15 FEBRUARIE 2013, NR. 5 (105)

Clubul părinților

Culinar.md

PAGINA 26

PAGINA 28

E timpul să știi! TIMPUL - Ediție Specială Femeia

TIMPUL Ediție săptămânală. E timpul să știi!

Argument

O barieră pentru fericirea în doi

În ultima vreme, am tot discutat despre diferenţa de vârstă într-un cuplu și cât poate fi ea de benefică sau nu. S-au făcut tot felul de studii și sunt multe păreri pe această temă, iar oamenii, cu cât sunt mai mulţi, cu atât au păreri mai diferite legate de ce înseamnă un număr X de ani între el și ea.

În viaţa de cuplu nu totul vine de la sine, nu totul merge „ca pe roate”. Trebuie o permanentă adaptare și o bună gestionare a problemelor ivite. În acest context, cuplul în care există o diferenţă mare de vârstă constituie o situaţie aparte, deoarece aceasta poate genera probleme particulare. Se spune că iubirea nu ţine cont de vârstă. Acest lucru este dovedit de numeroasele familii din societatea modernă, în care diferenţa de vârstă este considerabilă (chiar și mai mult de 20 de ani). Deși multe dintre aceste perechi trăiesc aparent fără conflicte și fără constrângeri, psihologii spun că diferenţa mare de vârstă poate genera probleme serioase într-un cuplu.Se consideră că unele dintre persoanele atrase de cei mai în vârstă caută afecţiunea părintească de care au fost private în copilărie. Divorţul părinţilor, absenţa fizică sau neimplicarea afectivă a unuia dintre ei, comporta-mentul rigid sau absenţa căldurii sufletești în familie pot determina o imaturitate afectivă și căutarea unui parte-ner mai în vârstă pentru a suplini lipsurile din copilărie.O altă situaţie este cea în care la baza întemeierii cuplului stă nevoia de protecţie materială. Se acceptă un partener mai în vârstă, datorită bunăstării materiale oferite. Aceste cupluri care se întemeiază pe o dragoste paternală sau pe interese financiare au puţine șanse de a rezista în timp, clătinându-se la primele dificultăţi apărute.

Ceea ce complică adesea viaţa acestor cupluri ţine de influenţele primite din exterior: faptul că familia nu înţelege, șicanările prietenilor, judecăţile anturajului. De ce se întâmplă așa? Deoarece un cuplu în care există o diferenţă mare de vârstă este un cuplu atipic, iar orice este ieșit din tipare nu este acceptat ușor de societate. Ţinând cont de diferenţa de vârstă, preocupările fiecăruia pot fi diferite. Un tânăr, plin de energie, are nevoie de libertate și de trăirea unor momente și experienţe care uneori pot fi catalogate ca fiind chiar „nebunești”. Parte-nerului adult îi poate fi greu sau imposibil să accepte uneori această nebunie a tinereţii, deoarece convingerile, statutul social sau chiar starea de sănătate îl pot împiedica să împărtă-șească preocupările celuilalt. Una dintre problemele cele mai importante, se spune că ţine de starea de sănătate, deoarece înaintarea în vârstă predispune la boli cronice, iar acomodarea partenerului mai tânăr cu o astfel de situaţie poate fi dificilă.

Cu toate acestea, fiecare dintre noi are o limită de vârstă peste care poate trece sau nu, pe care să fie dispus să o accepte, să o ia ca atare și să spere că sentimentele frumoase vor dura cât mai mult, fiind reciproce. Cred că este vorba de conflictul dintre generaţii care la un moment dat își va spune cuvântul..

Mira Tănase

P.27

Fleacuri

Elena Prus: Elena Prus: „Fericirea „Fericirea ține de ține de energia energia principiilor”...principiilor”...

Salată Salată cu cu creveţicreveţi

Bijuterii Hand Made Butterfly BijouxCâștigătoarea concursului din

ediția precedentă a suplimentului FEMEIA este Anastasia Rusu din satul Grozești, r-nul Nisporeni.

Premiul concursului reprezintă un set de bijuterii handmade oferit de Butterfly Bijoux.

Vă mulțumim pentru participare și vă așteptăm la redacție ca să vă ridicați premiul.

Sărbăt ori frumoase!!!

VINERI, 15 FEBRUARIE 2013 FEMEIAwww.timpul.md26

DOSARELE MINTII

În oglindă

Silvia Ursupsihologie@timpul.mdpsihologie@timpul.md

Ramona Szucsikmonaszucsik@gmail.com

Când este vorba de a învinui pe cineva într-o relație, este mai ușor să vedem greșelile partene-rului nostru decât pe ale noastre. Când partenerii unui cuplu încep să arate cu degetele unul la celă-lalt, problema este că, de obicei, amândouă părțile au dreptate, și amândo-uă greșesc.

Felurile în care sun-tem răniți pe parcursul vieții ne ajută să con-turăm propriile acțiuni prin care să ne ocrotim. Experiențele negative din trecut, în special cele din copilărie, ne impun să fim cu ochii în patru când suntem adulți. Acțiunile de apărare ne pot preveni să nu avem încre-dere ori să nu fim deschiși față de alte persoane. Sau ne pot zice să ne ținem strâns de cineva, căci altfel am putea fi abandonați în orice clipă. Cheia unei relații puternice stă în cu-noașterea și în puterea de a face față propriilor noastre scuturi de protecție. Decât să ne concentrăm atenția pe defectele partenerului,

mai bine să ținem cont de propriile limite.

Nu face din țânțar ar-măsar. Când apare un con-flict, este ușor să ațâți focul cu tot felul de dovezi pri-vind defectele partenerului nostru. Faptul că într-o di-mineață uită să ducă guno-iul poate fi dezvoltat într-un caz cu zeci de dovezi prin care să demonstrăm lenevia de care suferă persoana de lângă noi. Când începem să-l privim pe partene-rul nostru într-un anumit

mod, începem să-i perce-pem acțiunile printr-un filtru negativ. Începem să interpretăm comentariile inocente drept o critică, iar unele comportamente drept respingere.

Încetează. Odată ce vina este aruncată când la unul, când spre celălalt, și poate ieși de sub control, devine imposibil să mai înțelegi cine și ce a făcut și a cui este vina. Adevărul este că, în astfel de argumente, nu există un câștigător. Poți

câștiga lupta, dar vei pierde războiul. Dacă scopul tău este să rede-veniți apropiați, uneori contează să lași trecutul în trecut, să lași garda jos și, pur și simplu, să fiți drăguți unul cu celălalt. Dezarmarea unilaterală poate fi un prim pas spre împăcare. Ulterior, veți putea avea o discuție onestă și matură, unde veți fi deschiși să oferiți și să primiți feedback din partea celuilalt.

Liniștește-te. Re-lațiile pot activiza în noi gesturi care ne pot surprinde. Dispoziția proastă a partenerului

nostru ne poate întoar-ce în trecut, într-o stare primară, care să ne aducă aminte de durerea pe care am simțit-o atunci. Chiar dacă instinctul nostru ne spune să reacționăm agre-siv, cu siguranță acest fapt nu va rezolva problema. În astfel de cazuri, cel mai bun răspuns este să ne relaxăm înainte să reacționăm. Este decizia noastră dacă alegem sau nu să sărim din tren.

(S. U.)

Când viru-șilor li s-a pus pata pe tine, c â n d l u m e a pare ostilă din toate direcţiile, când iarna face stânga-mprejur și te mai ninge o dată, când dea-dline-urile îţi bat la ușă, când ţi s-au terminat comprimatele cu sunătoare, te întrebi: oare ce ar mai putea să ţi se întâmple? O inundaţie? S-a petrecut și asta. O in-somnie, o amendă în trafic, un electro-casnic stricat? Toate s-au întâmplat... Îl cunoaștem pe Murphy și de aceea nu ne mai mirăm: când ceva e să meargă prost, va merge foarte prost, din ce în ce mai prost. În momente din acestea e bine să te gândești la acel prieten bun care are probleme mult mai mari decât tine. Și cu toate că îl iubești, te bucuri că nu ești în locul lui. Sună aiurea și egoist, dar funcţionează.

