1ianuarie

2010

24 pagini,1 leu

an XI, nr. 133

www.timpul.ro

TIMPULREVIST| DE CULTUR|

Redac]ia [i administra]ia: Str. L\pu[neanu nr. 14, CP 1677, OP7 - IA{I

Universitatea `n criz\Nicolae Hurduc

Conceptul de totalitarism `n limbajele social-politice rom=ne[tiVictor Neumann

Probleme de respira]ieLucian Dan Teodorovici

Secolul lui Paul A. SamuelsonBogdan C. Enache

Nu

m\r ilu

strat cu lu

cr\ri de S

orin

Pu

rcaruN

um

\r ilustrat cu

lucr\ri d

e So

rin P

urcaru

ianuarie 2010

2 AgoraTIMPULNOTE INUTILE

OVIDIU PECICAN

~n Fenomenologia spiritului, G.W.F. Hegellansa – cum remarc\ Marta Petreu `ntr-un ar-ticol despre Noica [i utopia recunoa[terii –conceptul de „mi[care a recunoa[terii“. ~nsuccinta trecere `n revist\ a autoarei clujene,„Hegel a ar\tat c\ un om (orice om), pentru afi `ntr-adev\r uman, pentru a fi o con[tiin]\ desine, are nevoie de un alt om, adic\ de recu-noa[terea acestuia“ (Apostrof, an. XX, nr. 12,2009, p. 17). Filosoful german pune aceast\constatare `n cheie agonal\, v\z`nd `nt`lnireadintre cele dou\ con[tiin]e ca pe o confruntareizvor`t\ din dorin]a fiec\ruia de a fi recunos-cut de cel\lalt, aspira]ie care nu este `ns\ ne-cesarmente dublat\ de disponibilitatea reci-procit\]ii. Numai `n cazuri fericite legitimareamutual\ are loc, tot a[a cum nu toate oglin-dirile s`nt nedeformante.

Hegel tr\ia `ns\ `ntr-o Prusie care se preg\-tea pentru o mare ascensiune politic\ `n tradi]iamilitarist\ mo[tenit\ de la Friedrich Wilhelm I(„regele soldat“) [i de la fiul acestuia, Friedrichal II-lea cel Mare (der alte Fritz). Reformele„b\tr`nului Fritz“ f\cuser\ `ns\ din acest regatgerman nu doar o ]ar\ mai mare, ci [i una care`mpletea disciplina de fier [i militarismul cusurprinz\toare reforme administrative [i civi-le. Nu este deci de mirare c\, dintre toate posi-bilit\]ile pe care le prezenta o medita]ie des-pre umanitatea omului [i dinamica rela]iilorumane, autorul Fenomenologiei spiritului aoptat pentru o punere `n cheie dialectic\ –deci o prezentare dinamic\, tensional\ [i chiar

confronta]ional\ – a acestora [i c\ a f\cut dinnevoia de recunoa[tere o exigen]\ central\ acalit\]ii de om. F\r\ inten]ia de a trivializa dincale afar\ lucrurile din nevoi explicative, [if\r\ a pune prea mult pe seama `mprejur\rilorceea ce ele nu pot explica, a[ observa, totu[i,c\ lumea – feudal\ [i militarist\, deci dubludependent\ de autoritatea ierarhic\ – `n careHegel se mi[ca `i oferea `n mod persuasiv, latot pasul, exemple de „umanizare“ prin recu-noa[tere [i de legitimare prin decizia instan]eisuperioare `n ierarhie. {i cum [i `nceputul sec.al XIX-lea perpetua moda duelurilor ca for-mul\ de reglare privat\ a diferendelor (fiindtot o manier\ armat\, militar\, de lichidare alitigiilor de natur\ etic\), ideea de confruntareca modalitate de ob]inere a recunoa[terii plu-tea `n aer. De altfel, o `ntreag\ tradi]ie a com-peti]iei, sportive [i armate, pendul`nd `ntreOlympia [i Marathon, prestigioas\ filosofic cauna ce venea din patria g`ndirii care conferise

omului o alt\ calitate [i noble]e dec`t cea des`nge, va fi `ncurajat asumarea acestei c\i deaur a medita]iei. Drept care, mobilul dob`ndi-rii recunoa[terii unui ins de c\tre altul, ca [iabordarea agonal\ a acestui scop, a ajuns s\ `iapar\ lui Hegel dac\ nu un adev\r unic, atuncim\car solu]ia cea mai la `ndem`n\ a problemei.

Ideea hegelian\ a fost `mbr\]i[at\, `n acestpunct, cu entuziasm, de unii dintre urma[ii lui.Alexandre Kojève [i Constantin Noica, dou\voci europene calificate – provenind `ns\ am-bele, poate nu `nt`mpl\tor, din r\s\rit –, ambiifilosofi dedic`nd Fenomenologiei spirituluicomentarii inspirate [i de mare originalitate.Cu toate c\ demersurile lor, ca [i acela al luiHegel `nsu[i, au o mare putere de seduc]ie, `n-trebarea r\m`ne `ns\: este dinamica recunoa[-terii un punct obligatoriu de trecere `n direc]iadob`ndirii umanit\]ii omului? {i, dac\ da, nupoate fi ea mediat\ dec`t prin lupt\? S\ fieoare, cu adev\rat, instinctul combativ, impul-

sul beligerant, al omului at`t de `nr\d\cinat`nc`t r\m`ne singurul cu adev\rat capabil s\regleze conturile `n sensul dob`ndirii recu-noa[terii celuilalt? Critica lui Hegel, `ntre-prins\ pe alte tronsoane at`t de Karl Marx(pentru idealism), de Kierkegaard (pentru ne-realism [i arogan]\), c`t [i de Karl R. Popper(pentru istoricism), a eviden]iat laturi vulne-rabile sau m\car criticabile ale concep]iei filo-sofice a clasicului german. Tot astfel pare s\ fie[i chestiunea accederii la demnitatea uman\prin oglindirea `n cel\lalt. Emmanuel Lévinas[i-a alc\tuit, practic, opera, pe una dintre latu-rile sale majore, tocmai ca o posibil\ contra-punere la tipul de rela]ionare uman\ avut `nvedere de Hegel `n Fenomenologia spiritului,urm\rind rela]ia dintre „eu“ [i „cel\lalt“ caraportare „fa]\ c\tre fa]\“.

Chestiunea recunoa[terii mele de c\tre al-teritate [i a celui din proximitate de c\tre miner\m`ne un caz particular al comunic\rii inter-umane. Aceasta din urm\ ]ine de diverse co-duri [i limbaje ce nu pot fi simplificate abso-lutiz`nd – sau reduc`nd totul – la dimensiuneaconfrunta]ional\, `ntr-o logic\ a b\t\ilor `ntrecoco[i. Nici abordarea combativ\ nu este, dealtfel, obligatorie. I-a revenit marketinguluicontemporan meritul de a descoperi c\ logica`nving\tor – `nvins poate fi `nlocuit\, mult maiprofitabil, de abordarea „win – win“, unde am-bii in[i care intr\ `n raporturi unul cu altul ies`nving\tori. Diversitatea nu impune raporturide asimilare, subordonare sau excludere, cipoate `nsemna schimb amiabil, mediere conti-nu\, complementaritate care `mbog\]e[te prinpunerea `n valoare a tuturor resurselor valabile.

Prins `n cle[tele hegelian al confrunt\rii –[i, pe aceast\ cale, a raporturilor de „voin]\ [iputere“ schopenhaueriene [i nietzscheene –,omul ar p\rea condamnat la formele brutale [iprimare de dialectic\ dac\ asemenea schim-b\ri de perspectiv\ nu ar l\rgi suficient per-spectiva, `ndemn`nd la redefiniri [i recalibr\rifilosofice.

Oglindirea hegelian\CAPRICORN

www.timpul.ro

BOGDANC|LINESCU

O istorie a limbii de lemn

Remarcabil\ cartea lui Christian Delporte,„Une Histoire de la langue de bois“ (Flam-marion). „Betonsprache“ (limb\ de beton `ngerman\), „double-speak“ sau „double-talk“`n englez\, „politichese“ (sic) `n italian\ [i„limb\ de plumb“ `n chinez\.

Precis\, plin\ de exemple din perioada na-zist\ [i comunist\. Formule de propagand\ pecare noi le auzeam (sau le citeam) zilnic s`ntdisecate inteligent de autor. S`nt pomeni]i [iinimitabilii „tovar\[i de drum“ precum PaulEluard [i versurile lui eterne: „Brûlant d’unfeu sanguin dans la vigne des hommes/Stalinerécompense les meilleurs des hommes/Car lavie et les hommes ont élu Staline/Pour figu-rer sur terre leurs espoirs sans bornes“. Lim-bajul politicienilor `n democra]ie nu e nici el

cru]at. Un discurs al lui Giscard d’Estaing ecomparat cu unul al lui Brejnev. Autorul e`ns\ excesiv cu Sarkozy [i consacr\ inutil uncapitol `ntreg fostului pre[edinte americanGeorge W. Bush. Fric\ de a nu fi acuzat de in-telectualii de st`nga? Sau s\ fie [i el o victim\– par]ial\ – a corectitudinii politice (ce faceparte din limbajul de lemn)?

Din Paris [i din Fran]a

C`teva zile cu ninsoare la Paris [i `n restulFran]ei. C`]iva centimetri de z\pad\ [i e pani-c\ `n ]ar\: aeroporturi blocate, trenuri cu `nt`r-zieri de c`teva ore, chiar [i Eurostar-ul `n]epe-nit `n tunel (sic!!!). ~n ciuda frigului, ni sespune (ni se aduce aminte zilnic) c\ `nc\lzi-rea global\ e `n toi. ~n fiecare sear\ la jurnalultelevizat de la ora 20 de pe TF1, un reportaj ededicat „consecin]elor `nc\lzirii globale“.Bombardament masiv ce va provoca – sper –o stare de lehamite la oameni: „oare nu nev`nd gogo[i?“.

Despre alegerile din Rom=nia s-a vorbit [is-a scris cu deta[are. S`ntem o ]ar\ „normal\“unde nu se `nt`mpl\ nimic deosebit (e [i con-cluzia unui articol din WSJ de pe 30 decem-brie). E oare[icare corup]ie, politicienii seceart\ de diminea]\ p`n\ seara, ba e ger, ba ecald… {i ce dac\? A[a e [i `n alte ]\ri cu un

nivel de trai mult mai ridicat. Nu s`nt maricatastrofe [i mii de mor]i. Totul e OK.

Printre pu]inele articole despre r\sturnarealui Ceau[escu, l-am remarcat pe cel publicatde Alexandre Adler `n ziarul Le Figaro (18decembrie): „Ceau[escu, 1989: l’autre anni-versaire“. Bine scris, la obiect. F\r\ aluziimali]ioase la „lovitura de stat“ sau la „`nsce-narea de la Timi[oara“. Schimbarea la fa]\ aRom=niei `n ultimii 20 de ani i-a p\c\lit pemul]i profe]i de nenorociri, conchide Adler.

Din p\cate, mai trebuie s\ ne descotoro-sim [i de iner]ia birocra]iei mo[tenite de lafostul regim, a[a cum `mi confirma Dna ElsaLüder, pe care am rev\zut-o la Paris. Neis-tovit\ `n activit\]ile culturale germano-rom=-ne (a[a cum a fost [i regretatul profesor PaulMiron), d-na Lüder continu\ s\ se izbeasc\ deincompeten]a [i de rea-voin]a bugetarilorrom=ni.

Am v\zut `mpreun\ cu b\iatul meu filmulanimat „Ratatouille“. Film 100% american,de la scenariu p`n\ la anima]ie, „Ratatouille“e unul dintre cele mai delicate elogii adusegastronomiei franceze `ntr-o fic]iune cinema-tografic\. A trebuit s\ o fac\ americanii…

Interviu cu demograful Emmanuel Todd`n ziarul Le Monde (26 decembrie). Pentru el,guvernul Fillon [i pre[edin]ia lui Sarkozy s`ntun fel de…: „Je n’ose plus d`re une droite de

gouvernement. Ce n’est plus la droite, ce n’estpas juste la droite... Extrême droite, ultra-droite? C’est quelque chose d’autre. Je n’aipas de mot.“ Liberalismul, neoliberalismul,fascismul s`nt cam acela[i lucru, din momentce accept\ libertatea comer]ului. Delir de in-telectual de st`nga r\sf\]at.

S\pt\m`nalul Le Journal du Dimanche (20decembrie) consacra dou\ pagini „intelectua-lilor secolului XXI“. Sociologi, economi[ti,filozofi…, marea majoritate s`nt func]ionari[i to]i s`nt de… st`nga.

Summit-ul de la Copenhaga:da]i banii `napoi!

Peste 145 de milioane de euro au fostcheltui]i pentru circul de la Copenhaga. ~n jurde 15.000 de delega]i au venit din lumea `n-treag\ s\-[i dea cu p\rerea `n capitala danez\.Bilete de avion, hoteluri, mese, supravegherepentru personalit\]i, retribu]ii acordate per-sonalului angajat special pentru eveniment,40.500 tone de CO2 eliberate `n atmosfer\,astea au fost rezultatele marelui „Summit“.Toate astea pe spinarea contribuabililor. ~na[teptarea `nc\lzirii globale, da]i-ne mai `nt`ibanii `napoi!

Paris, ianuarie 2010

Langue de bois, Betonsprache, politichese...

3

ianuarie 2010

AgoraTIMPUL

www.timpul.ro

GABRIEL ANDREESCU

Cum a `nceput?

