4 FEBRUARIE 2011, NR. 5 (14)

Culinar.md

Dosarele minții

Cartofi copţi umpluţi

Pagina 8

Pagina 6

Argument

Una la 40 de milioane

Lunea trecută, dar şi toată săptămâna care a ur-mat, presa de la Chişinău şi din împrejurimi a vuit de „miracolul moldovenesc” - femeia care a adus pe lume cinci copii dintr-o lovitură. Zile întregi, reporterii foto şi TV au făcut coadă la Maternitatea de la Centrul Mamei şi Copilului. Apoi au apărut politicienii care (ca nişte politicieni adevăraţi ce sunt) au susţinut-o financiar pe mămica Tatiana Surugiu. De fapt, Moldova întreagă a trăit cu destinul ei şi al celor cinci copilaşi, rugându-se de sănătatea ei şi a celor două fetiţe şi trei băieţei. A fost o naştere demnă de Cartea Recordurilor, întrucât tânăra mamă a născut relativ uşor, pe cale naturală, în doar jumă-tate de oră. În plus, acesta e primul caz de naştere cvintuplă din RM. Statisticile mondiale atestă că, în medie, o sarcină din 80 este gemelară, una din 6500 este triplă, una din 500.000 este cvadruplă şi doar una la 40 de milioane este cvintuplă. Deci, recordul Tatianei Surugiu nu e doar naţional, ci unul de-a dreptul mondial.

Recordul adevărat însă abia urmează şi el ţine de capacitatea acestei familii de a-şi pune copiii - cei cinci nou-născuţi plus cei doi mai mari de acasă - pe picioare. Nu le va fi uşor, chiar dacă tatăl lor va continua să muncească în Cipru, chiar dacă politicienii nu-i vor uita şi vor găsi o modalitate de ajutor constant... Dar nu le va fi nici imposibil, având o căsnicie de aproape 20 de ani în spate şi o casă ridicată. Şi ţipe oricât ar vrea cârcotaşii că „trebuie de făcut cu cap copiii”. Dacă toţi copiii s-ar fi făcut „cu cap”, vă daţi seama câţi cintre noi nici nu s-ar fi născut? Mult noroc şi putere, dragă familie Surugiu!

Angela Ciobanu:„Îmi doresc ca tinerii să zboare un pic mai sus de pământ”

TALON DE PARTICIPARENumele_______________________________________________________________________________________________________________________________________

Adresa_________________________________________________________ Telefonul______________________________________________________________________

Special de Ziua îndrăgostiţilor, AVON îţi oferă produse ce-ţi pun în valoare dragostea!

Testează noul ruj Color Trend în formă de inimioară şi lasă-te învăluită de aroma florală a gelului de duş Senses, Garden of Eden.

Creează-ţi propria sărbătoare! Trăieşte o poveste de dra-goste alături de AVON.

www.avon.md/ 022.26.76.76

E timpul să știi! TIMPUL - Ediție Specială Femeia

TIMPUL Ediție săptămânală. Apare luni E timpul să știi!

Pagina 7

Femeia e complicată

Câştigătoarea ediţiei precedente este Valentina Pânzaru din Ialoveni

Sorina Ștefârță

LUNI, 7 FEBRUARIE 20116 FEMEIAwww.timpul.md

În oglindă

Tu ce etichetă ai?

Silvia Ursupsihologie@timpul.md

Am observat că sportul preferat al multor oameni e să eticheteze. Recunosc, mi se întâmplă şi mie - ce înveţi de la grădiniţă nu poţi reeduca în câteva zile. Şi totuşi, de ce etichetăm, mai ales când nouă

ne e atât de greu să mergem pe stradă cu etichetele noastre? De ce „tipa aia” trebuie numaidecât să aibă un tată sau un iubit bogat pentru a arăta bine sau pentru a-şi permite o geantă anume? Oare fiecare femeie care are grijă de ea trebuie neapărat să aparţină cuiva sau să o facă de dragul unei anumite persoane şi pe banii acesteia?

Am spus mai sus: învăţăm să judecăm oamenii chiar de la grădiniţă. Nu ne-am jucat cu un coleg, deoarece mama ne-a spus că e dezordonat. Nu ne-am făcut o anumită prietenă în liceu, pentru că cineva o considera proastă. Ulterior, am refuzat întâlniri cu băiatul perfect, fiindcă gaşca din care făceam parte îl considera un pierde-vară. Nu purta aceeaşi etichetă... Şi oare câte experienţe au pierdut cei pe care i-am făcut incapabili, fricoşi, tocilari, ochelarişti?

Cel mai trist e că şi unii dintre noi, cei care jude-căm, purtăm etichete, unele dintre care zgârie rău de tot... De aceea, primul lucru pe care-l fac atunci când vin acasă cu o haină nouă e să tai etichetele de pe verso. Chiar dacă, ulterior, nu mai sunt si-gură la câte grade se spală o bluză... Mai greu e cu etichetele din noi, însă - nu le putem tăia doar cu foarfecele şi lasă răni pentru mult timp.

Adevăr şi oroare

M-am defectat

Petru Stratulatpetru@umbluliber.comwww.umbluliber.com

Scriam prin noiembrie des-pre joculeţele pe care le facem la începutul oricărei relaţii, despre faptul că femeia îşi ,,uită” periuţa de dinţi înainte

de termen, alături de multe alte obiecte, şi că ast-fel se mută încet-încet la el acasă, fără ca domnul să realizeze tragedia... Am glumit mult pe tema aceasta cu apropiaţii şi chiar cu apropiatele care şi-au ,,uitat” periuţele la mine, până când m-am trezit, în urmă cu trei zile, că-i propun eu însumi femeii pe care am cunoscut-o la început de an să-şi lase deja faimoasa periuţă în paharul din baia mea, nu bine împachetată în vreun sertar obscur.

Şocul ei a fost unul de proporţii, iar bucuria enormă, deşi nu a ştiut cum să reacţioneze când i-am arătat sertarul gol, destinat lucrurilor ei lipsite de importanţă şi mult prea numeroase. Desigur, s-a bucurat, dar oare ce se întâmplă cu mine?! E o femeie căreia, într-adevăr, nu am ce să-i reproşez, dar să calc peste limitele mele dintr-o suflare?!. Ar lipsi să o invit să stea la mine pentru totdeauna! Am crezut că m-ar speria, că mi-aş simţi intimita-tea călcată în picioare de o străină, dar nu... M-am simţit bine să o primesc în bârlogul meu de multe ori prăfuit, fără mâncare, dar cald şi intim. Poate că i-am testat reacţiile, să observ dorinţa de implicare. Sunt un geniu nenorocit…

DOSARELE MINTIILiber prin mintea femeilor

Femeia e complicată

Piatra de hotar

Interviul de angajare, o capcană bine ascunsă

Este un adevăr cu care cei mai mulţi bărbaţi sunt

de acord şi la care aderă din ce în ce mai multe femei, deodată trezite la realitatea crudă care ne înconjoară pe toţi: femeile sunt complicate şi sunt din ce în ce mai multe.

Femeia nu este egală cu băr-batul decât în drepturi, pentru că cei doi sunt extrem de dife-riţi. Să ceri a fi egală cu prădă-torul de lângă tine e, pe lângă o dovadă de slăbiciune, una şi de inconştienţă totală. Înseamnă că nu vrei ca el să-ţi care sacoşa grea de la piaţă, să-ţi deschidă uşa blocului ori să oprească maşina când te vede cu capota ridicată şi semnalizatoarele setate pe avarii la marginea drumului... Nu-ţi doreşti ca el să te plaseze în centrul universului sau să-ţi sărute mâna ori de câte ori te vede. Ar însemna să fii extrem de deranjată de faptul că se oferă să te ducă seara acasă, că îşi cheamă prietenii pentru a muta mobila, şi nu pe tine, că schimbă prizele şi că nu te deranjează de la telenovelă. Da, asta înseamnă să fii egală cu bărbatul: să nu beneficiezi

de un tratament preferenţial. Astfel, ar trebui să-i suporţi serile cu prietenii plus bere în aceeaşi casă cu tine, de mai multe ori pe săptămână, lenea-i continuă şi prin definiţie nepă-sătoare, miserupismul ce îţi este adresat etc.

