Cuprins

1. Întroducere

2. Metode de relevare a mîinilor

3. Metode de fixare şi ridicare a urmelor de mîini

4. Interpretarea la faţa locului a urmelor de mîini

5. Urmele de transport

6. Urmele de picior

Introducere

Relaţiile de proprietate sunt cunoscute pe bună dreptate, drept cele mai

importante relaţii economice materiale. Constituţia Republicii Moldova

reglamentează dreptul la proprietate, ocroteşte relaţiile de proprietate,

defineşte drepturile şi obligaţiile participanţilor la aceste raporturi.

Dreptul la proprietate poate să apară în urma unor activităţi fireşti,

legale prin cumpărarea unor bunuri, moştenirea acestora, în urma

respectării şi îndeplinirii condiţiilor unor contracte, dar pot aparea şi în

urma unor acţiuni ilicite ca sustragerea anumitor bunuri, neexecutarea

clauzelor unor contracte etc.

În perioada de tranziţie la economia de piaţa, transformările în toate

sferele societăţii s-au manifestat prin înrrăutăţirea nivelului de trai al

oamenilor. Salariile şi pensiile mizere, somajul, lipsa surselor de existenţă

au sporit săvîrşirea furturilor proprietăţii de orice formă.

Analiza dinamicii săvîrşirii infracţiunilor de furt ne arată, că furturile

săvîrşite prin pătrundere prevalează şi constituie aproximativ 75% din

numarul total de infracţiuni.

Pericolul social sporit, al acestei categorii de infracţiuni, este determinat

de faptul că, pentru a comite infracţiunea, faptuitorul depune anumite

eforturi, pentru a depăşi obstacole, folosind cu ingeniozitate instrumente şi

mecanizme sofisticate.

Pentru descoperirea acestor infracţiuni organele de cercetare penală

trebuie să recurgă la aplicarea diverselor mijloace tehnico-ştiinţifice

criminalistice de către colaboratori cu o temeinică pregatire în scopul

descoperirii şi atragerii la raspundere penală a infractorilor cu repararea

prejudiciului material pricinuit părţilor vătămate.

Cunoscînd starea deplorabilă în activitatea de descoperire a acestor

infracţiuni am început să caut direcţiile de îmbunătaţire a situaţiei.

Una din căile corecte în activitatea organelor de cercetare penală este

utilizarea profesionistă a mijloacelor tehnico-ştiinţifice criminalistice.

In continuare ne vom opri asupra cerecetarii criminalistice a uneia

dintre cele mai importante , categorii de urme si anume urmele lasate de un

factor determinant , pe care il denumim generic corpul uman , sau , mai

exact , de elementele sale anatomice . Atunci cand ne vom referi la aceasta

categorie de urme , majoritatea cu valoare particulara in procesul de

identificare , are, in vedere si pe victima acesteia . Studiul urmelor formate

de anumite parti ale corpului uman este considerat ca facand obiectul unei

stiinte – sau mai exact, al unei ramuri a stiintei criminalisticii – denumita

Dactiloscopie

Noţiunea şi clasificarea urmelor de mîini

Dactiloscopia este ramura criminalisticii care se ocupa cu examinarea si

clasificarea desenelor papilare , in vederea identificarii persoanei . Intr-o

formulare sintetica , C. Turai spune despre dactiloscopie ca este “stiinta

privind studiul desenelor papilare” .

In activitatea complexa de descoperire , relevare , fixare si ridicare a

urmelor de maini de la locul faptei este necesar sa se tina seama , inca de la

inceputul cerecetarii , de modul in care s-au format aceste urme . Cum este

si firesc , o urma de mana , indiferent ca este a degetelor , a palmei sau a

intregii maini , se formeaza prin contactul direct al acesteia fie cu o

suprafata , fie cu un obiect oarecare . In functie de modul de formare , ele

se pot prezenta astfel:

-urme de mîini statice

-urme de mîini dinamice .

Valoarea cea mai mare pentru identificarea persoanei o au , bineinteles ,

urmele de maini statice , intrucat reusesc sa redea cu claritate desenul

papilar si detaliile sale caracteristice. Spre deosebire de urmele statice ,

urmele dinamice , prezentandu-se sub forma unor manjituri , pot servi in cel

mai bun caz la o identificare generica.

- urmele de suprafata

- urmele de adancime .

In functie de plasticitatea suportului primitor de urma . De exemplu ,

urmele formate in chit moale , in ceara , in plastilina , in vopsea neuscata

etc. se formeaza in adancime , spre deosebire de urmele lasate pe o

suprafata dura , de genul sticlei , care sunt de suprafata . La randul lor ,

urmele de suprafata se pot forma prin stratifecare datorita depunerii de

substanta aflata pe mana (sudoare , vopsea , grasime , sange etc.) pe

suprafata atinsa , precum si prin destratificare , datorita ridicarii substantei

extinse anterior pe obiecte (praf , vopsea) ;

- urme de mîini vizibile

- urme de mîini latente .