Istoria `ncepe `n anul [colar 2001-2002.Cei doi copii ai lui Soile Lautsi, o italianc\ deorigine finlandez\ devotat\ principiului sepa-r\rii statului de biseric\, aveau atunci, treispre-zece ani. Frecventau [coala public\ Istitutocomprensivo statale Vittorino da Feltre dinAbano Terme unde, `n fiecare diminea]\, `nce-peau orele sub crucifixul a[ezat pe perete. Ce-r`nd scoaterea crucifixelor din s\lile de clas\,mama a amintit conducerii [colii [i de hot\r`reaCur]ii de Casa]ie din luna martie 2000, ce de-clarase crucifixele din s\lile de vot unde se des-f\[urau alegeri politice contrare principiuluistatului laic. ~ntruc`t conducerea [colii a hot\r`tmen]inerea crucifixelor, la 23 iulie 2002 dnaLautsi s-a adresat tribunalului. A invocat `nsprijinul s\u dou\ articole constitu]ionale [i `n-c\lcarea, `n ce o prive[te, a libert\]ii de g`ndire,con[tiin]\ [i religie protejat\ de art. 9 al Con-ven]iei europene a drepturilor omului.

Instan]ele interne i-au respins cererea, caurmare, dna Lautzi s-a adresat Cur]ii Euro-pene a Drepturilor Omului (CEDO). ~n fa]ainstan]ei europene, guvernul italian a luat dis-tan]\ fa]\ de ideea c\ p\strarea crucifixelor `ns\lile de clas\ ar fi necesar\, oportun\ ori de-zirabil\ – apropo de specula]iile superficialeale Ministerului Educa]iei de la noi `n cazulicoanelor. A sus]inut totu[i c\ o decizie pri-vind prezen]a simbolurilor religioase ]ine deoportunitate, nu de legalitate. RepublicaItalian\, de[i respect`nd principiul statului se-cular, a decis s\ p\streze crucifixul `n s\lile declas\, printre altele din necesitatea unui com-promis cu partidele de inspira]ie cre[tin\, carereprezint\ cea mai mare parte a popula]iei. ~nplus, Italia ar fi devotat\ pluralismului religi-os de vreme ce nici-o lege nu interzice unuiprofesor s\ expun\ alte simboluri religioase`ntr-o sal\ de clas\.

Argumentele CEDO

Peti]ia dnei Lautsi a fost adresat\ Cur]iiEuropene a Drepturilor Omului (CEDO) la 27iulie 2007 [i a fost judecat\ la 3 noiembrie2009, ceea ce, `n raport cu rezolvarea pl`nge-rilor, ast\zi, la CEDO, reprezint\ un intervalneobi[nuit de scurt. ~n hot\r`rea sa, Curtea dela Strasbourg a condamnat statul italian pen-tru afi[area crucifixelor `n [colile publice, ce-r`nd scoaterea lor. Statul italian a fost pus s\pl\teasc\ petentei suma de 5000 de Euro.~nv\]\m`ntul, a sus]inut Curtea, trebuie s\ asi-gure un mediu [colar deschis care s\ favorize-ze mai mult includerea dec`t excluderea, inde-pendent de originea social\, de credin]ele reli-gioase sau de originea etnic\ a elevilor. {coalanu e locul predicii [i activit\]ilor misionare, cial dob`ndirii de cuno[tin]e cu privire la dife-rite tradi]ii [i moduri de a g`ndi.

Statului i se cere neutralitate [i impar]iali-tate. El nu are de ce se erija `ntr-un evaluatoral legitimit\]ii convingerilor religioase sau almodului `n care aceste convingeri s`nt expri-mate. ~n `nv\]\m`ntul de stat, neutralitatea re-prezint\ o garan]ie a pluralismului.

Or, prezen]a crucifixului `n s\lile de clas\dep\[e[te utilizarea simbolurilor `n contexte

istorice specifice. Ea poate fi u[or interpretat\,de c\tre elevi, oricare ar fi v`rsta lor, ca un `n-semn religios. Ace[tia percep faptul ca s`nteduca]i `ntr-un mediu [colar marcat de o anu-mit\ religie. Chiar dac\ crucifixul va stimulape unii elevi religio[i, el poate s\ tulbure emo-]ional elevii altor religii, ori elevii non-tei[ti [iatei[ti. ~n mod special, practicile [i simbolu-rile care exprim\ o credin]\, o religie sauateismul pun probleme elevilor care apar]inminorit\]ilor religioase.

Expunerea simbolurilor religioase nu ejustificat\ nici de cererile p\rin]ilor care do-resc pentru copiii lor o educa]ie religioas\conform\ propriilor convingeri. Respectulacordat acestora trebuie s\ fie compatibil curespectul datorat convingerilor altor p\rin]i.Nici compromisul cu partidele politice de in-spira]ie cre[tin\ nu poate fi un argument. Sta-tul are obliga]ia s\ asigure o atmosfer\ de neu-tralitate confesional\ `n cadrul educa]iei pu-blice. El are de sprijinit, printre altele, forma-rea g`ndirii critice a elevilor. Este greu de`n]eles, afirm\ Curtea, `n ce mod expunerea `ns\lile de clas\ a unui simbol asociat `n modfiresc catolicismului ar putea sluji pluralis-mului educa]ional, esen]ial pentru men]inerea„societ\]ii democratice“.

~n concluzie, expunerea unui simbol careapar]ine unei confesiuni determinate `n [colileunde se desf\[oar\ `nv\]\m`ntul obligatoriu

restr`nge dreptul p\rin]ilor de a-[i educa copiiipotrivit convingerilor proprii, ca [i dreptul co-piilor `n[i[i de a crede sau de a nu crede `ntr-odivinitate.

Reac]ii

Imediat dup\ anun]area hot\r`rii CEDO,Vaticanul a reac]ionat exprim`ndu-[i „regretul[i stupoarea“ fa]\ de cerin]ele Cur]ii. La fel auf\cut [i mul]i politicieni italieni. Lucrurile aumers p`n\ acolo `nc`t ministrul Ap\r\rii a stri-gat `n fa]a camerelor RAI: „Moarte acelor oa-meni [petenta] [i acelor institu]ii interna]ionale[i.e., Curtea European\ a Drepturilor Omului]pentru care nimic nu are valoare“. Guvernulitalian nu a luat atitudine fa]\ de aceast\ de-clara]ie cu totul incompatibil\ cu demnitateapublic\ a autorului.

Biserica Ortodox\ greac\ a convocat `nregim de urgen]\ Sinodul pentru a condamnaCurtea European\. Biserica Elen\ era preocu-pat\ [i de implicarea `n acest caz a HelsinkiMonitor, organiza]ie recunoscut\ pentru criti-cile la adresa na]ionalismului grec, care ceru-se „acas\“, `n instan]\, scoaterea icoanelor dins\lile de judecat\.

~n Rom=nia, tema a fost deja „consumat\“prin dezbaterea public\ ce a urmat peti]iei `m-potriva prezen]ei icoanelor `n [coli ini]iat\ de

profesorul Emil Moise din Buz\u [i decizieiConsiliului Na]ional pentru Combaterea Dis-crimin\rii (CNCD), care i-a dat dreptate. Su-biectul a generat lu\ri de pozi]ie vehementevenind din zona politic\, institu]ional\, religi-oas\, ca [i din partea organiza]iilor neguver-namentale. S-a observat cu aceast\ ocazie pa-razitarea de c\tre anumite grup\ri de interesea capitalului simbolic al societ\]ii civile. Toc-mai grup\rile care duceau campanii de legiti-mare a fo[tilor ofi]eri de Securitate [i, simul-tan, de denigrare a fo[tilor opozan]i anticomu-ni[ti au fost implicate `n „ap\rarea“ icoanelordin [coli.1

Paradoxal [i problematic este faptul c\ dis-puta privind hot\r`rea CEDO s-a mutat `n Par-lamentul European dup\ ce un grup de euro-parlamentari italieni au propus o declara]ie decondamnare a judec\]ii Cur]ii de la Strasbourg.~n urma unei negocieri rapide, Popularii [i So-ciali[tii s-au `n]eles `mpreun\ [i au propus omo]iune pentru „ap\rarea principiului subsi-diarit\]ii“. Ideea ar fi c\ acest principiu impli-c\ dreptul statelor de a afi[a simbolurile reli-gioase `n spa]iul public. Verzii [i St`nga Radi-cal\ au r\spuns, `n aceea[i zi, pe 15 decembrie2009, cu o mo]iune prin care salut\ hot\r`reaCEDO `n cauza Lautsi c. Italia.

Dac\ la `nceperea sesiunii parlamentare te-ma nu este scoas\ de pe agenda ParlamentuluiEuropean atunci, la 20 ianuarie 2010, se vorvota mo]iunile propuse. Data va marca poatenu un moment istoric, dar `n orice caz unul dereflec]ie asupra `nfrunt\rii dintre valori [ipopulism pe continentul european.

Ce urmeaz\?

Italia a anun]at c\ va contesta hot\r`reaCEDO, lucru posibil c\ci cauza Lautsi c.Italia ridic\ probleme de substan]\ privind in-terpretarea Conven]iei europene a drepturiloromului, ca [i o serioas\ problem\ de interesgeneral. Contesta]ia urmeaz\ s\ fie judecat\de Marea Camer\.

Reconfirmarea actualei hot\r`ri CEDO fa]\de prezen]a crucifixelor `n [colile publice dinItalia va crea o presiune de neoprit pentru eli-minarea mai general\ a `nsemnelor religioasedin institu]iile publice, practic\ `nc\ prezent\`n c`teva democra]ii, `ntre care [i democra]iafoarte relativ\ de la noi. Pe termen lung, mizava fi renun]area la sistemul valabil ast\zi `nmajoritatea ]\rilor europene, de recunoa[tere[i privilegiere a unor comunit\]i religioase `nraport cu altele. Fidelitatea american\ fa]\ deprevederile Amendamentului I `n materie reli-gioas\ a probat, timp de peste 200 de ani, bi-nefacerile aplic\rii stricte a principiului neu-tralit\]ii statului `n materie confesional\ careexclude diferen]ierea de c\tre stat a credin]e-lor. O alt\ experien]\ a aceluia[i model a fostoferit\ de Legea laicit\]ii franceze, din 1905,de[i cu alte motiva]ii [i av`nd alte implica]ii.

Dar dac\ Parlamentul European va con-damna CEDO cresc`nd presiunea, oricum pu-ternic\, asupra Cur]ii Europene a DrepturilorOmului? Dac\ Marea Camer\ va r\sturna pri-ma hot\r`re?2 Situa]ia creat\ `ntr-un asemeneacaz nu poate fi numit\ dec`t critic\, duc`nd ladiscreditarea ambelor institu]ii interna]ionale.Dac\ va `nvinge acest al doilea scenariu, ina-micii democra]iei din ]\rile `nc\ `n tranzi]ie voravea toate motivele s\ bea o cup\ de [ampanie.

1 În urma unei hot\râri a Înaltei Cur]i de Casa]ie [iJusti]ie care a r\sturnat decizia CNCD, dl Moise a înain-tat la CEDO o plângere împotriva statului român. Avândprecedentul în cauza Lautsi c. Italia, Curtea european\ vacondamna, evident, România. În plus, la noi expunereasimbolurilor ortodoxe în institu]iile de educa]ie public\este doar o component\ a procesului de îndoctrinare dog-matic\ a elevilor, o înc\lcare cu atât mai dramatic\ adreptului la instruire [i a libert\]ii de gândire, de con-[tiin]\ [i de religie.

2 Letonia a ob]inut r\sturnarea de c\tre Marea Camer\a unei hot\râri anterioare, dar cauza era una foarte speci-oas\ - legitimitatea în timp a unei legi a lustra]iei.

O hot\r`re a Cur]ii de la Strasbourgcare scoate crucifixele din [colile italiene

InterviuTIMPUL4

ianuarie 2010 www.timpul.ro

V.J.: Cenzura a fost redutabil\ `n Rom=nia.Povesti]i-ne cum func]iona….

N.M.: P`n\ [i cel mai scurt [i mai insignifi-ant text trebuia avizat de cenzori `nainte de afi publicat. Orice noti]\ la moartea cuiva, oriceanun] de mica publicitate dintr-un ziar oareca-re, felicit\rile cu ocazia c\s\toriei – totul. Edi-turile erau obligate s\ le trimit\ cenzorilormanuscrisele, spre aprobare. Aprobarea (`nso-]it\ adesea de numeroase „sugestii“ de modi-ficare) sau refuzul nu erau niciodat\ semnate,astfel `nc`t autorul nu avea cum s\ se apropiede invizibilul cenzor. La sf`r[itul anilor ’70,Marelui C`rmaci i-a venit `ns\ o idee ciudat\.A decis c\ rom=nii au ajuns la un nivel al con-[tiin]ei socialiste at`t de `nalt, `nc`t nu mai estenevoie de cenzur\. Aceasta din urm\ trebuias\ fie `nlocuit\ de propria noastr\ responsabi-litate, asupra c\reia aveau s\ vegheze, desigur,egalii no[tri; `n fiecare institu]ie, comitete decet\]eni curajo[i aveau menirea de a verificafiecare fr`ntur\ de fraz\ destinat\ tiparului.Dar o astfel de manifestare a propriei respon-sabilit\]i s-a dovedit rapid a fi un exerci]iuhaotic de la[itate [i de conformism, astfel `nc`tmul]i au `nceput s\-[i doreasc\ revenirea lavechea institu]ie a cenzurii, care func]ionadup\ principii mai clare.

Mi-amintesc c\, la `nceputul anilor ’80, amparticipat la un congres literar la Belgrad. Unreprezentant oficial al industriei editoriale dinRom=nia a rostit atunci un discurs patetic, l\u-d`nd `n]eleapta [i luminoasa ini]iativ\ viz`ndinterzicerea cenzurii `n Rom=nia socialist\.C`nd a fost `ntrebat dac\ pot fi publicate lu-cr\ri religioase sau pornografice `n Rom=nia,s-a gr\bit s\ precizeze c\ `n ]ara sa nu e ni-meni interesat de asemenea texte… C`]iva animai t`rziu, l-am ascultat pe [armantul M.Ahmadinejad cum le explica studen]ilor de laUniversitatea Columbia, curio[i s\ afle cesoart\ le rezerv\ „Statul democratic iranian“homosexualilor, c\ `n ]ara sa nu exist\ astfelde persoane.