De câte ori nu ai înjurat printre dinţi „porcul” ce nu ţi-a acordat prioritate la intrarea în bloc, autobuz, sala de şedințe? Dar pe cel care nu te-a ajutat să urci un geamantan plin şi greu pe scările vreunei staţii de metrou? Vreţi să fim egali

în tot ce înseamnă Existenţă, pe motiv că femeia nu ar fi mai prejos decât bărbatul, dar pier-deţi din vedere un singur lucru: nu voi sunteţi mai prejos, ci noi am fi. Pierdute în lupta pentru egalitate, pierdeţi şi avantajul pe care-l aveţi în faţa noastră pentru că, astfel, nu vedeţi pădurea de copaci.

Bărbaţii cu bun-simţ vă venerează la un anumit nivel, pleacă frunţile în faţa paşilor voştri şi preţuiesc fiecare urmă pe care o lăsaţi în vieţile lor mediocre şi lipsite de parfum.

Puteţi conduce firea masculină printr-un singur zâmbet, dar trebuie să ştiţi şi cum. Patriar-hatul ar fi în avantajul vostru, căci un adevărat conducător nu iese în evidenţă, ci se ascunde în întuneric, în culise, de unde poate conduce liniştit. În spa-tele oricărui bărbat de succes există o femeie puternică, pentru că atâta timp cât băr-batul ştie că el e capul, femeia reprezintă gâtul ce-l orientează după bunul ei plac. Gândiţi înainte. Se poate.

Petru Stratulat

Specialiştii în resurse umane spun că până la obţinerea unui job nou trec patru luni. Timp în care trimiţi zeci de CV-uri şi mergi la câteva interviuri.

Dacă etapa cu CV-ul şi scrisoarea de intenţie e cea mai uşoară, interviul este piatra de hotar. E momentul în care tre-buie să-ţi aminteşti de toate instrumentele pentru a te vinde cât mai bine. Primul lucru e să răspunzi corect la întrebările-capcană ale angajatorului. De aceea, în următoarele numere ale ediţiei speciale „Femeia”, îţi vom spune cum să ieşi câşti-gătoare dintr-un interviu de angajare.

Din ce motiv îţi cauţi un nou loc de muncă?

Sau, cu alte cuvinte, de ce vrei să pleci de la ultimul tău serviciu? Dacă motivul nu e restructurarea postului, cel în faţa căruia te afli vrea să ştie ce probleme ai la locul de muncă actual. Indiferent care sunt motivele din care ai decis să pleci, nu-ţi critica şeful sau colegii. Vei părea o persoană care nu se poate adapta sau nu poate comunica cu cei din jur. Încearcă să nu dezvălui nimic care să te pună în-tr-o lumină proastă. Cel mai indicat e să zici că ai nevoie de o nouă provocare în viaţă, de un pas înainte în carieră. Astfel, vei părea motivată să obţii postul.

De ce eşti tu mai bună decât ceilalţi candidaţi?

Lucrul cel mai important la un inter-viu este să reuşeşti să-ţi pui în valoare toate calităţile care te-ar ajuta să obţii postul vizat, adică să te vinzi. Docu-mentează-te înainte de interviu despre atribuţiile pe care le vei avea dacă obţii jobul şi pune accent pe aptitudinile care

ţi-ar folosi cel mai mult. Şi arată-te entuziasmată de jobul respectiv - orice po-tenţial angajator va aprecia o astfel de atitudine.

Cum te-ai caracteriza în câteva cuvinte?

În acest caz, arată că eşti foarte sigură pe tine şi că eşti conştientă de calităţile tale. Faptul că poţi face faţă stresului va fi întotdeauna un punct în plus, la fel ca şi capacitatea de a lucra în echipă, aflată pe lista cerinţelor oricărui job. Aşa că nu uita să menţionezi şi asta... Dacă eşti comunica-tivă, cu atât mai bine, dar „împachetează” această tră-sătură de caracter într-un mod avantajos pentru tine (or, comunicativă poate să

însemne şi că îţi plac lungile pauze de cafea la care discuţi cu colegii). Deoarece oamenii nu au doar calităţi, ar trebui să te gândeşti şi la eventuale defecte pe care le poţi aduce în discuţie. Nu pomeni însă despre nicio slăbiciune care te-ar putea face nepotrivită pentru jobul la care candidezi.

(S. U.)

LUNI, 7 FEBRUARIE 2011 7FEMEIA www.timpul.md

lucrezi foarte mult la un rol, dar să fii aplaudată pentru altul. Eu am avut multe roluri „norocoase”, dar şi dificile totodată. Când am jucat-o pe Lady din „Piele de şarpe”, în regia lui Valeriu Jereghi, nu dormeam zile şi nopţi. La fel a fost şi cu Isadora Duncan, în regia Adei Lupu. E greu să joci o femeie-mit, precum a fost Isadora, dar este la fel de greu când trăieşti în scenă viaţa cuiva care nu o termină tocmai bine. Joci un destin, iar în gând îţi stă ideea că trebuie să mori... Dar am avut şi roluri mai „vesele” - dom-nişoara Cucu din „Steaua fără nume”, Zoie din „O scrisoare pierdută”.

- Vă imaginaţi o altă scenă decât acea a Naţiona-lului din Chişinău?

- Am activat şi în Italia, în cadrul unei colaborări cu Teatrul de Castalia, condus de regizorul Andrea Batis-tini. Recunosc, am refuzat această ofertă timp de trei ani şi am acceptat-o abia atunci când am văzut că nu mai rezistăm financiar. Nu am regrete - am cunoscut un alt sistem de lucru, o sumedenie de oameni interesanţi, am cutreierat o ţară minunată şi am jucat pe scene pe care mulţi nici nu le-au visat. Am

jucat şi în Rusia, în film. Sunt gata să-mi încerc puterile cu oricare mare actor...

- De ce vă este dor? De roluri care s-au întâmplat sau care urmează încă?

- Mi-e dor de Caragiale, care este foarte actual. M-e dor şi de Ostrovski, şi de Gogol. Mă uit, totodată, câtă lume vine la cele două spec-tacole pe piesele lui Dumitru Matcovschi - „Cântec de lea-găn pentru bunici” şi „Pomul vieţii” - şi înţeleg că oamenii au nevoie şi de poveşti pe înţelesul lor, cu realităţi în care să se regăsească, cu răs-punsuri la întrebări concrete care-i frământă - ce să-i spui fiicei, cum să discuţi cu băia-tul, cum să nu distrugi relaţia dintre copii şi părinţi?..

- În ce realităţi vi se în-scrie relaţia cu fiul dvs.?

- Fiul nostru are 13 ani şi este cel mai important lucru în viaţa mea şi a soţului meu. Are o vârstă destul de complicată, recunosc, fizic s-a maturizat destul de repede, deşi în suflet încă e copil. Trebuie să-i spui foarte multe lucruri într-un mod extrem de atent, pentru că e vârstă la care se opune la tot. Uneori pornesc să dau anumite indicaţii şi îmi dau seama că mintea lui zboară

în altă parte, inclusiv la fete.

- Veţi fi o soacră geloasă?

- Cred că da, pen-tru că mi-am dorit foarte mult acest bă-iat... Vreau să crească un bărbat adevărat, cu responsabilităţi, care să ştie că în viaţă plăteşti pentru tot ce faci.

- Este criză de bărbaţi în Moldo-va?

- Da, şi se întâm-plă astfel şi pentru că femeile au luat prea multe asupra lor. Au început să facă busi-ness, să tragă fami-lia. Şi să uite că, în definitiv, femeia îşi educă bărbatul - bi-neînţeles, astfel încât el să nu-şi dea seama de asta . Bărbaţii sunt cei care trebuie să lupte şi să ducă tot greul, iar femeia să-l oblojească şi să-l pupe. Dar o feme-ie trebuie să facă şi meserie, nu accept ca femeia să stea acasă.

