TIMPUL - FEMEIA

Nelly Cozaru:

„Sunt o rebelă solitară: iubesc libertatea, ador singurătatea şi niciodată nu mă plictisesc...”

15 OCTOMBRIE 2012, NR. 37 (90)

Dosarele minții

Culinar.md

Pagina 6

Pagina 8

E timpul să știi! TIMPUL - Ediție Specială Femeia

TIMPUL Ediție săptămânală. Apare luni E timpul să știi!

Argument

Femeia reală Sunt un om prea comun ca să

vorbesc despre femei neobişnuite. Nu cred în femeie ca frumuseţe de vitrină. Cred în femeie ca forţă. Nici în femeia cu rol predestinat nu cred. Cred însă în femeia care îşi alege partitura, în femeia cerebrală şi-n femeia emoţiilor - pătimaşă, complicată, câteodată chiar nebună. Şi nu dau doi bani nici pe cele care se cred superfemei.

Nici pe dive şi mituri, nici pe „femeia la cratiţă”, „femeia-nevastă”, nici pe o femeie-etichetă, cred în schimb în femeile care plâng până li se umflă ochii şi-apoi râd, care cad şi se ridică fără o mână de sprijin, femei care pleacă în căutarea unui drum, femei care nu ştiu să fie altfel decât femei, care nu îşi camuflează frumuseţea, sexualitatea, tremurul, plânsul, puterea în spatele unei măşti.

Nici pe femeile trase la indigoul trendurilor nu pariez, femei artificiale şi impersonale, când mă gândesc: ce frumoasă e femeia care nu se teme să fie ea, aşa cum este, fără artificii su-perficiale şi fără etichete lipite pe fruntea ei de alţii! Femeia care ştie ce mari îi sunt ochii şi ce rotunde şoldurile, femeia care se îmbracă în roşu, pentru că se simte bine în roşu, care n-are nevoie să-şi ţuguie buzele, pentru că nu vrea să semene cu nimeni.

Şi ce dacă această femeie plânge câteodată, şi ce dacă se trezeşte vorbind despre haine şi rujuri, şi ce dacă nu ştie să ascundă că iubeşte sau une-ori chiar suferă nebuneşte? Cu ce greşeşte femeia care doreşte să stea ore întregi de vorbă cu prie-tenele ei, să îşi povestească bucuriile şi necazurile ore în şir? Şi dacă nu şi-a găsit dragostea încă, şi dacă are aventuri, şi dacă îi plac bărbaţii, ce? Cu ce greşeşte ea, şi nu greşesc bărbaţii din jurul ei?

Şi mai cred, în sfârşit, în libertatea şi îndrăz-neala femeii de a fi o individualitate, nu un stan-dard creat pentru ecranele televizoarelor. Aş vrea să văd mai multe femei, şi mai puţine şabloane pe stradă. Să văd femei care îşi poartă cu dem-nitate soarta şi se acceptă aşa cum sunt. Care în-drăznesc să viseze şi să spere în realizarea viselor cu orice preţ, care să fie dispuse să-şi asume toate riscurile într-o simplă speranţă de mai bine.

Mira Tănase

P.7

Ciorbă de porc a la grec

Bine că ești tu deșteaptă!

LUNI, 15 OCTOMBRIE 20126 FEMEIAwww.timpul.md

Puterea introvertiţilor

Cele mai multe certuri din perioada anilor de şcoală le-am avut cu mama când încerca (fără mari succese) să mă convingă de im-portanţa de a ridica mâna la lecţii pentru a răspunde tema. Mereu însă am perceput acest gest drept unul egoist. După anii petrecuţi la Facultatea de Psihologie, am înţeles că nu eram o fire ruşinoasă, ci doar o persoană in-trovertită. Calitate căreia i-am găsit mai târziu

beneficiile.O mică precizare de început: ruşinea se referă la frica de umi-

linţă şi judecata socială, persoana introvertită însă preferă ambi-anţe liniştite, mai puţin stimulante. Unei persoane care preferă să muncească individual nu-i este frică de ceilalţi oameni, ci pur şi simplu îi place să rezolve sarcinile de una singură şi nu doreşte să facă parte din grupurile mai mari.

Puterea introvertiţilor stă în importanţa pe care o dau detaliilor, precum şi faptul că, comparativ cu extravertiţii, nu sunt orbiţi de dorinţa de a câştiga ceva cu orice preţ. Persoanele care-şi exterio-rizează emoţiile în mod deschis tind să rişte mai mult. Iar studiile arată că aceşti oameni sunt mai predispuşi să facă accidente de maşină, să parieze sume mari de bani sau să facă sporturi extreme. Şi introvertiţii îşi asumă riscuri, dar le abordează prudent, de aceea cei mai buni investitori sunt anume aceste persoane.

Din punct de vedere cultural, femeile introvertite sunt mai acceptate decât bărbaţii. Înainte, o femeie închisă în sine era eti-chetată drept una misterioasă şi idealizată de ceilalţi. Astăzi însă, aşteptările sociale ne impun să jucăm două roluri - să fim sociabile, vivace, gazde bune, dar şi să fim bune ascultătoare şi să ştim când să lăsăm ochii în jos. Un atu care, folosit la momentul potrivit, ne poate aduce doar beneficii.

O vorbă bună

Dacă dragoste nu e…

Am vizionat recent un film - par-ţial ştiinţific, parţial fantastic - des-

pre o pastilă-minune cu ajutorul căreia creierul uman poate funcţi-ona la capacitate maximă. Fericitul proprietar al acestui creier activ sută la sută devine brusc briliant, superdeştept, poliglot, genial,

perfect adaptabil şi strălucitor în orice situaţie. Nimic nu i se poate refuza, nimic nu-i este imposibil. Ideea e de-a dreptul tentantă! Cine ar rezista unei asemenea oferte? Bineînţeles, despre efectele secundare nu vom vorbi în acest context, pentru că nu mai contează faptul că pastila creează o dependenţă cruntă, iar întreruperea tratamen-tului cauzează moartea. Vom spune doar că această idee năstruşnică m-a făcut să mă gândesc la alte dependen-ţe: de cafea, de alcool, de ţigări, de muncă, de curentul electric, de calculator etc. Dintre toate, totuşi, dependența de altă persoană poate fi văzută şi într-o lumină pozitivă. Relația părinte- copil, de exemplu, conține o doză mare de dependență reciprocă, iar asta nu strică nimănui atâta timp cât nu e dusă în extreme. Şi ar mai fi dependența de dragoste, cea care nu ne lasă să stăm de-o parte atunci când furnizorul a reziliat contractul sau şi-a găsit alt client sau nu mai aduce marfă corespunzătoare. Sevrajul e crunt. Dragostea e vitală. Dependența ne trimite urgent înapoi pe teren, unde cu siguranță vom găsi alt furnizor mai serios, mai punctual şi cu marfă mai potrivită pentru nevoia noastră imensă de dragoste.

DOSARELE MINTIICLUBUL PĂRINŢILOR

Bine că ești tu deșteaptă!

Cheamă soarele în viaţa ta

Am auzit de multe ori replica asta lovindu-se ca un bici de sărmanele mele bune intenții. De prea multe ori când am dorit să ajut, să ofer o informație, un sfat mi s-a confirmat că oamenii au reacții ciudate. Acum încerc să-mi imaginez ce e în mintea cuiva care tocmai a primit o recomandare prietenească fără să o ceară: „E cumplit să întâlneşti pe cineva mai infor-mat decât tine! Pur şi simplu e revoltător! Cu cât tupeu se străduieşte să înțeleagă şi să descâlcească o problemă care este a mea şi numai a mea! Cum îndrăzneşte să îmi adreseze cuvinte politicoase, pline de sens, când eu sunt în toiul dilemei şi prefer să mă enervez decât să caut o soluție, cine se crede? Şi-mi vorbeşte ca din carte, asta a întrecut orice măsură”, cam aşa ceva cred că se petrece în mintea cuiva care tocmai a primit o sugestie de care e convins că nu are nevoie.