V.J: Plicul negru, romanul scris `n 1985, afost cenzurat. A]i prezentat [i un documentextraordinar, raportul cenzurii despre carteadumneavoastr\, care ne-ajut\ s\-n]elegem maimulte. V-a]i distan]at prea mult de realismulsocialist, s-ar p\rea…

N.M.: Da, a[a s-ar putea spune. Am pu-blicat prima nuvel\, Fierul de c\lcat dragos-tea, `n suplimentul „Povestea vorbii“, condusde Miron Radu Paraschivescu, `n 1966. Eraun fel de povestire erotic\ `n care `ncercam s\re`nvii o limb\ literar\ normal\, contrar\ limbii

de lemn oficiale. De[i era `nceputul a[a-zisei„perioade de liberalizare“, povestirea a fostimediat atacat\ `n presa oficial\, sub pretextulc\ era cosmopolit\, obscur\, absurd\, decaden-t\, rupt\ de realitatea socialist\ [i str\in\ delupta eroic\ a clasei muncitoare [i a partiduluicomunist. ~n epoc\, scriitorii erau obliga]i s\fie „angaja]i“, ceea ce `nsemna c\ trebuiau s\se supun\ dogmei realismului socialist [i s\descrie realitatea cotidian\ cu un optimism plinde culoare [i o „combativitate“ transparent\.

Dou\zeci de ani mai t`rziu, `n 1986, c`ndam publicat cu mari greut\]i Plicul negru,partidul ne cerea s\ evit\m tratarea a preamulte probleme „vulgare“, s\ ne interes\m deviziunea „estetic\“ a literaturii [i s\ descriemnatura, iubirea, frumuse]ea, visurile, imagina-]ia etc. Cum nu mai puteam suporta aceste es-chive, am scris o proz\ sardonic\, care plon-jeaz\ `n cotidianul vie]ii co[mare[ti pe caretrebuia s-o suport\m.

V.J.: Uimitor este faptul c\ acest raporteste scris de o persoan\ care analizeaz\ cuinteligen]\ romanul dumneavoastr\…

N.M.: Ultima genera]ie de cenzori nu maiera format\ din vechii aparatciki ai partidului.Noii cenzori erau in[i cultiva]i [i inteligen]i.~n ultimul deceniu al regimului Ceau[escu,Securitatea i-a recrutat pe unii dintre cei maibuni absolven]i ai universit\]ilor, oferindu-lenumeroase avantaje. Unii au acceptat acesteoferte venite din partea Securit\]ii.

V.J.: Ce aspecte ale regimului totalitar ro-m=nesc a]i dorit s\ prezenta]i `n romanuldumneavoastr\?

N.M.: E vorba despre un roman al c\ruiobiectiv nu a fost `n primul r`nd cel de a pre-zenta sistemul sau numai anumite aspecte alesale, ci de a aduce `n discu]ie probleme gene-ral-umane – familiile destr\mate, tr\darea,moartea, sexualitatea, singur\tatea etc. ~ntr-unstat poli]ienesc, `ntr-o societate `nchis\, plin\de umbre periculoase [i misterioase, `n careaproape totul este deformat, cea mai impor-tant\, mai intens\ lupt\ este, p`n\ la urm\, ceapentru p\strarea eului autentic, pentru prezer-varea integrit\]ii [i a s\n\t\]ii mentale a indi-vidului. Imaginea sistemului tic\los, crud [iburlesc se construie[te din tribula]iile perso-najelor, din visele lor, din experien]ele lorcotidiene, din capcanele `n care cad eroii ro-mane[ti, din e[ecurile lor.

V.J.: Este structura romanului dumnea-voastr\, `n primul r`nd multiplicarea puncte-lor de vedere, [i o modalitate de a v\ opuneistoriei oficiale, care mergea `ntr-o singur\direc]ie?

N.M.: Am dorit s\ resping sistemul `ntr-unmod care s\ nu mai permit\ „recuperarea“ sa[i manipularea datelor de c\tre ideologii inte-ligen]i ai partidului, forma]i pentru a r\st\l-m\ci cuvintele [i semnifica]iile lor [i a le pune`n slujba intereselor de partid. De[i era peatunci formula de adresare normal\, cuv`ntul„tovar\[“ apare rar ̀ n cartea mea [i, atunci c`ndeste cazul, este `nc\rcat de ironie. Personajulprincipal al c\r]ii are trei nume, utilizate dec\tre autor `n situa]ii diferite, marc`nd o iden-titate derutant\. Alte personaje poart\ m\[tiidentice chipului lor… Dac\ ve]i comparaaceast\ atmosfer\ sumbr\, misterioas\ [iopresiv\ cu minciunile vesele, optimiste alepresei oficiale, ve]i sesiza contrastul flagrantdintre ele.

V.J.: Organiza]ia surdo-mu]ilor trimite cug`ndul la romanul Eroi [i morminte al luiErnesto Sabato. Este unul dintre romaneledumneavoastr\ preferate?

N.M.: Organiza]ia surdo-mu]ilor este me-tafora unei societ\]i surde [i mute, `ncarcerate[i handicapate (`n care am tr\it), foarte diferitede cea a asocia]iei orbilor din romanul luiSabato. Am spus toate acestea `ntr-o scrisoaredeschis\, publicat\ – `n mod surprinz\tor – `nRom=nia anilor ’80. Un document foarte im-portant despre via]a interioar\ a unui scriitorcaptiv, handicapat `ntr-o societate handicapat\,care simte mereu umbra fratern\ a unui colegmai `n v`rst\ [i mai `ndep\rtat.

V.J.: ~l cita]i pe marele poet grec, Kavafis.V-au atras umbrele trecutului care, `n poeme-le sale, continu\ s\ b`ntuie prezentul?

N.M: Ideea principal\ era legat\ de „Inva-zia barbarilor“ din jurul nostru. Eram fascinat,desigur, de frumuse]ea poemelor unui autor pecare-l admir nespus. „Fiul unui Evreu“, cumspunea Kavafis, s-a sim]it la un moment dat`ncercuit definitiv de c\tre gardienii s\i barbari.

V.J.: Pentru a reveni la cartea dumnea-voastr\, Clovnii…. ~n acest volum numele luiCeau[escu nu apare aproape deloc. V-a fostfric\ de represalii?

N.M.: Da, am folosit uneori nume simbo-lice, dar toat\ lumea [tia c\ este vorba despre„Geniul Carpa]ilor“, despre Marele C`rmaci,Bufonul… Cartea a fost mai `nt`i publicat\ `nStatele Unite, `n 1992. Ceau[escu era mortatunci, a[a `nc`t n-aveam de ce s\ m\ tem derepresalii, chiar dac\ ex-Securitatea (care`n]elegea foarte bine aceste nume simbolice)continua s\ func]ioneze `n Rom=nia [i `nstr\in\tate.

V.J.: Cum crede]i c\ ar trebui judeca]iscriitorii care, `n diferite moduri, au colabo-rat cu dictatura?

N.M.: Ca ni[te fiin]e umane.

V.J.: Ce crede]i despre „afacereaKundera“?

N.M.: Mi-am spus punctul de vedere`ntr-un text publicat `n mai multe limbi, dinnefericire nu [i `n francez\. La [aizeci de anide la evenimentele petrecute, scriitorul nupoate sau nu vrea s\-[i aminteasc\ ce s-a `n-t`mplat. Unii comentatori au v\zut similitudini`ntre aceast\ `nt`mplare [i intriga din Gluma.~ns\ ultimul cuv`nt ar trebui s\-i revin\ auto-rului. Nu [tiu exact care este atmosfera acum`n Republica Ceh\ [i nici dac\ putem s\ ocompar\m cu „anticomunismul bol[evic“ dinRom=nia de azi, unde numeroase dosare se-crete au fost manipulate pentru a servi scopu-rilor politice ale zilei, pentru a demasca infor-matori insignifian]i, `n vreme ce adev\ra]ii

„bo[i“ ai poli]iei secrete stau lini[ti]i `n vilelelor [i primesc pensii substan]iale. Trebuie s\judec\m o situa]ie trecut\ `n contextul deatunci. ~n anii ’50 ai secolului trecut, `n peri-oada stalinismului dur, Kundera era un t`n\rcomunist de 20 de ani, iar acel vizitator venitdin Germania era un veritabil spion. Am putea`n]elege c\, pentru un t`n\r comunist, chiarpentru unul aflat `n conflict cu linia oficial\ apartidului, era oarecum „normal“ s\ alertezepoli]ia `n leg\tur\ cu acel vizitator, din con-vingere, din team\ sau pur [i simplu pentru ase supune legilor de atunci. Dac\ a[a au statlucrurile, e ciudat faptul c\ `nsp\im`nt\toareapoli]ie ceh\ nu l-a compromis pe celebruldisident, de[i avea tot interesul s\ fac\ acestlucru. Dar, chiar dac\ Milan Kundera a de-nun]at pe atunci un spion, ar trebui ast\zi s\fie iertat, pentru c\ ar trebui s\ se ia `n calculcontribu]ia sa de mai t`tziu la demascarea sis-temului. Totu[i, `nainte de a ierta, ar trebui s\[tim ce anume iert\m. Nu putem s\-i ap\r\mdin punct de vedere moral pe unii arti[ti [iintelectuali, numai pe baza valorii operelorlor, `n vreme ce-i condamn\m pe oameniisimpli, uneori pentru fapte mai pu]in grave.Trebuie s\ `n]elegem viclenia [i ferocitateasistemului, precum [i sl\biciunile [ivulnerabilit\]ile oamenilor care tr\iesc submanipularea [i teroarea acestuia. Memoriaunui scriitor precum Kundera ar fi putut fi lafel de important\ ca volumele sale de fic]iune.

V.J.: Artistul este, `n viziunea dumnea-voastr\, un August. ~l situa]i `n opozi]ie cuClovnul Alb, de[i exist\ asem\n\ri `ntre ei…

N.M.: Teatralitatea oric\rei dictaturi, pei-sajul s\u kitsch [i sanguinar, retorica sa pom-poas\, efectul acestora asupra publicului neaduc `n minte circul [i istoria sa fascinat\. Ar-tistul este `n general un marginal, un vis\tor,un clovn August. Dar dictatorii clovne[ti nus`nt doar apanajul dictaturilor (`n care fiecare[efule] reproduce modelul Marelui {ef); ei potfi `nt`lni]i [i `n democra]iile carnavale[ti. De-sigur, astfel de figuri se simt frustrate `n ela-nul lor, din cauza limitelor impuse de sistemuldemocratic, dar `nclina]ia lor e vizibil\ [i factot ce le st\ `n putin]\ pentru a [i-o urma.

V.J.: ~l evoca]i pe Fellini. Ce anume v\atrage la acest mare realizator?

N.M.: Fellini are o viziune burlesc\ [ifoarte seduc\toare asupra vie]ii; lacrimile debucurie [i de durere se amestec\ adesea pe ofigur\ grotesc\, care este `n acela[i timp [ichipul destinului uman…

Norman Manea – scriitorul totalitarismului (II)

5Interviu TIMPUL

ianuarie 2010www.timpul.ro

OVIDIU GACEA

Alexandru Dragomir observ\ c\ laAristotel putem vorbi, pentru prima dat\,despre form\ [i determina]ii ale [tiin]ei. El arfi primul care a r`nduit-o. Ce anume o facecu putin]\? ~n ce raport se plaseaz\ ea curealitatea? Prin ce se caracterizeaz\ [tiin]a?Acestea s`nt c`teva `ntreb\ri la care Aristotelr\spunde cel dint`i.

{tiin]a este posibil\ `n orizontul deschisde trei dispozi]ii interioare fundamentale: p\-r\sirea de sine, uimirea [i starea de `ntrebare.~n Metafizica, vedem c\ [tiin]ele nu „au de-aface nici cu folosul, nici cu desf\tarea“. Caatare, acestea nu reprezint\ o activitate prin-tre altele, din via]a de zi cu zi. {tiin]ele s`nto activitate aparte, care necesit\ ie[irea dinfluxul vie]ii cotidiene, o plasare `n afara lumiicare e `ntr-o continu\ trecere `n jurul meu.A[a cum va remarca Dragomir, Aristotelvorbe[te de nevoia de r\gaz a unei astfel deactivit\]i (ea apare acolo unde oamenii sebucur\ de r\gaz). R\gazul reprezint\ tradu-cerea cuv`ntului grecesc schole (din careprovine [i rom=nescul „[coal\“). El trimite lao dispozi]ie interioar\, `n sensul `n care vor-besc de a avea r\gaz `n momentul `n careopresc acea curgere a lumii `n jurul meu [im\ p\r\sesc (pe mine, ca om situat `ntr-olume [i pus mereu s\ m\ raportez la lucruri,la oameni etc.).

Putem observa la aceast\ prim\ condi]iede posibilitate a [tiin]ei o tr\s\tur\ ce e co-mun\ [i omului de [tiin]\ de ast\zi: observa-rea dezinteresat\ sau g`ndirea ce face ab-strac]ie de situarea `ntr-o lume.

Cea de-a doua dispozi]ie o reprezint\ ui-mirea. Aceasta ar sta cu prec\dere la origi-nea filosofiei ([tiin]a cea mai `nalt\, `n ierar-hia lui Aristotel). Uimirea nu e o simpl\ cu-riozitate, care nu m\ angajeaz\. Dimpotriv\,„e o dispozi]ie interioar\, care m\ scoate dinvia]a mea de zi cu zi, la fel ca acea p\r\sirede sine la care trimite cuv`ntul schole“.

C`nd s`nt uimit de ceva, via]a mea are unalt tempo. Lucrurile care contau [i dup\ carem\ orientam p`n\ `n acest moment, devin se-cundare, neimportante. Ceea ce m\ locuie[te[i se plaseaz\ `n centrul vie]ii mele e acel ce-va care m-a uimit. Dar, pentru ca acesta s\m\ uimeasc\, trebuie s\ se prezinte asemeneaunei entit\]i stranii, diferit\ de noi, oamenii.

