã va scoate un pui al ei. Iar apoi nu mai scãpaþi de el pînã vãnenoroceºte.

7 - Nu doriþi ºi nu primiþi nici un pui strãin care nu s-a nãscut sub ochii voºtri în cuibul ºi în familia voastrã! Nu-l creºteþi cînd promite cã-ºi va face penele ca ale voastre ºi cã va învãþa sã cînte ca voi. Cãci el nu va

cînta aºa niciodatã, dar vã va încînta pînã vã va supune sub puterea ºi silnicia lui. Iar dupã aceea veþi juca voicum vã va cînta el.

O, ce multe pãsãri credule au pãþit astfel!

8 - Intrusul nu vine niciodatã pe uºa din faþã, el se fereºte de paznicul care l-ar putea întreba cine este, deunde vine ºi ce cautã. Iar el se fereºte de aceste rãspunsuri, fiindcã este necinstit ºi dubios, ºi scopul pentru carevine este satanic.

Orice fiu adevãrat se naºte în familie, are o datã a naºterii, are martori ai naºterii ºi are un act de naºtere. Cine nu le are acestea, - nu este un fiu ci un intrus... Nu-i încredinþaþi nici o rãspundere, nu-i acordaþi nici o încredere ºi scãpaþi-vã cît mai repede de el.

9 - Noi nu sîntem începãtorii Lucrãrii Sfinte a Evangheliei, ci numai niºte continuatori în ea, unii mai demult,alþii mai de curînd, unii mai la centru, alþii mai la margine. ªi trebuie fiecare sã ne vedem cu smerenie locul pecare ni l-a rînduit Dumnezeu, avînd totdeauna grija armoniei ºi ascultãrii frãþeºti.

10 - Alþii ºi nu noi au avut de la Duhul Sfînt alegerea ºi inspiraþia de la început. Lor le-a descoperit DomnulAdevãrul Sãu unic pe care ei sã-L creadã, apoi sã înveþe întocmai aºa pe toþi cei care vor veni la mîntuirea acestuiAdevãr. Iar cei ce vor intra în lucrul lor, trebuie sã ºtie cã ei trebuie sã asculte întocmai de primii trimeºi. Cineascultã pe un ucenic Îl ascultã pe Învãþãtorul care l-a trimes.

11 - Ce mare lucru este ca un fiu sã reþinã tot cuvîntul pãrintelui sãu care l-a învãþat. ªi sã înveþe întocmaiaºa ºi el pe fiul sãu. Binecuvîntat va fi acel pãrinte ºi acel fiu, dacã vor pãstra curat adevãrul învãþãturii primite.ªi osîndiþi vor fi ºi pãrintele apoi ºi fiul, care îl vor schimba spre rãu.

12 - Reþine învãþãtura sfîntã cu toatã atenþia - ºi repetã în inima ºi în mintea ta temeiurile ei, pentru ca sãnu le uiþi ºi uitîndu-le sã le calci ori sã le spui greºit.

Gîndurile sînt miezul dar cuvintele sînt coaja. Un miez bun se pãstreazã numai într-o coajã întreagã.

13 - Cei care auzim învãþãtura de la primul învãþãtor, trebuie sã fim atenþi o datã. Dar cei care o auzim dela al doilea ori al treilea, trebuie sã fim atenþi de multe ori. ªi nu numai cu urechile la vorbele lor - ci mai multcu ochii la faptele lor, în lumina acestor învãþãturi.

14 - Fiecare om are dreptul la o convingere personalã. Dumnezeu i-a dat omului acest drept. ªi nici un altom nu are voie sã i-l opreascã. Fiecare om este ºi rãspunzãtor în faþa Adevãrului pentru convingerile sale, darºi pentru nesocotirea convingerilor altui semen.

Cum noi dorim sã ni le respecte alþii pe ale noastre, trebuie sã le respectãm ºi noi pe ale altora.

15 - Pentru cã avem dreptul la convingeri personale, trebuie sã ºtim cã avem ºi rãspunderea pentru adevãrulori pentru minciuna lor. Tot ce respectã sufletul ºi bunul altui semen, este de la Dumnezeu. Tot ce încalcã ºidispreþuieºte aceste bunuri - este de la diavolul.

16 - Dumnezeu ne-a dat cel mai mare ºi mai fericit dar - ºi acesta este Cuvîntul. Binecuvîntat este cel cefoloseºte cuvîntul sãu pentru a-ºi împãrtãºi altora gîndurile sale adevãrate. ªi blestemat este oricine îºi foloseºtecuvîntul sãu pentru a-ºi ascunde gîndurile sale mincinoase.

17 - Noi sã nu urîm pe nimeni, sã nu anulãm personalitatea nimãnui, sã nu dezbinãm nici o familie ºi nicio adunare, dar ºi sã luptãm cu toatã hotãrîrea împotriva celor care încearcã aceste lucruri cu noi.

18 - Nelegiuit este acela care din dorinþa lacomã pentru el sau pentru ai lui, dispreþuieºte dreptul altuia ºiprofitã de slãbiciunea, ori de frica, ori de lipsurile cuiva, pentru a-i cumpãra cugetul ºi a-i anula valoarea ºidemnitatea lui de om.

ªi nelegiuit va pieri.

19 - Oricine primeºte ºi îl ajutã sau îl urmeazã pe un nelegiuit, va fi ºi el fãcut pãrtaº la crima ºi la pedeapsaaceluia. Judecata lui Dumnezeu le va plãti la fel.

20 - În focul lemnelor uscatecurînd s-aprind ºi cele verzicînd cei bãtrîni cad în pãcate- cad tinerii, cum nici nu crezi.

Oricine în genunchi se suie

Oricine în genunchi se suiepîn-la iubirea cea mai sus, pe viaþa ºi pe faþa lui eceva din semnul lui Isus.

Mireasma dragostei divinecu care-l unge Duhul Sfînte cum ar rãspîndi din sineceva din ceruri pe pãmînt.

Puterea care-l însoþeºteîn orice stãri ºi-n orice loctrezeºte, cheamã ºi-noieºteca Sfîntul Cincizecimii Foc.

Hristos, prin el, Se face-oriundeprimit ºi ascultat cu dorHristos, prin el, mereu pãtrundeîn orice suflet primitor.

Tot mersul lui e dus spre Crucetot rodul lui e bun ºi greutot ce e-n el e tot mai dulceºi mai plãcut lui Dumnezeu.

Ferice-acela care suiepîn-al iubirea cea mai suspe faþa ºi pe viaþa lui ecerescul semn al lui Isus...

Binefacerea primeºte-o, dar simþeºte-te dators-o întorci napoi mai mare celui binefãcãtor.

Nu se cade sã cerºeascã cine cere-un lucru dreptnici cel tînãr sã sfideze sfatul unui înþeleptnici cel ce primeºte-un bine sã nu-l rãsplãteascã iartoate-acestea sînt pãcateºi se ispãºesc amar.

67 - Minunile ºi credinþa

1 - Puterea lui Dumnezeu este nebãnuitã ºi nelimitatã, nu numai în lucrãrile Sale mari ci ºi pînã în cele maimici. Nu numai în îndrumarea cerurilor ºi a pãmîntului, a istoriei ºi a naþiunilor - ci pînã ºi în cele mai miciîntîmplãri din viaþa fiecãrei fiinþe omeneºti, ori pãrticele ale naturii.

Numai cã acest fapt mãreþ nu-l vãd decît ochii cei curaþi ºi nu-l pricep decît sufletele sfinte. Dar ºi aceºtianumai în clipele cînd Dumnezeu face niºte mari minuni chiar cu ei personal.

2 - Noi am auzit despre minunile lui Dumnezeu ºi lucrãrile Sale cu alþii, - dar cine a crezut în ce ni sevestise? ªi cine a cunoscut braþul Domnului? - dupã cum este scris. Dar cînd aceste lucruri se petrec într-un felizbitor ºi într-o împrejurare cutremurãtoare cu noi înºine, - atunci ni se lumineazã ca un fulger acest adevãr.

3 - Un credincios, dupã o astfel de zguduitoare minune petrecutã în chip cu totul deosebit ºi într-un momenthotãrîtor din viaþa lui, spunea:

Fraþilor, sã nu tremuraþi niciodatã cum am tremurat eu. Sã nu vã temeþi cum m-am temut eu. Nu vã uitaþi cugroazã ºi disperare cum m-am uitat eu. Cãci nebãnuitã este puterea Dumnezeului nostru ºi uimitor de prezentãºi de atentã e grija Lui faþã de noi în momentul decisiv al marilor primejdii prin care El îngãduie sã treacã viaþanoastrã ori Lucrarea Lui.

4 - Noi am vãzut ºi altã datã multe minuni ale Domnului, cu noi ori cu alþii. Dar de la o salvare pînã la alta,uitãm adeseori minunea. ªi cînd se iveºte altã primejdie, sîntem gata sã ne îndoim iarãºi.

De aceea este bine sã ne repetãm mereu aceste adevãruri pînã se vor întipãri adînc în fiinþa noastrã pentrua nu ne îndoi niciodatã în faþa unei neaºteptate ºi noi primejdii, ca sã nu ne prãbuºim în viitor, cum ne-amprãbuºit în trecut.

5 - Dacã ºtim mai dinainte ºi credem în izbãvirea care ne va veni sigur în momentul decisiv, ºi dacã nune-am îndoi deloc în fãgãduinþa Domnului care spune: Eu sînt cu tine ca sã te scap, - cu cît mai liniºtiþi ºi maifrumos am trece noi prin acestea - fãrã sã cãdem.

Nu este o bucurie mai mare pentru Dumnezeu decît atunci cînd vede cã în faþa oricãrei primejdii,credinciosul Sãu se bizuie pe El ºi stã liniºtit ºi încrezãtor.

6 - Domnul îngãduie în viaþa credinciosului Sãu uneori mari primejdii, tocmai pentru convingerea credinþeisale ºi pentru întãrirea încrederii în Dumnezeul sãu. Slãbiciunile noastre în privinþa aceasta, El ni le cunoaºte -dar vrea sã ni le cunoaºtem ºi noi, ca sã ajungem odatã, sã nu le mai avem.

7 - Cînd am ajuns la încrederea neclintitã în puterea ºi grija Dumnezeului nostru, stãm liniºtiþi în mijloculleilor ºi trecem liniºtiþi prin apele mãrilor. Mai înalt decît munþii ameninþãtori - este Domnul nostru (Psalm121, 1).

ªi numai atunci dovedim cã-L cunoaºtem ºi cã ne încredem în El.

8 - Dar iatã un adevãr trist: noi uitãm mereu binefacerile Lui (Psalm 103, 2). În viaþa noastrã, toatesînt niºte binefaceri ale Lui. Însã noi ne obiºnuim cu ele - ºi nu le mai vedem aºa. Ci numai cînd se întîmplã unadin cele mai mari ni se trezeºte mintea ºi ni se deschid ochii...

Dar ºi atunci numai pe jumãtate.

9 - Orice minune are douã pãrþi: partea vãzutã: întîmplarea zguduitoare. ªi partea nevãzutã: puterea cea marecare face aceastã minune.

10 - Dupã marile inundaþii am vãzut poduri de fier luate ºi duse de valuri. ªine legate în ºuruburi de fiergroase ca piciorul, dar care au fost smulse ºi rãsucite ca niºte nuiele slabe... Bolovani cît masa, stînci cît caseleluate ca niºte jucãrii, aruncare unele peste altele ºi fãcute grãmezi!...

De unde este aceastã putere care face astfel de grozãvii? ªi cine le împinge cu atîta forþã cã nu le poate stanimic împotrivã?

11 - În marile cutremure de pãmînt, cînd în cîteva clipe se deschid prãpãstii, cînd se prãbuºesc munþi, cîndse dezlãnþuie moartea ºi groaza înspãimîntãtoare - ce putere face toate acestea?

12 - În liniºtea dezgheþului primãverii, cînd cel mai dorit soare renaºte viaþa din moartea unei iernichinuitoare - cine pune putere, cãldurã ºi viaþã în toate ca într-o nouã creaþie ºi renaºtere a lumii?

13 - Noi vedem numai jumãtatea fericitã sau grozavã a întîmplãrii ºi a urmãrilor ei. ªi de cele mai multe oriºi cei mai mulþi nu privim dincolo la puterea iubirii sau mîniei lui Dumnezeu, - care le face toate acestea.

14 - Sã ne trezim cum se cuvine ºi sã deosebim de fiecare datã partea cea însemnatã a lucrurilor, adicã parteacea nevãzutã, înþelepciunea lui Dumnezeu, scopul ºi prezenþa atentã a puterii Sale în toate.

15 - Acela care vede partea nevãzutã a lucrurilor ºi a întîmplãrilor - are totdeauna explicaþia adevãratã aacestora în Dumnezeu. El nu mai are apoi nici întrebãri, nici rãspunsuri, ci numai uimire, recunoºtinþã ºi adoraþiepentru înþelepciunea, puterea ºi atenþia prezenþei lui Dumnezeu Cel Atotputernic.

16 - Dumnezeu a pus mãrilor ºi oceanelor puternice - un hotar peste care sã nu treacã. ªi acel hotar este celmai slab ºi mai miºcãtor obstacol: nisipul. Dar marile lor ape nu-l pot trece ºi valurile lor puternice se izbesc deel ca de ceva nebiruit, pe care nu-l pot îndepãrta.

17 - Toate puterile vãzute sînt numai mijloace prin care le creeazã puterea cea nevãzutã a lui Dumnezeu,Nimic nu se miºcã ºi nu se petrece în afarã de puterea, de voinþa ºi de controlul lui Dumnezeu. Cînd vine vremeaunui eveniment, Dumnezeu îl aduce. Cînd trece vremea lui, Dumnezeu îl duce.

18 - Nimeni nu se naºte ºi nu moare decît prin voia ºi puterea Marelui ºi Înþeleptului Creator. Prin voia Luivine primãvara ºi trece iarna. Prin voia Lui vine cutremurul ºi scade inundaþia. Prin voia Lui se ridicã împãraþiiºi se prãbuºesc împãraþi. Toate au un scop ºi un timp de binecuvîntare sau de blestem ºi pînã nu-ºi împlinescacest scop ºi acest timp, ele nu vin ºi ele nu pleacã.

19 - Unii asupresc, schingiuiesc, jefuiesc ºi ucid, cu trufie ºi cruzime... ªi nimeni nu le poate face nimic. Darcînd ºi-au împlinit timpul ºi scopul ºtiut de Dumnezeu, - atunci pe neaºteptate, ºi de unde nici nu se gîndesc, levine prãbuºirea, în prãpastia care au sãpat-o ei altora, în flãcãrile pe care le-au aprins ºi în blestemul pe care eil-au dezlãnþuit.

20 - Ferice de cel care în vremea puterii sale, este temãtor, în vremea înãlþãrii este smerit ºi în vremeabogãþiei sale este datornic. Acela ºi cînd va fi slab nu se va tîrî, cînd va fi înjosit, nu se va descuraja. ªi cînd vafi sãrac, nu va fi lipsit.

Cãci Dumnezeul Cel Nevãzut hotãrãºte toate cele vãzute. Spre fericirea celui credincios - ºi spre nefericireacelui rãu.

Sã nu iubesc nimic

Sã nu iubesc nimic, Isuscum Te iubesc pe Tinespre nimeni sã nu mai fiu dusaºa cum sînt spre Tine.

Nimic sã n-am, nimic sã n-amnici casã, nici avut, nici neamnici fiu, nici soþ, - nimic sã n-amIsus, aºa ca Tine.

Sã nu-mi pun dragostea-n nimicaºa precum în Tinesã nu mai cînt, sã nu mai zicde nimeni ca de Tine.

Sã n-am nimic din ce-aº aveaaºa de drag ca Tinesã-mi pot uita de viaþa meada nu, Isus, de Tine.

Sã nu regret nimic din totce-aº pierde pentru Tineoricînd, orice, oricît sã potIsuse pentru Tine.

Cã nimeni, nicãieri, nicicîndnu m-a iubit cît Tinetrãiesc cîntînd ºi mor cîntîndIsus, numai cu Tine.

Nu-nceta a face bine prietenului tãu lipsitasta o sã te arate cã eºti vrednic de iubit.

Greu e sã putem întruna face bine cît am vreadeseori cînd ai la cine, n-ai cu ce - ºi n-am puteabine e sã facem bine cînd avem cu ce ºi cuifiecare tot ce face altuia, - îºi face lui.

Binefacerea întrunae plãtitã cu alt bine

dacã nu de cel datornicare Dumnezeu pe-altcine.

68 - Mîna lui Dumnezeu

1 - Mîna lui Dumnezeu se poate lungi ori se poate scurta dupã starea fiecãruia dintre noi. Pentru unnevinovat care este în mijlocul apelor mari, mîna Domnului se întinde pînã la el ºi îl scapã. Pentru un vinovatori se întinde pînã unde se ascunde ca sã-l loveascã, ori se retrage ºi se scurteazã lãsîndu-l sã se piardã singur.

2 - Vei trece prin ape - spune Cuvîntul Domnului - dar rîurile nu te vor îneca (Isaia 43, 2).

- Cum Doamne, nici apele cele mari? - Eu voi fi cu tine ºi voi face ori sã-þi creascã picioarele tale, ori sã scadã valurile lor, dar ele nu te vor

acoperi niciodatã.

3 - Cînd ap. Petru a pornit pe valuri spre Domnul, el era departe cînd a început sã se scufunde... Dar Domnula întins mîna... ªi mîna Domnului s-a tot întins, s-a tot întins, pînã cînd a ajuns acolo departe unde se zbãteaucenicul primejduit.

O, Doamne Isuse, dar dupã mine pînã unde s-a întins mîna Ta salvatoare!...

4 - Mîna Domnului se întinde ºi între miel ºi lup... Dacã n-ar fi mîna lui Dumnezeu, nici un miel n-ar maifi pe lume, - lupii i-ar fi mîncat pe toþi demult. Pentru cã lupii se înmulþesc de ºase ori mai mult ca mieii.

Dar mieii trãiesc fiindcã Blîndul Pãstor îi apãrã.

5 - Pe cel nevinovat îl scapã totdeauna Dumnezeu din gurile ºi ghearele celor rãi. Dar aceasta nu scade cu nimic vinovãþia celor care îl urmãresc pe nedrept. Pentru cã ei cautã sã-l ucidã.

6 - Nici unii dintre cei care au chinuit pe cei nevinovaþi - n-au scãpat de chinuri, nici pe pãmînt, nici sub el.Oricine chinue pe altul, va fi chinuit ºi el. Mîna Domnului tot îl ajunge odatã cu pedeapsa.

7 - Doamne Isuse, ai totuºi milã ºi de ei, înainte de a le veni ziua cu umplerea mãsurii ºi cu plata celui maicumplit pãcat din lume: pãcatul schingiuirii Tale ºi alor Tãi.

8 - Biblia, Cuvîntul scris lui Dumnezeu, este mîna Lui binecuvîntatã care se întinde peste veacuri, cu lumina,cu puterea ºi cu ajutorul sãu spre noi oamenii care fãrã aceastã mînã salvatoare ne-am fi scufundat cu toþii înmarea pãcatelor ºi a pierzãrii.

9 - Oamenii lui Dumnezeu care au inspiraþia scrisului sfînt, sînt tot atîtea degete ale mîinii lui Dumnezeucare ne îndrumã spre Stînca Salvãrii - ºi ne ajutã sã o aflãm.

10 - Cuvîntul vorbit este frumos - dar este puþin. E o mînã scurtã care ajutã o zi sau douã. Pe unul sau doi,cei mai aproape.

Dar Cuvîntul scris este o mînã întinsã peste vremuri, peste distanþe, peste mulþimi.

11 - Avem nevoie de vorbitori minunaþi, de predicatori înflãcãraþi, de oratori sfinþi ºi talentaþi care sãformeze cu graiul lor adunãrile, bisericile, strãzile.

Dar avem nevoie cu mult mai mult de scriitori minunaþi, care sã rãscoleascã lumea cu scrisul lor inspirat.

12 - Vorba cît de frumoasã, o ascultã unul-doi, ºi o uitã dupã trei-patru zile. Dar scrisul rãmîne peste ani ºi se împrospãteazã întruna, arzînd fãrã sã se topeascã, hrãnind, fãrã sã se

termine, trãind fãrã sã moarã.

13 - Sã ne rugãm lui Dumnezeu pentru vorbitorii cu adevãrat inspiraþi, sã-i ascultãm cu dragoste ºi sã-ipreþuim nespus de mult pentru valoarea ºi mãiestria lor.

Dar sã ne rugãm ºi mai mult ºi sã cerem lui Dumnezeu scriitori inspiraþi ºi de o înaltã valoare sfîntã. Operape care o fac ei este incomparabil mai mare.

14 - Ce mîini binecuvîntate întinse peste veacuri cãtre noi ºi cãtre întreg viitorul omenirii, sînt profeþii luiDumnezeu ºi sfinþii noºtri pãrinþi scriitori! Cîtã putere ºi luminã au trimis prin razele lor aceste mîini sfinte laneamuri, în neamuri de oameni, de-a lungul veacurilor de întuneric ºi de haos!

Cînd vom ajunge sã-i întîlnim sus în cer - cum le vom vedea strãlucind aceste mîini. ªi cu cîtã recunoºtinþãle vom sãruta!

15 - Ce mînã binecuvîntatã a lui Dumnezeu a fost pentru noi pãrintele nostru sufletesc care s-a întins pesteatîtea ape ºi munþi pînã la noi ca sã scrie pe inimile noastre Cuvîntul Cel Viu ºi mîntuitor al lui Hristos!...

16 - Orice carte sfîntã, orice poem frumos, orice verset dulce, este o mînã, este un deget al mîinii luiDumnezeu care vrea sã scrie pe inima ºi mintea noastrã cuvîntul tainic ºi viu al mîntuirii...

Sã-l primim ºi sã-l pãstrãm...

17 - Un vorbitor cît de bun ºi oricît ar fi ascultat cu plãcere în timpul vieþii sale, cînd el moare, moare ºiecoul vorbelor din urechile ascultãtorilor sãi.

Dar un scriitor dacã moare, scrisul lui inspirat rãmîne nemuritor pe masa ºi sub ochii cititorilor.

18 - Numai un scriitor aprins de focul Duhului Sfînt va aprinde ºi el sufletele altora. ªi cu cît vasul fiinþeisale este mai curat, cu atîta mireasma lui Dumnezeu se va revãrsa spre alþii nãlþîndu-i ºi sfinþindu-i pe toþi cîþise vor atinge de el.

19 - Oricine stã lîngã un astfel de crin sfînt, împrumutã ºi el ceva din parfumul ceresc pe care Dumnezeuîl dã unei astfel de creaturi alese. Poetul Saadi a scris undeva aºa: Mergeam pe un drum ºi jos am vãzut o frunzãcare mirosea a trandafir.

- Frunzã, - i-am zis eu - tu eºti trandafir? - Nu, - mi-a rãspuns ea - dar am stat lîngã un trandafir!... Doamne, dacã noi am stat vreodatã lîngã un trandafir al Tãu, - am luat ºi noi ceva din parfumul lui?

20 - Doamne ºi Dumnezeul nostru, Te rugãm dãruieºte bisericii Tale, Evangheliei Tale, Oastei Tale tot felulde oameni înzestraþi cu toate darurile Duhului Sfînt, învãþãtori înþelepþi, vorbitori înflãcãraþi, bãtrîni cucernici,ostenitori harnici... dar Te rugãm ºi mai mult ca orice, dã-le scriitori sfinþi, poeþi inspiraþi, compozitori de talentºi geniu, care realizîndu-se întîi pe ei înºiºi deplin în Tine, sã umple apoi tot pãmîntul ºi cerul, toate veacurileºi veºnicia de opere nemuritoare spre slava Ta ºi fericirea creaturilor Tale scumpe. Amin.

O, cer dorit

O, cer dorit ce-mi pari departede cînd mereu tot merg ºi merg, - cu cît puþin ne mai desparte, mai tare-alerg!

Cu cît mai scurt vãd timpul caremai am ca lucrul sã-mi sfîrºesccu trupul care-ntreg mã doare, mai mult trudesc!

Cu cît mai slabã mi-e vedereaºi rari bãtãile din pieptºi mai pînditã privegherea, mai treaz aºtept!

Cu cît mai multã-mpotrivireîntîmpinã vestirea mea, cu-atît mai mult, mai cu-ndrãznirenu voi tãcea!

Cu cît e mai greu în tãcereºi-i mai mult de lãsat zãlogºi duhul mai curat se cere, mai mult mã rog!

O, cer deschis, cu cît te-apropiiºi mai cu-ardoare te dorescmai treji spre tine-ajutã-mi ochiisã-mi aþintesc...

Chiar cînd toþi ar fi sã uite orice bine le-ai fãcutnu te supere aceasta, tu fã iarãºi ca-n trecutbinele în sine însuºi are plata faptei luimulþumeºte-te, - nu cere altã platã nimãnui.

Þine totdeauna minte binele ce l-ai primitînsã uitã-ntotdeauna orice bine-ai dãruitsînt puþini cei ce fac astfelºi-s prin lume-aºa strãinifiul meu, fii ºi tu unuldin aceºtia puþini.

69 - Pãcatul ºi pocãinþa

1 - Pãcatul ºi pocãinþa ar trebui sã meargã mereu împreunã, toatã vremea cît omul trãieºte pe pãmînt întreele. Pãcatul ar trebui sã fie totdeauna mic - dar pocãinþa mare. Pãcatul sã fie uºor, dar pocãinþa grea. Atunci omulajunge odatã sã aibã pocãinþã totdeauna iar pãcat niciodatã dupã cum este scris (1 Ioan 3, 6).

2 - Pãcat mic nu existã. Toate pãcatele sînt mari. Existã însã pocãinþã micã. O pocãinþã micã, pentru un pãcatmare, nu înseamnã nimic.

3 - Pocãinþa atunci este adevãratã cînd este mai mare decît pãcatul. O operaþie atunci este vindecãtoare cîndcuþitul taie mai adînc decît rãdãcina infecþiei. Dacã taie mai puþin, rãdãcina creºte din nou.

4 - Pocãinþa atunci este adevãratã cînd scoate rãdãcina pãcatului, nu cînd taie numai lãstarii dinafarã.

5 - Fãrã naºterea din nou, nu existã izbãvire de sub puterea pãcatului. Firea cea veche este rãdãcina pãcatuluiºi cîtã vreme n-am scos-o prin puterea Cuvîntului ºi a Duhului Sfînt din toatã inima noastrã, ea va da mereulãstari plini de amãrãciune (Evrei 12, 15).

6 - Dar ºi dupã naºterea din nou mai pot da lãstari ai firii vechi precum pe sub un altoi, pot sã iasã muguriºi lãstari din tulpina veche, împiedicînd creºterea mlãdiþei noi ºi pînã la urmã uscînd-o.

Veghetorul trebuie sã fie mereu atent ca sã cureþe totul la timp.

7 - Orice curãþire trebuie sã se facã necruþãtor. Tot ce rãmîne necurãþat creºte din nou. Firea veche este caºarpele care nu cedeazã decît cînd îi este zdrobit capul. Pînã atunci luptã, se zbate, se ascunde ºi nu se lasã.

Oricine îl cruþã, ori îl crede - ajunge muºcat de el.

8 - Ce grea este totuºi pocãinþa! Numai cine a primit puterea naºterii din nou ºi se pãstreazã mereu prinrugãciune ºi prin cuvînt în vegherea ei, acela o poate iubi ºi purta.

Dar pentru un astfel de suflet nimic nu este mai uºurãtor ºi mai fericit ca lacrimile ei.

9 - Ce mare deosebire este totuºi între inimile oamenilor! Unele inimi învaþã cînd li se aratã o greºealã, sîntgata sã ºi-o recunoascã ºi sã ºi-o cãiascã. Aceste inimi îþi devin recunoscãtoare pentru mustrarea care le-a deschisochii, fiindcã iubesc neprihãnirea ºi voia lui Dumnezeu.

Dintre aceºtia se aleg sfinþii, fraþii, prietenii.

10 - Dar sînt alte inimi care nu primesc nici o mustrare, ci în loc de pocãinþã ºi în loc de îndreptare - vin cujustificãri, cu argumente, cu îndreptãþiri ºi chiar cu învinuirea altora!

Astfel de oameni îþi devin duºmani. Dintre aceºtia se aleg vînzãtorii, pîrîºii, demonii.

11 - Toate pãcatele pot fi iertate oamenilor care vin înaintea lui Dumnezeu cu o pocãinþã pe mãsura acestorpãcate. Tatãl le iartã pentru Sîngele lui Hristos sub care vine sufletul pocãit adus de Duhul Sfînt.

Numai pãcatul contra Duhului Sfînt nu poate fi iertat, fiindcã cel care calcã în picioare pe Duhul harului -nu mai are cine sã-l aducã la Hristos, cãci el a respins pe Singurul sãu Salvator: Duhul Sfînt.

12 - Cunoscînd acest cutremurãtor adevãr iatã cã nu pãcatul este nenorocirea cea mai mare - ci lipsa uneipocãinþe adevãrate ºi adînci. Oamenii nu vor fi osîndiþi pentru pãcatele pe care le-au fãcut - ci pentru lipsapocãinþei corespunzãtoare pentru ele.

13 - Cine se pocãieºte cu adevãrat, acela se ºi îndreaptã ºi nu mai face rãul de care s-a pocãit odatã. Cinezice cã s-a pocãit - dar face mai departe, fie pe faþã, fie în ascuns aceleaºi pãcate - acela este un mincinos.

14 - Omul prefãcut se poate minþi pe sine însuºi - ºi mai poate minþi un timp ºi pe alþii, - dar pe Dumnezeulcare ne vede la fiecare inima ºi ascunziºurile - nu-L putem minþi niciodatã. Un astfel de om este cel mai osîndit.

15 - În toate sectoarele vieþii pãmînteºti omul mai poate pãcãtui ºi uneori mai poate avea vreo îndreptãþire.Dar cine umblã cu prefãcãtorie, cu minciuna ºi cu înºelãtoria în Evanghelia, în Lucrarea Duhului Sfînt - acelanu va avea nici o iertare nici în veacul acesta, nici în cel viitor, dupã cum ºi este scris (Marcu 3, 28-29).

16 - Ce frumoasã este pocãinþa sincerã ºi adevãratã! Cît de plãcutã este ea nu numai înaintea lui Dumnezeu- dar chiar ºi înaintea oamenilor! Numai acela care a devenit un demon prin rãutatea sa, acela nu poate ierta, aºacum nu iartã diavolul, fiindcã în el nu existã nimic bun.

17 - Cine poate avea în sine pornirea spre milã ºi iertare, acela are în el o sãmînþã din Dumnezeu... ªi pentruacest bun divin, va afla ºi el însuºi iertarea ºi mila divinã.

18 - Cine are în în el pornirea spre judecatã ºi pedeapsã asupra altora, acela aratã cã este el însuºi osînditsã fie judecat ºi pedepsit.

Dumnezeu Se poartã cu fiecare om, dupã inima lui (Psalm 18, 25-26).

19 - Pãcatul nu se rãsfrînge numai asupra celui care îl face - ci ºi asupra urmaºilor lui. Pãrinþii mãnîncãaguridã - iar copiilor li se strepezesc dinþii, spune înºtiinþarea lui Dumnezeu (Plîngeri 5, 7; Ezec.18, 2; 1 Cor. 7, 14).

Cain a fost un criminal, Abel a fost o victimã, - dar nu ei erau adevãraþii vinovaþi, ci pãrinþii lor, carepãcãtuiserã. Ei ispãºeau numai.

20 - Pãrinþilor, nu pãcãtuiþi, fãrã sã vã pocãiþi ºi sã vã îndreptaþi sincer, ca sã nu trebuiascã sã ispãºeascãurmaºii voºtri pãcatul de care nu v-aþi pocãit voi ºi nu l-aþi îndreptat.

Dumnezeul Milei ºi Iertãrii, firea noastrã cea veche ne aruncã mereu în pãcat, dar dã-ne firea cea nouã, caresã ne scoatã din el prin pocãinþã.

Pînã cînd sãmînþa Ta va locui în noi, ca sã nu mai putem pãcãtui niciodatã (1 Ioan 3, 9). Amin.

Cu cît mai sus

Cu cît mai sus vãd Þinta sfîntãºi drumul pîn-la ea mai greu, cu-atît iubirea mea s-avîntãmai dornicã spre Dumnezeu.

Cu cît simt mai ne-ajunsã zareaîn care-aº vrea sã fiu Isuscu-atît mai sfîntã-mi cresc ardoareasã mã ridic cît pot mai sus.

Cu cît vãd ce viaþã sfîntãau dus slãviþii naintaºi

cu-atît mã lupt pe calea strîmtãsã-mi duc mai credincioºii paºi.

Cu cît cunosc mai drept Cuvîntulpe care sînt trimis sã-L spuncu-atîta mai frumos nãlþîndu-Lputerea-ntreagã-n El îmi pun.

Cît Duhul Sfînt o sã mã-ndrumenu-mi pasã, cãci nimic nu-i greucu cît sînt mai urît de lumesînt mai iubit în Dumnezeu.

Deseori ºi-n multe locuri mai mult bine a fãcutomul bun fãrã sã ºtie - decît binele ºtiut.

Ce trist e-atunci cînd stai sã plîngicã i-ai fãcut cuiva un bineca rana de la cel iubitnu-i suferinþã sã-nvenine.

Sã nu-ncetãm a face bine în nici o vreme cît trãimtot binele din noi se uscã

ºi pierecînd nu-l dãruim.

70 - Fapta ºi încredinþarea

1 - Înaintea oricãrei fapte ºi al oricãrui cuvînt sau gînd, trebuie sã meargã încredinþarea, convingerea noastrãcã aceastã faptã ºi cuvînt sau gînd, este necesar, folositor sau bun, dupã cum este scris: Fiecare sã fie pe deplinîncredinþat cînd alege ce sã facã ºi ce nu, ce sã spunã ºi ce nu, ce sã þinã ºi ce nu (Rom. 14, 5).

Cãci tot ce nu vine din încredinþare este pãcat (Rom. 14, 23).

2 - Dar ºi încredinþarea aceasta vine de la Duhul Sfînt, pentru cã este scris: El vã va învãþa toate lucrurile(Ioan 14, 26) ºi El, Duhul Adevãrului are sã vã cãlãuzeascã în tot adevãrul (Ioan 16, 13).

3 - Dar Adevãrul lucreazã prin înþelepciunea care vine de sus ºi care este întîi curatã, apoi paºnicã, blîndã,uºor de înduplecat, plinã de îndurare ºi de gînduri bune, fãrã pãrtinire ºi nefãþarnicã, dupã cum este scris(Iacov 3, 17).

ªi numai aceste criterii ne pot încredinþa cu adevãrat dacã o faptã, dacã un cuvînt, ori dacã un gînd este dela Dumnezeu sau nu.

4 - Existã numai o singurã încredinþare bunã ºi aceasta este cea care vine din Duhul Adevãrului luminîndînþelepciunea noastrã asupra faptei, asupra cuvîntului sau a gîndului ce-l primim în noi ºi vrem sã le realizãm.

Tot ce nu vine din aceastã încredinþare - este pãcat - sau duce la el.

5 - Cel dintîi îndemn care vine în noi, este prin gînd. Dacã rãmîne, - el se preface curînd în cuvînt, apoi înfaptã. De aceea noi pentru a ne încredinþa despre originea lui, dacã este bun sau rãu, dacã este de la Dumnezeuori de la satana - trebuie sã-l aducem îndatã la lumina adevãrului, la judecata înþelepciunii de sus.

6 - Cel dintîi filtru al înþelepciunii este curãþia. Dacã orice gînd îl trecem prin filtrul curãþiei ºi nu se gãseºteîn el nimic necurat, atunci el este paºnic, neprovocator, nerãzboinic, nevãtãmãtor. Este cald, mîngîietor ºiprietenos. Este uºor de înduplecat, adicã plin de îngãduinþã rãbdãtoare cînd i se aduce un argument chiarcontrariu, este gata sã-l asculte, sã-l accepte, sã-l urmeze, fãrã sã se supere ºi fãrã sã se împotriveascã.

7 - ªi numai cînd gîndul nostru a trecut cu bine prin aceste trei cerneri ºi cercetãri ale înþelepciunii de sus,abia atunci sã-l lãsãm sã se facã cuvînt, iar apoi faptã.

Atunci nici una din vorbele sau faptele noastre nu ne-ar condamna, ci ne-ar cinsti.

8 - Cînd toþi ne-am face toate gîndurile noastre roabe ascultãrii de Hristos în felul acesta - ce armonie ºicolaborare sfîntã ar fi în toatã Lucrarea lui Dumnezeu (2 Cor. 10, 5). Abia atunci cu toþi am avea aceeaºiîncredinþare, iar aceasta ne-ar face sã vorbim la fel, sã umblãm la fel, sã lucrãm la fel (1 Cor. 1, 10).

9 - ªi totuºi între noi sînt atît de mari deosebiri, uneori chiar cu privire la încredinþãrile noastre cele maibiblice. Unul este încredinþat cã un lucru nu este pãcat, - pe cînd altul îl crede tocmai dimpotrivã. ªi amîndoi secred mincinoºi.

De unde vine atunci deosebirea aceasta care duce adesea la cele mai mari certuri ºi dezbinãri? Din ispita îngîmfãrii vine orice deosebire, din lipsa unei ascultãri, din lipsa înþelepciunii de sus.

10 - O înþelepciune curatã, paºnicã, blîndã ºi maleabilã, nu va striga, nu va jigni ºi nu va refuza o altãîncredinþare, înainte de a-i dovedi cu blîndeþe ºi iubire greºeala. Iar de i se dovedeºte ei de cãtre altul tot aºa cãpropria ei încredinþare este greºitã, - va face ºi ea la rîndul ei tot la fel, adicã nu va striga, nu va jigni ºi nu varefuza.

11 - Fiul meu ºi sufletul meu, - dacã n-ai înþelepciunea aceasta ºi dacã cu privire la un lucru sau la oînvãþãturã n-ai încã nici o încredinþare ori ai una deosebitã de a soþului tãu, de a fratelui tãu, de a adunãrii tale,nu te grãbi sã jigneºti ºi sã judeci!

Cere înþelepciune de sus cãci Dumnezeu þi-o va da, dupã cum este scris tot acolo la sf. Iacov 1, 5. ªi apoi în lumina ei vei înþelege încredinþarea cea bunã ori a ta ori a lor. ªi cu bucurie vei putea ori renunþa

ori primi.

12 - Cînd este o luptã de încredinþãri - nu împinge niciodatã lucrurile pînã la jignire, la ceartã, la urã...Acestea vin de la cel rãu. Încearcã cu mijloacele înþelepciunii de sus sã lãmureºti pe cea bunã. Dacã eºti ascultat,e bine. Dacã nu, taci înþelept ºi depãrteazã-te înþelegãtor ºi paºnic.

Mai bine sã ne despãrþim paºnici decît sã trãim vrãjmaºi.

13 - Viaþa asta este atît de scurtã pentru fiecare, drumul ei atît de singuratic ºi cîmpul ei atît de larg, încîteste pãcat sã ne mai împovãrãm ºi noi unii pe alþii.

Ferice de cel care îi înþelege pe toþi, chiar dacã el nu-i înþeles de nimeni.

14 - Þine la încredinþarea ta bunã ºi fã numai din ea tot ce faci. Dar cînd þi se dovedeºte contrariul cu sfîntulargument al Adevãrului Dumnezeiesc, - nu te împotrivi sã þi-o ajustezi dupã el.

15 - Nici unul dintre noi luat în parte, nu sîntem desãvîrºiþi în toate - ci toþi putem greºi în multe feluri -spune Cuvîntul Sfînt (Iacov 3, 2).

Ci numai luaþi împreunã cu toþii putem fi scutiþi de multe greºeli.

16 - Avem nevoie fiecare dintre noi de colaborarea frãþeascã, de ascultarea în Domnul ºi de supunere îndragoste a fiecãruia dintre noi de ceilalþi fraþi, de pãrerea lor, de încredinþãrile lor, de împreunã lucrarea cu ei.

Nici chiar cel ce se crede apostol nu este scutit de aceastã sfîntã ºi mare poruncã, trebuinþã ºi datorie (Luca 22, 26).

17 - Chiar sfîntul ºi marele apostol Pavel spune cã s-a suit la Ierusalim din nou ca sã-ºi supunã aprobãriifraþilor tot ce face ºi lucreazã pentru ca nu cumva sã alerge ori sã fie alergat în zadar (Gal. 2, 2).

Pentru cã starea fraþilor noºtri este totdeauna un Ierusalim spre care sã simþi cã te sui - nu cã te cobori. ªichiar dacã eºti un luptãtor bãtrîn ori valoros, ca el, trebuie sã fii fericit mergînd sã te smereºti înaintea fraþilor,fiind gata sã le primeºti totdeauna cu ascultare îndrumãtoare, pãrerea lor.

18 - Cine nu cautã ºi nu doreºte verificarea încredinþãrii sale cu a fraþilor, ci þine la pãrerea sa ºi îºi apãrãfaptele sale chiar cînd i se dovedeºte cã nu face bine - acela este un lucrãtor rãu - ºi va sfîrºi în pierzare.

19 - Cînd ni se aratã greºelile, atunci nu trebuie sã aducem nici dezvinovãþiri pentru noi nici acuze pentrualþii - nici sã cãutãm îndreptãþiri - ci sã aducem pocãinþã, chiar dacã n-am fi fãcut atîta cît se spune, sã ne tememcã am fi putut ajunge sã facem. Sã ne pocãim chiar ºi pentru ceea ce încã n-am fãcut, dar am fi putut face.

20 - Cînd cel nevinovat sau mai puþin vinovat, se pocãieºte ºi se îndreaptã, va fi îndemnat sã-l urmeze ºi celvinovat. ªi rezultatul totdeauna va fi fericit pentru toþi.

Doamne ºi Dumnezeul nostru, cãlãuzeºte-ne în voia Ta toate faptele ºi încredinþãrile noastre. Amin.

Cît Tatãl Sfînt lucreazã

Cît Tatãl Sfînt lucreazãcît Tu lucrezi mereuajutã-mã Isusesã nu pot sta nici eu.

Ajutã-mi sã lucrez, s-alerg ºi sã vegheznicicînd sã nu-ncetezcînd lucru-mi voi gãta, atunci sã pot gustaîn Cer odihna Ta.

Cît Duhul Sfînt lucreazãcît haru-i lucrãtorajutã-mã ca lucrulsã-mi fac ºi eu cu spor.

Cît Biblia lucreazãcît fraþii mai trudesc,

ajutã-mã Isusenici eu sã nu-obosesc.

Cît soarele strãluce, cît apele nu stauajutã-mi ºi eu partela lucrul Tãu sã iau.

Cît vîntul nu-nceteazãcît holdele rodescajutã-mi ºi eu lucrulsã nu mi-l pãrãsesc.

Cãci vine grabnic noapteacînd lucrul va-ncetaatunci sã gust Isuseºi eu odihna Ta.

Chiar ºi-un om strãin þi-e fratecînd la greu îþi face binedat strãin îþi e ºi-un fratecînd se poartã rãu cu tine.

Omul rãu nu mulþumeºte orice bine-ar fi sã-i vinãdar în foc va arde mîna ce-a primit - ºi nu se-nchinã!

Binefacerea fãcutã unui ticãlos, - e-aºa cum ai arunca în mare apa din fîntîna ta.

71 - Supãrarea ºi plecarea

1 - Supãrarea este cel mai adesea semnul celui care n-are dreptate. Plecarea este totdeauna semnul celui caren-are pocãinþã. Cînd n-are dreptate omul firesc, se supãrã - ºi cînd nu vrea sã se îndrepte, trînteºte uºa ºi pleacã.

2 - Cînd sîntem mustraþi ºi se pare chiar pe nedrept - totuºi sã nu ne supãrãm. Dacã sîntem nevinovaþi n-avemde ce sã ne supãrãm. Bine cã nu-i adevãrat - ºi asta se va vedea foarte curînd.

Dacã este adevãrat - iarãºi nu trebuie sã ne supãrãm ci sã ne îndreptãm. ªi greºeala ni se va ierta ºi se vauita.

3 - Dacã sîntem mustraþi mai mult decît ºtim cã meritãm, iarãºi sã nu fim supãraþi ci s-o primim gîndindu-necã ceea ce a întrecut de data asta, este o ispãºire pentru ceea ce nu ni s-a mustrat altãdatã.

Aºa nu vom avea restanþe neplãtite dreptãþii.

4 - Un pãcat se uitã foarte greu, chiar dacã cel ce l-a fãcut s-a pocãit de el cu adevãrat ºi l-a pãrãsit... Mereuvor fi oameni care îºi vor aduce aminte de el - ºi ne vor privi cu neîncredere, chiar timp îndelungat.

Acesta este ecoul normal al cãderii noastre care nu se pierde uºor ºi valul normal stîrnit de bolovanul aruncatde noi în apã ºi care se continuã pînã se loveºte de þãrm.

Cel mai bun lucru este sã privim tãcînd pînã se va liniºti singur. ªi sã nu-l mai repetãm niciodatã.

5 - Un pãcat fãcut zeci de ani la rînd, sã nu ne aºteptãm sã fie iertat prea repede de cei care ni l-au vãzut.Nici pocãinþa chiar sincerã faþã de el - sã ne fie crezutã toatã ºi chiar de cãtre toþi.

Cãci acesta ar fi un semn rãu atît pentru pocãinþa noastrã, cît ºi pentru cinstea lor.

6 - Cine a fãcut multe cereri de iertare ºi pentru multe pãcate, dar pe care iarãºi le-a repetat - sã nu se mirecã ajunge dispreþuit de toþi ºi necrezut de nimeni.

Pentru cã el este serios numai faþã de pãcat ºi nu faþã de iertare.

7 - Acela care repetã mereu acelaºi fel firesc de a greºi, iar apoi pripit îºi cere iertare, este deja pe calea dea se prãbuºi într-un pãcat pentru care nu-ºi mai poate afla iertare de la nimeni niciodatã. Fiindcã n-o mai meritã.

