22 FEBRUARIE 2013, NR. 6 (106) Culinar.md PAGINA 28 Femeia TIMPUL Ediție săptămânală. E timpul să știi! Argument Pofta de a te îndr ă gosti! Nu știu dacă vouă vi s-a întâmplat, însă mie mi s-a întâmplat… M-am îndrăgostit la un moment dat de un simplu zâmbet. Multora poate vi se pare o prostie și spuneţi că nu v-aţi îndră- gosti doar de un zâmbet, de un gest. O înfăţișare plăcută poate v-ar atrage eventual atenţia. Dar până la iubire… ohoooo e drum lung. Pe altele parcă vă aud spunând că de la un zâmbet pleacă totul, apoi iubești felul de a fi, sclipirea din ochii lui atunci când te privește, gesturile pe care le face în preajma ta… Momentul când ne îndrăgostim este limpede. Ne pierdem orice urmă de claritate în gândire și acţiune. Putem da cu piciorul la tot ce am construit ani de zile pentru a amplifica acest sentiment de om îndrăgostit. Suntem inundați de un sentiment puternic și ne pier- dem controlul parţial sau chiar total. În ceea ce privește motivul, putem face sute de presupuneri și sunt mici șanse să aflăm adevăratul motiv, cel situat la nivelul subconștientului. Însă pe moment, când suntem îndră- gostiţi, nu mai contează de ce și care sunt diferenţele dintre noi. Importantă e trăirea intensă și am da orice ca aceasta să nu se evapore în eter. Simţim „fluturi în stomac” de fiecare dată când ne gândim la persoana respectivă, iar momentele pe care nu le petrecem îm- preună sunt pline de așteptare și de o oarecare tristeţe. Explicaţia știinţifică clasică a îndrăgostitului vine din instinctul nostru de perpetuare a speciei. Avem nevoie de dragoste pentru a ne găsi un partener, pentru a ne întemeia o familie și pentru a avea unul sau mai mulţi copii. Nu întâmplător, anumite trăsături sunt mai dezirabile decât altele (de exemplu, trăsăturile sime- trice, care sunt percepute ca fiind un semn al sănătăţii fizice). Atunci când suntem îndrăgostiţi, apar anumite modificări neurochimice în creier, care ne dau acea cunoscută senzaţie de fericire, dar duc la alterarea apetitului somnului și chiar a condiţiei fizice și aduc o stare de oboseală. A te îndrăgosti de cineva și a rămâne îndrăgostită sunt lucruri complet diferite. În timp ce majoritatea persoanelor cred că a fost iubire încă de la bun început, a te îndrăgosti e de fapt o notă de abandon și atracţie sexuală, împreună cu fluturașii iubirii. A te îndrăgosti e ca un foc și, din păcate, exact ca și focul, nu durează pentru totdeauna. În timp ce nivelul de dopamină și serotonină se reglează după câteva luni sau ani, depinde de tipul de relaţie, iubiţii vor trebui să găsească moduri de a păstra iubirea în viaţă. De fiecare dată când te îndrăgostești de cineva, întregul joc al chimiei începe să ia naștere. De la a te îndrăgosti de două ori pe lună și până la iubirea ta care va dura pentru totdeauna, e cale lungă și o cu totul altă poveste! „A fost un vis, Un vers, O melodie, Ce n-am cântat-o, poate, niciodată...” (Ion Minulescu) Mira Tănase P.27 Mihaela Manoli: Mihaela Manoli: „De la englezi ar „De la englezi ar trebui să învăţăm trebui să învăţăm să ne preţuim să ne preţuim valorile...” valorile...” Omletă Omletă „indiană” „indiană”
Transcript
22 FEBRUARIE 2013, NR. 6 (106)
Culinar.md PAGINA 28
E timpul să știi! TIMPUL - Ediție Specială Femeia
TIMPUL Ediție săptămânală. E timpul să știi!
Argument
Pofta de a te îndrăgosti!
Nu știu dacă vouă vi s-a întâmplat, însă mie mi s-a întâmplat… M-am îndrăgostit la un moment dat de un simplu zâmbet. Multora poate vi se pare o prostie și spuneţi că nu v-aţi îndră-gosti doar de un zâmbet, de un gest. O înfăţișare plăcută poate v-ar atrage eventual atenţia. Dar până la iubire… ohoooo e drum lung. Pe altele parcă vă aud spunând că de la un zâmbet pleacă totul, apoi iubești felul de a fi, sclipirea din ochii lui atunci când te privește, gesturile pe care le face în preajma ta…
Momentul când ne îndrăgostim este limpede. Ne pierdem orice urmă de claritate în gândire și acţiune. Putem da cu piciorul la tot ce am construit ani de zile pentru a amplifica acest sentiment de om îndrăgostit. Suntem inundați de un sentiment puternic și ne pier-dem controlul parţial sau chiar total. În ceea ce privește motivul, putem face sute de presupuneri și sunt mici șanse să aflăm adevăratul motiv, cel situat la nivelul subconștientului. Însă pe moment, când suntem îndră-gostiţi, nu mai contează de ce și care sunt diferenţele dintre noi. Importantă e trăirea intensă și am da orice ca aceasta să nu se evapore în eter. Simţim „fluturi în stomac” de fiecare dată când ne gândim la persoana respectivă, iar momentele pe care nu le petrecem îm-preună sunt pline de așteptare și de o oarecare tristeţe.
Explicaţia știinţifică clasică a îndrăgostitului vine din instinctul nostru de perpetuare a speciei. Avem nevoie de dragoste pentru a ne găsi un partener, pentru a ne întemeia o familie și pentru a avea unul sau mai mulţi copii. Nu întâmplător, anumite trăsături sunt mai dezirabile decât altele (de exemplu, trăsăturile sime-trice, care sunt percepute ca fiind un semn al sănătăţii fizice). Atunci când suntem îndrăgostiţi, apar anumite modificări neurochimice în creier, care ne dau acea cunoscută senzaţie de fericire, dar duc la alterarea apetitului somnului și chiar a condiţiei fizice și aduc o stare de oboseală.
A te îndrăgosti de cineva și a rămâne îndrăgostită sunt lucruri complet diferite. În timp ce majoritatea persoanelor cred că a fost iubire încă de la bun început, a te îndrăgosti e de fapt o notă de abandon și atracţie sexuală, împreună cu fluturașii iubirii. A te îndrăgosti e ca un foc și, din păcate, exact ca și focul, nu durează pentru totdeauna. În timp ce nivelul de dopamină și serotonină se reglează după câteva luni sau ani, depinde de tipul de relaţie, iubiţii vor trebui să găsească moduri de a păstra iubirea în viaţă. De fiecare dată când te îndrăgostești de cineva, întregul joc al chimiei începe să ia naștere. De la a te îndrăgosti de două ori pe lună și până la iubirea ta care va dura pentru totdeauna, e cale lungă și o cu totul altă poveste!
„A fost un vis,Un vers,O melodie,Ce n-am cântat-o, poate, niciodată...”
(Ion Minulescu)
Mira Tănase
P.27
Mihaela Manoli:Mihaela Manoli:„De la englezi ar „De la englezi ar trebui să învăţăm trebui să învăţăm să ne preţuim să ne preţuim valorile...”valorile...”
Plânsul la locul de muncă este unul dintre gesturile pe care încer-căm să le evităm. Dar, uneori se mai întâmplă și este destul de jenant – atât pentru persoana care plânge, cât și pentru cei de lângă ea. Ce puteți face în astfel de cazuri, aflați mai jos.
Regula de aurPe cât de incomod te-ai
simți, cel mai important lucru pe care trebuie să-l iei în considerare când te uiți în ochii înlăcrimați ai unui coleg este empatia. Da, sună vădit. Însă, astfel de situații au loc când nici nu te aștepți și te pot lua pe nepregătite. Primul lucru pe care trebuie să-l faci este să-ți aduci aminte cum te simțeai ultima oară când ai plâns. Ține minte regula de aur și gândește-te la cum ți-ai dori tu să fii tratată dacă situația ar fi inversă.
Schimbă mediulUn coleg care plânge în fața între-
gului personal nu face bine grupului, dar nici persoanei care trece printr-un moment mai dificil. O idee bună ar fi să mergi cu acea persoană într-o zonă privată, departe de ochii celor-
lalți colegi. Un birou liber sau sala de ședințe ar fi locurile potrivite, dar evită toaleta dacă vrei să ai o discuție cu acea persoană.
Dacă ești în poziția când trebuie să-i dai o veste proastă unui coleg, chiar în biroul tău, când îl vezi că izbucnește în plâns, apropie-te, oferă-i un șervețel și vă puteți ridica pentru a face câțiva pași prin birou.
