28 NOIEMBRIE 2011, NR. 42 (51)

Culinar.md

Dosarele minții

Excepţiile

Gutui caramelizate cu pui

Pagina 8

Pagina 6

Argument

Puterea de a ierta

„N-o să-l iert cât voi trăi!”. Mariana este tânără, frumoa-să, are studii superioare şi doi copii. Dar… a fost grav rănită în amorul propriu de soţul ei. De câţiva ani, acesta muncea la Moscova şi prin sat ajunse-seră vorbe că trăia acolo cu o altă femeie, tot de la ei din sat. Apropo, avea şi respectiva doi copii pe care îi lăsase acasă în grija soţului…

Ca să se convingă dacă e adevărat ceea ce vorbeşte lumea despre bărbatul ei, Mariana a urcat în avion şi în câteva ore a fost la Mos-cova. A ajuns la adresa indicată, a sunat la uşă… Parcă nici nu s-a mai mirat când i-a deschis, în halat de cameră, consăteana ei. Cu greu a reuşit să-şi ţină în frâu emoţiile, dar şi-a risipit toate bănuielile. S-a întors în Moldova şi a dat la divorţ.

S-au scurs doi ani de atunci, dar Mariana nu şi-a iertat fostul soţ. Îmi spune chiar ea: „N-o să-l iert cât voi trăi!”. Probabil că a ierta este lucrul cel mai greu de pe lume. Dar şi cel mai necesar dintre toate. Vă amintiţi ru-găciunea: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum iertăm şi noi greşiţilor noştri…”? Câţi (câte) dintre noi suntem în stare să iertăm greşiţilor noştri?

Joseph Murphy, o somitate în materia sufletului uman, ne recomandă un test de verificare. Pentru a ne convinge că l-am iertat pe cel care ne-a înşelat sau ne-a făcut mult rău, ar trebui să ne închipuim că vine cineva şi ne spune că acelei persoane i s-a întâmplat ceva minunat. Dacă ne simţim cuprinşi de furie, înseamnă că nu l-am iertat şi că ura încă mai mocneşte în noi. Acesta este secretul iertării: să ne amintim de necazuri, dar să nu mai suferim din cauza lor.

Totuşi, ar trebui să găsim în noi puterea de a ierta. Pentru că e creştineşte. Şi pentru că, mai zicea poetul Alexandru Macedonschi, „Înălţarea e-n iertare”...

Ala Glavan, directoarea firmei „Ştefăniţa RC”:

„Secretul plăcintelor de la Operă: făină, apă, sare şi… mult suflet!”

E timpul să știi! TIMPUL - Ediție Specială Femeia

TIMPUL Ediție săptămânală. Apare luni E timpul să știi!

Pagina 7

Tatiana Corai

TALON DE PARTICIPARE

NUME________________________________________________

PRENUME____________________________________________

ADRESĂ______________________________________________

TELEFON

Descoperă parfumul unui moment fără inhibiţiiApă de parfum Outspoken Intense by Fergie

Câştigătoarea concursului AVON din ediţia precedentă este Oxana Ciobanu din Chişinău

Celebra Fergie revine cu un nou hit parfumat, Apa de parfum Outspoken Intense by Fergie, care cu siguranţă se va bucura de acelaşi succes precum predecesorul său - Outspoken by Fergie. Curajoasa compoziţie floral-fructată le va încuraja pe priete-nele tale să se simtă bine în pielea lor. „Outspoken Intense surprinde acele senzaţii pe care le experi-mentezi atunci când eşti în centrul atenţiei! Vreau ca de fiecare dată când porţi această aromă să te simţi specială!” - Fergie

Categoria floral-fructatăApa de parfum Outspoken Intense by Fergie se

încadrează în categoria floral-fructată, având ca note de bază moscul, ambra şi lemnul de cedru, notele de mijloc fiind gardenia, floarea de portocal şi floarea pasiunii, iar notele de vârf sunt citricele, murele şi

fructul stea. Outspoken Intense by Fergie este perfectă atât pentru femeile puternice, pentru care cuvintele nu sunt de ajuns pentru a-şi exprima personalitatea, cât şi pentru cele care au nevoie de un impuls pentru a căpăta un plus de încredere.

Foto: Liviu Dumitru

LUNI, 28 NOIEMBRIE 20116 FEMEIAwww.timpul.md

Fluturele cu efect

Conform teoriei haosului, efectul fluturelui reprezintă un rezultat ce este influenţat în mod direct de con-diţiile iniţiale. Adică, o schimbare mică petrecută într-un anumit loc poate avea efecte majore asupra altui loc, altor persoane.

De fapt, această teorie ne învaţă că mărunţişurile sunt cele care ne direc-ţionează şi ne pot transforma viaţa,

ideile, scopurile noastre. Astfel, de la un dop al şampaniei se pot porni certuri. De la o privire se pot stârni divorţuri. Dar există şi reversul - de la o scrisoare găsită peste ani, se pot face împăcări, să pot uni destine...

Ce facem astăzi va avea un efect mare asupra a ce vom avea mâine sau peste un an. Deciziile noastre însă nu ne afectează doar pe noi, ci şi pe cei din jurul nostru, fie familie, prieteni sau necunoscuţi pe lângă care trecem pe stradă în fiece zi. Odată luată o decizie greşită, aceasta poate cauza un adevărat uragan în viaţa personală şi chiar ne poate schimba întreg sistemul de valori.

Efectul fluturelui determină acel „şi dacă?”. Suntem buni la creat scenarii ipotetice, pentru a trăi finaluri fericite. Dar trăitul cu „ce-ar fi fost?” determină sentimente iluzorice. Ne dorim ca odată cu schimbarea poveştii, să fim împliniţi, să devenim binecuvântaţi de soartă, să avem succes. Însă nu ne întrebăm niciodată dacă ceilalţi vor trece prin aceleaşi experienţe, vor simţi la fel, dacă şi ei, la rândul lor, îşi vor găsi fericirea.

Ce efect va avea faptul că pe lângă cele zece pahare de vin, voi bea unul în plus? Dar ce se va întâmpla dacă în dorinţa mea de a ajunge mai repede acasă, voi apăsa pe acceleraţie, cu riscul de a trece pe roşu? Ce va fi dacă din prea multă mândrie, pentru a-mi demonstra punctul de vedere, nu-i voi răspunde la telefon iubitului meu? Detaliile şi deciziile noastre fac, de fapt, diferenţa dintre a fi sau a nu fi...

Adevăr şi oroare

Prea bătrânPetru Stratulatpetru@umbluliber.comwww.umbluliber.com

În Bucureşti există un club foarte drăguţ şi cu tradiţie printre studenţi. Sunt mai multe, dar acesta cică ar fi cel mai vechi club studenţesc, având o ve-chime de vreo patruzeci de ani. În fiecare seară de weekend, acolo se adună câteva sute de tineri, marea majoritate studenţi. De aceea, berea este ieftină, muzica foarte bună, iar toaletele îngrozitoare.

L-am vizitat de câteva ori anul acesta, făcându-mi-se dor de anii în care priveam profesorul cu in-teres de după banca ce mi-a oferit iluzii de jurnalist, şi mereu am reuşit să stabilesc o conexiune cu cel puţin o femeie de pe ringul de dans, chiar dacă nu excelez deloc la capitolul acesta. Totuşi, de fiecare dată am simţit că sunt prea bătrân pentru asemenea locuri. Unii ar numi-o „Criza bărbatului la treizeci de ani”, numai că la mine e posibil să fi venit mai devreme cu trei. Nu e confortabil să priveşti în jur şi să realizezi că vârsta medie a celorlalţi e undeva la douăzeci şi trei de ani.

Precum un moşneag, ce abia a realizat că este unul, am decis să las Porche-ul roşu decapotabil în garaj şi să conduc de acum înainte doar Rolls Royce-ul stilat şi deloc vulgar.