Poveste adevărată: eram în parc cu copiii. Lângă noi, o bunică cu părul roşu tuns vâlvoi îşi certa de zor nepoțelul (în vârstă de vreo trei ani). Asta nu e ceva nou, în parcurile noastre mulți co-pii sunt apostrofați, pedepsiți,

chiar bruscați. Motivul supă-rării, însă, este nou, greu de depistat şi de înțeles, pentru că băiețelul se juca liniştit în nisip. Găsise un bețişor şi scormonea atent după comori numai de el ştiute. În timpul acesta, bunica îl cicălea în-truna: „Du-te la tobogan!”. Şi insistențele continuau pe un ton din ce în ce mai iritat: „Tu n-auzi? Du-te acum la tobo-gan, că m-ai înnebunit acasă că vrei la tobogan!”. Aha! Deci asta era! Comandatul suprem nu se oprea şi în pragul crizei de isterie repeta întruna acest ordin stupid. Băiețelul se juca

liniştit, fără să o bage în sea-mă pe dictatoare. Copiii mei erau martori nedumeriți: ei se uitau la mine, eu la ei şi tacit parcă cereau o lămurire: „De ce îl ceartă? Ce are cu bietul copil?”. Din când în când surprindeam privirea deznădăjduită a băiețelului care parcă mă ruga „Fă-o să tacă!”. De obicei, nu intervin în asemenea conflicte nici în ruptul capului, pentru că ştiu cu ce m-am ales în alte ocazii când n-am avut de lucru şi mi-am băgat nasul unde nu-mi fierbea oala. Dar... de data asta parcă era

prea mult! În mintea mea se perindau scântei şi replici acide: „Tanti, eşti absurdă, ticăloasă şi rea!”. Bineînțeles că jignirile au rămas nespu-se. Încerc ceva finuț: „Nu mai fiți supărată, ştiți, copiii au un fel mai simplist de a se exprima, poate nepoțelul dvs. a vrut să spună „vreau în parc sau vreau afară”, dar pe moment aşa i-a venit şi a zis „vreau la tobogan”, acum nu trebuie să vă enervați pe aşa un lucru mărunt...”. Bunica mă fixează încruntată: „Nu vezi că se joacă cu prostia aia de băț şi are atâtea jucării frumoase acasă!”. „Asta-i foarte bine, zic eu, dar acum vrea să se joace cu bățul în nisip, e atât de grav?”. Eiii, deja îmi depăşeam calitatea de observator şi semănam mai degrabă cu un militant pentru drepturile copiilor, iar asta nu i-a convenit deloc doamnei şi inevitabilul s-a produs: „Nu mă învăța tu pe mine, că am crescut trei copii, lasă-i pe ai tăi să facă ce vor, să vezi cum o să ți se urce în cap!”. Incomoda conversație s-a încheiat cu clasicul „Bine că eşti tu deşteaptă!”, trântit cu ciudă peste bunele mele intenții.

Ramona Szucsik

Oricare ar fi detaliul care ţi-a făcut praf şi pulbere ziua ta cu soare, îţi oferim câteva idei menite să-ţi rea-ducă zâmbetul pe buze!

„Fabrică” fericire. Când e vorba de o zi proastă, în care doar îţi plouă, simplul fapt că te prefaci că totul e bine îţi poate pune pe roate tot cheful de viaţă, arată numeroase studii. Psihologii explică: „Când zâmbeşti, chiar dacă nu e un zâmbet venit din suflet, trimiţi semnale de fericire creierului şi asta îţi asigură o stare de bine”.

Fugi către prima uşă. Nu e bine să dăm bir cu fugiţii în momentele difi-cile, dar realitatea arată că, de cele mai multe ori, e cea mai bună metodă prin care să transformi o zi îngrozi-toare în una bună. Dacă eşti întoarsă pe dos de comentariile acide ale „prietenei” tale, n-o să te ajute cu nimic să rămâi de ochii lumii la petrecerea la care s-ar putea să mai auzi şi altele. Mai bine pleacă de acolo şi plimbă-te sau intră în prima cafenea şi relaxează-te.

Dă un pumn. O colegă de serviciu, văzându-mă tristă într-o zi, mi-a spus că o oră de kickbo-xing face minuni pentru dispoziţia sa. Şi ştiinţa pare să fie de partea acestei metode: un astfel de an-

trenament determină eliberarea de endorfine, hormoni care oferă o explozie de fericire. Iar un sport care te face să te simţi puternică te scapă de frustrările adunate peste zi.

Spune-i cuiva. Câteodată, nimic nu ajută mai mult ca o confesiune făcută unei prietene apropiate, dar ai grijă să ai în vedere cui şi cum îţi verşi amarul. Alege o amică care ştie să asculte, dar înainte de a începe, roag-o să te oprească după 15 minute. Această durată este

suficientă pentru a da afară tot ce ai pe suflet. Dacă vei continua, vei ajunge să te focusezi excesiv pe partea negativă a problemei.

TV, Facebook, orice… numai distrează-te „vege-tând”. Un studiu recent a arătat că e foarte probabil ca o dispoziţie proastă să se înrăutăţească, dacă nu-ţi ocupi mintea cu altceva în afară de problema care te „sâcâie”. În schimb, dacă îţi distragi atenţia, vei începe imediat să te simţi mai bine. Spre exemplu, un show TV te poate distrage, deoarece mintea ta va fi concentrată pe evenimentele din viaţa altcuiva şi-ţi va lua gândul de la ale tale.

Puţină lene nu strică… Când eşti supărată sau ner-voasă, e posibil să intri într-o stare de agitaţie - de-

odată vrei să dai gata toate sarcinile în speranţa că la sfârşitul zilei te vei simţi mai bine. Dar nu faci altceva decât să te afunzi şi mai mult în gândurile negre. Varianta optimă este să alegi sarcinile uşor de reali-zat, care îţi vor da rapid satisfacţia lucrului bine făcut. De exemplu, dacă te-ai săturat de dezordinea din apartamentul tău, fă ordine în dulap sau în bucătărie şi lasă restul camerelor pentru a doua zi.

(S. U.)

În oglindă

Silvia [email protected]

Ramona [email protected]

LUNI, 15 OCTOMBRIE 2012 7FEMEIA www.timpul.md

femeia

Tatiana Corai

- Dragă Nelly Cozaru, este adevărat că aţi fi o fire rebelă?

- Probabil mi se trage de la debutul meu actoricesc la Teatrul „E. Ionesco” - un teatru cândva nonconfor-mist, care s-a manifestat tumultuos în peisajul teatral chişinăuian al deceniului 9. Doream să depăşim limitele teatrului realist ultrapracti-cat şi să explorăm noi zone, noi curente teatrale - tea-trul absurdului, metaforic, impresionist... Unii până acum mă asociază cu acea trupă, deşi nu mai sunt la Ionesco din 1997. Adesea îmi reveneau mizanscene în care trebuia să mă manifest rebel, neconvenţional. De exemplu, eroina mea din „Unchiul Vanea”, pentru a se asocia cu lumea bulversată din casa lui Voiniţki sau din universul ei sufletesc, era voit plasată în fotoliu într-o poziţie răsturnată. O altă eroină cehoviană pentru a-şi domoli jarul pasiunilor sentimentale se scufunda cu posteriorul într-o găleată... Alte posibile cauze ar pu-tea fi temperamentul meu, tipul meu de personalitate, îndrăzneala de care nu duc lipsă... uneori.

- În ce măsură Teatrul „Eugene Ionesco” v-a mar-cat, ca actriţă?