Oamenii gândesc în opoziţii și caută mereu termeni de comparaţie. Scările valorice se livrează în pa-chetul social pe care îl achiziţionezi din primele zile de viaţă. Încă de la maternitate, mămicile concurează în diverse competiţii: bebelușul meu plânge mai puţin, mănâncă mai mult, doarme mai pe dreapta. Apoi, mămi-cile ajung în parc, unde alte mămici

vor să-și povestească victoriile în lupta cu diversificarea, oliţa sau primele tantrumuri. La ședinţele cu părinţii va veni întotdeauna o bunică agasantă care va lăuda hărnicia și cuminţenia odraslei, fără să bănuiască o clipă măcar că pe tine nu te interesează performanţele nepotului și nici tim-pul nu îţi permite să asculţi osanalele dedicate unor copii necunoscuţi. În astfel de medii, ţi-e teamă să vorbești despre eșecuri, pentru că se vor găsi destule învingătoare care să te facă să te simţi prost. Izolarea nu e o soluţie pentru simplul motiv că e imposibilă. Socializarea dorită sau nedorită te expune unor permanente evaluări, teste, clasificări. Și atunci ai de ales: 1. te compari cu cei mai puternici, mai bogaţi, mai realizaţi, mai frumoși și te simţi un ratat. 2. te alături celor mai proști, mai ghinioniști, mai păcătoși decât tine și atunci ai o falsă senzaţie de superioritate. Nici una, nici cealaltă nu îmi par de vreun folos. Există și a

treia variantă: să îi cauţi și să îi preţu-iești pe cei asemeni ţie. Să te înconjori de oameni normali care știu să fie și frumoși și urâţi, oameni care pot să urce și pot să coboare, râd și plâng, înjură și scriu poezii, fac lucruri bune și greșesc din când în când, oameni care, dacă au chef, mută munţii și, dacă nu au chef, își închid telefonul. Dacă ai noroc să îi găsești pe cei asemeni ţie, vei trăi liniștit, confortabil, fără ameninţarea unei comparaţii inegale. Într-un mediu potrivit și un anturaj asortat personalităţii tale, inundaţia va fi subiect de glumă, aspiratorul stricat își va găsi un meșter, iar stocul de sunătoare se va întregi cu un cadou inspirat de la cineva care te cunoaște foarte bine. Cât despre gripă, ea ori-cum trece într-o săptămână.

Acum că le văd scrise negru pe alb, nimic din ceea ce mi se întâmplă nu îmi mai pare atât de îngrozitor. Fleacuri.

Ramona Suczick

Scrisoare pentru bunica

Dragă bunică,Chiar dacă brațele tale m-au legă-

nat, chiar dacă am adormit cu capul pe pieptul tău, memoria lor a rămas adânc închisă în amintirile copilăriei, de care nu-mi aduc aminte. Nu am o imagine clară despre chipul tău, doar din fotografii îmi pot imagina căldura pe care o transmiteai celor din jur. În imaginație mi-am construit și gustul

zemii, al plăcintelor cu cireșe sau al cozonacului de Paște.Vocea ta nu are sunet pentru mine. Nu știu cum sună nu-

mele meu spus de tine și nu știu cuvintele de alint pe care mi le spuneai, nici cântecul pe care îl fredonai înainte să adorm. Gesturile tale le-am construit din cuvintele prin care mama mea, sora și verișorii te descriau.

Știu însă, dacă pot să pledez până în pânzele albe pentru bunătatea și generozitatea oamenilor, dacă pot să le ofer celor din jur încrederea și protecția mea fără a cere ceva în schimb, dacă pot ierta, dacă accept dezamăgirile doar pentru a deveni mai puternică, dacă am naivitatea să cred în iubirea simplă și intensă, în zâmbetul sincer și în visele cu ochii deschiși – este pentru că ai ținut să-mi lași moștenire o parte din caracterul tău.

Ești mereu în inima mea prin istoriile pe care le-am ascul-tat de la oamenii care au avut norocul să te cunoască. Fiind născute amândouă în februarie, la o distanță de decenii, te-am simțit mereu aproape. Ți-am simțit zâmbetul calm când sărbătoream un succes și mângâierea caldă când trebuia să fac față unei provocări.

Ești spiritul ce stă alături de mine și alungă frica din inima mea, ești suflul vântului care mă însoțește în zilele de vară, ești lumina care mă ghidează în drumul vieții și nu mă lasă să mă rătăcesc. Și știi, bunico? Dacă pot iubi pe cineva de care nu-mi aduc aminte, înseamnă că ai fost o persoană foarte specială.

O vorbă bună

Salutări din concediuNu vă gândiţi la experienţe exo-

tice, la vacanţe scumpe, peste hota-re, cu cocktailuri fine și zburdare pe o plajă plină de scoici unicat. Nu, este doar un concediu de odihnă, să zicem... poate fi numit concediu,

dacă acest cuvânt e acceptat ca rudă în familia lingvistică a ver-bului „a concedia”. Dar cu un mic efort cerebral, pot să îmi imaginez că nu sunt concediată, ci sunt

bine-mersi în concediu....„de pe însoritul litoral vă transmitem calde urări, ne

gândim la voi etc., etc…”. Vă amintiţi acele vederi pe care noi, turiștii, le trimiteam de pe ţărmul Mării Negre sau din staţiuni balneoclimaterice către toţi prietenii, colegii, vecinii și neamurile care meritau atenţia noastră? De cele mai multe ori, cărţile poștale ajungeau după sosirea acasă, pentru că amânam plictisitoarea coadă la poștă pentru finalul sejurului, când deja erau epuizate toate atracţiile. Cumpăram cel puţin 20-30 de bucăţi, lipeam timbrele cu gust dulceag și apoi ar fi trebuit să urmeze partea creativă, adică redactarea mesajului. Numai că vidul de inspiraţie, vremurile stereotipice, gloria la care ajunsese limbajul de lemn, toate ne stopau verva, ne uniformizau pornirile artistice și rezultatul era un text liniar, același, care nu spu-nea nimic, vorbele erau goale, lipsite de substanţă. Puteam la fel de bine să trimitem vederea respectivă cu o simplă semnătură și, bineînţeles, cu adresa corectă. Destinatarul ar fi înţeles același lucru: „Uite, icsulescu se gândește la mine, ce frumos din partea lui să dea un semn de viaţă tocmai din concediu!”. Acum vremurile sunt ceva mai colorate, limbajul de lemn e încă folosit la tot pasul, deși toată lumea îl dispreţuiește. Nu mai scriem vederi, pentru că sunt demodate, dar transmitem mesajele seci prin alte canale cât mai digitale. Deci, dragi cititori și colegi, mă gândesc la dvs. și vă transmit salutări de lemn din conce-diu! Cu drag, dintr-o liniștită staţiune balneoclimaterică, Ramona.Oprește jocul reproșului pentru a-ţi îmbunătăţi relaţia

Clubul părinţilorFleacuri

VINERI, 15 FEBRUARIE 2013 27FEMEIA www.timpul.md

femeiaElena Prus: „Fericirea ţine de energia principiilor”...Dacă cineva crede că era intelectualilor de elită a

apus demult, prin acest interviu îi vom demonstra contrariul. Eroina noastră de astăzi, criticul literar Elena Prus, este acea excepţie care confirmă regula: adevăraţii intelectuali nu numai că nu au dispărut, dar încearcă și reușesc să-și impună principiile într-o lume mai mult sau mai puţin relativă. Iar arma lor este Cultura pe care o posedă și Curajul de a-și asuma „responsabilitatea în faţa adevărului”.

Tatiana Corai

- Dragă doamnă Elena Prus, în frumoasa dum-neavoastră carieră toate drumurile par să ducă… la Paris. Ce au francezii, de v-au cucerit într-atât ca savant, ca profesor, ca om?

- Chiar dacă mapamon-dul are și alte centre culturale importante, Parisul rămâ-ne, prin excelenţă, orașul creaţiei. Francezii știu să ridice orice la nivel de artă, să aprecieze originalitatea. Frivolitatea lor este o mască ce ascunde profunzimea. Francezul este un om liber, extrem de independent și voit (aș zice, artistic) indis-ciplinat. Toate acestea vor-besc atât despre o continuă liberalizare a societăţii și a individului, cât și despre elasticitatea unei culturi. Din toate acestea avem câte ceva de învăţat.

- Care a fost ultima dum-neavoastră prelegere sus-ţinută în Franţa și cât de des se întâmplă asemenea evenimente?

- Două din ultimele mele prelegeri în calitate de pro-fesor invitat sunt importante pentru mine, una la Uni-versitatea Sorbona (despre culturile transfrontaliere) și alta la Centrul Național de Cercetare Științifică din Paris (despre creaţia lui Matei Viș-niec, în prezenţa autorului). Francezii sunt deschiși și curioși faţă de alte culturi, ei se alimentează și apreciază conexiuni cât mai diferite.