8 - Ori de cîte ori vedem pocãinþe prea uºuratice, sã nu ne bucurãm de ele. Cine se pocãieºte uºor, va ºipãcãtui iarãºi uºor. Cine se supãrã grãbit, va ºi pleca grãbit.

Iar aceºtia rar mai întorc ºi rar se mai îndreaptã cu adevãrat vreodatã.

9 - Cine pãcãtuieºte unui om este vinovat o datã. Cine pãcãtuieºte unei mulþimi este vinovat de atîtea ori.

10 - Fiecare om îl poate ierta pe altul numai pentru pãcatele fãcute contra lui însuºi. Pentru pãcatele fãcuteîmpotriva altora, fiecare trebuie sã-ºi cearã iertarea tuturor celor cãrora le-a pãcãtuit.

Numai atunci sã se simtã dezlegat de pãcatul sãu.

11 - Oamenii pot ierta numai pãcatele fãcute contra lor. Cele fãcute contra lui Dumnezeu, numai El le poateierta.

Noi putem sã ne rugãm pentru ele, dacã sînt din cele ce se pot ierta (1 Ioan 5, 16). Dacã nu, - sãtãcem cu fricã.

12 - Sã nu ne grãbim sã iertãm pãcate pe care numai Dumnezeu le poate ierta. Pentru cã în felul acesta neunim cu acele pãcate - ºi putem atrage ºi asupra noastrã ispãºirea lor.

13 - Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi, - strigã Cuvîntul Sfînt - pentru ca sã nu ajungeþi sã pãcãtuiþi în cel maigrozav fel, fãrã a vã mai cutremura.

Pînã la prãbuºirea în întunericul veºnic.

14 - La pãcatele cele mari se ajunge prin cele mici, dupã cum la suma cea mare se ajunge strîngînd baniimãrunþi.

Feriþi-vã de pãcatele mãrunte - ºi nu veþi ajunge la cele mari.

15 - Oricine se pocãieºte sincer, trebuie imediat sã dea înapoi ceea ce a furat. Sã repare ceea ce a stricat,sã despãgubeascã pe cel ce l-a pãgubit, mai adãugînd ºi pe deasupra, pentru durerea care i-a pricinuit-o.

Zacheu aºa a fãcut: a întors împãtrit (Luca 19, 8). Numai aºa a intrat mîntuirea în casa lui ºi în sufletulsãu.

16 - Dacã am fãcut un mare rãu - ºi totuºi am avut parte pentru el de o mare iertare de la Dumnezeu ori dela fraþi, - conºtiinþa uriaºei dimensiuni a rãului fãcut ºi a ispãºirii drepte pentru el, trebuie sã ne facã inima petotdeauna atît de smeritã, încît sã putem primi cu mulþumire orice mustrare sau reproº, oricît de aspru ºi derepetat ar fi. Sã socotim cã nu facem prin rãbdarea asta decît sã ne ispãºim mai uºor aici pe pãmînt, ceea ce artrebui sã ispãºim sub pãmînt, mult mai greu.

17 - Cel ce a nedreptãþit pe oameni sã nu caute în primul rînd pacea cu oamenii, - ci pacea cu Dumnezeu,cu Cuvîntul Sãu ºi cu propria conºtiinþã. Cãci numai dupã împãcarea aceasta, va ºti sã caute ºi sã cîºtige cuadevãrat ºi pacea cu oamenii...

18 - Încã odatã trebuie sã înþelegem cã ceea ce am stricat zeci de ani, nu putem repara în cîteva clipe niciºterge doar prin cîteva cuvinte ºi gesturi. În timp s-a fãcut rãul - ºi numai în timp se va putea ºi îndrepta, dacãse lucreazã continuu spre îndreptare.

19 - Numai în felul acesta se va vedea dacã atît cererea de iertare pentru trecut cît ºi promisiunile deîndreptare pentru viitor - sînt adevãrate.

20 - Suflete al meu ºi fiule al meu, vino totdeauna cu pãcatul tãu la mustrare ºi la pocãinþã. ªi oricît de asprear fi acestea ºi oricît de nemeritate þi-ar pãrea, - nu te supãra ºi nu pleca!

Cel mai vindecãtor leac, este cel mai amar ºi lãstarii rãi pot fi stîrpiþi numai cînd li se scoate rãdãcina.Lasã-L pe Domnul sã þi-o scoatã, chiar dacã doare oricît de tare.

Doamne ºi Mîntuitorul nostru, scoate din noi ºi dintre noi orice rãdãcinã rea. Amin.

Ia jugul lui Hristos

Ia jugul lui Hristos pe umãrºi trage lîngã El arînd, chiar dacã semeni numa-n lacrimiºi umbli numai sîngerînd... Hristos Cel Sfînt te va cunoaºteîn sãrãcie nu-n belºugcãci mulþi au stat cu El la mesedar prea puþini au tras la jug.

Ia-I sarcina ºi-o du alãturiºi simte-o apãsînd din greucum ai rãspunde doar tu singurde tot ce are Dumnezeu.

Hristos Cel Sfînt te va cunoaºteodatã-n Cerul Lui de Susnu dupã haina ce-ai purtat-oci dupã sarcina ce-ai dus.

Ia-þi crucea ta ºi-I mergi pe urmetãcînd ºi mulþumind ca Eliubeºte, roagã-te ºi rabdãurmînd Dumnezeiescu-I fel. Hristos Cel Sfînt te va cunoaºtenu dupã numele ce-þi puici dupã ranele-nduratesub crucea ta ºi Crucea Lui.

Omul care face bine, atunci cînd poate face rãumeritã nemãrginitã preþuire-n drumul sãunu numai pentru-acel bine care-atuncea l-a fãcutci ºi pentru rãul care îl putea- dar nu l-a vrut.

Binefacerea primitã dã-o iarãºi în vreun felde nu celui ce þi-a dat-o, altuia mai mic ca elai de grijã sã nu steiebinele prea mult la tineel curînd se uscã-n mînace prea mult în ea ºi-l þine.

72 - Duºman ºi prieten

1 - Sînt unii oameni pe care poþi uºor sã þi-i faci prieteni, fiindcã sufletul lor este cald ºi bun ºi sînt gataoricînd de pace.

ªi sînt alþii pe care tot aºa de uºor poþi sã þi-i faci duºmani, cãci sufletul lor este rece ºi rãu, gata oricînd deluptã.

2 - Înþelepciunea dragostei ne îndeamnã totdeauna sã ne apropiem de primii, - dar ne ºi înºtiinþeazã sã neferim de ceilalþi. Ori de cîte ori o ascultãm - ne cîºtigãm un prieten ºi ori de cîte ori nu o ascultãm ne cîºtigãmun duºman.

3 - Dar sînt unii oameni de care e bine sã te fereºti ca sã nu þi-i faci prieteni, pentru a nu-þi deveni la primagreºealã duºmani.

4 - Un astfel de om cînd îþi este prieten e nechibzuit ºi te va duce în multe încurcãturi ºi necazuri. Cînddevine duºman este rãzbunãtor ºi crud. ªi cu cît þi-a fost mai prieten înainte - îþi este mai primejdios în urmã.

5 - Sã ne rugãm lui Dumnezeu sã ne þinã cît mai departe de astfel de oameni. Sã ne fereascã pe noi de ei ºipe ei de noi, fiindcã ºi într-un fel ºi în altul ne pot face numai rãul.

6 - O, Revelaþie Divinãfã ochii slabi ºi mintea greaca adevãrul - nici prea tulburnici prea tîrziua Þi-l vedea.

7 - Totuºi, Cînd ºtii ce trecere grãbitãe-al vieþii-nºelãtor popas, de orice faþã întîlnitãsã te desparþi ce-un bun rãmas.

8 - Iatã un mare ºi sfînt adevãr. Cu oricare om ce vine în faþa mea ori în faþa cãruia aº fi dus, - eu sã-lprimesc ºi sã-l privesc cu toatã greutatea importanþei veºnice al acestui moment. Dumnezeu îl aduce pe acest omla mine, ori mã duce pe mine la el, tocmai ca sã-i vorbesc despre sufletul sãu ºi despre Dumnezeul lui... cele douãunice ºi eterne valori ale fiecãrui om.

9 - ªi poate cã data aceasta este singura ºi ultima datã din viaþa mea ori a lui cînd ne vedem ºi cînd amaceastã ocazie sã-mi împlinesc aceastã datorie faþã de el ºi de Dumnezeu...

Sã mi-o fac cu curaj ori cu smerenie - dar totdeauna cu conºtiinþa acestei mari ocazii.

10 - Mi s-a întîmplat adeseori în viaþã sã întîlnesc chiar pe cîte un vrãjmaº al meu care dupã ani de zile sã-mispunã: Eu am ajuns sã-L cunosc pe Dumnezeu chiar din lungile confruntãri cu d-ta...

Atunci am mulþumit lui Dumnezeu cã n-am tãcut cînd am fost în faþa lor. Eram sigur cã unii dintre ei nudispreþuiesc pe Dumnezeu chiar de tot.

11 - Chiar cãrora le-a mai rãmas ceva în suflet, cînd le vine clipa cea grea a durerii ori a morþii lor, - ºtieDumnezeu cîþi nu s-au pocãit sincer ca tîlharul de pe cruce.

Iar nemãrginita milã a Mîntuitorului, i-a iertat ºi pe ei, ca pe acel nenorocit în ultimul sãu moment.

12 - Ori de cîte ori îmi aduc aminte de aceºti oameni printre care am trecut zeci de ani - ºi dintre care nuºtiu sã mai trãiascã nici unul - mã rog din inimã pentru sufletul lor, fiindcã mulþi au ajuns fãrã sã vrea, pentruo bucatã de pîine amarã în aceastã slujbã din care apoi n-au mai avut putere sã scape.

13 - Aceºti oameni care au ajuns sã cãlãtoreascã alãturi de noi o parte din drumul scurtei noastre vieþi -Dumnezeu le-a dat tocmai în felul acesta ocazia sã afle de la noi (care cunoaºtem calea mîntuirii), ceva despreaceastã mîntuire pe care ei nu o cunoºteau.

Iar dacã noi în acest timp am tãcut sau am tremurat, ori ne-am milogit în faþa lor, - ce au putut ei vedea ºiauzi de la noi, despre Dumnezeul nostru?

14 - Dar dacã am trecut prin toate rãbdãtori, demni ºi credincioºi - chiar pînã la moarte - tot va mai fi mãcarunul dintre ei sã spunã: Cu adevãrat acesta era neprihãnit (Luca 23, 47).

ªi încredinþarea asta el va aduce ºi pe el la Hristos.

15 - Iar dacã dupã toatã suferinþa noastrã au rãmas astfel de suflete, atunci asta este tot ce meritã sã fiereþinut din toate. Ranele ni s-au vindecat, usturimea s-a dus, suferinþele au încetat ºi se uitã, viaþa a trecut aºacum a fost... Dar bucuria iertãrii, acoperirea dragostei, blîndeþea rãbdãrii cu care am rãmas dupã toate - ne vafi o mîngîiere veºnicã.

16 - Sã ne purtãm faþã de orice vrãjmaº care vine spre noi, ori spre care mergem - cum S-a purtat Domnulnostru. Sã vorbim puþin ºi sã tãcem mult. La întrebãri scurte sã rãspundem scurt. Despre noi ºi despre Dumnezeusã putem spune oricît, dar despre alþii nimic.

Tãcerea ºi rãspunsul sã ne fie ale unui om demn, smerit, credincios, chinuit, - dar demn. Atunci totdeauna va rãmînea între ei ceva... Mãcar imaginea unui om nevinovat, chiar dacã a trebuit sã fie

condamnat de legea lor.

17 - Pînã la urmã puþine legi sînt de-a dreptul criminale, dar foarte mulþi dintre cei ce le aplicã sînt ei înºiºiniºte ucigaºi. De aceea este scris: Nu te teme de lege, teme-te de judecãtor.

18 - Legea nu-l obligã pe omul ei sã fie fiarã, ci sã fie om. Dacã cel care aplicã legea este om, el o aplicãomeneºte, dar dacã este fiarã, o aplicã sãlbatic.

Fiecare om al legii aplicã legea dupã cum este sufletul sãu, nu dupã cum este legea. De aceea fiecare va trebui sã stea odatã el însuºi în faþa judecãþii lui Dumnezeu spre a fi judecat exact dupã

cum a judecat ºi el (Matei 7, 2).

19 - Cine judecã blînd, blînd va fi judecat. Cine judecã aspru, aspru va fi judecat ºi. Cine judecã milostiv,milostiv va fi judecat.

Cine nu judecã în nici un fel, nu va fi judecat nici el (Matei 7, 1; Luca 6, 37; Rom. 3, 1).

20 - Nici un om nu va avea nici o dezvinovãþire acuzînd legea sau pe împãratul care l-a pus judecãtor.Nimeni nu l-a împins acolo - ci el singur s-a înghesuit. ªi nimeni nu l-a fãcut fiarã - el singur s-a fãcut.

Sînt unii care sub aceeaºi lege pot fi oameni - ºi sînt alþii care pot fi fiare. Noi am cunoscut ºi de unii ºi de alþii. Aºa cã nimeni nu se va putea dezvinovãþi. Oricine sã fie om cînd judecã, fiindcã tot aºa va fi ºi el judecat

odatã - cu siguranþã totalã. Doamne, nu ne lãsa sã ne pierdem mintea cînd sîntem sus - nici speranþa cînd sîntem jos! Amin.

Cei ce-au luptat

Cei ce-au luptat pentru Hristosnici n-au murit, nici n-au sã moarãpe-acelaºi nor strãluminosîn Marea Zi au sã aparãslãviþi alãturi de Hristoscînd va veni a doua oarã.

Ajutã-mi Domnul meucu ei sã fiu ºi eucînd ai sã-i nalþi la Dumnezeu, ca ei sã fiu ºi eu...

Cei ce-au rãbdat pentru Hristosocãri ºi osteneli ºi moartevor sta pe tronu-I gloriosºi scriºi vor fi-n a Vieþii Carteºi-un nimb asemeni cu Hristospe frunte veºnic au sã poarte...

Cei ce-au cãzut pentru Hristosvor fi nãlþaþi pe veºnicieºi-n cerul cel mai preafrumosvor sta-n Eterna-I Bucuriela slava slavei lui Hristospãrtaºi pe veci ºi-n veci sã fie.

Celui bun îi este milã chiar ºi de-o fiinþã reacãci într-adevãr nu-i nimeni mai nefericit ca ea.

Omul mai ales pãþeºte nenoroc pe drumul sãuori cã e prea bun la sufletori cã poate fi prea rãu.

A fi bun din întîmplareasta nu e lucru mare

a fi bun lucrînd mereuasta este foarte greu.

73 - Gelozia ºi ura

1 - Gelozia este simþãmîntul chinuitor ºi crud care se naºte în sufletul unui om din bãnuiala sau încuviinþareacã altul are ceva mai bun, ceva mai mult, ori ceva mai frumos ca el.

ªi din gelozie omul ajunge uºor la urã.

2 - Ura este acel simþãmînt puternic ºi nestãpînit de duºmãnie, în stare de orice cruzime ºi sãlbãticie pe careîl are un om faþã de un alt om, o familie faþã de o altã familie, un neam faþã de un alt neam.

3 - Gelozia nestãpînitã ºi bãnuiala rea cînd îºi fac loc ºi stãruie într-un suflet, este oþetul într-un butoi: încurînd îºi nimiceºte vasul sãu. Inima omului chinuit de gelozie, dacã nu se scapã de acest rãu la timp - ajungela acte nebuneºti.

4 - Iar inima omului care s-a lãsat cuprins ºi stãpînit de urã, îl împinge la crimã. Cele mai cumplite uciderile-a fãcut acel om nefericit care s-a lãsat singur cuprins întîi de o bãnuialã rea, apoi de o gelozie chinuitoare, iarla urmã de o urã ucigaºã. Ura în ea însãºi este socotitã ca o crimã, pentru cã totdeauna acolo ajunge.

5 - Oricine urãºte pe fratele sãu este un ucigaº - spune Cuvîntul Sfînt (Ioan 3, 15) - pentru cã uratotdeauna ucide ceva. Cînd nu poate ucide trup, ucide suflet, ucide iubiri, ucide dreptate, ucide adevãruri, ucidereputaþii...

6 - Gelosul devine clevetitor, mincinos, intrigant. Urîtorul devine pîrîº, iscoadã, vînzãtor. Sufletele rele cãzute în aceste curse ale diavolului nu se liniºtesc decît atunci cînd au reuºit sã distrugã, pe

cei asupra cãrora se nãpustesc, nu numai în viaþã ci chiar ºi dupã moarte. Fiara te lasã în pace cînd te-a ucis. Dar gelosul ºi urîtorul, - nu.

7 - E o mare nenorocire acest fel de oameni, în oricare sector al vieþii s-ar afla ei. Fiindcã sufletele acestearele în care se încuibeazã aceºti doi demoni ai geloziei ºi ai urii, gãsesc în orice loc ceva ºi pe cineva care sã lestîrneascã gelozia ºi ura asupra cãrora se nãpustesc apoi atît în ascuns cît ºi pe faþã.

8 - Dar cînd astfel de suflete stãpînite de aceste duhuri rele îºi aflã loc în Lucrarea lui Dumnezeu, - atunciºi fapta ºi fãptuitorul se fac vinovaþi de acel pãcat veºnic împotriva Duhului Sfînt pentru care nu mai este iertarenici în veacul acesta nici în cel viitor (Matei 12, 32).

9 - Cît de adevãratã ºi de tristã este înºtiinþarea Domnului cînd spune El urmaºilor Sãi: Veþi fi daþi în mîinileucigaºe chiar de unii dintre fraþii ºi cei mai apropiaþi ai voºtri (Matei 10, 21-22).

Dar vai de acela prin care vine sminteala vînzarea lui Hristos ºi alor Lui (Matei 26, 24).

10 - Voi cei care vreþi sã ascultaþi o înºtiinþare mîntuitoare, iat-o: Sã vã fie groazã de orice pãcat, dar depãcatul vînzãrii de fraþi sã vã fie de o mie de ori mai groazã... Aceasta este ca ºi vînzarea lui Hristos Însuºi,fiindcã este scris: Cine se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Mei - zice Domnul (Zah. 2, 8).

11 - Ca sã n-ajungem la aceastã grozãvie, trebuie sã luptãm de la început cu orice gelozie ºi pizmã care ne-arputea veni în inimã împotriva cuiva din pricina unui dar ori al unui lucru, ori a unei stãri pe care el le are, iarnoi nu le avem.

12 - Nu fi gelos asupra nimãnui ºi pentru nimic. Dacã cineva are un dar pe care îl ºtie folosi mai bine, - aiºi tu un dar al tãu, foloseºte-l ºi tu bine - ºi vei vedea ce frumos va deveni. Munceºte ºi roagã-te mai mult ca toþi- ºi vei reuºi mai mult ca ei.

13 - Cîntã cineva mai frumos ca tine sau vorbeºte mai bine? - nu fii gelos ci bucurã-te cã sînt oameniînzestraþi cu astfel de daruri. ªi tu ai putea ajunge sã le ai, dacã poþi munci mai mult ca fraþii tãi! ªi dacã poþisã te rogi mai mult. ªi dacã poþi sã iubeºti pe Dumnezeu mai mult. ªi dacã poþi sã suferi pentru Hristos mai multca toþi - fii sigur cã ai sã-i întreci pe toþi ºi în celelalte daruri.

14 - Dar dacã tu nu munceºti ºi nu ai, - eºti un nelegiuit dacã eºti gelos pe cel care munceºte ºi are.

15 - Iar dacã munceºti ºi te rogi ºi iubeºti ºi suferi ºi tu, dupã puterile tale - ºi totuºi vezi cã altul are maimult decît tine, - fii încredinþat cã el a fãcut aceasta ºi mai mult.

Ori cã Împãrþitorul Darurilor i-a dat lui ceva mai deosebit, - iar asta este alta. El dã fiecãruia dupã cum vrea (1 Cor. 12, 11-16).

16 - Nu trebuie sã fie ochiul nostru rãu pentru cã Domnul Darurilor este Bun ºi dã unuia dintre cei din urmãmai mult chiar decît altuia care pretinde cã e întîi (Matei 20, 15).

El poate face ce vrea cu ceea ce este al Sãu.

17 - Dumnezeu dã fiecãrui om atîta dar cît este capacitatea omului de a primi. Dupã cum un rîu bogat în ape,umple fiecare vas care se scufundã în el, dupã mãsura vasului.

Un vas mare va fi umplut cu apã mai multã fiindcã o poate þinea. Unul mai mic va putea primi apã maipuþinã, fiindcã nu poate cuprinde mai multã.

Dar toate vor fi pline. ªi nici cel mai mic nu trebuie sã fie gelos pe cel mai mare cãci dacã ar fi primit maimult n-ar fi putut purta - ºi s-ar fi crãpat.

18 - Dumnezeu ne-a dat fiecãruia atît cît a ºtiut El cã noi putem purta ºi folosi în chip fericit. Dacã am fi primit mai mult ne-ar fi spre rãu ºi nu spre bine. De aceea este scris: Mulþumiþi-vã cu ce aveþi

(Evrei 13, 5).

19 - Gelozia ºi ura ucid dragostea ºi fac astfel cel mai mare pãcat contra acestui har dat de Duhul Sfîntfraþilor ºi adunãrii Domnului. ªi spune Cuvîntul Sfînt cã cei care sãvîrºesc crima aceasta chiar dacã ºi-ar da trupulsã fie ars de viu ori sã-ºi împartã toatã averea, ori sã vorbeascã ºi sã cînte îngereºte, nu vor avea nici un preþ laDumnezeu (1 Cor. 13, 1-3).

20 - Sfinþii Pãrinþi spun: Nici sîngele martiriului nu poate spãla pe cineva de pãcatul vînzãrii de fraþi. Doamne ºi Dumnezeul nostru, fereºte-ne pe toþi de acest pãcat! Mai bine sã ne dãm pe noi totdeauna - cum

S-a dat ºi Domnul nostru - dar sã nu dãm pe alþii niciodatã. Amin.

Creºti cîntare dulce

Creºti cîntare dulcedin suspinul meuºi rodeºte slavãpentru Dumnezeucreºti-mi din virtuteaºi din vina measã-I dai toatã slavacît-o vei putea.

Creºti cîntare sfîntãveºnic mai frumospentru cea mai mareslavã lui Hristos

creºti ºi din tãcereaºi din graiul meuslava cea mai marepentru Dumnezeu.

Creºti cîntare naltãpînã-n porþi cereºticreºti din bucuriadragostei frãþeºticreºti din mulþumireasufletului meu- tu eºti mirul veºnicdus lui Dumnezeu.

Tot ce-avem pe lume, lumea dã ºi lumea furãne rãmîne doar averea care-o strîngem din Scripturãne rãmîne ceea ce nici furii nici ruginaºi nici molia nu pierde: - dãrnicia ºi lumina.

Cît de bunã-a fost o ziuã, o vedem doar la apuscît de bun a fost un suflet îl vedemdoar cînd s-a duslemnul cel plãcut de-aloe dã-al miresmei sale felnumai cînd e ars ºi nu e- atunci vezi ce-a fost în el.

74 - Talentele ºi aflarea lor

1 - De oamenii talentaþi este totdeauna cea mai mare nevoie în Lucrarea lui Dumnezeu. Aici unde cîmpuleste atît de larg, trebuinþele atît de multe, urgenþe atît de mari, va fi totdeauna nevoie de lucrãtori harnici ºipricepuþi.

ªi cea mai mare datorie a înaintaºilor este ca sã-ºi pregãteascã urmaºi vrednici.

2 - Lucrarea mîntuirii lumii este ca un ºantier uriaº care a început cu Mîntuitorul Hristos care S-a aºezat latemelia acestui mãreþ edificiu pe El Însuºi, ca piatra din capul unghiului (Matei 21, 42-45).

Apoi ªi-a ales doisprezece ucenici destoinici ºi pricepuþi care au zidit cu rîvnã ºi pricepere lãrgind mereutemeliile acestea ºi întinzînd lucrarea peste lumea întreagã.

3 - Dar ºi aceºti ucenici deveniþi meºteri, au fãcut la fel cãutînd ºi recrutînd ºi ei la rîndul lor pe alþii sprea-i pregãti în continuarea lucrului sfînt.

4 - Hristos, Întemeietorul Bisericii Sale, dupã înãlþarea Sa la cer a trimes pe Duhul Sfînt, Înlocuitorul Sãubinecuvîntat care prin puterea Sa Dumnezeiascã ajutã pe ai Sãi în alegerea ºi trimiterea de noi lucrãtori peºantierul Sãu Sfînt (Fap. Ap. 6, 3-6; 13, 2-3; 14, 23).

5 - Aceºtia, la rîndul lor au avut totdeauna grijã sã cheme, sã aleagã ºi sã rînduiascã mereu alþii ºi alþii pentrucontinuarea ºi lãrgirea lucrului sfînt.

6 - Marele ºi Înþeleptul Meºter, Duhul Sfînt, continuã mereu prin lucrãtorii Sãi binecuvîntaþi clãdirea ºifinisarea construcþiei minunate a Bisericii lui Hristos.

Organizaþiile confesiunilor creºtine sînt numai schelele dinafarã care ajutã la construcþia asta minunatã, darea este înãuntrul tuturor acestora.

7 - Dupã cum o lucrare în construcþie este înconjuratã pe dinafarã de schelãrie ºi de moloz, - tot aºa Bisericacea vie a lui Hristos la care lucreazã Duhul Sfînt ºi aleºi i Sã i , este ascunsã înãuntrul acestor schelãriiconfesionaliste ºi cu totul aparte de el.

8 - Toate acestea sînt necesare întocmai ca ºi schelele la o construcþie în lucru. Dar schelele nu sîntconstrucþia, ci ele numai ajutã la aceastã construcþie. Cînd Biserica cea vie, una, sfîntã ºi desãvîrºitã va fi gata- toate aceste schelãrii vor fi înlãturate.

ªi va rãmîne numai ea, Biserica lui Hristos, formatã din pietrele vii ºi scumpe (1 Petru 2, 5), zidite pe Piatra cea Vie (Efes. 2, 20-22), de o duratã ºi valoare veºnicã.

9 - Acum desigur pe dinafarã apar atîtea lucruri urîte ºi zadarnice pe acest ºantier de lucru. Este încã atît demult moloz aici ºi umpluturã ºi material slab ºi lucrãtori rãi, unelte nefolositoare... Cãci vremea sfîrºituluiconstrucþiei sfinte încã n-a sosit.

Dar în ziua cînd Duhul Sfînt va fi isprãvit Lucrarea Bisericii vii, iar Stãpînul va veni sã-ªi ia în primireclãdirea Sa gata... Cînd Mirele va veni sã-ªi ridice Mireasa gãtitã de nuntã, o, atunci totul va arãta altfel!...

10 - Desigur la sfîrºit Stãpînul va trimite lucrãtorii Sãi dupã cum este scris, pentru a înlãtura tot ce este mort,fals ºi murdar, ca sã rãmînã numai ceea ce este viu, sãnãtos ºi curat (Matei 13, 30).

11 - Dar pînã cînd Lucrarea continuã încã, este mereu tot mai multã nevoie de cadre noi, de lucrãtoricalificaþi, de meseriaºi buni, harnici ºi pricepuþi în oricare loc de muncã, pe tot acest uriaº ºi sfînt ºantier al luiDumnezeu.

De aceea oricine îºi dã seama de aceastã mare trebuinþã, cautã, cheamã ºi luptã sã aducã tot mai mulþilucrãtori în slujba lui Dumnezeu.

12 - Ce greu se gãseºte un muncitor bun - ºi ce valoare mare are el pentru lucrul Domnului!... Ferice de cineaduce astfel de suflete la munca sfîntã - ºi ferice de cine îi ajutã sã se califice frumos - ºi sã se angajeze apoiputernic în producþia mîntuitoare.

13 - Ce mare platã vor primi de la Stãpînul ºantierului Sfînt acei care au recrutat ºi au format lucrãtori bunicare sã facã frumos ºi la timp lucrul încredinþat lor!...

Spune Sfîntul Cuvînt cã cei care vor învãþa pe mulþi sã umble în neprihãnire, vor strãluci ca stelele cerului(Daniel 12, 3).

14 - Dacã va fi atît de mare strãlucirea veºnicã a celor care învaþã pe alþii, cît de mare trebuie sã fie rãsplataacelor care vor forma astfel de învãþãtori?

15 - E frumos ºi este un mare merit cînd realizezi o lucrare bunã, - dar este nespus mai mult cînd poþi realizaun lucrãtor bun, care la rîndul sãu va fi un izvor de lucrãri bune.

16 - Este desigur un mare merit sã creezi o poezie de valoare, o cîntare inspiratã, o carte de talent... Dar estenespus mai mult sã formezi un poet de valoare, un cîntãreþ inspirat, un scriitor de talent...

Acesta este marele merit al pãrinþilor noºtri sfinþi care ne-au lãsat niºte urmaºi de acelaºi preþ sfînt, prin carene-am atins ºi noi de divinitate.

17 - ªi dacã pînã ºi cea mai micã pietricicã vie are un loc ºi împlineºte un rost sfînt în strãlucita ºi eternaclãdire a lui Dumnezeu, cum spune Scriptura (1 Cor. 3, 10-15) - iar cel care o aduce ºi o finiseazã vafi rãsplãtit atît de minunat, -

- cît trebuie atunci sã fie de pedepsit acela, care o nimiceºte ºi stricã templul lui Dumnezeu? (1 Cor.3, 17).

18 - Fraþilor ºi pãrinþilor - simþiþi-vã marea ºi sfînta datorie a vã forma urmaºi vrednici în LucrareaDomnului!

Aduceþi mai ales copiii voºtri, tinerii voºtri, tineretul nostru la Hristos. Întîlniþi-vã cu ei, discutaþi cu ei,ocupaþi-vã cu dragoste ºi suflet de ei. Între ei pot fi atît de multe talente, atît de necesare ºi de fericite pentruDumnezeu ºi pentru oameni.

19 - Apropiaþi sufletele tinere de Hristos. Conturaþi-le datoria, limpeziþi-le orientarea, altoiþi-i în Dumnezeuprin naºterea din nou ºi înflãcãraþi-i pentru cauza slãvitã ºi eternã a Împãrãþiei lui Hristos în suflete ºi în lume.

20 - Astfel se vor alege, se vor stimula ºi se vor forma strãlucit mari creatori ºi mari creaþii pentruDumnezeu. În felul acesta se va grãbi ºi se va înfrumuseþa Biserica lui Hristos ºi Împãrãþia Lui.

Iar în Ziua Marii Recepþii a Lucrãrii, cînd vor fi cinstiþi ºi afiºaþi pe panoul Slavei Veºnice acei care au ajutatla aceasta de-a lungul veacurilor - între ei veþi fi ºi voi.

ªi Împãratul vã va cinsti cu o cinste veºnicã (Ioan 12, 26). Doamne ºi Dumnezeul nostru ajutã-ne sã ne învrednicim ºi noi de cinstea aceasta. Amin.

Unde-þi cauþi tu fericirea?

Unde-þi cauþi tu fericireasuflete sãrmanecînd þi-e calea ºi trãireanumai spini ºi ranecînd oriunde-ntorci privireavezi doar spini ºi rane?

Caut-o la Isus, numai la Isuscãci pãcatul þi-a adusnumai spini ºi rane.

Unde-þi cauþi tu mîntuireasuflete pierdutecînd te-apasã presimþireaflãcãrii temuteºi-i aproape pîrjolireaflãcãrii temute?

Caut-o la Isus, numai la Isuscãci pãcatul te-a supusflãcãrii temute.

Unde-þi cauþi tu liniºtireavieþii zbuciumatecînd în temeri ºi-ngrozireinima se zbatecînd în plîns ºi-n tînguireinima se zbate?

Caut-o la Isus, numai la Isuscînd pãcatul cel nespusinima þi-o zbate.

Unde cauþi tu mîngîiere, suflete durute, cînd nu poate în durerenimeni sã-þi ajutecînd nu poate, cît ai cerenimeni sã-þi ajute?

Caut-o la Isus, numai la Isuscînd pãcatu-i greu ºi nu-snimeni sã-þi ajute.

Cînd pui pomul dimineaþa, n-aºtepta rod la amiazi; dacã astãzi faci un bine, n-aºtepta rãsplata azi. Rodul vine dupã varã, plata vine dupã moarte; fii pe pace, nici un bine nu rãmîne fãrã parte.

Nici durerile pe lume nu þin veºnictrec ºi eletrecãtoare-s toate-toate, fie bune, fie reletrecãtori sîntem cu toþii: unul astãzi, altul mîne; numai binele e veºnic, numai binele rãmîne.

75 - Necazurile dinãuntru ºi dinafarã

1 - Cîtã vreme furtuna este înafarã, iar între tine ºi ea sînt pereþii groºi ai casei tale calde, poþi fi liniºtit. Teretragi între pereþii tãi ºi laºi furtuna sã treacã. Ea trece ºi nu-þi pasã prea mult de ea. În casã ai cãldura alor tãi.

Dar cînd furtuna este înãuntrul pereþilor tãi, atunci ce faci ºi unde te retragi pînã se liniºteºte?

2 - De furtuna dinafarã avem pereþii ºi adãpostul casei. De furtuna dinãuntru avem pereþii tãcerii ºi adãpostulrugãciunii. Acolo ne putem retrage ºi adãposti, pînã trece. Acolo vom avea cãldura ºi prezenþa Domnului Isus.

3 - Necazurile dinafarã pot fi oricît de multe ºi oricît de mari, cãci dacã înãuntrul sufletului nostru, alfamiliei noastre, ori al adunãrii noastre avem pace, armonie ºi dragoste, nimic nu ne poate face rãu - ci numaibine.

4 - Rãul cel mare este atunci cînd necazurile se ivesc înãuntru. Cînd pãtrunde în suflet o ispitã, în familieun pãcat, în adunare un dezbinãtor.

Atunci dacã nimeni nu vegheazã, dacã nimeni nu sare sã biruie ispita, sã scoatã pãcatul, sã alungedezbinãtorul - tot ce ai adunat cu ani de muncã, de lacrimi ºi de jertfe, poþi pierde într-o zi, într-un ceas, într-oclipã chiar.

5 - Împotriva oricãrui necaz dinãuntru, mijlocul cel mai biruitor este rãbdarea. Rãbdarea faþã de ispita mea,rãbdarea faþã de slãbiciunile alor mei, rãbdarea faþã de nepriceperea fraþilor. Cãci este scris: necazul aducerãbdarea. Rãbdarea aduce biruinþã în încercãri iar biruinþa aceasta aduce nãdejde (Rom. 5, 3-5). Iar luptaaceasta nu este prea grea.

6 - Împotriva oricãrui necaz dinafarã însã trebuie lupta. Lupta cu ispitele fireºti. Lupta cu defectele sufleteºti.Lupta cu dezbinãtorii duhovniceºti...

Iar lupta aceasta este cea mai grea ºi mai dureroasã.

7 - Binecuvîntat sã fie Domnul care nu lasã ca aceste cazuri sã nãvãleascã deodatã asupra noastrã. Cînd vineunul, înceteazã celãlalt. Altfel am fi doborîþi.

8 - Cînd vin necazurile dinafarã de obicei înceteazã cele dinãuntru. Problemele personale, sau din familie,ori din adunare se amînã sau dispar de tot îndatã ce vine o încercare a omului, a familiei ori a adunãrii sale.

Numai astfel ne putem concentra puterile pe un singur front.

9 - Dar îndatã ce înceteazã luptele dinãuntru, cînd revin puterile, cînd se împacã familia, cînd se refaceadunarea, - sã ne aºteptãm la luptele dinafarã.

Ispititorul nu odihneºte niciodatã, el atacã mereu cînd pe un front cînd pe celãlalt.

10 - De aceea omul lui Dumnezeu trebuie sã fie treaz oricînd ºi înarmat totdeauna, stînd gata atît pentruapãrare înãuntru cît ºi pentru atac înafarã, oricare ar veni.

11 - În amîndouã aceste feluri de luptã avem nevoie de harul ºi puterea Duhului Sfînt care ne întãreºteatenþia, adicã vegherea ºi rugãciunea atît pentru o luptã cît ºi pentru cealaltã.

Vegheaþi, spune Domnul - ºi rugaþi-vã (Marcu 13, 33-37). Vegheaþi pentru luptele dinãuntru ºirugaþi-vã pentru luptele dinafarã.

12 - Îþi creºte inima ca o pîine caldã cînd vezi sufletele venind cu mulþimea la ascultarea ºi primirealegãmîntului cu Dumnezeu, sorbind cu nesaþ Cuvîntul ºi cîntînd cu lacrimi cîntãrile... Sîntem ca nebuni de bucurievãzînd cum creºte numãrul ºi dragostea copiilor lui Dumnezeu în poporul nostru - chiar ºi în faþa potrivnicilorLui.

13 - Dar este o vreme pentru lucrarea înãuntru ºi atunci avem nevoie de pacea înafarã.

14 - Însã în pacea dinãuntru se ivesc adeseori ispite în trupuri, pãcate în familii ºi dezbinãri în adunare. Atunci trebuie neapãrat sã vinã curãþirea prin luptele dinafarã. Atunci vine cernerea amenzilor, vine cuptorul

prigonirilor, vine necazul vrãjmaºilor în care se face alegerea, limpezirea, ordinea în via Domnului.

15 - De aceea în vremea libertãþii dinafarã sã veghem ºi sã avem grijã cã atunci dau nãvalã în mrejeleDomnului nu numai peºti buni, ci ºi reptile rele.

Nu le poþi opri sã nu intre, dar dupã ce au intrat este nevoie sã-l întrebe cineva pe fiecare nou venit campentru ce a intrat acolo ºi ce cautã.

16 - O adunare fãrã îngrijitor este ca o vie fãrã paznic ºi ca un staul fãrã cîini. Vine cine vrea, ia cît poateºi duce unde ºtie.

Ce se va alege de via asta, de staulul acesta, de adunarea aceasta cît mai curînd, - dacã nu prãpãdul? ªi ce va zice Stãpînul atunci despre cei ce trebuiau sã vegheze înãuntru ºi sã lupte înafarã?

17 - Fraþilor ºi pãrinþilor, - de casa voastrã, de via voastrã ºi de turma voastrã cum grijiþi? Lãsaþi oare poarta deschisã, gardul rupt ºi uºa aruncatã sã intre oricine, sã facã orice, sã ia oricît? Desigur

cã în ale voastre nu... Atunci în casa Domnului, în turma Domnului, în adunarea Domnului de ce nu faceþi mãcar cît în ale voastre?

18 - În vremile de necaz plãtim cu toþii prin suferinþã ceea ce acei mai slabi dintre noi am pãcãtuit ºi ampierdut prin lenevie. Suferinþa trebuie sã þinã peste tot pînã cînd nepãsarea este ispãºitã iar pierderile recuperate...Ori prin unii ori prin alþii.

19 - În vremile de bucurie sîntem binecuvîntaþi pentru vegherea ºi rugãciunea celor mai tari dintre noi careîn vremea necazului au rãbdat ºi s-au rugat, în ispite au vegheat, în cãderi au rezistat, în jertfe au plãtit...

Pînã cînd dobînzile celor tari se pierd iarãºi în deficitele altor slabi.

20 - Doamne ºi Dumnezeul nostru, Te rugãm pãstreazã o dreaptã mãsurã în toate cele ce vin ºi trec pestenoi. Nu lãsa sã þinã prea mult nici libertatea ca sã ne lenevim de tot ºi sã nu pierim.

Dar nu lãsa sã þinã prea mult nici prigonirea ca sã nu ne împuþinãm de tot, ºi sã nu deznãdãjduim. Amin.

Te voi iubi nemãrginit

Te voi iubi nemãrginitde-adînc ºi-ndatorat Isuscãci cît pe mine m-ai iubit, cît mie mi-ai acoperit- cuvinte nu-s!

Ce nu-mi putea nici mama meaTu mi-ai primit ori mi-ai adus, cît mi-eºti de mult mai mult ca eaºi decît tot ce-aº mai vrea- cuvinte nu-s!

Ce nimeni nu mi-ar fi-ascultatmi-ai dat - ºi nimãnui n-ai spus

o Dumnezeule-nduratcît Þi-s de mult îndatorat- cuvinte nu-s!

Ce nimeni nu mi-ar fi fãcutTu mi-ai fãcut Preascump Isus, cum sã Te laud mai plãcutcã-n tot frumosul cunoscut- cuvinte nu-s!

Aº vrea mai recunoscãtorsã-Þi cînt ºi sã-Þi urmez supusdar Dragul meu Mîntuitorcît ºtiu ºi simt cã-Þi sînt dator- cuvinte nu-s!

Bogãþia preþuieºte-o dupã binele ce-l facerai e - dacã face binedacã nu, - e iad. ªi pace!

Tot ce-i omenesc atîrnã de un fir prea subþirelcît de tare-i tot l-aºteaptã prãbuºirea în vreun felnumai ce-i ceresc rãmîne, numai binele-i mereuBinele ºi Adevãrul, stau cã sînt din Dumnezeu.

Cine face cuiva bine cînd se aflã-n zile-amarelui ºi-l face

cã-l primeºte iarãºi el în strîmtorare.

76 - Ploaia ºi Cuvîntul

1 - Ploaia ºi zãpada sînt un dar al cerului, care întreþine viaþa pãmîntului. Fãrã acest dar al cerului, pãmîntular fi un imens pustiu mort. Pãmîntul era pustiu ºi gol - spune Cuvîntul Sfînt (Genesa 1, 2).

Cel dintîi dar a fost Cuvîntul. El a fost ploaia care a fãcut sã învie ce era mort, sã se umple ce era gol ºi sãse populeze ce era pustiu.

2 - De atunci Cuvîntul lui Dumnezeu este asemãnat cu ploaia care cãzînd pe pãmînt, nu se întoarce decîtdupã ce îl face sã rodeascã (Isaia 55, 10-11).

3 - Orice ploaie ºi zãpadã aduce rod. Nu cade nicãieri ploaia ori zãpada ºi sã nu aducã în urma ei nici unrod. Totdeauna dupã o ploaie binecuvîntatã se vede crescînd cu bucurie orice plantã ºi pom verde, pregãtindu-sede rod.

Tot aºa este oriunde se seamãnã Cuvîntul lui Dumnezeu.

4 - Sã nu spunem niciodatã cu îndoialã ºi necredinþã: aici totul este în zadar, aici nu va rodi nimic. FiindcãDumnezeu poate face din pietre fii ai lui Avraam (Matei 3, 9).

Dar ºi satana ºi pãcatul fac pietre din mulþii fii ai lui.

5 - Ne-am înºelat totdeauna cînd am zis: Am semãnat aici ani de zile Cuvîntul lui Dumnezeu, - dar nu se vedenici un rod. Mi-am scos sufletul sã-l ajut mãcar pe cineva sã se ridice ºi sã porneascã mãcar ºi încet pe caleaDomnului, - dar nu se vede nici o speranþã la nimeni.

ªi sãmînþa zace uneori mult timp sub brazdã ºi se pare cã s-a pierdut. Dar nu - numai ce o vezi dintr-o datãieºind.

Aºteaptã cu încredere ºi vei vedea ºi Cuvîntul aºa.

6 - Sã nu ne îndoim de puterea de vorbire a Cuvîntului lui Dumnezeu. Cît de tîrziu ºi cît de departe, oricecuvînt va aduce rod.

7 - Noi putem sã ne îndoim uneori de semãnãtor, - dar niciodatã sã nu ne îndoim de sãmînþã.

8 - Nu totdeauna ai timp senin ºi potrivit pentru semãnat; uneori bat vînturi potrivnice care te împiedicã sãarunci sãmînþa unde vrei tu ºi te împing sã o arunci unde pare cã n-are nici un rost.

ªi vîntul acesta vine tot de la Dumnezeu care ºtie unde este nevoie sã cadã sãmînþa, mai bine decît cel ceo aruncã.

9 - Sãmînþa nu poate încolþi ºi creºte nicãieri fãrã ploaie. Dacã vezi cã uneori sameni mereu ºi nu rãsare nimic, cheamã ploaia. Cheamã lacrimile rugãciunii tale peste

sãmînþa aruncatã ºi peste pãmîntul uscat... ªi vei vedea!

10 - Cînd sameni pe lîngã drum, mai vezi ºi de pãsãri. Apãrã sãmînþa de primejdia rãpitoarelor, care se þinpe aproape de ogorul unde lucrezi. Osteneºti în zadar dacã nu te uiþi înapoi ori în laturi sã sperii ciorile ºi corbiicare pîndesc ogorul tãu ºi furã sãmînþa ta.

11 - Unde este loc înþelenit demult, apasã pe plugul sfînt sã scoatã rãdãcinile rele din adînc. Pãcateleascunse, obiceiurile vechi, datinile pãcãtoase cer muncã grea pînã sînt smulse.

Nu le lãsa, nu le cruþa, nu le nesocoti, cãci lãstarii lor vor îneca sãmînþa ta.

12 - În vremi dogoritoare mai treci pe unde ai semãnat ºi udã sãmînþa cãzutã între pietre. Miºcã bolovaniicare vezi cã o împiedicã ºi o uscã.

Îngrijeºte sufletele care trebuie sã trãiascã între oameni rãi, în condiþii grele, în locuri de uscãciunesufleteascã.

13 - ªi dupã ce ai semãnat grîul curat al lui Dumnezeu, nu te culca la umbra mulþumirii uºoare - ci fii treaz.Sã ºtii cã ºi semãnãtorul de neghinã pîndeºte undeva pe aproape ºi îndatã ce vede cã tu ai închis ochii - el iesedin tufiº ºi seamãnã...

14 - Dupã ce s-a semãnat neghina ºi o vãd crescînd, sã nu învinuiesc nici ogorul nici sãmînþa nici pe Stãpînulmeu. Ci vinovat este numai somnul meu, nevegherea ºi nepãsarea mea...

15 - E mai uºor sã împiedici pe semãnãtorul de neghinã ºi sã-l alungi cînd se apropie de ogorul tãu, decîtsã mai smulgi neghina, cînd o vezi cã a crescut.

16 - E mai uºor sã-þi pãzeºti copiii din casã ºi fraþii din adunare mai dinainte, de cãrþile rele, de prietenii rãi,de influenþele strãine, - decît sã le mai scoþi din cap ºi din inimã lucrurile rele de care n-ai ºtiut sã-i fereºti latimp.