Urmele de maini latente , contrar aparentelor , sunt in majoritatea

cazurilor de o calitate mai buna decat urmele vizibile . Explicatia consta in

aceea ca urmele latente se formeaza prin depunerea unui strat foarte

subtire de substanta , capabila sa redea cu fidelitate detaliile caracteristice

ale crestelor papilare si chiar al porilor . Spre deosebire de urmele latente ,

urmele vizibile pot determina unele greutati in cerecetare . Pe de o parte ,

acestora le este caracteristic , in numeroase cazuri , un anumit grad de

imbicsire , de acoperire a detaliilor cu substanta depusa (sange , grasime ,

murdarie). Pe de alta parte , substanta impregnata in santurile papilare nu

numai ca determina estomparea crestelor , astfel incat pe obiect apare

imaginea negativa a amprentei papilare . O asemenea imagine poate

conduce la o concluzie falsa de neidentificare , in momentul examinarii

comparative a urmei digitale cu impresiunea luata persoanei suspecte . In

practica , s-au intalnit cazuri de excludere a adevaratului autor din sfera

cercetarii , datorita neconcordantei , aparent evidente , dintre urma si

impresiune . Numai inversarea fotografica a imaginii urmei a permis

revenirea asupra concluziei initiale .

Cu toata valoarea relativ redusa de identificare a unor urme vizibile , ele

servesc la constatarea imprejurarilor in care a fost savarsita infractiunea

(obiecte folosite , drumul parcurs de autor , succesiunea actiunilor etc.). De

asemenea , este aproape imposibil ca intr-o urma digitala vizibila san nu

existe o portiune , un fragment exploatabil in cerecetarea de identificare ,

aspect uneori neglijat in practica .

Topografia si detaliile desenului papilar de pe suprafata mîinii.

1. Topografia desenului papilar. Cercetarea urmelor de miini este strins

legata de cunoasterea unor notiuni elementare de anatomic a miinii,de

anatomic topografica. Medicul anatomist italian,Marcelo Malpighi, a descris

in_1686 desenele papilare si orificiile glandelor sudoripare.In 1880,medicul

Henri Faulds a recomandat aplicarea acestor constatari in activitatea de

identificare a persoanelor si subliniaza ca formatiunile papilare de pe

suprafata miinii lasa urme pe obiecte fara sa fie imbibate cu o substanta

straina,deoarece pe suprafata pielii se afla deschiderea glandelor sudoripare

care pot fi folosite la identificarea persoanelor. Mana incepe de la articulatia

pumnului si se termina cu virfului degetelor.Din pct.de vedere anatomo-

topografic se descrie o fata dorsala su una palmara care prezinta interes ptr.

cercetarea dactiloscopica. Fata palmara a miinii se imparte in trei

zone:digitala,digito-palmara,palmara.Zona digitala cuprinde cele cinci

degete care poarta denumirile: mare (police), aratator (index), mijlociu

(mediu), inelar si mic (auricular). Degetul mare are doua fragmente osoase, iar

urmatoarele patru au cite 3 fragmente osoase,avind urmatoarele

denumiri,de la baza spre virf:falange,falangine,falangete. Zona digito-palmara

este cuprinsa intre baza degetelor si palma. Aceasta suprafata corespunde

diferentei de lungime pe care o au degetele,dupa cum sunt privite pe cele doua

suprafete ale palmeirmai lungi pe partea dorsala si mai scurte pe partea

palmara a miinii. Zona palmara este cuprinsa intre santul flexoral aLpalmeLsi

incheietura pumnului.Aceasta zona este impartita in doua regiuni de un sant

flexoral :regiunea tenara,situata pe partea degetului mare,si regiunea

hipotenara situata in partea opusa. Ptr. cercetarea criminalistica prezinta interes

falangele.

2. Structura desenului papilar. Ptr.cercetarea criminalistica prezinta interes

desenul papilar al falangelor ptr. ca in practica cele mai multe urme gasite la

fata locului sunt cele produse de aceasta parte a degetelor.

Studiul desenului papilar al unei falange a impartit-o pe aceasta in trei

regiuni:marginala,centrala si bazala.Aceste regiuni sunt despartite de 2 linii pe

care le descriu crestele papilare.Prima linie,denumita limitanta

superioara,desparte regiunea marginala de cea centrala,iar a doua,denumita

limitanta inferioara,desparte regiunea centrala de cea bazala. Ptr.descrierea

structurii desenului papilar pornim de la santul flexoral care desparte falangeta

de falangina,apoi se cerceteaza directia pe care o urmeaza crestele

papilare,constatindu-se ca la virful si marginea degetului crestele au forma de

arcuri puternic boltite,la baza desenului,linga santul de flexiune,crestele au

forma de arcuri slab arcuite,iar in regiunea centrala a desenului crestele au

forma de cercuri ori spirale. Limitanta superioara intilneste limitanta

inferioara intr-unul ori mai multe pet. ale desenului papilar. La locul de

contact al limitantelor se intilnesc cele 3 regiuni papilare ale amprentei

digitale formindu-se o figura triunghiulara asemanatoare lit. grecesti delta care

poarta chiar aceasta denumire. In raport cu forma triunghiului care ia nastere

in pet. de contact al celor 3 regiuni,deltele se clasifica in delte negre si

delte albe;delta neagra este formata din contopirea limitantelor intr-un

punct al dactilogramei dind nastere unei formatiuni asemanatoare lit.