- Femeia pariziană - și nu mă refer la teza dvs. de doctor habilitat, ci la femeia contemporană – și femeia din R. Moldova… Ce paralele am putea face între ele? Ce le unește și ce le deosebește?

- Ceea ce caracterizează pariziana nu este, cum s-a obișnuit a crede, doar cău-tarea sentimentală (mania sa de a seduce și de a lua de la capăt aventura), ci și cău-tarea socială și creativitatea sa. Mergând în profunzime, vom înţelege că femeia pa-riziană personifică ideea de autoreprezentare a omului în cultură. Ea se autocon-struiește, se autoimpune și, uneori, se autoeroizează în propriile scenarii. Ea este interesantă prin constituirea

unor multiple și originale strategii de identificare, stra-tageme de afirmare, tactici de reușită. Vom constata în actualitatea imediată a contemporaneităţii că iarăși sunt în vogă calităţile femi-nine franceze: feminitatea și seducţia; independen-ţa, curajul și energia, care anunţă anumite trăsături postmoderniste, cum ar fi: integrarea în cultura spec-tacolului, bazată pe impro-vizare, dimensiunea ludică a fanteziei, indeterminarea, spontaneitatea, triumful esteticii asupra eticii etc. Femeile de la noi mai dau prioritate eticului asupra esteticului. Dar generaţia tânără se apropie vertiginos de paradigma europeană. Mitul parizienei are soarta pielii de șagri, care s-a subţiat pe parcursul timpului, s-a transformat, a fost preluat în alte forme și mituri (mi-tul vedetei, mitul modei). Iar importanţa sa rezidă în valoarea de model cultural, în primul rând, dar și social, adoptat dincolo de hotarele ariei sale nemijlocite.

- V-am admirat la diferi-te simpozioane universitare trecând cu ușurinţă de la o limbă la alta. Când aţi reu-șit să învăţaţi și alte limbi, fiind conectată permanent la română și franceză?

- Limbile străine intră în fișa posturilor pe care le-am ocupat și le ocup, cum s-ar zice. Ţine de profesie, dar și de o curiozitate cultivată. Astăzi, limbile străine, care ne conectează imediat la orice informaţie, fac parte din standardul omului con-temporan.

- Aţi deţinut mai multe posturi responsabile în do-meniul știinţei, dar am vrea să vă referiţi la cel pe care îl aveţi în prezent - sunteţi directorul Institutului de Cercetări Filologice și Inter-culturale al ULIM. Cu ce se ocupă acest institut?

- Trăim în epoca unei noi tranziţii intercivilizaţionale, trebuie să fim ancoraţi la pro-cesele academice mondiale. În secolul XXI, cu procesele sale dinamice de globalizare, culturalul devine un concept transcendental, la fel de important ca și politicul, și economicul. În cei șase ani de activitate, institutul,

în cadrul profilului știinţific Studii contrastive în filologia germano-romanică, a realizat proiecte știinţifice și acti-vităţi depășind perimetrul unei singure specialităţi și a reușit să lanseze deschideri interculturale de largă res-piraţie, propunându-și dega-jarea analogiilor, a asemănă-rilor formale dintre culturile și limbile lipsite de contactul direct, cum ar fi: Intercultu-ralitatea prin prisma tradu-cerii, lingvisticii și literaturii; Plurilingvism și traducere; Francopolifonie; Itinerarii hispanice sau Paradigme ale culturii chineze – fond valoric și imagine civilizaţională. Toate acestea în colaborare cu instituţii importante, cum ar fi Universitatea Sorbona Paris IV și altele.

- Ca om de știinţă, unde vă simţiţi mai comod - la Paris, la Strasbourg sau la Chișinău?

- Fiecare din aceste orașe are o atmosferă aparte, fie că este un medieval ceremonios sau un baroc efervescent. Strasbourgul l-am vizitat câţiva ani la rând ca expert. În bibliotecile din Paris am stat mai mult decât m-am plimbat pe străzile orașului. M-au impresionat și fon-durile de carte americane, foarte diferite de cele euro-pene, pe care le completează eficient.

- Până la urmă, ce e mai bine pentru un intelectual: să creeze în Templul său… de fildeș, sau să se implice în viaţa Cetăţii?

- Ideală ar fi osmoza acestor ipostaze. Profunzi-mea fildeșului vine și din efervescența Cetății. Pentru moment, viața Cetății mă prinde mai mult în cercurile ei dantești decât aș dori. Cu vârsta însă, îţi poţi permite să mergi mai hotărât în cealaltă direcţie.

- Puţini știu că, pe lângă literatură, critică literară, prelegeri universitare, mo-nografii, manuale și articole știinţifice mai faceţi și… pictură. Povestiţi-ne câte ceva despre această parte mai puţin cunoscută a vieţii dumneavoastră.

- Am avut întotdeauna o atragere aparte pentru pictură, este un mod de a te exprima mai direct și foarte expresiv. Dar în cazul meu este vorba de puţine tablouri terminate și mai multe neterminate, de culori nerostite. Nu am suficient timp, de aceea mă pasionea-ză mai mult arta fotografiei, exploatez cu plăcere efectele ei spectaculoase imediate, am serii întregi pe anumite tematici. Pentru mine, este foarte valabil ceea ce marchi-zul de Sade enunţa: fericirea

ţine de energia principiilor. Printre ele, corespondenţa artelor, trecerea la alte arte este importantă prin efectul reînnoirii viziunii. Toate aceste hobbyuri mă scapă de rugina cotidianului și sunt antidotul poetic al prozei vieţii.

- „Pentru a înţelege un om, trebuie să-l vezi în cli-pele sale de vârf: (talentul) de a se îndrăgosti și a iubi, (arta) de a tolera și visa, (generozitatea) de a uita și pleca”. Am citat dintr-un mic eseu pe care îl semnaţi. Cât de des vă aflaţi pe aceas-tă undă lirică? V-aţi dori să editaţi și cărţi de poezie?

- În meditaţiile noastre mai sincere, nu scăpăm de întrebarea pe care filozoful francez Julien Benda și-o punea: „Am fost eu oare ceea ce am vrut să fiu?”. De aici dorinţa firească de a te căuta și redescoperi. Uneori, lucrurile se cam încurcă. Voltaire credea că va intra în literatură ca poet, dar istoria literaturii i-a reţinut povestirile filozofice. În ca-zul meu, nu sunt dileme. Sunt critic literar, mă ocup de literatura universală și comparată, dar mai fac, oca-zional, câte un poem. George

Călinescu cerea criticului să fi ratat, în prealabil, cât mai multe dintre genuri - poezia, proza, teatrul, pentru a avea o cunoaștere din interior a compartimentelor literaturii. Ajung să-l înţeleg mai bine pe Paul Valéry care scria că autorul este creaţia propriu-lui text. Și actul critic este unul de creație, însă natura lui este euristică. Dar și ra-ţiunea trăiește din pasiune.

- Cum aţi defini un „in-telectual de elită”? Și ce le-aţi recomanda tinerilor cercetători să facă pentru a deveni niște intelectuali de elită?

- Misiunea intelectua-lului constă, prin definiţie, în asumarea responsabili-tăţii în faţa adevărului; în revoltă, libertate și inde-pendenţă a opiniei. Pentru orice societate democratică toate acestea trebuie să fie o axiomă. Eu consider că intelectualul veritabil este o instituţie în sine. Pentru mine, un intelectual de elită este cel capabil de inventarea sinelui, unui mod personal de a aborda problemele. În Roland Barthes de Roland Barthes, livrându-se unui joc autobiografic, autorul se definea chiar ca un „personaj

de roman”. Să-i privim critic nu doar pe alţii, ci mai mult pe noi înșine. Să încercăm subiecte și, mai ales, soluții originale. Astăzi sunt puse în circulaţie atâtea modele și concepte noi, să ne conectăm sau să ne disociem de ele, să mergem mai departe. O reflexie a lui Paul Valéry mi se pare edificatoare în acest sens: omul este absurd prin ceea ce caută și mare prin ceea ce găsește. Într-adevăr, azi nu mai observăm o in-trare consistentă a tinerilor în cercetare, energia lor se canalizează spre alte dome-nii, mai atractive, economia, modellingul pentru fete și politicul pentru băieţi, cu spectacolele lor fastuoase. Este paradoxal că toate se întâmplă în contextul unei mizerii de fond, din care scoatem capul cu greu... Lipsesc nu doar strategiile de promovare a tinerilor în me-diul academic, ci chiar și cele de supravieţuire. Adevărata criză a societăţii noastre este cea de mentalitate, deci de clarviziune și discernământ. Și intelectualul își are aici întotdeauna rostul, contri-buind la mergerea societăţii înainte.