- Îi datorez afirmarea şi creşterea mea... până la o anumită etapă. Nu am zis-o nicăieri: Ionesco a fost pe-rioada unde am trăit şi am contribuit la crearea unei atmosfere de haz care s-a dovedit a fi creativă şi sti-mulativă artistic pentru toată trupa, haz (umor), pe care nu l-am mai întâlnit nicăieri! Se datora vârstei, emulaţiei începătorului, dramului de nebunie inocentă, întreţi-nută cu antren de absolut fiecare membru al trupei, un entuziasm generalizat de un nou început, aspiraţii spirituale şi stilistice noi. Până şi lucrătorii de scenă sau portarii nu erau lipsiţi de o oarecare exuberanţă şi o notă de pitoresc. Într-un cuvânt, asupra tuturor plana un damf absurd-ionescian.

- Mă întreb însă de ce acea feerie de la început nu a durat mai mult? De ce s-au scufundat şi continuă să se scufunde atâtea corăbii de creaţie? De ce se distrug mari şi prestigioase echipe, tocmai atunci când sunt pe val?

- Delicate întrebări. Mi-e greu să vorbesc despre alte trupe şi formaţii artistice care au naufragiat în ultimii 20-30 de ani. Face parte din dialectica vieţii... doar cunoaştem predicţii de lon-gevitate pentru un colectiv sau... o familie. Se vehicu-lează cum că un organism artistic poate rezista fără probleme şapte ani, cam la fel şi o familie. Dar ştim şi cazuri de reconstituire sau resuscitare a lor: formaţia „Phoenix”, precum şi Val Butnaru, în aceeaşi calitate de director general.

Naufragiul s-a produs din mai multe cauze. Iertaţi-mi aspectul mercantil al pro-blemei pe care îl voi aduce aici. În tinereţe suntem toţi egali şi uniţi de idealuri, de acelaşi crez. Cu timpul, viaţa merge înainte şi, treptat, se reliefează individualităţile artistice, iar odată cu acestea şi frustrările de ordin mate-rial, tot felul de invidii, care erodează solidaritatea, coezi-unea iniţială. Cum spuneau anticii - Divide et impera! (Dezbină şi stăpâneşte!). Îmi amintesc cum se pregătea premiera spectacolului „Iosif şi amanta sa”, când a trebuit câteva nopţi să dormim în teatru şi pe la trei să începem ultimul şnur ca dimineaţă să mergem acasă. Într-una din acele dimineţi, în drum spre casă l-am întâlnit pe soţul meu, care pleca la serviciu. Era 7 dimineaţa. Veneam cu colegii de la teatru şi Nicu ne-a întrebat în glumă: „În-cotro? Acasa?! De ce aşa de devreme?”. Era ceva frumos în acel mod al nostru de a trăi şi a crea fără a privi la ceas... Eram plini de entuzi-asm, mâncam teatru pe pâi-ne. Mai târziu, când cineva din conducerea teatrului se bucura de notorietate inter-naţională şi pleca departe de casă, noi ne bucuram şi îi împărtăşeam acele realizări. Dar nu puteam ignora faptul că tot în acelaşi timp noi nu aveam de lucru. Încet-încet spiritul rebel incendia toată trupa...

- În 1997 aţi părăsit trupa ionesciană. Cum aţi plecat de acolo?

- Cu flori... Martorii ocu-lari ştiu cât de bizar şi stupid a fost „cazul floral”.

- Ce a urmat după?- Am fost invitată la Tea-

trul Naţional la rolul central în spectacolul care se relua la acea vreme „Cumetrele” în regia lui Petre Bokor. M-a invitat directorul Naţionalu-

lui de atunci, Vitalie Cărăuş, notificând că doar eu pot să preiau acea partitură. Şi în acelaşi timp am acceptat oferta lui Boris Focşa, de la „Luceafărul”, pentru rolul Cleopatrei Lvovna în specta-colul „Înţeleptul” de Ostrov-ski. Venise perioada econo-miei de piaţă, a contractelor de muncă şi mă simţeam împlinită, distribuită plenar dincolo de TEI. Începusem activitatea didactică, iar ea îmi aducea bucurii enorme. Am „pierdut” o trupă, dar am regăsit două în schimb sau chiar trei, având în ve-dere Catedra arta actorului, a cărei şef urma să devin. Era fantastic! Continuam să descopăr lumea şi colegii, regretând uneori că am trăit mult timp separată de adevă-rata viață teatrală de la noi, cu toate bunele şi mai puţin bunele ei momente. Trăi-sem într-o găoace, am fiert prea mult timp „în propriul suc”, crezându-ne „buricul pământului”. Descopeream, de fapt, adevărata lume tea-trală, pestriţă, multicoloră, surprinzătoare şi complexă. Viaţa continua, uitasem de condiţia de sclav din fosta feudă, îmi desfăceam aripi-le, lucrul cu studenţii mi-a sporit gustul pentru regie şi venise o altă etapă frumoasă în viaţa mea - în 2000 m-am lansat ca regizor.

- De ce nu creaţi un teatru propriu, mai ales că aveţi studenţi-actori - un nucleu potrivit? Cu timpul s-ar găsi oameni care să vă susţină în acest sens...

- Aş fi bucuroasă să cunosc telefonul acestor oameni... Nu sunteţi singura persoană care îmi sugerează să creez un teatru. L-am şi format. Se numeşte Teatrul Studio Master Class. Un titlu care reprezintă o simbioză dintre noţiunea de student, atelier, profesor, studio, performan-ţă. Avem toate elementele lui constitutive, chiar şi un mic repertoriu - sunt spec-tacolele făcute „de” şi „cu” studenţii catedrei. Ideea este că spectacolele studenţeşti de la facultate sunt perisa-bile, efemere. Se munceşte mult, se investeşte un enorm potenţial artistic şi fizic, se joacă de câteva ori în preaj-ma licenţei, după care mor. Niciun director de teatru nu a venit să pună la dispoziţie un spaţiu de joc. Şi atunci mi-am zis: „Hai să fiu eu acel director, cu toate costurile şi complicaţiile pe care trebuie să le suport”. Deocamdată nu am niciun fel de avantaje ma-teriale personale, dar am un mare câştig spiritual, moral, de care sunt mândră.

- Poate cu timpul Mi-nisterul Culturii sau cel al Tineretului va găsi o sală pentru nişte tineri dornici să facă teatru? Iată apar nişte actori tineri în RM şi trebuie urgent asiguraţi cu o scenă...

- Privesc la aceşti studenţi ai mei şi văd cum ei nu-şi imaginează că va trebui să se despartă. I-am preluat imediat după acel 7 aprilie 2009, şi chiar atunci, în zilele când îi selectam, aflându-

mă în comisia de admitere, simţeam că au venit cu un suflu proaspăt, că au curaj şi independenţă în gândire, în atitudini. „Sunt copiii evenimentelor lui 7 aprilie” - ne tot ziceam -, parcă ve-neau direct de pe baricade... Mă impresionează optica lor teatrală, spontaneitatea, curajul cu care îşi exprimă opiniile, uneori imprevizi-bile, incomode, dar absolut admirabile!

- Aveţi un fiu - cu ce bu-curii v-a răsfăţat în ultimul timp?

- Ciprian e un copil de aur. E stabilit la Timişoara. Este persoana de care mereu mi-e dor şi totdeauna îmi lipseşte. Este un om-orchestră pentru mine: copilul meu, prietenul meu, consultantul meu, avo-catul meu, judecătorul meu, dex-ul meu, translatorul meu. Îi place să înveţe, cunoaşte mai multe limbi, a făcut şi un pic de teatru, a studiat independent ghitara, adoră călătoriile. A absolvit Univer-sitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de Filozofie, Ştiinţe şi Ştiinţe ale Comunicării, a făcut şi un Master în dome-niul artelor, a organizat şi câteva festivaluri de teatru. Are o doză de artistism, dar nu numai de la mine, ci şi de la taică-său - o fire extrem de dotată spiritual, excentrică. Noutatea din vara asta, care m-a emoţionat, a fost că în acest an a devenit student la Medicină. A fost al 4-lea în listă ca rezultat, fiind apreciat cu 9,86 - o notă foarte înaltă.