17 - Orice sãmînþã bunã are nevoie mai înainte de selecþie ºi tratament. Sã cernem bine înainte tot ce pregãtim pentru semãnat. Lumina Duhului Sfînt ne aratã orice corp strãin care

ar dãuna seminþei ºi ogorului. Sã nu lãsãm nimic strãin de Cuvîntul curat sã se amestece în sacul nostru din caresemãnãm.

18 - Tratarea seminþei se face totdeauna cu niºte substanþe care asigurã încolþirea ºi înlãturã boabele ei. Lacrimile rugãciunii noastre, curãþia cugetului nostru ºi puterea sfinþitoare a Duhului Sfînt, trebuie sã facã

acest tratament de fiecare datã asupra seminþei pe care o seamãnã.

19 - Asupra ogorului pe care l-am semãnat va trebui tot timpul sã avem privirea veghetoare - pînã la seceriº. Sînt multe primejdii ºi mulþi vrãjmaºi ai Cuvîntului Sfînt, de-a lungul întregului drum de la semãnat ºi pînã

la seceriº. Sã ne odihnim numai dupã ce rodul ostenelilor noastre, va fi ajuns întreg în hambarul Stãpînului Ceresc.

20 - Dumnezeul ºi Stãpînul nostru, Te rugãm ridicã semãnãtori harnici ºi pricepuþi pentru munca ogoarelornoastre. ªi dã-le numai sãmînþa curatã a grîului Tãu Sfînt... Apoi fã sã cadã peste toate ploaia Duhului Sfînt dela Tine - ºi ploaia lacrimilor sfinte de la noi!

ªi nici una sã nu se întoarcã fãrã rod... Amin.

Aºa vom trece

Aºa vom trece în curîndspre dulcea noastrã Þarãcum trece grîul prin pãmîntspre nouã primãvarã, cînd trupu-acesta muritorscãpat din laþul firiiva fi-mbrãcat strãlucitorcu chipul nemuririi.

Tiranicile-ngrijorãrice dor acum ºi-apasãse vor preface din norãrio slavã luminoasã

întîmpinarea Ta, Cel Drag, în sãrbãtoarea-aceiese va preface-un unic steagdin mii de curcubeie.

Ameninþãrile ce paracum cã ne sfîºiese vor preface-un unic harºi-un imn de bucurie. - Cînd toate le vei face noiîn Ziua SãrbãtoriiIsuse, - noi, cei slabi, chiar noivom fi biruitorii!

Lãudaþi pe Domnu-n toate marginile lumii Luipînã unde poþi cu gîndul sã coboriori sã te sui; cãci oriunde este Domnul, ºi în mare

ºi în mic, dincoace de El sînt toate -dincolo de El, nimic. El oriunde-ascultã glasul închinãrii oriºicuiînsã nicãieri n-ascultã mai cu drag ca-n Casa Lui.

Casei Domnului daþi cinste orice om din orice grai, Casa Numelui Sãu Veºnic este-un colþiºor de rai.

Duhul Domnului e-acolo liniºtit ºi iubitorbinecuvîntînd pe-oricare credincios închinãtor.

77 - Cauza ºi judecãtorul

1 - Fiecare faptã are o cauzã care a produs-o ºi oricine se ocupã de aceastã faptã ca s-o judece, trebuie sãfie total cinstit în cugetul sãu ºi fãrã pãrtinire faþã de fãptaº, ci numai faþã de adevãr.

2 - În orice faptã pe care o sãvîrºim, sã fim cãlãuziþi numai de ajutorul lui Hristos. Atunci nu ne va fi niciruºine ºi nici fricã niciodatã de nici o judecatã ºi de nici un judecãtor.

3 - Atunci la orice anchetã am sta liniºtiþi, am rãspunde scurt ºi demn, am rãbda orice nedreptate ºi amsuporta orice tratament. Modelul ºi puterea noastrã este Hristos - ºi comportarea Lui. Aºa au procedat toþiînaintaºii noºtri.

4 - Cînd sîntem cercetaþi pentru viaþa noastrã, pentru credinþa noastrã ºi pentru faptele noastre, ne bucurãm,nu ne tãgãduim credinþa, nu ne ascundem învãþãtura, nu ne renegãm faptele ci ni le afirmãm cu demnitate ºi cubun simþ. De tot ce am fãcut în Domnul nu trebuie sã ne fie nici fricã nici ruºine în faþa nimãnui.

5 - Sã ne bucurãm totdeauna cînd vom fi cercetaþi de cineva chiar cu de-amãnuntul cu privire la viaþa, laînvãþãtura ºi la istoria noastrã. Dacã nu avem nimic rãu ºi nimic ascuns este chiar nevoie ca acela care ne judecãsã cunoascã absolut tot adevãrul cel curat pe care îl avem.

6 - Numai cunoscîndu-l în felul acesta, omul va putea sã-ºi fixeze clar atitudinea sa faþã de acest adevãr. ªisã poarte toatã rãspunderea apoi pentru atitudinea pe care a luat-o.

7 - Momentul acesta este cel mai important atît pentru adevãr cît ºi pentru judecãtor. E momentul cînd Pilatstã în faþa lui Isus - ºi cezarul în faþa lui Pavel.

De aici li se hotãrãsc cele douã destine.

8 - De fiecare datã ºi la orice judecatã se confruntã aceste douã opoziþii: cauza ºi judecãtorul. ªi totdeauna judecãtorul se judecã înainte de cauzã pe sine însuºi, în raport cu Adevãrul cauzei din faþa lui.

9 - Dacã judecãtorul este necinstit în cugetul sãu, el va cerceta o cauzã nu pentru a salva adevãrul ci pentrua-i gãsi punctele slabe pe care le-ar putea folosi sã condamne.

10 - Dacã cugetul lui este curat, atunci pe parcursul cercetãrii adevãrul i se va arãta clar ºi îl va încredinþadeplin de prezenþa lui acolo.

Atunci judecãtorul va fi cu orice preþ de partea adevãrului.

11 - Credinciosul lui Hristos, ajuns în faþa judecãtorului sãu, chiar se bucurã cînd poate face cunoscut acestuiom care poate nu cunoaºte adevãrul pentru care suferim noi. El sã fie pus direct, ca Pilat în faþa Adevãrului Etern,ºi atunci sã aleagã.

Ca sã nu aibã niciodatã dezvinovãþirea cã n-a ºtiut.

12 - Pe noi ne doare cã atît de mulþi ne-au judecat ºi condamnat fãrã sã ne cerceteze ºi fãrã sã se convingãcinstit de adevãrul pentru care eram daþi în mîinile lor.

Atunci ne-am întins mîinile ºi am tãcut, fiindcã ne-au oprit sã vorbim.

13 - De aceea acum cînd sîntem cercetaþi ºi ne putem arãta în chip cuviincios, dar hotãrît adevãrulconvingerilor ºi faptelor noastre - ne bucurãm cã putem arãta acest lucru, oricui ne judecã.

Apoi judecãtorul va judeca dupã cum va vrea. Pe el se va judeca - ºi nu pe noi!

14 - Noi sã privim liniºtiþi ºi nevinovaþi în faþã ºi în ochii celor ce ne judecã, cu toatã puterea nevinovãþieinoastre ºi cu toatã demnitatea adevãrului lui Hristos.

Gîndindu-ne cã nu aceasta este ultima judecatã. Cã mai urmeazã cea despre care este scris: Cãci toþi ne vomînfãþiºa înaintea Scaunului de Judecatã a lui Hristos pentru ca fiecare sã-ºi primeascã rãsplata dupã binele saurãul pe care-l va fi fãcut (2 Cor. 5, 10).

15 - Judecãtorul nostru de astãzi poate sã creadã cã aceasta este ultima judecatã. Cã el poate sã facã ce vreacu noi cãci puterea ºi legea lui sînt de partea sa.

Dar noi ºtim cã nu este aºa. Cã va mai fi o judecatã, iar atunci el va fi acuzatul... ªi dacã noi putem priviacum liniºtiþi la nedreptatea care ne-o face el nouã din pricina lui Hristos, vom putea privi ºi atunci la dreptateacare i-o va face Hristos lui, din pricina noastrã.

16 - Mulþi dintre judecãtorii plãtiþi sã ne condamne s-au mirat poate de sinceritatea noastrã gîndindu-se cenaivi sîntem. Ei nu puteau vedea cã aceasta nu era uºurãtate ci era nevinovãþie.

Diferenþa aceasta este enormã, dar n-o poate vedea decît un cuget liber ºi n-o poate face decît o conºtiinþãcuratã.

17 - Pînã la urmã Dumnezeu tot scoate la ivealã dreptatea cauzei curate - ºi atunci se vede nu numai curãþiacelui drept ci ºi murdãria celui nedrept.

18 - Cînd îi vine vremea lui, cocoºul tot cîntã ºi de sub cea mai ascunsã covatã. ªi toate urechile îl aud. Cînd vine vremea adevãrului, el tot strigã ºi din cele mai ascunse arhive. ªi lumea întreagã îl aflã.

19 - Nu te face judecãtor niciodatã, ca sã nu fii judecat nici tu. Dar dacã totuºi ai ajuns, fã o judecatã careachitã nu care condamnã. Mai bine sã suferi tu cu adevãrul decît sã te bucuri cu minciuna.

20 - O Dreptule ºi Veºnicule Judecãtor, fã dreptate în toate procesele noastre, achitã pe toþi nevinovaþii Tãi- ºi judecã toate legile ºi pe toþi judecãtorii din toate vremile, din toate pãrþile ºi din toate cauzele, dupã LegeaTa.

Amin.

Îmi amintesc plîngînd

Îmi amintesc plîngînd de vremeaîntîiei dragoste de Tinece dor curat ardeam atunceace-nfiorãri ºi ce suspine, cum Te urmam de fãrã teamãºi-n locul cel mai plin de fiarenimic n-aveam sã-Þi cer ºi totuºin-aveam o dragoste mai mare.

Isuse dulce harmai dã-mi acest scump jarsã-mi ardã iar ºi sã-mi rãmîiîn dragostea dintîi...

Nu Te iubeam pentru-o nãdejdenimic lumesc n-aveam în mine

ci Te iubeam pentru iubireanemãrginitã pentru Tine. Nimic nu-mi promiteai iubiriinimic nu-mi trebuia anumedar decît dragostea de Tinenimic n-aveam mai scump pe lume.

Nu erau piedici sã mã þinãnici depãrtãri, nici frig, nici teamãnici legãturi sã mã opreascãnici moarte s-o mai bag în seamã, nu mai era nici dor, nici lumenici fraþi ºi nici pãrinþi, nici casãera numai un zbor prin ceruri... ºi-o sfîntã dragoste frumoasã...

Dacã trebuie pe lume din ceva prea mult sã ai, acest bun este Blîndeþea, crinul cel mai scump din rai.

Bine poate cã nu poþifiul meu sã faci la toþi, însã, fiul meu, oricîndºi cu toþi tu poþi fi blînd.

Lumea asta, moºtenire celor blînzi li s-ar cuvine, dar la cei blînzi nu aceasta - cealaltã le-aparþine.

78 - Setea ºi apa

1 - Cartea este apa, cititorul este însetatul. Apa poate sã fie bunã sau poate sã fie rea. Însetatul poate cã ºtiesã aleagã sau poate cã nu ºtie, el bea.

Dar cel care sapã un izvor sau aratã o fîntînã, rãspunde pentru sãnãtatea sau îmbolnãvirea însetatului pe careîl adapã.

2 - Cartea este o luminã - cititorul este un cãlãtor. Lumina poate sã-i arate o cale bunã sau poate o cale rea.Cãlãtorul poate sã o deosebeascã uneori, ori sã nu o poatã.

Dar cel care îi pune în mînã lumina, rãspunde pentru viaþa sau moartea celui pe care îl îndrumã.

3 - Cartea este un medicament - cititorul este un bolnav. Medicamentul poate fi bun sau poate fi stricat.Bolnavul poate aflã înainte de a-l lua, dar poate nu aflã.

Dar cel care i-l dã rãspunde pentru sãnãtatea ori pentru îmbolnãvirea lui.

4 - Cartea este un prieten, cititorul este un singuratic. Prietenul poate sã-i dea un sfat bun, sau poate sã-i deao îndrumare rea. Singuraticul poate bãnuieºte asta, dar poate cã nu.

Dar cel ce-i face cunoºtinþa rãspunde dacã el va ajunge sau dacã se va rãtãci.

5 - Cartea este un învãþãtor, cititorul este un elev. Elevul poate sã urmeze sfaturile învãþãtorului sãu, oripoate sã nu le urmeze.

Dar cel care îl duce la el rãspunde de reuºita ori de falimentul lui.

6 - Cartea este un pãrinte, cititorul este un copil. Copilul nu ºtie, dar pãrintele va rãspunde.

7 - Cartea este un indicator, cititorul este un turist. Indicatorul poate sã fie adevãrat, ori poate sã fie greºit. Turistul poate sã bãnuiascã asta ori poate sã nu bãnuiascã. Dar cel ce l-a aºezat acolo rãspunde dacã cel îndrumat va ajunge pe vîrf sau va ajunge în prãpastie.

8 - Pãcatul unui vorbitor care spune cu gura lui un cuvînt rãu, este înmulþit cu numãrul limitat al urechilorcare îl ascultã.

9 - Pãcatul unui autor însã, care scrie cu mîna lui o carte rea, este înmulþit cu numãrul nelimitat al ochilorcare îl citesc, cu al zonelor peste care se rãspîndeºte ºi cu al generaþiilor pe care le-a infectat.

10 - De la o gurã, ascultã minciuna doar cîteva urechi ºi o urmeazã doar cîteva picioare. Dar de la o carte se adapã mii, care o urmeazã ºi apoi o transmit altor mii.

11 - Cartea rea, învãþãtura stricatã, educatorul fals, sînt ca piatra pornitã din vîrful muntelui care mairãscoleºte în prãbuºirea ei altele din ce în ce mai multe, pînã cînd totul devine o avalanºã nimicitoare.

Cînd se va porni pe fir în sus, se va afla cine a pornit-o - ºi plata va fi de mãrimea rãului produs în final.

12 - Va fi o judecatã ºi o rãsplatã finalã. Trebuie neapãrat sã fie, - altfel toatã ordinea ºi dreptatea s-arprãbuºi.

Numai atunci se va putea vedea cu adevãrat proporþia unor catastrofe nimicitoare de suflete, care a începutcu un scriitor rãu ºi cu o carte rea, cu un învãþãtor rãu ºi cu o învãþãturã rea.

13 - Numai Judecata Finalã va putea arãta cît bine sau cît rãu am fãcut fiecare dintre noi prin cuvintele oriprin scrierile noastre, nu numai în timpul vieþii noastre pãmînteºti, ci pînã la sfîrºit.

14 - Un autor moare odatã, dar o carte a lui nu moare cu el. El poate vedea o parte din binefacerile ori dinblestemul pe care l-a adus în viaþa cititorilor sãi cartea sa.

Dar ea va lucra în alte inimi ºi vieþi mai departe, cine ºtie cît, fãrã ca cel ce a scris-o sã ºtie.

15 - La sfîrºit el trebuie sã se înfãþiºeze înaintea Marelui Judecãtor Final. ªi cartea lui va veni ºi ea aducîndacolo cu ea pe toþi cei care i-a mîntuit ea sau i-a pierdut.

ªi numai atunci se va putea rosti sentinþa dreaptã.

16 - Atunci cel care a fãcut o fîntînã bunã, va vedea cu adevãrat pe cîþi i-a stîmpãrat cu apa lui dulce. Cel care a dat o luminã curatã, pe cîþi cãlãtori i-a ajutat. Cel care a dat un medicament bun, pe cîþi bolnavi i-a vindecat. Cel care a învãþat bine, pe cîþi i-a format ºi cît bine au fãcut ºi ei la rîndul lor.

17 - Cel care a crescut un copil bun - va vedea un întreg neam bun crescut în urma sa, de cãtre cei crescuþide el.

Cel care a îndrumat bine spre cer, va vedea cîþi vor fi cei ce l-au ascultat, devenind ºi ei niºte buniîndrumãtori.

ªi numai atunci se va putea mãsura o rãsplatã.

18 - Dar trebuie sã fie ºi o judecatã finalã nu numai pentru a arãta tot numãrul prin veacuri al celor buni ºial celor mîntuiþi de ei ºi de lucrãrile lor - ci ºi pentru a arãta tot numãrul celor rãi ºi a tuturor nenorocirilor pecare le-au adus ei peste suflete, peste întinderi ºi peste secole, nu numai în timpul vieþii lor pãmînteºti, ci printot ce au lãsat dupã ei pînã la sfîrºitul acesta.

19 - Bucuraþi-vã voi toþi purtãtorii luminii, îndrumãtorii mîntuirii, scriitorii Evangheliei Dumnezeieºti,pãrinþii credinþei, învãþãtorii adevãrului, propovãduitorii dragostei ºi ai pãcii... Nici nu bãnuiþi ce strãlucitãbucurie veþi avea vãzînd atunci cîte suflete aþi mîntuit, cîte pãcate aþi iertat, cîte valori aþi creat, cîte roade aþiadus spre bucuria Împãratului ºi Domnului nostru.

- Vine Marele ºi Bogatul vostru Rãsplãtitor. Nici unul nu veþi fi uitaþi.

20 - Dar îngroziþi-vã ºi voi care aþi scornit idei criminale, care aþi scris cãrþi murdare, care aþi crescut oameninelegiuiþi, popoare sãlbatice ºi doctrine ucigaºe, transformînd oamenii în fiare, în loc sã transformaþi fiarele înoameni!

Vine Viul ºi Dreptul Judecãtor ºi nici unii nu veþi mai scãpa în nici un ascunziº, nici sub pãmînt nici sub cer. Amin.

Fii credincios

Fii credincios suflete-al meucum þi s-a spus, pînã la moarte, cã-n toate Însuºi Dumnezeupurta-þi va grijã-n orice parte.

Mergi pînã poþi, cu drag la toþiori pot, ori nu pot sã te cheme -ºi-atunci cînd nici tu n-ai sã poþite vor cãuta ei! - nu te teme.

Dã, pînã ai, din vremea tasau pîinea ta, cu bucurieºi-atunci cînd tu nu vei aveao mie au sã-þi dea ºi þie.

Strîngi cît mai mult Cuvîntul Sfîntcu grijã-n inimã ºi-n mintecãci vor veni iar vremuri cîndsã fie-o secetã fierbinte.

Învaþã sã te înfrînezi -cît încã ai, fii cu rãbdareºi-atunci cînd ai sã-nfometezi, n-ai sã-þi vinzi cerul pe-o mîncare.

Învaþã suflete al meuîn chinuri a-þi gãsi plãcerecãci mai de preþ e Dumnezeuca tot ce pentru El s-ar cere!

Tot ce nu poþi cu puterea, cu blîndeþea ai sã poþice nu scoþi cu vorba blîndã, cu nimic în veci nu scoþi.

Cel ce-a cunoscut iubirea ºi durerea-adevãratãnu mai poate fi cu nimeni, crud ºi aspru niciodatã.

Totdeauna sînt pe lume prea puþini cei blînzi ºi sfinþice-ºi înfrîng prin înfrînare ale trupului dorinþi

decît cei eroi ºi vrednici ce oºtiri viteze-au frînt- mai puþini sînt înfrînaþiica eroii pe pãmînt.

79 - Omul ºi ocazia

1 - Orice om care are o viaþã mai lungã ori mai scurtã, îºi are rînduite de Dumnezeu în viaþa asta ocazii maimulte ori mai puþine pentru a face binele ori a face rãul.

ªi din atitudinea lui faþã de una sau faþã de alta se dovedeºte atunci cum este el ºi ce viitor îºi alege.

2 - Ocazii rele au ºi cei buni; ocazii bune au ºi cei rãi, dar pe acestea nici cei buni nu le folosesc - ºi nicicei rãi.

Prin aceasta îl cunoaºte ºi Dumnezeu pe un om. ªi îl recunosc ºi oamenii.

3 - Fiecare judecãtor are odatã mãcar în viaþa lui ocazia sã judece pe un nevinovat, sã decidã într-o cauzãdreaptã, sã ia o hotãrîre pentru un adevãr.

ªi aceastã ocazie unicã poate fãrã sã-ºi dea seama el - îi pecetluieºte pe totdeauna soarta fericitã saunefericitã, nu numai a lui ci ºi a urmaºilor sãi.

4 - Ce moment cutremurãtor este acela cînd un om se gãseºte într-un loc de decizie, iar în faþa lui are un sfîntºi un adevãr, pe care el poate sã-l elibereze dacã vrea ori sã-l condamne.

Ce puþini dintre cei care au avut acest moment, ºi-au dar cu adevãrat seama cã îl au!

5 - Fiecare om are cel puþin odatã ocazia sã interpreteze o lege omeneascã într-un fel uman. ªi sã judece ofaptã dreaptã dupã Dreptatea nepãrtinitoare. Atunci ar face o judecatã nu o prejudecatã.

6 - Dar adesea scaunul îi anuleazã omului mintea, importanþa îi anuleazã conºtiinþa, interesul îi anuleazãcinstea, doctrina îi anuleazã caracterul.

Iar decizia îl anuleazã pe el definitiv ºi total.

7 - Noi am vãzut mulþi judecãtori judecaþi. Mulþi chinuitori chinuiþi, mulþi bãtãuºi bãtuþi, mulþi ucigaºi uciºi. Pe fiecare îl judecã odatã judecata sa. Îl bate odatã ciomagul sãu ºi îl închide odatã propria sa cheie.

8 - Orice bogat nelegiuit are mãcar odatã în faþa lui un sãrac sfînt care þine la el cheia locuinþei veºnice. Dar sãracul pleacã gol ºi bogatul rãmîne afarã pe veci.

9 - Orice trufaº are mãcar odatã de la Dumnezeu ocazia sã cunoascã un smerit care l-ar putea ajuta sã setrezeascã din beþia lui vinovatã.

Dar smeritul este dispreþuit, iar îngîmfatul respingãtor rãmîne un condamnat veºnic.

10 - Orice soþ nelegiuit îºi dã mãcar odatã seama de valoarea cea mare a soþului sãu credincios. Dar dacãîn acest moment nu-ºi schimbã spre bine viaþa sa, - vine vremea sã rãmînã singur.

ªi nu va mai avea parte în veci decît de plînsul ºi scrîºnirea dinþilor pe care le-a meritat.

11 - Credinciosule al lui Hristos, - oricînd vei fi ajuns în faþa unui judecãtor dintre aceºtia, nu te teme ºi nute îngrijora. Stai liniºtit, rãspunde liniºtit ori taci liniºtit. Înþelege ºi tu cã aceasta este ocazia lui, în care el singurîºi alege soarta lui veºnicã.

Vezi sã nu te faci întru nimic vinovat de hotãrîrea pe care o va lua el. Lasã-l sã o ia singur, fãrã tine.

12 - Chiar dacã luntrea ta este ameninþatã da valuri ucigaºe, - nu te teme. Înaintea ta este Hristosul tãu carete va scãpa.

Ai curaj sã pãºeºti dacã este nevoie spre El chiar peste aceste valuri. Mîna Lui se va întinde pînã la tine ºite va scãpa la timp.

13 - Tu ai avut destule ocazii în viaþa ta ca sã-L cunoºti pe Dumnezeul tãu - ºi vei mai avea ºi în viitor, -dar vrãjmaºul tãu poate nu mai are decît asta. Fã-l sã vadã din toatã nevinovãþia ºi liniºtea încrederii tale înDumnezeu, ce mare este puterea Lui care te susþine.

14 - Hristos Isus Domnul nostru a fost totdeauna Credincios promisiunilor Sale fãcute alor Sãi. Dacã ne-a spus: sã nu vã îngrijoraþi mai dinainte ce veþi rãspunde cînd veþi fi întrebaþi, cãci Duhul Sfînt vã

va da chiar în acel moment. ªi aºa a ºi fost. Ne-a ºi dat.

15 - El a zis: Nu te teme de nimic, Eu voi fi cu tine ca sã te scap (Ier. 8, 1). ªi aºa a ºi fost. Ne-a scãpat.

16 - Nu te teme chiar dacã vei fi dat pentru o vreme în mîinile lor ºi vei avea un necaz. Zilele necazului tãusînt numãrate ºi nimeni nu va putea sã le lungeascã nici cu o clipã.

ªi numãrate au fost într-adevãr.

17 - Harul lui Dumnezeu însã, în slãbiciuni se adevereºte, puterea Lui în primejdii ºi prezenþa Lui în cuptorulde foc.

18 - Pe Hristos nu-L poþi vedea atît de strãlucit decît sub lovituri ca ªtefan cel curajos (Fap. Ap. 7, 55-60).

ªi numai în cuptorul de foc încins de ºapte ori, - ca cei trei tineri (Daniel 3, 25). Sau numai exilat ºi închis în vreun Patmos însingurat ºi pustiu ca sfîntul Ioan

(Apoc. 1, 9).

19 - Nici înainte de momentul decisiv - nu-L vezi ºi nici în urmã, - aºa cum L-ai vãzut atunci cînd erai pemuchea dintre viaþã ºi moarte.

Pentru cã înainte n-aveai nevoie decît de credinþã ºi nu de vedere. Dar cînd a fost nevoie ºi de vedere, Elne-a arãtat-o.

20 - Fii plin de credinþã pînã la momentul cel mare. ªi cînd credinþa va trebui ajutatã sã biruie în încleºtareafinalã, Hristos va face ºi minunea vederii Sale.

Ca bucuria sã fie negrãit mai strãlucitã în finalul luptei tale. Dumnezeul nostru Minunat, Te rugãm fã minunea biruitoare totdeauna cu noi în momentul nostru cel mai

de vîrf. Amin.

Cît ne-am încrezut în Tine

Cît ne-am încrezut în TineDoamne, - nu ne-am înºelatcãile ne-au fost senineadãpostul apãrat.

Slavã Þie, Þie, ÞieMare Dumnezeu IsusTu dai numai bucuriela venit ºi dus...

Oricît ne-am luptat cu fiarane-am întors biruitoritot ce-am dat cu lacrimi searaam primit cîntînd în zori.

Tot ce-am petrecut cu jaleni s-a-ntors zîmbind cu dragcãtre Rai mereu ni-e cale, casa ni-e mereu cu steag.

Tot ce ne pãrea furtunãni s-a prefãcut senin, tot ce-avem ni-e împreunãtot ce strîngem ni-e din plin.

Teama-ntoarcerii Acasãni s-a prefãcut sãrut, - o Isus, cît de frumoasãDragoste ni Te-ai fãcut!

Întristarea sã nu-þi spuiniciodatã nimãnuiînsã bucurii cînd aituturora sã le dai.

Cînd tu altora viaþa cu iubire-o vei umpleaºi-alþii-atunci cu bucurie au sã-þi umple viaþa ta. Vei culege cu dobîndã ceea ce vei semãna.

Cînd trãieºti spre bucuria cuiva pe pãmînt, - e-un har

omul bun oriunde-n lume nu trãieºte în zadar.

80 - Întîmplarea ºi minunea

1 - Întîmplarea nu este o fantomã care apare pe neaºteptate, pe care nu o ºtie nimeni de unde vine ºi undeduce, nici cine o trimite, ori o înlãturã.

Întîmplarea ca ºi toate celelalte puteri, este cu siguranþã o unealtã ºi ea în mîna cea tare a lui Dumnezeu.

2 - Minunea la fel, - nu este nici ea o mãtuºã bogatã care aruncã aurul pe orice drum ºi-l aflã cine senimereºte.

Ci este ºi ea o unealtã în Mîna cea Bunã a lui Dumnezeu care o foloseºte pentru salvarea sau îmbãrbãtareasau rãsplãtirea alor Sãi.

3 - Întîmplarea, ori soarta, ori destinul, ori hazardul nu sînt niºte nãluci care apar ºi dispar oricum ºi oriunde.Ci sînt toate mijloace prin care Înþelepciunea ori Dreptatea, ori Iubirea lui Dumnezeu, cele pururi treze ºi atente,sînt trimise sã împlineascã o judecatã blîndã sau asprã, asupra unor fapte împlinite de un om ori de mai mulþi.Ori pentru a împiedica împlinirea acestora.

4 - Faþã de unii oameni rãbdarea lui Dumnezeu e mai îndelungã - pentru aceasta judecata nu vine îndatã ºipedeapsa nu se întîmplã imediat.

Hoþul rãbdat în felul acesta furã o datã ºi scapã. Mai furã o datã ºi iar scapã. Dar vine o datã cînd nu maiscapã. Atunci zice: s-a întîmplat!

Nu, ci atunci nu l-a mai rãbdat Dumnezeu, iar întîmplarea era numai unealta pedepsirii lui.

5 - Altul furã o singurã datã - ºi un lucru de nimic, - ºi e prins chiar atunci. Nu este întîmplarea ci mîna luiDumnezeu care voia sã-l trezeascã înainte de a ajunge sã cadã în mai rãu.

6 - Se întîmplã o nenorocire ºi printr-o minune omul scapã - a avut noroc - zice omul. Nu, ci mîna luiDumnezeu l-a salvat pentru a-ºi îndrepta viaþa sa ori pentru a o îndrepta pe a altora. Pentru a-i deschide ochiilui, ori ai altora.

7 - Mergi cu Domnul ºi porþi comorile Domnului. Totdeauna eºti în primejdie, iar îngerii Domnului ne apãrãuneori. Domnul face totuºi sã cãdem în mîinile prigonitorului nostru...

Aceasta întîi pentru a ne învãþa vegherea, apoi pentru a cunoaºte confruntarea biruitoare cu putereavrãjmaºului, apoi pentru cîºtigarea unei experienþe de viitor. Apoi pentru a fi o mãrturie mîntuitoare pentru ei.Apoi pentru a vedea cum lucreazã puterea Domnului la izbãvirea noastrã.

Fãrã aceastã cãdere, noi n-am fi aflat nici unul din aceste adevãruri.

8 - Domnul face ca mîna vrãjmaºului sã nu ne ajungã chiar cînd starea noastrã ar fi mai grea ci cînd este maiuºoarã.

Nici cînd ducem lucrurile Lui cele mai multe ca paguba sã fie cea mai mare... Ci cînd ducem cele mai puþineca paguba sã fie cea mai micã.

9 - Toate aceste minuni sînt îndrumate cu o înþelepciune pe care noi n-o putem cuprinde ºi cãreia trebuie sãne plecãm totdeauna cu smerenie ºi sã ne închinãm cu recunoºtinþã.

10 - Multe încredinþãri slabe ne facem noi oamenii în umblarea printre fapte ºi fãptaºi. Despre mulþi ºi despremulte ne facem înainte de a le cunoaºte niºte pãreri prea bune ºi niºte iluzii prea mari.

Numai cînd ne izbim de realitatea lor, ne dezmeticim ºi vedem cã totul e altfel.

11 - Cînd vezi un om bun, cu o viaþã curatã, cu un suflet binefãcãtor ºi care este în stare sã facã bine altorachiar în paguba sa, - te gîndeºti cã nici o lege din lume n-ar trebui sã-i gãseascã vreo vinã pentru asta, fiindcãeste clar cã intenþia lui este bunã ºi curatã.

Dar de ce totuºi se întîmplã altfel de atîtea ori?...

12 - Legile bune achitã chiar ºi pe un rãufãcãtor cînd achitarea l-ar îndrepta. Dar legile rele condamnã ºi peun binefãcãtor de multe ori, fiindcã nici bine n-ai voie sã faci chiar oricînd ºi chiar cu orice.

13 - Noi ne înºelãm mult ºi de multe ori fiindcã nu cunoaºtem nici oamenii ºi nici legile lor, care nu seschimbã numai de la an la an ci ºi de la om la om ºi de la caz la caz.

14 - Cele mai multe legi omeneºti sînt îndreptate ori direct ori indirect contra lui Dumnezeu, a Numelui Sãu,a Cuvîntului Sãu, ori a Sfinþeniei ºi Adevãrului Sãu.

ªi fiindcã nu-L pot lovi direct pe Hristos - lovesc în copiii Lui, în Biblia Lui, în interesele Lui. Îi loveºte ºi El odatã, dar încet ºi fin, pe fiecare, cînd i se umple mãsura sa.

15 - Faþã de cei necredincioºi Dumnezeu foloseºte de multe ori întîmplarea, care pedepseºte ºi avertizeazã. Faþã de cei credincioºi foloseºte mereu numai minunea care rãsplãteºte ºi salveazã.

16 - Fie în faþa unora însã, fie în faþa altora, noi trebuie sã ne plecãm smeriþi ºi temãtori înaintea luiDumnezeu fãrã sã ispitim ºi fãrã sã abuzãm nici de unele nici de altele.

17 - Minuni se pot întîmpla. ªi noi dacã avem atîta credinþã cît minunea pe care o cerem, - o putem primi. Dar dupã ce s-a fãcut odatã minunea e bine sã ocolim nevoia de a o mai avea din nou. Minunile se întîmplã, dar nu se prea repetã.

18 - Dacã Dumnezeu ne-a salvat printr-o minune - sã-I mulþumim cu recunoºtinþã, dar sã cãutãm sã ne ferimnoi înºine de împrejurãri din care ar mai fi din nou nevoie de altã minune ca sã fim salvaþi.

19 - Dumnezeu face minuni ºi izbãveºte pe ai Sãi care din cauze care nu depind de ei, ajung în primejdii dincare nu-i mai poate salva decît o minune.

Dar este un nelegiuit acela care abuzeazã de minunile lui Dumnezeu. Acela va fi pãrãsit chiar cînd va fi maicãzut.

20 - Doamne Dumnezeul nostru Tu eºti Cel Atotputernic în mîna cãruia sînt ºi întîmplãrile dar ºi minunile. Te rugãm în bunãtatea Ta ascultã-ne prin minuni (Psalm 65, 5) ºi fereºte-ne de întîmplãri. Amin.

Tu nu ai pentru mine

Tu nu ai, pentru mine, Isuse-un preþ - oricît! eu nu spun pentru Tinecã pot sã dau: atît! Pãrinþi, ori soþi, ori nume, ori anii-ntregii vieþi, au poate-un preþ pe lume- Tu însã n-ai un preþ.

Tu nu ai pentru mineun seamãn pe pãmînteu nu spun: ca ºi Tinemai iatã cîte sînt!

Eu pot sã spun de soare, de miere, ori de raiau toate-asemãnare- Isus, Tu însã n-ai!

Tu nu ai pentru mineIsuse-un stãvilareu nu ºtiu pentru Tineun Timp sau un hotar. Ajung un nu se poate, la tot ce ºtiu acu... O margine-mi au toate- Isus, Tu însã nu...

N-o sã afli bucurie fãr-a trece prin durerin-o cãuta fãrã de ele, cã n-o afli nicãieri.

Dupã-o grea amãrãciune orice bucurie-avemni se pare foarte mare, - iatã cît de slabi sîntem!

Sã doreºti ce-i cu putinþã - sã nu ceri ce nu-i de tinesã te bucuri de ce-ai astãzi - ºi sã nu plîngi ce nu vine

mulþumeºte pentru cele ce-þi dã astãzi Domnul þieºi-o sã ai întotdeauna liniºte ºi bucurie.

81 - Mîinile lui Dumnezeu

1 - Viaþa noastrã nu este în mîna sorþii sau în mîna oamenilor. Ci soarta noastrã este în mîna Domnului dupãcum scrie psalmul 31, 15: El þine în mîinile Sale adîncimile pãmîntului (Psalm 95, 4) . ªi cerurile sîntlucrarea mîinilor Lui (Psalm 102, 25; Evrei 1, 10).

Atunci cît de tare este mîna Aceasta! ªi cîtã siguranþã putem avea noi în Ea!

2 - Mîinile Tale m-au zidit, zice dreptul Iov (Iov 10, 10) ºi tot aºa zice ºi psalmistul David (Psalm119, 73).

Cîtã siguranþã au avut ei în aceste mîini ºi cît de puternice ºi iubitoare s-au arãtat ele faþã de ei.

3 - Mîntuitorul spusese cã El va fi fat în mîinile oamenilor - dar care mînã L-a dat oare pe El în acestegheare, ca sã-L sfîºie, nu Mîna Tatãlui? Da, Mîna Tatãlui a dat Jertfa Fiului Sãu Preaiubit, pentru ca prinRãscumpãrarea ºi puterea acestei Jertfe sã se facã ghearele mîini. ªi sã se facã ºi fiarele oameni.

4 - Cînd vei auzi Cuvîntul lui Dumnezeu cã te cheamã sã te smulgi din mîinile diavolului ºi ale pãcatului ºive simþi cã aceste mîini rele te þin prea puternic ºi nu poþi sã scapi, - strigã spre Domnul ºi cheamã în ajutor MînaLui, - ºi ea va rupe toate lanþurile satanei ºi te va elibera.

5 - Pe tot drumul vieþii cautã mereu prin rugãciune ºi curãþie sã rãmîi în Mîna lui Dumnezeu - ºi ea te vaizbãvi din toate primejdiile tale.

6 - Dar chiar ºi cînd noi sîntem daþi în mîinile chinuitoare ale oamenilor, Mîna cea bunã a Tatãlui ceresc esteîntre noi ºi ei - ºi nu-i va lãsa sã facã cu noi decît atît cît este îngãduit de iubirea Lui.

ªi aceasta numai spre binele nostru ºi slava lui Hristos.

7 - Cînd mîna unui vrãjmaº vei vedea cã se apropie de tine ca sã-þi facã rãu, robule al lui Hristos, - nu-þipierde liniºtea ºi nu te înspãimînta. Mîna lui Dumnezeu este mai aproape ºi-l va opri la timp. Apoi ºi dacã îþi vaîncleºta ghearele în trupul tãu, fii sigur cã nu va putea rupe. I-o va opri Dumnezeu ºi i-o va rupe El.

8 - Cînd vei fi ajuns pe masa de operaþie - ºi mîinile oamenilor vor tãia în carnea ta - ºi atunci înalþã-þi ochiispre cer ºi ai încredere cã Mîna lui Dumnezeu le va purta mîinile lor, iar cuþitul nu va vãtãma - ci va tãmãdui.Nu va tãia ce este bun ci numai ce este rãu.

9 - Cînd vei lucra în locuri primejdioase ºi vei vedea cã se surpã stînci, cã se prãbuºesc lemne ºi ziduri, -ai toatã încrederea în Mîna lui Dumnezeu care ori le va opri pe ele, ori te va feri pe tine. Dar vei fi izbãvit.

10 - Cînd vei fi în primejdie de accidente ºi vei vedea cu ochii venind spre tine moartea - cel dintîi ºi celdin urmã gînd înalþã-l spre Mîna lui Dumnezeu care singurã poate interveni salvator într-o miime de secundã.

11 - Cînd vei vedea cãzîndu-þi copilul în apã sau în foc ºi vei privi cu groazã ºi nu vei putea face nimic,strigã cu putere Mîna lui Dumnezeu cea puternicã ºi crede cu tãrie în bunãtatea Lui - ºi vei fi ajutat.

12 - Cînd va trebui sã-þi plece soþul sau soþia, pãrintele sau copilul, fratele sau sora departe ºi în locurinecunoscute ori primejdioase, - aleargã la Mîna lui Dumnezeu ºi cheam-o în ocrotirea ºi însoþirea sufletului pecare îl iubeºti.

Noi nu putem fi totdeauna cu cei iubiþi sã-i ajutãm ori sã-i ocrotim, dar Mîna Lui poate.

13 - Cînd vei simþi cã þi se apropie ceasul sfîrºitului tãu pãmîntesc, ridicã-þi spre cer ochii ºi inima ºi spuneºi tu ca Mîntuitorul nostru de pe Cruce, ori ca ªtefan cel ucis cu pietre - Pãrinte ceresc, în Mîna Ta încredinþezduhul meu.

ªi Mîna aceasta Dulce þi-l va primi în veºnica odihnã lîngã Sînul Sãu fericit.

14 - Dar omule care nu vrei sã asculþi chemarea lui Dumnezeu ºi care nu-þi pasã de înºtiinþarea Lui ºi nu vreisã te laºi de pãcat, - ia ºi tu bine seama cã ºi deasupra ta stã Mîna lui Dumnezeu.

15 - Nu sfida pe Dumnezeu ºi nu-I provoca mînia prin vorbele tale obraznice, prin purtarea ta urîtã ºi prinpãcatele tale ºi desfrînarea ta. Teme-te de Mîna lui Dumnezeu care este atentã la tot ce faci tu - ºi poate interveninimicitor peste tine ºi peste ai tãi cînd nici nu gîndeºti.

16 - Tu care foloseºti mîna ta spre a fura ori spre a lovi ori spre a scrie denunþuri rãuvoitoare, - teme-te deMîna lui Dumnezeu care þine deasupra capului tãu sabia rãzbunãrii Sale drepte ºi ea atîrnã de un fir de pãr.

Orice pãcat pe care îl faci poate fi ultimul. Nu uita asta!...

17 - Tu care þii în mîna ta acum o cheie, ori o ºtampilã, ori o decizie prin care poþi încuia, ori lovi, ori zdrobiun semen, poate un om nevinovat, - stãpîneºte-þi mîna ta ca sã nu încuie, sã nu semneze, sã nu sugrume o lacrimã,o conºtiinþã, o durere, o nevinovãþie, o dreptate.

Cãci Mîna rãzbunãtoare a lui Dumnezeu stã gata sã-þi facã ºi þie la fel.

18 - Tu care vezi un om cãzut, o casã arzînd, o primejdie apropiindu-se - ºi nu-þi grãbeºti mîna în ajutor cîndpoþi face aceasta, - sã ºtii ºi tu cã Mîna lui Dumnezeu va face faþã de tine, ce face mîna ta faþã de alþii cînd veifi cãzut, cînd îþi va arde casa, ori cînd va ameninþa nenorocirea.

19 - Iar cînd vei simþi cã ºi þie, ca fiecãrui om muritor îþi va veni clipa sã-þi dai sufletul - în care mîini þi-lvei da atunci în clipa morþii, dacã n-ai cãutat în viaþã sã-l poþi da în Mîinile lui Dumnezeu?

Gîndeºte-te ºi la asta chiar acum, fiindcã s-ar putea ca mîine sã fie prea tîrziu...

20 - Doamne ºi Dumnezeul nostru Bun ºi Puternic, Te rugãm ia-ne pe toþi în Mîna Ta cea bunã ºi puternicãdin cea dintîi clipã a vieþii noastre ºi pînã în cea din urmã.

Cãci Mîna Ta ne-a zidit - ºi care alta ne-ar putea pãzi mai bine ca ea? Fie binecuvîntatã Mîna Ta. Amin.

Sînt cîteodatã...

Sînt cîteodatã clipe careIsus, n-aº vrea sã treacã-n veci... - Sînt cele care eu cu Tineºi Tu cu mine le petreci...

O Domnul meu Isuso Domnul meu Isussînt cele care eu cu Tineºi Tu cu mine le petreci.

Sînt cîteodatã drumuri careîn veac n-aº vrea sã le sfîrºesc- sînt cele ce le merg cu TineÎnsoþitorul meu Ceresc.

Sînt cîteodatã visuri caren-aº vrea sã mai sfîrºeascã-n veac

- sînt cele ce le am cu Tineºi-atît de fericit mã fac.

Sînt cîteodatã stãri din careîn veci aº vrea sã nu mai ies- sînt cele pe Tabor, cu TinePreastrãlucitul meu Ales.

Sînt cîteodatã locuri undeîn veci ajuns, n-aº vrea sã plec- sînt cele care doar cu TineIubitul meu Isus, petrec.

... O Dumnezeul meu Cel Dulcece-n totul eºti Desãvîrºit- grãbeºte-mã spre toate-acesteacu început fãrã sfîrºit.

Bucuriile pe lume niciodatã nu-s deplinetotdeauna-i cîte-o umbrã care peste ele vinebucuriile depline vor fi numa-n veºniciepentru-acei ce-ºi cautã-n Domnulnesfîrºita bucurie.

Înþelept e-acela carenu se plînge de ce n-areci se bucurã mereude ce-i lasã Dumnezeu.

Oriºicare-i bucuria ce-þi dã astãzi Dumnezeu ia-o cu recunoºtinþã - vine-i timpul ºi la greu.

82 - Suferinþa ºi suportarea ei

1 - Aceeaºi suferinþã, oamenii n-o suportã toþi la fel. Unii cîrtesc, plîng, murmurã, strigã vãitîndu-se ºiprivind mereu înapoi.

Alþii rabdã, se roagã, tac ºi îndurã, privind mereu înainte.

2 - Unii merg spre cuptor cu spatele, împinºi de la spate, siliþi de alþii, plini de groazã, de durere, de regreteºi privind numai înapoi spre trecut.

Alþii merg spre el cu faþa, privind spre viitor, dincolo de suferinþã ºi cruce, privesc biruinþa de dupã ea ºila slava viitoare.

3 - Lot ieºea din Sodoma, privind înainte spre muntele vieþii crezînd fãgãduinþa salvãrii. Femeia sa mergea privind înapoi spre valea morþii, spre cetatea pierzãrii, cu pãrere de rãu dupã tot ce avuse

acolo.

4 - Unii credincioºi merg spre cer tot ca femeia lui Lot, mereu pãrîndu-le rãu dupã ceea ce au lãsat. Capoporul biblic prin pustie, cu inima mereu plîngînd dupã carnea ºi usturoiul rãmas în Egipt.

5 - Ce durere pentru Dumnezeu ºi pentru înaintaºii sfinþi sînt astfel de credincioºi, fãrã nici o dragoste deCanaanul ceresc, - ºi care totuºi fac ºi ei parte din poporul care a pornit într-acolo!

6 - Mîntuitorul nostru Isus Hristos a venit pe pãmînt ca sã moarã, dar El a mers spre moarte liniºtit, puternic,frumos, cu faþa spre Ierusalim, hotãrît ºi gata pentru tot ce ºtia cã va trebui sã sufere acolo.

Numai aºa îl putea cuceri, dupã ce va plãti preþul morþii.

7 - Marii oameni ai lui Dumnezeu, dupã pilda lui Hristos, au mers ºi ei spre suferinþã, spre jertfã ºi moartealor totdeauna cu faþa înainte ºi nu cu spatele.