VINERI, 15 FEBRUARIE 2013 FEMEIAwww.timpul.md28

Ce se spune despre persoanele care Ce se spune despre persoanele care vorbesc despre mâncare și bani?vorbesc despre mâncare și bani?

Culinar.md

Zilele trecute, stând de vorbă cu o mână de prieteni, desigur că am ajuns să vorbim și despre mâncare. Eu am continuat o vreme să spun ce mult îmi lipsește pofta de gătit, dar că prepar încă tot felul de reţete din curiozitate. După o vreme, s-au plictisit puţin și mi-au adus aminte de un studiu și de ultimele re-zultate publicate de Institutul de Psihiatrie din Marea Britanie ce au arătat că persoanele care vorbesc despre mâncare și bani ascund

adevăraţi psihopaţi, care s-ar putea dovedi chiar criminali în serie, sadici cu accese de canibalism sau psihomaniaci depresivi.

Cercetătorii chiar au avertizat asupra pericolelor pe care le prezintă persoanele pasionate să pălăvrăgească ore în șir despre mâncare și bani, sfătuindu-i pe cei care au în jur asemenea persoane să le evite, mai ales seara și pe timp de noapte. Potrivit psihologi-lor, conversaţiile asociate cu boli mentale sunt

cele care se construiesc în jurul următoarelor subiecte: banii, mâncarea, hainele, conspiraţi-ile, Dumnezeu, sexul și afecţiunile medicale. Părerea mea este că și cercetătorii britanici se plictisesc și câteodată publică tot felul de rezultate bizare ale studiilor lor, care de multe ori sunt demne doar de scenarii de film. Sau să nu mai vorbesc atâta despre mâncare pentru a nu fi catalogată?

Mira Tănasemirabela.tanase@timpul.md

Ouăle, Ouăle, altfel decât le știialtfel decât le știi

Salată cu creveţiSalată cu creveţi

Ingrediente- o salată iceberg- 100 creveţi mici- un ardei gras roșu- sare, piper- 1/2 lămâie

Mod de preparareSalata (salată iceberg) se

taie fâșii subţiri, se sărează puţin. Ardeiul gras se taie felii subţiri și se amestecă cu salata. Peste acest amestec puneţi creveţii și stoarceţi ju-mătate de lămâie, amestecaţi puţin și gata… Cât se poate de simplu, nu? Poftă bună!

Notă:Se știe că salata iceberg nu conţine nutrienţi și este adevărat că aceasta este în principal formată din apă, așa că nu prea conţine vitamine, dar, consumată în cantităţi medii, poate aduce un spor de proteine, fibre, vitamine și minerale.

În general, în alimentaţie consumăm cel mai mult ouă de găină. Acum vei afla mai multe despre ouă decât proba-bil știai în mod normal.

Ouăle au următoarele componen-te:

Gălbenușul: acesta se formează în ovarul păsării. Acest ovul este elimi-nat din foliculul ovarian și trecând în oviduct poate fi fecundat.

Albușul: acesta este secretat în stra-turi de către prima porţiune a oviduc-tului. Albușul are un conţinut ridicat de apă.

Membranele cochilifere: o mem-brană acoperă albușul și cealaltă are rol de a căptuși faţa interioara a cojii.

Coaja: se formează din porţiunea distală a oviductului și este constituită din săruri de calciu.

Cuticula: este partea care acoperă coaja la exterior și apare prin uscarea mucusului existent la suprafaţă atunci când oul este expulzat.

Din punctul de vedere al greută-ţii ouălor, acestea se încadrează în următoarele cantităţi: 30-70 g la cele de găină, 60-80 g pentru cele de raţă, 65-90 g la cele de curcă și 150-200 g la ouăle de gâscă.

Digestia oului se face oarecum ușor. El excită mai puţin secreţia gastrică de-

cât carnea. Totuși, cel mai bine tolerat este oul fiert moale.

Consumul de ouă trebuie să fie redus pentru persoanele în vârstă, mai ales la cele care suferă de colesterol ridicat, afecţiuni inflamatorii și litiază biliară. Același lucru este valabil și pentru copii.

Ouăle sunt mult mai folosite în re-gimurile hiposodate și curele de albuș fiert sunt foarte bune în tratamentul obezităţii. Oul este sărac în nucleopro-teine, așadar este indicat ca înlocuitor de carne în gută și hiperuricemie.

Sunt o sursă importantă de prote-ine, minerale (fier și calciu), dar și de vitamine (A, D, E și B). Cantităţile de vitamine din ouă variază în funcţie de specie, de hrană, dar și de îngrijirea găinilor. Astfel, de exemplu, vara ouăle sunt de 2-4 ori mai bogate în vitamine-le A și D decât iarna.

Un dezavantaj este dat de cantitatea mare de colesterol, în medie conţine o cantitate de 0,4 g pentru un ou de găină și mai mare pentru unul de raţă. Glucidele se regăsesc în cantităţi mici în albuș și deloc în gălbenuș. Oul de prepeliţă are un gust mai pronunţat și este mult mai mic. Ca să fie moale, trebuie să fie fiert doar 30 de secunde și timp de 5 minute pentru a fi tare.

(M. T.)

VINERI, 15 FEBRUARIE 2013 29FEMEIA www.timpul.md

Culinar.mdDetalii convingătoare

Dieta pentru Dieta pentru protejarea ficatuluiprotejarea ficatului

Top 5 alimente Top 5 alimente de introdus în de introdus în regimul zilnicregimul zilnic

Oamenii în ziua de astăzi sunt din ce în ce mai preocupați de sănătatea lor, de produsele naturiste și de o ali-mentație care să le protejeze sănătatea și să le mențină silueta. Preocupări care ne bucură, de altfel. Tocmai de aceea vă povestesc câte ceva despre top 5 alimente pe care să le introdu-ceți în regimul alimentar zilnic:

1. VerdețurileOdată cu înaintarea în vârstă,

organismul nu își mai poate menține la aceeași intensitate procesele de regenerare, iar eliberarea de radicali liberi devine din ce în ce mai mare. Acești radicali liberi au diverse efecte negative asupra organismului, cele mai importante fiind la nivel gene-tic. Radicalii liberi reușesc să atace structura ADN-ului celular, putând produce atipii celulare care pot dege-nera în cancer. De aceea este indicat să consumați zilnic antioxidanți, iar una din sursele importante pentru aceste substanțe este reprezentată de vegetale. Se recomandă consumul zilnic de verdețuri și cel puțin o salată pe zi, măcar la masa de prânz.

2. Uleiul de măslineUtilizat în alimentație, cosmetică

și medicina naturistă, proprietățile uleiului de măsline au fost apreciate încă din cele mai vechi timpuri. Con-ține vitamine ca A, B1, B2, C, D, E, K, fier, acizi grași nesaturați și saturați, trigliceride etc. Astfel, beneficiile sale pentru sănătate sunt complexe, reglând concentrația de colesterol în sânge, scade tensiunea, acționează pozitiv în ulcerul gastroduodenal, este util în osteoporoză, diabet etc.

3. CerealeleÎn primul rând, nu este bine să

treceți peste micul dejun. De aseme-nea este recomandat ca aproape în fiecare zi să consumați dimineața un castron de cereale cu lapte. Cerealele conțin vitamine din complexul B și de asemenea sunt bogate în fibre, acestea

din urmă fiind foarte necesare diges-tiei și protejând împotriva cancerelor digestive, în special împotriva can-cerului de colon. De asemenea, ele asigură o bună purgație și detoxifiere a organismului.

4. Mierea și propolisulMierea și propolisul reprezintă

o sursă ideală de vitamine, mine-rale și substanțe tonice, vitalizante. Propolisul are un conținut bogat de substanțe benefice pentru sănătate: derivații flavonici, acid ferulic (activ contra germenilor Gram pozitivi și Gram negativi), ceruri, aminoacizi, balsamuri, fermenți, microelemente (siliciu, magneziu, cupru, molibden, arsen, staniu, aluminiu, vanadiu, wolfram, fier, aur, iridiu, calciu, cadmiu, cobalt, stronțiu), substanțe antibiotice, rășini, acizi aromatici etc. Mierea este mai puțin bogată în nutrienți, însă prezintă de asemenea efecte deosebite asupra sănătății. Pu-teți îndulci, spre exemplu, ceaiul sau cafeaua cu miere, iar dimineața sau măcar în sezon să consumați propolis fie în stare naturală, fie sub formă de diverse produse de la magazinele naturiste.