- De ce aţi divorţat?

- Sunteţi prima jurnalistă care mă întreabă asemenea lucruri. La o anumită etapă a vieţii de familie nu am putut să trec peste nişte lucruri... Dar avem o relaţie sănătoasă, de comunicare, de prietenie. Separându-ne, ne-am zis: noi doi avem un contract - să-l creştem pe Ciprian. Şi iată că de atunci pe parcursul anilor punem umărul şi suportul la contractul acela...

- Ce nu i-aţi putea ierta unui bărbat?

- Se poate deduce... Am montat Medeea, am vrut să joc Medeea...

- De obicei, oamenii se tem de singurătate...

- Iar eu mă tem să pierd singurătatea. Poate nu-mi stă bine să afirm, dar ţin foarte mult la confortul meu, de fapt, mi-am educat confortul de a fi singură. Uneori sunt întrebată: nu te plictiseşti? Cum să te plictiseşti cu atâtea cărţi în jur, cu o activitate de profesor, poate nu foarte apreciată, dar totuşi nobilă, cu proiectele care roiesc în capul meu, cu mii şi mii de activităţi pe care le desfăşor pe parcursul zilei, care une-ori se spulberă cât ai zice „ţuşti”! Iubesc libertatea, independenţa, ador singură-tatea şi niciodată nu mă plic-tisesc... Vara îmi rezerv două săptămâni pentru călătorii în diverse ţări, încercând să mă familiarizez cu geniul uman, care este un continuu miracol al vieţii, faţă de care multe altele din cotidian par bagatele şi derizorii...

Nelly Cozaru: „Sunt o rebelă solitară: iubesc libertatea, ador singurătatea şi niciodată nu mă plictisesc...”


Tendinţe în bucătărieCulinar.md

În ultimii ani s-a văzut cum cultura gastronomică trece printr-o revoluţie. În mod tradiţional, gătitul se împărţea între zona informală, a meselor de zi cu zi, şi cea formală, a meselor speciale, a cinelor elegante. Însă noile tendinţe duc gastronomia într-o nouă zonă - aceea în care oamenii sunt din ce în ce mai dispuşi să petreacă timp, să investească energie şi bani doar de dragul de a pregăti o mân-care bună.

Acest trend se poziţionează undeva la

mijloc, între cinele formale şi mâncatul unei pizza direct din cutie. A te bucura de mâncarea pregătită din ingrediente atent selectate într-o atmosferă relaxantă este tot mai important. Conform cercetă-rilor internaţionale efectuate de Fiskars Homeware, prepararea alimentelor şi mâncatul sunt tot mai mult percepute drept o activitate de petrecere a timpului liber. Potrivit studiului, până la 80% din oameni sunt interesaţi de gătit, în timp ce între 28-37% sunt foarte interesaţi de

această activitate. Aceştia din urmă pre-gătesc mâncare de cel puţin patru ori pe săptămână şi asociază gătitul cu bucurie, creativitate şi inspiraţie.

Totodată, generaţia care se ocupă de bucătărie este prima generaţie a căror mame au fost implicate în mod activ în viaţa profesională; copiii au învăţat să se descurce singuri într-un mediu dominat în mod tradiţional de mame şi nu consi-deră treburile casnice aparţinând doar unui gen.

Ciorbă de porc a la grecIngrediente

-1 kg carne de porc cu os - o ceapă - un morcov - o rădăcină de ţelină - trei roşii - o rădăcină de păstârnac - 1/2 varză mai mică - verdeaţă, sare - 20 ml ulei

Preparare

Carnea de porc se porţionează şi se pune într-o oală cu 3 l apă rece. Când apa a dat în clocot şi apare spuma, se îndepărtează cu ajutorul unei spumiere. După câ-teva clocote, se adaugă legumele tăiate cubuleţe (ceapă, morcov, ţelină, păstârnac), varza tăiată fâşii şi se lasă la fiert. Roşiile se introduc separat într-o cratiţă cu

apă fierbinte, se scot imediat şi se îndepărtează pieliţele. Roşiile se taie rondele şi apoi se introduc în ciorbă. Se adaugă uleiul şi lăsăm la fiert până când carnea şi legumele sunt fierte. Se scoate carnea, se îndepărtează oasele, se taie cuburi şi se introduce în ciorbă. Se adaugă verdeaţa tocată mărunt şi sare după gust. Este o ciorbă țărănească foarte gustoasă şi se serveşte împreună cu smântână şi ardei iute.

Notă: Ţelina conține fibre alimentare, vitaminele A, C și K, acid folic, potasiu, magneziu, riboflavină, vitamina B6, calciu și fosfor. De altfel, țelina are un conținut scăzut de grăsimi saturate și colesterol. Este bună în tratarea reumatismului, artritei și gutei. Ţelina este un aliment cu efect calmant, util împotriva stresului.

Ingrediente

- 2 kg mure - 250 g zahăr - un baton de scorțişoară- patru cuişoare - 0,5 lămâie netratată

Mod de preparare

Dacă ai acces la fructe de pădure ieftine sau ai de unde să le culegi, nu rata să iei două ki-lograme pentru un suc excelent şi plin de bioflavonoide, care, în combinaţie cu vitamina C, şi ea prezentă în cantităţi mari, devin aliatul imunităţii tale.

Pentru filtrarea sucului, pu-teţi lega un tifon de picioarele unui taburet răsturnat. Zeama se prinde într-un castronaş aşezat sub tifon.

Se spală murele şi se pun într-o crăticioară, fără apă. Se încălzesc la foc mic până când lasă zeamă, dar nu se lasă să fiarbă. Se toarnă într-o pânză, se stoarce zeama şi se pun fructele să se mai scurgă.

Se toarnă zeama într-o oală. Se spală şi se curăţă lămâia. Se adau-gă la suc împreună cu zahărul şi cu restul de condimente şi se lasă să fiarbă 30 de minute la foc mic. Se strecoară, se toarnă în sticle şi se pune dopul.

Mira Tă[email protected]

Suc de mure

Notă: Sucul de mure se folosește în traheite, bronșite, faringite, angină, febră, anemie, boli ginecologice, colită, dizenterie, diaree, diabet zaharat, gastrite. Are efect sedativ și acțiune tonică generală. Este folositor în gușa exoftalmică, nevroze climacterice. Se bea pentru profilaxia miopiei. Sucul din frunze se folosește pentru tratarea plăgilor, ulcerelor trofice, dermatozelor, în eczeme, în boli gingivale, angină, faringită, stomatită (se fac gargare). Dacă nu există contraindicații, sucul de mure se consumă câte 0,5-1 pahar cu o lingură de miere de trei ori pe zi, înainte de mese.


Culinar.md

Bunătăţi preparate din gutui

Gustul dulce-acrişor al gutuilor le face potrivite pentru dulceţuri foarte aromate, compot, peltea, dar şi mâncăruri simple sau cu carne.

Alege fructele cu coaja galben-viu, acoperită cu un strat subţire de puf, fără pete şi care degajă un parfum agreabil. Fructul se consumă atât în stare crudă, cât şi preparat - fiert, copt sau uscat. Din gutui se fac ge-muri, compoturi, dulceţuri şi marmelade extraordinare. Gutuia se poate prepara în platouri cu carne de pasăre, conferindu-le acestora un gust dulceag şi un parfum picant. Gutuia îmbunătăţeşte sosurile pe bază de vin roşu, dar este bună şi ca umplutură pentru pui. Fructul se regăseşte în preparate tip desert - jeleuri, siropuri, tarte, lichior etc. Dacă le prepari la cuptor, pune un pic de miere peste feliile de gutui, înainte de a le servi. Vor fi mai aromate.