~ntr-o lume pre-tehnic\, va comenta g`n-ditorul rom=n, precum cea a lui Aristotel, `ncare omul tr\ia `nconjurat de natur\, stranie-tatea era un fenomen ce putea fi resim]it maiu[or. Cu totul altfel stau lucrurile `n lumeanoastr\ dominat\ de tehnic\, `n care ne g\-sim `nconjura]i de produse ale ei (ma[ini,blocuri etc.). ~ntrebarea care se ridic\ e de ceanume natura st`rne[te uimirea `n mai marem\sur\ dec`t tehnica.

Dragomir eviden]iaz\ trei motive: „cre-din]a c\ lumea este f\cut\; credin]a c\, f\cut\fiind, nu noi, oamenii, am f\cut-o; [i credin-]a c\, de vreme ce nu noi am f\cut-o, nici nuo putem `n]elege“. Or, lumea tehnicii tocmaiaceste caracteristici le prezint\: este creat\de noi [i, ca atare, o `n]elegem [i nu ni se maiarat\ drept stranie sau str\in\.

Cea de-a treia dispozi]ie este tocmai fap-tul de a `ntreba. Noi nu cunoa[tem `n modhaotic, descoperind intempestiv, f\r\ s\ c\u-t\m nimic, f\r\ a avea vreo direc]ie a c\ut\-rii. Mereu cunoa[tem `n urma unei direc]ii, aunei investiga]ii. Iar aceasta `mi este dat\ de`ntreb\rile pe care mi le pun. ~ntrebarea m\plaseaz\ pe un drum, `mi deschide un ori-

zont al cunoa[terii. ~ntrebarea apare mereudintr-o stare de `ntrebare, `n]eleas\ ca o dis-pozi]ie interioar\, care m\ suspend\ din acti-vitatea de zi cu zi.

De ce se `nt`mpl\ acest lucru? Pentru c\,spune Dragomir, aceast\ stare de `ntrebare euna atipic\ pentru cotidianitatea mea. Prins`n fluxul vie]ii, `n preocup\rile mele zilnice,nu s`nt con[tient c\ [tiu unele lucruri [i altelenu. S`nt mereu preluat de o situa]ie sau alta[i nu recunosc c\ trebuie s\ `ntreb pentru a[ti. ~n momentul `n care admit c\ nu [tiuceva, via]a mea cap\t\ o alt\ alur\.

Pentru Aristotel vor fi patru `ntreb\ri fun-damentale, `n orizontul c\rora cunoa[tem(„c\ este“, „de ce este“ – `ntreb\ri care vi-zeaz\ st\ri de fapt; cea dint`i are `n vederedac\ starea de fapt exist\ cu adev\rat `n mo-dul `n care mi se `nf\]i[eaz\, iar cea de-adoua vizeaz\ cauza; „dac\ este“; „ce este“ –ele se refer\ la lucruri: dac\ lucrul exist\ cuadev\rat cum mi se `nf\]i[eaz\ [i care estedefini]ia sau esen]a lui). La Aristotel, remar-c\ Alexandru Dragomir, exist\ o corela]ie`ntre realitate [i cunoa[tere. Mai mult spus,cunoa[terea are o `ntemeiere metafizic\:„Modul de a fi al realit\]ii `ntemeiaz\ modulde a fi al cunoa[terii“. ~ntreb\rile `[i primescdirec]ia de la realitate (a lucrurilor, care aparsub forma unit\]ii, a raportului dintre dou\elemente: unul ideal (forma: morphe) [i altulsensibil (materia: hyle); a st\rilor de fapt: re-la]ie `ntre stare de fapt si cauz\ sau rela]ia`ntre mai multe cauze). „Realitatea este pen-tru Aristotel logos (raport, rela]ie), iar cu-noa[terea ei este «logic\»“.

Prin ce anume se caracterizeaz\ [tiin]a?Vor fi avute `n vedere doar [tiin]ele particu-lare aici, nu [i filosofia (care reprezint\ uncaz mai problematic). Primele se eviden]iaz\prin abstragere [i exactitate.

Abstragerea este o atitudine specific\ a[tiin]elor particulare, prin care desprind din

realitate doar un aspect [i apoi `l teoretizeaz\(num\rul ca exemplu propus de aritmetic\).Acest procedeu las\ deoparte celelalte as-pecte ale realit\]ii [i uit\ un lucru important:c\ aspectul abstras din realitate poate fi e-sen]ial, dar nu [i de sine st\t\tor (ar avea me-reu nevoie de apelul la `ntreg pentru a repre-zenta o cunoa[tere autentic\).

Aceast\ tr\s\tur\ o face cu putin]\ pe ceade-a doua: exactitatea. Ea se poate ob]inedoar cu privire la ceea ce este simplu, spuneAristotel. Ca atare, e vorba de un ]el al cu-noa[terii de a se orienta numai dup\ ceea cee simplu (numai astfel `[i poate c`[tiga exac-titatea). {tiin]a trebuie s\ `nainteze c\tre celemai generale [i mai simple principii: c`ndare `n vedere un fenomen, `i va c\uta mereucauza, se va `ndrepta mereu spre „ceea ceeste mai general“. Acestea s`nt cele mai im-portante pentru ea. Av`ntul [tiin]ei spre prin-cipiile prime [i simple este cauzat de faptulc\ realitatea se constituie `ntr-o ierarhie (to-tul are un temei ultim). Putem vorbi astfel,interpreteaz\ Dragomir, de un alt aspect alcorela]iei dintre cunoa[tere [i realitate(ierarhia sau „stratificarea“ celor dou\).Alexandru Dragomir semnaleaz\ c`tevaefecte ale apari]iei [tiin]ei `n via]a noastr\.{tiin]a ne `nstr\ineaz\ de lumea noastr\ de zicu zi. Ignor`nd mereu neesen]ialul [i, ca ur-mare, `ntregul, ea produce o ruptur\, nunumai `ntre via]a obi[nuit\ [i cea `n care apa-re [tiin]a, ci [i `n noi `n[ine: „Atunci [c`ndordonez totul `n func]ie de cognoscibilitateasa], lumea `ncepe s\ fie rostuit\ de c\treintelect, via]a `ncepe s\ fie despicat\ dup\ altcriteriu, iar eu `ncep s\ m\ `nstr\inez demine `nsumi“.

~ncetez, astfel, s\ mai fiu un om `ntreg:unul care m\n`nc\, doarme, iube[te, admir\etc. [i devin, aleg`nd doar cunoa[terea oferi-t\ de [tiin]\ ca unic\ posibilitate autentic\ dea fi, un intelectual...

Constituirea [tiin]ei la Aristotel

V.J.: A]i fost foarte critic fa]\ de comu-nism [i, `ntr-o anumit\ m\sur\, s`nte]i critic[i fa]\ de capitalism. Locui]i din 1989 la NewYork, templul capitalismului. Nu crede]i c\ eun paradox aici?

N.M.: De ce-ar trebui s\ fie un paradox?~nc\ nu am g\sit paradisul pe p\m`nt [i poatear fi plictisitor dac\ l-am descoperi. Fiin]eleumane s`nt prin defini]ie imperfecte, iar siste-mele lor sociale departe de perfec]iune. ~ntreun sistem totalitar [i unul democratic imper-fect exist\ diferen]e cruciale. A[ alege oric`ndimperfec]iunea democra]iei. Am tr\it deja`ntr-un „stat perfect“, din care am evadat preat`rziu [i cu multe dificult\]i. ~n ce prive[teNew York-ul, a[ spune c\ nu e numai templulcapitalismului, ci [i templul artelor, al [tiin]e-lor [i al studiului, al creativit\]ii [i al r\zvr\ti-rilor. Un nou Babilon al limbilor, al raselor [ial religiilor. Capitala Dada a exila]ilor.

V.J.: Denun]a]i aparen]a carnavalesc\ asociet\]ilor democratice. Ast\zi – scrie]i dum-neavoastr\ – doar scandalurile pot trezi inte-resul opiniei publice. Ne g`ndim, desigur, laafacerea Polanski…

N.M.: Societatea de consum capitalist\vorbe[te ea `ns\[i despre vulgaritatea sa, des-pre analfabetismul contemporan, care poart\`n s`nul s\u ignoran]a [i o viziune mercantil\global\, ce folose[te solu]ii ieftine [i rapidepentru orice. Majoritatea conduc\torilor poli-tici s`nt tot mai atin[i de mediocritate, dezba-terile politice au devenit un show televizat,guvernat de legile divertismentului [i de son-daje, precum cursele de cai. {i asta `ntr-o peri-oad\ de ad`ncire a pr\pastiei dintre boga]i [is\raci, c`nd mijloacele prin care s-ar puteadistruge complet planeta au devenit tot maisofisticate. Ne mai poate uimi oare predic]iapotrivit c\reia depresia va fi, `n urm\toriidou\zeci de ani, maladia cea mai r\sp`ndit\ `nlume? Da, afacerea Polanski exprim\ destulde bine „spiritul“ vremurilor noastre…

V.J.: ~mi imaginez c\ a fost interesantpentru dumneavoastr\ s\ `nt`lni]i la New Yorkprozatori de prim\ m\rime, precum SaulBellow [i Philip Roth. Ce portrete le-a]i puteaschi]a celor doi?

N.M.: Am`ndoi s`nt mari romancieri. Amfost apropiat de Saul [i s`nt prieten cu Philip.Saul era mai mult un „american european“,dintr-o familie evreiasc\, ruseasc\, poliglot\.~n pofida acestor modeste origini, avea o„postur\“ aristocrat\, era un om extraordinarde cultivat, sensibil, rafinat [i elegant. ~n pofi-da vulnerabilit\]ii [i a sensibilit\]ii sale, aveao anumit\ distan]\ fa]\ de ceea se petrecea `njurul lui [i un formidabil sim] al umorului.Philip este un american laic, cu un ochi ager[i o limb\ ascu]it\, o inteligen]\ vie [i un ne-clintit spirit de independen]\. ~ncarneaz\ unspirit liber [i posed\ un imens talent.

V.J.: Am senza]ia c\ ]\rile arabe v\ pro-voac\ team\. La nou\ ani de la fatidica dat\de 11 septembrie, crede]i c\ trebuie s\ ne fie`n continuare team\ de islamism?

N.M.: }\rile arabe nu reprezint\ pentrumine o problem\. Problema mea – [i a dum-neavoastr\, `n calitate de „infideli“ – este unnou totalitarism islamic, un soi de fascismmistic care `ncearc\ s\ schimbe lumea [i s\instaleze o dictatur\ mondial\ a lui Dumnezeu.A Dumnezeului lor, se-n]elege, `n opozi]ie cuto]i ceilal]i dumnezei sau cu Dumnezeul f\r\Dumnezeu al unui agnostic ca mine.

V.J.: S`nte]i fericit acum?

N.M.: La v`rsta mea [i cu trecutul meu, n-amalt\ variant\ dec`t s\ fiu, `ntr-adev\r, fericit.

(Interviu realizat de Vincent Jaury, publicat`n Transfuge, nr. 34, noiembrie 2009. Publicat

`n revista Timpul cu acordul editorului.)

Traducere din limba francez\ de

GABRIELA GAVRIL

RecitiriTIMPUL6

ianuarie 2010 www.timpul.ro

POLEMICI CORDIALE

ADRIAN NI}|

Excelentul roman Adio, Europa! con]ine(`n volumul doi, capitolul 6) o interesant\discu]ie `ntre eroul principal, DesideriusCandid, [i ilustrul filosof Leibniz. Acesta dinurm\, s\ ne reamintim, este autorul unei de-monstra]ii `n favoarea ideii c\ lumea `n caretr\im este cea mai bun\ dintre toate lumileposibile. Acest optimism filosofic a fost cri-ticat ulterior de mai mul]i filosofi, `n specialdup\ marele cutremur de la Lisabona, din1755, c`nd au murit `n jur de o sut\ de mii deoameni. Una din criticile cele mai celebre ise datoreaz\ lui Voltaire. Filosoful francez `lplimb\ pe Candid, personajul s\u principaldin romanul cu acela[i titlu, prin mai multeregiuni ale lumii [i ajunge la concluzia c\lumea noastr\, departe de a fi cea mai bun\,este cea mai rea dintre toate lumile posibile.

Personajul Leibniz, din romanul lui I.D.S`rbu, `i spune lui Desiderius Candid c\ la odep\rtare de trei sute de ani de la data elabo-r\rii sistemului armoniei prestabilite, a venitvremea s\-[i corecteze pu]in demonstra]ia,c\ci filosofia se men]ine `n continuare de-pendent\ (dup\ dependen]a de teologie dinEvul Mediu, de [tiin]\ din secolul luminilor,de statul prusac dup\ Hegel, a venit vremeadependen]ei de revolu]ia socialist\). Ideea c\lumea `n care tr\im este cea mai bun\ dintretoate lumile posibile se poate acum demon-stra prin intermediul a trei teze: 1. monada(,,ce devine individul social“) nu mai arepercep]ie (starea care `mbr\]i[eaz\ [i repre-zint\ o multiplicitate `n unitate, cu alte cu-vinte capacitatea de a primi reprezent\ri) [iapeti]ie (capacitatea de a trece de la o per-cep]ie la alta), ci are apercep]ie (con[tiin]\,`n sens larg) [i devo]iune; 2. armonia presta-bilit\ este acum ,,armonie planificat\“; 3.monada monadelor este ,,Supremul Secretar[i Sublimul Pre[edinte al Republicilor `n ge-neral [i al Republicii noastre `n special“.

Mai mult sau mai pu]in paradoxal, recon-struc]ia propus\ de I.D. S`rbu demonstra]ieileibniziene este una deosebit de ingenioas\[i de puternic\. Chiar [i f\r\ percep]ie [i ape-ti]ie, monada `n sensul lui I.D. S`rbu esteprins\ `ntr-o ierarhie bine stabilit\, nivelurilefind date de organizarea social\ [i politic\ asociet\]ii. Pre[edintele republicii joac\ aicirolul lui Dumnezeu, c\ci el alege lumea e-xistent\ din mai multe lumi posibile, el alegecum s\ fie lumea noastr\, plin\ de lapte [imiere sau plin\ de `nchisori [i lag\re demunc\.