5. CeaiurileAcestea au efecte de curățare, de

detoxifiere, anticanceroase, tonice cerebrale, de reglare a fluxului renal, efecte medicinale etc. Este indicat să înlocuiți sucurile cu ceaiuri, însă întotdeauna citiți prospectul înainte și verificați doza zilnică recomandată, doză pe care nu trebuie să o depășiți pentru a nu apărea efectele adverse.

(M. T.)

Vitaminele și gătitulVitaminele și gătitulPentru desfășurarea proceselor vitale ale

organismului, avem nevoie de vitamine. Trebuie să avem grijă ca prin alimentație să-i oferim organismului necesarul zilnic de vitamine. Fiecare aliment poate avea anumite vitamine. Legumele verzi sunt de obicei bogate în vitamine, însă nu le pot conține chiar pe toate. Este necesară o alimentație alternantă și variată.

Lipsa vitaminelor din organism poate să provoace neajunsuri serioase legate de aspec-tul pielii și al părului (poți folosi și produse cosmetice care conțin vitamine). Conținutul de vitamine variază, dacă alimentul este crud, congelat sau fiert, contează enorm și modul în care a fost cultivat sau dacă a fost recoltat pe timp de vară sau pe timp de iarnă. Pentru a păstra cât mai mult vitaminele din alimente, este important să ții cont de următoarele sfaturi:

1. Nu păstra prea mult timp fructele și legumele. După 48 de ore de depozitare, legumele verzi pierd 80% din vitamina C.

2. Păstrează legumele în ambalaje închise și departe de lumină.

3. Nu curăța legumele și fructele cu mult timp îna-inte de a le folosi.

4. Dacă vrei să pregătești un suc, este

recomandat să-l faci și să-l bei imediat, astfel încât să nu existe o

perioadă prea mare între momentul în care ai pregătit sucul și cel în care l-ai

consumat.5. Nu ține prea mult legumele în apă.

6. Încearcă să sărezi le-gumele după fierbere, și nu înainte.

7. Dacă ai nevoie de fruc-te fierte, fă acest lucru fără să le cureți de coajă.

8. Vitaminele se pot pier-de odată cu vaporii de apă.

9. Prepararea în abur limitează pierderea de vi-

tamine.10. Cu cât se încălzește mai mult un ali-

ment, cu atât se pierde din vitamine.11. Legumele conservate trebuie să fie

păstrate într-un loc ferit de lumina soarelui.12. Înainte de a fierbe legumele sau fruc-

tele, este indicat să le tai în bucăți mari.

(M. T.)

Persoanele cu afecțiuni hepatice trebuie să acorde o atenție sporită alimentației și să cunoască elementele de dietă care pot agrava boala de ficat sau care, din contră, au efect protector hepatic și pot ajuta ficatul să funcționeze în parametrii op-timi. Dieta optimă în bolile hepatice trebuie să furnizeze cantitățile co-recte de nutrienți, fluide și calorii. Alimentația celor care suferă de boli hepatice poate ameliora su-ferința ficatului și poate pre-veni alte probleme de sănătate.

Proteinele servesc în organism drept ma-terie pri-mă pentru reparații le celulelor și țesutu-rilor. Ele previn de asemenea acumularea de gră-simi și lezarea celulelor hepatice. La persoanele cu leziuni hepatice severe, aceste proteine nu sunt procesate corespunzător, iar produșii toxici rezul-tați se acumulează în organism și afectează diferite organe, în special creierul. În acest caz, aportul de proteine trebuie restricționat.

Creșterea carbohidraților din dietă ajută orga-nismul să-și creeze depozitele de glicogen. Acestea reprezintă rezervele energetice pentru organism și de aceea carbohidrații trebuie să fie principala sursă de calorii pentru persoanele cu afecțiuni hepatice. Pe lângă funcția de depozitare a glicoge-nului, ficatul are un rol important și în controlul și reglarea glicemiei. În bolile hepatice pot să apară importante variații ale nivelului glucozei din sânge, de aceea cantitatea de hidrați de carbon trebuie atent monitorizată, iar în cazul unor pacienți este indicată consumarea unor cantități reduse de carbohidrați la fiecare masă (pentru a controla, astfel, glicemia).

Lipidele nu trebuie neglijate într-o dietă hepato-protectoare, pentru că ele reprezintă o sursă impor-tantă de energie și sunt necesare pentru absorbția vitaminelor liposolubile (A, D, K, E). Unele boli hepatice asociază pierderea grăsimilor în scaun, fapt ce crește riscul unor carențe vitaminice. Acești

pacienți trebuie să ia suplimente.Recomandările dietetice pot varia în funcție de

gradul de afectare hepatică. Este necesar ca o per-soană bolnavă de ficat să primească sfaturile unui specialist în nutriție pentru a evita malnutriția și complicațiile sale.

În general, recomandările alimentare în bolile hepatice includ:

• Aportul mai ridicat de alimente bogate în carbohidrați. Aceștia

trebuie să reprezinte sursa majoră de calorii în-

tr-o astfel de dietă.• Un consum

moderat de gră-simi. Carbohi-drații și grăsimi-le sunt necesare

pentru a păstra proteinele din organism și pentru a pre-veni arderea acestora.• Un aport

proteic de aproximativ un gram de proteine pentru fiecare kilogram al corpu-lui. Persoanele cu leziuni hepatice grave pot avea o restricție a aportului de proteine la cantități minime sau la aminoacizii esențiali (obținuți din suplimente nutriționale speciale).

• Consumul de sare trebuie limitat. Sodiul produce retenția de lichide în organism și gene-rează edeme. Trebuie evitate alimentele care conțin mari cantități de sodiu, precum baconul, cârnații, legumele conservate, sosurile, supele instant, snacksurile etc.

• Lichidele trebuie consumate în cantități cât mai mici atunci când sunt prezente edemele.

• Suplimente vitaminice, în special complexul B.

• Renunțarea totală la alcool.Aceste măsuri pot încetini progresia unor boli

hepatice. Ficatul este implicat în metabolismul tuturor nutrienților, de aceea o alimentație hepa-toprotectoare trebuie să fie perfect echilibrată în toate compartimentele sale. Un regim alimentar abundent în proteine, lipide, sare poate agrava afec-țiunea hepatică, în timp ce un regim prea restrictiv poate determina apariția scăderii ponderale, sin-dromului carențial sau alte deficite nutriționale.

(M. T.)

VINERI, 15 FEBRUARIE 2013 FEMEIAwww.timpul.md30

PRACTIC

Istoria „antrenării” respiraţiei este una universală. Respiraţia este poarta către siste-mele nervoase central și vegetativ. Respiraţia poate fi conștientă și inconștientă, ca atunci când dormim sau leșinăm. Deoarece respiraţia influenţează sistemul nervos al corpului uman, maeștrii taoiști au observat că emoţiile influ-enţează modul în care respirăm. Când suntem furioși, respirăm greu. Când suntem triști, simţim că ne sufocăm. Când suntem fericiţi, respiraţia devine ușoară. Când suntem liniștiţi, respiraţia noastră este prelungă. În practica taoistă și budistă respiraţia este de patru feluri:

1. Vijelioasă, după cum îi spune și numele, acest tip de respiraţie apare după un exerciţiu fizic sau după o muncă grea când începem să gâfâim, provocând cu ușurinţă oboseala.

2. Zgomotoasă, deoarece și ceilalţi o pot auzi. Acest tip de respiraţie apare ca urmare

a unor emoţii puternice sau a bolii și poate provoca tensiuni în corp și blocaje energetice.

3. Energetică, ea fiind atât de ușoară încât nu poate fi auzită decât de către „proprietar”, conducând la o stare de toropeală sau somn.

4. Tăcută, silenţioasă, încât nu poate fi auzită nici chiar de către „proprietar”. Aceasta este respiraţia adecvată stării Qigong și, când ai reușit să respiri în acest fel, se poate considera că ai ajuns la nivelul de începător în Qigong.