Peltea de gutui şi mereIngrediente: 1½ kg gutui galbene, ½ kg mere, apă.Preparare: Se folosesc doar gutui bine coapte şi nepătate! Gutuile se

curăţă cu un burete mai dur, pentru a înlătura puful, apoi se taie bucăţi potrivite cu coajă cu tot. Merele se spală, se taie în patru şi li se înlătură sâmburii. Se fierb trei ore la foc potrivit, acoperite, iar când fructele sunt fierte suficient, se strecoară. La un litru din această zeamă se adaugă 1 kg zahăr şi se lasă să se dizolve, apoi se pune la foc iute, să se lege pelteaua. Din când în când, se spumează. Când este legată, se toarnă în borcane preîncălzite, care se închid ermetic şi se aşază între perne, pentru steri-lizare.

Mâncare de gutui Ingrediente: trei gutui potrivite, 250 ml ulei, 50 ml vin alb, două linguri

zahăr, o lingură făină, sare. Preparare: Gutuile se curăţă de coajă, li se scot seminţele, apoi se taie

în felii de grosimea unui deget. Feliile se pun la înmuiat într-un vas în care s-au turnat uleiul şi vinul. Se pun la fiert la foc potrivit, se adaugă sare, după gust, iar apoi făina amestecată cu puţină apă caldă. Se lasă să fiarbă în continuare. Separat, se prepară un sos de zahăr ars cu puţină făină. Se adaugă la gutui şi se mai lasă să fiarbă patru-cinci minute. Se serveşte caldă.

Plăcintă cu gutui Ingrediente: Aluat - 500 g făină, 250 g zahăr, două ouă, 250 g unt la

temperatura camerei, 1/2 linguriţă praf de copt, coaja de la o lămâie/portocală. Umplutură - două gutui, trei linguri de zahăr, patru linguri gem de caise.

Preparare: Într-un vas se bate untul cremă. Se pune zahărul şi se mai bate două minute, apoi se adaugă ouăle şi se mai bate până se omoge-nizează bine. Se adaugă făina, praful de copt, lămâia şi se frământă cu mâna, apoi se formează o minge din aluat, care se înveleşte în folie şi se dă la frigider pentru 15 minute. Gutuile curăţate de coajă se taie felii şi se fierb în apă clocotită circa trei minute până se înmoaie, apoi se scurg de apă şi se pasează cu furculiţa. Din 2/3 de aluat se întinde o foaie, care se aşază şi se nivelează într-o formă rotundă (26-28 cm) unsă cu grăsime şi tapetată cu făină, peste care se pun apoi gutuile pasate şi se presară cu două-trei linguri de zahăr. Restul de aluat se întinde într-o foaie care se taie fâşii, din care se aşază un grilaj peste gutui. În spaţiile rămase libere se pune gemul de caise cu linguriţa. Se coace în cuptorul preîncălzit (la 180 grade), 40-45 minute.

Dulceaţă de gutui şi nuciIngrediente: 1 kg zahăr, 1/2 litru apă, 3 kg gutui, 1 kg nucă.Preparare: Se fierbe apa cu zahărul până când se leagă siropul. Gutuile,

tăiate cubuleţe cu tot cu coajă, se fierb în sirop până se leagă din nou. Când e aproape legat, se pun nucile în bucăţele mari. Apoi dulceaţa se toarnă în borcane încălzite. După ce se răcesc, borcanele se pun în cămară.

Condimente savuroase de toamnă

Orice femeie este conştientă de faptul că, pentru a slăbi

sau a se menține în formă, este nevoie să renunțe la multe dintre mâncărurile ei preferate. Totuşi, există anumite alimente care pot ajuta orice persoană să scape de nedoritele grăsimi în exces (bineînțeles, combinate cu un stil de viață sănătos şi sport).

Ceapa şi usturoiul

În afară de faptul că ceapa şi usturoiul ne ajută să scăpăm de orice grăsimi în exces pe care organismul nostru le acumu-lează, ele sunt foarte sănătoase şi pentru că distrug bacteriile, virusurile şi ciupercile care ne pot afecta corpul şi luptă împotriva colesterolului rău. De asemenea, ceapa şi usturoiul previn bolile de inimă arzând grăsimile în exces

şi fluidizând sângele care circulă prin artere.

Legumele cu frunze verzi

Spanacul, salata, varza, broccoli etc. sunt legume cu frunze verzi, fiind o bogată sursă de nutrienți şi minerale. Ele îmbunătățesc sistemul imunitar, protejându-ne împotriva diferitelor afecțiuni precum bolile de inimă, formarea de celule cance-roase în organism şi acumularea de grăsimi în exces. Per total, legumele cu frunze verzi ajută metabolismul să funcționeze mai bine.

Boabele de fasole

Boabele de fasole conțin fibre care nu numai că sunt bune pentru sănătatea generală a organismului, ci ajută şi la funcționarea sistemu-lui digestiv, eliminând nedoritele grăsimi în exces. La fel, boabele de fasole stabilizează tensiunea arteria-lă şi afecțiunile cauzate de aceasta.

Curcuma (Șofranul indian)

Curcuma este un con-diment indian extrem de sănătos pentru orga-nismul nostru. Curcuma conține un antioxidant puternic, beta-carotenul, ce ne protejează ficatul de radicalii liberi. Întărind ficatul, curcuma ne ajută să avem un metabolism mai rapid şi deci să ardem nedoritele grăsimi mai re-pede. Atunci când găteşti, adaugă acest condiment

şi te vei bucura nu doar de savoa-re, ci şi de beneficiile sale pentru sănătate!

Ardeiul roşu

Ardeiul roşu este şi el un con-diment, însă unul iute. El reglează excesul de insulină îmbunătățind metabolismul organismului nostru şi menținând la normal nivelul zahărului. Dacă includem ardeiul roşu în alimentația noastră, vom avea un corp mai suplu.

Scorțişoara

Zaharurile oferă organismului nostru energie. Totuşi, corpul nu foloseşte tot zahărul pe care îl con-sumăm şi astfel el este depozitat sub formă de grăsimi. Scorțişoara este cea care ne ajută să ne îmbunătățim metabolismul şi să grăbim procesul de ardere a grăsimilor provenite din zaharuri.

(M. T.)

Detalii convingătoare

Superalimente care luptă împotriva grăsimilor

Condimentele sunt conservate şi întrebuințate, cu câteva excepții, de-a lungul întregului an. În ciuda acestui fapt, unele pot fi atribuite şi unui singur sezon. De la banalele pro-duse de patiserie până la specialitățile culinare cu complexitate superioară, în această perioadă toate au şansa să beneficieze de savoarea condimentelor cu iz tomnatic.

Cuişoarele - Acestea nu sunt altceva decât muguri floriferi ai unui arbore exotic înrudit cu eucaliptul. Dispo-nibile de ceva vreme inclusiv pe piața românească, sub diferite forme, acestea adaugă profunzime şi gust produ-selor alimentare cu ajutorul aromei picante.

Ghimbirul - Multe persoane cred despre ghimbir că este o rădăcină, însă acesta este în realitate un rizom. Condimentul este frecvent întrebuințat în rețetele de toamnă, combinat cu: avocado, şuncă, carne de porc, morcovi, varză şi chiar piersici. Ghimbirul este poate cel mai versatil condiment, fiind folosit în

absolut toate tipurile de preparate, de la sosuri, supe şi feluri principale până

la deserturi şi băuturi.

Nucşoara - Are aspectul unei nuci, de unde şi nu-mele de nucşoară, doar că este de dimensiuni ceva mai reduse. Este o soră a scorțişoarei, aceste două condimente fiind adesea folosite împreună în mân-

căruri mediteraneene şi pră-jituri. În regiunile cu climat

temperat, toamna nucşoara însoțeşte de regulă: morcovul,

brânza, ciupercile, păstârna-cul, spanacul, cartofii dulci şi

chiar ciocolata.