Au privit spre ele cu liniºte ºi demnitate ºi le-au înfruntat biruitori.

8 - Am avut ºi noi de la Dumnezeu harul nu numai sã credem ci ºi sã suferim pentru El (Filip. 1,29). O, ce mare har este harul de a pãtimi pentru Hristos!

Harul de a crede îl au mulþi, dar harul de a pãtimi îl au puþini.

9 - Sfîntul Pavel le spune fraþilor care au primit ºi ei acest har, sã ducã ºi ei lupta pentru Evanghelie, fãrãa se lãsa înspãimîntaþi de potrivnici, rãmînînd tari în acelaºi duh ºi luptînd cu un suflet pentru credinþaEvangheliei (Filip. 1, 27-30).

10 - Acum, dupã ce vremea cuptoarelor din trecut s-a dus, ne aducem aminte despre acei dintre noi care aumers spre suferinþa pentru Domnul ca femeia lui Lot, uitîndu-se cu durere numai înapoi ºi plîngînd dupã celelãsate acasã.

Ce pãcat cã astfel de oameni au trecut prin harul acesta fãrã nici un folos. ªi au suferit fãrã nici un merit!...

11 - Galatenilor le este scris cu durere un cuvînt amar: În zadar aþi suferit voi atît de mult? - Dacã într-adevãreste în zadar (Gal. 3, 4).

Cãci se poate ºi sã suferi chiar pentru Hristos, dar sã suferi spre ruºine ºi nu spre cinste, - dacã te araþinedemn de harul acesta cînd treci prin el.

12 - Fraþilor ºi surorilor, cînd Domnul va crede cã este necesar sã primiþi harul de a pãtimi pentru El, -arãtaþi-vã vrednici de el. Întoarceþi-vã toatã faþa ºi voi spre el ºi mergeþi în întîmpinarea lui cu toatã inima,primindu-l, dacã nu cu bucurie, mãcar cu rãbdare.

13 - Cel mai frumos este cînd putem merge spre suferinþa lui Hristos cu bucurie, dupã cum este scris la Iacov1, 3 ºi cum au fãcut fraþii noºtri de la Evrei 10, 34.

14 - Unii au primit cu bucurie chiar ºi rãpirea întregii lor averi, cînd alþii au plãtit cu pãrere de rãu chiar ºio micã amendã pentru Hristos. Ce mare deosebire este între ei!

15 - Ce avuþie nespus mai bunã trebuie sã-i aºtepte în ceruri pe cei care au renunþat fãrã nici o pãrere de rãula averile lor rãpite! (Evrei 10, 34).

Dar ce durere pentru cei care ºi la puþin au renunþat numai siliþi ºi contestînd.

16 - Chiar aceeaºi suferinþã, pe unii îi costã mai mult decît pe alþii, fiindcã sensibilitatea sufletelor nu-i lafel.

Unul suferã chiar ºi pentru o vorbã, ceea ce nu suferã altul nici pentru un pumn. Pe unul îl doare dacã îl atingi ºi cu un pai. Altuia nu-i pasã nici dacã rupi de el un ciomag.

17 - De aceea suferinþa unora va fi mai rãsplãtitã ca a altora, fiindcã fiecare va fi rãsplãtit dupã durerea cucare a suportat el suferinþa înduratã.

18 - Cel cãruia i s-a rãpit o avere mai mare suportã durerea mai greu decît cel care a avut puþin. Cel care a avut un loc mai înalt, cade mai greu decît cel care a avut un loc mai jos. Cel care a iubit mai mult simte mai adînc, decît cel care a iubit puþin.

19 - Dar rãsplata va fi dupã preþul jertfei care l-a costat pe fiecare, fiindcã preþul dinãuntru nu se socoteºtedupã cel dinafarã.

Cel care are o turmã mare de oi, nu-i pasã dacã pierde zece din ele. Dar cel care numai o oiþã - cît suferãdupã ea!...

20 - Fie cã avem o avere mare, fie cã avem numai una micã, fie cã primim ani mulþi, fie puþini, fie cã plãtimo amendã mare, fie una micã - sã dãm cu bucurie sau mãcar cu rãbdare ºi fãrã pãreri de rãu, ceea ce ne cereDomnul.

Fiindcã bogata Lui îndurare ne va rãsplãti nebãnuit mai mult. ªi nebãnuit mai frumos, de cum I-am fãcut noi Lui. Amin.

Dumnezeule-al Credinþei

Dumnezeule-al Credinþeitotdeauna Credinciosîntãreºte-mã-n credinþaneclintitã din Hristos, fã-mã-n ea pe veci statornicca o stîncã sã rãmîisã-mi þin tot mai sus credinþa- dar credinþa mea dintîi.

Dumnezeule-al Nãdejdiitotdeauna mai presus, fã-mã zilnic mai puternicîn nãdejdea din Isus

sã lucrez mai plin de rîvnãºi mai tare sã rãmîiþinînd tot mai treaz nãdejdea- dar nãdejdea mea dintîi.

Dumnezeule-al Iubiriitotdeauna Iubitorfã-mi iubirea tot mai maredin al Duhului Izvorfã sã-Þi ard mai sfîntã paraunde Tu-mi spui sã rãmîimai din plin trãind iubirea- dar iubirea mea dintîi...

N-amîna o bucurie care Domnul þi-o dã azimîine poate n-o s-o afli, mîine poþi afla necaz.

Nici un rãu nu-i fãr-un binenici un bine fãr-un rãurînduit-a Domnul toatedup-un tainic plan al Sãu.

Dacã n-am avea dorinþã dupã ceva ºi mai dulce toatã bucuria vieþii ni s-ar pierde ºi s-ar duce.

83 - Încredinþarea suferinþei

1 - Ce bine este sã-þi încredinþezi suferinþa viitoare, mai dinainte de a veni, în mîinile lui Dumnezeu. Atunci vezi nu numai cum mîinile Lui te apãrã, - dar ºi treci prin ea nespus mai liniºtit.

2 - Cînd primeºti totul ca ºi cum ar veni de la Dumnezeu, atunci priveºti ºi la chinuitorul tãu altfel. ªi lalocul unde eºti - ºi la timpul cît îl suferi.

ªi numai atunci poþi ierta, rãbda ºi muri liniºtit.

3 - Suflete al meu ºi fiul meu, suferã cu rãbdare orice stare grea pentru cã totul îþi este ori trimis direct oriîngãduit de Dumnezeu, ca sã-þi foloseascã pînã la urmã numai spre bine.

Ori þie, ori lor. Ori acum, ori mai tîrziu.

4 - Iar cînd scopul pentru care þi-a fost dat ori îngãduit rãul acesta, s-a împlinit, clipa încercãrii tale trece,vrãjmaºul pleacã ºi starea se schimbã, totul se sfîrºeºte.

5 - Doamne ºi Mîntuitorul nostru, Însuºi vegheazã ca nimic sã nu dureze nici o clipã mai mult. ªi sã nu fienici un strop mai greu decît a hotãrît El.

ªi decît puterea care þi-a dat-o mai dinainte ca sã putem suferi.

6 - Prin lucrarea tainicã a lui Dumnezeu, în suferinþa prin care trecem, noi nu sîntem singuratici ori pãrãsiþiniciodatã.

Cu noi alãturi este în primul rînd Domnul care S-a angajat la asta pînã la sfîrºitul veacurilor (Matei 28,20).

ªi apoi cu noi sînt sufleteºte toþi fraþii ºi surorile noastre de pretutindeni (Evrei 10, 33-34).

7 - Cum Hristos a suferit pentru noi - trebuie sã suferim ºi noi pentru El. În suferinþa aceasta este ºi un hardar este ºi o datorie, o compensare, un echilibru.

ªi suferinþa noastrã pentru El, trebuie sã fie de aceeaºi frumuseþe ca a Lui pentru noi.

8 - Nu numai pentru Domnul trebuie sã socotim suferinþele noastre ci ºi pentru fraþi... Spune sfîntul apostol:... în trupul meu împlinesc ceea ce mai lipseºte suferinþelor lui Hristos pentru voi (Col. 1, 24).

9 - Noi toþi sîntem mãdulare ale Trupului lui Hristos. Mîinile Lui lucrãtoare, picioarele Lui ostenitoare,umerii Lui purtãtori de poveri... (1 Cor. 12, 12-27).

10 - Existã o lege a compensãrii în trup, un echilibru între mãdulare. Cînd o mînã nu poate lucra, cealaltã mînã trebuie sã facã singurã pentru amîndouã. Cînd un picior nu poate

merge, celãlalt trebuie sã ducã singur. Cînd un umãr nu poate purta nimic, celãlalt trebuie sã poarte singur pentruamîndoi.

11 - Dacã unii fac greºeli, neapãrat cã alþii trebuie sã ispãºeascã prin suferinþã pentru a se pãstra un echilibruîn trup, altfel n-ar fi mîntuire - s-ar prãbuºi totul.

12 - Dacã unii nu pot, ori nu vor sã facã nimic pentru Domnul ºi pentru Lucrare, atunci trebuie sã fieneapãrat alþii care sã facã totul.

Altfel Lucrarea s-ar pierde.

13 - Dacã unii nici cît pot nu vreau sã jertfeascã, atunci trebuie sã fie alþii care sã jertfeascã ºi cît n-ar putea.Altfel totul s-ar pierde.

14 - Existã un echilibru cu o compensare! Cu cît sînt în Lucrarea Domnului mai multe suflete sfinte, - cu atîtse rãsfrînge ºi peste cei slabi binecuvîntarea din pricina celor buni de la Dumnezeu.

15 - ªi cu cît sînt mai multe suflete vinovate într-o adunare, cu atîta se rãsfrînge apãsarea ºi peste ceinevinovaþi.

16 - Dacã unii cad în pãcat, trebuie neapãrat sã fie alþii care sã ardã pentru aceasta (2 Cor. 11, 29). De ce sã ardã altul? Pentru cã celui cãzut nu-i pasã, arde cel cãruia îi pasã ºi pe care îldoare, fiindcã îi este mãdular ºi nu poate sã nu sufere.

17 - În trup existã ºi microbi provocatori de boli - dar existã ºi anticorpi care luptã contra microbilor, pentrusãnãtatea trupului.

Cînd biruie microbul, trupul moare. Cînd biruie anticorpii - trupul se însãnãtoºeazã. Aºa este ºi cu pãcatul ºi cu harul în Lucrarea Domnului. Cînd biruie pãcatul se pierde harul. Cînd biruie harul este nimicit pãcatul.

18 - Cînd nu mai este un Avraam care sã mijloceascã la Dumnezeu - ºi un Lot care sã sufere pentruneprihãnire, - atunci Sodoma arde ºi Gomora piere.

19 - Cînd nu mai este nimeni care sã se roage ºi sã sufere pentru iertarea ºi mîntuirea celorlalþi, atuncifamiliile se destramã, adunarea se prãpãdeºte, þara se ruineazã.

20 - Pînã rãmîn pãrinþii credincioºi, mai este nãdejde ºi pentru copii, pînã rãmîne un soþ credincios mai estesperanþã ºi pentru celãlalt, pînã mai sînt într-o adunare ºi cîþiva înfrînaþi, mai este o nãdejde ºi pentru ceidesfrînaþi.

De aceea trebuie sã fie suferinþã pentru cã sînt pãcate. Altfel ne-am prãbuºi de tot. Doamne ai grijã de acest echilibru! Amin.

Cînd Tu mi-ai împlinit

Cînd Tu mi-ai împlinit chemareanespus mai mult din ce-am cerut, eu cum sã nu pot pentru Tinepuþinul care-i de fãcut?

Cînd Tu mi-ai dus atîtea sarciniºi-mi porþi povara-atît de grea, eu cum sã nu port pentru Tineo sarcinã-n viaþa mea?

Cînd Tu mi-ai dat atîtea bunuricã mi-ai umplut al meu cuprinseu cum sã nu-mi dau pentru Tinepuþinul fericit întins?

Cînd Tu Þi-ai pus cu drag Viaþazãlog spre mîntuirea meaeu cum sã n-o pun pentru Tinece jertfã-ar fi sã-mi parã grea?

Cînd Tu-mi mergi ne-ncetat nainteºi-apoi mã-ndemni sã vin ºi eu, o, cum sã nu-Þi urmez în totulIubitul Scump ºi Domnul meu?

ªi cum sã nu-Þi dau toate-a meleºi viaþa însãºi - sã Te-ascult, cînd Tu Isuse-mi dai întrunaatît de mult, atît de mult?...

Nu cînta de biruinþã pînã lupta n-ai sfîrºitpoate-o clipã sã-þi aducã ce nici nu te-ai fi gîndit.

Oriºicare-i deosebirea dintr-o viaþã ºi-altã viaþãn-are unul numai bineºi-altul numai rãu în faþãare Dumnezeu de grijã de-unul azide altul mînefãrã nici o bucurie însã nimeni nu rãmîne.

84 - Dacã fiecare...

1 - Dacã fiecare membru al familiei ºi-ar face datoria sa - n-ar trebui sã facã alþii chiar mai mult decît estedatoria lor.

2 - Dacã fiecare soþ ar purta o parte din sarcina casei lor, n-ar trebui ca celãlalt soþ sã poarte mai mult decîtpoate.

3 - Dacã fiecare suflet din adunarea Domnului s-ar feri de orice pãcat, atunci n-ar fi alte suflete care sãtrebuiascã sã ardã.

4 - Dacã n-ar fi prea mulþi care sã rîdã, n-ar fi atîþia care sã trebuiascã sã plîngã.

5 - Dar cînd unii se îmbuibã cu mîncare ºi bãuturã, este atîta nevoie ca sã posteascã alþii, ori sã rabde, orisã plãteascã.

6 - Dacã fiecare s-ar ruga ziua, n-ar fi nevoie ca alþii sã se roage ºi noaptea.

7 - Dacã fiecare s-ar înfrîna de la ceva, n-ar trebui sã fie alþii care sã se lipseascã de toate.

8 - Dacã fiecare mãdular din biserica lui Hristos care poate sã facã, - ºi-ar face numai datoria sa, cu cît arfi mai uºoarã sarcina acelora care trebuie s-o poarte ºi pe-a celor ce nu pot nimic, ducînd prea greu ºi plîngîndprea mult.

9 - Cîtã vreme pãcatul va merge alãturi cu harul, ºi pe pãmîntul acesta vor fi la un loc cei buni cu cei rãi,soarta pãmînteascã fiind legatã - cei drepþi vor trebui sã rabde, sã ierte, sã ispãºeascã mereu pentru cei nedrepþi.

10 - Pînã cînd Dumnezeu mai are o speranþã pentru Sodoma, îl þine ºi pe Lot acolo, chiar dacã trebuie sã-ºichinuiascã sufletul în toate zilele printre ei (2 Petru 2, 4).

Numai cînd nu mai este nici o nãdejde, Dumnezeu îl scapã pe neprihãnitul Sãu, iar peste sodomiþii nelegiuiþi,trimite plata focului meritat (2 Petru 2, 6).

11 - Va veni o zi cînd Domnul κi va lua în cerul Sãu pe cei neprihãniþi ai Lui spre a nu se mai chinui înmijlocul nelegiuirii lumii ºi a potrivnicilor lor.

Credem cã ziua aceea înfricoºatã - va fi ultima zi de rãbdare a lui Dumnezeu pentru nelegiuirea oamenilor.

12 - Ceasul acela va fi ultimul din viaþa lumii ºi din rãbdarea bisericii. Dupã aceasta nu va mai fi nici onãdejde pentru cei vrãjmaºi. Ca pentru Sodoma dupã plecarea lui Lot. Ca pentru fecioarele nebune dupã plecareacelor înþelepte.

13 - Ce înfricoºãtor este fenomenul la care asistãm astãzi în lume vãzînd împuþinarea neprihãnirii, chiar ºiîn bisericã. ªi înmulþirea pãcatului, chiar ºi între cei neprihãniþi.

14 - Are ºi bunãtatea lui Dumnezeu o mãsurã - ºi are ºi rãutatea oamenilor o limitã. Cînd acestea vor fiatinse, atunci harul se va lua, trãsnetul se va dezlãnþui, sfîrºitul se va produce.

15 - Poate sã nu fie luatã atunci Biblia, cãci dacã a fost luatã înþelegerea ei clarã ºi mîntuitoare, nimeni nuva mai afla în Biblie unitatea ci dezbinarea, nici dragostea ci numai ura ºi certurile, nici mîntuirea ci numaiosînda.

16 - Poate sã nu se mai ia atunci adunarea ºi sã nu se închidã bisericile, dacã s-a luat viaþa Duhului Sfînt,vor rãmîne cojile fãrã miez, formele fãrã viaþã, candele fãrã luminã, omenirea fãrã Hristos.

17 - Atunci va bîjbîi necredinþa veºnic blestematã, harul dispreþuit ºi dupã profeþii pe care i-a ucis.

18 - Se vor ruga atunci în zadar de munþi ºi la morminte spre osîndã, dacã n-au vrut sã se roage spremîntuire, cînd era vremea ei.

19 - Viaþa oamenilor va fi atunci ca într-o cuºcã fioroasã între cele mai primejdioase ºi mai crude fiare...Cînd nu va mai fi iubire, va fi numai urã. Cînd nu va mai fi blîndeþe, va fi numai cruzime, cînd nu va mai fiarmonie, va fi numai torturã, cînd nu vor mai fi fraþi, vor fi numai demoni.

20 - O Dumnezeule al harului, Te rugãm nu-Þi lua încã harul Tãu din lume. Nu-Þi lua încã pe neprihãniþiiTãi din Sodoma lumii ºi nu-Þi lua Duhul Tãu Cel Sfînt de la noi, - ca sã nu ajungem ca Sodoma ºi sã nu neasemãnãm cu Gomora.

Ci întoarce-ne inimile tuturor spre mîntuirea Ta. Amin.

85 - În Sus, ori în jos

1 - Adevãrat este cã sufletele unite cu Hristos ºi despãrþite de pãcat ºi de satana, înainteazã ºi cresc frumosdin bine în mai bine, din sus în mai sus, pînã ajung pãrtaºe firii Dumnezeieºti (2 Petru 1, 4).

2 - Dar tot atît de adevãrat este cã ºi sufletele unite cu pãcatul ºi cu satana ºi despãrþite de Hristos, seprãbuºesc mereu din jos în tot mai jos, din rãu în tot mai rãu, pînã ce ajung pãrtaºe firii diavoleºti.

3 - Fie în bine, fie în rãu, nu existã o stare pe loc, ci o urcare ori o prãbuºire necontenitã.

4 - Pe cel bun, faptele lui bune de ieri, îl fac sã fie mai bun astãzi. Iar pe cel rãu, pãcatele lui de astãzi îlvor face sã fie mai rãu mîine.

5 - Astfel omul bun, cel unit cu Hristos, ajunge cu timpul sã aibã chipul lui Hristos nu numai pe fãptura luisufleteascã, ci chiar ºi pe înfãþiºarea lui trupeascã (Gal. 6, 17).

6 - Iar omul pãcatului, unit cu satana ºi cu toate lucrãrile lui, ajunge sã aibã nu numai în sufletul sãu duhullui satana - ci chiar ºi pe înfãþiºarea lui fizicã, chipul hidos ºi respingãtor al diavolului (Ioan 8, 44).

7 - Este o priveliºte înspãimîntãtoare sã-i vezi adunaþi la un loc pe acei nefericiþi posedaþi de satana, cemonstruos chip pot avea. Ce ochi sticloºi, ce feþe crispate, ce gheare hrãpãreþe, ce cuvinte murdare, ce rînjetesãlbatice!

8 - De la taina botezului cînd omul se uneºte cu Hristos ºi cu biserica Lui ºi se leapãdã de satana ºi de toatelucrãrile acestuia - sufletul celui bun devenit pãrtaº firii Dumnezeieºti primeºte însuºirile sfinþeniei, în mãsuraînaintãrii sale în unirea cu Hristos.

9 - Marii oameni sfinþi au avut astfel darul de a comunica nu numai cu natura egalã lor ci ºi cu cea superioarãa îngerilor ori cu cea inferioarã a animalelor.

10 - Cum s-au înþeles oamenii sfinþi ca Avraam, Moise, David, Daniel ºi atîþia alþii din Vechiul sau NoulTestament cu fiinþele cereºti, ori cu puterile naturii - atribute care sînt numai ale acelor suflete pãrtaºi firiiDumnezeieºti.

11 - ªi din contrã, la ce crime ºi fãrãdelegi demonice au ajuns acei mari ucigaºi ai omenirii - care au pututsãvîrºi fapte care sînt posibile numai unor demoni.

12 - Atît în sus, cît ºi în jos, - existã un plafon. Între numãrul zero de la care pornesc toþi oamenii la naºterealor, unii care o iau în sus ajung în bine pînã la nivelul obiºnuit uman. Cei mai mulþi nu trec de acest nivel.

Dar marii sfinþi au depãºit acest nivel uman, ajungînd la o stare deosebitã, în apropierea lui Hristos. Din starea aceasta au fost ºi sînt posibile marile minuni.

13 - În jos, în nelegiuire, existã tot aºa un plafon, un nivel uman de prãbuºire. Pînã la acest nivel, cadmajoritatea pãcãtoºilor.

14 - Dar sînt marii nelegiuiþi, care cad sub acest nivel depãºind nelegiuirea umanã ºi ajungînd demoni. Mariicriminali care au ucis milioane ºi zeci de milioane de oameni cu legile ºi cu fãrãdelegile lor, - au fost astfel demonºtri - ei deveniserã diavoli.

15 - Vînzãtorii lui Hristos, ori ucigaºii celor nevinovaþi nu mai erau oameni cãzuþi în ispita diavolului, cierau direct draci. Ei la prãbuºirea sub nivelul uman - au pierdut tot ce aveau uman în ei, devenind demoni, înstare de orice rãu.

16 - Mîntuitorul spune ucenicilor Sãi: Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Totuºi unul dintre voi esteun drac. Nu fusese drac la început, dar lãsîndu-se antrenat mereu spre rãu, a devenit drac (Ioan 6, 70-71).Nu un înºelat al dracului, ci drac el însuºi.

17 - Depãºirea nivelului sfinþeniei umane te înalþã la pãrtãºia sfinþeniei divine.

18 - Depãºirea nivelului pãcatului uman, te prãbuºeºte în blestemata nelegiuire satanicã.

19 - ªi dupã cum faptele bune ºi pãrtãºia tot mai deplinã cu Hristos îl face pe cel bun una cu Dumnezeu, -tot aºa faptele rele înmulþindu-se, îl prãbuºesc odatã pe cel rãu fãcîndu-l una cu diavolul ºi în scop ºi în osîndãcu el.

20 - Dumnezeule al Îndurãrii, Te rugãm fã-ne pe toþi pãrtaºi firii Tale încã de aici, - ca sã putem aveapãrtãºie cu Tine ºi în veºnicie.

Dar ai milã de cei ce se prãbuºesc, ca sã nu cadã sub nivelul unde nu mai existã iertare. Cãci cine nu se maipoate întoarce - a devenit pierdut pe veci.

Amin.

Nu te-ntrista prea mult

Nu te-ntrista prea mult atuncicînd parcã-þi vine-o-mpotrivirecînd pentru sfintele porunciculegi dureri - ºi nu iubire

Cãci nici Hristos Cel Preamãritn-a fost cu drag, de toþi, primit.

ªi nici nu plînge prea amarcînd pentru ca-ai fãcut ce-i bineeºti pus alãturi de-un tîlharºi mulþi privesc urît la tine

Cãci ºi Stãpînul tãu Hristosn-a fost privit, de toþi, frumos.

Nici nu te-nfricoºa prea greucînd parcã-þi vine-o rãstignireci roagã-te, cãci Dumnezeuîþi va trimite întãrire

Cãci ºi Hristos pîn-a învinsa fost ºi de-ntristãri cuprins.

Ci crede, luptã-te ºi fiistatornic ºi viteaz în toatecãci nu poþi nici gîndi - sã ºtiice rãsplãtiri îþi sînt pãstrate

Cãci ºi Hristos Cel ce-a rãbdatnespus de mult este nãlþat!

Celui ce-þi aruncã piatra, tu cu pîine sã-i aruncicãci oricît ar fi de cîine tot o sã-l cîºtigi atunci.

Fiþi bãtrîni la fapta bunãiar la fapta rea copiide-aveþi dragoste-mpreunãaveþi numai bucurii.

Oriºicît o sã te-nºele în viaþã nedreptatea tu sã nu-þi pierzi niciodatã liniºtea ºi bunãtatea.

86 - Chinurile ºi moartea

1 - Chinurile omului bolnav, ori bãtrîn, ori închis - ºi lipsurile din aceste condiþii, îi storc omului clipã declipã toatã puterea ºi viaþa din fiecare celulã a fiinþei lui în aºa fel încît moartea îi vine atît de normal ca stingereaunui fitil cînd oleiul i s-a sfîrºit.

2 - Ce uºoarã este de cele mai multe ori moartea aceluia care a avut o viaþã grea.

3 - Dar ºi ce grea trebuie sã fie de cele mai multe ori moartea acelora care au avut o viaþã uºoarã!

4 - Singurul mijloc prin care le poþi dovedi celor flãmînzi credinþa ta, - este sã-þi împarþi pîinea ta cu ei -chiar sã le dai lor partea cea mai mare.

5 - Singurul fel în care îþi poþi face drum la inima unui om este sã-i dai inima ta, prin medicamentul tãu deºieºti tu chiar mai bolnav ca el. Prin cãmaºa ta, deºi eºti tu chiar mai gol ca el. Prin pîinea ta, deºi eºti tu ºi maiflãmînd.

6 - Jertfa este singurul mijloc de convingere despre credinþa cuiva. Atîta eºti credincios cîtã jertfã poþi da. Cine nu se poate jertfi pe sine, nu va convinge niciodatã pe nimeni.

7 - La cel care se aflã în chinuri ºi în boalã sã nu mergi niciodatã cu mîna goalã, sã nu stai niciodatã multºi sã nu vorbeºti niciodatã tare.

8 - Oricît de mult te-ar costa jertfa ta pentru alþii, - tu rob al lui Hristos, sã nu poþi sã te opreºti din fapteleei!

9 - Oricît de nerecunoscãtori þi-ar fi nenorociþii pe care îi ajuþi, continuã sã fii mereu binevoitor faþã de ei- cãci numai odatã dacã nu-i ajuþi, poþi sã pierzi totul.

10 - Firul bunãtãþii chiar dacã este uneori foarte subþire, sã nu þi se rupã niciodatã, cãci atunci poþi pierdeºi rãsplata pentru trecut ºi speranþa pentru viitor.

11 - Cel înþelept îºi dã sfaturile sale. Cel bun îºi dã pîinea sa. Cel darnic îºi dã banul sãu... Cel iubitor îºidã jertfa sa. Aºa a fãcut Hristos Domnul nostru.

12 - Cînd ai început o astfel de lucrare de jertfã - nu te opri ºi nu mai da înapoi, fii aºa pînã la capãt. Cãcitot nu mai poate fi mult pînã la capãtul ori al lor ori al tãu.

13 - Ce ai dat odatã, nu mai lua înapoi de la nimeni. Nici sã nu-þi parã rãu cã ai dat. Ce nu-þi plãteºte lumea,îþi va plãti Dumnezeu.

14 - În felul acesta poate vei putea ajuta pe cineva sã se mîntuiascã, iar dacã nu vei putea mîntui pe nimeni,- te vei mîntui mãcar pe tine.

15 - Chiar dacã nu vei putea în felul acesta trãi liniºtit, vei putea muri în liniºte, ºtiind cã þi-ai fãcut datoriade om pe care o aveai faþã de cel mai puþin om ca tine.

16 - Datoria faþã de Dumnezeul tãu ºi faþã de cugetul tãu trebuie sã-þi fie mai mare decît oricare alte datoriinumai ascultîndu-le pe aceste douã, le poþi împlini bine ºi pe celelalte.

17 - Cautã sã-þi formezi sufletul mereu mai tare, chiar cînd trupul îþi va fi din ce în ce tot mai slab. Cu cîtþi se scurge orice putere din mãdularele trupului ca apa dintr-un vas crãpat - cautã sã primeºti în suflet ºuvoaieleharului ceresc ca undele apelor vii într-un izvor plin.

18 - Atunci vei putea sã te laºi flãmînd pe tine ca sã dai pîiniºoara ta puþinã altuia ºi mai lipsit. Atunci poþi sã te laºi pe tine sã tremuri de frig ºi îþi vei da haina ta altuia ºi mai gol. Atunci poþi sã suferi tu durerea ca sã dai medicamentul tãu altuia ºi mai bolnav. Atunci da. Altfel nu.

19 - Tu poþi sã posteºti, tu poþi sã tremuri, tu poþi sã suferi - dar ei nu pot. Tu ai pentru cine sã suferi aceasta, pentru Dumnezeul tãu - dar ei sãrmanii nu-L au.

20 - ªi numai aºa vei putea privi liniºtit astãzi în ochii lor, iar Mîine în Ochii Domnului tãu. Sã nu ai astãzinici o dorinþã ºi nici o mîngîiere mai mare ca asta.

Doamne Isuse, ajutã-mi mie ºi tuturor aºa. Amin.

Sã fie cît de lungã noaptea!

Sã fie cît de lungã noaptea, tu tot sã crezi al ei sfîrºit, sã mori crezînd cã orice noaptese va sfîrºi c-un rãsãrit!

Nici cele mai amare lacrimitu tot sã crezi cã nu-s pe veacsã mori crezînd c-odatã toateîn zîmbet fericit se fac.

Sã fie cît de cruntã luptatu tot sã nu te crezi învinssã mori crezînd în adevãrulcu care Dumnezeu te-a-ncins.

Sã-þi fie cît de tari vrãjmaºiitu tot sã crezi cã ei sfîrºescsã mori crezînd cã mai puternice Scutul tãu Dumnezeiesc.

Sã fie cît de falnici munþiitu tot sã nu te crezi rãpussã mori crezînd cã ºi mai mareca toþi, e Domnul tãu Isus.

Sã fie cît de-aproape moarteatu tot sã nu te temi c-o vezinu ea, ci dupã tine vineHristosul tãu în care crezi!

Nimeni nu-i pe lumea asta într-o stare-aºa sãracãdacã vrea sã facã bine sã nu aibã cum sã-l facã.

Binele cu fericirea umblã numai laolaltãnumai cînd îl faci pe-ntîiul o gãseºti pe cealaltã.

Ziua-n care nu faci bine - e pierdutã pentru tine.

Mult ajutã oriºicuibinele cînd poþi sã-l spuidar cînd poþi - la oriºicinemult mai bine-i sã-l faci bine.

87 - Pustia ºi izvorul

1 - Nu-i nici un pustiu chiar fãrã nici un izvor. Nu-i nici o nenorocire în care sã nu licãreascã chiar nici osperanþã ºi nici un loc în care sã n-ai chiar pe nimeni.

2 - Cel care a fãcut pustia, a rînduit din loc în loc un izvor. Cel care a fãcut durerea, i-a rînduit odatã un leac.Cel care a fãcut singurãtatea, i-a rînduit fiecãrui om mãcar un prieten.

3 - Trebuie numai în pustie sã cauþi izvorul, în durere leacul ºi în singurãtate prietenul. Dar sã-l cauþi cunãdejde ºi sã nu descurajezi pînã îl vei afla.

4 - Dacã ºtii cã este un Dumnezeu ºi cã El Se lasã gãsit de cine Îl cautã din toatã inima, - atunci cautã-L aºa- ºi nu te odihni pînã ce L-ai aflat.

5 - Dacã ºtii cã este o mîntuire ºi un Mîntuitor, cautã-le cu rugãciune ºi lacrimi ºi le vei gãsi. Iar dovada cãle-ai gãsit va fi pacea divinã pe care o va primi sufletul tãu. Nu te mulþumi cu nimic pînã le vei afla pe acestea.

6 - În mijlocul suferinþelor oamenii n-au nevoie în primul rînd de predicile noastre ci de pîinea, de cãmaºa,de inima noastrã caldã, dulce, alinãtoare.

Dupã aceasta ne vor urma oriunde, fãrã ea nu.

7 - Ce puþini credincioºi ºtiu acest adevãr, înainte de a ajunge ei înºiºi în locul unde se suferã foame ºi frigºi singurãtate.

De aceea pe unii Domnul îi duce întîi acolo, ca sã înveþe - ºi numai dupã aceea îi aºeazã unde pot sã facã.

8 - Numai sãracii ajutã pe sãraci, de aceea este scris: Ferice de cei sãraci. Cei bogaþi nu ajutã, fiindcã eitrebuie sã-ºi spargã magaziile ºi sã-ºi facã altele mai mari cînd nu mai au unde sã-ºi punã bogãþia. Nu le dausãracilor.

9 - Pe suferinzi, numai cei suferinzi îi cautã, de aceea este scris: Ferice de voi care suferiþi. Cei sãnãtoºi n-autimp sã cerceteze pe bolnavul Domnului. Ei merg la distracþiile pãcatului.

10 - Pe cei flãmînzi numai flãmînzii îi ajutã, de aceea este scris: Ferice de cei flãmînzi... Cei sãtui sînttotdeauna lacomi. Cei avuþi sînt totdeauna zgîrciþi. Cei îmbuibaþi sînt totdeauna graºi - ºi nu pot.

11 - Nu este nici o Sodomã în lume - sã nu fie acolo chiar nici un Lot. Nici o cetate sã nu fie chiar nici uncredincios ºi nici o situaþie grea în care sã nu fie chiar nici o scãpare.

12 - Pînã ce ai nãdejde, este o ieºire de sub orice munte cît de mare ar fi. Cînd ai pierdut speranþa, seprãbuºeºte peste tine orice muºuroi.

13 - În orice loc pe lume existã ºi un duºman, dar existã ºi un prieten. Unde nu existã decît un singur duºman- cautã ºi þi-l fã prieten. O mie de prieteni nu-þi pot face atîta bine, cît rãu îþi poate face un singur duºman.

14 - Totuºi în orice prãpastie ai fi ajuns, frate credincios, încrede-te puternic în Dumnezeul tãu Cel Veºniccare poate face o minune cînd nici nu te aºtepþi ºi cum nici nu te gîndeºti.

Toate fãgãduinþele Lui sînt adevãrate, dar mai ales cele fãcute celor în necaz.

15 - Voi cei care sînteþi liberi, rugaþi-vã pentru cel închis. Voi cei care sînteþi sãnãtoºi, rugaþi-vã pentru ceibolnavi. Voi care aveþi mulþi prieteni, rugaþi-vã pentru cei care stau numai între duºmani... Sã nu ajungeþi ºi voiaºa!

16 - Eliberarea noastrã nu depinde de hotãrîrile oamenilor ci de hotãrîrea lui Dumnezeu. Sã cãutãm sãrezolvãm întîi problema cu Dumnezeu - iar dupã aceea uºor ne va fi sã le rezolvãm toate cele cu oamenii.

17 - Frumos este sã clãdim biserici, sã þinem predici lãudate, sã organizãm parade religioase... Dar cîtã vremetrecem spre acestea pe lîngã închisori, pe lîngã spitale, pe lîngã orfelinate fãrã sã le cercetãm cu o mîngîiere, cuun ajutor, cu o lacrimã, - în zadar!...

18 - În Ziua Judecãþii singura mîntuire va fi dacã am avut milã - ºi singura osîndire va fi cã n-am avut.

19 - Orice bine implicã în el un risc pe mãsura lui. Dacã accepþi riscul, faci binele, dacã nu-l accepþi - nu-lfaci.

Dacã accepþi riscul ca sã faci binele, de cele mai multe ori nu se întîmplã nimic. Dar totdeauna vei avea o rãsplatã mai mare decît riscul.

20 - Doamne, nu ne lãsa nici o pustie fãrã izvor, nici o groapã fãrã ieºire, nici un apus fãrã un rãsãrit. Amin.

Ne-am cununat

Ne-am cununat a noastrã soartãîn ceasul Sfintei Cincizecimide-atunci, iubirea Ta mã poartãprin cele mai cereºti nãlþimi

Isus - numai iubirea Tanumai ea, numai eane poartã prin cereºti nãlþimi, numai ea.

O, numai ea ne poate faces-acoperim ºi sã rãbdãmºi-oricît s-ar cere pentru pacesã nu ne parã rãu cã dãm

Isus - numai iubirea Tanumai ea, numai eane poate face tot sã dãm, numai ea.

O, numa-n ea aflãm puteresã ne smerim ºi sã tãcemsã dãm mai mult decît se ceresã stãm mai tari cînd toþi se tem

Isus - numai iubirea Tanumai ea, numai eane þine-atunci cînd toþi se tem, numai ea.

O, împleteºte-ne-mpreunãnedespãrþiþi în ea mereude la Calvar pîn-la Cununãde-aici ºi pîn-la Dumnezeu

Isus - numai iubirea Tanumai ea, numai eane suie pîn-la Dumnezeu, numai ea.

Fãrã gîndul rãsplãtirii sã faci bine-n orice felbinele în chiar el însuºi are plata pentru elînaintea tuturora celor ce li-l fãptuimbucuria lui în suflet prima datã noi primim.

Ca un rîu sã curgã-ntruna a ta facere de bineeºti sãrac? - dar cîþi sînt oare mai sãraci cu mult ca tinedacã vrei s-ajuþi un suflet ºi sã mîngîi un suspindin puþinul tãu împarte celui ce-are mai puþin.

Cînd ai înlesnit un bine e ca ºi fãcut de tine.

88 - Ceea ce vedem ºi ceea ce nu

1 - Viaþa noastrã este formatã dintr-o mulþime de întîmplãri care se înºiruie între ele din cea dintîi zi ºi pînãîn cea din urmã.

Unele dintre acestea le înþelegem ºi le explicãm, - altele nu.

2 - Aceastã mulþime de întîmplãri, au fiecare o parte în luminã ºi o altã parte în umbrã. Partea din luminão vedem uºor, dar partea din umbrã o vedem mai greu, iar de cele mai multe ori nu o vedem niciodatã.

3 - Umbra ne-o vedem numai cînd sîntem în luminã... Cînd umblãm în întuneric noi nu ne vedem umbra, deºiea existã totdeauna.

4 - În viaþa de credinþã lumina este Hristos iar umbra este pãcatul. Oricine vine la Hristos îºi vede ºi îºirecunoaºte ºi pãcatul sãu, cãci orice om are mãcar un pãcat (1 Ioan 1, 10).

5 - Dar cine nu-ºi vede ºi nu-ºi recunoaºte nici o umbrã, acela dovedeºte cã n-a venit la Hristos ºi nu stã înluminã (1 Ioan 1, 8).

6 - Fiecare punct cunoscut din cercul vieþii noastre, are ºi unul necunoscut. Orice întîmplare vãzutã are ºipartea ei nevãzutã. Dumnezeu o cunoaºte totdeauna, noi o recunoaºtem mai rare ori - dar alþii aproape niciodatã.

7 - Faptele rele ni le-am ascunde totdeauna în amîndouã pãrþile lor, iar cele bune ni le-am arãta totdeaunamai ales, în partea vãzutã.

8 - Nenorocirile sînt întîmplãri în care au o strînsã legãturã amîndouã pãrþile. ªi cea care o vãd oamenii ºicea pe care o vede numai Dumnezeu.

9 - Dar ceea ce vãd oamenii are o explicaþie numai dacã o privim din partea lui Dumnezeu. Atunci vedemcã într-o nenorocire vãzutã este o pedeapsã pentru un pãcat ascuns. ªi într-o binecuvîntare vãzutã, este o rãsplatãpentru un bine ascuns.

10 - Atunci vedem cã sînt copii care ispãºesc pãcatele pãrinþilor care poate au rãmas ascunse atunci, - darcare-ºi aratã urmãrile abia acum în copii.

11 - Atunci vedem cã unii sînt feriþi de necazuri în care alþii pier, scapã din accidente în care alþii mor - ºireuºesc în examene la care alþii cad.

Toate acestea sînt partea ascunsã ºi meritele unui binefãcãtor credincios, pe care lumea nu-l ºtie, darDumnezeu l-a vãzut ºi îl rãsplãteºte aºa.

12 - Suflete al meu ºi fiul meu, nu face niciodatã nici un rãu nici în luminã nici în întuneric, fiindcã ce nuvei ispãºi tu - vor ispãºi cei mai apropiaþi ai tãi. Pãcatul nu piere, el se ispãºeºte.

13 - Oriunde se naºte un copil nefericit s-ar putea sã fie din cauza unui pãrinte vinovat. Numai în ZiuaJudecãþii Finale se va vedea ce pãcate pãrinteºti au ispãºit copiii nãscuþi infirmi.

14 - Suflete al meu ºi fiul meu, fã binele totdeauna fãrã sã aºtepþi nici o rãsplatã de la oameni în schimbulacelui bine.

Nimic nu se pierde nici din bine ca ºi nici din rãu. Dupã binele tãu vor fi binecuvîntaþi urmaºii tãi.

15 - Cînd vezi dînd peste cineva o mare nenorocire nu zice: Ah, aºa s-a întîmplat, aºa a fost sã fie, aºa i-afost soarta!

Cãci toate acestea sînt numai mijloacele prin care vine o pedeapsã vãzutã, pentru un pãcat nevãzut.

16 - Cînd vezi venind peste cineva o mare binecuvîntare, sã nu zici: A avut un mare noroc. Cãci ºi noroculeste tot o unealtã prin care Dumnezeu rãsplãteºte o binefacere ascunsã.

17 - Fiecare faptã îºi va gãsi o dreaptã rãsplatã - scrie Cuvîntul lui Dumnezeu. Asta se ºtie absolut sigur,numai cã timpul cînd vine aceasta ºi felul în care vine - nu se ºtie niciodatã sigur.

18 - Suflete al meu ºi fiul meu, tu vino totdeauna la Hristos cu orice faptã a ta ºi umblã în luminã cu oricepas al tãu. Atunci îþi vei vedea bine umbra de care trebuie sã fugi ºi lumina de care trebuie sã te apropii.

19 - Suflete al meu ºi fiul meu, cînd îþi vei vedea umbra, ridicã-þi ochii spre soare ºi mergi numai spre faþalui. Cu cît îþi va fi mai mare soarele, îþi va fi mai micã umbra. Cu cît îþi va fi mai mic soarele, îþi va fi mai mareumbra ta.

20 - Cu cît vei trãi mai puternic în Hristos, harul prezenþei Sale va anula, va acoperi, va înghiþi slãbiciuniletale, ca atunci cînd eºti deplin în luminã, nu ai nici o umbrã.

Dumnezeul Luminii, lumineazã-ne în aºa fel ca lumina Ta sã inunde umbrele noastre. Amin.

De trei ori pe zi

De trei ori pe zi Te lauddar Te-aº lãuda de-o mie, pentru cîte binefacerimi-ai fãcut ºi-mi dai Tu mie. ªi de ºapte ori pe noapte, dar de-o sutã s-ar cuvinesã Te laud pentru cîteai fãcut ºi faci cu mine.

Dumnezeul meu, nu-i numãrºi nici limbã sã pot spunecum mi-ai ascultat de darnicfiecare rugãciune.

Cum mi-ai dat nespus mai multedecît Þi-am ºtiut eu cere- ºi-atunci cum sã nu Te laudcu o veºnicã plãcere?

Dumnezeul meu, cu-ntreagainimii recunoºtinþãlaud ne-ncetat în lacrimimulta Ta bunãvoinþã. ªi-aº dori sã strig s-audãlumea toatã, ºi sã viesã Te-ncerce ºi sã vadãcã la fel le-ai da, - ca mie...

Fiii mei fiþi buni la suflet, oriºicum aþi fi priviþipoartã Dumnezeu de grijã ca sã nu fiþi pãgubiþi.

Numai omul bun pe lume e cu-adevãrat frumosseamãnã cu frumuseþea cerului cel luminos.

Vorba bunã stinge focul mai curînd ca apa marevorba rea, decît furtuna îl aprinde ºi mai tare.

De omul bun ºi vremea bunãnu te mai saturi nicidecumde omul rãu ºi vremea recen-ai vrea sã dai pe nici un drum.

89 - Înãuntru ºi înafarã

1 - Lucrarea cea vie a lui Hristos în lume are douã pãrþi prin care suferã ºi lucreazã. În închisori, în prigoniri, în jertfe este partea care suferã, iar în propovãduirea dinafarã este partea care

lucreazã.

2 - Cînd trebuie o ispãºire pentru unele greºeli, ori o clarificare pentru o direcþie, ori o purificare pentru onouã slujbã, - Dumnezeu trimite o parte din slujitorii Sãi în focul suferinþelor.

3 - Dar El va avea grijã neapãrat ºi totdeauna sã fie ºi înafarã acea parte care sã lucreze, care sã se roage,care sã ajute.

4 - Aceste douã pãrþi sînt ca ºi cele douã mîini ale aceluiaºi trup. Fiecare îºi lucreazã partea ei, dar acestedouã pãrþi echilibreazã viaþa ºi trebuinþele trupului.

5 - Atît suferinþa unora cît ºi lucrarea celorlalþi, sînt ca cele douã aripi cu care zboarã fericit o pasãresãnãtoasã.

Prin suferinþã se curãþã rãul, prin lucrare rodeºte binele.

6 - Cînd o lucrare sfîntã are prea multe suflete în suferinþã ºi prea puþine înafarã la lucru - atunci durerilecelor dinãuntru sînt prea mari, iar descurajarea celor de afarã este prea apãsãtoare.

7 - Cînd cei ce sînt daþi pentru suferinþã sînt prea puþini iar cei scutiþi de ea sînt prea mulþi, echilibrul sepierde, pãcatul creºte, ispãºirea scade ºi întreg trupul este în primejdie de pieire.

8 - Este binecuvîntatã o lucrare sfîntã cînd are cu adevãrat o parte frumoasã din mãdularele ei în ispãºire iaruna tot aºa de frumoasã în mãrturisirea înafarã.

9 - Cînd cei din suferinþã vor isprãvi de ispãºit greºelile - vor începe beneficiile suferinþei. Plusul suferinþeiaduce totdeauna un plus de har peste toatã Lucrarea ºi adunarea frãþeascã.