- Actorul Ion Mo-canu a trebuit şi el educat?

- Ne-am căsătorit pe când eram la facultate la Moscova - se fac 20 de ani de atunci în 2011 - şi, din fericire, ne-am educat reciproc.

- Geloziile din casa voas-tră apar pe fundal teatral sau personal?

- Nu apar, deşi îmi pare că eu am avut mai mult noroc decât el în teatru. Este un actor foarte bun care, din păcate, a primit prea puţine şanse. El acum este la vârsta când ştie totul, când poate totul. Dar şi în teatru, ca şi în viaţă, sunt puţine piese cu bărbaţi puternici, respon-sabili, bărbaţi care să lupte pentru soarta şi viaţa lor.

- Reuşiţi să fiţi şi gospo-dină?

- Acum reuşesc mai pu-ţine ca înainte - alerg între teatru, liceu şi facultate. De aceea, Ion şi-a luat mare par-te din grijile familiei asupra lui. Eu nu ştiu ce înseamnă piaţa, iar de bucătărie mă salvează faptul că lui îi place foarte mult să gătească. Toate femeile îmi zic că mi-a mers din acest punct de vedere. Mă invidiază ...

- Noi vă dorim să aveţi parte doar de invidie fru-moasă!

femeiaAngela Ciobanu:„Îmi doresc ca tinerii să zboare un pic mai sus de pământ”

Sorina Ştefârţă

- Angela, teatrul este cre-aţie sau lucru?

- Creaţie, doar creaţie. Aşa am fost educată, aşa simt şi sper ca Dumnezeu să-mi dea inspiraţie cât mai mult timp...

- Ce fel de creaţie, când spectacolul începe la o anu-mită oră?!.

- Ei, aici intervine dis-ciplina. Nu mă deranjează însă, căci, fiind disciplinată, respecţi timpul tău, dar şi pe cel al partenerului. Punctua-litatea este o calitate a regilor şi spre ea ar trebui să tindă toţi moldovenii. Mie, în linii mari, îmi reuşeşte.

- Artiştii noştri aleargă de la o activitate la alta. O fac de voie sau de nevoie?

- Mai mult de nevoie. Dacă statul ar putea să ne dea un salariu mai bun, poate că şi noi am putea să ne con-centrăm doar pe teatru. Dar am atâta cât poate să-mi dea azi Teatrul Naţional şi nu mă plâng. Iar faptul că trebuie să ne mai căutăm o activitate nu e întotdeauna cel mai rău. Eu, bunăoară, sunt şi pro-fesoară la două instituţii de învăţământ - Liceul cu profil teatral „Elena Alistar” şi Academia de Arte, la ambele predau măiestria actorului - şi contactul cu tinerii este extrem de benefic.

- Ce le spuneţi tinerilor?- Încerc să le deschid alte

orizonturi, să-i ajut să desco-pere cultura, să vadă lumea în alte culori decât o văd ceilalţi. Tinerii de astăzi îşi pun căştile în urechi şi nu mai văd nimic. Eu însă îmi doresc ca ei să zboare un pic mai sus de pământ - să privească oamenii, să ghi-cească dacă aceştia sun trişti sau fericiţi. Căci, tot ce se întâmplă în jurul nostru e teatru... Pentru a vedea asta, însă, nu e suficient să stai pe Internet - trebuie să mai intri în muzee, să mergi la teatru şi chiar la cinema.

- Aţi studiat la MHAT, la

Moscova. Ce s-a întâmplat cu trupa voastră?

- Câţiva dintre colegi au rămas la Moscova şi mun-cesc acolo. Acasă, în 1992, ne-am întors mai puţini. Deoarece fusesem pregătiţi pentru Naţionalul din Bălţi, unii au mers încolo, alţii au rămas la Chişinău. Am făcut însă cu toţii ceea ce ne-a lăsat „povaţă” profesorul nostru, Vladimir Nikolaevici Bogomolov - teatru în limba română. Pentru noi el invita profesori din România, lucra la limba noastră română...

- Suferă teatrul din Mol-dova de faptul că nu mai sunt trimise echipe la Mos-cova?

- Da, şi nu trebuie să ne ascundem după deget - cea mai bună şcoală de teatru e în Rusia. În Rusia se mai păstrează cultul teatrului, ei investesc foarte mult în teatru, în cultură în general. Acolo actorii au unde mun-ci. Aici, teatrele sunt pline, actorii tineri nu au loc în scenă. De aceea, poate că ar fi raţional să se facă un curs de actorie odată la trei-patru ani. Căci sunt mulţi absol-venţi care nu rezistă pentru că se izbesc de lipsa de roluri, de aceşti pereţi invizibili şi... se dezamăgesc. Ei îşi doresc din prima roluri mari, dar teatrul este o răbdare, el e dur şi te rupe în şapte.

- Cum aţi înfruntat dvs. acest teatrul dur?

- Oleg Tabakov, care ne iubea foarte mult şi care a fost un rector genial, ne spu-nea, la balul de absolvire, că o să ne întoarcem acasă actori buni, dar o să avem multe de înfruntat. El ne-a dorit atunci să avem roluri, dar - şi mai mult - noroc. Poţi să fii foarte talentat, dar să nu ai noroc, ne-a zis Tabakov. Păi iată, eu am avut noroc.

- În ce roluri s-a materi-alizat acesta?

- Nu poţi şti niciodată unde ţi se ascunde norocul. Poţi să

Angela Ciobanu, una dintre actriţele de frunte ale Naţionalului „Mihai Eminescu”, întotdeauna mi

s-a asociat cu un vulcan. Să fi fost din cauza diferite-lor nuanţe de roşu ale părului, a vocii puţin răguşite sau a energiei pe care o degajă? Dar toate acestea vin parcă în contradicţie cu femeia senzuală care visează să ajungă la Paris inclusiv pentru că, fiind legată or-ganic de arome, vrea să se dizolve în lumea parfumu-rilor... Miracolul vieţii e că, uneori, armonia se naşte din contradicţii.

LUNI, 7 FEBRUARIE 20118 FEMEIAwww.timpul.md

Argument

Drumul mirodeniilor

Culinar.md

Mira Tănasemirabela.tanase@timpul.md„Arta condimentării” este foarte veche,

datând din epoca paleolitică. Pe atunci, mâncarea era condimentată cu usturoi, chimen, muştar şi alte plante aromate. La sfârşitul sec. XV, marile descoperiri geografice au deschis „drumul mirodeni-ilor”, care costau foarte scump şi puteau fi cumpărate numai de bogaţi. Astfel,

sărăcia mâncărurilor era „marcată” prin utilizarea diferitelor condimente locale. Mai mult, unele fripturi de carne sau peşte erau stropite cu anumite esenţe de parfum. Cu timpul, rolul condimentelor a fost remarcat şi acestea au devenit valo-roase în alimentaţie - în special, în cazul regimurilor dietetice, când dau savoare unor mâncăruri lipsite de gust.

Stresul - inclusiv alimentar - poate fi „piperul vieţii sau sărutul morţii”. Din

această afirmaţie a fiziologilor se subli-niază faptul că valoarea psihologică şi biologică a condimentelor poate fi un pericol prin utilizarea lor iraţională. Ori-ginea cuvântului „condiment” vine din limba latină, de la verbul „condire”, ceea ce se traduce prin a adaugă sau a drege. Condimentele nu au valoare nutritivă, fiind întrebuinţate pentru a da gust plăcut şi apetisant mâncării, stimulând, totodată, secreţia sucurilor digestive.