DOSARELE MINTIILiber prin mintea femeilor

Excepţiile

Frica de întuneric poate fi depăşită

De obicei, am catalo-gat corect femeile, gene-ralizând. În multe situaţii, sunteţi la fel cu prea puţine excepţii. În altele, m-am în-şelat amarnic. Întotdeauna v-am perceput ca fiind sexul slab, căci aşa am fost învăţat de mic. La fel am fost educat că bărbatul ar fi stâlpul fa-miliei şi capul acesteia, idei profund eronate, dacă e să le analizez acum. Din pă-cate, acestea rămân undeva pe fundal şi-mi ghidează uneori acţiunile, înainte ca logica să intre în scenă.

Nu mică mi-a fost mi-rarea, când o domnişoară plăpândă cu mai puţin de patruzeci şi cinci de kilogra-me, văzând că tot desfund chiuveta de la bucătărie cu pompa de cauciuc, a luat situaţia în propriile mâini. S-a aşezat sub ea, a desfile-tat ceea ce nici eu nu ştiam că se desfileteaza, s-a dus la baie pentru a arunca ce scârboşenii a găsit pe aco-lo, s-a întors, a înfiletat şi, transpirată pe frunte, a des-chis robinetul pentru a face proba. Am fost lipsit de orice replică. Cred că o puteam ridica într-o singură mână, dacă mi-aş fi propus, iar eu

nu sunt prea musculos.Întotdeauna, bărbaţii se

simt cel mai bine când vine vorba de grătare. Ei sunt cei care se ocupă de foc, iar dacă un bărbat nu poate să facă măcar atât pentru a-şi justifica existenţa, nu are ce căuta demn în faţa femeii sale. Vara trecută ne aflam la o pensiune, undeva în munţi. Răcoare afară, muzică faină, vin roşu şi un grătar imens foarte frumos amenajat. Am tăiat lemnele, iar sudoarea ce mi-a curs pe tricou m-a făcut să mă simt

precum o brută demnă, dar când a venit vorba de logica aprinderii unui banal foc… După douăzeci de minute, s-a enervat blonda, a eliberat de tot grătarul, a pus hârtia şi lemnele într-o cu totul altă ordine şi în cinci minute am avut un foc numai bun. De asemenea, am întâlnit femei care au dat găuri în pereţi de faţă cu mine, care au tăiat lemne, jandarmeriţe, şofe-riţe excelente cu vocabular specific în trafic, brute în pat etc.

Contrastul între prezenţa

fizică delicată, angelică, şi fe-lul dur de-a fi mi-a părut a fi întotdeauna foarte intrigant. Reprezintă acel nou care nu încetează să te uimească mai ales dacă ai trăit până atunci într-un context social care diviniza forţa masculină în detrimentul celei feminine, categoric mult mai impor-tantă pentru orice Societate, oricât de patriarhală.

Bărbaţii marginalizează femeia de teama superiori-tăţii sale.

Fricile sunt o parte naturală din copilărie, fiind un semn al cunoaş-terii lumii din jur. Copiii mici nu ştiu că lucrurile există chiar dacă nu le pot vedea, creierul lor nu este atât de dezvoltat pentru a le fi frică de întuneric. Când mai cresc, observă că întunericul acoperă lucrurile care încă sunt acolo. Totuşi, un copil de doi ani nu ştie îndeajuns de multe despre constan-ta obiectelor pentru a înţelege că lucrurile nu se dezvoltă pur şi simplu din întuneric dacă nu erau deja acolo. Astfel, îşi pot imagina uşor că monştrii pot fi în întuneric, chiar dacă nu erau acolo când a deschis lumina. Mai jos sunt câteva idei cum să depăşiţi împre-ună cu copilul frica de întuneric.

Încurajaţi copilul să discute despre fricile sale. Permiţând copiilor să-şi ex-ploreze fricile şi să vorbească despre ele, faceţi un pas important în înţelegerea şi depăşirea lor. Chiar dacă prin discuţie nu se rezolvă toată problema, acest fapt învaţă copiii să facă faţă emoţiilor nedorite. Mai mult, dorinţa părinţilor de a-l asculta îl învaţă că frica sa nu este atât de înspăimântătoare.

Acceptaţi frica copilului. Este bine să mergeţi în camera copilului şi să îi arătaţi că nu este nimic sub pat, după uşă, în dulap. Aceştia sunt în proces de învăţare pentru a avea încredere în pro-priul mod de a vedea lumea şi trebuie să le arătăm că îl respectăm.

Permiteţi copilului să facă o obsesie din frica lui. Surprinzător, cei mai mulţi copii au tendinţa de a-şi depăşi temerile. Ei pot vorbi despre acestea neîncetat, pot pune întrebări mereu, pot cere să asculte povestea înfricoşătoare în moduri repetate, pot incorpora lu-

crul care îi face să se teamă în jocurile lor. De cele mai multe ori această obsesie este o formă naturală de a o controla.

La fel de important ca şi depăşirea acestei frici speciale, această experi-enţă oferă copilului opor-tunitatea de a-şi practica aptitudinile care să îi servească toată viaţa. Îl puteţi învăţa să-şi cerce-teze frica, să o exploreze şi să dezvolte strategii de a se ajuta să se simtă în siguranţă. Cercetarea pre-supune, de exemplu, cău-tarea prin cameră pentru a vedea dacă este ceva de

speriat. Pentru a se simţi în siguranţă, îşi poate ţine jucăria preferată în pat sau în braţe.

Evitaţi să spuneţi copilului poveşti cu monştri sau să îl lăsaţi la televizor la filme horror înainte de culcare. Acestea vor excita creierul copilului şi vor fi o sursa de stres. Spuneţi copilului o po-veste frumoasă şi staţi cu el până adoar-me. Lăsaţi uşa la dormitorul copilului şi al vostru deschise pentru ca acesta să nu se simtă restricţionat.

(S. U.)

În oglindă

Silvia Ursupsihologie@timpul.md

LUNI, 28 NOIEMBRIE 2011 7FEMEIA www.timpul.md

femeia

Tatiana Corai

- Dragă doamnă Ala Gla-van, aţi renunţat la diploma universitară şi aţi acceptat să munciţi în calitate de bu-cătăreasă. Psihologic a fost foarte greu?

- Nu am avut încotro, pen-tru că nu-mi puteam întreţine familia. Nu a fost uşor, ambii mei părinţi erau profesori şi pentru ei conta foarte mult statutul nostru social. Au muncit o viaţă întreagă pentru mine şi sora mea, au dorit să avem studii superioare. Pe mine, după clasa a opta, m-au trimis la Chişinău, să termin şcoala de cultură generală. De aceea, pasul meu a fost şocant pentru ei. Desigur, le-am ex-plicat că e nevoie ca cineva din familie să se sacrifice, pentru ca fiicele noastre să aibă un viitor mai bun. Le-am spus că, mergând să fac plăcinte, nu înseamnă că nu voi mai citi cărţi, că nu voi mai gândi ca un intelectual… Nu ştiu dacă i-am convins. A fost un pas greu, dar odată făcut nu-l regret.

- Aţi pornit această afacere împreună cu Nelly Munteanu. Ce vă amintiţi despre acele timpuri?