Majuscule. Punctul de contact al celor doua limitanta parta denumirea de

pct.deltic. In raport de lungimea bratelor din care sunt formate,deltele negre se

impart in:delta neagra scurta care are doua ori toate trei bratele mai scurte

decit de cinci ori grosimea unei creste,pina la 4,5 mm;delta neagra lunga care

are doua sau toate trei bratele prelungite de cinci ori mai mult decit grosimea

unei creste papilare. Delta alba este constituita de spatiul triunghiular format in

pet. de contact al celor doua limitante care delimitat atit de aceste creste,cit

si de o a treia creasta papilara aflata in imediata apropiere.Delta alba poate

lua forme diferite,in raport de gradul de deschidere al unghiurilor:

- deschisa la toate unghiurilor;

- la doua ori un singur unghi;ori inchisa la toate unghiurile.

Identificarea persoanelor dupa urmele de miini.

1. Clasificarea desenului papilar. Din cercetarea structurii desenului papilar a

rezultat ca valoarea cea mai mare ptr. identificare o au acele formatiuni ale

crestelor papilare,care descriu o figura triunghiulara asemanatoare lit. delta In

raport de prezenta sau absenta acestei formatiuni in detaliile desenului

papilar al falangetei,in clasificarea romaneasca sunt cunoscute 3 grupe de

desene papilare:adeltice,deltice si amorfe.

Desenele adeltice sunt acelea la care lipsesc formatiunile asemanatoare lit.

delta.Crestele papilare prezinta suficiente elemente de identificare in care pot

fi descrise multe detalii si,in raport de acestea,se subclasifica in: adeltice

simple,piniforme,cu confluenta dreapta,cu confluenta stinga,cu bucla

dreapta,cu bucla stinga,cu bucle opuse si cu inceput de spirala.

Desenele deltice sunt cele la care crestele papilare descriu formatiuni

asemanatoare lit. delta.La un singur deget pot fi intilnite una sau mai multe

delte care sunt formatiuni monodeltice,bideltice,trideltice,quatrodeltice.Dupa

locul pe care-1 ocupa delta in desenul papilar o formatiune deltica poatr fi

sinistrodeltica,cu delta situata spre stinga desenului papilar ori dextrodeltica,cu

delta situata spre dreapta.

Desenele amor/e(exceptionale) La desenele amorfe nu pot fi constatate

formatiuni asemanatoare deltei si nici alte figuri geometrice.Crestele papilare

urmeaza o linie greu de descris ptr. care au primit aceasta denumire, si

ptr.ca sunt rar intilnite au denumirea de exceptionale.Din aceastea fac parte

desenele cu relief danteliform,cele intilnite la persoanele cu sindactilie si

desenele cu relief nedefinit.

2. Tipurile desenelor papilare. Ptr.identificarea persoanei dupa detaliile

desenului papilar se descriu cele mai mici detalii care pot folosi

specialistului ptr.comparatie si la formularea unor concluzii stintific

fundamentate.Descrierea acestor detalii consta in cautarea unor trasaturi

specifice unor grupe mari de desene papilare,deci stabilirea tipurilor,iar in

cadrul acestora a unor subgrupe,impartite dupa trasaturile comune.

Tipurile sunt grupe de desene papilare impartite dupa forma generala a

crestelor care alcatuiesc regiunea centrala si sunt cunoscute urmatoarel

tipuri: arc (adeltic); lat (monodeltic); cerc (bideltic); combinat (polideltic) si eel

amorf.

Tipul arc(adeltic) se recunoaste dupa forma pe care o descriu crestele

papilare,care pornesc de la o margine a falangetei spre cealalta,urmarind

aceeasi directie cu crestele ce se afla in regiunea bazala din dreapta catre

stinga.Tipul arc se imparte in doua subtipuri:arc simplu si arc pin (piniform). La

subtipul arc simplu sunt cunoscute cinci varietati:arcuri paralele, arc lipit

dreapta,arc lipit stinga arc cu lat lipit dreapta si arc cu lat lipit stinga. Suptipul

arc pin se caracterizeaza prin aceea ca din mai multe creste paralele,una

capata o traectorie verticala, iar urmatoarele creste o ocolesc si descriu o

figura in forma de pin.La acest subtip sunt cunoscute 3 variante: arc pin, arc

pin cu ax in dreapta si arc pin cu ax in stinga.