Ingrediente

- patru cartofi roşii medii- 250 g carne tocată- o cană de broccoli, tăiată fin- o cană de apă- o cană de brânză (Cheddar)- 1/2 cană smântână- 1/2 linguriţă sare- 1/4 linguriţă piper- trei cepe mici, tăiate mărunt

Alternative pentru stările depresive

Soluţiile naturiste Vremea mohorâtă, nopţile lungi şi lipsa mişcării în aer

liber pot fi cauzele tristeţii tale, chiar dacă nu îţi dai seama de asta. Noi îţi aducem noutăţi care să te ajute să alungi depresia de sezon.

NaturopatiaPentru cei suferinzi de depresii sezoniere şi care nu vor să

apeleze la antidepresivele clasice de provenienţă chimică există alternative naturale în farmacii. Una dintre acestea este banala sunătoare - un relaxant uşor, care acţionează şi împotriva anxietăţii şi chiar a poftei de mâncare incontrolabile, frecvent întâlnită la cei cu depresie de sezon. Acesta nu trebuie, totuşi, luat în paralel cu tratamentul anticoncepţional.

Mănâncă bine şi sănătos, pentru a-ţi creste nivelul de serotonină din organism şi a evita „hoţii de energie”, cum sunt numiţi zahărul, făinoasele albe, dulciurile rafinate. De asemenea, redu din consumul de alcool şi cofeină, care îţi scad absorbţia fierului şi calciului. Nu fuma, pentru că nicotina te privează de beneficiile vitaminelor B.

Este greu, pentru că depresia te determină să consumi şi mai mult din exact ceea ce nu ai voie, dar poţi în schimb să mănânci nuci, alune, seminţe, fructe proaspete şi uscate, legume, cartofi, orez brun şi pâine integrală. Ca să-ţi menţii constant nivelul glicemiei, mănâncă la intervale de trei ore şi ia valeriană împotriva nervozităţii.

Terapiile alternativeCel mai obişnuit tratament împotriva depresiei sezoniere

este cel cu lumină. Respectivul tratament constă în aşezarea în faţa unei cutii special destinate acestui scop, care emite lumină de intensitate puternică. Ar trebui să aplici acest tratament zilnic, în anotimpul friguros, începând cu primele zile de toamnă, înainte de apariţia simptomelor. În preajma cutiei, poţi să-ţi îndeplineşti sarcinile obişnuite. Efectul terapiei poate apărea în câteva zile de la începerea ei şi continua pe toată durata aplicării. Din păcate, cutiile luminoase nu sunt încă pe piaţa noastră. În lipsa lor, încearcă să petreci cât mai mult timp în aer liber, fă mişcare, foloseşte pentru iluminat lumina albă, ascultă muzică antrenantă dimineaţa, culcă-te devreme şi la aceeaşi oră.

Cartofi copţi umpluţi

Clătite cu zmeurăIngrediente

- 750 ml lapte sau apă minerală- două căni de făină albă- două ouă- o linguriţă de unt- zahar pudră- esenţă de rom- zmeură proaspătă

Mod de preparare

Într-un bol se amestecă făina cu laptele sau apa minerală până se obţi-ne o pastă omogenă, se adaugă ouăle bătute şi esenţa de rom. Zmeura se pune într-un bol şi peste ea se pun două-trei linguri de zahăr (în funcţie de cantitate). Se încinge o tigaie în care se pune o linguriţă de unt, se adaugă un polonic din compoziţia de mai sus, iar când este aproape de coacere se adaugă un strop de rom (flacăra trebuie să fie cât mai mică, pentru ca să nu se ardă clătita). Într-o cratiţă se caramelizează zahărul va-

nilat. Se toarnă peste zmeura stoarsă după ce a stat cu zahăr, se amesteca până când se omogenizează toată compoziţia. Când sunt gata, clătitele se umplu cu pasta de zmeură, siropul rămas de la zmeură se toarnă peste clătite şi se decorează cu zahăr vanilat şi cu zmeură proaspătă (eventual, cu o frunză de mentă deasupra).

NotăExistă trei varietăţi de zmeură: roşie, galbenă şi neagră. Reprezentând un adevărat izvor de vitamine, minerale şi substanţe nutritive, zmeura ajută la tratarea mai multor afecţiuni: previne hipertensiunea arterială; scade febra; îmbunătăţeşte digestia; încetineşte evoluţia celulelor canceroase; tratează afecţiuni geni-tale feminine; are proprietăţi expectorante; reduce considerabil foamea, fiind frecvent folosită în tratarea obezităţii; ameliorează diferite afecţiuni oculare; tratează cistita; are un rol important în tratarea diabetului.

NotăBrânza Cheddar este unul dintre cele mai consumate brânzeturi din lume. Ea este originară din Anglia, dar astăzi e produsă în numeroase ţări de pe glob. Brânza Cheddar originală este în formă de tobă, cu diametrul de 38,1 cm (15 inci), cu coajă naturală la margine. În mod normal, culoarea variază de la alb spre galben-palid. Unele sortimente de brânză Cheddar au adăugaţi coloranţi, care îi dau un aspect galben-orange. Brânza Cheddar este întotdeauna produsă din lapte de vacă şi are o textură uşor fărâmicioasă, dacă este corect preparată. Dacă brânza este prea proaspătă, atunci textura ei este mai fină. Cu cât trece timpul, gustul ei devine tot mai bun.

Mod de preparare

Spălaţi bine cartofii. Se înfige furculiţa în cartofi, în câteva locuri. Puneţi cartofii la cuptor şi lăsaţi-i să se coacă circa 20 de minute, până când devin moi. Între timp, prăjiţi circa trei minute carnea într-o tigaie, întor-când-o pe o parte şi pe alta, astfel încât să se pătrundă bine. Mutaţi-o într-un bol mare. Daţi focul mai tare şi puneţi în tigaie apă şi broccoli, acoperiţi cu un capac şi lăsaţi până devine moale, circa patru-cinci minute. Stoarceţi bucăţile de broccoli, apoi puneţi-le în bolul cu carne.

Tăiaţi cu grijă partea de sus a cartofilor, cam o treime din ei. Cu o linguriţă scobiţi interiorul cartofilor, punând miezul într-un bol. Puneţi cartofii într-o tavă. În bolul cu miezul cartofilor adăugaţi jumătate de cană din brânza Cheddar, smântână, sare şi piper, zdrobiţi şi amestecaţi până devine o pastă omogenă. Turnaţi amestecul obţinut peste carne şi broc-coli, adăugând şi ceapa tăiată mărunt. Amestecaţi bine compoziţia. Umpleţi fiecare cartof cu acest amestec, pre-sărând pe deasupra brânza rămasă. Puneţi la cuptor sau la cuptorul cu microunde până vedeţi că se topeşte brânza, circa două-patru minute… Se consumă fierbinte.

LUNI, 7 FEBRUARIE 2011 9FEMEIA www.timpul.md

Culinar.md

Găteşti şi câştigi!Câştigătoarea concursului din ultimele două

săptămâni a unui voucher în valoare de 300 de lei este Cristina POPA.Ce condimente folosiți în mod curent? trimite-ne răspunsul la adresa: mirabela.tanase@timpul.md şi vei participa la concursul acestei săptămâni pentru a câştiga un card de reduceri oferit de către restaurantul La roma.

Gătim împreună şi avem doar de câştigat.

card de reduceri

„Ultima nuanţă” a gustului

Să vorbim despre condimente!

Cu toate că ardeiul iute este consumat la noi în ţară doar

de trei secole, acesta are nişte proprietăţi care merită să fie luate în considerare. Cui i se datorează gustul arde-iului iute? Este vorba despre substanţa-minune numită capsaicină. De ce o numim minune? Pentru că efectele sale asupra organismului nu sunt de neglijat.

În toiul iernii, în cazul durerilor în gât se poate prepara un extract de ardei iute care să aline durerea şi să oprească răceala „din faşă”. Acesta se face din seminţe de ardei iute - un sfert de linguriţă sau chiar şi mai puţin se pun în 50 ml de apă fierbinte, se lasă o jumătate de oră şi

se amestecă bine cu miere - şi alun-gă imediat orice durere. Dacă aveţi mâinile şi picioarele reci, înseamnă că suferiţi de o proastă circulaţie periferică. Amestecaţi patru-cinci linguriţe de ardei iute cu 100 ml de spirt şi 100 ml de oţet şi lăsaţi la macerat timp de o săptămână. După care, masaţi-vă uşor mâinile şi picioarele.