10 - Cînd unii fraþi vor fi învredniciþi de harul de a suferi ceva pentru Domnul, voi ceilalþi sã-i sprijiniþi peei cu rugãciunea voastrã, iar pe ai lor cu pîinea voastrã.

11 - În felul acesta ei împlinesc în suferinþa lor ceva din datoriile voastre, iar voi prin ostenelile voastreîmpliniþi ceva din datoriile lor.

În felul acesta Dumnezeu va binecuvînta tot trupul adunãrii.

12 - Dacã cei chemaþi la suferinþã - vor cãuta sã fugã de ea ºi sã se adãposteascã în vreun fel ca sã nu suferenimic pentru Domnul, pentru cauza Lui, - ei vor fi blestemaþi ºi lepãdaþi (Marcu 8, 35-38) . Iar harulsuferinþei va fi pierdut (Filip. 1, 29).

13 - Dacã cei chemaþi la lucrare înafarã se vor lenevi ori se vor retrage de la datoriile lor, suferinþa celordin foc va fi mai grea, iar lucrarea dinafarã se va nimici.

ªi numai Dumnezeu le va rãzbuna asupra lor pe amîndouã.

14 - Dacã cei puºi în cuptor se vor lepãda, ori vor face de ruºine Numele Domnului acolo unde tocmai prinsuferinþa lor curajoasã trebuie sã aducã cea mai frumoasã slavã în faþa vrãjmaºului, - atunci toatã aceastã suferinþãa lor nu le va folosi decît la o ºi mai mare osîndã.

15 - Postul ºi rugãciunea sînt cele douã puternice ajutoare care aduc totdeauna biruinþã atît unora cît ºialtora.

Postul îi ajutã pe cei din lipsuri ca sã le poatã suferi mai uºor. Rugãciunea îi ajutã pe cei din muncã sã lucreze mai cu rîvnã.

16 - Cînd Domnul cere un preþ de suferinþã ori pentru greºelile ori pentru harul adunãrii voastre, - nu vãascundeþi, nu fugiþi, nu vã lepãdaþi, cãutînd scãpare vinovatã. Mergeþi spre cruce cu faþa înainte - ºi o priviþi cubucurie, fiindcã prin ea Hristos vã aduce cununa slavei veºnice tuturor.

17 - Cînd din pricina Domnului ºi a lucrului Sãu, unii fraþi vor fi în necaz, - luaþi cu toatã inima parte lapoverile lor - cãci aceasta va fi o arvunã a unor binecuvîntãri veºnice - fiindcã oricine suferã cu un nevinovat,suferã cu Hristos.

18 - ªi dacã suferim cu Hristos, vom ºi împãrãþi împreunã cu El, dar dacã ne lepãdãm de El - ºi El Se valepãda de noi (2 Tim. 2, 12).

19 - Cine îºi poate apropia genunchii de ai fratelui sãu, ºi lacrimile de ale surorii sale, acela ºi-a apropiatºi inima sa. ªi cine ºi-a apropiat inima, ºi le va apropia pe toate.

Dar numai aºa se poate ajunge cu Dumnezeu. Altfel nu!

20 - Dumnezeul nostru Cel Îndurãtor ºi Bun, dãruieºte Lucrãrii Tale totdeauna ºi suflete de jertfã, dar ºisuflete de lucrare, punînd între aceste douã pãrþi inima Ta prin care fiecare sã-ºi facã cu vrednicie lucrul sãu. Spreslava Ta ºi mîntuirea lumii.

Amin.

În ce loc sfînt?

În ce loc sfînt sã-Þi strîng eu oareal dragostei olei, Isus, cînd preþul ei e-atît de mareºi rostul ei e-atît de sus? O, mirul ei nespus de dulceºi mai plãcut ca orice vince dor e vrednic a Þi-l duceºi-n ce vas aurit sã-l þin?

La Porþile de Aur - undese intrã-n Negrãitul Locnimic nu mi-ar putea pãtrundenecurãþit prin sfîntu-i foc.

În stãrile de slavã plinepe rarul Tãu Tabor divinrãmîn numai avînd pe mineveºmîntul ei de veºnic in.

Iubirea ardã-mi ca o parãºi-nfãºoare-mã ca un steagºi-aºa sã zbor din þarã-n þarãºi-aºa sã plîng din prag în prag. Iar cînd din lumea mortãciuniiIsus, ai sã mã chemi sã vins-o intru-n Patria Minuniica pe-o crenguþã de mãslin.

Dacã vrei cu-adevãratdã-ajutor cînd eºti rugatnu cînd vremea a trecutca sã zici ºi tu c-ai vrut.

De unde nici nu te gîndeºti, o mînã þi se-ntindeºi-acel ce mai puþin te-aºtepþi, te cumpãrã ºi vindefã bine oriºicuidar tot de-oricare te pãzeºtecã-n fiecare om ºi-un drac ºi-un înger locuieºte.

Cînd e Dumnezeu cu tineºi-ntr-un fir de pãr te þine

cînd eºti singur fãrã Elrupi ºi lanþul de oþel.

90 - Casa Domnului ºi casa durerii

1 - Cînd Lucrarea Domnului trece prin suferinþã, oricare mãdular al bisericii vii trebuie sã fie ori în CasaDomnului, ori în casa durerii.

2 - Un credincios adevãrat al lui Isus în vremea cînd Evanghelia Lui suferã - trebuie sã fie gata ºi el sã sufereîmpreunã cu Hristos ºi cu fraþii sãi...

Acesta va fi singurul semn dupã care îl va recunoaºte Dumnezeu ºi îl vor cunoaºte ºi oamenii (Matei 10,32-33).

3 - Un adevãrat credincios nu cunoaºte pe pãmînt decît douã case: Casa Domnului, biserica, adunarea,pãrtãºia frãþeascã - ºi casa durerii, casa ostenelilor, ale jertfei ºi rãbdãrii pentru Hristos.

4 - În Casa Domnului, prin rugãciune, prin cuvînt ºi prin pãrtãºie primeºte putere ºi îndrãznealã pentru aintra cu curaj ºi a ieºi cu demnitate din casa durerii.

5 - În vremea rugãciunii ºi în pãrtãºia dulce din Casa Domnului sufletul devotat lui Hristos se va pregãti casã fie gata cînd Domnul îi va cere, sã poatã merge liniºtit ºi în casa jertfei.

6 - Cine se curãþeºte prin lacrimi în Casa Domnului, poate merge frumos cu Domnul ºi pentru El ºi în casadurerii.

7 - Cine trãieºte în pãcate acela de Casa Domnului se îndepãrteazã, iar de casa durerii se îngrozeºte. ªi cine se fereºte de una ºi se îngrozeºte de a doua, acela s-a unit cu pãcatul ºi s-a despãrþit de Hristos.

8 - Cine se leapãdã de satana, acela trebuie sã se lepede ºi de toate lucrãrile lui. Cãci dacã spune cã s-alepãdat de satana dar nu s-a lepãdat ºi de toate lucrurile lui, acela este un mincinos - ºi va fi aruncat unde esteplînsul ºi scrîºnirea dinþilor (Apoc. 22, 15).

9 - Cine cerceteazã Casa Domnului, trebuie sã se fereascã de orice casã a pãcatului. Cine vrea sã bea dinpaharul Domnului, acela trebuie sã se fereascã de orice pahar al diavolului, dacã þine sã fie al lui Hristos.

10 - Vom fi veºnic recunoscãtori Domnului pentru voi fraþii noºtri ºi surorile noastre care atunci cînd noieram în casa durerii, voi aþi stat pentru noi zi ºi noapte în Casa Domnului, în casa rugãciunii, a lacrimilor, aostenelilor pentru noi ºi ai noºtri.

11 - Adevãratul ucenic al Domnului nu fuge de cruce nici nu se ruºineazã de ea. Dar cînd trebuie sã meargãîn casa durerii, el merge spre ea din Casa Domnului, dupã ce a primit încredinþarea jertfei, tãria jertfei ºi curajuljertfei.

12 - Dupã ce va ieºi biruitor din casa durerii - cel dintîi pas el îl va face iarãºi în Casa Domnului, pentru a-Imulþumi Lui pentru izbãvirea avutã.

13 - Biruinþa noastrã în casa durerii depinde de rugãciunea ºi trãirea noastrã în Casa Domnului. Cu cît vomîntîrzia mai mult în Casa Domnului, cu atîta vom sta mai puþin în casa durerii.

14 - Cu cît vom sta mai mult ºi mai aplecaþi în faþa lui Dumnezeu, cu atîta vom sta mai puþin ºi mai drepþiîn faþa oamenilor.

15 - Cine se va duce în faþa vrãjmaºilor sãi din faþa lui Hristos, acela trebuie sã meargã demn ºi nu tîrîº, cucuraj ºi nu cu fricã, fericindu-se iar nu milogindu-se.

16 - Dacã ºi aºa trebuie sã mori pentru Hristos, mergi spre moarte cu vrednicie ºi nu cu fricã. Cu faþa înainteca ªtefan ºi nu înapoi ca Dima (2 Tim. 4, 10).

17 - Cînd vine Hristos spre tine din casa durerii, invitîndu-te cu El pentru zece zile de necaz (Apoc. 2,10) - ieºi în întîmpinarea Lui cu încredere, fiind sigur cã dacã El a zis zece zile - zece vor fi. Chiar dacã ar scrievrãjmaºul pe biletul tãu, o mie.

18 - Iar cînd te invitã acolo, El va merge înaintea ta, iar tu vei merge numai pe urmele Lui. Cînd va ieºi El, fii sigur cã vei ieºi ºi tu.

19 - ªi cînd Domnul merge în Casa Lui, urmeazã-L ºi acolo, cãci în fiecare casã vei primi numaibinecuvîntãri prin care te vei face vrednic pentru Lãcaºul ceresc.

20 - Doamne ºi Dumnezeul nostru, Te rugãm fã sã Te slujim pe Tine totdeauna oriunde ne aºezi Tu, pînãvom ajunge cu vrednicie Sus în Casa Slavei Tale.

Amin.

Începutul ºi Sfîrºitul

Începutul ºi Sfîrºitulce departe-s uneori! - cît de tristã-i cîteodatãseara unor veseli zori!

Ce urît se-ncheie aniideseori porniþi frumoºi, ce ajung la bãtrîneþemii de tineri credincioºi!

Cîþi copii ce-n rugãciuneºi în lacrimi au crescutau ajuns de parcã mamãniciodatã n-ar fi-avut!

Cîte cîntece voioaseau un dureros sfîrºit,

- dar ºi cîte zile negreau apusul strãlucit!

Cîte prietenii ºi drumuriºi-nsoþiri pornesc plãcut, iar la urmã-ar fi fost binenici sã nu se fi ºtiut.

Cîþi din cei cu case sfinteau murit necredincioºi! - cine-ar ºti ce pot fi mîinecei azi tineri ºi voioºi!

Bune-s zilele frumoasecînd frumoase ºi apun, bunã-a fost atunci viaþacînd sfîrºitul ei e bun...

N-a trãit mai mult cel care are timp mai mult trecutci acel ce mai mult bine în viaþã a fãcutunii oameni dintr-o viaþã n-au ales un ceas pe placalþii însã într-o varã au fãcut cît alþii-un veac.

Curãþia ºi Frumseþea sînt întregi numa-n HristosEl e-n tot ce-a fost vreodatã sau mai poate fi frumostot ce s-a creat de veacuri mai înalt ºi mai curatnumai dragostea, credinþa ºi speranþa Lui le-a dat.

Cartea Domnului e-oglinda cea mai clarã ºi curatãîn ea sufletul îºi vede faþa lui adevãratã

uitã-te în ea întruna fiul meu ºi-ndreaptã binetot ce judecã ºi mustrã ºi-osîndeºte ea la tine!

22-IX-2008CUGETÃRI NEMURITOARE

Vol. 10

- 1 - Semãnaþi Cuvîntul Sfînt - caietul 28 -

Cugetãri, poeziiºi proverbe

scurte meditaþii duhovniceºti.

1 - Semãnaþi Cuvîntul Sfînt

- caietul 28 -

- Cugetãri, poezii ºi proverbe -

de

Traian Dorz

Slãvit sã fie Domnul!

Semãnaþi Cuvîntul Sfînt

Semãnaþi Cuvîntul Sfîntºi pe ploaie ºi pe vîntºi pe nor ºi pe seninsemãnaþi cu sacul plinsemãnaþi din zori de zipînã noaptea va sosiºi cînd vine-al nopþii ceassã n-aveþi nimic rãmas.

Dacã pãsãri mai rãpescdacã spini mai nãbuºescdacã pietrele mai ardºi mai pier pe sub vreun gard

- semãnaþi întruna spuncã va cade ºi-n loc bunºi Stãpînului Iubitva da rodul însutit.

Semãnaþi ºi semãnaþidragi suroriºi vrednici fraþitot ce semãnaþi plîngîndo sã seceraþi cîntîndtot ce aruncaþi cu plînsva da cel mai dulce strîns- cine seamãnã cu harnu va osteni-n zadar!

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului DuhIsus Hristos

Cuvîntul Adevãrat ºi Dumnezeul AdevãratSlavã veºnicã Þie

Biblia, Cuvîntul Sfînt

Biblia, - Cuvîntul Sfînte-un Etern ºi Dulce Cînt

...Ale Facerii lucrãritoate-s numai dulci cîntãrilumea din Întîia Ziîn cîntare se treziDragostea cîntîndu-i calmdulcele Luminii psalmºi-apoi raze-i þes ºi-i þesimne-n tainic înþelesºi izvoarele cîntîndo alintã surîzînddestrãmînd în noi uimirivãlu-i larg de pe privirinopþile din cînd în cîndi-s suspinele cîntîndînnorãrile ce-i vini-s cîntãrile-n suspiniar Minunea din sfîrºiti-o va da desãvîrºit

în al Veºniciei Rostdevenind cum n-au mai fostcînd cîntare, cînd suspincînd nãlþare, cînd declincãci li-e cerul strãlucitºi sfîrºit ºi nesfîrºit.

Din Trecut în Viitorcreºte-acelaºi dulce correvãrsînd în larg ºuvoiimnuri noi ºi tot mai noice tot vin ºi vin ºi vindin Izvorul Veºnic plinPreamãrind pe Cel Preasfîntcu etern ºi dulce cînt.

Cînd îþi pare c-au trecuto iau iar de la-nceputºi nu ºti desãvîrºite-nceputori e sfîrºit.

1 - Cuvîntul lui Dumnezeu

1 - Cuvîntul omului în sine este cel mai mare dar ceresc dat pãmîntului, este cel mai ales atribut Dumnezeiescdat omului, este cea mai mare binecuvîntare dintre cîte ni s-au dat în viaþa asta.

2 - Dar Cuvîntul lui Dumnezeu este izvorul necuprins din care se revarsã toate ºuvoaiele vieþii divine în toatãcreaþiunea vãzutã ºi nevãzutã de dinainte de Genezã ºi pînã dupã Apocalips.

3 - Cuvîntul lui Dumnezeu este viaþã, este Luminã, este cãldurã, este hranã, este aer, este apã, este munte,este mare, este infinit, este nemãrginire, este Eternitate, - pentru materie ºi spirit.

4 - Cuvîntul lui Dumnezeu este El Însuºi rãspîndit peste tot ºi pãtrunzînd toate, El inspirã, controleazã ºiordonã totul.

5 - Nu este nici un loc unde sã nu fie El. Nu este nici o clipã în care sã nu rãsune El. Nu este nici o starepe care sã o controleze Cuvîntul lui Dumnezeu.

6 - Cerul ºi pãmîntul vor trece, veacurile ºi mileniile se vor sfîrºi, infinitul ºi eternitatea se vor spargecîndva, dar Cuvîntul lui Dumnezeu va continua urmîndu-ªi circuitul Sãu etern din El Însuºi, prin El Însuºi ºipentru El Însuºi... El fiind Sîngele care întreþine viaþa ºi fiinþa întregii Creaþii, împins de inteligenþa ºi atras deInima care stînd de dincolo de toate acestea, ºi întrecîndu-le pe toate.

7 - Înainte de a fi Al Doilea, El era în Întîiul. Înainte de a fi Cuvîntul, El era Ideea. Înainte de a fi Ideea, Elera Inteligenþa. Înainte de a fi Una, El era Unul cu Tatãl.

8 - Ce strãlucire nepãtrunsã ºi orbitoare inundã ºi prãbuºeºte micimea ºi neputinþa fiinþei noastre cînd neapropiem de Focarul Mistuitor al acestei necuprinse ºi copleºitoare Taine: Cuvîntul lui Dumnezeu.

9 - Cuvîntul lui Dumnezeu a despãrþit la Început Lumina de întuneric, Binele de rãu ºi Viaþa de moarte. Darcuvîntul ºarpelui le-a amestecat din nou prin pãcat.

10 - Dar la Sfîrºit, tot Cuvîntul lui Dumnezeu le va despãrþi din nou ºi pe totdeauna. Binele cu El, iar rãulcu satana. ªi aºa vor fi despãrþiþi pe veci, cum fuseserã despãrþite din veci.

11 - Ce despãrþiri sfîºietoare vor fi atunci, ce treziri de ochi, ce sfîºiere de inimi, ce urlete de durere! O Dumnezeule al Bunãtãþii ºi al Osîndei, mai amînã venirea Judecãþii ºi mai lungeºte vremea harului, pentru

ca Sfîntul Cuvînt sã mai mîntuiascã, înainte de a osîndi.

12 - Amînã Doamne Judecata, dar grãbeºte mîntuirea tuturor oamenilor, ca apoi dupã gratiile adînculuiveºnic sã fie închis numai diavolul singur, înºelãtorul ºi izvorul blestemat al întregului rãu.

13 - Sã ne bizuim puternic pe Cuvîntul Viu ºi Veºnic al lui Dumnezeu prin care trãiesc ºi rodesc toate. Sãne tragem ºi noi zilnic puterea ºi viaþa din El, ca sã trãim ºi sã rodim.

14 - Sãmînþa vie ºi veºnicã a lui Dumnezeu care ne va învia ºi pe noi în Ziua Învierii ºi Veºniciei, - esteCuvîntul lui Dumnezeu (1 Petru 1, 23; 1 Ioan 3, 9).

15 - Sã primim aceastã sãmînþã în inima noastrã, sã o îngropãm adînc în toatã fiinþa noastrã, sã încolþeascãºi sã rodeascã în toate straturile ºi gîndurile faptelor noastre - sã putem adormi liniºtiþi oriunde ºi oricînd.

În Ziua Învierii, ea ne va învia.

16 - Unde este Cuvîntul lui Dumnezeu, acolo este ºi Numele Lui. ªi peste cine ªi-a pus Domnul Sfîntul SãuNume - acela va fi pãzit ca într-o cetate nebiruitã.

17 - În vremile primejdiei de moarte, spre a-ºi salva viaþa, oamenii îºi sapã ºi îºi întãresc adãposturi cît maiadînci ºi mai trainice. Dar uneori pot fi nimicite orice adãposturi omeneºti.

Numai Adãpostul Celui Atotputernic, care este Cuvîntul lui Dumnezeu nu va fi nimicit niciodatã (Psalm91, 1-15).

18 - Ferice de oricine care crede ºi primeºte în afara fiinþei sale adãpostul Cuvîntului lui Dumnezeu, iarînãuntrul sãu sãmînþa aceasta care nu poate putrezi niciodatã.

19 - Voi cei ce vã întemeiaþi pe Cuvîntul lui Dumnezeu viaþa asta ºi viaþa veºnicã - nu vã temeþi de nimic!Trãiþi cu El ºi muriþi cu El, apoi odihniþi liniºtiþi veacuri ºi veacuri ca într-un somn dulce. În Dimineaþa ÎnvieriiCuvîntul viu din voi vã va trezi în cea mai fericitã Sãrbãtoare de Paºti.

20 - O, Dumnezeule Veºnic Viu, Adevãrat ºi Atotputernic, pune în toatã fiinþa noastrã aceastã eternã ºi viesãmînþã a Cuvîntului care sã ne facã acum sã rodim, iar atunci sã înviem pentru slava Ta veºnicã.

Amin.

2 - Evenimentele ºi istoria noastrã

1 - Evenimentele sînt verigile din care se compune lanþul istoriei noastre, sînt firele din care se þese pînzaei, sînt adevãrurile din care se încheagã explicaþia ºi se desfãºoarã lupta ei.

2 - Nici o verigã singurã, nu-i un lanþ. Nici un fir singur nu-i o pînzã. Nici un adevãr singur nu-i o explicaþie.Aºa ºi istoria noastrã. Trebuiesc luate toate la un loc, cu noi toþi.

3 - Dar minþi care sã le poatã cuprinde, ordona ºi pãtrunde pe toate acestea în lungimea, în lãþimea ºiprofunzimea lor - sînt numai cele luminate de Cuvîntul lui Dumnezeu, cãci El este fluidul ce trece prin toate,însufleþind ºi controlînd totul.

4 - Dar ºi în istoria noastrã la un moment dat evenimentele vin din ce în ce tot mai încãrcate de conþinut,împingînd tot mai puternic înainte desfãºurarea luptei ei sfinte tot mai frumoase ºi mai angajate.

5 - Linia noastrã de luptã se contureazã tot mai clar. Direcþiile de înaintare se vãd tot mai frumoase,obiectivele de atins devin mai posibile ºi mai atrãgãtoare...

ªi Marele nostru Comandant ceresc parcã n-a fost niciodatã atît de prezent în mijlocul nostru.

6 - Dar nici vrãjmaºul satana parcã n-a fost mai atent ºi mai concentrat asupra noastrã ca acum. Ce frumoasãeste totuºi lupta lui Hristos, dar numai cînd te angajezi în ea puternic ºi total!

7 - Ajungem tot mai des în barajele puternice a curselor celor mai grele ale vrãjmaºului. Nu mai putemînainta în linie, ci numai om cu om. Fiecare pe socoteala sa. Nu ne mai putem aduna cu sutele, nici mãcar cuzecile. Ne adunãm doi-trei, pînã trece barajul.

Dar nu încetãm lupta.

8 - Ce nedreaptã este totuºi lumea faþã de Dumnezeu ºi de Oastea Lui! Se folosesc împotriva lui Hristos, aEvanghelie Sale ºi a copiilor Sãi cele mai mincinoase învinuiri, cu toate mijloacele, în toate locurile, prin grai,prin scris, prin legi scrise ºi nescrise...

Iar Adevãrului ºi nevinovaþilor nu li se permite nici o apãrare prin nici unul dintre aceste mijloace.

9 - Oricine vrea sã ne facã vreun rãu, nu este obligat sã aducã nici martori, nici dovezi. În aceste condiþiisingurã adorarea ºi acceptarea jertfei în Numele lui Hristos Cel Drag ne întãreºte ºi ne compenseazã.

Pînã va trece ºi acest baraj.

10 - În adunãrile noastre nu s-a spus niciodatã nici un cuvînt sau vreo aluzie vãtãmãtoare nici împotrivaacestor douã autoritãþi ºi nici a oamenilor lor. ªi totuºi atît ele cît ºi ei ne urãsc de moarte.

Ce altã explicaþie poate fi decît aceea pe care o dã Mîntuitorul nostru: - Pentru Numele Meu (Ioan 15, 18-20).

11 - Dar nu-i bine nici sã ne plîngem sau sã ne mirãm. Dacã L-am ales pe Hristos Domnul nostru ºi avembucuria iertãrii ºi dragostei Sale, nu este oare tocmai ocara pentru El o mai mare cinste ca oricare alta pentru noi?

Prin urmare, sã încheiem aici cu o cîntare de bucurie, slãvind pe Dumnezeu pentru aceastã arvunã a slavei.

12 - Cel mai necesar dar ºi cel mai dificil colaborator al Oastei Domnului pentru mîntuirea poporului ºipentru reîntregirea bisericii noastre, este clerul acestei biserici.

13 - De la începutul Oastei Domnului acest cler s-a împotrivit însã de jos ºi pînã sus în trei pãrþi. Cei maipuþini pentru, mai mulþi contra ºi cei mai mulþi indiferenþi.

3 - Colaboratorul ºi încrederea

1 - În lucrarea adevãratã a Evangheliei a fost totdeauna cea mai necesarã, colaborarea dintre cler ºi mireni.O bunã lucrare pentru mîntuirea mulþimii, numai împreunã o pot face atît unii cît ºi alþii.

2 - Misionarismul preoþesc fãrã misionarismul laic, ajunge un materialism gol ºi bigot. Misionarismul laicfãrã cel preoþesc decade în anarhie ºi în haos.

3 - Dumnezeu le-a rînduit aceste douã aripi ale Evangheliei, ca sã zboare în armonie, purtînd trupul bisericiivii a lui Hristos mereu spre înãlþimi, precum au purtat Moise ºi Aron poporul sfînt prin pustie.

4 - Dar o lucrare sãnãtoasã ºi rodnicã între aceste douã pãrþi care sînt rînduite sã fie nedespãrþite petotdeauna, nu se poate face fãrã încredere deplinã unii în alþii... nici fãrã o frumoasã preþuire a unora pentrumunca celorlalþi.

5 - Oricît ar fi un cleric de pregãtit ºi format pentru slujba sa ºi oricît de bine ºi-ar împlini el slujba sapastoralã în parohia lui, - el tot nu poate împlini singur aceastã slujbã, fãrã o grupare activã de credincioºi mireni.

6 - Precum nici un mirean bun nu poate împlini în totul slujba unui cleric, aºa nici acesta, cît ar fi de bunnu poate împlini slujba unui mirean.

7 - Cele douã categorii de lucrãtori duhovniceºti le-a rînduit Dumnezeu sã lucreze ºi sã sufere împreunãpentru bunul mers al Evangheliei în locul unde i-a ridicat Dumnezeu. Cum lucreazã într-o familie bunã soþul ºisoþia uniþi de Dumnezeu.

8 - ªi dupã cum un soþ cît de bun nu poate face pe deplin slujba soþiei sale, tot aºa nu poate face nici soþiaslujba lui.

9 - Dacã îºi respectã ºi îºi preþuieºte fiecare locul ºi chemarea sa, dar respectã ºi preþuieºte ºi locul ºichemarea celuilalt, atunci toate lucrurile merg bine ºi familia lor este binecuvîntatã.

10 - Dacã însã cei doi care împreunã au datoria de viaþã ºi moarte sã colaboreze frumos - se resping, sedispreþuiesc ºi se împotrivesc unul contra celuilalt, - la ce se poate ajunge acolo?

11 - Oastea Domnului, ca lucrare Evanghelicã vie, rînduitã a fi un voluntariat duhovnicesc ºi un misionarismlaic este, prin însãºi hotãrîrea lui Dumnezeu legatã în bisericã pentru misiunea ei sfîntã de clerul acestei biserici.

12 - Cîtã vreme au trãit în armonie ºi au colaborat cu încredere pentru mîntuirea poporului ºi înviorareabisericii - lucrarea lor împreunã a fost binecuvîntatã de Dumnezeu cu roade nemuritoare, oriunde s-a pãstrat ea.

13 - Îndatã însã ce vrãjmaºul a stricat aceastã armonie ºi a semãnat în unii din cler neîncrederea ºi ura faþãde fraþi, iar în unii dintre fraþi neîncredere ºi împotrivire faþã de cler, toatã binecuvîntarea ºi bucuria de acolos-a pierdut, acolo unde s-a strecurat otrava.

14 - ªi precum cei doi soþi uniþi prin taina voii lui Dumnezeu, nu au altã cale decît împreunã pînã la moartetot aºa ºi Oastea Domnului ºi clerul.

15 - Dumnezeu a unit aceste douã misiuni împreunã pentru totdeauna. ªi nici unul nu va putea sã se despartãde celãlalt, decît rupînd acel legãmînt în care Dumnezeu i-a unit ºi cãlcînd voia lui Dumnezeu.

16 - Oriunde cei doi soþi înþeleg cã soarta lor este legatã pe viaþã ºi pe moarte ºi ei se suportã, se ajutã ºipînã la urmã se iubesc, ei trãiesc fericiþi ºi binecuvîntaþi.

Dar oriunde nu se pot înþelege ºi uni, acolo trãiesc certîndu-se, bãtîndu-se, urîndu-se ºi chinuindu-se unulpe celãlalt pînã la moarte, - ºi sînt pedepsiþi.

Dar nu pot sã se despartã.

17 - Oastea Domnului ºi clerul bisericii sînt la fel. Dumnezeu a vrut ca între aceste douã pãrþi active alebisericii Sale sã fie unitate, colaborare ºi împreunã lucrare în dragostea ºi frica lui Dumnezeu. Iar unde este aºa,acolo totul se desfãºoarã fericit.

18 - Dar oriunde, dintr-o parte ori din alta, nu existã aceastã încredere ºi iubire - aceºtia se chinuiesc uniipe alþii, trãiesc învrãjbiþi ºi nefericiþi, dar trãiesc aºa fiindcã nu se pot despãrþi decît cu preþul pierzãrii unora oria tuturora.

19 - Cuvîntul dragostei ºi porunca trãirii în pace, este datã cu mai mare tãrie de la Dumnezeu spre acestesuflete, care au aceastã misiune sfîntã atît în familia lor cît ºi în familia lui Dumnezeu.

20 - Pãrinþilor ºi fraþilor, voi nu vã mai puteþi despãrþi niciodatã, fãrã sã vã puneþi în primejdia pãcatului demoarte pe voi înºivã ori pe alþii. Trebuie sã trãiþi ºi sã lucraþi împreunã, ori sã pieriþi împreunã cum nu existãdivorþ între cei doi soþi pînã la moarte.

Ce a unit Dumnezeu, nimeni sã nu despartã. Doamne Duhule Sfinte, fã-i sã se iubeascã ºi sã lucreze împreunã, pentru a nu ajunge la osînda veºnicã.

Amin.

4 - Cei culþi - ºi cei desculþi

1 - Poporul a fost format totdeauna din douã pãrþi. Una mai micã, alta mai mare. Partea cea micã a fosttotdeauna a celor culþi, iar partea cea mare a fost mereu a celor desculþi. ªi totdeauna partea cea micã ce eradeasupra este capul, - ºi partea cea mare care este dedesubt - sînt picioarele.

2 - Partea cea micã ar trebui sã fie condusã totdeauna de o raþiune sãnãtoasã, de o judecatã înþeleaptã, deo minte pãtrunzãtoare, care vede înainte, care alege cinstit, care îndrumã frumos - ºi partea cea mare.

Dar cînd pãcatul tulburã lumina, echilibrul se clatinã, privirea se întunecã, direcþia se pierde.

3 - Partea cea mai mare este condusã de instincte, de presimþiri, de sentimente, care cînd sînt lãsate în formalor naturalã - merg frumos ºi lucreazã bine.

Ci numai cînd raþiunea stricatã intervine - le dirijeazã toate acestea rãu ºi nimicitor.

4 - În mod normal totul a fost rînduit de la început sã fie armonios: capul sã conducã bine, picioarele sãmeargã frumos. Dar cînd intervine pãcatul, se rãstoarnã totul.

5 - Capul fãrã picioare ajunge în ºtreang, picioarele fãrã cap ajung în prãpastie.

6 - Conducãtorii fãrã popor ajung tirani, poporul fãrã conducãtori ajunge rob.

7 - Biserica fãrã Oastea Domnului ajunge un pustiu, Oastea Domnului fãrã bisericã ajunge o vraiºte.

8 - Într-o familie pãrinþii sînt rãdãcina, copiii sînt ramurile. O rãdãcinã fãrã ramuri putrezeºte, niºte ramurifãrã rãdãcinã se usucã.

9 - Într-o adunare bãtrînii sînt experienþa ºi direcþia, tinerii sînt energia ºi efortul. O experienþã fãrã energiese pierde, o energie fãrã experienþã rãtãceºte.

10 - O interdependenþã sfîntã ºi o împreunã lucrare armonioasã trebuie sã pãtrundã ºi sã circule liber ºisãnãtos în tot trunchiul ca o sevã care vine din rãdãcini ºi merge pînã în vîrfuri.

11 - Unde acest circuit sfînt este împiedicat, rezultatul nu poate fi decît pierzarea acelor ce produc rãul, darºi a celor ce-l tolereazã.

12 - O familie dezbinatã împotriva ei însãºi - spune Mîntuitorul - se nimiceºte. Dezbinarea unei adunãri esteo crimã aducãtoare totdeauna de moarte, iar cei vinovaþi în mod conºtient ori inconºtient, vor suporta osînda.

13 - Adunarea este templul ºi biserica lui Dumnezeu, spune Biblia (1 Cor3, 16-17). ªi dacã cinevanimiceºte un astfel de templu al lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu.

14 - Cine creeazã probleme familiei lui Dumnezeu, acela sã se aºtepte sã-i creeze ºi Dumnezeu lui probleme.Tulburã cineva Lucrarea lui Dumnezeu, stricã cineva o adunare, provoacã cineva o diversiune între copiiiDomnului? - acela sã se aºtepte la pedeapsa Lui, nu numai peste el ci ºi peste copiii ºi familia sa.

15 - Deschideþi-vã ochii ºi priviþi în urmã ºi vedeþi ce s-a ales nu numai de viaþa ºi de lucrarea celor careau creat probleme Lucrãrii lui Dumnezeu - ºi îngroziþi-vã ce au ajuns chiar ºi copiii lor. ªi luaþi exemplu. Nuprovocaþi pe Dumnezeu, cãci este scris: Grozav lucru este sã cazi în Mîinile Lui (Evrei 10, 26-31).

16 - Dacã existã o mare datorie a pãrinþilor faþã de copii, a celor bãtrîni faþã de tineri ºi a celor culþi faþãde cei desculþi, - desigur cã ºi mai mare este datoria celor din urmã faþã de cei mai dintîi. Cu atît mai mult cîndpãrinþii sînt buni, bãtrînii sînt vrednici, iar culþii sînt înþelepþi în Domnul.

17 - Nici cel mai înþelept conducãtor sã nu se creadã mai presus ca poporul sãu ºi nici cel mai cunoscutprofet - sã nu se creadã mai important decît adunarea Domnului în care a fost ales. Cã mai presus este poporuldecît un conducãtor, fiindcã orice conducãtor piere - dar poporul rãmîne. ªi orice profet este trecãtor, daradunarea Domnului este veºnicã.

18 - De cele mai multe ori valoarea cea mai mare în faþa lui Dumnezeu o are mulþimea cea necunoscutã, decîtprofetul cel cunoscut. Nu poporul a fost ales pentru Moise, ci Moise a fost ales pentru popor!

19 - Profetul Ilie era un mare slujitor al lui Dumnezeu, dar la un moment dat, el s-a crezut pe el însuºi totul,spunînd: Doamne, - am rãmas numai eu singur!... Dar Domnul îi spune: Mai am ºapte mii, acolo unde tu nu vezipe nimeni (1 Împ. 19, 14-18; Rom. 11, 2-5).

ªi prin aceastã mulþime necunoscutã profetului, Dumnezeu a adus biruinþa.

20 - Nu dispreþuiþi picioarele poporului sfînt. Nu nesocotiþi mulþimea sufletelor simple din adunareaDomnului, fiindcã ei sînt turma cea dragã ºi scumpã a Bunului Pãstor. Nu ei sînt pentru noi, ci noi sîntem pentruei. Pãstori se pot gãsi oricîþi, dar turmã n-are Domnul decît una. Dacã un pãstor nu-i conºtiincios ºi smerit,Domnul îl va înlãtura, dar turma Sa nu ªi-o înlãturã.

Fraþilor culþi, nu dispreþuiþi pe fraþii desculþi, ci mai degrabã smeriþi-vã pînã mai jos decît ei, dacã vreþi sãfiþi mai presus în faþa lui Dumnezeu ºi a lor (1 Petru 5, 1-4). Amin.

5 - Omul ºi locul

1 - Nu locul este pentru om, ci omul este pentru loc, cãci omul este schimbãtor, dar locul nu este. Omul poatefi oricine, dar locul este acelaºi.

2 - Oamenii sînt nenumãraþi, dar locurile sînt numãrate. Aºa este ºi în cele pãmînteºti, dar în cele cereºti ºimai mult.

3 - În Cuvîntul Sfînt este scris mereu acest adevãr, cînd se spune despre numãrul poporului sfînt, desprenumãrul ostaºilor, al îngerilor, al bãtrînilor sfinþi, al trîmbiþelor ori al cetelor, al zilelor, al anilor, al semnelor...

4 - Un numãr hotãrît de locuri este pentru fiecare seminþie a poporului biblic. Un numãr hotãrît de locuri înÎmpãrãþia ºi planul lui Dumnezeu este ºi pentru neamuri, dupã cum este scris: ... pînã va intra numãrul deplin alneamurilor... (Rom. 11, 25), sau al seminþiilor lui Israel (Apoc. 7, 4).

5 - Dacã cele mai însemnate locuri de pe pãmînt se cîºtigã printr-un concurs - ºi cine vrea sã le dobîndeascãtrebuie sã se grãbeascã, sã lupte, sã munceascã spre a-l cîºtiga, - apoi spre a-l pãstra bine, - acelaºi lucru se cereºi pentru un loc ºi o slujbã în Lucrarea ºi Împãrãþia lui Dumnezeu.

6 - Este scris: Împãrãþia lui Dumnezeu se ia cu nãvalã ºi cei ce dau nãvalã, pun mîna pe ea (Matei 11,12; Luca 16, 16). Aceasta înseamnã cã locurile sînt limitate - ºi cã reuºesc sã le ocupe cei care se grãbescprimii.

7 - Dar nu numai locurile sînt numãrate, ci ºi timpul este mãsurat. S-a spus: Astãzi dacã auziþi glasulDomnului ascultaþi-L!... Sã nu vã pomeniþi sosiþi prea tîrziu, - este un avertisment foarte însemnat.

8 - Dacã sînt fixate locurile care se pot ocupa este fixat ºi timpul în care se pot dobîndi aceste locuri. Poatesã mai fie timp dacã nu mai sînt locuri. Sau poate sã mai fie locuri dacã nu mai este timp.

Cine nu-ºi înþelege nici timpul ºi nici locul, rãmîne totdeauna afarã.

9 - Cea dintîi grijã a fiecãrui cãlãtor este sã-ºi asigure din timp un loc, iar a doua tot aºa de mare este sã fieîn clipa hotãrîtã acolo.

Orice neglijenþã duce la pierderea cãlãtoriei. Spre Împãrãþia lui Dumnezeu se cere la fel.

10 - Cînd eºti în fruntea unei coloane, ai grijã sã nu fii mai mult decît un pas înaintea ei, ca nu cumvadepãrtîndu-te prea mult sã pierzi legãtura cu ai tãi. Atunci tu pleci fãrã ei, iar ei rãmîn fãrã tine.

11 - Un proverb al nostru spune aºa: Dacã þi-e nevasta micãori te-apleci, ori þi-o ridicãdacã te-ai unit cu eavezi sã-þi fie-asemenea.

12 - Asta înseamnã cã atunci cînd mergi cu cei desculþi, ori sã-i încalþi ºi pe ei, ori sã mai umbli ºi tu desculþ.Altfel tu vei ajunge sã te ruºinezi de ei, iar ei vor ajunge sã te dispreþuiascã pe tine.

13 - Dacã doreºti un loc în casa lui Dumnezeu, vezi mai întîi sã te faci vrednic de el - ºi numai apoi sã-locupi. Dacã ai ajuns acolo împins de împrejurãri, dã-þi toate silinþele sã te ridici pînã la datoria ce þi-o cere.

Dacã nu reuºeºti, mai bine lasã-l altuia. Dacã te vei retrage tu - vei fi cinstit. Dacã te va respinge el, vei firuºinat.

14 - Dacã doreºti sã ajungi la nunta Împãratului, treci pe la poarta Lui, unde fiecãrui invitat i se dã hainade nuntã. Fãrã ea nu intra acolo, fiindcã Stãpînul vine în control ºi El te va descoperi.

15 - Nu intra în adunarea Domnului ºi nu sta între copiii Lui fãrã naºterea din nou. Numai aceastã tainã sfîntãîþi va da dreptul ºi cinstea de a sta acolo cu vrednicie.

16 - Locurile din adunarea Domnului de pe pãmînt sau din cer, se cîºtigã numai prin concursul smerenieiºi curãþiei, cum spune Mîntuitorul la Matei 20, 23. Tatãl le dã acelora care vor fi cei mai smeriþi ºi mai nevinovaþi(Matei 18, 1-4).

17 - Vrei un loc de cinste în faþa Domnului ºi alor Lui? Atunci apleacã-te cel mai jos, munceºte cel maidevotat, roagã-te cel mai fierbinte, iubeºte cel mai mult, suferã cel mai rãbdãtor.

Atunci îl vei avea sigur ºi pe pãmînt ºi în cer.

18 - Dar dacã atunci cînd n-ai un loc de frunte eºti smerit - cu atît mai mult fi smerit atunci cînd l-aidobîndit. Pentru cã spre el te sui. Dar de la el te prãbuºeºti.

19 - Dacã ai ajuns într-un loc de frunte ºi nu-þi ai conºtiinþa rãspunderii ºi smereniei potrivit cu el, - ai grijã!Nu mînca ºi nu bea cu nelegiuiþii ºi nu asupri pe cei peste care te-a înãlþat Stãpînul, ca nu cumva sã vinã peneaºteptate controlul Sãu ºi sã te afle aºa - cãci ºtii ce soartã þi s-a spus cã te aºteaptã (Matei 24, 45-51).

20 - Dacã eºti pus strãjer, vegheazã, fiindcã rãspunzi pentru multe ºi pentru mulþi. Nu dormi la post ºi nusta nepãsãtor de nici o primejdie cît de micã sau vrãjmaº cît de slab. Strigã înainte de a ajunge focul la acoperiº,lupul în staul ºi sabia asupra þãrii.

Cu o clipitã prea tîrziu, eºti pierdut (Ezec. 33, 6). Doamne Dumnezeul nostru, dã poporului nostru strãjeri sfinþi, iar poporului o ascultare sfîntã. Amin.

6 - Taina Evangheliei

1 - Taina Evangheliei este naºterea din nou, revelaþia lui Hristos care îl prãbuºeºte pe Saul pe drumulDamascului, din vîrful netrebniciei omeneºti, în adîncul smereniei ºi transformãrii divine.

2 - Aceastã tainã a creat prin inspiraþia Sfîntului Duh, oameni noi, opere noi, o istorie nouã ºi o lume nouã,începînd din Ziua Rusaliilor. Fenomenul acesta a fost singurul activ ºi durabil, fiindcã era izvorît ºi alimentat dinrevãrsarea vîntului ceresc.

3 - Toate celelalte lucrãri pînã la aceasta au încetat ca niºte vulcani stinºi. O gheaþã veºnicã s-a întins pestetoate - ºi tot ce a mai rãmas dupã ele este numai o amintire searbãdã ºi moartã.

4 - Lucrarea Evangheliei vii este pretutindeni un fenomen, un miracol, un vulcan mereu în plinã erupþie,creînd opere mereu noi, prin oameni mereu noi.

5 - Secretul acestui fenomen este descoperirea normalã a lui Hristos într-un moment crucial al fiecãrui om.Clipa iluminãrii, fulgerul unui legãmînt ca o sudurã albã ºi totalã care trece apoi peste trup, peste viaþã, pestemoarte ºi veºnicie, fãrã formalism ºi fãrã schemã.

6 - Ce tainã este aceasta, vine oricine vrea - dar rãmîne totuºi numai cine este chemat. Vine oricine vrea sãdevinã un om nou - ºi rãmîne totuºi numai cine poate sã fie, sã se menþinã ºi sã creascã în aceastã fãpturã nouã.

Cînd nu mai vrea, ori nu mai poate, pleacã singur.

7 - Astfel rîndurile sînt totdeauna vii, primenite, active - ºi aºa au rãmas pe totdeauna în biserica vie, înEvanghelia adevãratã, în Oastea sfîntã a lui Hristos.

8 - Acest fel de a fi al bisericii vii diferã ca de la cer la pãmînt de cel al bisericilor de literã moartã, aschelãriei clericale din mai toate timpurile ºi din mai toate confesiunile omeneºti.

A trebuit ca oamenii noi în Hristos sã lupte mereu pînã la moarte ºi sã se dãruiascã pînã la jertfã ca sã poatãsparge tavanele groase ºi înguste ale acestor organizaþii, care închid ºi ucid sub ele orice tendinþã de viaþã ºicreaþie vie din Hristos.

9 - Aºa a fost vechiul cler iudeu cu credinþa cea nouã ºi vie, nesuferitã pentru ei, adusã de Hristos ºipropovãduitã de ucenicii Lui. Orice curent fierbinte ºi înnoitor îi îngrozeºte pe aceºti paznici ai mucegaiului ºial anchilozãrii. ªi nu permit nici o iniþiativã creatoare chiar în aceeaºi confesiune ca sã nu se spargã niciodatãvechea coajã a literelor, a formalitãþii ºi a comoditãþii.

10 - Pentru oamenii vechi, încremeniþi în ritualul lor comod, trebuie sã rãmînã toate aºa pînã la sfîrºitul lumiica sã nu li se clatine scaunele moi. Li-e aºa de dulce sã doarmã, sã mãnînce ºi sã leneveascã. Aºa îi aflã ºi dreptulcosaº - moartea, care bine face cã nu cruþã pe nimeni.

ªi îi duce din locul lor moale, direct în cazanul gheenei.

11 - Dar pînã cînd vreun astfel de despot acapareazã prin nedreptate ºi þine prin silnicie scaunul lui Moiseºi cheile lui Petru, el poate pierde pe mulþi ºi poate împiedica multe, fiindcã rãbdarea lui Dumnezeu esteîndelungã.

12 - O ce divin era pînã ce pe aceste locuri sfinte stãteau oameni sfinþi, cînd pe scaunul de patriarh ori deepiscop stãteau slujitori divini ca sfîntul Ioan ori sfîntul Vasile, ori sfîntul Grigore.

Ce viaþã înfloritoare de virtuþi ºi creaþii era în toatã biserica lui Hristos!

13 - Tezaurul frumoaselor rugãciuni ºi cîntãri, ori meditaþii ºi poezii divine din bisericã nu a fost rînduit sãsece, sã se pietrifice, sã îngheþe la nivelul secolului al patrulea... ci izvorul acesta trebuia sã curgã mereu, dacãDuhul Sfînt era acolo.