Tipul lat (monodeltic). Denumirea este data de forma pe care o descriu

crestele papilare:una sau mai multe creste din regiunea centrala pornesc

dintr-o margine a desenului papilar de pe falangeta,se indreapta catre partea

opusa,fara sa o atinga,se inconvoaie formind o bucla(lat),si se intorc la marginea

de unde au plecat. Latul cuprinde: un cap (partea rotunjita), bratele si

deschizatura formind numai o singura delta. Dupa pozitia deltei si

deschizatura latului se descriu doua subtipuri:dextrodeltic si

sinistrodeltic.La dextrodeltic,delta se afla in dreapta si deschizatura latului

in stinga,iar eel sinistrodeltic,delta se afla in partea stinga si deschizatura

latului in dreapta. In functie de forma in care se prezinta

nucleul,dactilogramele monodeltice se subdivid in 12 varietati: latul simplu,

cu inel, cu punct, liniar, liniarcu inel, racheta, semn de intrebare, concav,

suprapuse simple, comune, duble (paralele) si nucleul monodeltic exceptional.

Tipul cerc (bideltic). Este format din creste papilare care urmeaza circular

curbura falangetei si, prin unirea cu punctul de plecare,dau nastere la doua

unghiuri situate in extremitati opuse.Intre bratele acestor doua

unghiuri,crestele papilare existente se rotesc asemenea unui virtej,de la care

provine si numele de cere sau verticil. Acest tip bideltic a fost impartit in sapte

subtipuri:

-circular este dactilograma al carui nucleu il constitue o creasta

papilara,asemanatoare unui cerc,si cunoaste cinci varietati;

-spirala este dactilograma al carui nucleu formeaza o creasta papilara,care se

roteste ca o spirala ce se departeaza de punctul central,cu sensul de retire

spre dreapta sau spre stinga,si se prezinta sub trei varietati;

-ovoida (elipsoidal) se caracterizeaza prin existenta unui nucleu format dintr-o

creasta papilara,care in traectoria sa ia aspectul unui oval

alungit,perpendicular pe santul de flexiune,orizontal sau oblic, spre dreapta ori

spre stinga.

-racheta are nucleul constituit dintr-o creasta papilara,care in traectoria sa ia

forma unui oval ascutit la baza si terminal cu o bagheta,asemanatoare unei

rachete de tenis orizontala sau perpendiculara pe santul de flexiune,ori

inclinata fie spre dreapta,fie spre stinga;

-laturi gemene sau contrare cuprinde dactilograme cu nucleul constituit din

doua laturi contrare,ce se incolacesc intre ele si ale caror brate se indreapta in

directii opuse,desenul regiunii centrale semanind cu un virtej;

-buzunar se defineste pinr-un nucleu constituit din doua laturi independente,ale

caror brate se indreapta in aceeasi directie,spre dreapta sau spre stinga,dar

unui il inconjoara pe celalalt,dind regiunii centrale aspectul uniu bob de fasole

sau a unui buzunar;

-combinat rezulta din amestecul unuinucleu monodeltic cu un desen

adeltic.Mai este descris si un sbutip bideltic exceptional,caracterizat prin

aceea ca desenul papilar,desi are doua delte,nucleul sau are o forma care nu

poate fi incadrata la nici unui din subtipurile bideltice descrise mai sus.

Tipul polideltic cuprinde dactilograme digitale care au o forma mai rar

intilnita,fiind constituit din combinarea a unuia sau a desena de tip lat cu unui

de tip cerc,sau prin combinarea a doua desene de tip cerc,in urma careia rezulta

un desen papilar cu mai mult de doua delte. Se imparte in doua subtipuri:

-trideltic cuprinde trei delte,rezultate din combinarea unei dactilogramei de

tip lat cu una de tip circular;

-quatrodeltic cuprinde patru delte,rezultate din combinarea a doua

dactilograme de tip circular sau a uneia de tip circular cu doua de tip lat.

Tipul amorf. Denumirea provine de la topografia neregulata a crestelor

papilare, care nu sunt sistematizate pe regiuni.In raport de detaliile desenului

papilar,tipul amorf se subdivide intrei subtipuri:

-simian este constituit din desenul papilar ale carui creste nu au nici o

trasatura comuna cu celelalte tipuri.Este atit de rar incit ,pina in prezent,in

Romania nu a fost intilnit;

-danteliform este format,in totalitate sau in parte,din fragmente de creste

papilare,care cad perpendicular pe santul de flexiune,avind o forma

asemanatoare cu a unei ghirlande sau a verigilor incompleta a unui lant;

-nedefinit cuprinde dactilogramele carora, din cauza distrugerii dermului,ca

urmare a unor leziuni ori a existentei unei cicatrice, nu li se poate distinge

subtipul dupa criteriul formei regiunii centrale.