Respiraţia „tăcută” poate fi experimentată cu ușurinţă în timpul meditaţiei. În stare de meditaţie profundă, sunetul respiraţiei dispare. În acel moment, un observator extern nu va mai putea preciza dacă persoana ce meditează mai respiră sau nu. Atenţie însă, nu încercaţi să vă opriţi respiraţia în mod intenţionat. Acest lucru poate cauza traume serioase.

Antrenamentul respiraţiei trebuie să se desfășoare sub îndrumarea unei persoane care a atins cel puţin al patrulea stadiu al respira-ţiei. Nu e de mirare că mai tuturor elevilor li se dă următorul sfat cu privire la respiraţie în Qigong, dar și în Tai Chi: „respiră natural”. Acesta nu e un sfat rău, dar nici unul bun. A respira natural, înseamnă pentru majoritatea

începătorilor să continue să respire așa cum fac de obicei. Pentru a începe cu adevărat „antrenamentul” respiraţiei, trebuie observate obiceiurile nesănătoase ce ţin de respiraţia proprie, dar și partea superioară a trunchiului, umerii și regiunea gâtului. Lucrul cu respiraţia nu implică influenţe din afară. Diferitele etape pe care le parcurge respiraţia apar în mod natural, pe măsură ce se câștigă experienţă în practica Qigong și a exersării respiraţiei.

Scopul respiraţiei este să aducă vitalitate și oxigen în sânge. Dar există și multe alte aspecte cruciale în ceea ce privește respiraţia: de exem-plu, ajutorul dat inimii în acţiunea acesteia de a pompa sângele, dirijarea emisiei de hormoni endocrini, precum și mișcarea lichidului cere-bral prin șira spinării.

Respiraţia liberă, fără nicio inhibiţie se în-tâlnește rar. Dacă aveţi norocul să respiraţi în acest fel, veţi resimţi valuri de bucurie răspân-dindu-se încet în tot corpul. Pentru a elibera respiraţia, trebuie să retrăim momentul trau-matic al nașterii noastre. Pentru majoritatea oamenilor, prima respiraţie a fost însoţită de durere și teamă. De obicei, doctorul care asistă nașterea lovește cu palma fundul sau spatele

bebelușului. Astfel, la ieșirea din căldura și întunericul pântecului mamei, prima respiraţie este însoţită de un anume șoc și de teamă. Nu e de mirare, deci, că mulţi dintre noi respirăm foarte greu. Prima respiraţie își pune amprenta pe modul de respiraţie pe care îl folosim uneori toată viaţa. Dacă vă număraţi printre cei născuţi într-o piscină, sub apă, sunteţi printre puţinii norocoși care s-au născut și au respirat fără durere. De aceea, copiii care s-au născut astfel și cărora li s-a permis să respire pentru prima dată lângă mama lor, fără a li se tăia cordonul ombilical, vor avea o viaţă mult mai sănătoasă și mai fericită.

Respirația este o formă de nutriție și așa cum mâncăm trebuie să mestecăm încet, la fel când respirăm trebuie să „mestecăm” aerul. Când inspirăm, trebuie să reținem aerul mult timp până când plămânii (care sunt un fel de stomac) au asimilat complet substanțele nutritive. Dacă eliminăm aerul prea rapid, eliminăm, în același timp, toate aceste substanțe înainte de a putea reține elementele utile.

Mirabela Tănase

Spiritualitate

Importanța respirației

Cum luptăm cu somnul la locul de muncă? În modă, ca și în orice alt do-meniu, de altfel, există lucruri veșnic clasice. Acestea s-au în-rădăcinat în mintea admiratoa-relor de modă, devenind piese obligatorii în orice garderobă. În continuare, vă prezentăm câteva dintre ele.

Bereta

Aceasta e un accesoriu potrivit pentru orice vârstă, fiind purtată în toată lumea: începând cu elevele și terminând cu doamnele în vârstă. Îna-inte, beretele erau elemente obligatorii ale uniformei armatei, iar domnișoa-rele moderne arată chiar mai bine purtând acest accesoriu.

Pantalonii drepțiÎncă o piesă obligatorie în orice

garderobă. Pantalonii pot sta la baza unei ținute office sau de petrecere, în funcție de piesele cu care îi asortați.

Șiragul de perleNu țineți

neapărat să vă înconjurați cu multe și-ruri de perle. Unul e sufici-ent pentru a vă completa ținuta. Măr-

gelele sidefate vor anima orice rochie, costum și vă vor conferi un plus de eleganță.

Rochia neagrăCoco Chanel a lăsat testament ro-

chia neagră întregii lumi. Legendara rochie neagră e genială prin simplitate și comoditate, având menirea de a scoate în evidență calitățile oricărei reprezentante a sexului frumos.

Geaca de pieleGeaca de piele a încetat de mult să

fie atribuită doar motocicliștilor. În prezent, gecile sunt purtate chiar și de cele mai bine crescute fete. Clasice sau cu fermoare și aplicații, întotdeauna adaugă un plus „periculos și nesăbuit” imaginii dvs.

Pantofii bejPantofii de culoarea bej sunt în

afara oricărei concurențe. Ei lungesc vizual piciorul, iar combinațiile în care sunt implicați pot fi infinit de multe.

Fusta creion

Aceasta este piesa de rezisten-ță din garderoba oricărei femei. În primul rând, e o opțiune perfectă pentru o ținută office, însă cu același succes pu-teți s-o încadrați într-o ținută de fiecare zi. Dacă doriți să încercați ceva nou, asociați o cămașă ușoară cu o fustă creion din piele. Această piesă se poartă exclusiv cu pantofi pe tocuri.

Puloverul supradimensionat

Acesta poate fi cumpărat special de la magazin sau poate fi unul „furat” de la persoana iubită - povestea apariției sale în dulapul dumneavoastră nu este atât de importantă. Fie scurt până în talie, fie lung până spre jumătatea coapsei este una din piesele foarte comode, călduroase și practice, pu-tând sta la baza unei ţinute casual de weekend sau chiar de birou.

(E.S.)

Fiecare a simţit de nenumărate ori nevoia de a moţăi în timpul orelor de muncă. În cazul în care nu veţi opune rezistenţă oboselii și vă veţi oferi câteva minute de odihnă, s-ar putea să vă îmbună-tăţiţi considerabil productivitatea muncii. Cercetătorii afirmă că bioritmurile sunt responsabile de stările schimbătoare. De exemplu, psihiatrii din Harvard au efectuat următorul studiu: participanţii la acest studiu au fost ţinuţi pentru o perioadă îndelungată de timp într-o casă fără ferestre şi uşi. Li s-au luat toate ceasurile, pentru ca niciunul să nu se poată orienta după timp. S-a stabilit că „accesul” de somn se întâmplă la toţi participanţii de la ora 01.00 la 04.00 noaptea şi de la 13.00 la 16.00 pe parcursul zilei.

Anume al doilea val de somn ne face să aţipim la locul de mun-că. Dacă în câteva minute aveţi niște negocieri importante sau o întâlnire care nu poate fi amânată, iată câteva trucuri care vă ajută să depăşiţi somnolenţa:

un minut frecaţi urechile;două minute masaţi palmele;trei minute pieptănaţi părul în

diferite direcţii;cinci minute staţi în liniște

cu ochii închiși unind pe rând degetele.

Rezultatele au fost interpretate de reprezentanţii unor birouri din SUA, ca un apel la acțiune. O com-panie chiar a brevetat și a început să producă un scaun special destinat somnului, în care se poate sta fără ca să se șifoneze costumul, ascul-tând în căști muzică calmă, benefi-ciind de un masaj ușor și bucurând organismul cu o odihnă bună de un sfert de oră. De asemenea, puteți inhala chiar arome calmante de uleiuri esențiale. Ca urmare, în Manhattan a fost deschis un „sa-lon pentru dormit”, care este zilnic vizitat în timpul zilei de angajaţii birourilor aflate în apropiere. Bi-letul de intrare costă 14 dolari. De această sumă se poate de odihnit 20 de minute, după care fotoliul, prin vibraţie, trezește persoana care doarme. Apoi, personalul oferă o băutură tonifiantă ca apa cu lămâie și suc de mentă.