14 - Dar îndatã dupã ce s-a aºezat pe scaunul sfînt despotismul formalist, orice bunã iniþiativã a fost zdrobitã,orice creator adevãrat închis ºi orice gurã sfîntã înfundatã.

Dacã litera lor moartã nu putea crea nimic viu, nu trebuia lãsat sã creeze nici Duhul lui Hristos.

15 - Dacã iniþiativa creatoare ar fi fost lãsatã liberã - ce bogat ar fi þîºnit ºi mai departe izvorul sfintelorinspiraþii, curgînd pînã la sfîrºitul veacurilor, înfrumuseþînd viaþa oamenilor ºi înãlþînd slava lui Hristos.

16 - Desigur cã nu tot ce s-ar fi produs prin veacuri ar fi rãmas nemuritor. Viaþa însãºi ar fi fãcut ºi ar facemereu selecþia valorilor pãstrînd numai ceea ce ar fi fost cu adevãrat inspirat de Duhul Sfînt în cel mai frumosºi adevãrat fel.

17 - Totuºi ce opere nemuritoare s-ar fi creat prin veacuri, dacã n-ar fi fost cãluºul acesta necruþãtor carea înãbuºit ºi a sugrumat tot ce era viu ºi nou.

18 - Dar cu inchiziþia aceasta monstruoasã care gîtuieºte tot, pietrificã tot, zãdãrniceºte tot ºi ucide tot ceeste inspiraþie din Duhul Sfînt, se unesc cu toþii cu primul care se ridicã împotriva unei iniþiative înnoitoare, seunesc îndatã ºi toþi ceilalþi, susþinînd îngheþul în locul dezmorþirii ºi uscarea în locul înverzirii.

19 - De aici a început conflictul Oastei Domnului cu mentalitatea oficialitãþii clericale ºi aici este toatãexplicaþia perpetuãrii acestor înverºunate lupte împotriva acestui curent evanghelic înnoitor ºi creator prin viaþaºi inspiraþia Sfîntului Duh.

20 - Dragostea vie faþã de Hristos a uneia ºi mentalitatea învechitã faþã de formalism a celeilalte, le vorîmpinge mereu pe una spre alta, opunîndu-se mereu ºi menþinîndu-le mereu într-o luptã necruþãtoare...

Pînã la venirea lui Hristos, care le va despãrþi pe veci. Doamne Duhule Sfinte, suflã cu puterea Ta peste Oastea Ta cea vie ºi dã-i roade ºi dã-i biruinþã spre a nu

fi nimicitã de gheaþa ºi pustiul înãbuºitor al rãsadului Tãu Sfînt. Amin.

7 - Ce frumos ar fi...

1 - Nu ne putem opri sã nu plîngem ºi sã nu ne rugãm mereu gîndindu-ne: ce frumos ar fi... Ce frumos ar fi un cler sfînt, urmat de o Oaste sfîntã. ªi o Oaste sfîntã îndrumatã de un cler sfînt. Doar

acestea douã tocmai pentru aceastã împreunã lucrare au fost lãsate de Dumnezeu.

2 - În marile ºi rarele vremuri biblice cînd aceste douã forþe sfinte au colaborat armonios ascultînd glasulDomnului Isus, atît una cît ºi alta - ce opere frumoase, ce minuni mari ºi ce suflete înalte au creat!

3 - Pentru Oastea Domnului, acesta a fost de la început idealul cel frumos pentru care a militat cu toatãputerea ºi dragostea ei, pentru ca în strînsã colaborare cu un cler sfînt sã împlineascã fericit gîndul lui Dumnezeuºi datoria noastrã împreunatã: mîntuirea neamului nostru ºi înviorarea Bisericii lui Hristos.

4 - Dar chiar dacã prin lucrarea satanei ºi prin slãbiciunea oamenilor, acest gînd sfînt a fost împiedicat ºiîntîrziat pentru un timp, - el totuºi n-a fost nimicit. A fost amînat numai, dar nu anulat.

5 - Idealul acesta pus în faþa noastrã de Dumnezeu, rãmîne mereu strãlucind ºi promiþãtor în faþa noastrã ºia tuturor celor ce ne vor urma pe noi, pînã cînd Dumnezeu ºi timpul îl va realiza, aºa cum ni l-a inspirat El.

6 - Tot ce începe Dumnezeu, nu rãmîne de ruºine. Orice întreprinde El, nu dã faliment. Oamenii ºi satanapot uneori amîna, încurca, întîrzia desfãºurarea ºi încheierea fericitã a ceea ce a început Dumnezeu, - dar nu opot nimici.

7 - Poporul lui Dumnezeu, Oºtirea lui Hristos pe care Duhul Sfînt a pornit-o spre Canaanul promis - vaajunge odatã cu siguranþã acolo.

Putem sã ne îndoim de noi înºine dacã vrem, putem sã ne îndoim de un conducãtor ori chiar de o generaþiede luptãtori, - dar de poporul Lui ca un întreg, dar de Oastea Lui ca de o unitate, nu avem nici voie ºi nici dreptsã ne îndoim niciodatã. Poporul ºi Oastea peste care Domnul ªi-a pus Numele Lui, va ajunge la biruinþã tocmaipentru Acest Nume (Isaia 48, 11).

8 - Pentru vremea cînd aceste binecuvîntãri se vor întinde peste toatã þara noastrã ºi peste toate þãrile lumii,peste toatã biserica noastrã ºi toate bisericile lumii, - sã ne rugãm cu toþii ºi sã ne rugãm cu toatã credinþa ºistãruinþa.

Dumnezeului Celui Mare, noi trebuie sã-I cerem minuni mari, pentru cã El le poate face. ªi atunci Se bucurãEl cînd noi nu-I limitãm puterea Lui la lucruri mici.

9 - Dar noi nu trebuie numai sã ne rugãm mereu pentru acest fericit ideal - ci sã ºi lucrãm fiecare dupãputerile ºi dupã condiþiile noastre pentru grãbirea împlinirii lui.

10 - Oricîte greutãþi ni s-ar ivi în cale, atunci cînd Dumnezeu ne-a inspirat un gînd frumos, noi trebuie sãmergem în întîmpinarea lui, cu toatã îndrãzneala ºi încrederea noastrã în realizarea lui. Oricît de tîrziu, el tot seva realiza.

11 - Cînd vrei sã faci numai binele ºi eºti convins de necesitatea lui, vei reuºi totdeauna, cãci Dumnezeu esteoricînd de partea celui convins ºi însufleþit de gîndul binelui.

12 - Cînd de ºapte ori ai încercat fãrã a reuºi - nu spune: Nu se mai poate, ci ia din nou a opta oarã totul.ªi dacã nu te vei îndoi deloc - vei vedea minunea. Nu te îndoi niciodatã, ci crede totdeauna cînd ºtii cã gîndule bun ºi scopul e sfînt.

13 - O, ce bine ar fi dacã toþi duhovnicii bisericilor ar fi duhovniceºti iar nu fireºti ºi dacã toþi episcopii arfi mãcar sfinþi nu preasfinþi, ce mireni drept credincioºi ar umplea nu numai bisericile ºi adunãrile noastre, ci maiales Împãrãþia lui Dumnezeu!

14 - Între preoþii simpli totuºi sînt mulþi care au o conºtiinþã treazã ºi temãtoare de Dumnezeu - dar în ceicu locuri mai înalte în ierarhia sfîntã este dureros de alarmant ce rarã mai este o conºtiinþã cu adevãrat temãtoarede Dumnezeu ºi angajatã lui Hristos, pentru o viaþã evanghelicã ºi vie în bisericile îndrumate de ei!

15 - De secole parcã Duhul lui Dumnezeu tot luptã sã scoatã oficialitatea aceasta din aceastã mlaºtinã aconservatorismului. Dar îndatã ce pare cã a scos un picior, se scufundã cu celãlalt - ºi totul rãmîne pe loc,descurajator de neputincios.

Ce cutremur sau ce foc ar mai putea sã ne salveze oare? Dumnezeule al Învierii, trimite Duhul Tãu peste valea aceasta de oase moarte - ºi fã minunea cu ei!

16 - Totuºi Duhul lui Dumnezeu lucreazã. În locuri modeste, prin suflete simple, focul sfînt arde mereu pealtarul viu ºi curat. Cînd este înãbuºit aici, se aprinde colo - ºi cînd tac unii, încep sã grãiascã alþii.

Sub cenuºa smereniei, focul iubirii trãieºte mai mult.

17 - Lucrarea Domnului cea vie de-a lungul istoriei a descoperit ºi a cultivat cu deosebitã stãruinþã inspiraþiaduhovniceascã prin cele patru izvoare ale ei ºi anume: adunarea, meditaþia, rugãciunea ºi cîntarea. Sute ºi miide glasuri ºi condeie modeste dar curate I-au adus lui Dumnezeu laude ºi cîntãri pline de inspiraþie, întreþinîndvie împotriva oricãror furtuni potrivnice, aceastã flacãrã sfîntã pe altarul iubirii lui Hristos.

18 - Aceste minunate daruri cereºti erau adormite în poporul nostru, pînã la ivirea curentului înnoitor alOastei Domnului. Abia ea a trezit, prin soarele Evangheliei aceste frumoase adormite - care cîntã acum atît defrumos.

19 - Poate cã nu toate vor fi lucrãri de mare talent, dar curentul puternic ce le inspirã va aduce ºi va creaºi lucrãri nemuritoare, cãci seva e puternicã ºi viþa sãnãtoasã.

20 - Sã fim fericiþi ºi recunoscãtori lui Dumnezeu pentru acest început ºi aceastã desfãºurare continuã. Sãne rugãm ºi sã lucrãm ca totul sã se realizeze cît mai înalt ºi cît mai deplin.

O, ce frumos va fi totul atunci! Doamne, ajutã-ne sã ne vedem cît mai curînd împlinirea aceasta. Amin.

8 - Hotãrîrile frãþeºti

1 - Oricine ia o hotãrîre el singur pentru mai mulþi este totdeauna în primejdie sã greºeascã, oriºicît de buneintenþii ar avea el. Dar oricine întreabã ºi pe alþii, este totdeauna ferit de greºeli mari.

2 - Singura hotãrîre pe care trebuie s-o ia omul singur - este sã se predea Domnului, începînd o viaþã nouã,ca un om nou ºi sã-L urmeze pe Hristos cu toatã puterea sa.

Dar dupã aceasta, toate celelalte hotãrîri sã se ia în înþelegere ºi cu alþii dintre cei mai apropiaþi ai sãi.

3 - Frate ºi sorã, nu luaþi niciodatã hotãrîri mari de unul singur fãrã sã mai întrebaþi ºi pe alþi fraþi. Nu vãînsuºiþi niciodatã încredinþãri grãbite ºi pe care apoi sã le susþineþi puternic. Orice duh sau orice fiinþã vi le-arinspira...

4 - Oricît de bune vi s-ar pãrea cã sînt pãrerile ori descoperirile voastre, duceþi-vã cu ele la fraþi ºisupuneþi-le înaintea lor. Duhul Domnului vã vã încredinþa numai împreunã dacã sînt adevãrate ºi bune, ori dacãnu.

5 - Dacã toþi fraþii sînt de o pãrere - ºi numai tu eºti de alta, nu te împotrivi lor ca sã nu-i asculþi - oricineai fi tu, pretinzînd cã tu singur ai dreptate, iar ei toþi ceilalþi nu. Dacã adevãrul este de partea lor, smereºte-te ºiprimeºte-l. Dumnezeu te va rãsplãti.

6 - În legãturile cu fraþii cautã totdeauna dragostea tuturor ºi nu dreptatea ta singur. Cãci ºi Hristos ne-amîntuit pe noi prin dragoste ºi nu prin dreptate. Dupã dreptate ar fi trebuit sã fim osîndiþi cu toþii.

7 - Nu duce printre fraþi cãrþi strãine ºi învãþãturi deosebite fãrã ca mai înainte sã te sfãtuieºti cu cei maialeºi fraþi. Sînt multe astfel de cãrþi care par bune dupã înfãþiºarea lor, - dar înãuntru au un conþinut amar ºiducãtor la moarte.

8 - Oricine adaugã ori scoate ceva din Cuvîntul Sfînt pe care L-am primit noi de la început ºi prin care amaflat mîntuirea - este un stricãtor primejdios. Cuvîntul Domnului îl osîndeºte (Apoc. 22, 18-19) , iaroricine îl primeºte se va face vinovat de aceastã osîndã (2 Ioan 10).

9 - Cuvîntul Sfînt ne porunceºte: Cautã sã fii evlavios (1 Tim. 4, 7) - aceasta înseamnã sã fim plinide bun simþ ºi de respect nu numai în purtãrile noastre ci ºi în tot felul vorbirii cu toþi oamenii ºi despre toatelucrurile, mai ales despre cele sfinte.

10 - Cine poate spune despre apostolii Domnului pe numele lor gol: Petru, Pavel, Ioan, Matei, Luca - esteun om nechibzuit ºi lipsit de orice bunã cuviinþã ºi respect, pãcãtuind prin necinstirea lucrurilor sfinte ºi aoamenilor sfinþi.

11 - Cine poate vorbi în faþa unui stãpîn lumesc cu respect despre mama acestuia, ori despre prietenii sãi,- dar poate în acelaºi timp sã vorbeascã în faþa Stãpînului ceresc Isus Hristos în chip necuviincios despre MaicaLui Sfîntã, ori despre oamenii Sãi sfinþi, - acela este un nelegiuit care batjocoreºte ceea ce nu cunoaºte ºi va fiosîndit (Iuda 10).

12 - Despre fiinþele sfinte ºi despre lucrurile lui Dumnezeu trebuie sã vorbim totdeauna cu cel mai profundrespect ºi teamã. Cãci dacã n-au scãpat nepedepsiþi cei care au vorbit despre ele necuviincios cînd nu lecunoºteau, - cu cît vom fi pedepsiþi mai aspru noi, care le cunoaºtem!...

13 - Cine dã unui frate ori sorã o carte rea, este ca ºi cum i-ar da o otravã de moarte. Ba încã cu mult maimult fiindcã nu-i otrãveºte numai trupul muritor ci ºi sufletul cel veºnic.

14 - Nu faceþi lucrãri ascunse printre fraþi - ºi mai ales printre tineret. Dacã sînt bune cele ce le faceþi, atuncitrebuie sã le spuneþi pe faþã, fiindcã ele vor folosi tuturor. Dacã trebuie sã le ascundeþi de unii, atunci ele sîntrele ºi pentru ceilalþi.

15 - Cine este cinstit în faþa lui Dumnezeu acela nu are ce sã ascundã nici de fraþi. Cine ascunde ceva defraþi, acela este necinstit ºi faþã de Dumnezeu.

16 - Tot ce ascundem de fraþi este pãcat. Fiindcã ceea ce nu este pãcat, nu avem nici voie ºi nici nevoie sãascundem de ai noºtri.

17 - Dacã drumurile noastre sînt altele decît ale fraþilor, dacã ocolim adunãrile cu ei ºi ne place sã mergemde unii singuri în alte pãrþi ºi cu alþii - atunci noi sîntem în cursele unor duhuri primejdioase, care ne izoleazãde fraþi, tocmai spre a ne putea neferici mai sigur.

18 - Oile sãnãtoase se þin lîngã turmã ºi lîngã pãstor. Cînd încep sã umble singure e semn de boalã. Feriþi-vã de oile care se feresc de turmã, ca sã nu vã îmbolnãviþi de boala lor.

19 - Cînd se ivesc lucruri ascunse printre fraþi, trebuiesc neapãrat aduse la cunoºtinþa adunãrii. Cu blîndeþe,cu grijã, cu iubire, - dar ºi cu hotãrîre. Dacã cei în cauzã sînt sinceri - aceasta le va fi spre bine lor. Dacã nu vorfi sinceri, le va fi spre rãu celorlalþi.

20 - Hotãrîrea frãþeascã este obligatorie pentru orice frate ºi sorã care vor sã fie supuºi Duhului Sfînt.Fiindcã în orice hotãrîre bunã inspiraþia fraþilor venind prin Duhul Sfînt, oricine nu ascultã de adunare, de DuhulSfînt nu ascultã (Fap. Ap. 15, 28; Luca 10, 16).

Doamne Duhule Sfinte, Te rugãm dãruieºte tuturor fraþilor ºi surorilor noastre duhul sinceritãþii ºi ascultãriifaþã de voia Ta ºi de adunarea Ta, pentru ca sã fim cu toþii binecuvîntaþi de Tine. Amin.

9 - Ce iute trec anii

1 - Anii vieþii noastre se duc ca un sunet - spune Psalmul 90. Într-adevãr ca un sunet atît de scurt. Cînd îiavem înainte ni se pare cã sînt atît de lungi ºi cã vin atît de încet ºi cã þin atît de mult.

2 - Cînd îi avem în urmã, ni se pare cã au fost un vis, ni se pare cã nici n-au fost. Au trecut ºaptezeci de ani- vîrsta biblicã - ºi iatã ce am ales din ei.

3 - Ce mult ar trebui sã gîndim înainte, cum gîndim înapoi. Înainte cînd putem sã-i folosim bine, nu înapoicînd nu mai putem face nimic.

4 - Dar nu anii, ci lunile, zilele, clipele ar trebui sã le ºtim folosi mai cu grijã, acum cînd le avem în mînã- nu cînd nu le mai avem.

5 - Ce voi face cu ziua de astãzi, asta trebuie sã mã gîndesc acum dimineaþa cînd vine - ºi nu ce am fãcutcu ea - sã mã gîndesc numai desearã cînd s-a dus.

6 - Ce fac cu Biblia, cu rugãciunea, cu binefacerea? - aceste trei mari datorii de fiecare zi a fiecãruia dintrenoi, cãci de ele depinde toatã binecuvîntarea tuturor celorlalte datorii pe care le mai am astãzi!

7 - Ziua cînd nu gîndesc de dimineaþã sã cercetez Biblia, sã mã rog ºi sã fac cel puþin un bine unui semenal meu - este o zi pe care o voi pierde sigur, chiar dacã trupeºte voi realiza niºte lucrãri mari în ea.

Aceste lucrãri mari, fãrã Biblie, fãrã rugãciune ºi fãrã binefacere, rãmîn pînã la urmã numai niºtedeºertãciuni.

8 - Ce iute va trece ºi ziua de astãzi. Stai o clipã pe loc ºi lasã orice alt lucru pentru ca sã iei în mînã Bibliade pe masa ta, care te aºteaptã de azi dimineaþã - ºi încã n-ai deschis-o.

9 - Întrerupe lucrul acesta pentru cinci minute ºi mergi în cãmãruþa cealaltã, închide uºa dupã tine ºiaruncã-te pe genunchi în faþa Domnului înãlþîndu-þi inima ºi mîinile spre El pentru puterea, ajutorul ºi lumina decare ai nevoie pentru a þi le face bune ºi pe celelalte.

10 - A trecut de amiazã... curînd vine seara - ºi încã n-ai fãcut nici un bine astãzi... Gîndeºte-te ce bine poþiface acum, aci, cum ºi la cine în Numele Domnului.

ªi mergi ºi fã. Desearã cînd te vei întinde pentru odihna nopþii, cugetul tãu mulþumit îþi va fi cea mai moalepernã.

11 - Bucuriile pe care þi le va da astãzi clipele petrecute cu Biblia, cu rugãciunea ºi cu binefacerea îþi vorumplea de binecuvîntãri toate celelalte ceasuri ºi ocupaþii ale zilei tale. Iar mîine vei fi ºi mai dornic dupã acestebinecuvîntãri, pînã cînd nu vei mai putea trãi fãrã ele.

12 - ªi astfel vor veni zilele tale, lunile tale ºi anii tãi unii dupã alþii aducînd ºi ducînd cu ei cele trei marimerite ale vieþii tale: Biblia, rugãciunea ºi binefacerea.

Cînd vei ajunge în faþa Domnului, ele te vor aºtepta toate trei acolo, fiecare cu cîte o cununã strãlucitoareºi veºnicã.

13 - Binecuvînteazã-L pe Domnul cã þi-a ajutat sã te scoli din patul tãu ºi azi. Dar înainte de toate deschideBiblia ºi citeºte-I Cuvîntul Lui din dimineaþa asta pentru tine. Apoi închide Biblia ºi-þi deschide gura ºi inimasã-I mulþumeºti ºi sã-I spui tu Lui, ce ai de spus pentru ziua asta.

14 - Cu lumina din Biblie ºi cu puterea din rugãciune porneºte apoi la datoriile zilei - ºi vei vedea ce uºorºi bine ºi fericit le vei lucra ori le vei suferi pe toate.

Între timp nu uita mãcar o facere de bine altuia.

15 - Seara, oricît de obosit vei fi n-ai sã te poþi culca fãrã o cîntare de laudã Domnului pentru cît bine þi-afãcut încã o zi þie ºi celor pentru care te-ai rugat, ai muncit ori ai rãbdat încã o zi.

16 - La sfîrºitul unei astfel de luni, vei putea mulþumi pentru treizeci de binecuvîntãri de acestea deodatã.ªi ele toate se vor întoarce la tine din cer încãrcate ca niºte coºuri pline de roade cereºti.

17 - La sfîrºitul anului vei putea mulþumi lui Dumnezeu pentru trei sute ºaizeci ºi cinci de binecuvîntãrizilnice ºi pentru douãsprezece coºuri lunare pline de bunãtãþi cereºti.

O, ce an rodnic ºi binecuvîntat ar fi anul acesta al tãu!...

18 - Atunci la sfîrºitul tuturor anilor, puþini sau mulþi, uºori ori grei, aproape sau departe, vei putea privi spretrecutul lor plin de bucuria lui Dumnezeu de care þi-au fost plini ºi cu care vei trece în veºnicie ca la cea maistrãlucitã sãrbãtoare ºi la cea mai fericitã rãsplatã.

19 - Atunci nu vei fi silit sã spui cã lucrul anilor tãi a fost numai trudã ºi durere (Psalm 90, 10) , - cãci ei înºiºi prin încãrcãtura lor slãvitã vor mãrturisi veºnic tuturor cã ai ºtiut sã-ifoloseºti în chip fericit de dinainte de a-i avea, pînã nu i-ai mai avut.

20 - Dumnezeul nostru Bun, dã-ne o inimã înþeleaptã ºi învaþã-ne sã ne folosim bine zilele, ca sã ne cîºtigãmbine anii. Amin.

10 - Florile ºi sufletele

1 - Ce adîncã asemãnare existã între toate florile ºi sufletele. Sînt flori moi ºi flori aspre. Sînt flori roºii ºisînt flori albe. Sînt flori înmiresmate ºi flori fãrã miros.

2 - ªi sufletele sînt la fel. Hristos Mîntuitorul nostru Dulce - este asemãnat prin Cuvîntul Sãu cu un trandafir ºi cu un crin (Cînt.

Cînt. 2, 1). Cu un trandafir roºu, cu un crin alb. Roºu ca sîngele Crucii rãscumpãrãtoare, alb ca neprihãnirea spãlãrii acestui Sfînt Sînge (Apoc. 7, 14).

3 - Ce dragi ne sînt aceste flori, ce dragi ne sînt culorile acestea de roºu aprins ºi alb curat, culorilePreaiubitului nostru Isus... Ce dragi ne sînteþi voi suflete atît de roºii ºi atît de albe ca niºte garoafe ale luiDumnezeu. Roºul Sîngelui lui Hristos, v-a dat albul neprihãnirii voastre.

4 - Ce frumoase sînteþi voi - flori ºi suflete dragi în ziua sãrbãtorii noastre, cînd ne aduceþi gîndul uneiîncununãri recunoscãtoare pentru vegherea lîngã leagãnul cîntãrilor ºi dragostei nemuritoare, a atîtor nopþi pînãîn ziua asta! A atîtor seri pînã în dimineaþa asta. A atîtor lacrimi pînã la cîntarea asta.

5 - Ce minunat este acest colþiºor de Paradis cu miresme de meri ionatani ºi cu parfum de flori violete... Cefrumoase sînt aceste cîntãri înlãcrimate, pe obrazul rumen al acestor mari zile.

6 - Valurile se duc dar rîul rãmîne. Zilele trec dar grãdina nemuritoare rãmîne aducînd cu fiecare sãrbãtoare,alte flori roºii ºi albe, alte miresme ºi alte lacrimi ºi cînd ne întîmpinãm la venire ºi cînd ne petrecem la plecare.

7 - De la fiecare vîrf de ani, - care ne poate fi ultimul care ne-a mai fost îngãduit sã-l suim - sã privim înurma vieþii noastre, peste vãile ºi dealurile parcurse.

Printre cîte flori ºi printre cîþi spini am trecut. ªi ce-am lãsat celor lîngã care am stat, ori celor pe lîngã care am trecut?

8 - Cîte prãbuºiri ºi cîte ridicãri am avut? Cîte legãminte - ºi cîte lepãdãri? Cîte veniri ºi cîte plecãri? Cîteîmbrãþiºãri - ºi cîte despãrþiri?

9 - Cîþi vrãjmaºi pe care mi i-am fãcut fraþi - ºi cîþi fraþi pe care mi i-am fãcut vrãjmaºi? Cîþi spini - floriºi cîte flori - spini?

ªi cum am fãcut sã-i fac astfel?

10 - Sã învãþãm ºi din greºelile noastre ºi din ale altora. Cine nu învaþã din greºelile sale ca sã nu le maifacã, acela în zadar va învãþa prea tîrziu.

Oriunde ai semãnat un spin, întoarce-te ºi smulge-l. ªi seamãnã în locul lui o floare.

11 - Dacã fiecare noapte din viaþã ne-ar fi ca o noapte de revelion în care ne facem un bilanþ adînc între cea trebuit ºi ce n-a trebuit, - ce uºor ne-ar fi bilanþul ultimei nopþi ºi a ultimului revelion!

12 - De multe ori, în multe iniþiative bune noi nu avem înaintaºi. Trebuie uneori ca noi sã desfundãm primelecãi, sã desþelenim primele brazde, sã plantãm flori acolo unde n-au fost niciodatã decît spini.

ªi totuºi ce minunate flori cresc uneori tocmai acolo.

13 - În unele locuri, tot ce s-a moºtenit de veacuri în cîmpul Evangheliei este ori numai formalism gol, orinumai pãgînism plin. ªi una ºi alta devenite tradiþie ºi s-au încetãþenit atît de crîncen încît au ajuns peste sufletulpoporului nefericit ca o crustã de noroi uscat peste pielea unui mistreþ, respingînd orice sãgeatã ca sã nu pãtrundãpînã la sufletul oamenilor.

14 - Ce luptã grea ºi crîncenã a trebuit sã fie dusã aici numai pentru stîrpirea alcoolismului, a înjurãturilorºi vorbelor murdare, a obiceiurilor scîrboase care pãtrunseserã atît de adînc chiar în practicile religioase, încîtmulþi dintre cei ce luptau împotriva lor la început, au devenit chiar martiri.

15 - Cei care s-au trezit din robia ºi orbia aceasta ca dintr-o noapte de iad la lumina acestui nou rãsãritceresc, nu înceteazã sã aducã cele mai înlãcrimate mulþumiri lui Dumnezeu pentru aceastã înviere într-adevãr cadin morþi.

16 - Cînd Hristos face o înviere în viaþa cuiva, El nu numai cã îl scoate dintr-o temniþã murdarã, dar îl ºiduce într-o libertate strãlucitã. Nu numai îl scoate dintre niºte spini sãlbatici, dar îl ºi planteazã între niºte florinobile...

17 - Naºterea din nou, aceastã transformare o face, oriunde s-a produs ea: dintr-un om cu fire de spin, îl faceun om cu fire de floare. Dintr-un om rãu cu fire de lup ori de cîine, îl face un om bun, cu fire de oaie ori deporumbel.

Cine rãmîne tot spin ºi tot lup, acela are în el fire de drac.

18 - Doamne, pe cine priveºte prea mult ºi prea mîndru înainte, mai fã-l sã priveascã ruºinat ºi smerit ºiînapoi!

19 - Doamne, ºi pe cei care privesc prea mult ºi prea dureros în urmã, fã-i sã priveascã cu nãdejde ºiîncredere ºi înainte.

20 - Doamne, fã ca cel mîndru sã nu sfîrºeascã niciodatã privind înainte ci sã moarã silit de Tine privindînapoi.

Iar cel chinuit sã nu sfîrºeascã în deznãdejde, ci sã moarã luminat de Tine privind înainte. Amin.

11 - Cea mai urgentã nevoie

1 - Omul are multe nevoi urgente, are mai ales nevoie de trei condiþii. De pîine, de carte ºi de Dumnezeu. Pîinea îi este necesarã de la naºterea lui. Cartea îi este necesarã îndatã dupã aceea. Dar Dumnezeu îi este

necesar totdeauna.

2 - Marea mulþime a oamenilor unui popor sînt lipsiþi în acelaºi timp de toate aceste trei urgenþe: de Pîine,de Carte ºi de Dumnezeu.

3 - Omenirea aceasta lipsitã a avut ºi mai are încã mulþi binefãcãtori care s-au strãduit ºi se strãduiesc sã ledea oamenilor lipsiþi pîinea trupeascã, sã le dea cartea minþii.

Dar oameni care sã li-L dea pe Hristos - sînt prea puþini.

4 - Pîinea este de cea mai urgentã nevoie tuturor cãci fãrã ea mor trupeºte. Cartea este ºi ea necesarãsufletului cãci fãrã ea pier ºi rãtãcesc în beznã.

Dar Hristos este de cea mai urgentã nevoie tuturor fiindcã fãrã El nici pîinea nici cartea nu folosesc preamult.

5 - Hristos ne poate da ºi pîinea ºi cartea, dacã Îl cãutãm pe El întîi. Dar nici pîinea nici cartea nu ni-L poateda totdeauna pe Hristos.

6 - Iatã toþi cei care L-au cãutat ºi L-au aflat cu adevãrat pe Dumnezeu, nu duc lipsã nici de pîine ºi nici decarte. Hristos le-a dat împreunã cu El ºi acestea, dar spre binecuvîntare nu spre osîndã.

7 - Iatã însã cã cei care au cãutat numai pîinea, ori numai cartea ºi nu pe Hristos, cu cît le-au aflat pe acesteamai mari ºi mai moi, cu atîta s-au depãrtat de calea mîntuirii, uscîndu-ºi cu atît mai mult sufletul cu cît îºi îngraºãtot mai mult trupul.

8 - Nici un om nu-i chiar fãrã nici un dar, fãrã nici un talent. Unii ºi l-au descoperit ºi îl folosesc lucrînd cuel frumos spre slava lui Dumnezeu ºi binele semenilor lor.

9 - Alþii nu ºi l-au descoperit încã. Au în mînã o unealtã dar stau fãrã lucru pentru cã nu ºtiu cã o au ºi cãpot lucra frumos cu ea.

10 - Lucrul este mult, oameni nevoiaºi sînt mulþi ºi nevoia de lucrãtori este mare. Nu staþi fãrã lucru!Uitaþi-vã la mîinile voastre ce unealtã v-a pus în ele Dumnezeu. Puteþi da oamenilor bucãþica unei pîiniºoare, orilumina unei cãrþi? - nu staþi fãrã lucru, daþi-le!

11 - Dar poate pîine n-ai sã dai, carte nu ºtii sã dai, - dar nici pe Hristos nu-L poþi da, dacã L-ai aflat ºi Îlai pe El?

12 - Pîine poate n-ai totdeauna, carte la fel, - dar dacã spui cã Îl cunoºti pe Dumnezeu ºi L-ai primit peHristos - atunci din El ai de-ajuns ºi nu-þi scade oricît dai ºi ori la cîþi ai împãrþi. Pîinea îþi scade, de carte poatenu-i nevoie, dar Hristos nu scade ºi El lipseºte tuturor.

13 - Ispititorul ne va pune ºi el multe piedici ºi ne va strica multe planuri bune, dar datoria noastrã este sãnu obosim ºi sã nu deznãdãjduim în facerea binelui pe care îl ºtim ºi îl putem.

14 - Fiecare om are o nevoie specificã a sa ºi fiecare suflet poate avea o altã fire ºi o altã condiþie decît altul.Dar nevoia de Hristos o au la fel cu toþii - ºi Hristos are pentru fiecare suflet exact ceea ce îi lipseºte lui, numaidacã noi ºtim sã le înfãþiºãm ceea ce ei simt cã au nevoie de la Hristos.

15 - Cea dintîi ºi cea mai mare nevoie de la Hristos ce o are fiecare suflet este naºterea din nou. Nici pîinea,nici cartea, nici sãnãtatea, nici libertatea, nici familia nu sînt atît de necesare ca naºterea din nou, adicã primirealui Hristos ºi trãirea în El.

Toate celelalte zerouri capãtã valoare numai atunci cînd acest 1 - Hristos - este pus în fruntea lor.

16 - Biblia, Cuvîntul Sfînt al lui Dumnezeu, poezia ºi cîntarea Domnului sînt mijloacele totdeauna laîndemîna fiecãrui credincios, cu care Îl poate duce pe Hristos la oameni ºi pe oameni la Hristos.

17 - Un verset din Evanghelie, o cîntare sau o poezie nu-i greu sã ni le strîngem fiecare din noi ºi sã le avemla îndemînã de fiecare datã cînd vedem un om fãrã de Hristos - ºi Duhul ne îndeamnã spre el.

18 - Cînd vine la noi vecina ori vecinul ºi are nevoie de o pîine, de un ban ori de vreo unealtã ºi se grãbeºtesã þi le cearã ºi te grãbeºti sã i le dai, grãbeºte-te mai întîi sã I-l dai pe Hristos de care el poate fãrã sã ºtie areºi mai multã nevoie.

19 - Cînd te grãbeºti pe drum ºi întîlneºti pe cineva ca sã schimbi douã vorbe tu cu el ori el cu tine, nu plecatu ori nu-l lãsa pe el sã plece, înainte de a-i spune cald, blînd, înþelept ºi clar despre graba ºi nevoia cea mai marepe care o avem cu toþii dupã Hristos.

20 - Înainte de a te grãbi la tren, grãbeºte-te la Hristos. Înainte de a te grãbi la muncã, la odihnã, grãbeºte-tela Hristos. Înainte de orice grabã, grãbeºte-te la Hristos ºi înainte de orice trebuinþã, cîºtigã-L pe El.

Doamne Isuse grãbeºte-ne spre Tine pe toþi - ºi grãbeºte ºi Tu spre noi spre fiecare. Cãci oricîte nevoi amavea cu toþii, cea mai urgentã o avem de Tine, fiecare. Amin.

12 - Experienþa ºi cîntarea

1 - Orice experienþã cu Dumnezeu este o cîntare ºi o încîntare de fiecare datã, pentru orice suflet care atrãit-o ºi o trãieºte cu El.

2 - Prin veacuri, Dumnezeu a ridicat în lume mari oameni ai Sãi, care prin trãirea ºi experienþa lor profundãcu El au primit ºi au cultivat cele douã divine daruri care sînt poezia ºi cîntarea.

3 - Dumnezeu a lãsat aceste daruri numai pentru slava Sa ºi pentru fericirea creaþiunii ºi creaturilor Sale. Cele mai minunate poezii ºi cîntãri sînt conþinute în Biblia lui Dumnezeu sau în cãrþile inspirate din ea.

4 - În Sfînta Scripturã prima poezie pusã pe melodie de cîntare este cea din Exod 15, denumitã CîntareaIzbãvirii. Moise trebuie sã fi compus textul acestei cîntãri, iar Maria - sora lui, fiind inspiratã de Duhul Sfînt i-acompus melodia ºi apoi au cîntat-o cu toþii, ca o ofrandã sfîntã adusã Domnului pentru marea experienþã prin caretrecuserã cu El.

5 - Desigur cã ºi alþi mari ºi inspiraþi oameni ai lui Dumnezeu au mai compus ºi au mai cîntat lauda ºi slavaDomnului. În urma fiecãrei experienþe minunate cu Dumnezeu, cei izbãviþi au simþit nevoia sã-I cînte ºi sã-I arateDomnului în felul acesta recunoºtinþa lor.

6 - Orice om care are o experienþã cu Dumnezeu simte nevoia unei cîntãri de laudã ºi izbãvire faþã de El.E plinã istoria de opere nemuritoare pe care le-a ridicat experienþa cu Dumnezeu.

7 - Marile poeme ale psalmilor lui David sau ale celorlalþi mari oameni ai lui Dumnezeu dinaintea lui ºi dupãel - sînt numai poezii ºi cîntãri de laudã ºi recunoºtinþã din partea tuturor acestor profeþi cîntãreþi ori poeþi sfinþi.E plinã Biblia Sfîntã, ºi Þara Sfîntã ºi Istoria Sfîntã numai de poezia ºi cîntarea lui Dumnezeu.

8 - Chiar ºi patria noastrã ºi istoria poporului nostru are atît de multe opere nemuritoare care sînt ca niºtepoezii ºi cîntãri divine pentru slava lui Dumnezeu, create de recunoºtinþa ºi experienþa înaintaºilor noºtri mari.

9 - Ce opere nemuritoare au creat Mircea ºi Neagoe sau ªtefan ºi Brîncoveanu spre slava lui Dumnezeu cucare ei au avut tot aºa experienþe frumoase ca ºi Moise ori David, ori Daniel, la vremea lor.

10 - Toate acestea sînt o dovadã eternã cã astfel de opere nu pot fi create decît cu o experienþã strãlucitã ºideosebitã cu Dumnezeu.

11 - Mînãstirile lui Neagoe de la Argeº ori a lui Mircea de la Cozia, ori ale lui ªtefan din Bucovina, oribisericuþele din Transilvania ºi troiþele din Maramureº nu sînt ele oare tot atîtea minunate ºi nemuritoare cîntãride laudã ºi recunoºtinþã ridicate de aceºti mari ºi sfinþi creatori - cunoscuþi ori necunoscuþi, care au trãitexperienþe neobiºnuite ºi neuitate cu Acelaºi Minunat ºi Puternic Dumnezeu?

12 - Noi nu ºtim anume ºi melodia acelei minunate cîntãri de izbãvire pãstratã în scris, prima din istoriaBiblicã cîntatã dupã una din cele mai mari experienþe cu Dumnezeu, de cãtre întreg poporul trecut prin MareaRoºie. Dar trebuie sã fi fost tot aºa de minunatã ºi melodia ca ºi textul, fiindcã melodiile inspirate de Dumnezeu,uºor le învaþã ºi cu plãcere le cîntã toþi cei ce le aud.

13 - O melodie interioarã a sa, o are orice lucrare ieºitã dintr-o izbãvire divinã. Numai cã trebuie sã ai aceaureche tainicã ºi binecuvîntatã de Dumnezeu cu care sã poþi auzi acea inspiratã armonie intimã pe care a pus-oacolo jertfa ºi recunoºtinþa creatorului ei, care a înãlþat-o acolo în urma unei experienþe neuitate.

14 - Ce melodie sfîºietoare cîntã zidurile Curþii de Argeº... Lipiþi-vã inima de zidul din stînga altarului, undezace tainicã ºi nemuritoare jertfa Anei - ºi vã veþi simþi inima topindu-se ºi lacrimile scãldîndu-vã obrajii - ºitoatã fiinþa vibrînd ca o coardã ruptã din harfa îngerilor.

15 - Ascultaþi la clopotele ºi la pietrele Putnei... ºi dacã aveþi urechi de auzit graiul lor divin nu veþi maiputea uita niciodatã poezia ºi melodia lor eternã ºi sfîºietoare.

16 - Aþi fost vreodatã pe Dealul Furcilor de la Alba Iulia, la Þebea, la Vidra de Sus? Aþi fost oare laMãrãºeºti, la Cãlugãreni, la Dumbrava Roºie?

Dacã n-aþi fost încã - duceþi-vã neîntîrziat. Dar nu cu grupul gãlãgios ºi uºuratic - ci singuri, cu Biblia ºi cuIstoria, cu rugãciunea ºi cu lacrimile.

ªi vedeþi ce veþi auzi acolo stînd în genunchi, ori cu inima lipitã de aceste ziduri ori brazde sfinte.

17 - Despre frumoasele cîntãri ºi poezii ale Bibliei s-au scris nenumãrate comentarii ºi elogii de-a lungulveacurilor, de cînd ele au umplut cerul ºi pãmîntul. Psalmii i-a cîntat Însuºi Domnul ºi Mîntuitorul nostru IsusHristos (Marcu 14, 26). Iar cîntãrile lui Moise se cîntã în cer (Apoc. 15, 3).

Cãci cîntarea divinã este nemuritoare.

18 - Lumea a fost creatã numai din poezie ºi cîntare. Toatã Genesa este ca un cîntec de iubire a luiDumnezeu, din care au fost create toate atît de frumoase ºi dulci, cum sînt poezia ºi cîntarea, cãci acestea sîntfiicele dragostei divine.

19 - Timpul de aur al poeziei ºi cîntãrii încã n-a venit, - dar va veni. Noi sã-l grãbim lucrînd pentru el ºipentru ele. Dar ºi acum gustãm ce minunatã este lumea lor, cãci le iubim ºi le cultivãm în noi ºi între noi, acesteflori din Grãdina lui Dumnezeu, între care ºi El petrece totdeauna cu bucurie.

20 - Numai cînd trãim între aceste daruri cereºti - noi gustãm adevãrata fericire. Ne dãm seama cã fãrã acestedouã minuni, viaþa n-ar putea fi trãitã. Tot ce este dincolo de ele este deºertãciune ºi vînt. Viitorul va fi alCîntãrii ºi al Poeziei. Toate fãgãduinþele vieþii viitoare vestesc numai despre ele. Noi trãim încã de pe acum înbucuria lor cînd sîntem cu Domnul ºi cu fraþii.

Sã fim totdeauna în atmosfera aceasta. Amin.

13 - Ceea ce lipseºte sufletului

1 - Ceea ce lipseºte mai mult sufletului omenesc ºi vieþii lumii acesteia, este poezia ºi cîntarea lui Hristos.

2 - Dacã toþi semenii noºtri, familia noastrã, vecinii noºtri, locurile noastre, drumurile noastre, adunãrile ºibisericile noastre ar fi pline numai de poezia ºi cîntarea adevãratã, ei cu toþii ºi-ar procura cele mai fericiteceasuri, ºi-ar crea cea mai fericitã viaþã, ºi-ar închega cele mai trainice ºi fericite legãturi.

3 - Proza de cele mai multe ori produce dezbinãri, discuþii, divergenþe... Dar poezia nu. Ea produce numaiîncîntare, înãlþare ºi bucurie tuturor. Vorbirile la fel conþin adeseori lucruri care ne tulburã, care ne deranjeazã,ori chiar ne zdrobesc. Dar cîntarea nu. Ea ne încãlzeºte, ne mîngîie, ne formeazã.

4 - Ce înþelept a orînduit Duhul Sfînt ºi cele trei cãrþi de poeme ale lui Solomon în Biblie. A pus întîiProverbele cu înºtiinþãrile vieþii, apoi Eclesiastul cu zãdãrnicia lumii ºi numai apoi a pus Cîntarea Cîntãrilor, casufletul omului sã nu rãmînã cu gustul amar al neputinþei sale, ori cu tristeþea zdrobitoare a bãtrîneþii - ci cuelanul fericit al dragostei, al poeziei, al cãldurii Dumnezeieºti pentru care se meritã trãitã viaþa ºi dãruitã jertfa.

5 - Un adevãrat om credincios care este un om al luptei ºi jertfei, - este ºi un om al poeziei ºi al cîntãrii. Cuacestea el reuºeºte sã treacã biruitor peste toate prigoanele ºi cutremurele vieþii sale.

6 - Lucrarea Oastei Domnului este o familie a cîntãrii, o grãdinã a poeziei, o patrie a dragostei ºi lacrimilor. Cred cã nici o lucrare din lume nu mai are o poezie atît de frumoasã ºi o cîntare atît de dulce ca ea. Aceasta

ne face fericiþi nu numai pe noi ci ºi pe alþii.

7 - Lacrimile ºi Dragostea au fãcut poezia ºi cîntarea noastrã sã fie aºa. Lacrimile din iubire ºi suferinþã -ºi iubirea din lacrimi ºi jertfã. De aceea sã nu ne ruºinãm de lacrimi ºi sã nu fugim de suferinþã.

8 - Iubiþi lacrimile ºi rãbdaþi suferinþa. Lãsaþi sã vã ungã dragostea ºi mireasma lor cîntãrile ºi poeziile,rugãciunea ºi vorbirea voastrã, cu untdelemnul lor ceresc...

9 - Dar ºi în ce priveºte poezia ºi cîntarea noi n-am avut un drum format gata, un teren desþelenit de alþii.Noi a trebuit sã învãþãm mereu ºi în privinþa asta numai din inspiraþia Duhului Sfînt ºi din munca noastrã.

10 - Mergem mereu tot pe unde n-am mai fost. De fiecare datã trebuie sã cãutãm cãi ºi metode prin care sãputem face lucrul nostru mai bine. Astfel de fiecare datã noi trã im nu numai munca ci ºi bucuria unordescoperitori.

11 - Pãºind mereu numai pe terenuri virgine ºi defriºînd ogoare pe unde n-a mai trecut rãscolitor niciodatãun plug evanghelic, constatãm mereu cã nici o lucrare din lume nu este nici atît de grea dar nici atît de frumoasãca asta de pionierat biblic de la noi.

12 - Cine trãieºte aceastã muncã ºi aceastã bucurie, numai acela poate înþelege ce luptã divinã este aceasta.Dumnezeul nostru, Tu care ºtii cu cît tremur ºi cutremur facem acest lucru fericit ºi creãm, dã-ne culesul cucîntãri al celor care seamãnã cu lacrimi (Psalm 126, 5, 6).

13 - Conºtiinþa apartenenþei noastre la o lucrare Evanghelicã trimisã de Dumnezeu cu o misiune specialã ºiprecisã - este o conºtiinþã care nu se formeazã nici repede nici uºor. ªi nu la mulþi - ci la puþini. Dar cei în careDuhul Sfînt o formeazã, trebuie s-o asculte ºi sã ºi-o împlineascã înalt ºi continuu prin acte de patriotismevanghelic de muncã ºi luptã eroicã pentru Hristos ºi Patria Lui.