Detaliile caracteristice desenului papilar se refera la traseul

crestelor papilare, la formele papilare, precum si la unele elemente

adiacente desenelor papilare. Examinarea acestora urmareste stabilirea

plasamentului, a formei detaliului si a dimensiunilor detaliilor.

Traseul crestelor papilare. In practica dacatiloscopica din Romania s-au stabilit

urmatoarele denumiri ale detaliilor caracteristice ale traseului crestelor

papilare:

-inceputul de creasta papilara (capatul de creasta papilara) este locul unde o

linie papilara isi incepe traseul;sfirsitul de creasta papilara este considerat pet.

terminal al traseului;bifurcatia crestei papilare se numeste pet. unde o creasta

se desparte in doua trasee diferite;trificatia este considerat pet. in care o

creasta papilara se desparte in trei trasee distincte; ramificatia se numeste acel

detaliu intilnit in cimpul papilar al unei dactilograme in care o creasta se divide

in 2 creste cu trasee separate,apoi,dupa un drum de citiva milimetri una din

ele se desparte in 2creste,intreaga figura avind aspectul unei

ramuri;contopirea de creste papilare se formeaza in pct.de pe dactilograma

unde 2 creste papilare se unesc;contopirea tripla se formeaza in pet. in care

3 creste papilare isi unesc traseele intr-unul singur;fragmentul este o

creasta papilara foarte scurta,a carei lungime depaseste doar de citeva ori

grosimea sa si este situata intre doua creste papilare de lungimi mai mari;

butoniera este forma pe care o capata o creasta care se bifurca dupa un drum

foarte scurt,cele doua ramuri ale acesteia din nou,avind in continuare un singur

traseu si dind aspectul de butoniera;inelul este la fel ca butoniera numai ca este

circular;inelul punctat este un cere care are in central un pet. papilar;depasirea

se considera locul unde sfirsitul unei creste papilare depaseste cu 2-3

mm.inceputul alteia, care isi are traseul alaturat; creasta aderenta sau cirligul

este un fragment lipit cu unul din capete de o alta creasta mai

lunga;intreruperese considera locul in care o creasta papilara isi intrerupe

traseul, apoi, dupa 2-3 mm., reapare si isi continua traseul; pct.papilar este o

creasta papilara cu forma asemanatoare unui pct.si, de obicei,este situat fie

intr-o intrerupere de creasta,fie in delta sau intre 2 creste;grupul de creste

papilare este detaliul format din mai multe pet. papilare insiruite in linii sau intr-

o alta configuratie;triunghiul capetelor de creste se formeaza in locul unde un

sfirsit sau un inceput de creasta papilara este fata in fata cu 2 capete de

creste,care pot fi sfirsituri sau inceputuri de creste;anastomoza este o creasta

scurta care face legatura intre alte 2 creste. Ea se mai numeste creasta

tranzversala sau podet;devierea se formeaza atunci cind 2 creste care vin una

in intimpinarea celeilalte,cu putin inainte de a se intilni se inconvoaie brusc si

se sfirsesc;creste alternative se considera detaliul care ia nastere in locul unde

2 creste paralele,ce se afla invecinate,isi schimba pozitiile,in sensul ca una se

intrerupe si deviaza usor de pe traseul sau,ai cea lalta ii ia locul trecind prin

intrerupere; intersectia este locul unde o creasta se incruciseaza cu

alta;reintoarcerea este creasta care dupa ce a parcus un drum din traseu se

intoarce formind o bucla reintorcindu-se din sensul care a venit. La

examinarea unei dactilograme digitale de la falangeta detaliile caracteristice

se citesc circular in sensul mersului acelor de ceasornic,iar axul acestor ace

este considerat nucleul dactilogramei examinate.

Formele porilor si formele unghiurilor crestelor. Porii sunt deschideri ale

glandelor soduripare,asezati pe crestele papilare dispusi la distante diferite

sub forma unui sirag de margele,de dimensiuni variate cu forme proprii si

foarte multe ca nr.Urmele porilor se examineaza ptc.ca pastreaza detalii si

trasaturi individuale ale reliefului papilar. Acea parte a criminalisticii care

se ocupa cu studiul porilor se numeste poroscopie. Examinarea

pct.caracteristice ale porilor se face urmarind o succesiune obligatorie,si

anume:se ia in considerare forma caracteristica a porilor care poate fi

circulara, ovala, n forma de sa,de semiluna, franjurata; se studiaza si se retin

ca elemente de comparatie clasamentul porului fata de altul,distanta si pozitia

lui pe creasta;se apreciaza marimea porului in comparatie cu cei invecinati sau

prin masurare,cunoscindu-se ca diametral lor este cuprins intre 80-250

microni;se ia in considerare nr.porilor pe o unitate de lungime sau de pe un

fragment de creasta(pe 1mm se pot gasi 9-18 pori). Cu ocazia examinarii

poroscopice se cerceteaza si detaliile laturilor crestelor papilare,activitate

cunoscuta sub denumirea de crestoscopie. Detaliile caracteristice ce pot fi

decoperite pe cele 2 margini ale unei creste papilare au aspectul general de

scobituri sau golmlete avind forma dreapta,convexa,de dinte,de masa,de

buzunar.