Totuși, în momentul în care vă apare oboseala, întotdeauna apare dilema de a lupta cu ea sau

de a ne lăsa în voia ei. La muncă, mai ales, suntem forţaţi să alegem prima variantă. Dacă munciţi la calculator, împărţiţi timpul petre-cut în faţa ecranului în perioade fixe - de exemplu, perioade de câte două ore. Așadar, la fiecare două ore, ridicaţi-vă de pe scaun, respiraţi adânc și întindeţi-vă. Nu faceţi aceste mișcări în drum spre cantină! În lupta cu somnolenţa va trebui să renunţaţi la mesele copioase. O gustare, în schimb, vă va prinde bine. De exemplu, peste o oră după ce aţi început ziua de muncă, puteţi bea un iaurt, peste două ore – mâncaţi o salată ușoară, după care luaţi un măr. Cu câteva ore înainte de încheierea zilei de muncă, puteţi bea niște ceai verde cu fructe uscate sau cu o ciocolată.

Cu toate acestea, mai bine este să veniţi în întâmpinarea biorit-mului dvs. și să aţipiţi vreo 15-20 de minute. Dacă biroul e dotat cu spaţiu pentru recreere – folosiţi-l în aceste scopuri. Designerii de oficii insistă asupra creării unei zone de odihnă în fiecare oficiu. Această zonă poate să difere de la un birou la altul: poate lua forma unei sufragerii cu fotolii comode și mese joase, poate arăta ca o sală de antrenamente sau poate fi un colţișor cu canapea și un acvariu.

De asemenea, culorile din oficiu au o influenţă mare asupra dis-poziţiei angajaţilor. Dacă zona de odihnă are menirea de a tonifia, atunci trebuie să predomine cu-loarea roșie, albastră sau galbenă. Dacă este binevenită o atmosferă mai relaxantă, atunci se va opta pentru nuanţe marine de verde sau azuriu. Culorile maro, bej, culoarea nisipului – la fel sunt considerate cu efect calmant. Pereţii de culoarea caramelei, mobila bej-deschis va predispune angajaţii la discuţii plăcute la o ceașcă de cafea.

Elena Sărăteanu

Piese universale care nu se vor demoda niciodată

VINERI, 15 FEBRUARIE 2013 31FEMEIA www.timpul.md

SĂNĂTATECum recunoști și cum învingi depresia (II)Pentru a cere sprijinul

unui specialist, în cazul de-presiei, este nevoie de mult curaj. Este nevoie de o ana-liză interioară, este nevoie de recunoaștere, apoi de ac-ceptare a acestei situaţii. În astfel de cazuri, este extrem de important ca familia sau prietenii apropiaţi să fie alături de persoana care a căzut victimă dezamăgirii profunde. Această stare nu trebuie tratată cu indife-renţă. Chiar dacă psihicul se poate remonta pentru a se trece peste un astfel de episod chiar și fără ajutor, în timp depresia va reapare. Factorii negativi, fie sociali, economici, profesionali, dar poate și anu-mite probleme care pot să apară în familie, pot să reactiveze în mod repetat depresia.

Dacă nu se intervine chiar la început, boala se poate agrava. În timp, depresia poate fi însoţită de palpitaţii sau oscilaţii ale tensiunii arteriale pe parcursul unei zile, tahicardie, senzaţia de nod în gât, sen-zaţia de teamă involuntară care nu poate fi legată de un obiect sau o acţiune. Un alt semnal de alarmă este insomnia. Aceasta se poate manifesta fie în momentul în care ar trebui să înceapă somnul sau poate apărea și în perioada de somn profund, între 3 și 5 dimineaţa.

Depresia poate fi însoţită și de tulburări

de alimentaţie. Lipsa poftei de mâncare sau mâncatul exagerat sunt alte semne care pot da de gândit. Mai apar și tulburări de alimentație. Persoanele care suferă de de-presie pot mânca exagerat de mult. Dato-rită faptului că în substratul fenomenului de tulburare anxios-depresivă se află lipsa majoră de energie pentru buna funcţiona-re neuronală, dulciurile pot fi preferate în perioadele acestea. Foarte important este ca aceste semne să fie repetitive, să aibă loc de cel puţin două-trei ori pe săptămână. În cazul în care toate semnele sunt persisten-te pentru o perioadă mai mare de câteva luni, trebuie neapărat cerut sprijinul unui doctor.

În cazul în care toate aceste simptome

se repetă timp de cel puţin o lună, este momentul să se ia primele mă-suri. Orice episod anxios-depresiv netratat mai mult de șase luni se organicizează și afectează creierul. De aici și până la tulburările de memorie nu mai este decât un pas. Toate aceste stări nu sunt foarte ușor de suportat.

Chiar dacă depresia impune o anumită do-

rinţă de izolare, aceasta trebuie înfrântă. Persoanele care suferă de depresie tre-buie să accepte societatea sau, dacă acest lucru este destul de greu, trebuie căutat sprijinul apropiaţilor. Comunicarea este deosebit de esenţială. Cei care suferă de episoade anxios-depresive trebuie să facă tot posibilul pentru a sta mereu în preaj-ma persoanelor cu care empatizează. Ves-tea bună este că depresia este reversibilă, dar numai dacă este urmat tratamentul impus și dacă este respectat programul psihoterapeutic! Pentru ca acest lucru să fie posibil, trebuie să se ia primele măsuri chiar în faza incipientă a bolii.

(O. B.)

frumusete

Oana Buzilăoana.buzila.timpul@gmail.com

PERFECŢIUNEA FEMININĂ

Bene iciile mierii te fac perfectă

Mierea nu mai este folosită doar ca un înlocuitor al zahă-rului de ani de zile. În zilele noastre, mierea este folosită pentru tratarea alergiilor, anemiilor, a oboselii și a epuizării sau chiar pentru a regla problemele cauzate de o digestie problematică. Datorită proprietăţilor pe care le are, mierea este unul dintre ingredientele princi-pale pentru multe loţiuni de

corp hidratante și hrănitoare, dar este folosită și ca bază pentru diverse măști cosmetice. Mierea conţine glucoză, fructoză, minerale, magneziu, potasiu, calciu, clorură de sodiu, sulf, fier, cupru, zinc, vitaminele B1, B2, B5, B3.

Mierea este foarte benefică pentru piele, de-oarece o hrănește în profunzime. Cele mai mari companii de cosmetice au început să utilizeze mierea naturală pentru crearea cremelor destinate îngrijirii tenului, cremelor anti-age, a măștilor sau a loţiunilor de curăţare. Cum mierea reîntinerește pielea, fiind și un antiseptic natural, aceasta poate fi folosită pentru prepararea unor veritabile măști cosmetice care oferă rezultate excepţionale.

Mască pentru ten gras

Pisează două linguriţe de zahăr brun și com-bină-le cu două linguriţe de miere, apoi adaugă o lingură de zeamă de lămâie. Masca obţinută se aplică pe faţa curată timp de 10 minute. Înainte de a o îndepărta, umezește degetele și masează ușor pielea, în special în zonele în care ai porii încărcaţi. Clătește apoi bine cu apă călduţă și aplică o cremă ușoară, hidratantă. Masca este destinată persoanelor care au un ten gras și foarte multe puncte negre. Această mască are rolul de a curăţa în profunzime, de a reda luminozitatea tenului, dar și de a hidrata.

Mască antiacneică

Amestecă bine trei linguri de miere cu o lin-guriţă de scorţișoară și aplică pe zonele afectate. E recomandat ca masca să fie aplicată măcar câteva ore. Se îndepărtează cu apă caldă. Pentru efecte vizibile este recomandat să se folosească cel puţin o dată la câteva zile.

Mască pentru hidratare

Mierea este extrem de hrănitoare și nu în-grașă tenul. Dacă ai tenul uscat, sau dacă iarna ţi-a creat astfel de probleme, te poţi bucura de efectele benefice ale mierii. Dacă ai pielea aspră și deshidratată, mierea acţionează ca un balsam. Combină două linguri de miere cu două de iaurt și amestecă bine, apoi aplică acest amestec pe faţă. Masca trebuie lăsată să acţioneze 10 minute, apoi se poate curăţa. Dacă ai buzele crăpate, poţi să le salvezi tot cu ajutorul mierii. Cu proprie-tăţile nutritive și hidratante, mierea reușește să revigoreze pielea fină a buzelor. Acoperă buzele zilnic cu un strat subţire de miere. Pentru un efect rapid, repetă tratamentul de două ori pe zi!

Care sunt beneficiile mierii asupra pielii?