- Nelly avea o mulţime de idei, multă imaginaţie… O parte le-a şi realizat, la Chişi-nău sau la Bucureşti. Plăcin-tăria era una dintre primele firme particulare în peisajul de atunci, dominat exclusiv de alimentaţia publică de stat. Şi nu e uşor să fii primul pe piaţă. Mi-ar trebui ore întregi să vă povestesc istoria noastră care începe de prin 1995… Nu prea dispun de aceste ore libere - mă aşteaptă fetele, la bucătărie…

- Vom rezuma noi în câte-va fraze toată istoria: la un moment dat, Nelly Munteanu s-a stabilit la Bucureşti. Dum-neavoastră, împreună cu cele peste 30 de lucrătoare de la plăcintărie, aţi făcut eforturi colosale ca să menţineţi acest business mai departe. Şi văd că aţi reuşit…

- Ne-am descurcat. Im-portant era ca cele peste 30 de lucrătoare să nu rămână şomere. Când a plecat, Nelly a vândut restaurantul de la Fi-larmonică cu tot cu plăcintăria noastră unui alt businessman, aşa încât am avut un nou patron, pe doamna Nadejda Herţa. Am conlucrat foarte bine împreună şi tot graţie acestei doamne, în 2007, ne-am separat şi am înregistrat firma „Ştefăniţa RC”…

- Tot Chişinăul îşi amin-teşte de perioada când aveaţi sediul în localul Teatrului de Operă şi Balet. Plăcintele dumneavoastră au fost supra-numite atunci „plăcintele de la Operă”, iar acest nume îl poartă neoficial şi astăzi. Par-că vă întreceaţi în creativitate cu artiştii de la Operă...

- Da, a fost o poveste fru-moasă. Mergeam la serviciu,

Cu ani în urmă, Ala Glavan şi-a scos din sertar diplo-ma de absolvire a Universităţii de Stat, a privit-o cu

tristeţe şi s-a întrebat de ce nu o poate ajuta să aibă un trai decent. Apoi, a pus diploma la loc, a încuiat sertarul şi… a acceptat oferta de muncă pe care i-o făcuse colega ei de facultate, Nelly Munteanu: să facă plăcinte. Aici nu avea nevoie de matematica superioară pe care o studiase la universitate, ci doar de reţeta bunicii sale, Ştefania. Cu toate acestea, autoarea renumitelor „plăcinte de la Operă” a rămas în suflet un intelectual.

încântaţi că… mergem la tea-tru. Artiştii puteau lua prânzul la noi, le găteam gustos şi le ofeream reduceri la plăcinte, la celelalte produse ale noastre. Ne înţelegeam minunat cu ei şi o să vă mărturisesc un secret: aveam cu toţii impresia că ne aflam şi noi în serviciul artei… Contactam zilnic cu Maria Bieşu, Mihail Munteanu, prac-tic, cu tot teatrul. Am rămas foarte buni prieteni până în prezent, iar pe Maria Bieşu o vizităm şi acum, probabil, mai des decât o face actuala conducere a teatrului…

- De ce nu aţi mai rămas la Operă?

- E dureros ceea ce o să vă spun, dar e adevărat - am fost daţi afară de… democraţii noştri! Noi, care am fost cu tot sufletul pentru ei, am con-vins lumea să-i aleagă…Când ne-am pomenit în cabinetul actualului ministru al Culturii şi l-am rugat să ne mai lase pu-ţin în acest sediu, măcar până găsim un loc temporar să ne retragem… Boris Focşa ne-a privit neputincios. Am înţeles că nici măcar acest lucru nu-l poate rezolva, ca ministru.

- Şi directoarea Teatrului de Operă, Valeria Şeican, cum şi-a motivat decizia de a vă alunga din teatru?

- Nu ne-a dat nicio expli-caţie. Într-o zi ne-am trezit cu uşa sigilată. Iar noi aveam produse înăuntru şi puteau să se altereze. Am încercat să intru la ea, dar fără succes. A fost o lovitură cu atât mai grea pentru mine, cu cât ne cunoş-team cu Valeria Şeican de ani de zile, locuiam în acelaşi bloc şi până şi la grădiniţă a fost

în aceeaşi grupă cu fiica mea mai mică. Normal era să mă cheme şi să-mi spună: „Tanti Ala, iată ce s-a întâmplat, nu mai puteţi sta aici” şi aşa mai departe…

- Poate că doamna direc-toare s-a gândit că plăcin-tăria nu se înscrie armonios într-un templu al artei?

- Nici pe departe nu a fost aşa. Mai degrabă au prevalat interesele. Dovadă e faptul că, în prezent, sălile teatrului în care munceam noi sunt date unei alte firme, care de ase-menea face plăcinte. E un furt de imagine, pentru că firma respectivă pretinde a fi în pre-zent „Plăcintăria de la Operă” şi astfel produce confuzie în capul foştilor noştri clienţi. Din păcate, nu avem bani pentru a explica publicului consumator - prin ziare şi la TV - că noi, fosta „Plăcintărie de la Operă”, ne aflăm acum în localul Liceului „Spiru Haret” din Chişinău, în vecinătatea Teatrului de Operă… Dar ne bucură măcar faptul că artiştii din teatru sunt şi astăzi clienţii noştri permanenţi.

- În denumirea firmei dumneavoastră există două iniţiale. Vreţi să ne descifraţi ce înseamnă ele?

- Păi, „Ştefăniţa RC” în-seamnă numele bunicii mele de la care am luat reţeta plă-cintelor, iar iniţialele R şi C sunt de la numele fiicelor mele - Rodica şi Cornelia. Atunci când am înregistrat firma, erau foarte multe localuri care se numeau „Ştefăniţa” şi a trebuit să mai adaug ceva în denumire. M-am gândit la cele două fete ale mele…

- Apropo, cu ce se ocupă ele, la moment?

- Din păcate, nu sunt în ţară. Ambele au făcut studii superioare - Rodica în Statele Unite, Cornelia la Bucureşti, iar în prezent lucrează la Lon-dra, în sistemul bancar. Soţul meu munceşte profesor în Polonia, predă matematica, dar are ore şi în Moldova.

- Spuneaţi la început că atunci când aţi acceptat mun-ca de bucătăreasă le-aţi pro-mis părinţilor că veţi rămâne un intelectual. Vă mai consi-deraţi aşa?

- Cu certitudine. Şi încerc să-i fac şi pe oamenii din jurul meu să se simtă astfel. Toţi lu-crătorii noştri sunt abonaţi la TIMPUL. Citim tot ce scrieţi. Iată, vedeţi, în acest colţ de sală, afişăm zilnic pe perete, cu litere măşcate, maxima zilei din ziarul dumneavoastră. Ca fiecare când trece pe lângă ea să o mai citească o dată şi să se gândească la sensul ei. Găsim timp şi pentru odihnă, pentru a ne instrui şi cultiva… Am fost împreună în România, la Castelul Peleş, la Sovata, în diferite pelerinaje. Am vizitat şi Saharna, Orheiul Vechi, Cetatea Sorocii… Acum îl căutăm pe Vlad Pohilă să-l rugăm să ne facă o excursie prin Chişinău, omul acesta e o enciclopedie pe picioare, o să aibă ce ne povesti. Iar în

ianuarie vrem să plecăm la Iaşi şi ceva mai departe de Iaşi. Suntem prieteni cu părintele Andrei, de la Mănăstirea „Sf. Apostol Andrei” de la Dur-leşti, ce ţine de Mitropolia Basarabiei, suntem ctitorii mănăstirii. E un părinte ex-traordinar, e şi duhovnicul nostru, ne cunoaştem de mult, de baştină e din Galaţi. O să mergem împreună în acest pelerinaj, prin locurile pe care le cunoaşte el mai bine. Ca să nu mai zic de concerte şi spectacole. Împreună cu colegii am fost la Fuego, Victor Socaciu, Tudor Gheorghe. În decembrie, avem deja bilete la spectacolul cu Florin Piersic.

- Mergeţi des şi la Lon-dra?

- Foarte des. E de ajuns ca una din fiice să-mi amintească de sentimentele materne… Apropo, graţie fiicelor mele, eu şi soţul meu, Vasile Gla-van, am cunoscut lumea. Am fost în Egipt, în Maroc, acum ne-au promis o călătorie în Grecia, dar aşteptăm să se mai liniştească spiritele în această parte a lumii…

- V-ar plăcea ca fiicele dumneavoastră să se întoarcă acasă?