14 - Sã luãm exemplu de la marii noºtri înaintaºi în ce priveºte conºtiinþa naþionalã. Cît de puþini ºi de rariau fost aceºtia prin anii îndelungaþi de dinaintea trezirii ei - ºi cît de mult au trebuit sã lupte pînã cînd au reuºitsã o trezeascã ºi sã o formeze la cei mai mulþi - în vederea marii nevoi care va veni.

15 - Cea mai mare parte dintre aceºti vizionari ºi eroi au trebuit sã moarã pentru acest ideal strãlucit fãrãca sã ajungã ei înºiºi sã vadã împlinirea lui. Dar urmaºii lor, ce fericit l-au vãzut realizat cînd a venit vremea lui.

16 - Tot aºa este ºi azi cu conºtiinþa noastrã duhovniceascã ºi evanghelicã, dupã cum era atunci cu conºtiinþanaþionalã. Oricît de puþini sîntem acum cei în care s-a trezit aceastã conºtiinþã ºi care vrem s-o trezim în toþi ainoºtri - nu trebuie sã deznãdãjduim, cu atît mai mult noi acum, ca ei atunci.

17 - Sã mulþumim lui Dumnezeu care a adus în sfîrºit ºi vremea ca sã se trezeascã ºi aceastã conºtiinþã încîþiva. Vor mai veni ºi alþii curînd. O rîndunicã nu face primãvara desigur - dar cînd vine una înseamnã cã ºicelelalte nu sînt departe.

18 - Va veni vremea cã ºi conºtiinþa evanghelicã se va trezi pretutindeni în toþi credincioºii - ºi atunciînseamnã cã Împãrãþia lui Dumnezeu va fi la uºi.

Ce fericiþi se vor îmbrãþiºa atunci toþii fraþii în Hristos peste toate graniþele prãbuºite dintre ei, - cum s-auîmbrãþiºat moldovenii ºi muntenii peste Milcovul din 1859. Dar nespus mai mulþi ºi mai mult ca atunci, fiindcãacele graniþe au fost de o sutã de ori mai multe ºi mai grele.

19 - Avem ºi noi - ºi trebuie sã avem o conºtiinþã a apartenenþei noastre la specificul înalt evanghelic alfamiliei noastre spirituale. Solidari cu aceastã conºtiinþã apoi sã lucrãm puternic la cultivarea valorilor noastreeterne, care sînt poezia ºi cîntarea.

20 - Realizîndu-le pe acestea la cel mai divin nivel în Duhul Sfînt, prin ele vom reuºi sã facem saltul sfîntal tuturor fiilor lui Dumnezeu ºi al neamului nostru, pînã la aceastã stare din care vom putea primi cu toate porþilenoastre larg deschise Împãrãþia lui Hristos în noi - ºi noi vom putea intra pe toate porþile ei larg deschise în ea.

Doamne ºi Dumnezeul nostru, grãbeºte aceastã fericitã zi! Amin.

14 - Conºtiinþa misiunii noastre

1 - În marea lucrare duhovniceascã a lui Dumnezeu din lume, fiecare om duhovnicesc ºi familieduhovniceascã îºi are rînduitã de Dumnezeu misiunea sa, dupã cum într-o oaste pãmînteascã fiecare ostaº ºifiecare grupã are locul ºi rostul sãu - în planul Marelui Comandament General.

2 - În acest loc pe care un om sau o echipã duhovniceascã îl ocupã în planul cel mare al lui Dumnezeu -fiecare trebuie sã fie pe deplin pãtruns de conºtiinþa misiunii ºi rãspunderii sale, faþã de Marele Stãpîn ceresc.

3 - În aceastã conºtiinþã noi trebuie sã ne simþim rãspunzãtori nu numai pentru sectorul care este în faþanoastrã, ci ºi pentru toatã întinderea cîmpului de lucru al lui Hristos, cît putem cuprinde.

Atunci ne va durea tot ce nu se face bine ºi tot ce se face rãu, oriunde, fiindcã prin toate acestea suferãDomnul nostru ºi pierde Evanghelia ºi Împãrãþia Sa.

4 - Conºtiinþa intereselor personale, este partea fireascã a oricãrui om lumesc. Conºtiinþa intereselorevanghelice este încã dovada unui om duhovnicesc, dovada unui ostaº adevãrat al lui Hristos.

5 - Dumnezeu va aduce odatã vremea ca ºi în toate confesiunile creºtine sã se trezeascã vie ºi înaltãconºtiinþa Evangheliei Sale, cum era în vremea primilor creºtini.

Dupã atîtea secole de somn evanghelic, Duhul Sfînt va sufla peste toate aceste vãi pline de oase moarte ºile va ridica o mare oºtire (Ezec. 37, 1-11).

6 - Trebuie mãcar la sfîrºitul vremilor sã se petreacã în creºtinism, prin puterea lui Hristos ºi LucrareaDuhului Sfînt, fenomenul fericit al revelaþiei generale. Trezirea din somnul uscat al conºtiinþei ºi al împrãºtierilorde veacuri.

7 - Atunci se vor dãrîma schelãriile, se va înlãtura molozul, vor fi arse gunoaiele ºi va fi pregãtit templulcel nou ºi viu al lui Hristos pentru recepþia finalã.

8 - Pînã atunci însã toþi cei în care s-a trezit aceastã conºtiinþã trebuie sã lucrãm ºi sã luptãm împreunã sprea trezi pe toþi cei din jurul nostru ºi a-i ajuta sã-ºi formeze ºi sã-ºi creascã tot mai frumos aceastã conºtiinþã aviitorului unic ºi veºnic.

9 - Avem ºi noi ºi trebuie sã avem o conºtiinþã deplin formatã a apartenenþei noastre, a Oastei Domnului,la Lucrarea Evangheliei în care ne-am înrolat prin naºterea din nou - ºi trebuie ca fiecare dintre noi sã-ºidesãvîrºeascã aceastã conºtiinþã ºi sã se comporte în totul potrivit ei, - în cuvinte, în atitudine, în toate faptelenoastre zilnice.

10 - Conºtiinþa colectivitãþii noastre evanghelice trebuie sã determine toatã orientarea ºi activitatea noastrã.Sã depãºim - cum s-ar zice stadiul egoist al proprietãþii ºi intereselor, iubind, trecînd la nivelul înalt, altruist ºisuperior al pãrtãºiei, al intereselor ºi proprietãþii noastre frãþeºti, în specificul divin al marii Evanghelii în carene-a încadrat Hristos, Domnul nostru.

11 - Noul timp ºi noul nivel duhovnicesc din ce în ce mai larg, mai înalt ºi mai luminos, trebuie sã ne impunãatît nouã cît ºi tuturor creºtinilor din lumea întreagã, conºtiinþa misiunii noastre împreunate ºi a cerescului nivelpe care sã-l atingem în trãirea ei.

12 - Toate schelãriile confesionaliste ºi toþi profitorii conservatoriºti trebuie depãºiþi. Biserica cea nouã ºivie trebuie sã spargã tavanele joase ºi negre care îi opresc creºterea ºi-i închircesc mãdularele - înãlþîndu-sedintre toate acestea ºi peste ele spre unitatea ºi frumuseþea realizãrii totale în Hristos.

13 - Duhul Sfînt va face aceastã divinã înviere ºi transformare în toate sectoarele zonei evanghelice. Aceastãfericitã luminã ridicã tot mai multe forþe de pretutindeni, tinzînd spre acel fericit timp al unei singure turme ºiunui Singur Pãstor.

14 - Frãmîntãrile deocamdatã prea sterile pentru ajungerea la marea unitate creºtinã, merg atît de încetfiindcã acolo încã sînt mulþi oameni prea fireºti, prea egoiºti, prea limitaþi.

15 - Dar Dumnezeu îi va înlocui ori pe ei ori mentalitatea lor a tuturor ºi atunci izbãviþi de sub putereaformalismului uscat ºi mort - se vor îmbrãþiºa în lumina Primãverii ºi Primenirii Veºnice.

16 - De aceea frumoasa conºtiinþã de grup, de colectiv creator este de cea mai mare însemnãtate pentru noi.Marele Ideal Evanghelic al Mîntuitorului nostru ºi apropierea vremii ne obligã pe toþi la asta.

Hristos Domnul nostru ne va ferici dacã vom face aºa - sau ne va osîndi dacã nu vom face.

17 - Trebuie ca toþi fiii lui Dumnezeu sã depãºim hotãrîþi ºi binevoitori stadiul ºi ispitele oricãror intereseºi lupte dintre noi, interne ºi externe... Toate acestea bîntuie de secole toate asociaþiile omeneºti ºi aratã nivelulcel mai jos ºi mai josnic, cu toate laudele lor de culturã ºi civilizaþie.

18 - Mîncãtoria, gelozia ºi egoismul sînt lepra ºi rugina care îi macinã ºi otrãvesc pe toþi oamenii lumeºti,cît ºi toate înjghebãrile lor, chiar ºi ale celor mai înaintaþi ºi mai capabili.

19 - Ce lupte sînt între scriitori, între artiºti, între oamenii de ºtiinþã, între marii ºefi ºi între toþi cei înãlþaþiîn scaunele lumii! Ce urã ºi rivalitate îi rod. Nici un ideal lumesc nu-i în mãsurã sã-i uneascã, mãcar pe doi inºi- fãcîndu-i sã colaboreze.

20 - N-au fost nici mãcar doi oameni de geniu care sã-ºi fi unit total ºi definitiv eforturile lor creatoare, sprea da astfel împreunã mult mai mult de cum a dat separat fiecare.

Fiindcã nici unii nu s-au putut ridica pînã la contopirea în marea ºi divina conºtiinþã a lui Hristos.

15 - Unde sînt doi

1 - Dacã unde sînt doi puterea creºte cînd este vorba de mîini ori de umeri - atunci acelaºi lucru se petreceºi unde sînt mai multe creiere ºi mai multe inimi.

2 - Dar în nici un sector al vieþii lumeºti nu s-a putut face niciodatã cu adevãrat o contopire deplinã ºidurabilã mãcar între doi creatori mari. Ori între doi împãraþi puternici, ori între douã forþe uriaºe.

Acest lucru numai Hristos îl poate face. ªi numai El îl va ºi face, la vremea Lui.

3 - Numai Duhul lui Hristos a putut ºi va putea face ca acei doi sã se contopeascã într-unul, fiecare cãutîndmai întîi folosul lui Dumnezeu, apoi folosul celuilalt - ºi numai în urmã, - sau nici în urmã - folosul sãu personal.

4 - Dacã tindem spre frumosul ideal al unitãþii în Hristos nu numai cã trebuie sã ne realizãm pe noi înºineîn fiecare fel ºi în fiecare zi, spre a ajunge cît mai curînd la acel nivel sfînt - ci trebuie sã luptãm cu oriceinfluenþã strãinã care ar diminua ºi ar deteriora elanul nostru frumos.

5 - Cînd ne este treazã ºi vie conºtiinþa specificului nostru biblic, atunci îndatã vedem ºi cunoaºtem nu numaiceea ce este curat ºi sãnãtos al nostru în Hristos, - dar ºi ceea ce este îndoielnic ºi strãin, pãgubitor ºi chiarprimejdios pentru noi.

6 - Sã ni se formeze tot mai înalt conºtiinþa lui Hristos în noi, fãrã de care nu vom putea crea nimic devaloare ºi de duratã, cu adevãrat folositor lui Dumnezeu ºi lumii.

7 - Sã fiþi! - apoi sã faceþi! Aceasta este prima condiþie pusã de Domnul nostru fiecãruia dintre cei ce L-auurmat ori vrea sã-L urmeze de la cel dintîi pas...

8 - Cei care sînt preocupaþi numai de a face înainte de a fi, ajung niºte îngîmfaþi, prefãcuþi ºi rãufãcãtori aiLucrãrii lui Dumnezeu, cum au fost atît de mulþi de-a lungul istoriei ei.

9 - Trebuie mereu sã amintim cã ni se cer neapãrat cele patru condiþii fãrã de care nu poþi realiza niciunirea cu Hristos nici unirea cu semenii ºi anume: sã muncim cel mai mult, sã ne rugãm cel mai mult, sã iubimcel mai mult ºi sã suferim cel mai mult.

10 - Toþi marii creatori ºi toate marile creaþii, au cunoscut ºi au realizat aceste condiþii - ºi pe cele douã dinurmã poate cã în primul rînd.

11 - ªi noi la fel, numai în mãsura în care le vom primi pe acestea ºi le vom experimenta din plin, vom puteacrea ºi pãstra în primul rînd unitatea dintre noi, apoi din pãrtãºia fierbinte a acestei unitãþi, - vom realiza cevade o frumuseþe încã nevãzutã.

12 - Oricine fuge de aceste patru condiþii, oricît talent ar avea el, va fi un mic sau un nimic în tot ce doreºtesã facã fãrã ele. Oricît de mare s-ar crede ºi oricît de multe cunoºtinþe ar avea.

13 - Cei ce vreau sã devinã scriitori, trebuie sã citeascã mult, sã asculte mult, sã mediteze mult, mai ales îndomeniul în care se simt atraºi. Dar nu pentru a-i imita ori plagia pe alþii, ci pentru a-ºi forma idei, vocabular,mijloace de lucru, cît mai desãvîrºite ºi originale.

14 - De la marii înaintaºi ºi creatori, totdeauna vom avea de învãþat oricare dintre noi, dar în primul rînd dela Marele Creator ºi de la Minunatele Sale creaþii.

15 - Dar singurã conºtiinþa noastrã, formatã pe dimensiunile specificului nostru evanghelic, ne dã mãsuracorectã ºi ne înseamnã limita pînã unde sã mergem ºi de unde nu mai avem voie...

16 - Cîntarea sfîntã este o trãsãturã, o parte importantã a vieþii noastre sufleteºti. Totuºi ea nu este singura.Viaþa cu Hristos mai are o mulþime de cerinþe ºi de haruri pentru noi. Toate acestea ni le aratã ºi ni le alege numaiDuhul Sfînt prin conºtiinþa noastrã luminatã de El ºi de specificul nostru evanghelic.

17 - Întrecerea noastrã nu trebuie sã fie stimulatã de nimic egoist ºi individual, ci numai de simþãmîntulfericit cã aparþinem unui grup sfînt ºi muncim pentru un scop sfînt, care este al tuturor în Hristos.

18 - Gusturile atît cele frãþeºti cît ºi cele duhovniceºti la fiecare dintre noi din naºtere sînt diferite. Unuiaîi place una, altuia îi place alta. Oamenii egoiºti ºi fireºti nu renunþã ºi nu-ºi corecteazã gusturile acestea dedragul nimãnui. Unii nici de dragul familiei sale, trãind în veºnice certuri ºi ciocniri din cauza asta.

19 - Dar omul duhovnicesc formîndu-ºi gusturile sale dupã specificul hranei frãþeºti, ori al vieþii de adunare- ajunge sã aibã pe totdeauna ºi în totul acelaºi fel de vorbire, de gîndire, de umblare ºi de simþire care îl faceun singur suflet ºi un singur efort cu tot grupul sãu.

20 - La aceastã stare trebuie sã ajungem cu toþii. Cu cît ajungem mai repede ºi mai deplin fiecare, cu atîtavom grãbi venirea Împãrãþiei lui Dumnezeu, care trebuie sã ajungã ºi pe pãmînt precum este în cer.

ªi fiecare vom avea un loc acolo potrivit zonei pînã la care am ajuns în devenirea aceasta. Cei care nu s-au strãduit sã devinã, vor rãmîne afarã din ea

(Matei 11, 12; Ioan 3, 3-5). Te rugãm Doamne Isuse, ajutã-ne sã ajungem cu toþii în Împãrãþia Ta. Amin.

16 - Regionalismul ºi rivalismul

1 - Regionalismul ºi rivalismul trebuie sã disparã pe veci dintre toþi copiii lui Dumnezeu din orice confesiunear face ei parte. Acestea sînt douã prãpãstii în care se zbat de veacuri cei mai vechi, ca ºi cei mai noi ziºi creºtini.

2 - Oricine a alunecat în aceste prãpãstii, sã se trezeascã îngrozit ºi sã se salveze neîntîrziat din ele, fiindcãacestea sînt zonele satanei, anticamera gheenei.

3 - Regionalismul este o îngustime, rivalismul este o crimã. Una ducînd la alta - amîndouã duc la iad, cãciprima face discriminare între fraþi, iar a doua otrãveºte orice dragoste ºi colaborare în Hristos.

4 - Trebuie sã formãm indivizi desãvîrºiþi, creatori desãvîrºiþi, credincioºi desãvîrºiþi. Dar aceasta încã nu-ide-ajuns. ªi lumea are aºa ceva.

Ci noi trebuie sã facem mai mult. Sã facem saltul spre o conºtiinþã mai înaltã, sã ajungem la conºtiinþa degrup.

5 - Trebuie sã ajungem la o contopire a conºtiinþelor individuale, a gusturilor individuale, a eforturilorindividuale, pentru a deveni cu toþii o conºtiinþã mare, unicã ºi sfîntã.

6 - Cînd ajunge sã se formeze undeva aceastã conºtiinþã, ea este cea mai înaltã, mai creatoare ºi mai divinãdintre toate... Este cea pentru care S-a rugat Mîntuitorul în cea mai sfîntã ºi mai din urmã petrecere cu ai Sãi:ca toþi sã fie una.

7 - Numai din aceastã stare ucenicii Domnului puteau fi în mãsurã sã împlineascã mîntuitoarea, eterna operãpentru care fuseserã chemaþi, aleºi ºi pregãtiþi (Ioan 17, 21).

ªi numai din aceastã stare vom putea fi ºi noi gãsiþi cu adevãrat vrednici de încredere ºi puºi în slujba Lui(1 Tes. 2, 4).

8 - De aceastã condiþie a ucenicilor lui Hristos depindea credinþa ºi mîntuirea lumii, adicã venirea Împãrãþieilui Dumnezeu ºi împlinirea planului divin. Ei au realizat între ei ºi între toþi cei ce i-au urmat o conºtiinþãeliberatã de orice regionalism ºi de orice rivalitãþi.

9 - Cît de una erau toþi credincioºii dintîi, între ei, din orice regiune, din orice seminþie ºi din orice categoriear fi fãcut parte.

Hristos Isus Domnul nostru anuleazã toate aceste deosebiri dintre ai Lui.

10 - Oricine agitã ºi cultivã sub orice formã deosebiri ºi bãnuieli printre credincioºii lui Dumnezeu - esteun lucrãtor rãu ºi o unealtã vrãjmaºã. Domnul Isus a venit sã nimiceascã aceste deosebiri - ºi prin cunoaºtereaSa le-a ºi nimicit pentru cei ce Îl cunosc ºi Îl iubesc pe El.

11 - Nici o lucrare cu adevãrat a lui Dumnezeu n-a dat faliment niciodatã. Au dat faliment însã acei indiviziºi grupãri care îºi calcã legãmîntul iniþial cu Hristos.

Aceºtia pierd totdeauna, dar El nu pierde.

12 - Dacã unii fug din faþa sarcinilor ºi luptelor Domnului, El îi ridicã pe alþii care sã preia steagul ºi soliacelor laºi ºi fricoºi.

13 - Dacã unii cad biruitori în lupta pentru Adevãrul Evangheliei Sale, ori se sfîrºesc în suferinþe ºi martiriu,- are grijã Duhul Sfînt sã afle pe alþii care sã ducã plugul ori steagul Lui mai departe. ªi uneori mai frumos.

14 - Cei ce vin încep sã ia din mers cadenþa ºi alinierea cu Oastea lui Dumnezeu, înlocuind cu tot mai marisperanþe pe cei care pleacã ori nu mai pot þine pasul cu mersul puternic al mereu mai tinerei lucrãri a lui Hristos.

15 - E o revãrsare de bucurie sfîntã sã vezi cum tinereþea Oºtirii Domnului, plinã de un elan înalt se avîntãcu curaj în toate direcþiile de muncã ºi luptã evanghelicã ºi misionarã.

16 - Schimbul cel nou preia astfel cu mai mare putere uneltele sfinte din mîinile celor ce obosiþi de trudaºi lupta lungã ºi asprã se pregãtesc de odihnã.

17 - Lucrãrilor vechi - li se alãturã altele mereu noi, fiindcã adevãrata bisericã fiind Lucrarea vie a DuhuluiSfînt, iar puterea creatoare a Lui lucrînd în ea, nu înceteazã ºi nu se uscã niciodatã.

18 - Domnul κi revarsã toate binecuvîntãrile Sale peste cei care poartã greul ºi frumosul Lui Steag. El faceprin harul Sãu ca mîinile care apasã pe plugul Sãu sã nu oboseascã, iar cei care seamãnã sã nu înceteze.

19 - Cu cît au ºtiut sã asculte mai bine pînã acum, cu atîta vor ºti mai bine sã vorbeascã. ªi cu cît au ºtiutsã adune mai mult, cu atîta au acum ce sã dea ºi ei altora.

20 - Toþi cei ce au scãpat demult de regionalism ºi de rivalism - strãlucesc nespus de frumos. E atît defrumos sã vezi cum preiau fericit unii de la alþii acelaºi mesaj sfînt, mai adãugîndu-i fiecare o nouã frumuseþeºi o altã nuanþã inspiratã, iar la sfîrºitul cuvîntului, sufletelor nu le mai rãmîne decît sã-l primeascã... ªi îl primescca pe o pîine caldã ºi albã, rumenã ºi gustoasã.

Aºa se intrã în Împãrãþia lui Dumnezeu. Amin.

17 - Lucrarea Duhului Sfînt

1 - Toþi cei care au primit personal prin credinþã la naºterea lor din nou, spãlarea Sîngelui CruciiMîntuitorului Hristos ºi au fost pecetluiþi cu harul Sfîntului Duh, ajung sã aibã acelaºi fel de a gîndi, de a credeºi de a vorbi la fel. Hristos fiind Unul în toþi, îi face pe toþi la fel.

2 - Dovadã cã aceºtia toþi sînt cãlãuziþi de Duhul Sfînt este în primul rînd cã între ei au încetat pe totdeaunaorice pãreri ºi vorbiri contradictorii ºi orice bãnuieli rele.

O fericitã încredere ºi iubire au cu toþii între ei - ºi în aceastã atmosferã sfîntã parcã toate gurile sînt osingurã gurã ºi toate cugetele un singur cuget pentru cã toate inimile lor sînt o singurã inimã în Hristos.

3 - Cînd o dragoste fierbinte aprinde Dumnezeu în ai Lui, ea arde la fel de frumos în inimile tuturor, iarrîndurile ºi roadele lor cresc tot mai plãcute înaintea lui Dumnezeu.

Atunci ni se pare nespus de mult de la o întîlnire frãþeascã pînã la alta. De la o nuntã pînã la alta. De la osãrbãtoare pînã la alta.

4 - Dacã în lumea asta existã atîta întrecere ºi exerciþiu pentru o cununã veºtedã ori un premiu trecãtor - oarenoi pentru o cununã netrecãtoare ºi pentru un premiu veºnic, nu trebuie sã facem nespus mai mult ca ei?

5 - Acolo unde se face ºi se continuã o adevãratã lucrare a Duhului Sfînt, pe toate feþele se vede voioºia,curãþia, încrederea, bucuria ºi lumina lui Hristos.

Orice umbrã peste acestea, este o întristare pentru toþi.

6 - Între cei ce alcãtuiesc un trup în Hristos dispare orice rãcealã, stingherealã ºi izolare, ei devenindfamiliari, bucuroºi, apropiaþi fiecare faþã de fiecare ca niºte mãdulare felurite dar ale aceluiaºi trup.

7 - Fiecare frate ori sorã, bãtrîni sau tineri, îºi simte tot mai puternicã rãspunderea personalã pentru cauzalui Hristos ºi pentru aportul sãu atît calitativ cît ºi cantitativ la reuºita cît mai minunatã ºi mai grabnicã a acesteicauze.

8 - Orice stare a noastrã împreunã este fãcutã în prezenþa lui Hristos, Domnul nostru ºi în Numele luiDumnezeu Tatãl, - care stã în mijlocul nostru ca un Stãpîn ºi ca un Model.

Tot ce facem va fi în faþa Lui ºi spre slava Sa, ca o sãrbãtoare, ca o primãvarã.

9 - Sãrbãtoarea ºi primãvara înseamnã tinereþe, poezie ºi cîntare. În zile ca acestea trebuie sã ne înãlþãminimile ºi frunþile noastre spre aceste trei mari comori ale vieþii.

10 - Pentru istoria omenirii - ca ºi pentru istoria fiecãruia dintre noi, aceste trei mari valori: tinereþea, poeziaºi cîntarea, rãmîn unice ºi eterne. Numai cînd le trãim sau cînd ne reîntoarcem la ele - ºi numai cît rãmînem înele - sîntem cu adevãrat fericiþi.

11 - Pentru noi aceste trei valori sînt adevãrate ºi sfinte, numai în Hristos. În El le-am gãsit fericiþi de primadatã. ªi în El le regãsim ori de cîte ori le pierdem ºi le cãutãm iarãºi.

12 - Pe lumea aceasta sînt multe valori adevãrate, dar sînt ºi multe false. Cele adevãrate sînt cele permanente.Cele false sînt cele trecãtoare.

Adevãrata fericire o dau ºi o asigurã numai cele permanente.

13 - Cei ce L-au primit pe Hristos ca Mîntuitor al lor, vor cunoaºte aceste valori, fiindcã odatã cu El ei le-auprimit în viaþa ºi în inima lor ºi pe acestea, în forma cea mai înaltã ºi mai permanentã.

14 - Aceste comori primite de noi în cel mai fericit fel ºi în cea mai nemuritoare formã, sînt avuþiile pe carenici furii, nici rugina, nici molia nu le poate nimici.

15 - Numai o bancã puternicã poate acoperi în aur banii sãi de hîrtie. ªi numai o împãrãþie neclintitã poategaranta valorile sale.

Împãrãþia lui Hristos nu se clatinã niciodatã ºi Banca lui Dumnezeu nu sãrãceºte niciodatã. De aceea valorileei rãmîn permanente la cea mai înaltã stabilitate ºi preþ.

16 - Domnul nostru Isus Hristos, este neschimbat. El este Acelaºi, ieri, azi ºi în veci. Tinereþea Sa, poeziaSa ºi cîntarea Sa sînt ca ºi El.

Noi am aflat toate aceste minuni eterne numai în El ºi deodatã cu El.

17 - Viaþa cu Hristos este o primãvarã ºi o tinereþe veºnicã. O sãrbãtoare ºi o cîntare veºnicã. ªi noi de aceeasîntem fericiþi pentru cã le-am aflat ºi ni le-am însuºit pe acestea.

18 - Lumea le promite, dar ea ne minte cãci ea nu le are ºi deci nu le poate da. Ci lumea le are ºi le dã numaipe cele false, care pier, care mint, care înºalã, care ucid.

19 - Unde vã este azi tinereþea pe care v-a promis-o ieri lumea? Ori unde va fi mîine cea pe care v-o promiteazi?

Cei tineri ieri, sînteþi azi un putregai. Cei tineri azi veþi fi mîine aºa, niºte putregaiuri muribunde, atîttrupeºte cît ºi sufleteºte.

20 - Numai în Hristos existã o tinereþe veºnicã, o sãrbãtoare fericitã, o poezie frumoasã, o cîntare divinã,prin lucrarea nemuritoare a Duhului Sfînt.

Ferice de toþi cei care au ajuns sã le aibã în Isus. Amin.

18 - Unde este poezia?

1 - Unde este poezia pe care v-o oferã lumea astãzi vouã celor ce cãutaþi în ea iubirea, frumosul, adevãrul,sublimul?

Iatã ce pleavã ºi nisip vã oferã lumea ºi arta ei sub numele divin al poeziei!

2 - Ce este poezia lumeascã? O îngãimare de cuvinte fãrã ºir ºi fãrã sens, fãrã noimã ºi fãrã valoare. Dacãcel ce le-a compus nu le-ar citi din carte ci le-ar auzi vorbindu-le singur, v-aþi face trei cruci ºi v-aþi ruga cu milãpentru el ca pentru unul care ºi-a pierdut mintea.

3 - Unde este cîntarea pe care o oferã lumea - ºi ce este ea? Oare nu niºte þipete, niºte urlete, niºte zbiereteºi gemete, ca ale nenorociþilor din balamuc în ceasurile lor de crize? Ori ca ale fiarelor în cuºcã, ori ca ademonilor în iad!...

4 - Iar dansurile lumeºti au devenit ca niºte trînteli, niºte strîmbãturi ºi zvîrcoliri, ca ale unor bolnavi deepilepsie în stãrile lor cele mai respingãtoare!

Astea sînt tot ce poate da lumea. Iatã valorile ei!

5 - Valorile lui Hristos însã nu se cunosc numai dupã strãlucirea lor de moment sau dupã durata lor în timp,ci mai ales dupã folosul profund atît sufletesc cît ºi trupesc ce-l aduc ºi îl lasã celor ce le cautã ºi le dobîndesc.

Ce aur dã Hristos la fiii Sãi! ªi ce otravã dã lumea la ai ei!

6 - Primãvara înseamnã naºterea din nou, rãsãrirea seminþei. Nimic nu rãsare, nu creºte ºi nu se dezvoltã fãrãînceputul naºterii din nou. Aceasta este scînteia din care va rãsãri ºi se va înãlþa inspiraþia mîntuirii.

7 - Cîntarea ºi poezia sînt apoi creºterea ºi înãlþarea, conducînd maturizarea spre coacere ºi apoi spre cules. Aceste cicluri trebuie sã se urmeze neapãrat fiecare la vremea ºi cu scopul sãu, dupã ciclurile veºnice...

8 - Iatã ciclurile veºnice: Pãmîntul, ploaia, soarelenaºterea, învierea, slavaTinereþea, poezia, cîntareaPrimãvara, Vara, Toamna- sau invers. E tot una.

9 - Primãvara preþuieºte cel mai mult, cãci dacã semãnatul ºi rãsãritul este bun, - atunci bune sînt toate. Totuldepinde de acestea dacã sînt fãcute bine ºi la timp, temelia este pusã bine, iar lucrarea se poate desfãºura frumos.

10 - Zilele dintre semãnat ºi rodire, sînt zilele de creºtere. Timpul acesta este cel determinant în oricerecoltã! Cele ºapte sãptãmîni de la Paºti pînã la Rusalii sînt hotãrîtoare pentru toatã recolta anului. Dacã în acestezile colaboreazã bine munca cu rugãciunea ºi pãmîntul cu soarele ºi ploaia - atunci totul va fi fericit.

11 - Zilele cu soarele în creºtere spre solstiþiu înseamnã datoria ºi munca noastrã spre o creºtere ºi maturizarecontinuã. Toatã natura vãzutã în aceste zile luptã ºi munceºte cu toate puterile ei sã rãscumpere bine orice clipãdin acest timp unic, - ne este nouã o pildã ºi un îndemn ca sã facem ºi noi la fel.

12 - Timpul nostru cel de acum, este poate unic. Posibilitãþile noastre de a creºte ºi de a ne maturiza pentruun rod cît mai frumos ºi promiþãtor, este acum hotãrîtor poate pentru toatã viaþa ºi veºnicia noastrã.

13 - Ce harnic este pãmîntul în vremea lui de primãvarã. El lucreazã acum zi ºi noapte pentru a fi gata latimp cu lucrul sãu. Cum se deschide el spre soare, cum îºi întinde braþele dupã ploaie, cum îºi umflã sînul pentrufertilizare ºi rodire!...

14 - O, de-am face ºi noi la fel dupã Hristos - Soarele vieþii, dupã Duhul Sfînt - ploaia bine cunoscutã, dupãPuterea Tatãlui ceresc pentru un rod cît mai bogat ºi mai dulce!...

15 - Nu trebuie sã pierdem acum nici o secundã în ce priveºte munca ºi rãspunderea noastrã duhovniceascã. Ce putem face acum, s-ar putea sã nu mai putem face niciodatã!

16 - Planificaþi-vã bine pînã ºi secunda zilei ºi vieþii. Pot fi uneori secunde de un preþ veºnic pentru noi, înunele din cele mai însemnate probleme. Atunci o secundã mai devreme poate fi mîntuirea veºnicã, dupã cum osecundã mai tîrziu poate fi o moarte veºnicã.

17 - În Psalmul 90, cel cu numãrãtoarea anilor se spune ºi despre numãrãtoarea zilelor. Ca sã putem aveaani buni, trebuie sã avem zile bune, iar ca sã avem timp rãscumpãrat, trebuie sã avem clipe rãscumpãrate.

18 - Ca sã pot închega o casã frumoasã, trebuie sã pun frumos fiecare cãrãmidã din zidul ei. Una singurãpusã rãu sau dacã lipseºte, stricã ºi urîþeºte totul.

19 - Sã nu vã plîngeþi de furtuni, de încercãri ºi de suferinþe. ªi ele sînt necesare. Nu le urîþi, nu vãînfricoºaþi de ele, nu doriþi ºi nu luptaþi sã le ocoliþi, nici nu vã rugaþi sã nu vinã, - ci vã pregãtiþi sã le puteþibirui.

20 - Furtuna pentru arborii sãnãtoºi este o salvare cãci în furtuni rãdãcinile lor se adîncesc mai afund, undetotdeauna au umezealã ºi nu se uscã în vreme de secetã.

Suferinþele pentru un credincios viu sînt tot atît de necesare. Ele îi adîncesc viaþa în Hristos, îi dau sevã deinspiraþie ºi putere de rodire.

Doamne, Duhule Sfinte lucreazã în noi toþi cu tinereþea, cu poezia ºi cu cîntarea, cu aceste haruri cereºti dinTine. Amin.

19 - Duºmanii binefãcãtori

1 - Dacã noi umblãm în curãþie deplinã, în cinste ºi în vrednicie deplinã, noi n-avem atunci duºmanirãufãcãtori, ci numai binefãcãtori.

Întîi toate acþiunile lor Domnul le va schimba spre binele nostru. Iar apoi rãbdarea ºi nevinovãþia noastrãni-i va schimba în prieteni.

2 - Nu vã plîngeþi de duºmani dacã nu-i meritaþi ºi dacã nu vi-i faceþi singuri. Chiar uneltirile ºi învinuirile lor nedrepte în contra voastrã vã vor fi cele mai puternice motive de rugãciune,

de iubire ºi de inspiraþie.

3 - Cel mai potrivit ceas de rugãciune ºi cel mai puternic prilej de biruinþã - ni-l dã Domnul tocmai prinprezenþa ori ameninþarea unor duºmani pe care nu-i meritãm, - dar nu-i urîm.

4 - Un mare violonist credincios trebuia sã dea un concert greu. Cu cîteva clipe înainte, niºte vrãjmaºi i-aurupt cele trei corzi de la vioarã, lãsîndu-i numai una - coarda Mi.

Sala plinã îl aºtepta, iar el rugîndu-se ºi iertîndu-i a început sã cînte... tot concertul l-a cîntat pe o singurãcoardã. Toatã sala l-a aplaudat ca pe un uriaº al muzicii. Dumnezeu întorsese fapta vrãjmaºilor - spre binele sãu.Aºa ºtie sã lucreze Dumnezeu, schimbînd pe duºmanii noºtri în binefãcãtorii noºtri.

5 - Rãutatea vrãjmaºilor noºtri ne face uneori sã gãsim în noi puteri neobiºnuite ºi sã realizãm ceea ceniciodatã n-am fi fãcut altfel.

6 - Moise spunea odatã poporului eliberat: Nu eu v-am scos din robia Egiptului, ci rãutatea unui vrãjmaº carem-a ameninþat pe mine cu moartea, fãcîndu-mã sã fug în pustie. Dacã n-ar fi fost acela, eu n-aº fi fãcut nimicniciodatã.

7 - Poate cã ºi noi, fãrã vrãjmaºii care ne-au fãcut sã suferim ºi fãrã durerile din partea lor care ne-au fãcutsã plîngem ºi sã ne rugãm, n-am fi creat niciodatã nimic. Ori în nici un caz n-am fi creat fãrã acestea, ceea ceam creat cu ele.

8 - Diavolul care L-a urmãrit pe Mîntuitorul încã de la naºterea Sa ca sã-I facã rãu, - tocmai cînd se bucuracã poate sã-I facã rãul cel mai mare, îndemnînd pe Pilat ºi pe Caiafa sã-L rãstigneascã, chiar atunci I-a dat ocaziacelei mai mari biruinþe contra morþii ºi a lui satana.

9 - Aºa ºtie Dumnezeu sã scoatã binele din rãu, dreptatea din silnicie ºi biruinþa din înfrîngeri. ªi cu cît întunericul de la început este mai mare, cu atît lumina de la sfîrºit este mai strãlucitã. Ferice de cine

crede de la început!

10 - Duºmanul cel mai primejdios însã nu este cel ce vine dinafarã, ci cel ce vine dinãuntru. Care se prefaceprieten ºi frate ºi care se pretinde binevoitor, cînd umblã sã ne facã cel mai mare rãu.

Mîntuitorul nostru ne-a înºtiinþat stãruitor asupra acestui duºman (Matei 24, 5; 1 Tim. 4, 1).

11 - Sã rãmînem profund întemeiaþi pe învãþãtura ºi credinþa prin care de la început am primit prin legãmîntmîntuirea ºi harul Domnului Isus, cãci ºtim de la cine le-am primit.

Sã ne ferim de orice influenþã ispititoare, care vrea sã ne smulgã de pe temelia specificului nostru biblic.

12 - Diavolul lucreazã prin aceste oribile curente moderniste spre a degrada, înjosi ºi ucide orice credinþãadevãratã, orice viaþã sãnãtoasã, orice artã sfîntã.

13 - Lucrãrile noastre, adunãrile noastre, familiile ºi sufletele noastre sã ni le pãstrãm cu sfinþenie statornicãîn duhul ºi atmosfera dintîi. Nici sã nu ne ducem la alte convingeri - nici sã nu le primim pe ele sã vinã la noi.

Dacã ne pãstrãm noi credinþa de la început, ne va pãstra ºi ea pe noi pînã la sfîrºit.

14 - Cînd fiecare va învãþa pe fiul sãu credinþa întocmai cum l-a învãþat pe el tatãl sãu - atunci fiecare dintrenoi vom fi o nouã verigã, la acelaºi lanþ de aur care a început cu Hristos - ºi va sfîrºi cu El (Apoc. 1, 8).

15 - Sã ne punem pe muncã harnicã ºi serioasã cu toþii. Terenul Evangheliei este aºa de bun ºi sãmînþaCuvîntului este aºa de curatã, iar inimile oamenilor aºa de lipsite.

16 - Mina Bibliei este atît de adîncã ºi plinã numai de aur curat. Sã sãpãm mai afund ºi sã scoatem mai mult.Avem de unde ºi avem ce, numai sã vrem.

17 - De atitudinea celui ce vorbeºte depinde ºi atitudinea celui ce ascultã. Dacã vorbitorul este într-o stare înalt duhovniceascã, el va putea atrage ºi pe ascultãtorii sãi sã fie aºa.

18 - Seriozitatea ºi evlavia sînt semnele unui caracter nobil, al unui suflet înþelept, ale unei credinþeadevãrate.

Dar seriozitatea ºi evlavia sã nu ne însoþeascã numai la bisericã ori la adunare în faþa fraþilor - ci mai alesînafarã, între alþii.

19 - Slujirea lui Dumnezeu nu-i o hainã de paradã, sau o þinutã de ocazie, - ci este uniforma noastrãpermanentã oriunde am fi.

Cine poate fi într-un fel între cunoscuþi ºi în alt fel între necunoscuþi, este un fãþarnic ºi mincinos.

20 - Dacã în toate privinþele ºi în toate zilele ºi stãrile noastre vom cãuta sã fim curaþi în totul, Dumnezeune va face pînã la urmã prieteni ºi fraþi pe mulþi dintre vrãjmaºii noºtri - dupã cum este scris la Proverbe 16, 7.

Dumnezeule al Iubirii, Te rugãm ajutã-ne sã n-avem decît prieteni ºi fraþi. Amin.

20 - Seriozitatea ºi lipsa ei

1 - Seriozitatea este cea mai necesarã însuºire a unui credincios, dupã cum lipsa ei este cea mai marenenorocire pentru el.

Seriozitatea te poate înãlþa într-o clipã în ochii cuiva, iar lipsa ei îþi poate distruge într-o clipã tot ce ai clãditîn mulþi ani.

2 - Sã fim totdeauna serioºi, dar sã nu fim niciodatã þepeni ºi ursuzi. Sã fim comunicativi fãrã a deveniflecari. Sã fim binevoitori, fãrã a deveni mîndri.

Aceasta este felul de comportare al Domnului ºi a celor ai Lui.

3 - Întîlnirile noastre cu alþii ºi stãrile noastre cu ei trebuie sã fie în aºa fel încît sã contribuie la o continuãînãlþare a sufletelor ºi relaþiilor noastre.

Pentru aceasta rãspundem cu toþii ºi trebuie ca fiecare sã aducem între noi tot ce are mai bun, mai frumosºi mai cinstit în sufletul sãu.

4 - În felul acesta ne vom crea un mediu nou, atrãgãtor ºi fericit, care ne va apropia mereu tot mai multesuflete sincere, transformîndu-le ºi înnobilîndu-le fericit în Hristos.

5 - Numai în acest fel vom pregãti ºi vom grãbi venirea fericitã a mîntuirii patriei noastre, a familiei noastre- ºi în primul rînd a sufletului nostru.

6 - Oriunde este un suflet sincer care doreºte ºi luptã cu adevãrat pentru acest scop, chiar dacã la începutva fi numai el singur, - în curînd Dumnezeu îi va mai da unul, apoi altul ºi altul, - pînã vor fi o adunare mare.

7 - Dar bucuriile pe calea credinþei merg mereu împreunã cu suferinþele ºi izbînzile noastre în lupta sfîntãcresc deopotrivã cu riscurile pe care ni le asumãm pentru cucerirea lor.

8 - Satana ºi lumea, aceºti vrãjmaºi vãzuþi ºi nevãzuþi vor lupta pînã la sfîrºit ca sã împiedice ºi sãzãdãrniceascã orice lucrare bunã. ªi cu aceºti vrãjmaºi vom avea mereu de luptat atît fiecare cît ºi toþi.

Sã fim totdeauna treji ºi pregãtiþi.

9 - ªi cum rãul a atras în slujba lui aproape toate mijloacele ºi aproape pe toþi oamenii, Evanghelia luiHristos ºi credincioºii ei, vor fi tot mai strîmtoraþi ºi izgoniþi, pe mãsurã ce va creºte pãcatul ºi necredinþa.

10 - În vremile din urmã spune Cuvîntul lui Dumnezeu cã lupta dintre bine ºi rãu se va ascuþi tot mai mult.Din cauza urii împotriva lor: lumina, adevãrul ºi binele - vor fi stîrpite aproape de peste tot.

11 - Fiii lui Hristos vor fi atît de strîmtoraþi ºi chinuiþi precum era Hristos pe Cruce în ultimul ceas de luptãîmpotriva rãului.

Dar tocmai acel ceas a fost ultimul din zvîrcolirile ºarpelui ºi lupta s-a sfîrºit cu biruinþa definitivã a luiHristos.

12 - Mîntuitorul l-a biruit pe Golgota, dar satana este încã pe pãmînt. ªi deºi ºtie cã mai are doar puþinãvreme pînã va fi aruncat în adînc pe totdeauna, el luptã cu toatã rãutatea mai departe contra Evangheliei luiHristos, ispitind ºi chinuind pe credincioºii Sãi.

13 - Vine stãpînitorul lumii acesteia - spune Domnul ucenicilor Sãi în marea zi a luptei de pe Golgota... elnu are nimica în Mine, - dar va avea încã mult împotriva voastrã . .. Va face legi ucigaºe, va lua mãsurinimicitoare, va întrebuinþa metode fioroase, cu toatã ura lui ucigaºã.

14 - Dar voi sã nu uitaþi cã ºi în lupta asta contra voastrã, chiar cînd satana îºi va atinge culmea puterii,terorii ºi rãutãþii lui, venirea Mea îl va nimici doar cu suflarea gurii Mele ºi îl va prãpãdi pe el ºi toate sistemelelui doar cu arãtarea venirii Mele (2 Tes. 2, 8).

15 - Ce slab este totuºi satana ºi ce ºubrede se dovedesc pînã la urmã toate grozavele lui înjghebãri ºi urzeli.Puternicul nostru Biruitor ºi Dumnezeu le va spulbera pe veci doar cu o singurã suflare a gurii Sale - ºi împreunãcu ele ºi cu el, îi va spulbera ºi pe toþi cei ai lui.

Va fi de-ajuns primul fulger al venirii Sale (2 Tes. 1, 6-9).

16 - Ce pline de seriozitate cutremurãtoare sînt aceste profeþii - ºi ce aievea se vor împlini ele în curînd! Ferice de cei care le cred adînc ºi trãiesc potrivit lor!

17 - În vremea de acum lucrurile n-au ajuns chiar pînã la acel punct, dar ele îºi contureazã din ce în ce totmai clar, mergerea spre aceastã culme.

Dar noi vom fi pãziþi totdeauna de puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea spre care mergem (1 Petru1, 5).

18 - Urmînd cãlãuzirea Duhului Sfînt ºi ascultarea Cuvîntului Sãu, noi toþi fraþii ºi surorile legãmîntuluiceresc - trebuie sã lucrãm ºi sã ne rugãm cu toatã credinþa ºi îndrãzneala pentru grãbirea venirii Împãrãþiei luiHristos - ºi a nimicirii puterii pãcatului.

19 - Sã nu uitãm niciodatã cã Domnul nostru Isus este cu noi tocmai pentru a ne apãra ºi a ne izbãvi. ªi dupãcum El Însuºi a biruit în lupta Lui cea mare, ne va da aceeaºi biruinþã ºi nouã în luptele noastre cele mici.

20 - Sã privim cu cea mai mare seriozitate la toþi cei ce vin spre noi ºi la toþi cei de care ne despãrþim. În orice zi putem muri - noi sau ei. În orice noapte poate veni Domnul sau Judecata. Sã ne simþim o veºnicã

rãspundere faþã de orice pierdere sau rãscumpãrare a timpului ºi a sufletelor. Atunci vom cãpãta o inimã înþeleaptã (Psalm 90, 12). Amin.