Este important de menţionat şi

De ce să consumăm ardei iuteacţiunea antitumorală a ardeiului, în special, în cazul cancerului ma-mar, ovarian, de ficat şi leucemie. Pentru persoanele preocupate de siluetă ardeiul are o veste bună - el determină arderea rapidă a grăsi-milor şi ajută la reducerea poftei de mâncare. Dacă vă cade părul şi acest lucru e cauzat de circulaţia sângelui, puteţi folosi tinctură de ardei iute. Se masează rădăcina pă-rului, evitându-se zonele iritate. Un amestec din glicerină şi tinctură de ardei este bun şi pentru durerile de spate, acestea fiind inhibate de cap-saicină. Iar dacă, zilnic, veţi reuşi să mâncaţi o jumătate de ardei iute, veţi stimula sistemul nervos într-un mod pozitiv, fapt ce se va reflecta asupra dispoziţiei dumneavoastră şi va combate stările de anxietate şi astenie. (M. T.)

Ce sunt condimentele? În-trebarea poate părea inutilă, dar răspunsul nu e simplu. Că piperul şi cardamomul sunt condimente ştie oricine; ce facem însă cu ustu-roiul, ceapa sau pasta de tomate? Şi unde e limita dintre condimente şi conservanţi?.. Sarea şi zahărul pot face parte din ambele categorii. În plus, există puncte de intersecţie şi între condimente şi medica-mente şi droguri... A început oare omul să adauge cuişoare în bucate pentru ca să-i dea mâncării un gust mai bun sau pentru că unele condimente (ghimbirul şi carda-momul, bunăoară) aveau reputaţia

că dezlănţuie energiile sexuale? Să nu uităm că şi în multe dintre băuturi sunt prezente condimen-tele: ienupăr în gin, ginger şi pelin în vinurile de tip vermut, hameiul în bere, anasonul în celebrul ab-sint. Astfel, putem să afirmăm că nu există popor care să nu fi avut, din veacuri, cunoştinţă despre condimente şi că acestea au fost o componentă a culturii umane în evoluţia ei. Vă propunem să devoa-lăm drumul şi locul condimentelor în istoria universală.

De unde veneau condimentele? Descoperirile arheologice care au contribuit la istoria condimentelor

sunt nesemnificative. Nici chiar Biblia sau un alt înscris nu desluşeşte originile negoţului sau legendara ţară Ophir a condimentelor. Se ştie însă că multe popoa-re din timpurile pre-istorice aveau grijă să facă viaţa de dincolo mai plăcută, punând în morminte vase de lut cu mirodenii. Euro-penii epocii bronzului obişnuiau, încă acum 3500 de ani, să-şi condi-menteze berea cu plante aromatice amare, pe care urmaşii urmaşilor lor le folosesc încă. La anul 950 î.Hr., negoţul de condimente era deja subiect de tratative între regina Saba a Egiptu-

lui şi regele Solomon al Israe-lului. Egiptenii aveau un cult al condimentelor atât pentru viaţa pământească, cât şi pentru cea de dincolo, folosind kilograme întregi de chimen, anason şi maghiran în tehnica înhumării. Şi farmacia acelor vremuri era un adevărat depozit de condimente. Negoţul cu condimente a prosperat şi a fost un element de evoluţie în istoria Imperiului Roman şi a zonei euro-pene. Conform cărţii de bucate a gastronomului Apicius, se foloseau cu regularitate aproximativ 60 de tipuri de mirodenii, multe dintre ele fiind prezente şi azi în reţete. La un asemenea amestec de con-dimente, calitatea mărfii brute avea un rol destul de nesemnificativ. Romanii sunt cei care au introdus condimentele în Galia şi Britania, dar şi la vecinii germanici din nord - 2,5 tone de piper au fost trecute pe lista de dorinţe a goţilor la anul 410 d.Hr...

Condimentele fac parte nu doar din viaţa noastră cotidiană; ele sunt ingredientul important atunci când vrem să conferim unui

moment „ultima nuanţă”, în timp ce oaspeţii aşteaptă deja cu evlavie următorul pas. Aproape că nu există zi în care degetele noastre sau cerul gurii să nu vină în contact cu multitudinea de condimente care ajung în bucătăria noastră din cele mai îndepăr-tate şi exotice părţi ale lumii.

Simplu şi practic

Trucuri utile în bucătărie (I)

Ştiai că mâncarea prea sărată se poate salva, dacă adaugi în ea bucăţi de cartof crud sau că uleiul nu mai sare dacă pui în tigaie puţină sare? Iată şi alte sfaturi care îţi uşurează munca în bucătărie sau chiar te scot din încurcătură rapid şi ieftin.

● Pentru a împiedica mărul tăiat să se înnegrească, stropeşte-l cu puţin suc de lămâie.

● Ţelina rămâne proaspătă pentru mai mult timp dacă este învelită în folie de aluminiu şi pusă în frigider.

● Oul fiert se curăţă mai uşor dacă înainte de fierbere i se face o gaură în coajă, cu un bold. O altă soluţie este să curăţi oul, ţinându-l într-un bol cu apă rece.

● Pentru a verifica dacă oul este proaspăt se pune într-un bol cu apă sărată. Dacă se duce la fund este proaspăt, dacă pluteşte este vechi.

● Usturoiul se curăţă mai uşor dacă este încălzit puţin înainte, pe o tablă aşezată pe foc.

● Fructele prea verzi se coc dacă sunt învelite într-un ziar şi puse într-un loc călduţ timp de două-trei zile.

● Dacă lămâia este prea tare, se ţine în apă caldă timp de cinci-zece minute. Astfel va deveni mai moale şi mai uşor de stors.

● Laptele nu se mai lipeşte de oală când îl fierbi, dacă ţii o lingură în ea şi laşi focul mai mic.

● Laptele nu se strică, chiar dacă nu este pus în frigider, dacă, atunci când fierbe, adaugi în el o jumătate de lingură de bicarbonat de sodiu.

● Pentru a păstra lamele robotului de bucătărie ascuţite şi în sta-re bună, se râşneşte în el, din când în când, puţină sare.

● Când s-au fiert pastele, melcişorii sau tăiţeii, se scurge apa fiartă şi se pune peste ele apă rece, ca să nu se lipească bucăţile între ele.

● Ca să nu-ţi mai lăcrimeze ochii de la ceapă, tai-o în două bucăţi şi ţine-le în apă timp de 15 minute înainte de a le tăia.

● Pentru a curăţa mai uşor cuptorul, prepară o pastă din apă şi bicarbonat de sodiu, pe care o întinzi pe locurile murdare. Apoi por-neşte cuptorul pentru o jumătate de oră. Petele uscate de mâncare vor ieşi mult mai uşor.

● Înainte de a face pop-corn, ţine grăunţele în congelator şi prepară-le când sunt încă îngheţate.

● Pentru a coace mai uşor cartofii, ţine-i în apă sărată timp de 15 minute, înainte de a-i băga la cuptor.

● Cartofii se strică mai repede dacă sunt ţinuţi lângă ceapă. Deci, pune-le în locuri separate.

● Înainte să fierbi orezul, adaugă în apă câteva picături de suc de lămâie. Astfel orezul va ieşi mai alb şi mai aspectuos.

(M. T.)