- Mi-ar plăcea, dar cu o condiţie: să se întoarcă nu nu-mai fiicele mele, dar toţi copiii plecaţi. Iar noi să ridicăm mâi-nile şi să zicem: faceţi ce vreţi din ţara asta! Sunt sigură că, dacă s-ar întoarce cu toţii, ar face lucruri minunate, pentru că avem copii extraordinari.

- Nu v-am întrebat nimic despre reţeta bunicii. E, cum-va, vreun secret culinar?

- Vreţi să ştiţi secretul „plă-cintelor de la Operă”? Facem aluatul din făină, apă şi sare. În rest - punem suflet şi multă imaginaţie!

Ala Glavan, directoarea firmei „Ştefăniţa RC”:

„Secretul plăcintelor de la Operă: făină, apă, sare şi… mult suflet!”

Foto: Liviu Dumitru

LUNI, 28 NOIEMBRIE 20118 FEMEIAwww.timpul.md

Gura lumiiCulinar.md

Mira Tănasemirabela.tanase@timpul.md

Cred că îi este caracteristic românului de pretutindeni să se uite cu un ochi în curtea vecinului. De ce frunzele pomilor cad mai repede, sau de ce cocoşul lui începe să cânte mai devreme dimineaţa, oare are el sau merită ceva mai mult decât mine?

Eu una nici nu îmi cunosc toţi vecinii

şi nici nu mă interesează acest lucru, dar nu înţeleg de ce nu pot fi toţi la fel ca mine. Ceea ce mă enervează în schimb este lipsa de respect pe care o văd în jurul meu. Atunci când îmi bate cineva la poartă şi îmi spune bună ziua în rusă, primul instinct este să închid poarta, bunul-simţ însă mă îndeamnă să-l rog să vorbească în română, dar atunci când aud: dar ce, tu nu ştii limba rusă şi tră-ieşti în Moldova? să te ţii bine durere de cap în timp ce totuşi închid poarta. Să

mă fi influenţat oare apropierea zilei de 1 Decembrie?

La piaţă, la magazin, pe stradă, în tot locul vezi oameni care se uită cu coada ochiului la tine şi se întreabă oare ce vrea omul ăsta de la mine, nimic? Îşi vede de treaba lui, are o cale de la care nu vrea să se abată? Am eu vreun drept să spun ceva despre el? Nu! Mai bine se uită atent fiecare în propria ogradă şi se gândeşte la ce poate să facă ca să-i fie lui mai bine, nu să caute acul în carul cu fân al vecinului.

Universul condimentelor

MigdaleleMigdalul, care atinge uneori şi 12,5 metri înălţime, este

asemănător piersicului. Fructul proaspăt al migdalului seamă-nă cu o piersică noduroasă şi necoaptă şi creşte în ciorchini. Sâmburele este acoperit cu o pieliţă destul de groasă şi uscată. Delicateţea şi prospeţimea florii îi dau migdalului o poziţie unică între copacii ornamentali, cu atât mai mult cu cât poate înflori în orice tip de sol, cu condiţia să aibă drenaj bun. Mig-dalul este foarte sensibil la frig, de aceea nu s-a aclimatizat

corespunzător în multe părţi ale Europei Centrale.

Migdalele dulci au un gust şi o aromă slabă de nucă (nucoasă); migdalele amare au un gust amar puternic şi dezvoltă o aromă intensă, caracteristică. În ce priveşte aplicaţiile culinare, migda-lele pot fi cumpărate în mai multe forme: întregi, în coa-jă, întregi în pieliţă, întregi fără pieliţă, fulgi, jumătăţi, pudră sau esenţă. Când le cumpăraţi întregi, cu coajă, un test bun al prospeţimii

lor este să le scuturaţi. Dacă miezul se mişca mult şi face zgomot, e semn că s-a micşorat şi că a îmbătrânit.

Pregătire şi depozitare: În general este mai bine să cum-păraţi miezul întreg şi să-l mărunţiţi singur. Migdalele vechi râncezesc şi este bine să le încercaţi tăind un miez în jumătate; dacă secţiunea are o textură albă şi solidă, migdala este bună. O textură gălbuie sau de fagure indică faptul că este râncedă. Deşi pieliţa maronie este comestibilă, poate fi adesea cam amară, aşa că este recomandat s-o gustaţi mai întâi. Dacă vreţi să cură-ţaţi pieliţa, ţineţi migdalele în apă clocotită două sau trei minute; clătiţi-le apoi cu apă rece şi curăţaţi pieliţa ciupind-o cu degetele. Pentru a întări aroma naturală a migdalelor prăjiţi-le într-o tigăiţă uscată la foc mic, amestecând continuu, până când devin aurii şi puternic aromate, câteva minute. După ce se rumenesc, luaţi migdalele din tigăiţă imediat, căci se vor arde foarte repe-de. Pentru a mărunţi fin migdalele puneţi-le într-o râşniţă de cafea sau folosiţi un robot de bucătărie sau chiar o piuă.

(M. T.)

Gutui caramelizate cu pui

Roşii umplute cu orez

Ingrediente- 3 gutui- 200 g zahăr- un piept de pui- supă de pui

Mod de preparareSe spală gutuile bine de

puf şi se taie felii nu prea mari. Se pune zahărul la ca-ramelizat într-o oală. După ce s-a caramelizat zahărul, turnaţi peste el supa de pui strecurată şi amestecaţi bine până se topeşte de tot zahărul, apoi puneţi feliile de gutuie. Supă aveţi grijă să fie numai cât să acopere feliile de gutuie. Lăsăm să fiarbă la foc mic până se caramelizează gutuile şi sunt aproape gata. În acest moment adăugăm bucăţele de piept de pui fiert. Sărăm puţin doar dacă este cazul. Mai lăsăm pe foc până se pătrunde bine şi pieptul de pui. Dacă rămâne prea mult sos, se îngroaşă cu puţină făină. E foarte bună, nu vă pot descrie în cuvinte ce gust bun are, neapărat să încercaţi, are un gust demenţial.

Notă: Recomandarea este să vă apucaţi de această reţetă în cazul în care vă plac mâncărurile dulci. Această gutuie caramelizată cu pui va fi dulceagă şi va avea un gust intens de gutuie. Gutuia reduce riscul de accidente cerebrale (vitamina C este responsabilă), este bună împotriva răcelilor şi virozelor, amigdalitei, tuberculozei, dezinteriei, un bun antiinflamator şi analgezic, antispasmodic, împotriva constipaţiilor.

Ingrediente- şase-şapte roşii- o ceapă, o ceşcuţă de orez- doi morcovi, două rădăcini de păstârnac

- pătrunjel verde - o linguriţă de zahăr- o ceaşcă cu apă - piper, sare

Mod de prepararePentru început se aleg roşiile tari, se spală, apoi se taie un

căpăcel în partea de sus şi se golesc în interior de seminţe cu o linguriţă. Se presară în interior sare şi, după zece minute, se aşază cu partea scobită în jos pentru a se scurge toată apa lăsată. Pentru umplutură se înăbuşă cu ulei o ceapa tocată, se adaugă orez şi se stinge cu apă. După ce vedeţi că a în-florit orezul se ia de pe foc, se pun morcovul şi păstârnacul tăiate şi înăbuşite separat în ulei, împreună cu pătrunjelul verde, piperul şi sarea. Se amestecă bine, se umplu roşiile cu această compoziţie, apoi se aranjează în tavă, se pun două-trei linguri de ulei, pulpa scoasa de la roşii fiartă şi dată prin sită, o ceaşca de apă şi o linguriţă de zahăr. Se pune tava la cuptor şi se ţine până când scade sosul.