Discuții printre lacrimiOricât de ciudat ar suna, uneori,
cel mai bun lucru pe care îl poți face unui coleg este să-l lași să spună ce are pe suflet. Încercând să controlezi emoțiile care au cauzat plânsul, sfătu-indu-l să se ducă undeva să-și revină,
nu vei face decât să agra-vezi lucrurile. Întreabă-ți colegul ce s-a întâmplat și ascultă-l. Acest gest îi va calma emoțiile și va crea o legătură cu acesta.
Nu e problema celorlalți
După ce ați discutat, iar lacrimile s-au uscat, apare întrebarea – ce să faci acum? În funcție de situație, colegul tău poate fi gata să revină la locul de muncă, iar ceilalți din echipă pot fi puțin stin-
gheri, neștiind cum să se comporte. La urma urmei, în timp ce tu și cole-gul tău ați clarificat lucrurile, ceilalți au tras deja câteva concluzii privind cauzele care au provocat apariția plânsului. A fost cineva dat afară? A decedat cineva? Cu siguranță, persoanele interesate vor dori să știe. Din păcate pentru cei curioși, nu e problema lor, iar dacă colegul tău nu ți-a dat permisiunea să discuți situația cu ceilalți din echipă, acesta trebuie să știe că ce ți-a împărtășit rămâne între voi.
Cu toții plângem din motive dife-rite, și e firesc, oricât de regretabil ar fi, să izbucnim în plâns la serviciu. Iar dacă se întâmplă, amintește-ți că
În urmă cu o lună, s-a petrecut un accident casnic. Un sertar plin cu secrete nu s-a lăsat descoperit cu una, cu două, ba chiar, se pare, era bine protejat de un blestem groaznic. Incan-taţia, probabil, suna cam așa: „Să-i pice unghia celui care va îndrăzni să deschidă duminică după-amiază sertarul acesta!”. Așadar, piesa de mobilier s-a trântit cu ciudă, chiar cu al său mâner metalic direct peste unghia păcătoasă.
Culorile curcubeu-lui, în tonuri îndrăzneţe de verde, albastru și indigo au decorat imediat unghia sărmanului băieţel a cărui curiozitate a fost atât de aspru răsplătită. Am ascultat concertul de văicăreli, am aplicat o pungă cu legume congelate pe locul cu pricina și apoi am anticipat deznodământul: „O să pice!”. „Cine?”. „Unghia!”. Alte lacrimi și rugăminţi: „Du-mă la spi-tal!”. „Eiii, spital... asta nu e ceva grav, lasă, mamă, că o să treacă!”. Am pupat băiatul, am pus o pernă sub piciorul cu buba și am închis subiectul bărbătește.
A trecut de atunci o lună, răstimp în care tragedia s-a estompat, a devenit subiect de glumă, iar unghia caraghi-oasă a fost arătată fiecărui musafir care
ne-a trecut pragul. Din toată tevatura a ieșit în evidenţă eroismul victimei care a suportat cu stoicism, în autobuz, în înghesuială, contactele cu alţi bocanci ce au călcat în ignoranţa lor degetul bușit.
A sosit și ziua Zet, ziua în care trebuia să ne luăm adio de la un-ghia-vedetă. Abia se mai ţinea într-un milimetru de pieliţă. Era un moment încărcat de emoţie. Unde se duc unghiile care cad? Oare nu există o Zână Unghiuţă? mă întreabă rugător stăpânul unghiei în agonie. Nu știu să existe un astfel de personaj care colectează tipul acesta de deșeuri. Și ce dacă nu există, o putem inventa noi! Copilul a așezat frumos unghia
sub pernă și a așteptat să vadă dacă zâna inventată de el prinde viaţă. Și ce credeţi? Zâna a venit pe furiș, a luat unghia ca să o ducă în împărăţia unghiilor și a lăsat în schimb sub pernă un răvaș și o mică sumă de bani, după modelul suratei sale mai celebre, Zâna Măseluţă.
Copiii au nevoie de magie, au dorinţa să își populeze lumea cu personaje fantastice, au îndrăzneala să creadă în spiriduși. Comunităţile de părinţi polemizează mult pe această temă.
Într-o tabără sunt cei care consideră că aceste invenţii sunt aberaţii, minciuni și că îi îndepărtează pe copii de rea-litate. Ei sunt cei care îi ajută cât mai curând pe copii să vadă că Moș Cră-ciun nu există, că basmele sunt doar plăsmuiri. În echipa adversă joacă acei părinţi care înţeleg că fiecare persoană are nevoie de un refugiu imaginar, în care lucrurile se întâmplă așa cum vrem, un loc frumos și prietenos unde tot ce e urât și strâmb afară, devine perfect acolo, în Ţara Minunilor.
Unghia turtită a plecat! Trăiască unghia cea nouă!
Ramona Szucsik
Vorbim chiar și când tăcem
O veche axiomă a comunicării spune că nu putem să nu comunicăm. Această dublă negare spune, de fapt, că orice lucru are o valoare comunicati-vă, nu doar vocea, cuvintele, mimica sau gesturile, ci și absența lor este elocventă.
Orice are valoare de mesaj. O persoană care întârzie permanent la locul de muncă sau la ședințe poate fi
percepută că își comunică dezinteresul față de activitățile de la serviciu. O persoană care răspunde la telefon în mij-locul unei întâlniri sau discuții transmite celorlalți colegi că „sunt mai important decât voi”.
Conținutul comunicării este definit de contextul în care are loc și de relația dintre participanții la discuție. Un pri-eten va interpreta diferit apelativul „căscatule” decât șeful tău. O persoană dragă sau cineva pe care îl urâm ne poate spune exact același mesaj, cu aceleași cuvinte, dar noi îl vom percepe diferit. De cele mai multe ori, nu contează ce informație transmitem, ci modul în care o facem.
În general, cu cât mai bune și „sănătoase” sunt relațiile dintre oameni, cu atât aspectul de relație al comunicării trece în plan secund. Pe de altă parte, relațiile „bolnave”, cu un nivel conflictual înalt, se concentrează mai mult pe definirea acestora, iar conținutul devine nesemnificativ. Atenția acordată comunicării distruge comunicarea. Este cazul relațiilor distructive, în care urmărim și criticăm gesturile, mimica, comportamentul vorbitorului. Nu dis-cutăm asupra mesajului, ci asupra faptului că și-a ascuns privirea, că-i tremură vocea, că vorbește arogant sau cu o tonalitate ridicată.
Comunicarea este inevitabilă și are loc fără să realizăm acest lucru. Ține de noi să o direcționăm în mod corect, deoarece chiar și tăcerea vorbește. Iar lipsa unui răspuns este tot un răspuns.
O vorbă bună
Un semnÎncă un pic, încă un pic... fe-
bruarie e o lună subdezvoltată, s-a născut prematur și se va încheia brusc, într-o zi de 28, fără nicio urmă de regret. Însăși existenţa atât de pripită a lui februarie ne
obligă să ne gândim cu jind la primăvară. Urmărim cu atenţia încordată orice detaliu care să anunţe succesiunea anotimpuri-lor. Și da! Am văzut! Întâiul semn
bun care ne spune că iarna este pe picior de plecare, că puterile i-au slăbit, că Baba Iarna e în fibrilaţii. Am văzut un ţânţar mic și amărât, buimac și nesigur, fără intenţii criminale, taciturn și timid.
Pe cât de rău mă enervează aceste vieţuitoare bâzâi-toare vara, pe atât de mult ne-am bucurat acum de pre-zenţa lui vampirică. Mi-am amintit cu câtă ură îi strivim de perete cu orice ne pică în mână, cum ne înarmăm cu toate soiurile de chimicale ucigătoare de insecte, cum cercetăm pe toate părţile sfânta plasă de ţânţari căutând orice ochi defect - intrare sau ieșire microscopică pentru intrușii slăbănogi. Dar toate astea se întâmplă în sezonul estival... de ce atâta cruzime atunci și de ce atâta fineţe acum?
Nu știu, poate ţânţarul nostru a adormit la loc, poate s-a ascuns pe undeva și își face o strategie pentru vara lui 2013, cum să facă să înţepe cât mai bine și mai efici-ent. Poate studiază în vreo enciclopedie grupele sangvine și temperamentul oamenilor, nu poţi să știi...
Nu știu ce drege, dar știu că tare m-am bucurat că s-a trezit și a îndrăznit!
Și uite-așa, am făcut din ţânţar armăsar, apoi l-am potcovit și-am plecat cu el în lume să văd pe unde se ascunde primăvara. Lacrimi la serviciu: cum să faci faţă unui coleg care plânge
Clubul părinţilorZâna Unghiuţă
VINERI, 22 FEBRUARIE 2013 27FEMEIA www.timpul.md
femeiaMihaela Manoli:„De la englezi ar trebui să învăţăm să ne preţuim valorile...”E bine când o ţară este cunoscută grație talentelor sale
muzicale, sportive sau știinţifice, dar e și mai bine când e reprezentată de diplomaţi talentaţi. Eroina noastră de astăzi activează al treilea an în cadrul Ambasadei R. Moldova din Marea Britanie. Anterior, alţi trei ani i-a dedicat muncii la ambasada noastră din Germania. Școlită la cele mai prestigioase insti-tuţii din ţară și din străinătate, Mihaela Manoli face parte din noua generaţie de diplomaţi, care știe cum și ce să întreprindă pentru a aduce ţării sale un plus de imagine.