LUNI, 7 FEBRUARIE 201110 FEMEIAwww.timpul.md

timpul practic

Evită ridurile de pe faţă! O lady la masă

Teroarea pliculeţului de ceai

Când o lady cere ceai la restaurant, cel mai probabil i se va aduce o ceaşcă goală (de obicei cu farfurioara ei), un pliculeţ de ceai şi un recipient mic cu apă fiartă. Pe scurt, i se vor oferi toate cele necesare ca să-şi prepare singură ceaiul. Doamna îşi pune pliculeţul

în ceaşcă şi toarnă apa fiartă peste el. După ce lasă ceaiul să se infuzeze între trei şi cinci minute (cu cât îl lasă mai mult, cu atât acesta devine mai tare), scoate pliculeţul din ceaşcă şi îl aşază pe farfurioară. Dacă nu i se dă farfurioară, îl va pune pe marginea farfuriei de pâine. Dacă nu i se dă nici farfurie de pâine, nu are altă opţiune decât să-l aşeze pe marginea farfuriei de serviciu sau a celei de desert. În niciun caz nu va înghesui pliculeţul pe marginea ceştii, ca şi cum ar încerca să scurgă din el ultima picătură de savoare. Dacă o lady vrea să adauge lămâie sau zahăr la ceai, o va face după ce scoate pliculeţul din ceaşcă.

28 de mâncăruri problematice şi cum să le mâncăm

Fie că are în faţă o bucată de cantalup în coajă, oferit la restaurant, porumb copt sau pui prăjit servit la picnic, o lady nu lasă niciodată să se vadă că se confruntă cu o problemă. Deşi atunci când eşti singur tentaţia de a mânca în cel mai simplu mod este aproape irezistibilă, o lady ştie că în prezenţa altora trebuie să urmeze nişte reguli, care există ca să îi facă viaţa mai uşoară şi, poate, chiar mai sa-vuroasă. Vom prezenta succint câteva tehnici în domeniu, care au trecut cu brio proba timpului.

Anghinare. Aceasta i se aduce de obicei întreagă, cu frunzele îndrepta-te în sus. O lady rupe fiecare frunză, o înmoaie în sos (dacă i s-a servit), apoi o trece printre dinţi pentru a mânca partea moale. Odată ce a terminat

frunzele, în centrul anghinarei va rămâne o porţiune mică, acoperită cu perişori. Acesta este mijlocul. Doamna îşi va folosi cuţitul şi furculiţa pentru a-l tăia, descoperind „inima” delicioasă a anghinarei. O taie apoi în feliuţe şi le trece prin sos înainte să le savureze. Se poate ca pe masă să fie pus un bol pentru clătit degetele.

Sparanghel. Dacă sparanghelul este adus la masă rece, fără sos, doam-na îl poate servi cu mâna. Desigur, dacă vrea, îşi poate folosi cuţitul şi furculiţa.

Avocado. Poate fi servit uneori în coajă, dar tăiat în două şi acoperit cu umplutură, precum salată de pui sau fructe de mare. În asemenea cazuri, dacă fructul este suficient de copt, doamna îi scoate cu lingura pulpa

verde, fină şi cremoasă. Dacă nu e suficient de copt, nu va încerca să-l mănânce, deoarece atât textura, cât şi gustul i se vor părea cu siguranţă neplăcute. Dacă o lady găseşte cubu-leţe de avocado decojite în salată, le mănâncă cu furculiţa.

Bacon. Dacă baconul este crocant, doamna îl poate mânca folosindu-şi degetele. Dacă este însă flasc şi unsu-ros, îşi va folosi furculiţa şi cuţitul.

Caviar. Este servit ca aperitiv, pe pâine prăjită sau în cartofi noi. Poate fi, totuşi, oferit ca primul fel de mâncare, pe o far-furie mică pusă pe un bol cu gheaţă, cu pâine prăjită şi diverse garnituri, precum ceapă rasă, ou şi capere. O lady trebuie să ţină minte că, de obicei, caviarul e destul

de sărat şi că îi este suficientă o cantitate mică. Îşi foloseşte şervetul cu grijă - icrele negre pot face o pată urâtă pe rochia sa.

(Din cartea „O lady la masă. Mic tratat de eleganţă” de Sheryl Shade, John Bridges şi Brian Curtis)

Ridurile reprezintă un semn natural al

procesului de îmbătrâ-nire, care se manifestă prin faptul că pielea devine mai fină şi mai puţin elastică odată cu înaintarea în vârstă. Unele au riduri adânci, altele - doar nişte linii fine...

Intensitatea ridurilor tale depinde de modul în care ţi-ai îngrijit pielea pe parcursul anilor. Desigur că este impo-sibil să previi definitiv apari-ţia ridurilor, însă acestea pot fi evitate şi îndepărtate pe cât de mult posibil. Poţi să-ţi păstrezi pielea impecabilă urmând câteva recomandări simple.

Mănâncă sănătos. Spe-cialiştii de la una dintre universităţile americane re-comandă o dietă care să conţină cantităţi mari de cereale, grăsimi sănătoase, fructe şi legume proaspe-te - elemente care combat

stresul oxidativ la nivelul pielii. Aceste produse conţin antioxidanţi care au propri-etăţi anti-îmbătrânire. Bea multă apă şi evită alimentele puternic procesate.

Poartă o pălărie sau un

chipiu când te expui la soare, mai ales vara şi atunci când te odihneşti pe litoral. Proteja-rea pielii de razele puternice ale soarelui previne apariţia ridurilor şi a altor semne de îmbătrânire prematură.

Nu fuma. Renunţa-rea la obiceiurile proas-te ajută la prevenirea ridurilor. Toate studiile arată că fumatul dău-nează nivelului de cola-gen şi elastină, substan-ţe care conferă pielii elasticitate şi rezistenţă, iar acest lucru provoa-că îmbătrânirea pielii şi apariţia prematură a ridurilor. Chiar dacă ai fumat ani de zile, renunţă acum pentru a menţine un aspect proaspăt al pielii tale.

Încearcă să dormi întotdeauna pe spate. Obiceiul de a dormi cu faţa în pernă, pe o perioadă îndelungată, poate duce la apariţia liniilor de somn, care

apoi devin riduri adânc impregnate pe piele. Dormi-tul pe spate ajută la depăşirea efectelor gravitaţiei care, de asemenea, duce la apariţia ridurilor.

Elena Sărăteanu

Pentru a arăta impecabil, indiferent că mergem la serviciu, la cumpărături, în vizită sau la o petrecere, nu trebuie să facem eforturi foarte mari. Dacă avem pretenţii ca cei din jur să se uite cu admiraţie la noi şi să ne spună că arătăm extraordinar, trebuie ca, înainte de toate, nouă să ne placă ceea ce vedem în oglindă. Pentru a fi mulţumite de noi înşine e nevoie să facem o plimbare scurtă în vasta lume a produselor cos-metice de înfrumuseţare şi, de ce nu? de întinerire. Putem să fim frumoase şi să arătăm mereu bine şi fără vizite săptămânale la cosmeticiană. Trebuie doar să vrem să ne îngrijim singure.

Un ten mereu tânăr. Cine nu-şi doreşte un ten care să nu-i trădeze anii? Pentru că suntem destul de mari să mai credem în licorile din poveştile copilă-riei, obişnuim să păşim cu încredere în locurile în care se vând produse cosme-tice, dar, odată ajunse aici, petrecem destul de mult timp în faţa rafturilor pe care sunt înşirate zeci de creme miracu-loase. Ce să cumpărăm? Ce trebuie să folosim pentru ca tenul nostru să arate bine? Înainte de toate, trebuie să ştim că secretul unui ten perfect este o piele hidratată. Pielea reflectă, starea noastră de sănătate. De piele trebuie să avem grijă de la o vârstă tânără. Cu gesturi mici, zilnice, vom avea un ten frumos şi peste câţiva ani. Pentru aceasta trebuie să folosim creme cât mai hidratante care se întrebuinţează în funcţie de tipul de ten - fie el uscat, gras sau mixt.

Ce înseamnă hidratarea pielii? Mereu ne întrebăm: de ce trebuie să hidratăm pielea cu ajutorul cremelor, nu e suficient să bem multă apă? Pentru a ne putea mândri cu un ten perfect hi-

dratat, trebuie să oferim pielii substanţe nutritive şi vitamine atât din interior, cât şi din exterior. Pentru aceasta se impune să consumăm multe lichide, dar şi să utilizăm creme, uleiuri sau geluri hidratante. Aceste produse sunt compuse din unguente uleioase care favorizează deschiderea fiecărui por în timpul aplicării.