LUNI, 28 NOIEMBRIE 2011 9FEMEIA www.timpul.md

Alegerea ideală când vine vorba de un desert delicios sau de o gustare sănătoasă, fructele uscate sunt un aliat de nădejde în dieta zilnică, aducând beneficii importante sănătăţii. În plus, sunt la îndemână tot anul şi îşi păstrează multă vreme savoarea şi calităţile nutritive.

Sursă bună de fibre şi vitamine, fructele uscate conţin mai multe calorii decât cele în stare proaspătă şi au foarte puţină apă, deoarece sunt deshidratate în condiţii speciale pentru a se usca şi, astfel, să poată fi păstrate pentru un timp mai îndelungat. Pentru a fi folosite la preparate se pot rehidrata. Se lasă la înmuiat, în apă fierbinte, timp de 30-40 de minute.

Pentru anotimpul rece, fructele uscate reprezintă cea mai sănătoasă sursă de zahăr, după fructele proaspete. Au proprietăţi tonifiante, laxative, diuretice, emoliente. Sunt foarte nutritive şi se digeră la fel de uşor ca şi fructele crude. Nutriţioniştii reco-mandă dieta cu aceste fructe şi pentru efectul lor antioxidant în organism.

StafideleTehnica uscării strugurilor pentru a obţine delicioasele stafide

provine din Antichitate, când era practicată de egipteni şi perşi. Obţinute printr-un proces de uscare a boabelor de struguri în cuptoare speciale sau prin căldura soarelui, stafidele au diverse mărimi, culori şi calităţi. Delicioase şi pline de energie, cu sau fără sâmburi, mai mult sau mai puţin dulci, stafidele satisfac toate gusturile şi se consumă ca atare sau ca ingredient al unor prăjituri savuroase. Depozitate în frigider, pot fi consumate timp de şase luni.

Principalele lor beneficii terapeutice sunt:- ajută la păstrarea sănătăţii dinţilor şi a gingiilor, dar şi la

întărirea oaselor;- combat anemia si constipaţia;- pentru conţinutul lor ridicat de fenol, sunt apreciate

pentru efectele antiseptice, an-tiinflamatoare şi antioxidante care protejează îndeosebi siste-mul cardiovas-cular:

- conţin ba-ron, un mineral cu proprietăţi benefice asupra

oaselor la femei, prevenind osteoporoza;- nu conţin grăsimi, fiind în schimb bogate în fibre. Sunt

indicate persoanelor care au un nivel crescut al colesterolului.

Prunele uscateDacă cele proaspete sunt doar o amintire, în sezonul rece

prunele uscate sau poamele se găsesc cu uşurinţă, păstrându-şi toate calităţile binefăcătoare. Ele s-au dovedit a avea un con-ţinut de antioxidanţi de două ori mai mare decât fructele de pădure, considerate până nu de mult campioane ale menţinerii imunităţii.

Bogate în fibre, vitamina A, potasiu şi cupru, ele au un conţi-nut-record de antioxidanţi ce protejează eficient organismul de apariţia multor tipuri de cancer. De asemenea, prunele uscate ajuta la pierderea în greutate şi reglează nivelul de zahăr din sân-ge. Conţin şi beta-caroten, care previne osteoartroza sau artritele reumatice. Iată şi alte beneficii ale lor bune de cunoscut:

- sunt un bun tonic, câteva prune uscate reprezintă gustarea ideală atunci când vă simţiţi lipsiţi de energie;

- protejează inima, previn problemele colonului şi diabetul prin încetinirea procesului de absorbţie a glucozei în sânge, reduc riscul maladiei Alzheimer şi reglează tensiunea;

- tratează cu succes constipaţia, având efect laxativ. Pentru

bune rezultate în acest sens se pun seara şase-şapte prune uscate în apă la hidratat şi se consumă a doua zi pe stomacul gol.

Piureul de prune uscate este un bun aliat în curele de slăbire. 200 g de fructe, înmuiate şi trecute prin maşina de tocat, ase-zonate cu puţină scorţişoară, au un gust delicios şi sunt foarte săţioase. Acest piure, amestecat cu pere proaspete, înlocuieşte cu succes hrana pentru o zi. Meniul se poate repeta de două ori pe săptămâna şi după o lună se constată efectul: trei kilograme în minus.

Săptămâna viitoare vom continua periplul prin lumea fruc-telor uscate...

(M. T.)

Trucuri alimentare pentru sclavii ronţăitului

Culinar.md

Beneficiile fructelor uscate (I)

Să ne facem timp să luăm mese complete şi regulate. Să formăm reflexul de a mânca la ore fixe pentru a ne impune o disciplină alimentară. Să ne ţinem sub control impulsurile sau accesele violente de foame din cauza cărora mâncam întruna. Să încercăm să determi-năm cauzele apariţiei acestui obicei pentru a-l combate.

Între mese, mai ales în cazul în care ni se face foame, să luăm o mică gustare pentru a preveni aba-terile sau excesele care pot apărea la masa următoare. Să consumăm brânză de vaci sau crudităţi fără restricţie. Între mese, mai putem bea o cană de ceai, o cafea uşoara sau, şi mai bine, o infuzie pe bază de plante aromatice. Să ne aşezăm la masă cât timp luăm această gustare, mestecând bine alimentele.

Să ne golim dulapurile şi frigide-rele de gustări dulci sau grase. Cele ale copiilor vor fi ţinute „sub cheie”,

sub observaţie strictă de către ei şi numai pentru ei. Este un exerciţiu de responsabilitate interesant pen-tru educaţia lor nutriţională.

Să nu uităm că nu există limită cantitativă pentru alimentele per-mise. Nu trebuie să ne temem să mâncăm destul în timpul mesei, pentru a nu cădea în păcatul ronţă-itului (ciugulitului) obişnuit! Să ne tăiem pofta de mâncare încă înainte de a ne fi foame!

Să nu sărim vreo masă, căci, pentru a nu ne simţi slăbiţi în tim-pul zilei, suntem tentaţi să luăm mici gustări nepotrivite programu-lui nostru de slăbire.

Să reintroducem produsele care conţin amidon la unele mese, mai ales la prânz, deoarece ele conţin zaharuri lente care ne feresc de accesele violente de foame între mese. Produsele care conţin ami-don reprezintă cele mai inedite mijloace de a tăia foamea, cu con-

diţia să fie consumate la prânz, moderat şi nu în fiecare zi.

Pentru a nu ceda tentaţiilor, în momen-tul în care simţim că ne slăbeşte voinţa, să ne ocupăm mâinile şi mintea cu ceva: să scriem prietenilor, să scriem în jurnalul alimentar, să facem comentarii în albumul cu fotografiile din ultima călătorie. Pictura, broderia sau orice alt lucru manual sunt, de asemenea, demne de luat în considerare. Să ieşim la o plimbare pentru a ne aerisi min-tea. Sau să ne admirăm în oglindă primele rezultate ale regimului pe care îl parcurgem pentru a ne motiva mai bine.

Să preferăm un fruct întreg unui suc de fructe, chiar făcut în casă. Sucul de fructe nu dă saţietate şi furnizează doar zaharuri - sigur, pe lângă apă - şi mai ales vitamine. În schimb, fructele consumate întregi dau această senzaţie de saţietate graţie aportului suplimentar de pulpă şi fibre (acestea din urmă limitând, de astfel, absorbţia rapidă a zaharurilor din fructe).

Dacă simţim o senzaţie violentă

de foame, să nu mâncăm în niciun caz zahăr şi produse echivalente sau derivate (produse de patiserie, cofetărie, ciocolată, bomboane). Într-adevăr, pe lângă faptul că ne dezechilibrează raţia, acestea pro-voacă o „inundaţie” de insulină în corp, favorizând stocarea zahărului în exces sub formă de grăsimi de rezervă. Cea de-a treia consecinţă nefastă este scăderea nivelului de zahăr în sânge şi, implicit, apariţia senzaţiei de foame.