Tatiana Corai
- Stimată doamnă Mihaela Manoli, cât de dulce-amară este pâinea de diplomat pentru o femeie?
- Am fost extrem de avan-tajată să am posibilitatea să lucrez în două dintre capitalele europene cele mai interesante și mai dinamice, unde pe par-cursul secolelor s-a scris istoria lumii, iar arena politică, econo-mică, socială și culturală oferă permanent un număr impozant de evenimente utile și foarte solicitante, inclusiv pentru di-plomații străini. Există destule posibilități pentru a persevera în obiectivele de bază ale aflării noastre aici – consolidarea relațiilor în diverse aspecte și areale cu statul de reședință și promovarea unei imagini pozi-tive a R. Moldova în Marea Bri-tanie. Cât despre faptul că sunt femeie, cred că diferența între a fi domn/doamnă diplomat a fost ștearsă în mentalitatea eu-ropeană și nu numai de câteva decade bune deja.
- O întrebare pe care v-o adresez din curiozitate: La Londra, v-aţi aflat vreodată printre invitaţii Familiei Re-gale? Ce sentimente aţi trăit în acele clipe?
- Palatul Buckingham orga-nizează mai multe evenimente anuale la care sunt invitați re-prezentanții comunității diplo-matice de la Londra, cele mai cunoscute fiind Balul de iarnă și Petrecerea de vară în Grădina Palatului. Evident, acestea sunt oficializate de Maiestatea Sa Re-gina și presupun prezența mai multor membri ai Familiei Re-gale. În calitate de Însărcinat cu afaceri a.i. al ambasadei, funcție pe care am deținut-o timp de mai mult de un an, am avut ocazia să răspund de câteva ori la întrebările Reginei în cadrul evenimentelor sus-menționate. Evident, toată lumea care are o asemenea ocazie este destul de emoționată - colegii de la Protocolul Palatului mi-au spus că uneori se amuză întrebând invitații care au avut ocazia de a discuta cu Regina ce culori purta aceasta. Majoritatea nu țin minte!
- Cât de cunoscută este R. Moldova în Marea Britanie?
- Mai puțin decât ne-am dori-o. Activitatea unei misiuni diplomatice reprezintă un con-glomerat de acţiuni orientate spre aprofundarea relaţiilor bi-laterale, dar și spre înlăturarea
deficitului de imagine a ţării noastre în străinătate. Aici un rol important, după părerea mea, le revine așa-numiţilor diplomaţi ai culturii – tinere talente din R. Moldova, care prin prestaţia lor reușesc mi-nuni. Mă refer, de exemplu, la soprana Valentina Naforniţă, care în iunie 2011 a câștigat prestigiosul concurs BBC Car-diff Singer of the World, plasând astfel numele ţării noastre a doua zi într-un context atât de frumos pe primele pagini ale mai multor publicaţii britanice; sau la vioristul Grig Cuciuc, actualmente student la Aca-demia Regală de Muzică din Londra, care și-a creat deja un renume în domeniu în Marea Britanie prin performanţele sale de excepţie. Mă simt foarte mândră când aflu că studenți moldoveni își fac studiile la cele mai bune școli și universități britanice.
- Am privit, la Chișinău, filmul „Jucând tenis cu mol-dovenii”, după romanul cu același titlu al scriitorului englez Tony Hawks. Care a fost reacţia publicului londonez la acest film?
- În opinia mea, filmul pre-zintă niște realităţi care deja aparţin trecutului și e greu să-i explici fiecărui interlocutor bri-tanic că, deși suntem departe de perfecţiune, totuși lucrurile au evoluat și s-au schimbat spre bine. Reacţiile oricum sunt diferite. În mai anul trecut, la Londra, a avut loc avanpre-miera filmului, cu scopuri caritabile, de a aduna fonduri
pentru Centrul de recuperare medicală „Hippocrates”, fondat la Chișinău cu ajutorul lui Tony Hawks în anul 1998. Scopul a fost atins, e și firesc, filmul generează compasiune pentru lipsurile din Moldova. Publicul larg, pe de altă parte, atunci când filmul a fost lansat cu o lună mai târziu pe marile ecra-ne, a reacţionat mai degrabă ca la o comedie drăguţă în stilul Tony Hawks (mai ales dacă a privit filmul după romanul său anterior „Irlanda cu un frigider în spate”) și e greu de spus câţi dintre spectatorii britanici au decis ulterior să viziteze R. Moldova.
- Despre englezi se spun multe - că ţin la tradiţiile lor, că își respectă monarhia... Dumneavoastră cum i-aţi cunoscut?
- Este greu să găsești undeva în lume o societate mai cosmo-polită ca acea din Londra, poate doar cu excepția New Yorkului, unde reprezentanți ai diverse-lor națiuni, culturi, tradiții și origini locuiesc și activează, creând un mediu unic în care uneori anumite expresii își mai pierd din veridicitate. Pe de altă parte, ca în expresia „la Roma faci ce fac romanii”, stereotipu-rile pur englezești sunt preluate și păstrate și aceasta servește beneficiului întregii societăți britanice. În acest sens, de la englezi am putea învăţa să ne preţuim valorile.
- Cum se împacă, totuși, cosmopolitismul englez cu teama britanicilor de invazia migranţilor est-europeni în ţara lor?
- Probabil, vă referiţi în special la recentele apariţii în presă vizavi de îngrijorarea Londrei pentru valul de imi-granţi români și bulgari, care ar urma să vină în Marea Britanie după liberalizarea pieţei mun-cii în 2014. Problema e destul de complexă. Se vehiculează cifra de un milion de est-eu-ropeni care se află la moment în Regatul Unit, adică 1,5%
din populaţia celor opt state din fostul lagăr socialist care au aderat la UE după 2004. În ultimii zece ani, populaţia Regatului a crescut cu circa 2 mln. de oameni. Acest indiciu preocupă Londra din mai mul-te motive – se discută că fru-moase zone rurale din Marea Britanie vor fi distruse pentru că acolo vor fi construite zone de locuit pentru noii imigranţi, plus școli mai aglomerate, in-fracţionalitate crescută, locuri de muncă mai puţine pentru britanici și costuri cu beneficii mai ridicate. În realitate, proba-bil mobilitatea forţei de muncă din statele est-europene spre Marea Britanie va fi influenţată de evoluţia economiei britanice și, implicit, de solicitările anga-jatorilor britanici.
- Apropo de migranţi, exis-tă vreun acord între R. Mol-dova și Marea Britanie care ar proteja drepturile concetăţeni-lor noștri care muncesc acolo?
- La momentul actual, astfel de acorduri bilaterale nu exis-tă. Acest lucru nu semnifică însă că drepturile moldoveni-
lor care muncesc aici nu sunt respectate, Marea Britanie fiind parte la mai multe con-venţii internaţionale în do-meniul protecţiei drepturilor minorităţilor naţionale pe care este obligată să le respecte. Este cunoscut că la moment auto-rităţile moldovenești atrag o atenţie accentuată subiectului ce ţine de protejarea conaţi-onalilor noștri care muncesc peste hotare. De exemplu, au fost semnate acorduri cu pri-vire la securitatea socială cu un șir de state, printre acestea aflându-se Portugalia, Polonia, România, Bulgaria, Belgia, Cehia ș.a. Un asemenea pro-iect de acord a fost transmis spre examinare și autorităţilor britanice.
- Într-o altă ordine de idei, cum se răsfrâng responsabi-lităţile de diplomat asupra familiei dumneavoastră? Din câte știu, aveţi doi feciori, a căror vârstă minoră ar trebui să vă solicite în întregime...
- Familiile diplomaților se ajustează de obicei la noile aranjamente legate de plecarea în misiune diplomatică a unui membru al familiei în funcţie de priorități și realități. Nu este neapărat simplu pentru toată lumea, dar încercăm să ne acomodăm în așa fel încât toți membrii familiei să fie, mai mult sau mai puțin, mulțumiți. Fiul meu cel mai mare, Flaviu, este elev la Lice-ul „Spiru Haret” din Chișinău, cel mai mic, Darius, – la Școala primară „Cavendish” din Lon-dra. Flaviu a făcut un an de școală la Londra, după care am pledat pentru reîntoarcerea lui în Moldova din cauza dife-renței din programele școlare și a temerii că ar putea avea dificultăți în studii la unele materii mai târziu.