Cum hidratăm pielea? Modul cel mai bun constă în demachiere, apoi în curăţarea feţei cu un săpun dulce, care nu este agresiv, cu un PH adecvat tipu-lui de ten. După demachiere şi spălare vom folosi o cremă sau un gel care au calitatea de a hidrata pielea. Pentru a afla care este crema ce ni se potriveşte,

putem cere sfatul unui specialist der-matolog sau putem folosi mai multe produse până când îl vom descoperi pe „al nostru”. Dacă vom aplica acest tratament pielii, de două ori pe zi, tenul nostru va arăta fabulos.

Ponturi folositoare

Pentru întreţinerea tenului gras sau mixt sunt recomandate tratamentele cos-metice în saloanele specializate. Punctele negre şi coşurile vor dispărea numai dacă vizitele la cosmeticiană se fac o dată la şase-opt săptămâni.

Oana Carasâzoana.carasaz.timpul@gmail.com

Fără saloane şi cosmeticieni

Cum să devenim frumoase acasă

LUNI, 7 FEBRUARIE 2011 11FEMEIA www.timpul.md

Perfecţiunea feminină

Coşmarul femeilor: celulita (I)

Chiar dacă sezonul cald nu este aproape, iar rochiile

scurte şi vaporoase sunt la loc sigur în garderobă, “Femeia” declară din timp război celuli-tei. Nu de puţine ori femeile se indispun atunci când se privesc în oglindă şi constată că trebuie să ascundă, cu multă măiestrie, zonele de pe picioare care au as-pectul cojii de portocală. Proble-ma nu este deloc neglijabilă când se dă startul sezonului estival şi trebuie îmbrăcat costumul de

baie care nu permite ascunderea zonelor care aduc femeile în pragul crizelor de nervi.

Ce este celulita?Grăsimea şi celulita se

formează în ţesutul adipos din hipoderm. Deoarece celulita afectează nervii, fibrele de colagen şi elas-tina, celulele şi substanţa profundă, aceasta continuă să persiste pe coapse, fese

sau abdomen, indiferent de regimul de slăbire la care se apelează. Peste 90% din femeile din lume sunt afectate de celulită. Celulita nu este doar o problema estetică, iar apariţia ei este forma organismului de a anunţa că a sosit momentul schimbării modului de viaţă şi a alimentaţiei. Celulita poate să apară:

● din cauza unei alimentaţii bogate în grăsimi, a mâncă-rurilor prăjite, a hranei excesiv de sărate sau a dulciurilor, pastelor făinoase, conservelor şi aditivilor alimentari;

● din cauza sedentarismului şi, bineînţeles, a lipsei exerciţiilor fizice;

● datorită dereglărilor hormonale;● din cauza stresului care provoacă o hipersecreţie

hormonală;● datorită consumului de cafea, alcool şi tutun.

Cum îndepărtăm celulita?Pentru început trebuie să deprindem câteva obiceiuri

alimentare. Este necesar să se consume doi litri de apă pe zi, dar şi mai multe legume şi fructe care nu au fost preparate. Evitaţi să mâncaţi carne grasă, iar de pe carnea de pui îndepărtaţi pieliţa, chiar dacă este foarte gustoasă. Nu mai mâncaţi carnea sau cartofii cu pâine şi încercaţi să uitaţi de combinaţiile cartofi cu paste. Consumaţi fructele cu o oră înainte de masă sau la trei-patru ore după masă. Încercaţi să evitaţi consumul de cafea, sucuri acidulate, alcool sau tutun, deoarece acestea produc toxinele supli-mentare din organism.

Află cum poţi să spui „Adio!” celulitei, citind ediţiile viitoare „Femeia”.

frumusete

Flotările: grele, dar necesare pentru un corp frumos

Exerciţiile ne păstrează to-nusul muscular, ne insuflă o stare de bine şi ne ajută să dăm randamente pe plan profesio-nal. Deoarece ştim că o mare parte dintre voi deja sunteţi obişnuite să faceţi mişcarea de întreţinere acasă, astăzi vă pro-punem o nouă serie de exerciţii care vă ajută să vă conturaţi formele. Nu trebuie decât să vă faceţi puţin timp şi să pregătiţi salteaua pentru fitness.

Dacă, săptămâna trecută am lucrat partea superioară a abdomenului, acum este momentul să ne concentrăm pentru modelarea părţii infe-rioare. Pentru realizarea exer-ciţiului avem nevoie doar de o pernă şi de puţină voinţă. Fixaţi perna sub fese, apoi îndoiţi şi încrucişaţi picioarele. Ridicaţi picioarele şi trageţi-le cât mai mult spre piept, apoi reveniţi în poziţia iniţială (foto 1, 2). Pentru eficienţă trebuie să re-alizaţi exerciţiul de zece ori în cinci serii.

Coapsele pot fi modelate şi întărite destul de simplu. Vă aşezaţi pe saltea şi vă sprijiniţi în palme sau coate, după pre-ferinţe, şi genunchi. Ridicaţi piciorul în lateral (foto 3). Sunt necesare patru serii de exerciţii

Oana Carasâzoana.carasaz.timpul@gmail.com

a câte 20 de mişcări. Acest exer-ciţiu vă va ajuta să restructuraţi întreaga zonă fesieră.

Flotările sunt un exerciţiu complex şi destul de greu de re-alizat. Dacă reuşim să-l facem, vom modela braţele şi umerii, vor lucra muşchii abdome-nului, tricepşii şi trunchiul. Chiar dacă nu vom pierde din greutate, corpul va fi frumos. Pentru ca flotările se fie reali-zate corect, trebuie să ne întin-dem pe burtă, iar palmele să le aşezăm pe podea puţin mai departe decât umerii. Se în-dreaptă mâinile pentru a ridica trunchiul de pe podea. Palmele rămân în aceeaşi poziţie, iar corpul este drept. Când ne ridicăm, trebuie să avem grijă ca spatele să rămână drept. Se expiră în timp ce se îndreaptă braţele, apoi se lasă corpul pe podea (foto 4). Pentru început realizaţi o serie de zece flotări, iar în timp puteţi mări numărul acestora... Atât pentru astăzi! Pentru că ştim că aveţi imagi-naţie şi că veţi combina şi aceste exerciţii cu cele prezentate în ediţiile trecute, nu ne rămâne decât să vă spunem: SPOR LA TREABĂ!

(O. C.)

Apropo

Mersul pe jos îmbunătăţeşte memoria

Un an de exerciţii fizice moderate în aer liber nu îţi antrenează doar muşchii, ci şi creierul, arată un studiu efectuat la Universitatea California. Un centru al me-moriei, numit hipocampus, se micşorează câte puţin în fiecare an, însă vârstnicii care au făcut plimbări cu regularitate, timp de un an, au înregistrat o creştere a volumului acestuia, relevă cercetarea. În cadrul aces-teia, 60 de participanţi cu vârstele cuprinse între 55 şi 80 de ani au mers pe jos timp de 40 de minute, de trei ori pe săptămână, suficient cât să le crească numărul bătăilor inimii. Un alt grup de 60 de participanţi au făcut exerciţii de tonifiere. După un an, hipocampusul primilor crescuse în volum cu 2%.

Cinci ani şi şapte tentative pentru a te lăsa de fumat

Studii şi concluzii

Câinii ar putea detecta cancerul de prostată

Flerul câinilor, utilizaţi pentru detectarea mate-rialelor explozive şi a drogurilor, ar putea detecta şi cancerul de prostată. Câinii vor fi folosiţi, graţie simţului lor olfactiv extrem de sensibil, pentru a pune la punct un test urinar destul de simplu, prin care medicii vor putea să depisteze într-un stadiu precoce cazurile cele mai agresive de cancer. „Un ciobănesc belgian, antrenat de militarii din aviaţia franceză, e deja capabil să depisteze cancerul de prostată. Un al doilea câine se află în etapa de antrenament. Aceştia sunt primii câini antrenaţi pentru detectarea cazuri-lor de cancer”, a declarat prof. Olivier Cussenot de la Spitalul „Tenon” din Paris, coodonator al studiului.