Cu o anumită doză de auto-control în primele zile, poftele sau tentaţiile pot să dispară complet în două-trei săptămâni, mai ales dacă se propune o activitate de substituţie. Să înlocuim deci pro-gresiv gustările sau eventualele impulsuri alimentare cu şedinţe de refacere a formei (exerciţii fizice, de respiraţie, de relaxare). Unele dintre acestea se pot realiza chiar şi la birou în pauzele de lucru.

Să refuzăm în mod sistematic

alimentele aduse de colegii de lucru. Ne revine sarcina de a găsi un pretext politicos şi adaptat si-tuaţiei. La început va fi mai greu, apoi aceştia vor înceta să ne mai facă oferte.

Sportul este, contrar ideilor pre-concepute, un mijloc natural de a tăia foamea, pentru că efortul fizic provoacă secreţia unei substanţe „glico-peptidice” care acţionează asupra creierului şi care micşorează stimularea centrului foamei, favo-rizându-l pe cel al setei.

Să ne alcătuim meniul din timp şi să-l respectăm pentru a rezista mai uşor momentului impulsiv al foamei. Să ne amintim momentele propice „ronţăitului” şi să pregătim ceva ca substituţie. Să învăţăm să ne concentrăm asupra altor lucruri când vine momentul foamei…Credeţi că pare mai simplu decât este?

(M. T.)

De câte ori vi s-a întâmplat şi vouă să staţi la birou sau în faţa televizorului şi să vă daţi seama că ronţăiţi încontinuu ceva?

Pentru a scăpa însă de acest obicei este nevoie să respectăm o serie de reguli, chiar dacă ni se par de multe ori prea stricte. Nu dorim să ajungem în situaţia de a apela la o cură de slăbire, care garantat este mai severă.

022.21.18.45, 022.24.42.69

LUNI, 28 NOIEMBRIE 201110 FEMEIAwww.timpul.md

timpul practicO lady la masă

Dezastrele din timpul meseiDacă o lady răstoarnă un pahar cu apă, vin, ceai sau o ceaşcă de cafea…

Dacă nu s-a spart nimic, primul instinct al doamnei este să-şi ia şervetul şi să încerce să şteargă lichidul. Comesenii îşi pot oferi şi ei şervetele, iar ea poate ac-cepta cu plăcere ajutorul lor. Dacă este la cineva acasă, probabil că gazda se va ridica s-o ajute. Dacă se află la un restaurant bun, un chelner îşi va face apariţia ca de nicăieri, pentru a o ajuta. Dacă s-a vărsat vin roşu, ceai concentrat sau cafea, gazda poate încerca să pună nişte apă rece pe pată.

Oricum, o lady nu poate decât să spună: „Îmi pare rău că am făcut atâta mizerie”. Va presupune că gazda sau chelnerul le va da ei şi comesenilor şervete curate. O gazdă atentă sau un chelner responsabil va aduce un şervet curat şi pentru a acoperi pata de pe masă.

Când pleacă sau când scrie biletul de mulţumire, doamna îşi poate aminti să precizeze: „Sper că îmi veţi ierta stângăcia cu paharul de vin”. Şi nu mai spune nimic altceva despre neplăcerea cauzată. Asemenea accidente se întâmplă, inevitabil, la aproape orice masă.

Dacă i se pare mâncarea necomestibilă şi băutura imposibil de băut…

Nu contează dacă ea plăteşte pentru masă sau dacă este invitata cuiva. O lady nu are niciun motiv să conti-nue stoic să mănânce, rozând dintr-o friptură aproape crudă sau dintr-un piept de pui aţos. Nu se scuză când îi spune chelnerului: „Aş dori ca friptura să fie gătită mediu, nu mediu spre crud, vă rog” sau „Puiul meu este prea fript. Aţi putea ruga bucătarul să mai încerce o dată?”. Dacă, după toate aparenţele, friptura e adusă la fel, doar puţin reîncălzită la microunde, doamna rămâne pe poziţie şi spune: „Aş dori o altă friptură. Vă rog să nu o reîncălziţi pe aceasta”. Iar dacă problema se repetă, cere să discute cu managerul.

Acelaşi sfat se aplică şi dacă doamnei i se pare cocktailul prea slab, cafeaua prea fiartă sau ceaiul prea concentrat. În calitate de client al restaurantului, are dreptul să ceară ca mâncarea şi băutura să-i fie servite aşa cum le doreşte. Dacă însă constată că mâncarea de la un anume restaurant nu este gătită sau servită cum îi place ei, evită respectivul local în viitor, pentru a se menaja pe sine şi locul respectiv de alte neplăceri.

Dacă copiii se poartă urât, fie la restaurant, fie la o masă acasă la cineva…

Este dreptul fiecărui părinte să-şi educe copilul aşa cum crede de cuviinţă. Totuşi, în locuri publice sau la mese festive, o lady recunoaşte că un comportament necivilizat al copiilor săi riscă să deranjeze masa celor-lalţi invitaţi sau a celorlalte persoane din restaurant – chiar dacă este vorba despre un fast-food. În asemenea cazuri, doamna nu va încerca să-şi disciplineze odrasla în public, ca să nu le producă celorlalţi şi mai multe neplăceri. În schimb, o va lua de la masă şi va face uz de autoritate la toaletă, în colţul parcării sau în maşina familiei.

Dacă după aceasta copilul nu-şi schimbă comporta-mentul sau izbucneşte în hohote răsunătoare de plâns, doamna îi cere chelnerului să pună la pachet mâncarea pentru toţi membrii familiei. Imediat după, doamna, copilul şi restul familiei vor pleca în grabă şi cât mai discret posibil.

(Din cartea „O lady la masă. Mic tratat de elegan-ţă” de Sheryl Shade, John Bridges şi Brian Curtis)

Cum îngrijim articolele din piele întoarsă?

Sezonul acesta de un deo-sebit respect se bucură acce-soriile din piele întoarsă. Mai ales domnişoarele sunt cele care optează pentru pantofi, botine, genţi, mănuşi de toate culorile şi de toate modelele. Acest fapt nu e de mirare. Pielea întoarsă este un ma-terial foarte nobil şi plăcut la atingere, care conferă un aspect unic oricărei piese ves-timentare sau oricărui model de încălţăminte. În plus, acest material este mult mai elegant decât pielea obişnuită.

Pielea întoarsă poate fi atât naturală, cât şi artifici-ală. Cea naturală e obţinută din pielicică de capră, viţel sau ren. Cea artificială nu are diferenţe vizibile faţă de cea naturală, însă e mult mai durabilă.

Articolele din cele două feluri de piele întoarsă au nevoie de o îngrijire diferită, de aceea înainte să începeţi procesul de curăţare stabiliţi ce tip de material aveţi în faţă: natural sau artificial.

Îndepărtăm petele Pielea artificială are o su-

prafaţă uşor pufoasă, de aceea, în momentul în care intră în contact cu apa, se umflă, iar când se usucă - se întăreşte. De aceea, se recomandă aşa-zisa curăţare uscată. Înainte de a începe curăţarea, aplicaţi pe ar-

ticol puţin spray impermeabil. Pentru îndepărtarea petelor

minore puteţi cumpăra un elastic special pentru pielea întoarsă. Însă chiar şi un elas-tic simplu, pentru şcoală, va rezolva cu brio problema. În condiţii casnice, încercaţi să folosiţi o soluţie creată din o jumătate de pahar de lapte

degresat (!!!) şi o jumătate de linguriţă de bicarbonat de sodiu. În loc de bicarbonat de sodiu, puteţi folosi aceeaşi cantitate de amoniac de 10%. Înmuiaţi o cârpă curată în so-luţia respectivă şi ştergeţi locul pătat. După curăţare, ştergeţi suprafaţa articolului cu un tampon înmuiat în apă.