Pe de alt\ parte, reconstruc]ia lui I.D.S`rbu este interesant\ nu doar din punct devedere strict filosofic, ci [i, sau mai ales, po-litic [i literar. Sub aspect politic, este evidentc\ romanul Adio, Europa! descrie via]a, or-ganizarea, institu]iile [i, `n general, mecanis-mele puterii unei a[a-zise lumi orientale. Nise prezint\ un fel de pa[al`c turcesc, plin despahii, ipista]i sau efendi, condu[i de pa[ale,

bei, serdari [i capugii. ~n fruntea ierarhieipolitice [i administrative se afl\ ni[tebeglerbei [i un c`rcserdar. Dar [i ei, la r`ndullor, se afl\ sub papucul, tot turcesc, al unuibimba[\, trimis la Isarl`k de `nsu[i m\ritulSultan. Titlul romanului trimite la faptul c\aceast\ satrapie oriental\ va pune `ncet-`ncetst\p`nire pe `ntreaga Europ\, iar `n cele dinurm\, pe `ntreaga lume. Adio, Europa! apareastfel ca un strig\t de desn\dejde adresat ce-lor care mai pot auzi, fie din Rom=nia, fiedin Europa, s\ se trezeasc\ [i s\ fac\ cevapentru a se `mpiedica r\sp`ndirea flageluluioriental, respectiv comunist.

Am ajuns, iat\, la partea literar\ a pove[tiinoastre. Ca gen literar, romanul Adio,Europa! este o excelent\ parabol\ `n careeste u[or de v\zut cine se ascunde sub titula-tura oriental\. Romanul descrie de fapt me-canismele de putere ale unui stat comunist,ar\t`nd teroarea, violen]a [i crima ce stau labaza acestei `ntocmiri politice. Vedem u[orc\ Adio, Europa! nu este, ca gen literar, outopie, cum sus]in unii comentatori (a sevedea textele semnate de Bodan Cre]u [iLuigi Bambulea din excelentul dosar dedicatlui I.D. S`rbu din nr 71 al revistei clujeneVerso). I.D. S`rbu nu descrie o societate a-flat\ `ntr-un ,,a-topos“, `ntr-un ,,ne-loc“ isto-ric sau geografic, cum era cazul insulei Uto-pia, din lucrarea omonim\ a lui ThomasMorus. Utopia este o insul\ `n care s`nt orga-nizate aproape identic 54 de ora[e, fiecareformat din dou\ sute de neamuri, fiecareneam fiind alc\tuit din 30 de familii. Acesteiorganiz\ri administrative (familie, neam,ora[, stat) `i corespunde organizarea politic\(tata [i mama, filarhul, principele, consiliul),astfel `nc`t s\ se ajung\ la o democra]ie...despotic\. Nici aici [i nici `n Cetatea Soare-lui, utopia lui Tommaso Campanella, nuexist\ proprietate privat\ (considerat\ sursamultor rele), tocmai `n speran]a men]ineriiegalit\]ii dintre oameni. Dar dac\ Utopiaeste o democra]ie, Cetatea Soarelui este omonarhie democratic\, c\ci Campanellaacord\ Principelui toate puterile, fiind, `nplus, [i [eful Bisericii. Rolul adun\rii popo-rului era `n aceast\ `ntocmire utopic\ exclu-siv consultativ, de a semnala neajunsurile,de a propune solu]ii [i de a `nainta propuneripentru func]iile politice. Mitul egalit\]ii semen]ine [i `n Noua Atlantid\, de FrancisBacon, dar aici tot jocul politic se duce `njurul Casei lui Solomon, o institu]ie asem\-n\toare at`t Securit\]ii, c`t [i Academiei sauunui ordin religios. Dac\ ne g`ndim la scopulacestei institu]ii (cunoa[terea cauzelor [i ami[c\rilor nev\zute ale lucrurilor [i l\rgireagrani]elor st\p`nirii omene[ti pentru a se rea-liza toate lucrurile posibile), am fi tenta]i s\credem c\ aceast\ institu]ie se mul]ume[te s\ajute regele `n conducerea treburilor curente,dar dac\ vedem imensa putere a acestei in-stitu]ii, cu greu am putea sus]ine c\ nu estesimilar\ Securit\]ii lui Ceau[escu.

Departe de a fi asemenea acestor scrieriutopice, Adio, Europa! descrie societatea co-munist\ `n toat\ hido[enia ei. Cele c`tevascene ce ar putea fi considerate utopice (cumeste `nt`lnirea lui Candid cu Leibniz) trebuiev\zute ca procedee ce vin s\ ilustreze temageneral\ a romanului.

Desigur, cineva poate sus]ine c\ `ntreAdio, Europa! [i scrierile utopice enumeratemai sus exist\ o foarte important\ leg\tur\:

de[i romanul lui I.D. S`rbu nu descrie ac]iu-nea unor personaje aflate `ntr-un a-topos, to-tu[i vrea s\ critice starea de lucruri dinRom=nia comunist\. Chiar simplul denun],adic\ simpla publicare a unui asemenea ro-man ar fi echivalat cu critica regimului. Maimult, ar fi fost un adev\rat strig\t, un urlet cuprivire la soarta tragic\ a milioane de oa-meni prin[i `n acest imens lag\r comunist.

Se poate r\spunde c\, de[i exist\ aceast\preocupare critic\ la I.D. S`rbu, Morus,Campanella [i Bacon, inten]ia principal\ alor a fost diferit\. Dac\ la cei trei din urm\,inten]ia a fost `ndreptarea organiz\rii sociale[i politice din ]\rile lor, la I.D. S`rbu o astfelde inten]ie nu este manifest\. Nici din ro-man, nici din scrierile sale publicate postumnu rezult\ c\ ar fi dorit ca sistemul comunists\ se reformeze. Eventual, s\ fie distrus,adic\ t\iat din r\d\cin\, lucru ce s-a petrecutdup\ numai trei luni de la trecerea `n nefiin]\a marelui exilat din Isarl`k (pardon, Craiova).

Se observ\ c\ rela]ia I.D. S`rbu, Leibniz,Voltaire este deosebit de complex\. I.D.S`rbu nu este plasat `ntre Leibniz [i Voltaire,ci al\turi de Voltaire [i `mpotriva lui Leibniz.Candid, `ntocmai ca personajul central dinromanul omonim de Voltaire, este plimbatde I.D. S`rbu prin mai multe regiuni aleRom=niei [i peste tot aude critici adresatelumii comuniste, simte violen]a [i teroarea `ncare erau ]inu]i locuitorii. Aceasta este, defapt, cea mai rea lume dintre toate c`te exis-t\. Pe de alt\ parte, lumea comunist\ a fostini]ial crea]ia lui Marx, a fost utopia luiMarx (o discu]ie despre ideile filosoficecon]inute `n discursul lui Candid despreMarx ar fi deosebit de interesant\). ~n operacelebrului economist, societatea socialist\era una a egalit\]ii, a drept\]ii, a dispari]ieiclaselor [i a luptei de clas\, a echit\]ii etc. Cuadev\rat, o utopie. Dac\ avem `n vedereprima parte a discursului lui Candid despreMarx, `l vedem al\turi de optimistul Leibniz,[i `mpotriva lui Voltaire.

~ncheiem cu nota cea mai interesant\ aspecificului literaturii lui I.D. S`rbu, [i anu-me r`sul, ironia, pamfletul, c\ci cei ce potr`de s`nt ferici]i. ,,Dac\ iadul e pardosit cuutopii, raiul nostru valah e alc\tuit dinlibertatea de a putea r`de, b`rfi, critica,amestec`nd lacrima cu veselia, disperarea cun\dejdea [i frica de curaj cu curajul fricii“.

I.D. S`rbu, Leibniz [i Voltaire

Nicolae TURTUREANU, Dubl\ cet\-]enie. Treisprezece scrisori, EdituraDana Art, Ia[i, 2009, 144 pagini, pre]neprecizat

Rareori mi s-a `nt`mplat s\ citesc ocarte, e adev\rat, nu de foarte mari di-mensiuni, practic „dintr-o bucat\“, f\r\s\-mi `ntrerup lectura, at`t de prins fiindde „ac]iune“. Am pus `ntre ghilimele ulti-mul cuv`nt, pentru c\ nu de ac]iune estevorba ci, mai degrab\, de istorie, de po-vestea unor trecute ac]iuni, surprinse labiata scar\ individual\, dar [i la cea pro-priu-zis istoric\. {i dac\ mi s-ar fi `nt`m-plat asta doar la prima lectur\! Dar amp\]it exact acela[i lucru [i c`nd am re-citit-o, `n vacan]a mea cracovian\. Ocarte, pe deasupra, dificil de clasat. E unroman? Dac\ da, e unul epistolar, `n caredoar personajul narator scrie scrisori,deci nu exist\ un schimb de epistole cares\ construiasc\ „ac]iunea“. {i, mai este [i

unul de reconstituire istoric\ – cu mald\-re de umor! –, care o ia de la geto-daci [iconflictul acestora cu romanii [i vine p`n\la rebeliunea din decembrie, ba chiar areecouri p`n\ `n zilele noastre. {i, de bun\seam\, pentru ultimele decenii, este [i unroman cu cheie, a[a c\ lectorii de aici sepot amuza detectivistic c\ut`nd `n persoa-nele cunoscute sursele personajelor. ~iasigur c\ trebuie s\ o fac\ foarte atent, cumult\ pruden]\ – cel mai adesea, perso-najele s`nt construite, fiecare, plec`nd dela c`teva persoane „reale“, a[a c\ e dificils\ le cau]i urma. {i asta `ncep`nd chiar cupersonajul principal – un pic cercet\tor[tiin]ific `n istorie, ceva mai mult oportu-nist f\r\ exces de scrupule, pe deasupra [iturn\tor ori, mai degrab\, agent acoperit–, cel care-i scrie epistole unui „drag\prietene de departe“. De ce a ie[it o carteat`t de ata[ant\ la lectur\? Pentru c\ escris\ cu mult umor, cu ironie, ba chiar [iautoironie, deci pentru c\, trat`nd p`n\ laurm\ teme grave, e complet lipsit\ de `n-cr`ncenare [i f\r\ urme de patetism. Epi-sodul revolu]iei de la Ia[i [i, `n acela[itimp, „de la televizor“ face to]i banii, darnu e singurul!

Nicolae Turtureanu a `nceput carteaaceasta `n noiembrie 1991 [i a l\sat-oapoi, nu [tiu de ce, de izbeli[te. A avut`ns\ fericita inspira]ie s\ o reia dup\ [ap-tesprezece ani, `n noiembrie 2008. Bine af\cut! A[a-i trebuie! A[a ne trebuie!(Liviu Antonesei)

BU

RS

A C

|R

}IL

OR

7Recitiri TIMPUL

ianuarie 2010www.timpul.ro

GABRIELA HAJA

C`inele Jar este un `n]elept. Str\mo[ii s\ise g\sesc, deopotriv\, `n `ndep\rtatul orient [i`n antichitatea greco-latin\. Se `nrude[te cujig\niile lui Cantemir [i are p\reri desprevia]\ asemeni motanului Murr. Adulmec\ finumorul mucalit al lui Esop [i scor]o[eniabonom\ a lui La Fontaine. E un locuitor alP\m`ntului, altminteri spus.

Prin anii ’80, c`nd s-a decis s\ `ng\duiest\p`nului s\u s\-i publice aforismele, a l\satpe seama acestuia domesticirea cenzurii, iarel [i-a permis s\ r\m`n\ liber, f\c`nd afir-ma]ii pentru care, ca om, ar fi fost pedepsit.Ar fi fost pedepsit nu pentru cuvintele tip\-rite, ci pentru libertatea de-a le g`ndi...

Pe Profesorul Al. Andriescu l-am cunos-cut cu adev\rat `n iarna prea generoas\ aanului 1987, c`nd studen]ii politehni[ti [i ceiuniversitari au `ndr\znit s\ `[i manifeste re-volta. Trecusem `n anul al doilea [i, la `ntoar-cerea din vacan]\, am g\sit un c\min lipsitde lumin\, c\ldur\ [i ap\: ziduri `nghe]ate,ghetouri dintr-un film tarkovskian absurd.Tr\iam atunci, cu to]ii, `ntr-o lume paralel\,atroce, aberant\, inuman\, cu sentimentulacut c\ adev\rul, binele, frumosul nu s`ntdec`t ni[te fic]iuni. R\zmeri]a s-a produs cuviteza [i intensitatea unui foc de artificii. Lafel de pu]in a [i durat. Dar fr\m`nt\rile ulte-rioare au fost grave, decanii facult\]ilor aufost chema]i s\ dea seam\ de nest\p`nireastuden]ilor, se f\ceau liste de suspec]i [i adu-n\ri generale de demascare... Studen]ii filo-logi s-au sim]it ocroti]i.

~n toamna lui ’89, domnul profesor neprezenta, cu o serenitate academic\, la isto-ria limbii rom=ne literare, mai cu seam\ au-torii contemporani [i, dintre ace[tia, mai cusimpatie pe cei afla]i sub interdic]ie. Selec-ta]i, fire[te, dup\ criteriile [tiin]ei limbii [idup\ acelea ale esteticului. Ne d\dea, atunci,o lec]ie despre libertate.

Acum, c`nd ne amintim, l`ng\ un pahardin cel mai bun vin, de vremi trecute, observaceea[i limpezime a privirii, acela[i echili-bru. Din c`nd `n c`nd, o repede m`nie `i tul-bur\ calmul. {i `nv\] de la domnia sa, `ncontinuare, c\ libertatea g`ndirii, a atitudinii,a gestului nu depinde de conjuncturi poli-tice. Trec\toare.

Iar c`nd, `n preajma Cr\ciunului, am aflatde apari]ia c\r]ii lui Jar, bucuria mea nu afost pu]in\. O primesc, `n continuare, ca peun dar.