Un fumător are nevoie de cel puţin şapte tentative, făcute pe parcursul a cinci ani, înainte de a reuşi să renunţe definitiv la fumat, conchide un studiu efectuat de cercetătorii bri-tanici de la Universitatea din Lancaster. Experţii au analizat comportamentul a peste 3000 de fumători şi foş ti fumători şi au des coperit că cei mai mulţi dintre aceştia au renunţat la fumat deoarece se temeau de efectele negative ale fumatului pe termen lung asupra stării lor de sănătate. „Renunţarea la fu-mat reprezintă o perioadă foarte dificilă şi stresantă - în special,

în prima săptămână, când cele mai puternice simptome sunt nevoia acută de nicotină şi se-vrajul”, declară profesorul Cary Cooper, coordonatorul studiu-lui. „Pentru a trece cu bine peste acea primă săptămână, ar fi indicat să aveţi un prieten nefu-mător, cineva care să vă susţină şi să vă încurajeze atunci când doriţi să vă reapucaţi de fumat. În plus, anumite momente ale zilei pot fi mai dificil de suportat în comparaţie cu altele şi v-ar fi de folos dacă v-aţi menţine mereu ocupat”, subliniază prof. Cooper.

(După gandul.info)

1

2

3

4

LUNI, 7 FEBRUARIE 201112 FEMEIAwww.timpul.md

cmyk

Life Style

Se spune că cel care câştigă un premiu la SAG (Sindicatul Acto-rilor Americani) are 75% şanse să ia un Oscar. Şi în termeni de modă, premiile SAG reprezintă un pre-Oscar, stiliştii păstrând pentru covorul roşu cele mai perfecte ţinute.

Cea mai aşteaptă apariţie a serii la SAG a fost, evident, Natalie Portman. Actriţa şi-a acoperit sarcina cu o frumoasă rochie albă, inspirată de stilul coloanelor greceşti, pe care a accesorizat-o cu bijuterii de la Tiffany, în valoare de $ 2 milioane. Evident, bijuteriile au avut nevoie de pază proprie... Hilary Swank a fost şi ea privită cu admiraţie datorită rochiei din şifon de la Versace, într-o culoare neutră.

Dacă la Globurile de Aur culoarea predominantă a fost verdele, la premiile SAG roşul a fost rege. Actriţele Julianna Marguiles, Christine Baranski sau Tina Fey şi-au comple-mentat siluetele în rochii roşii lungi. Câştigătoarea în această categorie a fost însă mai tânăra Mila Kunis, care a ales o ro-chie asimetrică alcătuită din fâşii roşii şi bej de la Alexander McQueen. Jennifer Lawrence a fost cea mai colorată apariţie, optând pentru o rochie fuchsia semnată de Oscar de la Ren-ta. Surprinzătoare pe covorul roşu a fost şi Angie Harmon. Actriţa s-a inspirat din „Lacul lebedelor”, îmbrăcând o rochie roz cu pene, creată de Monique Lhuillier.

Criticii au considerat-o pe Julia Bowen cea mai curajoasă apariţie, care a ales să poarte o superbă salopetă neagră de la Valentino. Chiar dacă unii au strâmbat din nas la această alege-re, actriţa totuşi s-a evidenţiat de armata de rochii prezente pe covorul roşu. Ne-au mai plăcut rochia al-bastră a Sofiei Verga-ra, dar şi simpleţea rochiei argintii a lui Lea Michele. Acum, nu ne rămâne decât să aşteptăm seara Oscarurilor, pentru a vedea cine dintre vedete va lua premiul criticilor de modă.

Silvia Ursu

În aşteptarea Oscarurilor

Noi premii cu noi stiluri

Un eveniment unic în lumea modei

Săptămâna Haute Couture de la Paris în şapte ipostazeSpre deosebire de „săptămânile de modă” din Londra,

New York, Milano sau Paris, unde se întâlnesc ace-leaşi ţinute-cheie, colecţiile haute couture se eviden-ţiază prin stilul şi personalitatea distinctă a designe-rului. De aceea, săptămâna haute couture de la Paris reprezintă un eveniment unic în lumea modei. Nici nu e de mirare, dacă ţinem cont că „haute couture” înseamnă croitorie creativă şi de lux, vestimentaţie realizată manual, broderii migăloase, materiale uni-cat, tipare excepţionale, dar şi creaţii care pot costa şi sute de mii de euro.

Puterea florilor

Chiar dacă inspiraţia lor a variat, desig-neri precum Jean Paul Ga-ultier şi Casa Valentino şi-au împodobit colecţiile cu modele flora-le şi broderie înf loritoare. Chanel, Alexis Mabille, Elie S a a b , M a r-giela şi Dior le-au urmat exemplul.

Cu capul acope-rit

Desig-n e r i l o r d e c o u -ture nu le pasă ce-ţi pui pe cap, atâta timp cât îl acoperi cu accesorii fanteziste. S t e p h e n Jones de la Chris-tian Dior a o p t a t pentru măşti cu pene. În timp ce modelele de la Ar-mani Prive şi-au ascuns faţa sub un tul negru, cele de la Givenchy au ieşit cu coifuri asemănătoare cu cele purta-te de războinici.

Cancan în stil punk

Punctul culminant al colecţiei semnate de Jean Paul Gaultier a fost dansa-toarea de cancan. Imaginea spune mai mult de 1000 de cuvinte.

Prinţesa mireasă

Există rochii de mireasă şi există Rochia de Mirea-să. La săptămâna modei haute cou-ture 2011, rochia perfectă pentru altar a purtat sem-nătura celebrului creator de modă Elie Saab. Rochiile sale de mireasă sunt adevărate

capodopere şi asta pentru că designerul ştie ce visează fiecare fată - să fie o prinţesă unică în ziua nunţii. Nouă nu ne rămâne decât să visăm la prinţul perfect, care să se potrivească rochiei.

Terapie prin artăFrancofonia fiecărui desig-

ner a ieşit la suprafaţă în acest an. Colecţia Dior semnată de John Galliano a fost inspirată din operele ilustratorului

Rene Gruau, iar ro-chiile lui Jean Paul Gaultier au amintit de pânza „Încoronarea lui Napoleon”, picta-tă de Jacques-Louis David. Totodată, Karl Lagerfeld şi-a găsit inspiraţia în portretul faimoasei Coco Cha-nel, semnat de Marie Laurencin - acelaşi portret pe care Coco l-a comandat, dar a refuzat ulterior să-l plătească, pe motiv că nu semăna deloc cu ea.

Lebăda albă, lebăda neagră

Se vede că şi desig-nerii de modă au rămas im-presionaţi de rolul lui Natalie Portman în pelicula „Black Swan”. Deşi, doar Ricardo Tisci de la Givenchy a făcut referinţă directă la păsări, penele au fost văzute în mai toate colecţiile. Astfel, Jean Paul Gaultier, Roger Vivier şi Armani Prive au adus pe podium lebăda neagră, în timp ce designerii de la Gi-venchy şi Dior au ales binele, simbolizat de lebăda albă.

Scara spre raiD e c o r u r i l e

show-urilor Cha-nel sunt la fel de aşteptate ca şi co-lecţiile propriu-zi-se. În acest sezon, pentru prezenta-rea haute couture au fost recreate faimoasele scări cu oglinzi, care duceau din atelier spre apartamentul legendarei Coco Chanel.

(S.U.)

Puterea florilor

Cu capul acoperit

Cancan în stil punk

Prinţesa mireasă

Lebăda albă, lebăda neagră

Terapie prin artă

Scara spre rai