- Povestiţi-ne ceva din via-ţa personală – de exemplu, unde l-aţi cunoscut pe soţul dumneavoastră? Cum împăr-ţiţi obligaţiile de familie, cine își asumă partea leului, când
e vorba de greutăţi? - Pe soțul meu l-am cu-
noscut vizual în primul an de facultate, dar ne-am reîntâlnit peste mulți ani la New York. Obligațiile în familie sunt împărțite cum nu se poate mai egal: soțul are serviciul la Chișinău și are grijă de băiatul cel mai mare, eu am serviciul la Londra și sunt cu băiatul cel mai mic. Mai facem naveta la sărbători sau în concedii și încercăm să nu ne întristăm prea tare că unele evenimente importante de familie le petre-cem separat.
- Cunoașteţi mai multe limbi, aceasta fiind o condiţie definitorie în diplomaţie. E, cumva, în aceasta și meritul tatălui dumneavoastră, profe-sorul universitar Ion Manoli, el însuși un bun cunoscător al francezei și spaniolei?
- Indiscutabil. La Bălţi, în casa părinților mei, s-a vorbit franceza întotdeauna, pentru că și mama mea a fost pro-fesoară de franceză. Încă în îndepărtații ani `80 răsunau melodiile lui Salvatore Adamo și Enrico Macias, se jongla cu citate din Blaise Pascal și Charles Baudelaire. Tata însă m-a încurajat în dorința de a merge mai departe și a face studii în literatură și astfel am absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universită-ții din București, specialitățile engleză-franceză, iar teza de li-cență și cele două teze de mas-terat care au urmat sunt scrise în literatura comparată. Am făcut mai târziu și Facultatea de Drept, dar literatura a fost și va rămâne prima dragoste.
- Care a fost principala lecţie de viaţă pe care v-au dat-o părinţii și, poate, aţi vrea să o însușească și copiii dumneavoastră?
- Probabil aceea de a perse-vera, fie și cu pași mărunți, în toate începuturile, dacă dorești să obții ceea ce ți-ai trasat drept scop.
VINERI, 22 FEBRUARIE 2013 FEMEIAwww.timpul.md28
Pentru că vreau și potPentru că vreau și pot
Culinar.md
Îmi beau cafeaua în liniște astăzi. Și tot în liniște scriu. Pentru prima dată nu am pornit în surdină niciun fel de muzică. Mi-am luat la rând toate ideile schiţate de câteva zile și m-am apucat să scriu. După o lungă perioadă în care m-am uitat la filme, am citit și mi-am făcut un pic de ordine în viaţă, mă așteaptă o săptămână liniștită. De fapt o să am o săptămână liniștită, pentru că am nevoie de una anume așa. Încerc
să fiu zen și să nu mă mai enervez din orice și mai ales să știu să spun NU, dacă nu îmi este bine.
Aseară în unul din serialele la care mă uit a fost o situaţie asemănătoare cu ce am trăit eu zilele trecute, atunci când am realizat că oamenii din jurul tău te pot răni intenţionat sau nu, dar o fac. Și am înţeles că nu trebuie să le găsim scuze celor din jur când greșesc, când sunt mitocani și sar calul sau
când au grijă să te rănească ca să le fie lor bine. Oamenii cărora nu le pasă de tine nu au ce căuta lângă tine. E de la sine înţeles și teoria o știm cu toţii. Iar mie, da, mie mi-a luat destul de mult timp să înţeleg asta, dar cred totuși că e mai bine mai târziu decât niciodată. Așa că îmi doresc o perioadă cât mai lungă în care să îmi pot bea cafeaua în liniște sau să îmi prepar cina cu zâm-betul pe buze.
Motive să nu renunţi Motive să nu renunţi la micul dejunla micul dejun
Omletă „indiană”Omletă „indiană”
Ingrediente- șase ouă- șase linguri de ulei- o ceașcă de supă- două cepe- două roșii- două lingurițe de coriandru- o lămâie- trei lingurițe de iaurt- sare și piper după gust
Mod de preparareSe taie roșiile în cubulețe
mai mari și cepele în rondele, apoi se pun la fiert în supa clocotită, se adaugă sare, piper, coriandru tocat, se lasă
să fiarbă cca 10 minute, apoi se strecoară supa. Roșiile și rondelele de ceapă se vor așeza pe o omletă pregătită normal între timp și ținută la cald. În restul de supă se toarnă iaurtul și sucul de lămâie, amestecați până se transformă într-un sos pe care îl veți servi împreună cu omleta.
Notă: Rețeta asta nu e pen-tru că nu ar ști toată lumea să facă o omletă, ci pentru că este o omletă mai deosebită care este o idee bună de
mic dejun sau poate pentru cină…
Detalii: Înainte de a găti ouăle, adaugă puțin lapte sau smân-tână lichidă și amestecă bine. Cu cât vei încorpora mai mult aer, cu atât mai pufoasă va fi omleta. Dacă folosești smântâ-nă lichidă sau lapte, ai grijă să nu pui prea mult, pentru a nu o încărca prea tare și a păstra gustul de ou. Coace ouăle la foc mediu spre mic. Pune un capac și lasă să se pătrundă bine la foc mic. Îți va ieși o omletă pufoasă și umedă.
Dimineața suntem atât de somnoroși, încât parcă am renunța la orice pentru doar cinci minute de somn în plus. Preferăm să ne trezim, să facem rapid un duș, să bem cafeaua, să ne luăm geanta și să ieșim pe ușă. Uităm însă că anumite obiceiuri de dimineață stau la baza sănătății noastre, cum ar fi micul dejun, chiar dacă acesta necesită să ne trezim cu jumătate de oră mai devreme.
Cinci motive ca să nu renunți la micul dejun
1. S-a demonstrat în urma unor studii de nutriție că cei care mănâncă dimineața sunt mai slabi. Așadar, dacă v-ați decis să urmați o cură de slăbire, va trebui să vă obișnuiți cu micul dejun.
2. Dacă mâncați dimineață, aveți mai puține „șanse” să faceți un infarct. De ce? Studii medicale au scos la iveală faptul că dimineața, după trezire, sângele are ten-dința spre coagulare, iar dacă îl mobilizați spre intestine și stomac prin ingerarea de alimente potențialul coagulant scade destul de mult. Statisticile arată că majoritatea infarctelor au loc dimineața, între orele 7 și 12.
3. Dacă luați micul dejun cu regularita-te, vă creșteți durata de viață și mortalitatea scade cu 50%. Mai exact, trăiți mult mai
mult peste medie și totodată mai sănătos. Se pare că cei care nu mănâncă dimineața au riscuri de îmbolnăvire și scurtare a duratei de viață comparabile cu cele din cazul fumatului.
4. Mâncarea de dimineață reprezintă cea mai bună sursă de energie, căci tot di-mineață sunt secretați o serie de hormoni care interferă cu nutrienții pe care îi găsesc în sânge, ajunși acolo în urma ingerării de alimente. Astfel, veți fi mai eficienți la ser-viciu, mai bine dispuși și totodată veți avea capacitatea de a efectua efort fizic dublu față de cei care nu obișnuiesc să ia micul dejun. Concomitent, masa de dimineață elimină depresia.
5. Vă va surprinde această afirmație, însă nutriționiștii au ajuns la concluzia că cei care nu iau micul dejun sunt... mâncă-cioși. Aceasta pentru că dimineața corpul nu are resursele și nutrienții necesari dezvoltării activităților, iar senzația de foame crește foarte mult pentru a suplini necesarul de nutrienți.
Trebuie să mai știți că la masa de di-mineață nu se mănâncă dulciuri decât în cantități foarte mici și la finalul mesei propriu-zise. Sunt recomandate alimentele pe care nu obișnuiți să le mâncați în restul zilei, cum ar fi cerealele cu lapte, brânza etc. De asemenea, nu trebuie să mâncați foarte mult.
(M. T.)
VINERI, 22 FEBRUARIE 2013 29FEMEIA www.timpul.md
Culinar.mdDetalii convingătoare
Dușmanul Dușmanul ascuns ascuns al dietei zilniceal dietei zilnice
Condimentează-ţi viaţa!Condimentează-ţi viaţa!Cum ar fi viața noastră fără condimente
în mâncare? Dulciurile sunt bune până la un moment dat, însă nu putem trăi hrănindu-ne doar cu dulciuri. Orice tip de mâncare fără cel puțin un condiment ar fi lipsit de savoare. Condimentele sunt apreciate încă din Antichitate atât pen-tru gustul pe care îl oferă, cât și pentru efectele lor deosebite asupra corpului. Condimentele fac parte nu doar din viaţa noastră cotidiană; ele sunt ingredientul important atunci când vrem să conferim unui moment „ultima nuanţă”, în timp ce oaspeţii așteaptă deja cu nerăbdare următorul pas. Aproape că nu există zi în care degetele noastre sau cerul gurii să nu vină în contact cu multitudinea de con-dimente care ajung în bucătăria noastră din cele mai îndepărtate și exotice părţi ale lumii.