Ienibaharul - Gustul iute şi aromat al boabelor de ienibahar este o combinație între cuişoare, nucşoară şi scorțişoară. În zona Caraibelor, de unde a fost adusă planta de însuşi Cristofor Columb, a deve-nit un condiment tradițional, precum şi în bucătăria palestiniană. Boabele se folosesc pentru aromatizarea preparatelor din peşte şi la marinarea cărnii de porc sau de oaie.

(M. T.)


PRACTIC

„Adevărata frumuseţe izvorăşte din sublim şi simplitate”

(Voltaire)

În viaţa modernă există aparent ne-numărate opţiuni şi moduri de a trăi. La fiecare colţ, viaţa pare însă să ne aducă tot felul de complicaţii. Devine din ce în ce mai greu să rămânem înafara tiparului specific „secolului vitezei”, de a face mai multe lucruri deodată şi de a încerca să rezolvăm o mulţime de probleme, într-un timp cât mai scurt. Cu toate acestea, de fapt, fiecare dintre noi tânjeşte, conştient sau nu, după un stil de viaţă simplu. Dacă vom face efortul de a aduce mai multă simplitate în viaţa noastră, vom avea numai de câştigat.

Să ne facem linişte în minteSimplitatea nu pretinde neapărat să tră-

im o viaţă spartană. Simplitatea adevărată începe în minte. Dacă noi avem tot felul de anxietăţi şi de probleme, nu vom putea avea pace în minte. Simplitatea înseamnă să ne curăţăm mintea, să o păstrăm liniştită şi să nu permitem ca ea să fie bombardată tot timpul de gânduri inutile şi interminabile; cu alte cuvinte, să ieşim din hăţişul tensi-onant al minţii, pentru a putea savura în pacea şi liniştea sufletului darul minunat care este viaţa. În acest sens, ne poate ajuta foarte mult atitudinea conştientă de a trăi mereu numai în clipa prezentă.

Să ne facem mai puţine planuri şi să avem mai puţine gânduri

Atunci când ne complicăm viaţa prin pla-nificările noastre fără sfârşit, aducem proble-mele zilei de mâine în ziua de azi, trăind astfel mereu în viitor şi pierzând definitiv savoarea irecuperabilă a prezentului. În plus, merită să ne amintim întotdeauna că grijile şi fricile pe care ni le facem cu privire la viitor de cele mai multe ori se dovedesc a fi nefondate.

Să evităm să-i judecăm pe ceilalţi

Face parte din natura noastră să-i cri-ticăm şi să-i judecăm pe ceilalţi oameni. Este foarte uşor să-i criticăm pe ceilalţi şi să căutăm mereu să le dăm sugestii pentru a se îndrepta. Dar ne ajută oare cu ceva să scoatem în evidenţă greşelile altora?

Ar trebui să ne dăm seama că noi nu suntem responsabili de gândurile şi de comportamentul semenilor noştri. Dacă noi considerăm că este datoria noastră să-i transformăm pe ceilalţi, în viaţa noastră nu va exista simplitate şi pace. Decât să încercăm să-i transformăm pe ceilalţi, mai bine să ne focalizăm să ne transformăm, în primul rând, pe noi înşine, deoarece, cu siguranţă, fiecare dintre noi avem câte ceva de modificat în propria noastră fiinţă.

Simplitatea este frumuseţe În simplitate, frumuseţea este întotdeau-

na prezentă. Natura este de o simplitate care ne dezvăluie o frumuseţe ce ne atinge întotdeauna sufletul. Esenţa naturii este frumuseţea sa netulburată. A fost vreodată

omul capabil să îmbunătăţească frumuseţea şi simplitatea naturii?

Simplitatea este mulţumire şi fericire

Fii fericit cu ceea ce ai. Când eşti plin de simplitate, eşti mereu mulţumit. Este natura dorinţei să ne facă mereu să ne dorim mai mult, cu cât avem mai mult. De exemplu, atunci când ne cumpărăm o maşină nouă, adeseori după aceea nu ne mai simţim sa-tisfăcuţi de ea şi vrem să ne luăm alta mai bună. Însă fericirea adevărată apare atunci când suntem mulţumiţi cu ceea ce avem, fiind liberi de dorinţe. Dacă vom înţelege că, cu cât vom avea mai multe lucruri, cu atât ne vom dori mai multe şi că aceste dorinţe nu vor avea, deci, niciodată sfârşit, vom realiza că, urmărind mereu să ne îm-plinim dorinţele, viaţa noastră va fi mereu mai mult o luptă decât împlinire. Tocmai de aceea, renunţarea la dorinţe ne va aduce întotdeauna mulţumirea, ceea ce îşi doreşte sufletul nostru de fapt.

Mira Tănase

Spiritualitate

Darurile nebănuite ale simplităţii

Toamna, femeile încep să caute prin maga-

zine haine mai groase pentru a fi pregătite din timp pentru vreme mai rece. Majoritatea se opresc la procurarea paltoanelor. Pentru ca să alegeți un palton pe care să-l purtați nu doar un sezon, vă propunem câteva sfaturi simple.

În primul rând, înainte să mergeți la cumpărături, evaluați ce tip de corp aveți, atrageți atenția la micile nea-junsuri, însă luați în calcul şi plusurile siluetei dvs.

Dacă sunteți posesoarea unui corp în formă de clep-sidră, atunci corpului dvs. i se vor potrivi toate modelele de paltoane. Însă, dacă aveți o statură joasă, atrageți atenția ca lungimea paltonului să fie cu câțiva centimetri mai jos de genunchi, iar croiala să fie în formă de trapez. Forma respectivă maschează foarte bine nişte coapse mai generoase. Femeile înalte şi robuste pot opta pentru o piesă de croială dreaptă, care să aibă curea la talie.

Dacă forma corpului e triunghi (umeri înguşti şi coapse proeminente), atunci alegeți modelele care accen-tuează umerii. Acesta poate fi un model cu guler înalt, decorat cu blană sau alte

materiale care să-i confere volum. Mânecile largi, de asemenea, adaugă volum umerilor. Lungimea ideală este până la genunchi. Nu uitați să evidențiați talia prin-tr-o curea.

Femeile care au corpul în formă de triunghi întors trebuie să distragă atenția de la partea de sus, accentuând talia şi coapsele. De exemplu, puteți alege o piesă cu partea de sus decorată cu falduri şi cu un guler mic. Pentru a nu scoate în evidență părțile care vă avantajează mai puțin, alegeți un model cu partea în-altă mai modestă, şi cu partea de sus mai proeminentă.

Paltonul destinat unui corp „triunghi” (umerii, ta-lia, coapsele sunt de aceeaşi dimensiune) trebuie să aibă o croială neobişnuită. Experimentați prin combina-rea diferitelor facturi, culori şi stiluri. Un asemenea palton trebuie să creeze impresia ro-tunjimilor corpului. Atrageți atenția la modelele cu detalii asimetrice, cu buzunare apli-cate. Lungimea trebuie să fie până la mijlocul coapselor sau până la genunchi. Cureaua e obligatorie pentru o talie bine definită!

Posesoarelor unui corp de tip „măr” - talie voluminoa-să, umeri şi coapse înguste - le recomandăm modelele care ajung până la mijlocul coapselor. O astfel de lungime

va adăuga volum în partea de jos. Pentru a lungi vizual silueta, căutați modele cu o croială verticală, cu linii drep-te şi bine definite. Accentuați talia cu o curea lată. Evitați modelele voluminoase cu numeroase detalii şi elemente decorative.