Ap\rut la Editura T, cu efortul Funda]ieiCulturale „Timpul“, volumul Din medita]iilec`inelui Jar cuprinde, a[a cum s`ntem anun-]a]i `n Nota introductiv\, multe dintre aforis-mele publicate `n „Almanahul Convorbiriliterare“ din anii 1983-1988, [i reproduce,cu ad\ugirea fotografiilor, volumul pe careautorul `l predase, `n acea perioad\, Editurii„Cartea Rom=neasc\“. S-a tip\rit abia acum,„din motive lesne de `n]eles“.

~n paginile c\r]ii descoperim imagini ale„filosofului“ Jar – gr\itoare, cum se [i cuvi-ne s\ aib\ un asemenea personaj literar! –al\turi de familia lui. S`nt imagini ie[ite dintimp, `n care lumina florilor, z\pada [i ma-rea, c\r]ile `nce]o[ate alc\tuiesc o lume pa[-nic\, ocrotitoare.

Ie[ite din istorie s`nt [i aforismele medi-tativului prieten al omului. Adev\ruri pecare le gust\m, pe r`nd, f\r\ s\ putem alc\tuio ierarhie anume. Dac\ Lucian Blaga aredreptate spun`nd c\ aforismul este „O floare`n stare de gra]ie. Aleas\ s\ conceap\ Logo-sul [i s\-l nasc\“, atunci op]iunea domnului

profesor pentru publicarea acestui volumr\m`ne cea optim\.

E dificil\ citarea. Fiecare dintre g`ndurilepersonajului nostru `[i are s`mburele cumiez. Am `ncercat, totu[i, o selec]ie dup\ cri-teriul tematic. {i am ales dintre temele pre-ferate de autorul `nsu[i:

Cruzime: „Cruzimea instinctiv\ l-a lipsitpe c`ine de istorie, ceea ce nu s-a `nt`mplatcu omul, crud cu premeditare“.

Demnitate: „C`inele se trage din lup [iomul din maimu]\. De aceea c`inele nu poatefi niciodat\ bufon“.

Dictatur\: „Orice dictatur\ a v\zut `nindiferen]\ cel mai de pre] capital al ei“. „{ic`nd se adreseaz\ mul]imii, dictatorul vor-be[te tot de unul singur“.

Dragoste: „Dragostea nu poate `ntunecadec`t mintea celui cu judecat\ normal\“.

Egalitarism: „Trebuie s\ fii total lipsit deimagina]ie ca s\-]i `nchipui c\ to]i c`inii sesimt `n acela[i chip ferici]i“.

Fericire: „C`t de nefericit `mi apare omulcare `[i pune mereu fericirea pe c`ntar“.

Fidelitate: „C`inele nu are coduri de mo-ral\ pentru a [ti ce-i fidelitatea“.

Inteligen]\: „Nu te crede inteligent at`tavreme c`t nu-]i cuno[ti limitele“.

Iubire: „Omul confund\ adeseori iubireacu supunerea, ceea ce nu li se `nt`mpl\c`inilor“.

Libertate: „C`inele `n lan] crede altcevadespre libertate dec`t c`inele care se mi[c\liber“. „Mai bine c`teva clipe de fluture r\t\-citor, expus v`ntului [i p\s\rilor, dec`t o via]\`ntreag\ r\gace `n plato[\ de r\zboi“.

Limbaj [i comunicare: „Dictatura s\r\ce[-te limbajul, r\pindu-i func]ia social\, istoric\[i logic\, p`n\ ce-l transform\ dintr-un act desolidaritate uman\ `ntr-unul de dezagregare.L\tratul c`inelui este preferabil acestui lim-baj pervertit“. „Omul s-a creat pe sine pringrai, uit`nd c\ toat\ pas\rea pe limba ei piere“.

Minciun\: „Cum am putea, `n limbajulnostru rudimentar, s\ min]im cu abilitateaomului?“.

Moral\: „Morala se na[te din credin]\ [imoare `ntr-un articol de cod“.

Pace: „C`nd trec pe str\zi cu nume deflori am un sentiment de confort [i siguran]\,care `mi dispare de `ndat\ ce p\[esc pe str\zicu nume de generali al c\ror singur meriteste acela de a fi `nfr`nt al]i generali“.

Proprietate: „Din proprietarul tuturorobiectelor, la moarte, omul devine obiect“.

Prostie: „Mai prost dec`t prostul este celcare-i d\ dreptate prostului“. „Cauzele celemai frecvente pentru care cineva `[i poatepierde capul s`nt: dragostea, be]ia [i emo]iileputernice. Cum cel care nu are cap nu are cepierde, `nseamn\ c\ pro[tii nu iubesc calumea, nu beau c`t trebuie [i n-au emo]iiputernice“.

Vanitate: „La masa celui care iube[telauda ai s\-l g\se[ti `ntotdeauna pe cel careeste gata s\-l laude, pentru c\ lingu[itorul [il\ud\rosul obi[nuiesc s\ m\n`nce acelea[iminciuni dintr-un singur talger“. „Omul seumfl\ `n penele altuia“.

Virtute: „Fiind `ndr\git\ de ea `ns\[i(virtus est amans sui), virtutea `i frecventea-z\ rar pe cei ce se laud\ mereu cu ea“.

Volumul se `ncheie cu Decalogul c`ineluidomesticit, o parabol\ despre dictatur\ [ilibertate, teme dominante ale `ntreguluivolum.

Biruitor iese din lectura acestor medita]iiumanismul. Ceea ce poate omul s\ fie [i s\fac\ spre a-[i merita statutul. De aceea, `n-chei cit`nd urm\torul poem, de la pagina 43:„C`nd v`ntul [uier\ `n ácele de brad, audl\tratul c`inilor de odinioar\ [i suspineleasce]ilor caligrafi“.

Medita]iile c`inelui Jar

Ultimul eveniment din 2009 al pro-gramului ICR-Var[ovia Libertatea la 20 deani, dedicat anivers\rii Revolu]iei din 1989,a avut loc pe 15 decembrie, de la ora 18, laCasa ~nt`lnirilor cu Istoria, cel mai cunoscutloc al dezbaterilor pe teme de istorie recent\din capitala polon\. ICR-Var[ovia, `mpreun\cu institu]ia gazd\, au organizat dezbatereacu titlul Pl\gile comunismului. Dup\ 20 deani, privind posteritatea complicat\ a regi-murilor comuniste central-europene, la careau luat parte intelectuali rom=ni [i polonezi.Tema dezbaterii a fost legat\ nu at`t de dis-pari]ia sistemului comunist – fixat\ conven-]ional `n 1989 –, c`t de avatarurile prin careacesta [i-a prelungit agonia, de reziduurilepolitice [i morale care i-au asigurat supravie-]uirea `n noile democra]ii, de m\[tile pe care,oficial stigmatizat, a trebuit s\ le poarte. La

evenimentul desf\[urat `n fa]a unei s\li ar-hipline, au participat din Rom=nia scriitoriiLivius Cioc`rlie [i Liviu Antonesei, iar dinpartea polon\, Bronislaw Wildstein [i WitoldBeres. ~n dialogul lor animat, cei patru vor-bitori au pus `n lumin\ evolu]iile comune [ipe cele specifice din cele dou\ decenii de lapr\bu[irea oficial\ a regimurilor comunisteeuropene. ~naintea [i dup\ dezbatere, publi-cul a vizitat cu vizibil interes expozi]ia Foto-grafii interzise [i imagini personale. Via]ade zi cu zi `n vremea lui Nicolae Ceau[escu,a arhitectului-fotograf Andrei Pandele, a c\-rui vernisaj avusese loc pe 10 decembrie.Excelen]a Sa Dl. Gheorghe Predescu, amba-sadorul ]\rii noastre la Var[ovia, a onoratprin prezen]a sa evenimentul.

(Timpul)

Mas\ rotund\ la Var[ovia – „Pl\gile comunismului. 20 de ani dup\“

Cronici din tranzi]ieTIMPUL8

www.timpul.roianuarie 2010

ELENA SPRIDON

La cinci ani dup\ editarea sa la Milano, a-pare la Polirom (2008), `n traducere rom=neas-c\, cartea lui Umberto Eco – Dire quasi la stes-sa cosa. Esperienze di traduzione, sub semn\tu-ra de traduc\tor a lui Laszlo Alexandru, cutitlul, de altfel fidel t\lm\cit, A spune cam ace-la[i lucru. Experien]e de traducere. Aparent co-locvial, cu riscul de a p\rea ne[tiin]ific, dar `nacord cu tonul „de conversa]ie“ al c\r]ii, titlulreprezint\ cea mai sintetic\ rezumare a con]inu-tului. Lu`nd `n discu]ie c`teva aspecte specificedomeniului, reconsider`nd c`]iva termeni cheie,autorul reu[e[te, prin ponderea exemplelor ceocup\ o parte considerabil\ a celor aproape 400de pagini, s\-[i l\mureasc\ pozi]ia `n amplelediscu]ii ce au dat na[tere a[a numitei teorii a tra-ducerii. Nepropun`ndu-[i s\ devin\ un nume dereferin]\ `n materie de traductologie, nedezvol-t`nd teoriile sale `ntr-un sistem, Eco realizeaz\prin volumul ̀ n cauz\ un amplu periplu ̀ n teori-ile genului, punctul forte al volumului reg\sin-du-se `n dominanta sa pragmatic\.

Specificul c\r]ii, ca [i unghiul din care estetratat\ problema central\, s`nt precizate de autor`n introducere. Rezultat al unor serii de confe-rin]e pe tema traducerii, volumul nu are, cu toa-te acestea, aspectul unui mozaic, cele 14 capi-tole d`nd o imagine coerent\ [i complex\ a ceeace `nseamn\ experien]a de traducere, prin inter-mediul „experien]elor“ personale ale autorului.Eco `[i `ntemeiaz\ demersul pe propria sa acti-vitate – de profesor, de t\lm\citor sau de autorcare a colaborat cu proprii traduc\tori `n situa]ii`n care dificultatea textului impunea acest lucru,c\ci specificul limbii surs\, op]iunile autorului,„inten]iile textului“, specificul culturii surs\ saual celei ]int\ l-au pus `n impas hermeneutic petraduc\tor. Semioticianul precizeaz\ c\ a inten-]ionat s\ dea publicului un altfel de „tratat detraductologie“: unul `n care solu]iile practice,problemele concrete ale actelor de traducere s\prevaleze asupra aspectelor teoretice. Principiulde tratare a diverselor aspecte este a[adar unuldeductiv, solu]iile teoretice av`nd statutul deprobleme verificate, trecute prin „focul expe-rien]ei“, adeseori personale, autorul de pe co-pert\ f\c`ndu-[i sim]it\ prezen]a la fiecare pagi-n\. Pentru a ilustra aceast\ afirma]ie, ca [i pecele anterioare, s`nt elocvente c`teva mostre dediscurs: „M\ ̀ ntreb dac\, pentru a elabora o teo-rie a traducerii, nu ar fi `n egal\ m\sur\ nevoienu de examinarea numeroaselor exemple detraducere, ci s\ [i fi tr\it m\car una dintre aces-te trei experien]e: s\ fi verificat traducerile alto-ra, s\ fi tradus tu ̀ nsu]i ori s\ fi fost tradus – sau,`nc\ [i mai bine, s\ fi tradus colabor`nd cu pro-priul t\u traduc\tor. [...] Consider de aceea c\,pentru a face observa]ii teoretice despre tradu-cere, nu e inutil s\ fi avut experien]a activ\ saupasiv\ a traducerii“ (p. 13). Cartea este segmen-tat\ pe subcapitole de dimensiuni reduse, `ncare autorul face incursiuni surprinz\toare,pornind de la probleme conexe pentru a-[i ilus-tra una dintre tezele sale centrale: cea a definiriitraducerii ca art\ a negocierii, `n vederea ob]i-nerii unui text cu efect similar cu cel al opereidin limba surs\.

Substan]a propriu-zis\ a acestei scrieri const\`n mare parte din rediscutarea unor no]iuni largvehiculate, autorul neferindu-se a-[i lua `n spri-jinul afirma]iilor sale `ntregul bagaj conceptualal propriilor opere [tiin]ifice anterioare. Ecoinvoc\ nume precum Quine, resping`nd ideeasa legat\ de indeterminarea traducerii, se arat\sceptic fa]\ de ipoteze ca aceea a lui Ortega yGasset, congener\ cu cea humboldtian\ Sapir-Whorf (privind amprenta pe care o limb\ natu-ral\ o las\ asupra vorbitorului ei), pune `n pagi-n\ teorii cunoscute, organiz`ndu-le `ntr-o gril\personal\, ca `n capitolul al doilea, unde discut\concep]ia lui Hjemslev referitoare la palierele

unui sistem lingvistic [i la felul `n care oricelimb\ asociaz\ diferite forme de con]inut ladiferite forme de expresie. Toate ipotezele de-vin adev\rate studii de caz, prin ample discu]iilegate de posibilit\]ile de aplicare [i rezolvare aambiguit\]ilor inerente `n confruntarea cu tex-tul, prin referire, cel mai adesea, la contexte, lalumea despre care „chiar acel text vorbe[te“. Un`ntreg capitol este dedicat interpret\rii, semioti-cianul consider`nd, pe linia lui Gadamer, c\ tra-ducerea este `nainte de toate o interpretare, si-tu`ndu-se `ns\ critic fa]\ de reciproca acesteiafirma]ii, care apare formal la Pierce [i laJakobson [i care a fost preluat\ ad literam mait`rziu, [i dezambiguiz`nd terminologia care a ̀ n-curajat aceast\ direc]ie. ~n ultimele capitole iesela iveal\ cu adev\rat semioticianul, Eco ocup`n-du-se de aspectele teoretice ale a[a-ziselor tra-duceri intersemiotice, ale situa]iilor de schim-bare a materiei lingvistice: transpunerea unorromane `n benzi desenate, `n film, a unei po-ve[ti `n balet, totul ilustrat prin situa]ii concretedin istoria mai recent\ a culturii.