Elementele adiacente ale desenului papilar nu sunt construite din creste

papilare, ele pot fi folosite la identificare atunci cind exista putine detalii ale

desenului papilar. Ex.cicatricele,liniile albe,liniile santurilor de flexiune,negi

sau alte malformatii ce apar in relief pe piele ce se reproduc fidel in

amprenta.

Procesul identificarii dactiloscopice. Se cunosc 3 de identificare

dactiloscopica:metoda cantitativa,calitativa,mixta. Metoda cantitativa impune

sa se constate un număr minim obligatoriu de procente coincidente.Metoda

calitativa are in vedere numai valoarea pet. de coincidenta rezultata din

frecventa lor fara a se tine seama de numărul procentelor de coincidenta.

Metoda mixta tine seama,in egala masura,de ambele criterii. In Romania a fost

adoptata metoda cantitativa,care presupune stabilirea pozitiei identice a eel

putin 12 pct.caracteristice. Nr.minim al acestor caracteristici difera de la o

tara la alta. Nr.minim de 12 pet. coincidente adoptat de teoria si practica

criminalistica din Romania nu este o cifra obligatorie.Se pot formula concluzii

de certitudine si cind se gasesc mai putin de 12 coincidente, daca se constata

detalii complexe,cum ar fi:trei bifurcatii suprapuse,perechi de butoniere ori

cirlige. Daca in dactilograme se descriu detalii de configuratie simpla si des

intilnita in practica de expertiza criminalistica sunt necesare 12 pet. coincidente

sau chiar mai multe.

Metode de fixare de relevare a urmelor de mîini

Dactiloscopia este ramura criminalisticii care se ocupa cu examinarea

si clasificarea desenelor papilare , in vederea identificarii persoanei1. Intr-o

formulare sintetica , C. Turai spune despre dactiloscopie ca este “stiinta

privind studiul desenelor papilare”2.

In activitatea complexa de descoperire , relevare , fixare si ridicare a

urmelor de maini de la locul faptei este necesar sa se tina seama , inca de la

inceputul cerecetarii , de modul in care s-au format aceste urme . Cum este

1 MINA MINOVICI , „Tratat complet de medicina legala „ , vol.II , Bucuresti , 1930 , p. 1039-1041

2 CONSTANTIN TURAI, “Elemente de criminalistica si tehnica criminala” – politie stiintifica ,1974,p.16

si firesc , o urma de mana , indiferent ca este a degetelor , a palmei sau a

intregii maini , se formeaza prin contactul direct al acesteia fie cu o

suprafata , fie cu un obiect oarecare . In functie de modul de formare , ele

se pot prezenta astfel:

- urme de maini statice sau dinamice . Valoarea cea mai mare pentru

identificarea persoanei o au , bineinteles , urmele de maini statice , intrucat

reusesc sa redea cu claritate desenul papilar si detaliile sale caracteristice.

Spre deosebire de urmele statice , urmele dinamice , prezentandu-se sub

forma unor manjituri , pot servi in cel mai bun caz la o identificare generica.