De ce mâncăm?Mai mult ca sigur, pentru că avem senzația de
foame și trebuie să supraviețuim. Dar în același timp nu mâncăm orice și oricum. Adorăm să pregătim diferite tipuri de alimente, să le com-binăm și să obținem feluri unice. Bucătăria este în prezent un adevărat „laborator” de creație în arta culinară. Mereu suntem în căutare de mân-căruri delicioase. Nu se știe cu exactitate de când a început omul să folosească aceste condimente, dar se presupune că au apărut în momentul în care a început să gătească pentru prima oară.
Strămoșii noștri luau frunze și fructe și cu
ajutorul acestora ofereau mâncărurilor un gust aparte. La început nu existau recipiente de păstrare a condimentelor și nu erau depozitate pe termen lung. În timp, aceste metode de păs-trare au fost dezvoltate și condimentele au fost combinate oferind un gust deosebit oricărui fel de mâncare.
Scurt istoricSe știe că primele semne de existență a condi-
mentelor s-au găsit în Mexic. În Antichitate erau folosite în China, Egipt, India. În piramide s-au depistat condimente precum: anason, nucșoară, mărar. În prezent, condimentele sunt mult mai apreciate ca în trecut. În acea perioadă, de foarte multe ori erau folosite și ca să mascheze un fel de mâncare prost pregătit sau învechit.
În Grecia, un apogeu important al ierburilor a fost în perioada lui Hipocrate când acesta a de-scris în cartea sa peste 240 de tipuri de ierburi. În timpul călătoriilor lui ca medic a folosit pentru
vindecare foarte multe ierburi considerate mi-raculoase. Romanii au învățat de la greci aceste metode. Aceștia foloseau pentru gătit: mărar, muștar, usturoi, cimbru.În bucătărie
Bucătăria nu are niciun farmec, dacă aceste minuni lipsesc. Este de preferat să le țineți bine „ascunse”. Nu pentru că s-ar putea întâmpla ceva cu ele, doar că la contactul cu lumina se decolo-rează și își pierd și din aromă. Este de preferat să se păstreze în locuri întunecoase și răcoroase. Căldura excesivă și umezeala „ajută” și ele la pierderea aromei. Condimentele nu trebuie să fie amestecate, ci fiecare să aibă propriul recipient. Amestecându-le, își pierd din gustul unic.
Două condimente frecvent folosite în bucătărie: cimbrul și sarea
CimbrulCa origine, provine din Iran, iar în prezent este
cultivat în țările mediteraneene, dar și în Africa.Cimbrul este o plantă anuală și poate atinge înălți-mea de aproximativ 50 de centimetri. Florile sunt roz sau au o tentă de liliachiu. Se folosește înainte de înflorire. Dacă este plantat alături de fasole, are un efect de pesticid natural protejând fasolea. Pentru om stimulează digestia și reduce tusea. În Antichitate era folosit ca plantă medicinală și condiment. Era considerat și un afrodiziac și de foarte multe ori era prescris cuplurilor proaspăt căsătorite pentru păstrarea fidelității.
Are un miros foarte aromat. Pentru a păstra frunzele proaspete, țineți-le la frigider (pot fi și
congelate), iar pe cele uscate - într-un loc răcoros și ferit de lumină. Este excelent cu pește, carne grasă, mâncăruri de fasole și roșii.
SareaDupă cum spune povestea „ca sarea-n bucate”,
realizăm de fiecare dată când gătim cât de necesar este acest condiment în bucătărie. În trecut, sarea era folosită ca monedă de schimb. Legiunile străine primeau salariul sub formă de sare și era foarte apreciată, fiind considerată o substanță extrem de prețioasă. Sodiul este foarte important pentru homeostază, astfel trebuie să consumăm două gra-me zilnic. Excesul de sare poate provoca creșterea tensiunii. În bucătărie este folosită pentru aproape orice fel de mâncare, chiar și pentru preparatele dulci pentru echilibrarea gustului. Sarea încetinește procesul de fermentare a pâinii și este un bun conservant ce împiedică formarea mucegaiului.
(M. T.)
Încă din cele mai vechi timpuri, zahărul a fost numit „otrava albă”. Într-adevăr, cercetările științifice au de-monstrat de-a lungul vremii că această substanță de semisinteză ne distruge organismul, lovind în mai multe puncte deodată. Zahărul este un aliment foarte concentrat rezultat din sfecla de zahăr sau trestia de zahăr. Sfecla de zahăr con-ține mai mult de 50 de nutrienți, însă zahărul alb își pierde din substanțele nutritive odată cu procesul de rafinare, atât de nociv organismului uman.
Nu numai că acest carbohidrat nu conține substanțe nutritive, dar el acționează ca un adevărat bumerang. Zahărul ajunge foarte repede în sânge, declanșând astfel starea de hiperglice-mie. Din această cauză avem de multe ori o stare de excitare psihică sau fizică.
Pe de altă parte, nici pancreasul sau ficatul nu funcționează la parametrii normali. Pancreasul începe să secrete mai multă insulină și astfel se ajunge la hipoglicemie. În timp, aceste alter-nanțe duc la o proastă funcționare, la o epuizare a sistemului nervos. Ceea ce nu știu mulți este faptul că zahărul brut, adică cel nerafinat, nu este la fel de nociv și ar trebui consumat în locul celuilalt.
Organizația Mondială a Sănătății a recomandat eliminarea totală a zahă-rului rafinat din alimentația noastră, îndemnând astfel populația să consume zahăr natural, care se găsește sub formă de lactoză în lapte, glucoză în fructe, miere și legume, și sub formă de mal-toză în cereale.
Zahărul sub forma naturală este mult mai sănătos decât anumiți înlocu-itori ai lui, meniți să inducă consumato-rii în eroare. Îndulcitori ca aspartamul, zaharina sau manitolul pot fi chiar mai nocivi decât zahărul. La fel se întâmplă și cu produsele light, ce conțin de cele mai multe ori aspartam, un îndulcitor cancerigen. Trebuie astfel să ne ferim de aceste capcane și să găsim calea cea mai sănătoasă.
Zahărul a avut întotdeauna efecte nocive asupra organismului, cum ar fi:
diabetul, obezitatea, scăderea imunită-ții, cariile dentare, rahitismul, celulita, pierderea elasticității pielii etc., dar noi și noi studii au demonstrat faptul că totuși acest aliment se află încă la stadiul în care oamenii își permit să creeze mituri false despre el.
De curând, cercetătorii norvegieni au demonstrat faptul că problemele comportamentele sau deficitul de atenție la copii nu sunt din cauza con-sumului de zahăr, deși în trecut se cre-dea acest lucru. Studiul norvegian nu vine însă în apărarea acestui aliment, care poate fi nociv mai ales în asociere cu alți aditivi, doar trage un semnal de alarmă în ceea ce privește dieta copiilor ce trebuie atent supravegheată.
În America însă, foarte multe orga-nizații și experți în sănătate au cerut ca procentajul zahărului în diferite alimente să fie trecut pe etichete, la fel ca și consumul minim acceptat zilnic. Aici boli ca obezitatea sau diabetul au scăpat de sub control tocmai din cauza înlocuirii produselor mai sănătoase cu alimente bogate în zahăr. Marion Nestle, șefa Departamentului de studii de nutriție din cadrul Universității New York, a declarat faptul că e timpul ca toate informațiile despre zahăr să fie trecute pe etichetă, deoarece este aproape sigur că acesta contribuie la declanșarea unor boli ca osteoporoza, cancerul sau bolile de inimă.
Și în România zahărul a devenit aproape un produs indispensabil, deși nu ne confruntăm cu aceleași proble-me ca în Statele Unite ale Americii. Mulți sunt cei care afirmă că zahărul poate fi exclus total din alimentație, consumând în schimb miere de albine, cereale, sirop de arțar sau xilitol pe care îl găsim în prune. Chiar dacă soluții teoretice există, va fi foarte greu să eliminăm acest aliment din consumul zilnic. Stă însă în puterea noastră de a diminua efectele lui nocive asupra or-ganismului nostru și de a căuta soluții pentru a-l elimina treptat.
(M. T.)
VINERI, 22 FEBRUARIE 2013 FEMEIAwww.timpul.md30
PRACTIC
Meditația înseamnă:• Să vă păstrați mintea calmă;• Să vă păstrați liniștea interioară și puterea
de concentrare fără efort;• Să dobândiți o conștiință superioară a lumii
care vă înconjoară;• Să trăiți prezentul, fără grija trecutului sau
a viitorului;• O călătorie frumoasă, plină de inspirație și
aspirație, nu doar o destinație.
Meditația NU înseamnă:• Să adormi;• Să intri în transă mediumică;• Să te rupi de realitate devenind lunatic;• Să te identifici cu diferite gânduri și să uiți
cine și unde ești sau ce faci acolo.