Mănuşile din piele întoar-să pot fi curăţate cu ajutorul unui săpun obişnuit şi a unei perii moi. Pentru ca procesul să nu fie anevoios, îmbrăcaţi mănuşile pe mâini. După cu-răţare, săpunul se spală cu apă călduţă, iar mănuşile se scot de pe mâini şi se usucă.

O problemă des întâlnită mai ales la hainele de iarnă sunt petele de grăsime de la suprafaţa articolului. Cel mai adesea, acestea apar pe piept sau pe manşetele hainei. Pen-tru a le îndepărta, presăraţi pe pete nişte amidon, lăsaţi să acţioneze o jumătate de oră, apoi îndepărtaţi praful cu ajutorul unei perii.

Elena Sărăteanu

Incredibil, dar…

www.trm.md

„Descoperă femeia”

Revistă radio pentru femei puternice,

moderne şi independente

Ascultaţi emisiunea în fiecare zi de marţi, la ora 20.30, exclusiv pe frecvenţele Radio Moldova.

Oftalmologul Gregg Homer de la ca-binetul Stroma Medical din California a descoperit tehnologia cu ajutorul căreia oamenii cu ochii căprui îşi pot schimba culoarea pentru totdeauna.

Tehnologia Lumineyes foloseşte un laser setat pe o frecvenţă care schimbă ochii căprui în albaştri. Energia laseru-

lui îndepărtează pigmentul maro, sau melanina, din primul strat al irisului.

Rezultatele acestei proceduri irever-sibile de schimbare a culorii ochilor urmează să fie date publicităţii în câteva săptămâni.

Această metodă a fost deja testată pe oameni şi ar putea deveni o operaţie

estetică de rutină în SUA în următoarele 18 luni. Cetăţenii celorlalte ţări se vor putea bucura de schimbarea culorii ochilor abia peste trei ani.

Costul unei astfel de operaţii ar putea ajunge la 3.000 de lire sterline, potrivit medicului care a inventat-o.

(După Ziare.com)

Studii

Cum îţi poţi schimba culoarea ochilor fără lentile de contact în doar 20 de secunde

LUNI, 28 NOIEMBRIE 2011 11FEMEIA www.timpul.md

frumusete

Oana Carasâzoana.carasaz.timpul@gmail.com

Sănătate

Fa saună cu cap! Perfecţiunea feminină

Alimente light care îngraşă

Grija excesivă pentru slăbit poa-te fi dăunătoare. În cazul în

care ai început să ţii un regim este bine să îl respecţi şi să mănânci să-nătos, dacă tot mănânci mult mai puţin decât în perioadele normale. Conform nutriţioniştilor, diete-le din care sunt complet excluse grăsimile sunt periculoase pentru sănătate, dar pot afecta şi obiecti-vul vostru de a slăbi. Iată care sunt

alimentele care nu te ajută:

1. Grijă la cereale!Doar cerealele integrale simple, fără ciocolată şi alte

arome ajută la dietă. Acestea reglează digestia şi ajută în procesul de slăbire. Înainte de a cumpăra un produs studiază eticheta. Variantele de cereale care se găsesc pe piaţă au un adaos destul de ridicat de alte ingrediente, cum ar fi zahăr, sirop de zahăr, ciocolată, sirop de glucoză, conservanţi şi diverşi aditivi.

2. Băuturile fără caloriiChiar dacă nu au calorii, îndulcitorii artificiali te pot

îngrăşa.

3. Produsele fără zahăr, dar cu sirop de porumbConform cercetărilor efectuate peste ocean, acest si-

rop favorizează depunerile de grăsime în special în zona abdominală. Dacă alergi când eşti la dietă după produse fără zahăr, citeşte cu mare atenţie etichetele. Fructoza din siropul de porumb sau „high-fructose corn syrup”, adică tot o formă de zahăr, îţi afectează dieta.

4. Laptele şi iaurtul fără grăsimiDupă extragerea grăsimii, mulţi producători adaugă

în produsele lactate alte soiuri de grăsimi, bicarbonat de sodiu, amidon sau făină de grâu.

5. Sosurile lightDacă le cumperi din comerţ, trebuie să fii atentă la

conţinutul lor în sare şi zahăr, deoarece de regulă acesta este foarte ridicat. Aceste sosuri nu te vor ajuta la dietă.

Sauna este foarte potrivită în cazul în care doreşti să elimini toxinele din corp sau dacă vrei să scapi de durerile musculare. Însă, pentru ca statul la temperaturi foarte mari să nu fie dăunător, trebuie să fii foarte atentă la câteva amănunte, în mo-mentul în care decizi că tre-buie să faci saună. În primul rând, dacă ai luat o astfel de decizie ar trebui să treci pe la cabinetul medical pentru a fi sigură că nu ai probleme cardiace sau cardiovasculare, probleme dermatologice, nu ai afecţiuni neurologice sau că nu eşti însărcinată. Temperatura optimă pentru sauna uscată este de 80°C-90°C, iar primele trei şedinţe nu trebuie să depăşească zece minute. În timp, perioada petrecută în saună poate creşte până la 15 minute. Şedinţele de saună nu tre-buie efectuate foarte des. O periodicitate de două sau trei zile este recomandată pentru eliminarea toxinelor. Dacă temperatura saunei este de 80°C-90°C, timpul optim de utilizare este 10-15 minute. Durata maximă recoman-dată este de 20 de minute. Timpul petrecut în saună diferă însă de la persoană la persoană.

În cazul în care preferaţi sauna umedă, trebuie să ştiţi că temperatura este cuprinsă între 40°C şi 60°C. În sauna umedă se toarnă periodic apă peste pietrele încinse,

pentru a se obţine aburul. În cazul în care temperatura este prea mare, există riscul opăririi pielii. Sauna uscată poate fi folosită şi ca terapie dacă pe pietrele din interior se picură uleiuri esenţiale, cu proprietăţi calmante.

Sauna poate dăunaDacă se exagerează cu sa-

una, pielea şi părul pot avea de suferit. Pentru ca părul să fie protejat, pe timpul şedinţei poate fi acoperit cu un prosop. După finalizarea şedinţei pielea are nevoie de o hidratare puternică, deci este bine ca după duş să foloseşti o cremă de corp puternic hrănitoare.

Sauna este interzisă în

cazul în care există afec-ţiuni dermatologice, boli genitale, graviditate, afec-ţiuni neurologice, afecţi-uni circulatorii, infecţii generale febrile, virale sau bacteriene, hiperti-roidism, tumori sau boli venoase cronice.

Sauna nu ajută la slăbit

Chiar dacă multe per-soane cred acest lucru, trebuie să ştii că sauna are rolul de a detensiona musculatura corpului şi pentru a elimina toxinele din organism, dar nu pentru a slăbi. Dacă doriţi să scăpaţi de kilogramele în plus, sportul şi dieta vă pot ajuta.

Nu mâncaţi înainte de saună

Înainte de efectuarea şedinţelor de saună este recomandat să nu se con-sume mâncăruri grele sau picante. Din cauza temperaturii ridicate, pot apărea stări de disconfort.

Se pot consuma alimente uşoare şi, evident, multă apă. În perioada şederii în saună corpul suferă o uşoară des-hidratare. După o şedinţă, alegeţi un meniu uşor, pe bază de carne slabă, legume, lactate degresate sau fructe.

(O. C.)