Stofa paltonului De obicei, paltoanele sunt

cusute integral din materiale naturale (caşmir, lână etc.), sau din combinarea firelor naturale cu cele sintetice - pentru a conferi rezistență țesăturii.

Nu procurați un palton fabricat doar din fibre sin-tetice. Într-o astfel de haină veți îngheța pe timp rece şi vă veți sufoca pe timp cald, deoarece în fibrele sintetice aerul circulă foarte greu.

Caşmirul e cel mai nobil material, care e obţinut prin smulgerea manuală a lânii caprelor de munte.

Caşmirul are o serie de

avantaje - e incredibil de moale şi rezistă excelent la căldură. În plus, acest tip de lână aproape că nu se mur-dăreşte. Purtarea lucrurilor de caşmir este o adevărată plăcere. De multe ori, fibrele de caşmir se adaugă la hainele de lână obişnuită pentru a le conferi moliciune.

Pentru a aprecia calitatea lânii, studiaţi eticheta. Dacă pe ea scrie „Reine Schurwol-le”, atunci ţineţi în mână un palton care are conţinut înalt de fibre de lână în compoziţia sa. Nu procuraţi o haină pe care e indicat „Wool 100%”, deoarece e de calitate joasă sau e o imitaţie.

Materialul cu numeroase bucle şi nodulețe e cel mai călduros şi mai gros. Pe lângă aceasta, mai e şi foarte con-fortabil. Paltonul din astfel de bucle trebuie purtat cu multă grijă. Apariţia găurilor între bucle poate afecta vizibil aspectul hainei.

Atenție! Dacă în timpul probării pe haina dvs. au ră-

mas fire de lână, acest detaliu indică o prelucrare proastă a lânii din palton în general. O astfel de haină nu va păstra bine căldură şi vă va fi de folos pentru o perioadă mică de timp. Înainte să probați haina, atrageți atenția la calitatea cusăturii:

țesătura din lână trebuie să fie densă;

paltonul propriu-zis trebuie să fie drept, poalele trebuie să fie de aceleaşi di-mensiuni;

mânecile - de aceeaşi lungime;

tivul de jos trebuie să aibă nu mai puțin de 3 cm, iar tivul mânecii - 2 cm;

buzunarele trebuie să aibă adâncimea potrivită pentru ca în ele să încapă mâna până la încheietură, iar buzunarele false să fie cusute drept şi îngrijit.

Dacă căptuşeala palto-nului e lină, urmăriți ca pe suprafața lui să nu fie fire de ață care atârnă şi ca fiecare cusătură să fie uniformă. O haină de calitate e cusută de obicei cu ață subțire. Puteți verifica acest detaliu uitându-vă sub căptuşeală. Dacă pal-tonul are funcția de a încălzi posesorul, atunci atrageți atenția la grosimea acestuia. Cu cât e mai gros, cu atât va fi mai călduros.

Reguli de folosire: Probați paltonul pe

deasupra unui pulover mai

gros. Uniți mâinile în față.

Urmăriți ca stofa de pe spate să nu se întindă.

Plimbați-vă câteva mi-nute. Poalele paltonului nu trebuie să creeze disconfort în timpul mersului.

Paltonul de dimensiuni potrivite trebuie să se aran-jeze ideal pe umeri. El nu trebuie să limiteze mişcările, însă nici să nu stea prea larg pe corp.

Sub braț nu trebuie să se formeze cute - semn că haina e mare pe dvs.

La final să vorbim câte ceva de tendințele în moda de anul acesta:

Sunt actuale modelele cla-sice până la genunchi. Mai ales modelele în stil militar - cu epoleți, buzunare apli-cate şi nasturi strălucitori. De asemenea, sunt la căutare paltoanele cu o croială ori-entală.

Ce ține de culoare, optați pentru nuanțe calme şi reținute de gri, bej, maro etc. Printre altele, sunt foarte populare modelele în carouri.

Alegerea unui palton de-pinde nu doar de caracte-risticile dvs. fizice, ci şi de senzațiile pe care le aveți probând haina. Dvs. trebuie să vă simțiți bine şi confor-tabil în el.

Faceți cumpărături inte-ligente!

Elena Sărăteanu

Paltonul potrivit pentru toamnă - sfaturi și recomandări


SĂNĂtAte

Lupta cu răcealaCel puţin o dată

pe an, fiecare dintre noi tre-buie să lupte cu răceala. Şi cum sezonul rece se apropie, auto-mat şi sezonul răcelilor se va deschide. Oricât de atente am fi în sezonul rece să ne îmbrăcăm cât mai gros, ră-ceala sau gripa ne răpun la un moment dat.

De ce? Imunitatea este destul de scăzută, vitaminele lipsesc din organism, iar acesta este vulnerabil. Răceala, ca şi gripa, sunt infecţii virale care se transmit de la o persoană la alta pe calea aerului. Există peste 100 de virusuri care pot declanşa răceala, dar cel mai adesea este vinovat rinovirusul, care e şi foar-te contagios - se transmite prin pică-turile minuscule de salivă împrăştiate în aer atunci când o persoană bolnavă tuşeşte sau strănută. Răceala nu poate fi ignorată. Nasul este mereu înfundat şi îţi curge, ai dureri de gât, tuşeşti, strănuţi, te simţi obosită şi poţi avea

o febră uşoară. În cazul în care febra depăşeşte 39,5 grade Celsius sau ai dureri puternice şi elimini o flegmă colorată, e posibil ca răceala să se fi complicat, deci trebuie să mergi la medic pentru tratament. Cum se tratează răceala obişnuită?

În primul rând, trebuie să ştii că pentru răceală nu se iau antibiotice. Aceste medicamente elimină bacte-riile, iar răceala este provocată de un virus. Răceala va trece de la sine în câteva zile, sau maximum două săptă-mâni, timp în care poţi încerca urmă-toarele tratamente simptomatice:

Analgezice împotriva durerilor.

Paracetamolul, ibuprofenul, aspirina sunt utile pentru durerile de gât, musculare etc.

Decongestionante nazale pentru nas înfundat. Aceste medicamente sub formă de spray te ajută să respiri mai uşor, dar nu trebuie să le foloseşti mai mult de câteva zile.

Expectorante pentru tusea pro-ductivă. Sub formă de sirop sau pastile, expectorantele te ajută să elimini mai uşor mucozităţile şi te scapă de tuse.

(O. B.)

frumusete

Oana Buzilă[email protected]

Perfecţiunea feminină

Trucuri pentru păstrarea siluetei

Se ştie foarte bine că, odată ce vara a luat sfârşit, intervine o uşoară

senzaţie de monotonie. Energia care deborda în zilele însorite este acum destul de greu de regăsit. Odată ajunse acasă de la serviciu, parcă ne este destul de greu să ne mobilizăm pentru a mai ieşi în oraş, cu atât mai mult să ne mobilizăm şi adunăm forţele pentru a face mişcare. Din contră, avem tendinţa de a sta foarte mult în faţa televizorului, căutând astfel o bine me-

ritată odihnă după orele de program. Şi cum tentaţia de a avea la îndemână o gustare este destul de mare, „Femeia” îţi propune unele sfaturi care te vor ajuta să nu pui câteva kilograme în sezonul rece, asta în cazul în care nu îţi place să faci mişcare. Iată ce trebuie să faci dacă vrei să îţi păstrezi silueta:

Pentru a reduce senzaţia de foame, care te doboară ori de câte ori ajungi acasă, poţi consuma apă fierbinte cu apro-ximativ 10 minute înainte de a lua masa. Pofta de mâncare ţi se va reduce! Dacă eşti gurmandă şi ai tendinţa de a face excese alimentare la masă, poţi scăpa de această problemă consumând un pahar de apă fierbinte înainte de a mânca şi unul după masă, în care se stoarce o lămâie.