Dup\ cum aminteam, traducerea nu vizeaz\doar con]inutul linear al textului, ea fiind prece-dat\ de un act hermeneutic, de scrutare a nive-lelor textului, de izolare a celor cu adev\rat im-portante, pentru a aduce culturii ]int\ o oper\care s\ spun\ nu „acela[i lucru“ (ceea ce e im-posibil), nici mai mult dec`t „lucrul“ (ispita `m-bun\t\]irii textului surs\ fiind unul dintre frec-ventele p\cate ale traduc\torilor), ci s\ spun\„cam acela[i lucru“, adic\ s\ redea efectul pecare miza originalul, s\ respecte inten]io auc-toris. E adev\rat c\ Eco se refer\ mai ales la tex-tele a c\ror dimensiune estetic\ e fundamental\[i care, tocmai de aceea, fac obiectul unor spi-noase discu]ii ale teoreticienilor [i pun `n impastraduc\torii.

~n vederea clarific\rii sintagmei-titlu, `n caremai to]i termenii suscit\ discu]ii, [i nu doaraproximativul „cam“, se ̀ ncheag\ tot con]inutulideatic, ilustrat pe un material vast de traducere:Sylvie de Nerval, `n traducerea lui Eco, opereleliterare ale semioticianului italian t\lm\cite `ndiverse limbi, opere clasice universale ca Divi-na comedie, Hamlet, R\zboi [i pace etc., situa]iide traducere din Borges, din Proust, Valery,Montale, din Biblie (mai cu seam\), toate ana-lizate `n special prin compararea variantelor dinlimbi diferite, dar [i din interiorul aceleia[ilimbi, `n vederea nuan]\rii unor concepte ca fi-delitate, sinonimie [i echivalen]\ de semnifi-ca]ie, pierdere/ compensa]ie, modernizare/ ar-haizare, tertium comparationis, interpretare(intralingvistic\, dar [i intrasemiotic\), recreare,adaptare, reversibilitate etc. Una dintre inova-]iile terminologice este no]iunea de „efect“,legat\ de impresia pe care trebuie s\ o produc\textul asupra cititorului, termen pe care Eco `lpropune ca variant\ la conceptele din domeniullingvisticii, vehiculate adesea `n studiile de spe-cialitate: similaritate de semnifica]ie, echivalen-]\ func]ional\ etc.

Ideea central\ a studiilor de traductologieadunate de Eco `n acest volum este c\ orice actde traducere st\ sub semnul negocierii. Estevorba de negocierea semnificatului pe care tex-tul tradus ̀ l va propune, de luarea ̀ n calcul a de-taliilor cu adev\rat pertinente `ntr-o oper\, derenun]area la fidelitatea fa]\ de litera unei fraze`n favoarea p\str\rii sensului macrotextual. C`-teva exemple `n acest sens ne indic\ un modelde prelucrare a materiei textuale, de modificarea datelor enun]ului, chiar a referin]ei (act situat`n zona celor interzise, `n ceea ce prive[te textul`n proz\), pentru a ob]ine un text c`t mai aproa-pe de original. Altfel, `n Pendulul lui Foucalt,exist\ o scen\ `n care personajele s`nt puse s\vorbeasc\ astfel `nc`t replicile lor s\ reprezintealuzii textuale la operele unor autori italieni.Dac\ personajul Diotallevi face referire la unpeisaj oarecare, apel`nd la un intertext dinLeopardi, traduc\torii textului, prelu`nd suges-

tiile lui Eco, au realizat acela[i efect p\str`nddoar ideea, singura important\, de aluzie litera-r\, de interpretare a lumii prin ochiul celui careeste st\p`nit de livresc, f\c`nd fiecare trimiteri lapropria literatur\, chiar dac\ aspectul peisagis-tic, referin]a, se schimba de fiecare dat\: ungard viu, crestele unor mun]i, etc. O situa]ie deimpas asem\n\toare apare `n traducerea `n ger-man\ a unui pasaj din Insula din ziua de ieri, `ncare personajul Caspar, preot german, calchiaz\caricatural expresii din limba sa de origine.Neput`nd proceda asemenea traduc\torilor careau „germanizat“ fiecare `n propriul idiom, tra-duc\torul german decide c\ mai important\ esteapartenen]a personajului la o anumit\ epoc\,astfel c\, `n varianta sa, personajul vorbe[te ogerman\ baroc\ din secolul al XVII-lea. Desemenea, lu`nd ca exemplu traducerea `n itali-an\ a englezescului rat, din replica hamletian\„How now! A rat?“, Eco observ\ c\, av`nd `nvedere absen]a conota]iilor negative ale ter-menului orginar, este indiferent\ traducereaprin un topo ([oarece) sau un ratto ([obolan).Nu acela[i lucru se poate spune `n cazul uneitraduceri din Camus, `n care traducerea/ t\l-m\cirea prin un ratto ([obolan) este obligatorie,apari]ia roz\torului fiind un semn al bolii, alciumei. Ceva se pierde inevitabil, `n scopul sal-v\rii nivelelor textuale cu adev\rat importante,dup\ cum afirm\ pe un ton resemnat autorul:„~n anumite situa]ii s`ntem confrunta]i cu obi[-nuita dilem\: vr`nd s\ salv\m ceva, pierdemaltceva“ (p. 77).

Traducerea este a[adar o activitate ce soli-cit\ traduc\torului mult mai mult dec`t compe-ten]\ lingvistic\: o matur\ interpretare a operei(Eco `i urmeaz\ aici pe Schleiermacher [iGadamer), o asimilare cultural\ a lumii textuluide origine, ca [i obligativitatea, `n cazul textelorcu miz\ estetic\, de a `ntreprinde „pariul inter-pretativ“ `n vederea red\rii sensului de profun-zime al textului-surs\. Dac\ n-ar fi a[a, traduc\-torii ar putea fi cu u[urin]\ suplini]i de traduc\-torul automat Altavista care, cu toat\ perfec]iu-nea sa matematic\, nu se poate folosi de dic]io-nar spre a evita situa]iile de omonimie sau sino-nimie aproximativ\ [i de la erorile c\ruia auto-rul porne[te `n demonstra]ia sa legat\ de com-plexitatea actului traducerii biblice [i din texteliterare. ~n ultim\ instan]\, traducerea activeaz\o facultate hermeneutic\ specific\ numai omu-lui, care poate produce, `n confruntarea sa cutexte `n alte limbi, t\lm\ciri fidele ori bellesinfidèles. Dincolo de amplele discu]ii legate deposibilitatea/ imposibilitatea traducerii, gra]ieacestei facult\]i, omul a negociat de secole„con]inutul nuclear“ al textelor `n vederea rea-liz\rii unui schimb cultural echivalent cu istoriaspiritual\ a omenirii.

Traducerea, sub semnul negocierii

Rabindranath TAGORE, Sadhana.Des\v`r[irea vie]ii, Traducere de DanaSugu, Introducere de Mihaela Gligor,Casa C\r]ii de {tiin]\, Cluj-Napoca,2009, 124 pagini, pre] neprecizat

Cartea de fa]\ reprezint\ cea maibun\ introducere, pentru un cititor oc-cidental, `n g`ndirea tagorian\. Pentruc\ Tagore n-a fost doar un poet [i unscriitor, ci [i un filosof crescut pe ar-borele str\vechi, puternic [i ramificat alg`ndirii indiene. Volumul poate `ndepli-ni aceast\ func]ie pentru c\ a fost „scris“pentru occidentali, de fapt vorbit `n fa]astuden]ilor de la Universitatea dinHarvard, sub forma a opt conferin]esus]inute `n 1912 – 1913, `n intervalulcelor [ase luni petrecute acolo, cu pu]in\

vreme `nainte ca autorul s\ primeasc\Premiul Nobel pentru Literatur\. Tot `n1913, aceste conferin]e-eseu aveau s\devin\ `nt`ia oar\ [i carte, aceast\ carteat`t de potrivit\ pentru a surprinde ar-canele g`ndirii lui Tagore. Acestea s`nt,foarte probabil, primele texte scrise deTagore direct `n englez\. De altfel, esteepoca `n care `ncepe s\ traduc\Shakespeare, pentru uzul studen]ilor dela Shantiniketan, [i s\-[i traduc\ uneledintre textele sale `n englez\.

Temele alese de Tagore pentru con-ferin]e s`nt marile teme ale filosofieiindiene, tratate `ns\ extrem de personal,dar pe `n]elesul unui public mai pu]infamiliarizat – sau deloc familiarizat – cusubtilit\]ile g`ndirii orientale `n general,[i a celei hinduiste `n special: Leg\turadintre om [i Univers, Con[tiin]a sufletu-lui, Problema r\ului, Des\v`r[irea priniubire, Des\v`r[irea prin fapt\, Des\v`r-[irea prin desf\tare `n frumos, Des\-v`r[irea prin nem\rginire. Excelent cu-nosc\tor [i al civiliza]iei occidentale,Tagore recurge, pentru a face lucrurilemai limpezi t`n\rului s\u public, la nu-meroase paralele [i compara]ii `ntrepropria sa tradi]ie [i cea iudeo-cre[tin\,occidental\. {i nu face asta numai pentrua facilita `n]elegerea, p`n\ la urm\, ci [ipentru c\ este o procedur\ specific\ atipului s\u de ecumenism spiritual. Credc\ editura, traduc\toarea [i autoarea in-troducerii merit\ toate laudele [i mul]u-mirile noastre pentru c\ ne-au pus la`ndem`n\ nu doar un instrument vitalpentru `n]elegerea lui Tagore, a lumiihinduse [i a rela]iilor lumii noastre culumea aceea, ci [i, pur [i simplu, o cartefoarte frumoas\. (L. A.)

BU

RS

A C

|R

}IL

OR

9Lecturi blecheriene TIMPUL

ianuarie 2010

DORISMIRONESCU

~n reportajul Berck – ora[ul damna]ilor din1934, Blecher scria c\ sta]iunea-sanatoriu de pemalul Atlanticului poate fi considerat\ un „mi-racol moral“: aici „infirmii, schilozii, paraliza-]ii, dezmo[teni]ii vie]ii, cei care `n alte ora[e tr\-iesc ca ni[te adev\ra]i paria ai Societ\]ii, as-cun[i de familii, `nshi[i `n od\i nes\n\toase,umili]i profund de via]a care se desf\[oar\ sfi-d\toare `n jurul lor, la Berck redevin oameninormali“. Reunirea tuturor formelor de „difer-en]\“ datorate tuberculozei osoase produce unmediu omogen [i inedit. Ora[ul `ntreg este „r\s-turnat la nou\zeci de grade“, iar anormalitateadevine normalitate. Experien]a excluderii dinsocietate este inversat\ prin crearea unei noisociet\]i, cu noi reguli, iar [ocul psihologic esteamortizat.

Dac\ `n reportajul publicat `n revista„Vremea“, accentul c\dea pe valoarea recuper-atoare pentru moralul individual a vie]ii `n ora-[ul-sanatoriu, romanul Inimi cicatrizate aduce`n prim plan doar personaje pentru care via]a laorizontal\ `nseamn\ o tortur\ nevindecabil\ acon[tiin]ei. Cu toate acestea, nu e vorba de indi-vizi care nu pot dep\[i complexul izol\rii de so-cietate, iar drama lor nu poate fi limitat\ ladomeniul psihologiei. Bolnavii lui Blecher sesimt „sco[i din via]\“: nu doar frustra]i dinpunctul de vedere al neputin]ei de a participa lavia]a social\ a ora[elor mari, ci obliga]i s\ ia actde o cu totul nou\ pozi]ionare `n c`mpul exis-ten]ei. Drama lor este una metafizic\, nu psiho-logic\. Boala li se prezint\ ca o ocazie de a „`[ipune o singur\ `ntrebare esen]ial\ cu privire lavia]\“, de a chestiona toate presupozi]iile cuprivire la existen]\ ale celui s\n\tos [i a le g\sicalpe. Ei se descoper\ dintr-o dat\ plasa]i `nafara existen]ei sociale, obliga]i s\ o considerecritic, s\-i constate caracterul construit, nenat-ural. ~n ora[ul „r\sturnat la nou\zeci de grade“,normalitatea nu este restabilit\, `n schimb anor-malitatea ia propor]ii de mas\. Tocmai posibi-litatea de a concepe un ora[ `ntreg locuit deoameni la orizontal\ demonstreaz\ `n roman,invers fa]\ de reportajul din 1934, c\ ordinea„fireasc\“ a lucrurilor nu este incontestabil\ [ic\ majoritatea habitudinilor vie]ii de zi cu zi,chiar unele dintre cele mai ad`nc `nr\d\cinate `nmentalul unei societ\]i, s`nt lipsite de substan]\.Reportajul se `ncheia cu o imagine ce prevestearomanul din 1937: la biseric\, `n timpul slujbei,bolnavii `ntin[i pe gutiere nu `ngenuncheaz\ `nsemn de rug\ciune, ci `[i acoper\ ochii. Prinacest gest, aura sacramental\ a ceremoniei reli-gioase este `nstr\inat\, dizlocuit\, obligat\ s\-[ireleve natura conven]ional\. Prosternarea `n ru-g\ciune devine un simplu „trop“, substituibiloric`nd cu un altul, mai accesibil oamenilorcare nu-[i pot `ndoi genunchii. Exist\ deci omodalitate de expresie a tr\irii cre[tine care nuimpune `ngenuncherea, ci doar acoperirea ochi-lor. Gestul cu `nc\rc\tur\ sacramental\ este `n-str\inat [i, astfel, expus cu tot conven]ionalis-mul s\u. Implica]iile acestei r\sturn\ri de per-spectiv\ s`nt foarte importante. Realitatea `n-treag\ cap\t\ un aer fic]ional, ar\t`ndu-se [ubre-d\ din punct de vedere ontologic: despre ea nuse poate spune cu certitudine c\ „este cu adev\-rat“, ci doar c\ s-a convenit s\ fie a[a cum este.Bolnavii din Inimi cicatrizate privesc lumea [ise privesc pe sine printr-o lentil\ violent„dezvr\jit\“.