Peste 50% din femeile cu vârsta cuprinsă între 14 şi 35 ani au tenul gras. În aceste condiţii, persoa-nele cu ten gras pretind tot mai mult de la produsele cosmetice atât hidratarea, cât şi matifierea pielii. Tenul gras este consecinţa hipersecreţiei glandelor sebacee, iar un asemenea ten necesită o îngrijire zilnică. Spălarea se face cu apă şi gel spumant de curăţare, fără alcool, care curăţă delicat faţa. Dacă produsul de curăţare este mult prea agresiv şi îţi usucă faţa, nu face decât să-ţi stimuleze şi mai tare producţia de sebum, iar, în timp, tenul, fără protecţia pe care o asigură stratul normal de sebum, devine din ce în ce mai sensibil şi mai iritabil.

Tenul gras are nevoie de o în-grijire adecvată pentru reducerea secreţiei de sebum şi apropierea lui de tenul normal. Acest nivel se obţine cu răbdare, folosindu-se plantele, fructele şi legumele ca mijloc de îngrijire.

Foloseşte zilnic o loţiune astrin-gentă preparată în casă. Această

loţiune va preveni apariţia punc-telor negre şi îţi va curăţa tenul de

impurităţi. Aplică pe faţă, o dată pe săptămână un exfoliant, care te va ajuta să elimini impurităţile, iar tenul tău va fi mai curat şi mai revigorat.

Elimină coşurile şi punctele negre

Întreţinerea tenului gras este o adevărată provocare. Coşurile şi punctele negre sunt unele dintre problemele cu care se confruntă persoanele care au tenul gras. În cazul în care nu vreţi să mergeţi la cosmeticiană, ceea ce ar fi foar-te indicat, puteţi să vă preparaţi diferite măşti.

Morcov şi lapte bătutAmestecaţi două linguri de

suc de morcov cu două linguri de lapte bătut (sau iaurt). Pasta formată se întinde pe ten şi se lasă să acţioneze un sfert de oră. După acest interval, se îndepărtează cu

apă călduţă şi se usucă pielea cu un prosop curat.

Roşii şi mălaiRoşiile şi mălaiul sunt două

dintre cele mai bune preparate pentru ten. Roşiile sunt astringente şi conţin minerale şi vitamina C, iar mălaiul poate fi excelent pentru gomaj. De aceea, dacă veţi amesteca o roşie zdrobită cu o linguriţă cu mălai veţi obţine un excelent scrub natural. Masaţi uşor, având grijă să nu răniţi epiderma. Clătiţi apoi cu apă caldă.

Migdale şi ovăzPentru această mască ce va

catifela pielea, aveţi nevoie de un sfert de cană cu tărâţe de ovăz, un sfert de cană cu migdale pisate şi două linguriţe cu iaurt. Amestecaţi cu grijă aceste ingrediente şi apoi frecaţi tenul, insistând pe zonele cele mai grase.

(O.C.)

Sfaturi utile

Îngrijirea tenului gras cu produse naturale

LUNI, 28 NOIEMBRIE 201112 FEMEIAwww.timpul.md

cmyk

TENDINTE

.mdspaţiu dedicat evenimentelor cotidiene de cultură, artă, sport şi divertisment

Organizează-ţi eficient spaţiul din dulap

S c r i -am recent d e s p r e dressingul din vise-le or ică-rei femei, care să fie înţesat cu h a i n e ş i p a n t o f i . Realitatea este cru-d ă p e n -tru marea majorita-te dintre noi, fiind nevoite să ne mulţu-mim cu un şifonier de dimensi-uni redu-se. Hainele însă nu pot sta aruncate şi înşiruite peste tot prin casă, cu atât mai puţin în şifonier. Soluţia ar fi să înveţi să profiţi la maximum de spaţiul de care dispui.

Înainte de a începe, ai nevoie de trei saci mari de gunoi, pe care să-i etichetezi: „Gunoi”, „De păstrat” şi unul „De donat”. După asta, scoate absolut toate hainele din dulap. S-ar putea să dureze ceva timp, dar ia la control fiecare haină în parte şi determină sacul în care o vei distribui: Gunoi - haine care au defecte, sunt tocite, rupte; Donează - hainele care nu-ţi mai vin, cele care nu ţi se mai potrivesc sau care te fac să arăţi urât; Păstrează - obiectele care îţi plac foarte mult acum, şi nu cele pe care speri să le porţi. Hainele perfecte sunt cele care îţi vin bine şi te avantajează în acest moment.

Odată determinată destinaţia fiecărei haine, ai ajuns la momentul în care le aşezi în dulap pe cele care au rămas. Organizează-le pe categorii: tricourile pe un raft, blugii pe umeraşe, rochiile la fel. Ai la dispoziţie mai multe cri-terii de organizare: culoare, sezon, lungime, cele pentru serviciu, timp liber sau evenimente speciale. Tu alegi ce ţi se potriveşte mai bine. Hainele de sezon, de vară sau de iarnă, păstrează-le separat de cele de zi cu zi, depozitându-le într-un sertar/coş/raft amplasat sub pat.

Accesoriile, precum curele sau eşarfe, se ţin în cutii sau coşuleţe. Cât priveşte pantofii, aceştia au mai multe opţiuni de depozitare. Fie îi ţii în cutie şi pe acestea le plasezi în partea de jos a dulapului, fie cumperi câteva umeraşe speciale pentru uşile dulapului şi îi agăţi acolo. Totul ţine de creativitate.

(S. U.)

draşcu se încăpăţânează să promoveze portul naţional românesc. Aceeaşi încăpăţâ-nare a determinat-o să mun-cească în ultimele şase luni la două colecţii concomitent - „Toamna florilor” şi „Ileana Cosânzeana de lux”, care au fost prezentate publicului larg printr-un show cum n-a mai văzut Chişinăul.

Piesele vestimentare din cele două colecţii erau parcă desprinse din poveştile cu zmei. În colecţia „Toamna florilor” am văzut catrinţe, ii, bundiţe, sumane reinter-pretate pentru femeia acestor timpuri, dar rămâneau a fi potrivite pentru ca „fata mo-şului” să facă fapte bune şi să pornească în căutarea lui Făt-Frumos. Piesele croite din bumbac, catifea, fetru, lână aveau culori ce aminteau de nuanţele pământului şi ale cerului tomnatic în timpul apusului soarelui. Şi pentru ca tabloul să fie complet, mane-chinele au defilat pe acordurile vechilor melodii româneşti, interpretate de Maria Tănase.

Orice poveste se termină

cu o nuntă mare, care să dureze trei zile şi trei nopţi. Desigur, nicio nuntă româ-nească nu are loc fără rochia miresei - idee ce stă în spatele colecţiei „Ileana Cosânzeana de lux”. Rochii albe, lungi sau scurte, brodate sau croşetate, transparente, vaporoase, din mătase, şifon, asortate la ciucuri creaţi manual şi văluri lungi accesorizate cu spice de grâu. În timpul prezentării, modelele părea că-şi iau zborul, parcă pentru a ajunge mai repede calul alb al lui Făt-Frumos.

Moda se schimbă la fieca-re jumătate de an, e pasage-ră. Tradiţia rămâne pentru totdeauna impregnată în ADN-ul nostru. De aceea ia românească nu s-a demodat nici până astăzi, nu a fost dată uitării, este versatilă, uşor de purtat şi asortat, inspiră demnitate şi mân-drie. Din acest motiv, îi dau crezare Valentinei Vidraşcu când spune că orice femeie trebuie să aibă în garderoba sa o ie.

Silvia Ursu

Ilene Cosânzene acoperite cu flori tomnatice

În atelierul din centrul capitalei al Valentinei Vi-draşcu am trecut pragul de câteva ori. O oră alături de creatoarea de modă egalează cu un curs complet de bune maniere. O oră petrecută printre iile, bundiţele şi ca-

trinţele create de ea egalează cu o întoarcere în timp, când femeile românce încă nu aflaseră ce înseamnă tricotajul şi purtau haine din materiale naturale - in, bumbac şi borangic.

De 14 ani, Valentina Vi-

Pentruea.md

Pentruea.md

Pentruea.md