Efecte benefice ale meditației:• Scăderea stresului, a tensiunii, eliminarea
depresiei, a anxietății;• Echilibrarea planului afectiv;• Întărirea sistemului imunitar, o sănătate
mult mai bună;• Simțul unității cu tot ceea ce există, concen-
trarea și încrederea în sine mult mărite;• Liniște și libertate mentală, optimism;• Sentimentul integrării spirituale în armonia
Creației.
Meditația poate fi practicată șezând cu pi-cioarele sprijinite pe podea, în lotus, dacă este confortabil, întins pe spate, dar există riscul să adormiți. Oricum, cu timpul, veți simți în mod natural care este poziția potrivită și tot ce vă este necesar.
Închideți ochii, eliminați pe cât posibil orice fel de gânduri, preocupări interioare, ale voastre sau ale altora. Deveniți conștienți de corpul vostru. Conștientizați contactul corpului cu suprafața pe care sunteți așezați. Fiți atenți la modul în care mâinile se odihnesc, la poziția și greutatea cor-pului, la respirație, puls etc. O muzică relaxantă
instrumentală vă poate fi de ajutor. De asemenea se găsesc melodii instrumentale cu sunete din na-tură care vă pot ajuta în relaxare. Este indicat să vă alegeți dinaintea începerii meditației muzica po-trivită, pentru că anumite vibrații vă pot deranja. Relaxați-vă gradat, începând cu piciorul stâng, de jos în sus, apoi piciorul drept, brațul stâng, brațul drept, trunchiul, global, de jos în sus, gâtul, capul. Focalizați-vă acum atenția asupra procesului res-pirației. Observați îndeaproape ritmul respirației, simțind cum aerul și energia adusă de el intră și ies din corpul vostru. Conștientizați acest proces divin prin care energia pătrunde în corpul vostru și vă menține în viață. Simțiți miracolul respirației.
Odată concentrarea menținută și aprofunda-tă, ea devine meditație. Aceasta vă va purta apoi din ce în ce mai mult în adâncul ființei voastre. În practica meditației este necesar să fiți cât mai conștienți, să aveți o stare de „martor”. Martorul tăcut din voi care privește prin ochii voștri cât timp sunteți în starea de veghe, este cel care ob-servă visele și meditația. Treceți acum la o nouă etapă. Fiți foarte atenți asupra oricărui gând care vă apare în minte. De unde a venit noul gând? Ce anume v-a adus el în ființă? Cum v-a trans-
format? Unde se duce el când dispare din mintea voastră? Cine este cel care analizează acest gând? Totuși există un „eu” care observă totul. El este singurul care există cu adevărat și care a existat dintotdeauna înlăuntrul vostru, nedescoperit.
Aceea este adevărata stare a meditației. În acea stare puteți să renunțați la punctul de con-centrare și să vă bucurați din plin de meditație.
Meditația ne poate aduce mai aproape de Dumnezeu, oferindu-ne accesul la starea de grație de a ne trezi spiritual. Unele dintre feno-menele pe care le puteți experimenta în timpul meditației sunt: vibrații spontane în diferite zone ale corpului, viziunea unor culori minunate care nu pot fi văzute în starea de veghe, experiențe auditive (sunete armonioase), imagini de vis (dintre care unele purtând simboluri importante și care vă pot purta către alte lumi, în afară de lumea fizică în care trăiți), un sentiment de căl-dură și relaxare în zona inimii, mișcări spontane ale corpului, sentimente de adânca fericire și pace, estomparea unor simțăminte nedorite și atenuarea tensiunii din mușchi.
Mira Tănase
Spiritualitate
Meditația pentru începători
Să ţinem sub control stresul de la locul de muncă
Cumpărarea unei noi locuințe e un motiv de mare bucurie.
Însă înainte de a sărbători „casa nouă”, fericiții pro-prietari vor trebui să treacă prin experiența reparației. Unele apartamente noi sunt date în exploatare doar cu pereții făcuți, iar propunerile de la designerii compani-ilor de construcții nu sunt întotdeauna compatibile cu așteptările clienților. Bucătăriile neîncăpătoare, coridoarele înguste, băile mici – acestea sunt provocă-rile apartamentelor vechi. Nu trebuie de conformat standardelor stabilite cu mul-ți ani în urmă, ci e necesar de a crea cât mai mult confort în locuință. Pentru început, puteți apela la arhitecți și designeri care vă vor consulta și vă vor ajuta să obțineți un rezultat pe măsura așteptă-rilor. Însă, dacă aveți curaj și determinare, puteți să vă apucați independent de lu-cru. Haideți să vedem mai jos cum să reorganizați locuința cu forțe proprii.
De la ce se începe?Procesul începe cu planificarea.
Faceți o listă a tuturor camerelor care doriți să vă stea la dispoziție, luând în considerare nu doar numă-rul de dormitoare și camere pentru copii, ci și zonele mai mici gen cori-doare sau cămări. Fiți cât mai realist împărțind imaginar spațiul locuinței.
Nu lăsați nicio cameră fără o destinație anume. Fraza „vedem după ce facem cu spațiul” nu e deloc binevenită. La început e bine să vă decideți privind numărul odăilor ne-
cesare dvs. și funcția fiecăreia dintre ele. După finalizarea listei, împărțiți spațiul în două zone – socială și personală.
Zona socială și zona personală
Zona socială e cea în care să se afle atât membrii familiei, cât și oaspeții. Gazdele care planifică din timp unde vor invita oaspeții, vor scăpa de senzația că aceștia intră în zona lor personală. În zona socială vor intra sufrageria și bucătăria, mai ales ținând cont de tradiția noastră de a invita oaspeții la bucătărie.
Zona personală e cea unde acce-sul străinilor trebuie să fie interzis. La zona respectivă se atribuie dormito-rul și camera copiilor.
Planificând, e necesar să decideți la care zonă veți atribui fiecare odaie din cele pe care le aveți la dispoziție. De exemplu, cabinetul poate fi o cameră cu șemineu, cu bibliotecă, unde e plăcut să lucrez și să te relaxezi citind o carte bună, cu ușa închisă, pentru ca nimeni să nu deranjeze. O
astfel de odaie ține de zona personală.
Sau, de ex., cabine-tul e locul unde veți in-vita oaspeții la o ceașcă de cafea, discutând ultimele noutăți. În acest caz, acesta va intra în lista celor ce țin de zona socială.
Zona socială tre-buie să fie amplasată cât mai aproape de intrarea în locuință. În acest fel, oaspeții vor avea posibilitatea să intre deodată în sufragerie, fără a trece pe lângă dormitor.
Respectiv, zona personală trebuie am-plasată cât mai departe
de ochii curioși ai vizitatorilor. Planifi-când, e necesar să prevedeți ca oaspeții în niciun caz să nu treacă prin zona personală în drum spre cea socială. În plus, amplasate astfel, dormitoarele și camerele pentru copii vor fi izolate de sunetele și zgomotele din zona socială.
Un moment important este să vă gândiți astfel încât sufrageria să fie în imediata apropiere cu bucătăria, pentru ca să vă fie mai ușor să puneți masa. În apartamentele moderne, aceste două odăi sunt planificate într-un singur spațiu.
Zona băii se va planifica separat. Dacă există posibilitate, instalați în casă cel puțin două băi – una pentru zona socială, iar a doua pentru zona personală.
Toate sfaturile de mai sus nu vor putea fi implementate în totalitate în orice apartament. Însă, dacă veți ține cont de aceste recomandări, luând în considerare propriile impresii privind ideea de confort, veți ajunge la soluții originale pentru locuința dvs. și veți pune bazele unui spațiu primitor.
Elena Sărăteanu
Stresul provocat de multitudinea de sarcini de la locul de muncă poate avea un impact negativ asupra stării dvs. emoţionale și mai ales a stării de sănătate. În cazul în care dvs. sunteţi permanent presaţi de stresul provocat de proiectele și lucrurile care trebuie îndeplinite în cel mai scurt timp, atunci articolul ce urmează e pentru dvs.
La momentul actual, în Statele Unite ale Americii, numărul de persoane care se simt stresate la muncă a ajuns la nivelul critic de 46%. Fiecare moment stresant afectează sănătatea prin degradarea sistemului imunitar, prin eliberarea per-manentă de către organism a hormonului stresului (cortizolul) – ceea ce duce la reducerea puterii. Stresul puternic, în genere, dublează riscul de a avea un atac de cord.
Din fericire, organismul nostru ne avertizează prin anumite semnale în mo-mentul în care stresul începe să influenţeze negativ sănătatea. Dacă nu se vor lua în serios aceste semnale, există riscul de a cădea în depresie, de a deveni irascibili sau chiar de a avea stări de insomnie.
Vă oferim câteva sfaturi cum să ţineţi sub control stresul de la locul de muncă:
1. Încercaţi să faceţi astfel încât orele muncite să fie în favoarea dvs.