21 - Riscul ºi izbînda

1 - Orice izbîndã îþi cere un risc pe mãsura ei, fiindcã totdeauna existã un vrãjmaº, ori o primejdie careameninþã.

2 - O izbîndã micã cere ºi un risc mic. Dar îl cere. O izbîndã mare nu se cîºtigã cu un risc mic ci cu unulmare. Dacã eºti gata sã-l primeºti ºi sã-l dai, nu totdeauna se întîmplã, dar totdeauna izbuteºti.

3 - Cînd lupta credinþei are de înfruntat vremuri grele, vrãjmaºi cruzi ºi legi criminale - atunci oricãrui fiual lui Dumnezeu i se cere un risc mare pentru credinþa sa.

Dacã este în stare sã accepte riscul, el face ceva. Dacã nu-i în stare, el nu va face nimic.

4 - Cu cît sîntem mai gata sã acceptãm orice risc în Numele Domnului ºi pentru El, cu atîta vom constatacã de cele mai multe ori Domnul cu atîta a îndepãrtat ameninþarea bãnuitã, poate chiar în ultima clipã. Ori omicºoreazã pînã la cea mai micã însemnãtate.

5 - Mare rãmîne însã totdeauna rãsplata acceptãrii riscului din prima clipã, chiar dacã nu s-a întîmplat nimic,fiindcã cel care a acceptat jertfa, va fi gata ºi s-o suporte, aºa cum va fi ea.

Iar Dumnezeul nostru va fi plin de mãrinimie cînd va rãsplãti astfel de dovezi de vitejie ºi curaj, la ostaºiiSãi devotaþi.

6 - Istoria Bisericii vii a lui Hristos este plinã de mari nume de sfinþi ºi de martiri, dupã cum este plin ºicerul lui Dumnezeu.

Dar nici unul dintre cei care au ajuns acolo n-a fost scutit de ameninþãri, de chinuri ºi de jertfe.

7 - Chinurile suferite au fost trecãtoare, dar rãsplata lor este veºnicã. În Împãrãþia lui Dumnezeu nu putem intra decît prin multe necazuri. Le acceptãm, - intrãm în ea - nu le

acceptãm - rãmînem afarã.

8 - Pe altarul lui Hristos se aduc multe jertfe, pentru cã sînt mulþi cei care s-au prefãcut ei înºiºi moarte ºijertfe sub acest altar. Jertfele deasupra rodesc numai prin cele dedesubt.

9 - Cele trei semne ale vieþii de jertfã sînt: întîi lepãdarea de sine, apoi curajul total, apoi sfinþenia totalã.Aceste trei semne au fost totdeauna dovada adevãraþilor trimeºi ºi ostaºi ai lui Hristos.

10 - Dar în vremile din urmã Mîntuitorul a spus cã vor veni mulþi în Numele Lui, dar nu vor avea acestesemne, ci vor fi niºte prefãcuþi ºi mincinoºi.

Dacã vreþi sã-i cunoaºteþi, uitaþi-vã la cît sînt în stare sã riºte, sã piardã ºi sã sufere pentru Dumnezeu.

11 - Dumnezeu trimite fiecãrui neam, un profet din însuºi acest neam, pentru ca solia adusã de el sã nu fieîmpiedicatã cu nimic. Dacã le-ar trimite un profet din alt neam, poate ar avea motiv de îndoialã ºi de respingere.

Cãci ºi Hristos, la ai Sãi a venit (Ioan 1, 11). De aceea nu vor avea nici o dezvinovãþire cei ce L-au respins.

12 - Fericite sînt neamurile care îºi recunosc ºi îºi primesc profeþii lor trimiºi la ei, preþuindu-i ºi urmîndu-i. Vai de cei care îi resping, îi batjocoresc ºi îi ucid!

13 - Adevãraþii profeþi au semnele lor, care sînt totdeauna semnele lui Hristos. Dovezile acestor semne sîntzguduitoare ºi unice, cu neputinþã de imitat, dar ºi de respins.

În recunoaºterea lor este o mîntuire - în negarea lor este o osîndã.

14 - Profeþi pregãtitori pot fi mulþi, dar profetul eliberator este numai unul. Semnele lui sînt: Cuvîntul clar, sufletul cald, curajul total, suferinþa demnã, moartea martiricã.

15 - Unele popoare ºi-au avut profetul lor - ºi dacã l-au ascultat, au fost binecuvîntate. Dacã nu l-au ascultatau fost nimicite... sau vor fi.

Un altul nu le-a mai fost trimis. ªi nici nu le va mai fi. Dumnezeu are pentru fiecare popor numai un singurmare adevãr. ªi numai un singur mare profet.

16 - Neamul nostru a avut ºi el destui profeþi pregãtitori - dar numai unul a fost un eliberator. Toþi ceidinaintea celui unic au cãutat sã se mîntuiascã doar pe ei înºiºi. Dar el i-a mîntuit pe mulþi ºi a cãutat sã-imîntuiascã pe toþi.

Acesta este semnul profetului unic.

17 - Toþi cei care am avut sau vom avea între noi sau înaintea noastrã un astfel de trimes ceresc peste caream vãzut, ori vom vedea clar semnele lui Hristos - trebuie sã-l urmãm, de la prima lui chemare, strãpunºi ca deun fulger de Cuvîntul Sãu: Vino dupã Mine!

18 - Chemarea lui este plinã de mici riscuri trecãtoare, dar este urmatã de o mare fãgãduinþã veºnicã: Veninddupã Mine veþi avea de întîmpinat lupte, bãtãi, foamete, închisori ºi poate moartea, - dar apoi veþi primi viaþaveºnicã.

19 - Cine le acceptã de la începutul legãmîntului cu Hristos, pe toate acestea, spunînd: Se meritã! - acelanu totdeauna le ºi aflã acestea pe calea vieþii. Dar totdeauna aflã cununa lor la sfîrºitul ei.

20 - Doamne ºi Dumnezeul nostru, Te rugãm dã-ne ochi curaþi cu care sã vedem finalul credinþei ºi inimacurajoasã cu care sã-l dobîndim.

Sã ne recunoaºtem profetul Tãu ºi sã ni-l urmãm. Amin.

22 - Literã ºi Duh

1 - Multe biruinþe a fãcut ºi face Lucrarea cea vie a Evangheliei lui Hristos, - dar una dintre cele maifrumoase, mai permanente dar ºi mai grele - este lupta ºi biruinþa duhului viu împotriva literei moarte.

2 - În biserica lui Hristos, aceastã luptã a început din clipa cînd s-a început instituþionalizarea credinþei...Pînã cînd intrarea ºi ieºirea erau libere, intra oricine voia sã trãiascã credinþa, dar rãmînea numai cel care o trãia.

3 - Cei ce trãiau credinþa erau smeriþi ºi nu cãutau locuri de frunte... Cei care n-o trãiau, dar nici nu voiausã plece, - au profitat de bunãtatea celorlalþi - ºi au pus stãpînire nedreaptã asupra lor pentru cîºtigul necurat dela ei.

Au interpretat legea în folosul pãcatului fãcînd-o literã ucigaºã a duhului, iar ei au devenit ucigaºi aidragostei duhovniceºti.

4 - Cuvîntul înþelepciunii spune cã toate lucrurile sînt într-o necontenitã ºi frãmîntatã rotaþie. Ce a fost vamai fi ºi ce s-a fãcut se va mai face ºi vine iarãºi înapoi ceea ce a trecut... Dar în locul rînduit pentru judecatãde multe ori domneºte nelegiuirea ºi în locul rînduit pentru dreptate domneºte nedreptatea (Ecles. 3,15-16).

5 - Aºa se întîmplã de cele mai multe ori cã acolo unde trebuie sã domneascã Duhul, se stãpîneºte litera ºiîn loc ca Lucrarea Evangheliei sã sporeascã spre viaþã, lucrarea literei o împinge spre moarte.

6 - Este o luptã continuã între fiii Duhului ºi între fiii literei, pe care satana, vrãjmaºul oricãrei lucrãri vii,îi împinge mereu ca pe niºte sloi de gheaþã oriunde se aprinde un foc viu, pentru a-l stinge ºi nimici.

7 - De-a lungul veacurilor, istoria a scris pe multe pagini ale ei cu mult sînge ºi multe lacrimi, numele multormartiri ai Duhului pe care cruzimea literei i-a ars pe ruguri, ori i-a rãstignit pe cruci.

8 - Oricine îºi cautã folosul sãu sau a tagmei sale în paguba Duhului Viu ºi Sfînt, ajunge un rob ºi un tiranîn slujba literei care ucide ºi arde întîi idei, apoi cãrþi, apoi oameni.

9 - Cu toate mijloacele cruzimii cu care a luptat mereu litera ucigaºã împotriva blîndeþii Duhului, - ea nuL-a biruit pe Duhul Cel viu ºi Lucrarea Evangheliei celei vii, ci ea trãieºte ºi rodeºte ºi azi, aducînd mereu totmai frumoase roade pentru Dumnezeu.

10 - Cît de nepãtrunse sînt cãile lui Dumnezeu ºi cît de tainice sînt lucrãrile Sale... Iatã El ar fi putut sãstîrpeascã încã de la început neghina din grîu, - dar a zis: Lãsaþi-o pînã la seceriº (Matei 13, 30).

11 - Domnul ar fi putut uºor sã nimiceascã prin puterea Sa ºi neghina literei din grîul Duhului, - dar El ºtiecã mulþi dintre cei prinºi acum în ispitã, vor fi izbãviþi pînã la urmã. ªi mulþi dintre cei care sînt acum neghinãneagrã, se vor preface prin Lucrarea Duhului în niºte grîu alb.

12 - La urmã însã, Domnul a promis cã mai înainte de seceriº El va trimite lucrãtorii Sãi ºi întîi va smulgeneghina, adicã va nimici toatã puterea de gheaþã ºi de intoleranþã a literei ucigaºe, iar apoi holda Duhului de viaþãcurãþitã ºi sfinþitã, va deveni moºtenirea cea veºnicã a lui Dumnezeu ºi patria fiilor Sãi izbãviþi.

13 - Uneori sînt vremuri binecuvîntate cînd biruie Duhul. Atunci vãi de oase moarte prind viaþã ºi acolo undeera înainte numai uscãciune, vezi înverzind lanuri ºi înflorind livezi.

14 - Dar îndatã dupã astfel de primãveri frumoase - vrãjmaºul stîrneºte din întuneric un alt vînt de gheaþãºi paznicii literei, alor muþi ºi îngroziþi de lumina ºi viaþa Duhului, încep sã se nãpusteascã plini de furie, ca niºtepãsãri de noapte sã stingã lumina ce s-a ivit.

15 - Lumina aceasta este cîmpul de bãtaie vãzut, - unde se înfruntã cele douã oºtiri de duhuri nevãzute...Oºtirile de viaþã ale Duhului ºi oºtirile de moarte ale literei.

16 - Lupta încã nu s-a sfîrºit. Atît cerul cît ºi iadul trimit mereu întãriri pe acest front necruþãtor. Dar încurînd, vremea acestor cerneri ºi alegeri pentru viaþã ori moarte, se va încheia. Cei care ºi-au ales una sau alta,vor rãmîne definitiv acolo unde vor fi aflaþi în momentul final.

17 - Din miile de neamuri, de cete ºi de instituþii din lume se contureazã numai aceste douã categorii deoameni care slujesc pe unul sau pe altul dintre aceste douã duhuri: pe cel al vieþii ori pe cel al morþii. Pe cel almersului înainte spre cer, ori pe cel al rãmînerii pe loc în pãcat.

18 - Locul cel mai frãmîntat de aceste lupte, este cel al Bisericii lui Hristos. Aici unde Duhul Sfînt ar vreasã ridice lucrãri vii, oameni vii, iniþiative creatoare ºi vii, - litera uscatã ºi moartã, leneºã ºi necruþãtoare, murdarãºi crudã - nu lasã. Îndatã ce vede ivindu-se undeva un mugur de viaþã, sare ºi-l zdrobeºte.

19 - De aceea toþi fiii adevãrului vor fi urîþi de fiii minciunii. Toþi luptãtorii Duhului, vor fi prigoniþi deaprozii literei ºi toþi mieii Evangheliei vor fi urmãriþi de lupii uscãciunilor formaliste.

20 - ªi pînã la venirea Domnului cînd toatã lucrarea diavolului va fi spulberatã pe vecii vecilor împreunãcu satana ºi cu toþi cei ce l-au sprijinit - aºa va fi.

Doamne Isuse, vino ºi restabileºte pe totdeauna Împãrãþia Duhului ºi biruinþa vieþii. Amin.

23 - Argumentul jertfei

1 - Nu existã un adevãr mai puternic, nu existã un reazem mai tare, nici un apãrãtor mai sigur al celuinevinovat, ca jertfa lui.

2 - Jertfa celui iubitor ºi nevinovat nu-l lasã niciodatã de ruºine în faþa nimãnui. Ea îi dã cinstea marilorîndrãzneli ºi siguranþa marilor biruinþe în cele mai istovitoare confruntãri ºi în faþa celor mai înverºunateîmpotriviri.

3 - Jertfa este cel mai puternic ºi mai convingãtor argument, din toate cele cu care luptã Adevãrul ºiDragostea pe pãmînt.

4 - Nu existã altã putere mai învingãtoare ºi alt argument mai convingãtor decît jertfa curatã, rãbdãtoare ºitãcutã pînã la capãt.

5 - Ea este cheia cea mai sigurã pentru orice zãvor, calea cea mai sigurã cãtre orice inimã, preþul cel maicurat pentru orice cauzã.

6 - Puterea adunatã din suferirea nedreptãþii rãbdatã cu o seninã ºi nobilã smerenie pentru o cauzã sfîntã eca un munte de ape adunate înapoia unei stavile de timp...

7 - Cînd acestui timp i-a sosit ridicarea stavilei, torentul se elibereazã ºi porneºte mãturînd gunoaie ºilimpezind albii - frumos dar mãreþ, hotãrît ºi demn, fãrã sã i se mai poatã împotrivi nimeni ºi nimic, - darimpunîndu-se tuturor.

8 - Ascultarea unei porunci Dumnezeieºti ºi ducerea unui mesaj divin pentru cunoaºterea unui adevãr ºiizbînda unei dreptãþi, este o datorie mai cutremurãtoare decît oricare cataclism.

9 - Glasul lui Dumnezeu trebuie sã-i fie aceluia cãruia îi vorbeºte, mai puternic decît orice trãsnet, maiporuncitor decît orice moarte ºi mai presus decît orice jertfã.

10 - Cînd eºti convins cã solia pe care o ai este unicã ºi adevãrul pe care trebuie sã-l aperi este divin - ºi cãamîndouã acestea, în momentul acela te au numai pe tine, - atunci trebuie sã nu mai gîndeºti absolut la nimicaltceva decît la aceasta.

11 - Atunci nu trebuie sã ai mai presus nimic altceva ca ascultarea totalã, curajoasã ºi grabnicã a acestui glasDumnezeiesc, cu orice preþ, cu orice jertfã.

12 - Atunci joci pe o carte unicã ºi mergi spre taurul cel mai mare cu coarnele cele mai puternice, care sepot ºi îmblînzi, dar pot ºi strãpunge.

13 - Dar cînd vezi cã acest taur puternic se îndreaptã încet dar ameninþãtor asupra lui Hristos ºi alor Lui,asupra familiei sufletului tãu, tu cautã sã-i ieºi prevãzãtor ºi hotãrît din timp, înaintea lui, gata pentru orice risc.

14 - Cînd trebuie o jertfã...

Cînd trebuie o jertfã, iubirea mea tãcutã, tu n-aºtepta ca alþii sã fie rãstigniþi - pãºeºte tu nainte ºi crucea ne-o sãrutã: tu ºtii c-am fost în lume la asta rînduiþi...

15 - Bizuit nu numai pe ajutorul care simþi cã þi-l dã puterea Mîntuitorului tãu Isus Hristos în Numele ºipentru Lucrarea cãruia ºtii cã eºti dator sã porneºti, ai curaj, porneºte!

16 - Din primul moment sã simþi cã nu mai poþi ºi cã nu trebuie sã mai angajezi pe nimeni decît pe tine.Porneºti la o înfruntare care poate sã dureze cine ºtie cît ºi pe parcursul cãreia poate sã se întîmple cine ºtie ce.Nu mai expune pe nimeni decît pe tine singur.

17 - Unii cînd au ajuns în faþa rãspunderii ºi jertfei s-au lepãdat cu fricã, ori s-au tîrît ruºinos ori s-au ascunscu laºitate, ori au trãdat cu mîrºãvie. Nu fi sigur decît pe Hristos ºi pe tine însuþi, atunci.

18 - Sã nu mai faci astfel de experienþe dureroase cu nimeni, - ia totul asupra ta însuþi pînã la sfîrºit. Merginumai cu Domnul în faþa tuturor. Dacã vei reuºi - se vor bucura cu toþii. Dacã nu, vei suferi mãcar numai tusingur.

19 - Dacã nu ºtii cînd se va sfîrºi drumul pe care îl începi, fã totul, folosind orice clipã ºi orice situaþie cîtmai bine pentru lucrul care trebuie sã-l faci. Orice moment ori prilej pierdut s-ar putea sã nu mai revinã.

20 - Doamne Dumnezeul Înþelepciunii, Te rugãm în momentul jertfei noastre, cînd acest argument estesingurul necesar, dã-ne toatã puterea de biruinþã, care sã ne aºeze ºi jertfa noastrã pentru Tine pe totdeauna prinvrednicia Jertfei Tale pentru noi. Amin.

24 - Fluviul ºi Oceanul

1 - Fiecare lucrare vie a Domnului Hristos este ca un izvor, apoi ca un rîu, apoi ca un fluviu - pînã ce ajungeîn El, Oceanul cel Mare care le adunã pe toate.

2 - Cît de însemnat lucru este pentru un izvor care þîºneºte ca sã devinã încã de la început o albie dreaptã,frumoasã ºi adîncã prin care sã se scurgã folositor ºi curat.

3 - Pentru cã fiecãrui izvor, încã de la începutul sãu i s-a rînduit o chemare, o slujbã, o muncã sfîntã pentrua uda, a înverzi ºi a face roditor locul de unde a izvorît ºi tot drumul ce i s-a rînduit pînã la vãrsarea lui finalã.

4 - Ce greu este totuºi sã þîºneascã un izvor viu undeva. Cîte frãmîntãri subterane, cîte lupte cu puteripotrivnice, cu stînci puternice, cu staturi suprapuse - pînã cînd primele unde þîºnesc la luminã, la libertate.

5 - Ce forþe puternice trebuie sã împingã din strãfunduri, pînã cînd aceste unde ies biruitoare ºi pornesc înfericita lor misiune vie ºi veºnicã.

Cursul liniºtit al undelor dinafarã, le vãd toþi. Dar lupta nevãzutã ale celor din adîncuri, numai Dumnezeuo ºtie.

6 - Aºa este ºi cu orice lucrare duhovniceascã þîºnitã de undeva. Trebuie sã fie niºte forþe puternice adunatede veacuri în strãfundul acelui loc, care lucrînd mereu, ajung odatã sã iasã la luminã într-un om creator, apoiîntr-o lucrare creatoare, cu un curs creator.

7 - Sfîntul Pavel spune despre el însuºi cã aduce cu sine din strãfundul originii sale tot ce au avut bun în eimoºii ºi strãmoºii sãi, cãci el zice: Mulþumesc Dumnezeului meu pe care-L slujesc din moºi strãmoºii mei...

Tot ce adunaserã bun în ei toþi înaintaºii sãi, se revãrsa acum cristalizat în afarã prin el... Apoi prin lucrareacare a început cu el...

8 - Desigur e mare lucru ca un izvor sã þîºneascã frumos ºi curat undeva, dar este un lucru poate ºi mai mareca acestui val de ape sã i se croiascã un drum tot aºa de frumos ºi de curat mai departe.

9 - Cãci multe izvoare care au þîºnit puternic undeva - dacã n-au avut un curs bun ºi statornic, s-au prefãcutîndatã, ori ceva mai tîrziu, în niºte bãltoace pline de murdãrii ºi broaºte. Ar fi fost mai bine sã nu fi fost deloc.

10 - Un profet binecuvîntat va face totdeauna o lucrare binecuvîntatã, conducînd spre un bun sfîrºit, acel bunînceput de la izvorul sãu.

11 - Profetul inspirat de Dumnezeu nu sparge numai crusta prin care sã þîºneascã izvorul pe care îl aduce,ci îi ºi croieºte drumul drept prin care sã curgã spre rodnicia cîmpiilor prin care va trece pînã la revãrsarea saîn Oceanul cu care s-ar contopi.

12 - Un rîu sãnãtos îºi are chiar de la izvor, numele sãu ºi specificul sãu. ªi peste tot pe unde trece el adunãîn albia lui apele mai mici ori mai mari pe care le întîlneºte - ºi care îndatã ce ajung în el, îºi lasã numele lor ºiîºi primesc numele lui. κi lasã cursul lor ºi iau cursul lui. κi lasã specificul lor ºi îºi însuºesc specificul lui.

13 - Iatã istoria Oastei Domnului, a acestui izvor viu ºi sfînt þîºnit din strãfundul conºtiinþei creºtine apãrinþilor noºtri, ºi din specificul curat al neamului nostru, ca singurul produs fericit al amînduror acestor valori.

14 - Profetul prin care Dumnezeu a adus din strãfundurile noastre cele mai curate, acest izvor aducãtor deviaþã nouã - nu numai cã l-a fãcut sã þîºneascã atît de viu, de curat ºi de frumos spãrgînd o crustã groasã deveacuri, - dar i-a ºi croit un drum tot aºa de nou ºi de fericit spre tot viitorul ei.

15 - Lucrarea evanghelicã a Oastei Domnului creºte mereu, ca un rîu viu ºi puternic. De peste toate dealurileºi munþii frumoºi ai patriei noastre duhovniceºti, sute ºi mii de rîuleþe se scurg fericite în albia ei, crescînd mereu.

16 - Ea le dã tuturor acestor noi ºuviþe de ape - frumosul ei nume ºi frumosul ei specific, fãcîndu-le sã devinãpricina unor tot mai mari înviorãri pentru toate þinuturile pe unde trece revãrsarea ei.

17 - Dumnezeul vieþii ºi puterii care a þîºnit-o ºi care i-a dat chiar de la izvorul ei Numele Lui Sfînt, - o vaface sã curgã ca un fluviu minunat, pînã ce se va revãrsa odatã în Oceanul Sãu Etern ºi Nemãrginit.

18 - Pînã atunci însã ea trebuie sã-ºi urmeze cursul ei rodnic ºi frumos stabilit de la izvor. Sã nu-ºi piardãnici numele nici specificul ºi nici direcþia, ci sã ducã frumos pînã în Oceanul Veºniciei toate izvoarele, pîraieleºi rîurile rînduite ºi încredinþate de Dumnezeu sã I le ducã ea.

19 - Cînd va fi ajunsã acolo, Oastea Domnului nu va mai avea nevoie nici de numele ei de azi, nici de luptaºi jertfa aceasta de acum, cãci atunci scopul ºi rostul ei se va fi împlinit.

20 - Pînã atunci însã noi ºi cei ce vor veni dupã noi trebuie sã-i pãstrãm cu toatã sfinþenia, atît numele cîtºi specificul ºi direcþia ei pînã la sfîrºit, fiindcã toate acestea sîntem noi. Ele sînt identitatea noastrã în Hristos- ºi identitatea Lui în noi. Amin.

25 - Prezentul ºi viitorul

1 - Prezentul nostru este atît de strîns legat de viitorul nostru ca ºi cursul unei ape de izvorul ei.

2 - O acþiune bunã poate fi zãdãrnicitã chiar de la început, atît de vrãjmaºii dinãuntrul ei cît ºi de ceidinafarã...

Dar dacã o acþiune bunã a fost pornitã din inspiraþia ºi voia lui Dumnezeu, ea nu va putea fi nimicitã de totniciodatã.

3 - Vrãjmaºii dinafara unei lucrãri bune, ori nevrednicii dinãuntrul ei, pot zãdãrnici pentru ei ºi pot întîrziapentru alþii, lucrarea ei mîntuitoare. Dar nu o va putea nimici de tot niciodatã.

4 - Prezentul nostru ne poate binecuvînta ori ne poate blestema viitorul nostru. Dar nu poate întîrzia orinimici gîndul lui Dumnezeu cu viitorul Lucrãrii Sale.

5 - Dacã Dumnezeu a început undeva o lucrare bunã, desigur cã viitorul ei este jumãtate în mîinile noastre,iar jumãtate în mîinile lui Dumnezeu.

Dacã noi lucrãm potrivit voii lui Dumnezeu, jumãtatea Lui binecuvînteazã ºi jumãtatea noastrã.

6 - Dar dacã noi nu mai lucrãm dupã planul ºi voia lui Hristos, jumãtatea noastrã împiedicã ºi jumãtatea Lui.

7 - ªi aceastã stare rea de lucruri poate sã dureze chiar generaþii întregi, întîrziind pentru mulþi viitorulfrumos care era rînduit sã vinã chiar ºi peste cei care acum trebuie sã-l mai aºtepte, cine ºtie cît.

8 - Dumnezeu fãgãduise lui Avraam ºi seminþiei sale o Þarã Fericitã pe care le-o rînduise - dar ajungerealor în ea depindea de partea lor. Depindea de ascultarea ºi trãirea lor în voia Lui.

9 - Dumnezeu putea sã-i ducã atunci imediat în ea, cu Iosif, cãci viitorul acesta era atunci atît de apropiatde ei.

Dar au ajuns numai dupã patru sute de ani cu Moise...

10 - Cei patru sute de ani n-au anulat promisiunea lui Dumnezeu, - dar au amînat-o, fiindcã partea lorîmpiedica partea lui Dumnezeu.

11 - Patru sute de ani acest popor îºi pierduse ºi numele. Toþi îi numeau niºte robi. κi pierduse ºi idealulºi identitatea... deveniserã o gloatã fãrã speranþã ºi fãrã viitor. Pentru cã nici unii dintre mai marii lor nu maiaveau nici cunoºtinþa Dumnezeului lor, nici conºtiinþa neamului.

12 - Dar cînd suferinþele întregului popor au întrecut pãcatele sale, Dumnezeu a adus omul prin care a adusizbãvirea.

13 - Omul acesta ales de Dumnezeu s-a substituit el însuºi întregului popor, luînd asupra sa toatã parteapoporului ca sã meargã el singur cu ea cãtre partea lui Dumnezeu. Fiindcã poporul nu mai putea atunci nimic.

14 - ªi Dumnezeu a primit colaborarea cu Moise - primind astfel prin el întregul Sãu popor ºi hotãrîndu-imîntuirea fãrã sã mai aibã de cerut nimic nimãnui.

Iatã cît de mult valoreazã un profet bun ºi încrezut lui Dumnezeu.

15 - Patru sute de ani pierduþi, mii ºi mii de suflete pierdute, mii ºi mii de jertfe zadarnice... Patru sute deani de suferinþã, de sudoare, de lacrimi ºi de sînge. Patru sute de ani pierduþi, care ar fi putut fi cîºtigaþi,binecuvîntaþi, fericiþi... Dar au fost zãdãrniciþi, fiindcã nu s-a aflat nici un profet, nimeni care sã zicã: Iatã-mã,vin sã fac voia Ta Dumnezeule...

16 - Poate cã totuºi în acest timp de patru sute de ani sã se mai fi ivit vreun profet în poporul Domnului -dar se vede cã acest popor nu l-a ascultat.

A trebuit ca suferinþa îndelungatã sã fi frãgezit sufletul întristat al poporului, ca sã poatã sã se moaie acumla Cuvîntul lui Dumnezeu ºi sã-L primeascã.

17 - Pentru cã atunci cînd pãcatul îndelungat întristeazã sufletul unui om ori al unui popor - se vede vã estenevoie tot atît de îndelungat ºi de o suferinþã care sã-l moaie ºi sã-l smereascã.

18 - Dumnezeul nostru nu renunþã niciodatã la mîntuirea noastrã, dar nedorind sã ne forþeze voinþa - întîrzieºi aºteaptã pînã cînd venim noi singuri, ca oaia rãtãcitã ºi neascultãtoare, la strunga salvatoare a ascultãrii.

19 - Fericit este profetul adevãrat care ascultã glasul Domnului ºi iese cu bucurie în întîmpinarea voii Sale.Dar ºi mai fericit poporul care recunoscîndu-ºi profetul adevãrat, se identificã cu el în ascultarea lui Dumnezeu.Drumul acestora fericit trece dintr-un prezent mare într-un viitor ºi mai mare.

20 - Doamne Dumnezeul neamului nostru ºi al pãrinþilor noºtri, deschide ochii întregului nostru popor sã-ºirecunoascã adevãratul profet ºi identificîndu-ºi întreagã fiinþa cu a lui, sã facã grabnic ºi fericit saltul mãreþ dinacest prezent ceþos - în viitorul plin de luminã pe care ni l-a vestit ºi ni l-ai pregãtit Tu. Amin.

26 - Cînd eºti dus...

1 - Cuvîntul Sfînt spune cã atunci cînd eºti dus în faþa celor mai mari din pricina Evangheliei, sã nu tegîndeºti mai dinainte ce vei rãspunde pentru apãrarea ta, fiindcã Duhul Sfînt îþi va inspira ce sã spui chiar înceasul acela (Luca 12. 11-12).

2 - Dacã ai harul sã fii dus astfel pentru Domnul ºi cauza Lui în faþa mai marilor lumii, trebuie totuºi sã fiifoarte conºtient nu numai de însemnãtatea momentului acestuia care poate fi unic pentru tine - ci ºi de datoriata faþã de cei înaintea cãrora eºti dus.

3 - Vorbeºte totdeauna la inspiraþia Duhului, dar pe un ton cuviincios, atent ºi frumos, dar hotãrît ºi curajos,clar ºi scurt, fiindcã dreptatea cauzei pentru care vorbeºti este sfîntã ºi momentul poate fi unic.

4 - Poate cã niciodatã pe acest pãmînt n-ai sã-i mai întîlneºti pe aceºti oameni, ci îi mai întîlneºti numai înfaþa Judecãþii lui Hristos. De aceea vezi acum ca atunci sã poþi sta liniºtit atît în faþa Lui cît ºi în faþa lor cu toatãdatoria ta împlinitã cutremurãtor, atît faþã de El cît ºi faþã de ei.

5 - De aceea de fiecare datã sã mergi în faþa oricui cu tot sufletul plin de pace ºi siguranþa Duhului Sfîntpentru cauza cãruia eºti dus acolo.

6 - Ai puternicã încredere în ajutorul prezenþei lui Hristos Domnul tãu, al cãrui Nume Îl porþi tu ºi OasteaLui în care eºti ºi tu. Fii demn de acest Nume ºi fii hotãrît sã te gãseascã Domnul vrednic de El mai ales acum.

7 - Tot timpul cît vei sta în faþa lor fii încredinþat de un puternic sprijin ceresc ºi de simþãmîntul sigur al uneimari biruinþe pe care o vei avea.

8 - În felul acesta vei sfîrºi toate bãtãliile ochilor ºi a discuþiilor, cu satisfacþia smeritã ºi recunoscãtoare aunei victorii sigure ºi totale. Cel ce este cu tine va fi net mai puternic, decît cel ce este cu ei.

9 - Un astfel de moment unic a fost în 15 iulie 1986, cînd fiind în Hunedoara mi s-a cerut chemarea printelefon direct din partea Congresului Statelor Unite, o declaraþie document pentru acordarea sau respingereaClauzei Naþiunii celei mai favorizate pentru România. Era cerutã special aceastã declaraþie, nouã, ca unora carese ºtia cît fusesem de prigoniþi pentru credinþa noastrã.

10 - Am dat atunci una dintre cele mai frumoase ºi puternice declaraþii favorabile care poate nu mai fuseserãdate þãrii noastre niciodatã în acest scop, susþinut cu cele mai miºcãtoare argumente.

ªi Domnul a fãcut ca în ultima clipã sã se întoarcã totul în chip fericit pentru noi.

11 - Ce ocazie uimitoare ne-a dat nouã atunci Dumnezeu spre a le dovedi atît mai marilor noºtri cît ºistrãinilor, felul în care ne-a transformat pe noi Hristos ºi cum ne-a învãþat El sã rãspundem noi cu bine la tot rãulcare ne-a fost fãcut nouã!...

Ce examen istoric! O, dacã nu s-ar uita niciodatã!...

12 - Cãci nu poþi explica altfel decît ca o minune a lui Dumnezeu, care a fãcut chiar în momentul cel maicritic, ca tocmai noi, cei mai neînsemnaþi cetãþeni ai acestei þãri sã putem pune cel mai necesar ºi mai hotãrîtorcuvînt, în cel mai înalt loc lumesc ºi în cea mai importantã problemã a þãrii.

Nu mai cunoaºtem un astfel de moment istoric!

13 - Sã ne rugãm neîncetat Dumnezeului nostru ca sã lucreze spre unitatea noastrã dinãuntru, tot aºa cumlucreazã spre folosul nostru dinafarã. ªi sã-i convingã pe fraþii noºtri mãcar cu cît îi convinge pe vrãjmaºii noºtri,- cã Lucrarea aceasta este a Lui ºi cã nimeni nu o va putea nimici niciodatã.

14 - Noi n-avem oficial nici un statut special care sã reglementeze, sã jaloneze ºi sã limiteze misiunea noastrãevanghelicã în biserica noastrã ºi în neamul nostru decît voluntariatul nostru fierbinte în Hristos, întipãrit puternicºi clar în numele nostru ºi în specificul nostru, imprimat nouã de Dumnezeul nostru.

15 - De aceea nici unii dintre noi n-avem nici voie ºi nici nevoie sã ne abatem nici o iotã de la acest specific. Dacã nu l-am pãtruns ºi nu ni l-am însuºit, mai bine sã nu întreprindem nimic pe linia învãþãturii, pînã ce

ne vom fi pãtruns pe deplin de el.

16 - În toate lucrãrile ºi hotãrîrile noastre - sã cerem ºi sã ascultãm în totul inspiraþia ºi cãlãuzirea curatãºi clarã a Duhului Sfînt. Dacã avem un cuget curat, El ne-o va da. Iar dacã ne-a dat-o sã urmãm întocmai oricepreþ ne-ar cere ascultarea de ea.

17 - Noi, în Hristos, trebuie sã fim noi înºine, cu o identitate precisã fãrã echivoc. Dacã putem fi confundaþiuºor cu altcineva, atunci nu sîntem nimeni ºi nu am realizat nimic. Dumnezeu nu creeazã valori stas, ci entitãþiseparate, care are fiecare particularitatea sa. ªi tocmai în asta constã valoarea fiecãruia.

18 - Cîtã vreme nu avem încã nimic definitivat, sîntem cu toþii într-o febrilã cãutare ºi ce nu am realizat unii,o vor realiza sigur alþii. Dumnezeu care a gãsit niºte lucrãtori buni, pentru azi, va mai putea gãsi ºi pe alþii bunipentru mîine.

19 - Mii de ochi ºi mii de inimi scumpe din cer ºi de pe pãmînt privesc spre noi ºi se roagã sã ne realizãmîn felul cel mai frumos partea încredinþatã nouã din clãdirea lucrãrii minunate ºi vii a lui Dumnezeu.

20 - Sã lucrãm fiecare în aºa fel ca atunci cînd se va descoperi slava lui Dumnezeu peste clãdirea BisericiiSale vii - partea lucratã de noi sã strãluceascã mai frumos.

Ce mare ar fi bucuria noastrã atunci! Amin.

27 - Pescarii ºi peºtele

1 - Prima chemare rînduitã de Mîntuitorul nostru Isus Hristos primilor ucenici ai Sãi, a fost ca ei sã fiepescari de oameni (Matei 4, 19).

Ce chemare ºi misiune cereascã este sã fii un astfel de pescar!

2 - Toate apele amare ºi tulburi ale lumii miºunã de peºti - oameni care înoatã nebuni dintr-o parte în alta,otrãvindu-ºi viaþa ºi zãdãrnicindu-ºi scopul ceresc pentru care au fost creaþi ºi aduºi la viaþa asta.

3 - Pentru atragerea ºi prinderea acestora în mrejele mîntuirii a rînduit Mîntuitorul pe cei dintîi chemaþi ºialeºi ai Sãi învãþîndu-i ºi poruncindu-le ca sã afle totdeauna mijloacele ºi vremile cele mai potrivite pentrupescuit.

4 - Spune Biblia cã Mîntuitorul Isus a vãzut pe Andrei ºi Petru cum aruncau mrejile (Matei 4, 18-19)- ºi atunci i-a chemat.

Hristos Se uitã cum ne facem noi de cu pricepere ºi cu hãrnicie propria noastrã muncã. ªi numai dupã aceeane crede sau nu, vrednici sã ne cheme în cîmpul muncii Lui.

5 - Pe ceilalþi doi pescari - Ioan ºi Iacov - i-a vãzut cum ascultau de tatãl lor ºi cum îngrijeau de uneltelelor (Matei 4, 21) - ºi dupã asta a ºtiut cã vor fi ºi în Evanghelie iubitori ºi conºtiincioºi.

6 - Pe Moise ne spune cã dupã felul cum avea milã de oile ºi de mieluºeii stãpînului sãu cînd era pãstor -l-a ales Dumnezeu sã fie pãstorul poporului Sãu.

7 - Dacã vrem ºi noi sã fim niºte pescari adevãraþi ºi niºte pãstori vrednici în slujirea cea veºnicã a luiDumnezeu - atunci sã avem grijã ca încã înainte de a urma chemarea Lui de a fi lucrãtori buni în slujba Sa, sãne dãm toate silinþele sã fim niºte lucrãtori vrednici în slujba pãmînteascã pe care o avem.

8 - Înainte de a ne privi Stãpînul ceresc, - ne privesc superiorii pãmînteºti, vecinii, prietenii ºi chiar duºmaniinoºtri - ºi ei ne judecã ºi sufleteºte, dupã cum ne facem de cinstiþi, de harnici ºi de pricepuþi munca noastrã ceatrupeascã.

9 - Pescarii pricepuþi ºi harnici nu dorm noaptea - ci pescuiesc... În vremile de noapte sufleteascã, este ceamai mare nevoie de pescuit... Atunci peºtii sînt zãpãciþi, dezorientaþi ºi flãmînziþi. Atunci sufletele oamenilor potfi cel mai uºor atrase în mrejele Domnului.

10 - Cînd trece noaptea, cînd vine libertatea ºi lãrgãmîntul, peºtii aleargã dupã altceva - oamenii umblã dupãlucrurile lumii ºi nu-i mai intereseazã despre lucrarea Domnului.

11 - Ucenicii Domnului adesea au pescuit toatã noaptea (Luca 5, 5), fãrã sã prindã nimic. Dar în astfelde cazuri Domnul nu-i lasã niciodatã pînã la urmã nerãsplãtiþi... Le aratã numai greºeala care o fãcuserã ºi îiînvaþã unde sã caute, iar apoi îi rãsplãteºte într-o clipã cît în multe nopþi întregi.

12 - Sînt uneori lucrãri deosebite pe care Domnul le cere de la noi, precum sînt în cîte un loc peºti mari caretrebuiesc prinºi.

13 - Pentru lucrãrile mai deosebite ca pentru prinderea unor peºti mari, - este nevoie nu numai de uneltespeciale, ci ºi de o muncã specialã. Un peºte mare nu se prinde în plasã micã ºi nici nu-l poate avea un pescarnepriceput.

14 - Învãþaþi pescuitul înþelept ºi rãbdãtor. Nu fiþi nici leneºi ºi nici fricoºi noaptea. Folosiþi vremile deîntunecimi ºi de zãpãceli sufleteºti, cînd oamenii nu mai ºtiu ºi nu mai vãd încotro sã meargã.

Ieºiþi atunci în calea lor cu mrejele salvatoare ale Evangheliei lui Hristos. Toatã viaþa vã vor fi recunoscãtoricei pe care i-aþi salvat atunci.

15 - Cînd Dumnezeu îþi pune pe inimã un gînd bun sau cînd fraþii îþi cer o lucrare deosebitã, este cum araºtepta de la tine sã le prinzi un peºte mare.

Nu dormi atunci nopþile ci cautã. Nu arunca mrejele tot în partea stîngã, unde aþi încercat fãrã rod, ciaruncaþi-le în partea dreaptã - ºi veþi gãsi (Ioan 21, 6).

16 - Nu te odihni ºi nu înceta pînã ce vei ajunge sã poþi arãta celor de pe mal care privesc spre tine, peºteleprins ºi sã le poþi spune: Iatã-l. Veniþi de prînziþi!...

17 - Aruncã-þi mreaja exact cum ºi exact unde vã învaþã Domnul. Marea unde pescuiþi ºi scopul pentru carelucraþi îºi au specificul lor pe care trebuie sã-l aveþi în vedere ºi sã-l respectaþi, dacã nu vreþi sã osteniþi în zadar.

18 - Vedeþi ce trist faliment au avut toþi pescarii lãudãroºi care au venit în apele noastre, crezînd cã voratrage toþi peºtii Domnului în mrejele lor... ªi cum neþinînd seama de acele adevãruri specifice, au rãmas petotdeauna ºi de ruºine ºi de pagubã.

19 - Doamne Duhule Sfinte care ne-ai chemat în slujba Evangheliei spre a ne face ºi pe noi pescari deoameni, Te rugãm condu-ne mai adînc ºi aratã-ne mai precis locul unde se gãsesc peºtii cei binecuvîntaþi de careare nevoie Domnul nostru ºi familia Sa binecuvîntatã.

20 - Ridicã Doamne mereu noi ºi mulþi pescari harnici, pricepuþi ºi asemãnãtori, cãci mãrile lumii acesteiasînt pline ºi întunericul este tot mai adînc.

Grãbeºte aducerea tuturor acestora în mrejele mîntuitoare ale Evangheliei ºi Împãrãþiei Tale. Amin.

Cuprinsul în ordine - Caiet 27

Cap. Titlul Pag.

1 ªi acum sã facem - Caiet 27 249

2 Acum sã facem 250

3 Închinare 251

4 Ce-am fãcut? 252

615 Gust ºi luminã 253

6 Laudele Tale 256

627 Luminã ºi întuneric 258

8 Iubirea-i inima credinþei 261

639 Drumul Evangheliei 263

10 Frumoasã-ai fost 266

6411 Strãmoºii ºi învãþãmintele 268

12 Tot drumul meu 271

6513 Viitorul ºi rãspunderea lui 273

14 Tu mi-ai fost Isuse toatã 276

6615 Intrusul ºi moºtenirea 278

16 Oricine în genunchi se suie 281

6717 Minunile ºi credinþa 283

18 Sã nu iubesc nimic 286

6819 Mîna lui Dumnezeu 288

20 O, cer dorit 291

6921 Pãcatul ºi pocãinþa 293

22 Cu cît mai sus 295

7023 Fapta ºi încredinþarea 297

24 Cît Tatãl Sfînt lucreazã 300

7125 Supãrarea ºi plecarea 302

26 Ia jugul lui Hristos 305

7227 Duºman ºi prieten 307

28 Cei ce-au luptat 310

7329 Gelozia ºi ura 312

30 Creºti cîntare dulce 315

7431 Talentele ºi aflarea lor 317

32 Unde-þi cauþi tu fericirea? 320

7533 Necazurile dinãuntru ºi dinafarã 322

34 Te voi iubi nemãrginit 325

7635 Ploaia ºi Cuvîntul 327

36 Aºa vom trece 329

7737 Cauza ºi judecãtorul 331

38 Îmi amintesc plîngînd 333

7839 Setea ºi apa 335

40 Fii credincios 338

7941 Omul ºi ocazia 340

42 Cît ne-am încrezut în Tine 342

8043 Întîmplarea ºi minunea 344

44 Tu nu ai pentru mine 347

8145 Mîinile lui Dumnezeu 349

46 Sînt cîteodatã... 351

8247 Suferinþa ºi suportarea ei 353

48 Dumnezeule-al Credinþei 355

8349 Încredinþarea suferinþei 357

50 Cînd Tu mi-ai împlinit 359

8451 Dacã fiecare... 361

8552 În Sus, ori în jos 363

53 Nu te-ntrista prea mult 365

8654 Chinurile ºi moartea 367

55 Sã fie cît de lungã noaptea! 369

8756 Pustia ºi izvorul 371

57 Ne-am cununat 373

8858 Ceea ce vedem ºi ceea ce nu 375

59 De trei ori pe zi 377

8960 Înãuntru ºi înafarã 379

61 În ce loc sfînt? 381

9062 Casa Domnului ºi casa durerii 383

63 Începutul ºi Sfîrºitul 385

CUPRINSUL în ordine 389

CUPRINSUL alfabetic 395

Cuprinsul în ordine - Caiet 28

Cap. Titlul Pag.

1 SEMÃNAÞI CUVÎNTUL SFÎNT - Caiet 28 1

2 Semãnaþi Cuvîntul Sfînt 2

3 Închinare 3

4 Biblia, - Cuvîntul Sfînt 4

15 Cuvîntul lui Dumnezeu 5

26 Evenimentele ºi istoria noastrã 7

37 Colaboratorul ºi încrederea 9

48 Cei culþi - ºi cei desculþi 11

59 Omul ºi locul 13

610 Taina Evangheliei 15

711 Ce frumos ar fi... 17

812 Hotãrîrile frãþeºti 19

913 Ce iute trec anii 21

1014 Florile ºi sufletele 23

1115 Cea mai urgentã nevoie 25

1216 Experienþa ºi cîntarea 27

1317 Ceea ce lipseºte sufletului 29

1418 Conºtiinþa misiunii noastre 31

1519 Unde sînt doi 33

1620 Regionalismul ºi rivalismul 35

1721 Lucrarea Duhului Sfînt 37

1822 Unde este poezia? 39

1923 Duºmanii binefãcãtori 41

2024 Seriozitatea ºi lipsa ei 43

2125 Riscul ºi izbînda 45

2226 Literã ºi Duh 47

2327 Argumentul jertfei 49

2428 Fluviul ºi Oceanul 51

2529 Prezentul ºi viitorul 53

2630 Cînd eºti dus... 55

2731 Pescarii ºi peºtele 57

CUPRINSUL în ordine 59

CUPRINSUL alfabetic 60