Incongruen]e ale nara]iunii

Romanul Inimi cicatrizate debuteaz\ cu re-latarea primului contact al eroului, Emanuel, cumediul medical [i cu aflarea ve[tii c\ e bolnav,`ntr-un capitol ce descrie reac]iile [i g`ndurile

personajului prin intermediul stilului indirectliber. Terenul este preg\tit pentru observa]iapsihologic\ [i, `ntr-adev\r, o mare parte a capi-tolului consemneaz\, sub forma unui monologinterior plin de „aparte“-uri, reac]iile intime alepersonajului `n momentele de mare tulburare.~ns\ nicio clip\ nara]iunea nu devine analitic\;dimpotriv\, evenimentele interioare se succed`n cascad\, fiind `nregistrate epic de c\tre per-sonaj: „at`tea lucruri ̀ ngrozitoare se petrecuser\senten]ios [i calm, at`tea pr\bu[iri avuseser\loc“. Avalan[a ̀ nt`mpl\rilor surprinz\toare obli-g\ nara]iunea s\ urmeze `ntr-o vitez\ ce nu las\loc popasurilor autoanalitice. Totul e tr\ire: [isenza]ia de r\ceal\ a mesei metalice, [i amin-tirea mamei care `l `nvelea cu plapoma pe erou,`n copil\rie, [i spaima bolnavului c\ vertebras-ar putea oric`nd desprinde [i [ira spin\rii i s-arfr`nge pe loc.

~ns\ tr\irile lui Emanuel nu r\m`n, totu[i,nici la nivelul simplei `nregistr\ri a unei senza-]ii. Textul manifest\ un efort constant de a de-p\[i acest nivel, efort plin de consecin]e asupracoeren]ei narative a Inimilor cicatrizate. Per-spectiva actorial\, viziunea avec, `n terminolo-gia lui Jean Pouillon, ajunge s\ fie concurat\ [i,pe por]iuni, `nlocuit\ cu o viziune par derrière,apar]in`nd exclusiv naratorului (sau „romancie-rului“, cum spune Pouillon), cu care personajulajunge s\ se confunde `n mod ilicit [i nelini[ti-tor. Aceast\ confuzie amenin]\ identitatea nara-tiv\ a romanului, explic`nd par]ial e[ecul con-struc]iei romane[ti, insuficient de omogene,atent`nd la integritatea unui model narativ con-sacrat de tradi]ie. Personajul este pus s\ treac\concomitent prin dou\ tipuri de st\ri: una fe-bril\, `ngrijorat\ de spaimele pacientului [i despectrul catastrofei, [i alta deta[at\, liric-asocia-tiv\ [i chiar ironic\, `n timpul c\reia Emanuelare timp s\ constate c\ salonul doctorului sea-m\n\ cu un acvariu, c\ doctorul `nsu[i aduce ac`rti]\ sau c\ mi[c\rile sale amor]ite de vesteanefast\ aduc cu cele ale unui [obolan z\p\citeliberat dintr-o capcan\. Senza]iile directe alepersonajului s`nt dublate de tot felul de reflec-]ii, `ns\ nu s`nt reflec]ii care s\ caute s\ exprimec`t mai fidel complexitatea emo]iilor tr\ite, cumar face-o un bun romancier analist. G`ndireapersonajului pare constant `ndreptat\ `n afar\,nu `n\untru, asociind propriilor st\ri psiholo-gice mici reminiscen]e din memorie („cuv`ntulsanatoriu pe care `l pronun]ase medicul adusedeodat\ `n Emanuel o amintire suav\ [i plin\ desoare“), aluzii culturale („V\ mul]umesc, dom-nule doctor! (Ossana! Ossana!)“) [i deform\rifantasmatice ale realului prin imagina]ie („Um-bla pe trotuar moale ca [i cum ar fi plutit peconsisten]a asfaltului. ~n intervalul c`t st\tuse`nchis `n cabinetul doctorului, lumea se sub]i-ase straniu“).

Trupul `nstr\inat

~ntr-adev\r, ̀ n locul predispozi]iei introspec-tive a romanului de analiz\, personajul luiBlecher face dovada unei remarcabile capaci-t\]i de extrospec]ie. Aten]ia sa r\m`ne a]intit\ `nafar\, observ`nd (uneori `ntr-o manier\ necre-ditabil\) detalii pline de sens pentru starea sainterioar\. Caracteristic\ este descrierea fantas-matic\ a str\zii dup\ ie[irea de la medic, foarteasem\n\toare cu aceea din capitolul convales-cen]ei din ~nt`mpl\ri `n irealitatea imediat\.Totu[i ar fi o gre[eal\ s\ vedem `n aceste paginini[te simple dezvolt\ri vizuale ale st\rilor in-terioare, a[a cum poezia romantic\ se ambi]io-na s\ descrie natura `n consonan]\ cu eulsubiectiv. Din lumea exterioar\, Emanuel re]inetocmai lipsa unei leg\turi empatice dintre eu [inatur\: „A[adar mai existau case, asfalt verita-bil [i un cer `ndep\rtat, vaporos [i alb. P\r\siselumea de afar\ `n aceast\ lumin\ [i o reg\seaacum identic\, poate mai vast\ [i mai pustie“.Dac\ lumea nu s-a schimbat deloc `n timp ceeul a suferit o prefacere profund\ `n urma expe-rien]ei sale medicale, acest lucru subliniaz\ dis-tan]a major\, resim]it\ concret, dintre lume [isine. Reprezentarea este totu[i inconsecvent\.~n prelungirea nota]iilor cu privire la „indifer-en]a“ lumii urmeaz\ altele, `n care fragilitateacorpului este proiectat\ asupra realit\]ii exteri-

oare, `ntr-o manier\ pe care ne-o amintim din~nt`mpl\ri: „Ar fi fost de ajuns ca s\ desprind\cineva firi[orul acela din marginea lucrurilorpentru ca deodat\ casele acelea impozante, lip-site de propriul lor contur, s\ se lichefieze `ntr-o materie uniform de turbure [i cenu[ie“. Vizio-narismul care modific\ realul este concurat deprivirea resentimentar\, ce repro[eaz\ parc\lumii c\ nu empatizeaz\ mai puternic cu su-ferin]a individului, prin cataclisme spontane.Ambele reac]ii au totu[i ceva `n comun: s`ntni[te interven]ii, la nivel sentimental sau ima-ginar, `n realitatea exterioar\, tr\d`nd o criz\ deprofunzime.

Capitolul ̀ nt`i al Inimilor cicatrizate nu rela-teaz\ doar diagnosticarea bolii lui Emanuel dec\tre doctor. ~n acela[i timp, `nceputul romanu-lui este [i `nceputul unei aventuri de cunoa[tere.Emanuel `ncepe s\ ia cuno[tin]\ de propriulcorp `ntr-un mod ignorat p`n\ atunci. Trupuleste perceput ca un alter ego, ca un dublu sufe-rind, a c\rui suferin]\ `l amenin]\ [i pe subiec-tul propriu-zis. Percep]ia este mediat\ prin ra-diografie („portretul interior“ de care vorbeadoctorul Behrens din Muntele vr\jit), veritabil\revela]ie corporal\, `nt`mpinat\ mai `nt`i cu unaer absent, deoarece nu e legat\ de nimic intim[i propriu: „Emanuel privi uimit, absent, um-brele negre care `i reprezentau scheletul; ceamai secret\ [i mai intim\ structur\ a corpului luiimprimat\ acolo `n transparen]e `ntunecate [ifunebre“. Odat\ ce imaginea radioscopic\ esteinterpretat\ de c\tre doctor, Emanuel `n]elegesemnifica]ia „structurii sale secrete“ de pe cli[eu[i experimenteaz\ senza]ii de spaim\. Cli[eulradiografic cap\t\ un spor de realitate: „Totulera foarte clar de vreme ce [tirbitura aceea avea[i un nume [tiin]ific“. Aproape imediat, `ntr-omanier\ neverosimil\ psihologic, dar extrem derelevant\ pentru a pune `n lumin\ travaliul sim-bolizant al min]ii personajului, extrem de activ`n `ntreg romanul, Emanuel `ncepe s\ proiecte-ze, compensator sau ca simple asocieri men-tale, imagini din memorie: mama `nvelindu-l`nainte de culcare, o plaj\ cu soare vara trecut\la Tekirghiol, un [oarece prins `n capcan\ lapensiunea sa din Paris. Proiect`ndu-se `n patulcopil\riei sale sau `n patul de la pensiune, Ema-nuel tr\deaz\ dorin]a de a evada din „atmosfera`n\bu[itoare a cabinetului medical“, dar maiales din ipostaza de bolnav. Puternica senza]iede nesiguran]\ organic\ va c\p\ta cur`nd expre-sie, `n aceea[i form\ fantasmatic-dilatorie: „Arfi vrut s\ `ntrebe multe: dac\ p`n\ la pensiunenu i se va rupe coloane vertebral\, dac\ nu se vapr\bu[i `n strad\, dac\ nu-i va c\dea capul de peumeri rostogolindu-se pe trotuar ca o bil\ depopice. De c`teva minute se sim]ea foarte fragil`ncleiat“. ~n prezen]a at`tor imagini evazioniste,ale nesiguran]ei, ale instabilit\]ii organice, apa-re fireasc\ [i profund sugestiv\ referirea per-sonajului la propriul trup ca la un alter ego c\-ruia `i `mprumut\ propriul nume, el `nsu[i sim-]indu-se destituit de personalitate: „Acum p\[ea`n aceast\ lume un Emanuel bolnav, cu o verte-br\ roas\, un nenorocit `n drumul c\ruia caselese d\deau cu fric\ la o parte“. Constatarea pro-priei corporalit\]i apare ca o experien]\ de de-dublare. Eroul `[i pip\ie trupul bolnav, se apro-pie de el cu circumspec]ie [i team\, `l inventari-az\ ca pe un obiect: „Colette `l surprinse num\-r`ndu-[i coastele“. Drama izvor\[te din instau-rarea brusc\ a unui raport `ntre subiect [i trupulpropriu, devenit dintr-o dat\ fragil, friabil, supustuturor agresiunilor posibile: „Merg`nd pe strad\s-ar fi putut desprinde osul bolnav [i atunciEmanuel s-ar fi pr\bu[it pe loc, r\m`n`nd din el osimpl\ gr\m\joar\ de cenu[\ fumeg`nd\“.

Bolnavul [i ceilal]i

Comp\timirea gazdei sale sau a mediocreisale iubite, Colette, nu `l afecteaz\ prea mult peEmanuel; `n schimb, eroul se dovede[te foartereceptiv la micile gesturi care exprim\ alteemo]ii dec`t cele cuvenite `n fa]a unui bolnav.Gazda este mai mult curioas\ dec`t comp\timi-toare, iar Colette `n]elege s\-[i exprime compa-siunea d\ruindu-i c`teva comprimate de sup\.Cadoul modest al fetei reprezint\ o sinecdoc\,`ns\ nu una care rezum\ afec]iunea fetei sau ati-

tudinea ei `n fa]a bolii, ci care exprim\ completpersonalitatea meschin\, redus\, u[or de rezu-mat a tinerei. Dac\ eroul blecherian face psi-hologie `n observa]iile sale, cel pu]in el nu facepsihologia bolii.

De o importan]\ deosebit\ se arat\ figuratat\lui din Inimi cicatrizate, unul dintre primelepersonaje din carte suficient de importante cas\ nu fie caricaturizate [i care stabile[te cuEmanuel o rela]ie complex\, ilustr`nd leg\turatot mai [ubred\ cu lumea celor s\n\to[i a proas-p\tului bolnav. ~n prezen]a tat\lui s\u, Emanuelmanifest\ o paradoxal\ afec]iune alienat\, re-zult`nd nu dintr-o pornire afectiv\ spontan\, cidin senza]ia responsabilit\]ii fa]\ de cineva care]ine la el: „Emanuel se sim]ea angajat moral-mente fa]\ de iubirea tat\lui s\u [i de n-ar fi fostdec`t din cauza asta, `i p\rea sincer r\u c\ se`mboln\vise“. Sensibilitatea t`n\rului este opa-cizat\ de boal\, personajul ar\t`nd o neobi[nuit\st`njeneal\ [i re]inere fa]\ de tat\l s\u, judecatde la distan]\, cu o atitudine aproape ironic\:„Tat\l lui `i lu\ `n m`n\ boala ca pe-o afacerecomercial\ `ncurcat\ ce trebuia rezolvat\ f\r\nici o pierdere“. Nu credem, a[a cum face psi-hanaliza rudimentar\ a doctorului JustinNeuman, `ntr-un studiu publicat `n 1937 `n re-vista „Adam“, c\ motivul este o ostilitate ne-m\rturisit\ fa]\ de propriul p\rinte, deoarecetat\l apare aici ca delegat al unei alte categoriide personaje: aceea a oamenilor s\n\to[i, carac-teriza]i prin lipsa r\bd\rii contemplative a bol-navilor [i angrena]i total `n via]\, datorit\ unuimecanism de reac]ie care `[i v\de[te automa-tismul abia prin confruntarea cu boala cuivaapropiat. {i ceilal]i p\rin]i din Inimi cicatrizate,p\rin]ii chinuitului Quitonce, au o atitudineprofesional\ fa]\ de boala fiului lor. Dac\ tat\llui Emanuel, comerciant, trateaz\ boala negus-tore[te, tat\l lui Quitonce, inginer de poduri, seconfrunt\ cu o materie [ubrezit\, coloana verte-bral\ a fiului, pe care nu o mai poate consolidacu mijloacele [tiute: „Totul `n via]a mea mi-areu[it... tot ce-am `ntreprins... Am f\cut lucruri`ndr\zne]e `n care nu credea nimeni. Am exe-cutat poduri pe care c`nd trec elevii mei `[i scotp\l\ria. Da... ~[i scot p\l\ria... Vezi, numai c`nda fost vorba de vertebrele b\iatului meu, s-au`mpotmolit lucrurile... Dar o s\ scape!“.

Apari]ia tat\lui mai are meritul de a subliniasemnifica]ia uneia dintre metaforele cele maiimportante ale c\r]ii, metafora acvariului. ~nc\de la prima pagin\ a romanului, Emanuel esteurm\rit de senza]ia de a fi prins