Nu permiteţi ca lucrul să vă „înghită” tot timpul și să vă controleze viaţa. Faceţi tot posibilul pentru ca cel puţin de două ori pe săptămână să vă faceţi timp pentru evenimentele sociale și culturale.
2. Nu săriţi peste masa de prânzÎn cazul în care veţi lipsi organismul
dvs. de mâncare, cu siguranţă vă veţi alege cu probleme de sănătate. În mod obligato-riu, consumaţi măcar un pic de supă sau o pizza cu legume, sau o salată. Pe parcursul zilei, veţi prinde la puteri consumând un iaurt sau o mână de fructe uscate.
3. Faceţi pauzeFaceţi mici pauze de trei-patru minute
la fiecare oră. Ridicaţi-vă de pe scaun, plimbaţi-vă, respiraţi adânc, comunicaţi cu colegii. Cei care își iau pauze lucrează mult mai productiv și rămân mai mulţu-miţi de rezultatele muncii lor.
4. Luaţi o gură de aer proaspăt Oferiţi-vă plăcerea de a ieși pentru câ-
teva minute la aer. De exemplu, în timpul pauzei de prânz, plimbaţi-vă în parcul din apropiere sau în jurul cartierului.
5. Învăţaţi să spuneţi „nu”Această regulă se adresează în mare
parte femeilor. Lor le este greu să spună „nu” persoanelor care le apreciază munca. Ca urmare, ele acceptă să îndeplinească orice sarcină, pentru a nu dezamăgi pe nimeni. Cu toate acestea, e nevoie de evaluat la rece resursele pe care le aveţi la dispoziţie. Învăţaţi-vă să puneţi sănătatea dvs. pe primul loc, după care să vă gândiţi și la alte lucruri. Luaţi drept regulă abilita-tea de a spune „nu”, în cazul în care chiar nu aveţi timp, dorinţă sau putere pentru a îndeplini o sarcină.
6. Cereţi ajutorul colegilorCu siguranţă, vă puteţi descurca sin-
guri, însă gândiţi-vă la economia de timp și de energie, în cazul în care veţi împărţi sarcinile mai multor colegi.
7. Munciţi mai raţionalÎn cazul în care vă reţineţi la muncă
mai târziu decât restul colegilor, gândiţi-vă că s-ar putea să nu folosiţi raţional timpul. Stabiliţi niște limite de timp personale pentru proiectele/sarcinile pe care le efectuaţi și plecaţi la timp acasă, pentru că sunt și alte lucruri interesante de făcut pe lângă muncă.
8. Înainte de a vă duce acasă, scrieţi planul de acţiuni pentru ziua următoare
Încercaţi să terminaţi munca cu 30 de minute înainte de a pleca acasă. Faceţi un rezumat al zilei, trageţi concluzii și stabiliţi în scris un plan pentru a doua zi. Astfel, veţi începe ziua știind exact ce aveţi de făcut.
(E. S.)
Creăm confortul în noua locuinţă
VINERI, 22 FEBRUARIE 2013 31FEMEIA www.timpul.md
SĂNĂTATEÎntâmpină primăvara debordând de sănătateOricât de mult am dori să vină
primăvara și oricât de pregă-tite am crede că suntem pentru a întâmpina așa cum trebuie anotimpul mult așteptat, starea de sănătate ne poate aduce mici surprize. De la banalele viroze care ne dau târcoale, până la scăderea imunităţii sau apariţia asteniei de primăvară, toate sunt pericole reale care ne pândesc. Cu toate că ne așteptăm ca, după o iarnă lungă și câteva luni petrecute în spaţii în-chise, mai mult la serviciu, acasă, în vizite la prietene și câteodată la sala de fitness, să avem un exces de energie, uneori acest lucru nu se poate concretiza.
Se știe că primăvara este anotimpul asteniilor, iar dacă acestea sunt ignorate se pot transforma destul de rapid în di-verse forme de depresie. Peste problemele cauzate de astenia de primăvară nu se trece întotdeauna ușor, dar o atitudine pozitivă ajută extrem de mult. Astenia de primăvară se poate manifesta până la începutul lunii mai, dar poate fi prevenită cu succes! Câteva schimbări ale stilului de viaţă ajută extrem de mult persoanele care sunt predispuse să cadă victimele primăverii. Și cum primăvara nu este departe, FEMEIA te sfătuiește să iei deja câteva măsuri.
Nu uita de tonifierea organismului
Carenţele care pot să apară în orga-nism în timpul iernii nu fac decât să agraveze astenia. Lipsa de vitamine și
minerale, în special de vitamina C, te fac vulnerabilă la această problemă. Include în meniul tău zilnic cât mai multe fructe și legume proaspete sau apelează cu în-credere la suplimente. Pentru a preveni astenia de primăvară, sunt recomandate vitaminele B12, B6, B1, C și D, dar și suplimentele de magneziu.
Detoxifierea Una dintre cauzele cele mai puternice
care favorizează apariţia asteniei de pri-măvară este adunarea toxinelor în corp. Mâncărurile consistente din timpul iernii nu au făcut decât să încarce organismul. O cură de dezintoxicare bazată pe sucuri naturale și cât mai multe alimente proas-pete poate opri astenia de primăvară la scurt timp după apariţie sau o poate preveni complet.
Profită de zilele călduţe Creșterea intensităţii radiaţiilor ultra-
violete din zilele de primăvară contribuie la apariţia asteniei. Dacă simţi că ai astfel de probleme, nu forţa nota. Pentru înce-put fă plimbări scurte și încearcă să te bucuri de frumuseţea pomilor înfloriţi și verdele crud al firavelor fire de iarbă.
Evită alergiileChiar dacă nu suferi de alergii
într-o formă gravă, fii atentă la semnalele pe care ţi le transmite corpul. Dacă strănuţi mai des ca de obicei sau dacă ai mici probleme respiratorii, înseamnă că trebuie să îţi faci timp să ajungi la o consul-taţie la un specialist alergolog. Un tratament adecvat ar putea să te ajute să treci mai ușor peste toate aceste efecte ale factorilor alergeni.
Odihna Starea de oboseală permanentă este
unul dintre semnele pe care organismul le dă atunci când astenia își face simţită prezenţa. Senzaţia de moleșeală provo-cată de astenie nu dispare indiferent cât de mult încerci să te odihnești. Corpul are nevoie însă de timp pentru refacere. Pentru a evita astenia, trebuie să dormi opt ore pe noapte. Dacă te simţi obosită atunci când vii de la serviciu, încearcă să dori măcar jumătate de oră. Astfel îţi vei reîncărca bateriile și vei putea să te dedici în totalitate familiei tale sau micilor tale plăceri.
Pentru a nu fi dezamăgită peste o lună, când vei începe să porţi haine ceva mai subţiri, poate că a sosit tipul să te evalu-ezi. Pentru a te bucura din plin de sezonul călduţ care se apropie, asigură-te că nu ai pus pe tine foarte multe kilograme! Cân-tărește-te, măsoară-te și fă-ţi curajul de a încerca hainele din garderobă. În cazul în care acestea sunt poate un pic strâmte, ţine o dietă, fă-ţi un abonament pentru a practica un sport și nu uita că această perioadă este ideală pentru începerea unei diete de purificare sau energizare.
Apariţia primelor fire albe de păr nu este întâmpinată cu bucurie de nicio femeie. Fie ele doar și câteva pentru început, faptul că există creează o oare-care indispoziţie și ne face să realizăm că nu putem să ţinem piept timpului. Albirea părului este ireversibilă și cum încă nu s-au găsit metode pentru a se da uitării această problemă, noi nu putem decât să încercăm să
încetinim apariţia firelor albe de păr. Apariţia firelor albe poate avea cauze genetice,
poate fi semnul deficienţei de vitamina B12 sau poate fi un simptom al unei probleme a glandei tiroide. Dar, din păcate, cel mai adesea părul alb apare din cauza stilului de viaţă și a alimentaţiei nepotrivite.
Firele albe au o legătură directă cu producţia de melanină. Mai exact, când aceasta scade, firele de păr încep să se depigmenteze. În cazul în care nu mai vrei să îţi vopsești extrem de des părul, ar fi bine să renunţi la anumite obiceiuri sau să adopţi altele noi.
Consumă proteine!În mare parte, părul este alcătuit din proteine.
Dacă ai o alimentaţie săracă în acest tip de nutrienţi, este posibil ca firele atât de nedorite și de inestetice să îţi trădeze vârsta. Ouăle, carnea, soia, fasolea și migdalele te pot ajuta extrem de mult, deoarece sunt surse excelente de proteine!
Renunţă la vicii și profită de relaxareFumatul accelerează procesul de îmbătrânire a
întregului organism și, automat, al firelor de păr. Numărul firelor albe este egal cu cel al ţigărilor fumate! Cu cât fumezi mai mult, cu atât vei încă-runţi mai repede. Dacă ești una dintre persoanele împătimite atunci când vine vorba de cafea, trebuie să știi că și acest viciu favorizează apariţia firelor albe. Redu cantitatea de cafea pe care o bei și vei reuși să încetinești inevitabilul alb de la rădăcina podoabei capilare.