- urmele de suprafata sau de adancime . In functie de plasticitatea

suportului primitor de urma . De exemplu , urmele formate in chit moale , in

ceara , in plastilina , in vopsea neuscata etc. se formeaza in adancime , spre

deosebire de urmele lasate pe o suprafata dura , de genul sticlei , care sunt

de suprafata . La randul lor , urmele de suprafata se pot forma prin

stratifecare datorita depunerii de substanta aflata pe mana (sudoare ,

vopsea , grasime , sange etc.) pe suprafata atinsa , precum si prin

destratificare , datorita ridicarii substantei extinse anterior pe obiect (praf,

vopsea). 3

- urme de maini vizibile sau latente . Variante intalnite , de regula , la

urmele de suprafata formate prin stratificare 4. Urmele de maini latente ,

contrar aparentelor , sunt in majoritatea cazurilor de o calitate mai buna

decat urmele vizibile . Explicatia consta in aceea ca urmele latente se

formeaza prin depunerea unui strat foarte subde substanta , capabila sa

redea cu fidelitate detaliile caracteristice ale crestelor papilare si chiar al

porilor . Spre deosebire de urmele latente , urmele vizibile pot determina

unele greutati in cerecetare . Pe de o parte , acestora le este caracteristic ,

in numeroase cazuri , un anumit grad de imbicsire , de acoperire a detaliilor

cu substanta depusa (sange , grasime , murdarie). Pe de alta parte ,

substanta impregnata in santurile papilare nu numai ca determina

estomparea crestelor , astfel incat pe obiect apare imaginea negativa a

amprentei papilare . O asemenea imagine poate conduce la o concluzie

falsa de neidentificare , in momentul examinarii comparative a urmei

3 EMILIAN STANCU , “ Criminalistica stiinta investigarii infractiunilor “ Editura Tempus , Bucuresti 1992 , p. 129 .

4

digitale cu impresiunea luata persoanei suspecte . In practica , s-au intalnit

cazuri de excludere a adevaratului autor din sfera cercetarii , datorita

neconcordantei , aparent evidente , dintre urma si impresiune . Numai

inversarea fotografica a imaginii urmei a permis revenirea asupra

concluziei initiale5.

Cu toata valoarea relativ redusa de identificare a unor urme

vizibile , ele servesc la constatarea imprejurarilor in care a fost savarsita

infractiunea (obiecte folosite , drumul parcurs de autor , succesiunea

actiunilor etc.). De asemenea , este aproape imposibil ca intr-o urma

digitala vizibila san nu existe o portiune , un fragment exploatabil in

cerecetarea de identificare , aspect uneori neglijat in practica .

Descoperirea urmelor unei infractiuni presupune , in primul

rand , o cautare sistematica a lor , in functie de natura locului si de modul

de savarsire a faptei . Datorita diversitatii deosebite de situatii , de

imprejurari privind maniera de comitere a infractiunii , nu pot fi date retete

absolute de descoperire a urmelor . Pe baza unei bogate practici existente

in materie , in literatura de specialitate s-a conturat , insa , o regula cu

caracter de generalitate , conform careia “pentru descoperirea urmelor

unei infractiuni , in cercetarea fiecarui caz , organul de urmarire penala va

cauta sa reconstituie mintal fiecare faza a desfasurarii infraciunii ,

parcurgand cu atentie , in sens direct sau invers , drumul presupus ca a fost

facut de infractor “6. Sau asa cum subliniaza C. Turai cautarea urmelor

papilare latente este o operatie de tehnica criminalistica ce necesita atentie

deosebita din partea specialistului criminalist , acesta trebuind sa aiba

‘rabdarea si intuitia unui mare artist”7.

Cautarea urmelor poate debuta din locul in care se presupune

ca a intrat infractorul , prin cercetarea clantelor usii , a incuietorilor , a

comutatorului etc. Daca s-a patruns intr-o incapere prin spargerea

geamului cioburile acestora pastreaza in conditii bune urmele crestelor

papilare . In aceleasi conditii pastreaza urmele obiectele de portelan si

5 In acest sens , I. R. CONSTANTIN SI M. RADULESCU , op. cit. , p. 146-148.

6 CAMIL SUCIU , op. cit. , p. 203. Autorul adauga ca , in procesul cercetarii locului faptei , trebuie examinat fiecare obiect , fiecare suprafata , care se presupune ca ar fi putut fi folosite sau chiar atinse de infractor .

7 CONSTANTIN TURAI , “Enigmele unor emprente” , supra cit. , p. 96.

sticla , suprafetele metalice , mobilierul etc. Insesi suprafetele relativ

zgrumturoase , de genul gulerelor sau mansetelor camsii . pot retine urme ,

in conditii multumitoare .

Sunt situatii in care cercetarile preliminare pot duce la

concluzia ca infractorul s-a folosit de manusi datorita absentei urmelor

papilare , cel putin in prima faza a cercetarii. Pe langa faptul ca insesi

aceste manusi pot crea urme specifice , nu trebuie exclusa posibilitatea

aparitiei unor amprente digitale spre sfarsitul drumului parcurs de infractor

sau ceea ce este numit in literatura jurudica penala iter criminis . In

practica , se intalnesc cazuri in care infractorul , fiind nevoit sa desfasoare

o operatie mai migaloasa , este incomodat de manusi si le scoate automat

(la cautarea prin sertare , prin rafturile unei biblioteci , prin haine , la

casele de bani etc.). Alteori , suprafata obiectului este atinsa de o portiune a

pielii palmei , neprotejata de manusa 8. De exemplu , in cazul unui furt

savarsit la un magazin universal , infractorul , intentionand sa ajunga la

niste obiecte a fost nevoit sa mute din loc un televizor pe care a ramas o

urma a unei portiuni din regiunea hipoernara a palmei . In ipoteza folosirii

manusilor necaptusite , sau a manusilor chirurgicale ce permit un contact

tactil mai bun , nu trebuie exclusa posibilitatea descoperirii amprentelor in

interiorul acestora .