Bananele conferă rapid o senzaţie de saţietate şi sunt mai sărace în calorii decât alte gustări pe care le ronţăim între mese. Când ţi-e poftă de dulciuri, consumă acest fruct, care nu e doar agreabil la gust, dar este mult mai sănătos decât orice produs de cofetărie. Banana conţine şi magneziu atât de necesar pentru echilibrul organismului.

Dacă vrei să nu ai poftă de mân-care… seara poţi să bei două căni de ceai fierbinte. Acestea păcălesc apetitul şi te ajută să iei doar o cină frugală. Ceaiul are efect diuretic, provocând eliminarea toxinelor din organism. În timpul zilei se reco-mandă ceaiul verde şi de soc, dacă

vrei să slăbeşti.

Tărâţele de grâu reprezintă o dietă care dă rezultate excelen-te în combaterea obezităţii. Gustul nu este tocmai plăcut, dar sunt extrem de sănătoase. Cura cu tărâţe se introduce treptat în dietă. Într-o primă fază se servesc câte două linguriţe de trei ori pe zi, înainte de masă. Acestea uşurează procesul de diges-tie şi taie pofta de mâncare. După 15 zile, tărâţele se asociază cu o cană de ceai verde sau apă caldă înainte de masă, care fac

să dispară senzaţia de foame.

Oţetul de mere este campionul cu-relor de slăbire. Dimineaţa, la trezire, bea un pahar de apă în care ai ames-tecat două linguriţe de oţet de mere. Taie pofta de mâncare şi stimulează pierderea în greutate.

Acesta este un pro-dus cosmetic recent descoperit. Untul de corp îţi învăluie trupul într-un strat protector ce ţine la distanţă chiar şi efec-tele frigului asupra pielii. Untul îmbracă pielea şi păstrează un nivel optim de hidratare. Uleiurile din nuci şi seminţele fructelor exotice din compoziţia lui conţin antioxidanţi, care în-cetinesc procesul de îmbătrânire a pielii, şi vitamine care o hrănesc.

Unturile de corp se diferenţiază în funcţie de tipul de nucă şi ulei din se-minţe din care sunt extrase. Adesea, se folosesc mai multe tipuri de fructe pen-tru un rezultat şi mai bun.

Untul de cacao are la bază boabele de cacao, care sunt folo-site şi pentru prepa-rarea ciocolatei. Este bogat în antioxidanţi şi substanţe nutriti-ve, precum potasiu, calciu şi fier. Pe dea-

supra are şi un miros extrem de plăcut!

Untul de shea pro-vine de la seminţele fructului de shea sau karite. Conţine anti-oxidanţi, dar şi vita-minele A şi E. Printre

altele, este renumit pentru proprietăţile sale antiinflamatorii.

Untul de man-go este obţinut din seminţele fructului cu acelaşi nume. Conţine beta-caro-

ten şi muuultă vita-mina C, renumită pentru proprietăţi-le ei antioxidante.

Untul de kukui provine de la fructele copacului kukui, care se găseşte în Hawaii. Uleiul conţine acizi graşi esenţiali şi o mulţime de vitami-ne.

Folosirea untului de corp este reco-mandată o dată pe zi, preferabil după duş sau baie. Este indicat ca pielea să fie caldă, porii uşor dilataţi. Înainte de aplicarea untului de corp ar fi bine dacă aţi putea să recurgeţi la un alt mic truc, care are rolul de a întreţine sănătatea pielii: gomajul. Stra-tul de celule moarte va fi îndepărtat, iar pielea va fi pregătită pentru tratamentul hidratant.

(O. B.)

SFAtURI UtILe

Hidratare cu ajutorul untului de corp Pielea uscată este unul dintre motivele

care ne fac să oftăm de câte ori ieşim de la duş. Chiar dacă am încercat să scăpăm de această problemă cu ajutorul cremelor de corp puternic hidratante, sau poate chiar cu ajutorul uleiurilor de corp, rezultatul dorit a întârziat mereu să apară, iar noi am renunţat la luptă. Pentru a nu capitula şi a nu lăsa armele jos, propunem să continuăm bătălia cu ajutorul untului de corp.


Schimbări mici cu efecte mari pentru casa ta

Nu ai nevo-ie de credite la bancă sau piese scumpe pentru a-ţ i redecora casa. Designe-rii de interior folosesc câteva trucuri, ieftine la preţ, prin care poţi schimba în-treaga atmosferă din casă.

Rep oziţio-nează luminile. Dacă vrei să te relaxezi seara, luminile aşezate în centrul tava-nului nu sunt re-comandate, căci fac încăperea să pară rece. Op-tează însă pen-tru luminile de perete din jurul tavanului, care oferă un aer de eleganţă şi un sentiment de re-laxare, făcând totodată camera să pară mai mare.

Gust şi la bucătărie. Fie că găteşti şi speli, îi ajuţi pe copii cu temele sau discuţi cu prietenii la un pahar de vin, bucătăria este punctul central al vieţii familiale. Florile proaspete dau un aer optimist şi conferă bună dispoziţie, aşa că ia câteva buchete când mergi data viitoare la piaţă. De altfel, poţi cumpăra un prosop de vase de culoarea ta preferată sau scoate la iveală cel mai simpatic set de farfurii.

Schimbă designul. Locul unde este aşezată mobila te influenţează şi te poate afecta. Implică toată familia în mutarea mobilei de colo-colo, pentru a face modificările într-un mod amuzant şi mai rapid.

„Nu plictiselii! O modalitate bună de a te înveseli când găteşti sau faci curăţenie în bucătărie: aşază, într-un punct focal al camerei, un panou cu colaje colorate alcătuit din pozele tale preferate, fie că sunt instantanee dintr-o vacan-ţă reuşită sau „lucrările de artă“ ale celor mici. Modifică-le poziţia sau schimbă-le la câteva săptămâni, pentru a crea un nou ambient.

(S. U.)

Marea revenire - cizmele până la genunchi

TENDINTE

cmyk

Recunoaştem, cizmele până la genunchi nu au ple-cat nicăieri. De fapt, toate femeile au cel puţin o pere-che de astfel de cizme, care ţin de cald pe timp de iarnă. În sezoanele anterioare însă, vedete au fost cizmele mai sus de genunchi sau botinele până la glezne. Pentru sezo-nul toamnă-iarnă 2012/2013, designerii au şters praful de pe cizmele până la genunchi şi le-au dat o nouă viaţă: cu texturi inedite, forme şi detalii originale.

Stilul-cheie este inspirat din cizmele purtate de ca-valeri. Caută piese care sunt tăiate mai sus în partea din faţă – ori ca o bucată separată care să acopere genunchiul, ori ca o curbă uşoară tăiată din spate spre faţă.

Şi cizmele de călărie au primit o nouă înfăţişare – au toc şi urmăresc perfect linia piciorului, fapt ce le conferă un aer elegant şi

sexy. Inspirate din acelaşi stil ecvestru, câteva case de modă au decis să acopere to-cul cu piele şi au adăugat ciz-melor puţin volum, în spaţiul dintre degete şi gleznă.

Dacă ai dubii în privin-ţa alegerii unei perechi de cizme care să atragă atenţia, alege o pereche cu o ţesătură nonconformistă – din blană, păr de ponei sau piele de reptilă.

Cu siguranţă, regulile sunt făcute pentru a fi încălcate, dar trebuie să menţionăm re-gula generală de urmat când vrei să porţi aceste tipuri de cizme în acest sezon. Dacă timpul de afară îţi permite: cu ciorapi, dresuri mate sau pantaloni, poartă botine până la lungimea gleznei. Cizmele până la genunchi pot fi purtate cu picioarele goale – o îmbinare senzu-ală dintre masculinitate şi feminitate.

Silvia Ursu

Date post:	16-Mar-2016
Category:	Documents
Upload:	silviu-tanase
View:	223 times
Download:	1 times

TIMPUL - FEMEIA

Documents