O altă cauză care ajută la transformarea firelor de păr este… stresul! Această stare îţi poate scoate peri albi. Cercetătorii sunt convinși că hormonii stresului afectează celulele care pigmentează părul.
Consumă apăDeshidratarea încetinește procesul de asimilare
a nutrienţilor. Acest lucru înseamnă că și părul, la fel ca organismul, nu va fi hrănit așa cum trebuie. Urmarea acestei carenţe este depigmentarea. Bea cât mai multă apă pentru a încerca să amâni albirea părului.
părului alb. Este bine să faci mișcare pentru a rezolva această problemă. În cazul în care nu ai timp pentru exerciţii, încearcă să îţi masezi scalpul!
SFATURI UTILE Cum să ai unghii sănătoaseDacă ai și carenţe de vita-
mine, acestea se rup ușor, se exfoliază și cresc foarte greu. Pentru a avea unghii perfecte, ai nevoie de o îngrijire specia-lă. Dacă ești decisă să aplici fel de fel de tratamente, trebuie să lași unghia liberă pentru o perioadă de timp.
Vitamina E Tratamentul cu vitamina
E se aplică seara. După ce ai terminat toate treburile și știi că nu îţi vei mai folosi mâi-nile, unge fiecare unghie cu
vitamina E. Desfă o capsulă și masează unghiile cu uleiul din capsulă. Unghiile vor deveni mai rezistente și mai hidratate.
Uleiul de măslineAcest ulei ajută la întărirea
unghiilor subţiri. Masează unghiile timp de cinci minu-te în fiecare seară cu ulei de măsline. În cazul în care vrei ca efectele să fie mai rapide, fă băi călduţe în ulei de măsline amestecat cu vitamina E. Ţine unghiile cel puţin 15 minute în acest amestec.
Hidratare cu miere și ulei de migdale
Un alt tratament foarte eficient pentru hidratarea unghiilor și a mâinilor este cel obţinut din miere de albine amestecată cu ulei de migdale. Pentru o acţiune eficientă, poţi lăsa această cremă să acţioneze toată noaptea. Nu uita să-ţi acoperi mâinile cu o pereche de mănuși.
Ajută creștereaDacă unghiile tale cresc
foarte greu, poţi aplica un tratament cu argilă. Ai nevoie de două linguri de argilă albă, sub formă de pudră, două linguri de ulei de măsline și șase picături de ulei esenţial de lavandă. Masează ușor cu pasta obţinută și lasă să acţi-oneze 15 minute. Procedeul trebuie repetat de trei ori pe săptămână.
Alege calitateaFolosești lacuri de calitate
pe care să nu fie nevoie să le ștergi prea des cu acetonă. De asemenea, este bine să lași unghiile să respire. Indicat este ca în zilele în care stai acasă să lași unghia să respire, iar în momentul în care faci curăţenie să folosești mănușile de protecţie.
AlimentaţiaMâncarea joacă un rol
esențial pentru sănătatea un-ghiilor tale. Calciul este și el foarte important pentru sănătatea unghiilor. Consu-mă legume cu frunze verzi, produse lactate sau seminţe de susan. Vitaminele sunt și ele importante pentru unghiile tale. Vitaminele B și C întăresc unghiile și le ajută să crească.
(O. B.)
Trebuie să recunoaștem că aspectul manichiurii este extrem de important pentru a avea o imagine de
ansamblu perfectă. Un machiaj potrivit, o manichiură perfectă și câteva accesorii pot completa cu succes și va-lorifica chiar și cea mai simplă și banală ţinută. Pentru ca manichiura să fie desăvârșită, sănătatea unghiei este esenţială! Chiar dacă este scurtă, o unghie puternică are un alt aspect faţă de o unghie exfoliată, tăiată în diagonală pentru a fi salvată de la o rupere completă. Uneori, dacă nu ești foarte atentă cu unghiile tale, aces-tea nu arată foarte bine.
VINERI, 22 FEBRUARIE 2013 FEMEIAwww.timpul.md32Ce ne-a învăţat Coco Chanel despre stil?Reguli de bază în designul de interior
Regulile sunt făcute pentru a fi încălcate, spune o vorbă din bătrâni. Însă nu și în cazul a câtorva reguli de bază în designul de interior, care trebuie respectate.
Este adevărat că se pot face mici excepții, doar în cazul în care ai un simț estetic foarte dezvoltat sau un talent înnăscut pentru „arta frumosului” și pentru combinații inedite de elemente, culori și texturi.
Dacă ești la început și îți dorești să te ocupi singură de amenajare, regulile de mai jos pot fi considerate un minighid personal.
Ai grijă la proporții. În funcție de suprafața unui interior, alege corpuri de mobilier și accesorii „în ton” cu spațiul. Este greșit să pui piese de mobilier supradimensi-onate într-o cameră mică, crezând că astfel spațiul „crește” vizibil. Din contră, camera se poate aglomera datorită obiectelor masive sau detaliilor în exces.
Nu folosi mai mult de două imprimeuri într-o ame-najare. Respectă această regulă mai ales dacă aparțin unor stiluri sau cromatici diferite. De exemplu, un imprimeu floral și un imprimeu în dungi sunt suficiente și formea-ză un contrast puternic. Orice alt model ar supraîncărca camera și chiar ar ruina întreg decorul.
Atenție la culori! Atunci când alegi culorile pentru orice amenajare de interior, trebuie să reții două lucruri importante: culorile închise micșorează încăperile, chiar și în cazul spațiilor generoase, iar culorile neutre, des-chise, luminează orice interior, fiind de un real ajutor în camerele mici. Dacă vă plac în mod special griul-închis, negrul sau ciocolatiul, puteți crea accente de culoare pe unul dintre pereți. De asemenea, nu vopsiți tavanul în alte nuanțe decât alb.
(S. U.)
TENDINTE
Moștenirea lăsată de designerul francez
Coco Chanel este extrem de importantă pentru întreagă lume a modei. Un adevărat vizionar, Coco Chanel a inspirat femeile să se îmbra-ce pentru ele însele. Crea-toarea a avut un real impact nu doar asupra dezvoltării industriei de modă, ci și asupra întregii societății din perioada anilor ’20 și după.
Forma urmată de funcțieChanel a fost un pionier al esteticii
moderne și postbelice pentru femeile din anii 1920, promovând siluetele confortabile, care eliberau corpurile de corsetele și jupele restrictive. „Luxul trebuie să fie confortabil”, spunea ea, iar în piesele sale se regăseau forme și ma-teriale tipic masculine, precum jerseul. Chanel se uita dincolo de manechinul din fața ei și vedea femeia reală, care urma să-i poarte hainele.
Mica rochie neagră - piesa cheie din orice garderobă
Considerată drept cea mai impor-tantă contribuție marca Chanel adusă în lumea modei, mica rochie neagră a fost pentru creatoare o piesă esențială din garderobă. Ea considera această piesă potrivită atât pentru zi sau seară, cât și pentru orice alt eveniment. Iar astăzi, nicio garderobă a femeii moderne nu este completă fără, cel puțin, o mică rochie neagră.
Un costum din tweed este adecvat oricărui moment
Eleganța unui costum Chanel nu iese niciodată din tendințe – binecunoscuta redactor-șef al revistei Vogue, Anna Wintour, le-a purtat chiar și pe perioada sarcinilor, desfăcând puțin fermoarul fustei. Clasicul sacou fără guler și fusta asortată acestuia au fost reactualizate de casa Chanel de nenumărate ori în ultimii 70 de ani.
Eliberează-te de tirania clutch-ului
Clutch-urile, micile genți care tre-
buiau ținute în mână sau agățate de încheietura mânii, erau la modă în prima jumătate a secolului XX. Chanel era însă adepta mișcării dezinvolte și a creat poșeta matlasată care putea fi purtată pe umăr. Designerul s-a in-spirat din genţile purtate de soldaţi și a combinat lanţurile fine cu pielea în amintirea lanţurilor cu care erau legate cheile îngrijitorilor din orfelinatul în care și-a petrecut copilăria. Faimoasele cusături în formă de romb de pe geantă sunt preluate de la jachetele purtate de jochei la călărie. Cunoscută drept 2.55, deoarece a fost creată în februarie 1955, poșeta este la fel de râvnită și în zilele noastre.
Gablonzurile pot fi la fel de impresionante precum bijuteriile veritabile
Coco Chanel a fost o promotoare a gablonzurilor. Mereu zicea că „este dezgustător să te plimbi cu milioane la gâtul tău, doar pentru că se întâmplă să fii bogat”. Creatoarei franceze îi plăcea să asorteze șiraguri de perle și gablonzuri de diferite lungimi la ținutele de fiecare zi.