* Mierea ajută pielea sensibilă și iritată;* elimină ridurile și liniile fine;* are efecte antiîmbătrânire;* hrănește pielea în profunzime și previne

infecţiile;* lasă pielea fină și suplă;* luminează pielea obosită și previne decolo-

rarea pielii;* acţionează ca un adevărat antioxidant și

luptă împotriva radicalilor liberi;* este benefică pentru tratarea rănilor, a her-

pesului sau a înţepăturilor;* reface pielea deteriorată;* ajută la reînnoirea celulelor pielii;* luptă împotriva deteriorării pielii și a îmbă-

trânirii, datorită proprietăţilor sale antioxidante.

SFATURI UTILE Călcâie sănătoase chiar și iarna!Îngrijire continuă

Pielea de pe călcâie are tendinţa de a se usca și de a se crăpa, indiferent de ano-timp. Chiar dacă purtăm încălţări groase, acest lucru nu înseamnă că stratul de piele din această zonă este complet sănătos și nu mai are nevoie de atenţie. Cum nu există leacuri minune care să transforme pielea uscată sau crăpată a călcâielor într-o piele moale, fină și sexy peste noapte, este important să îngrijești călcâ-iele de-a lungul întregului an pentru a putea să te bucuri de ele în sezonul cald.

Piatra ponceCea mai naturală, dar și mai

sigură modalitate de îngrijire

a călcâielor este piatra ponce. Aceasta poate elimina excesul de piele uscată doar dacă este folosită periodic. Este indi-cat ca folosirea pietrei ponce să se realizeze doar după ce picioarele tale au stat măcar câteva minute în apă caldă. Nu te chinui să folosești pia-tra ponce, dacă nu ai parcurs această etapă! Evită folosi-rea instrumentelor de metal pentru îngrijirea călcâielor. Doar piatra ponce este singu-rul instrument care elimină pielea în exces cu succes pe termen lung. Instrumentele de metal, gen răzătoare, nu au chiar același efect. Acestea lasă pielea aspră. Dacă ai de gând să folosești lama, trebuie să știi că este un procedeu destul de riscant. O secundă

de neatenţie este suficientă pentru a te tăia!

Exfolierea, un obicei Când nu ai chef să folosești

piatra ponce, exfoliază efici-ent călcâiele cu un amestec de sare grunjoasă și ulei. Ai nevoie de patru lingurițe de sare și jumătate de ceșcuţă de ulei pentru bebeluși, ulei de cocos sau ulei de migdale. Poţi freca delicat călcâiele cu acest amestec de câteva ori pe săptămână.

Și călcâiele vor hidratare

Cu siguranţă ai simţit de nenumărate ori că pielea căl-câielor este uscată. Deoare-ce pielea călcâielor este mai groasă decât pielea corpului, cremele de hidratare pe care le folosim zilnic nu ajută și în acest caz. Deci, chiar dacă ţi se pare ciudat, a venit momentul să faci cumpărături și pentru călcâie! Pentru a obţine re-zultate, trebuie să cumperi un ulei pentru nou-născuţi, care este puternic hidratant, sau o cremă foarte grasă. Dacă ai deja pielea foarte uscată,

hidratarea poate fi necesară chiar și de două-trei ori pe zi. Cremele ideale pentru picioa-re conțin vitamina E, aloe, unt de shea.

Răsfăţ cu mascăSună ciudat? Vei fi sur-

prinsă să afli că există măști și pentru călcâie. Acestea pot fi eficiente, dacă vrei să înmoi cât mai repede pielea. Amestecă două linguri de ulei de masaj cu un strop de zeamă de lămâie, apoi adaugă o lingură de miere. Masează amestecul pe tălpi și călcâie, apoi acoperă-ţi picioarele cu șosete de bumbac. Poți sta cu această mască toată noaptea sau doar câteva ore!

Atenţie la alimentaţieConsumă alimente bogate

în vitamina E. Obișnuiește-te să mănânci legume, alune, nuci, cereale integrale. Nu sta departe nici de alimentele care conţin calciu și fier, adică spanacul și ouăle. Consumă carne de pasăre sau iaurt pentru zinc, sau pește pentru Omega-3.

(O. B.)

Dacă în acest sezon nu sunt vizibile nici degetele de la picioare, nici călcâiele, acest lucru nu înseamnă

că trebuie tratate cu o totală nepăsare. Indiferent de anotimpul în care ne aflăm și chiar dacă nu suntem nici măcar aproape de sezonul în care purtăm sandale sau saboţi, călcâiele trebuie să aibă un aspect sănătos, ceea ce înseamnă că vor arăta și foarte bine. În cazul în care, din diferite motive, nu ești obișnuită sau nu vrei să apelezi la ajutorul unui pedichiurist, poţi fi tu cea care își îngrijește picioarele!

VINERI, 15 FEBRUARIE 2013 FEMEIAwww.timpul.md32Fii o regină pe tabla de șah ABC-ul stilului minimalist

Minimalismul își are originea cam la jumătatea secolu-lui trecut, dar traversează și astăzi o perioadă de creștere în popularitate. Ideea de bază a acestui curent este aceea de a surprinde esența lucrurilor înlăturând toate elementele care nu sunt necesare în acest scop, urmărindu-se obți-nerea unui efect cât mai puternic, apelând la elemente cât mai puține și cât mai simple.

În prezent, minimalismul este din ce în ce mai mult implementat în amenajări interioare, un domeniu în care este tot mai apreciat și folosit atât de către designerii cu experiență, cât și de persoanele care își decorează și ame-najează locuința fără ajutorul profesioniștilor.

Regula de bază pentru o amenajare de succes în stil minimalist este să folosești cât mai puține culori, forme și linii. Se optează pentru interioare monocrome și se fo-losesc forme geometrice tradiționale. Totul este la vedere și la îndemână. De asemenea, mobilierul masiv și greoi se înlocuiește cu piese simple: rafturi, canapele comode, măsuțe de cafea și spatii zidite în pereți pe post de spații de depozitare. Podelele sunt simple, acoperite cu parchet sau lemn, se renunță la covoare și carpete. Nu în ultimul rând, clasicele piese ceramice din băi se înlocuiesc cu piese mai abstracte, de diferite forme, care imită elemente naturale – lemn, piatră.

Corpurile de iluminat sunt de obicei incorporate în mobilier, mai ales în mobilierul de bucătărie, iar în ca-merele de locuit sau birouri ele sunt înlocuite cu lămpi de dimensiuni mari, cu aspect metalic sau cu piese artistice, cu abajururi ușoare, uneori chiar din hârtie.

(S. U.)

TENDINTE

Un joc de strategie între doi jucători, șahul este ori-ginar din India, din timpul Imperiului Gupta. Acesta, în forma din secolul al șaselea, a fost cunoscut ca chaturan-ga care se traduce „patru divizii (militare)”, reprezen-tate de piesele care au evoluat în pionul, calul, nebunul și turnul modern. Jocul s-a răspândit prin secolul al VII-lea odată cu extinde-rea și invaziunea islamică în Orientul Apropiat, Africa de Nord, Bizanț, Italia, Euro-pa de Est și Spania. În Evul Mediu, șahul era considerat de nobili ca un joc de elită, pe când biserica a dezaprobat jocul timp de câteva secole. Prin secolul al XVI-lea re-gulile de joc se modifică și putem spune că în acel timp a apărut șahul modern.

Nu am făcut nicio pasiune recentă față de acest joc. Dar, cu siguranță, designerii de modă s-au inspirat din tabla de șah, promovând acest im-primeu în colecțiile pentru sezonul următor. Așadar, spuneți la revedere bulinelor și urați-le bun venit dungilor în toate formele.

Dacă unii creatori au pre-ferat să folosească carouri mari, alții au optat pentru imprimeuri în nuanțe aurii. Însă, ținutele semnate de Marc Jacobs pentru Louis Vuitton au avut cel mai mare impact vizual. Opțiunile de-signerului nu au fost aclama-te doar de criticii de modă, ci și de vedete, precum Kirsten Dunst sau Jessica Alba, care au apărut pe covorul roșu în strategica „tablă de șah”. Marc Jacobs spune despre carourile sale că vorbesc „despre puritate, modul în care ceva simplu poate fi confortabil”.

Nu e de mirare această zarvă în jurul carourilor. În acest an, moda va fi vizibil influențată de atmosfera anilor ’60 - de la rochii mini până la imprimeuri florale, or, designerii de modă au studiat amănunțit arhivele.

Dacă te sperie o ținută întreagă compusă în jurul acestui imprimeu, poți alege una sau două piese în care să investești – o fustă monocro-mă, o geantă, o pereche de pantofi sau o eșarfă.

Silvia Ursu