Un aspect pe care specialistii criminalisti il cunosc foarte bine

din practica , este acela ca si cei mai abili infractori , dupa realizarea

faptei , neglijeaza masurile de precautie luate initial . De exemplu , un

infractor versat , dupa ce a operat tot timpul cu manusi la spargerea unei

case de bani , dupa realizarea scopului propus si-a scos manusile , a fumat

linistit o tigara , a baut un pahar cu apa , dupa care a parasit locul faptei .

Pentru usurarea procesului de cautare a urmelor crestelor

papilare se recomanda folosirea unei lanterne cu care se va ilumina oblic

obiectul presupus a fi purtator de urma 9. O alta metoda , care se poate

aplica in cazuri mai deosebite , consta in pulverizarea pe obiectul presupus

8 A SWENSSON si O. WENDEL , “Descoperirea infractiunilor – metode moderne de investigare criminala “, Londra , 1957 , p. 22-24; I. R. CONSTANTIN si M. RADULESCU , op. cit., 144-152 .

9 E. LOCARD , supra cit. . p. 25-26; CHARLES E. OHARA , “ Principii de baza ale cercetarii penale “ , Ed. C.Thomas , Illinois , S.U.A.,1976 ,p. 770 ; SWENSSON si WENDEL , Op. , cit. , p. 22-24 ; CAMIL SUCIU , op. cit. , p. 209 .

purtator de urma a unei solutii pe baza de luminol . Sub actiunea razelor

ultraviolete , urma va aparea intr-o luminescenta specifica pentru un timp

scurt . Rezultatele similare pot fi obtinute si cu radiatie laser .

Rezultate multumitoare in descoperirea urmelor se obtin cu

ajutorul lampii portabile de radiatii ultraviolete aflata in trusa

criminalistica.

Folosirea acesteia , sau a unei surse incidente de lumina puternica , in

conditii de intuneric , in incaperi , ramane procedeul cel mai indicat pentru

descoperirea amprentelor papilare , el permitand si cunoasterea starii

urmelor , astfel incat sa se poata alege corect mijlocul de relevare si

ridicare a lor , fara a risca distrugerea acestora .

O problema importanta o reprezinta stabilirea vechimii

urmelor de maini , problema de care se tine seama atat in procesul

descoperirii , cat si in cel al relevarii urmelor crestelor papilare . Stabilirea

vechimii se face in functie de factori variati si este relativa10. De exemplu

urmele de pe portelan , sticla , suprafete netede , lustruite sau lacuite pot fi

pastrate chiar ani de zile , in vreme ce hartia le pastreaza cateva ore , in

functie de calitatea ei . De asemenea , trebuie avuti in vedere diversi factori

de alterare a urmelor , cum sunt , de exemplu , caldura , lumina solara ,

ploaia etc. cu mentiunea ca si in conditiile unei ploi usoare sau a zapezii ,

unele urme se pastreaza neasteptat de bine .

Stabilirea vechimii aproximative a urmelor papilare debuteaza

din momentul descoperirii lor , dar ea continua pana in momentul expertizei

, in primele momente ale cerecetarii , stabilirea vechimii urmelor este

absolut necesara pentru alegerea mijloacelor adecvate de relevare (de

exemplu relevarea unei urme proaspete , de circa o ora , prin prafuire ,

poate sa conduca la alterarea urmei datorita imbacsirii) . Fireste ca

vechimea este si un element de care se tine seama in interpretarea modului

de formare a urmelor , ea oferind indicii privitoare la fapta si la persoana

autorului .

10 CONSTANTIN TURAI , “ Elemente de criminalistica si tehnica criminala “ , supra cit. , p. 204-206 ; I. R. CONSTANTIN si M. RADULESCU , op. cit. , p. 152-153 ; I. R. CONSTANTIN si DAN MOISE , “ Contributii la stabilirea vechimii urmelor papilare “ , in culegerea de referate , “ Prezent si perspectiva in stiinta criminalistica “ , Ed. Ministerelor de interne , Bucuresti , 1979 , p. 107-114 .

Sub raport tehnic criminalistic , determinarea vechimii

urmelor nu presupune o operatie distincta , ci o folosire selectiva a unor

procedee de relevare , pe mici portiuni , care sa ofere indicii asupra

acestora 11.

Fata de cele mentionate anterior , de conditiile complexe si

dificile de cautare a urmelor papilare , avand in vedere indeosebi pe cele

latente , se impune respectarea de catre specialistul criminalist a unor

cerinte minime , cum sunt rapiditatea in efectuarea cerecetarii , precum si

perseverenta , rabdare , calm in cautarea si relevarea urmelor . De

asemenea , o alta regula care , de data aceasta , priveste pe cel ce conduce

cerecetarea locului faptei este limitarea numarului persoanelor care

efectueaza cerecetarea numai la specialisti , pentru evitarea crearii de

urme suplimentare sau , mai rau , distrugerea urmelor , cum se intampla

uneori .

11 EMILIAN STANCU , “ Criminalistica stiinta investigarii infractiunilor “ vol. I Editura Tempus , Bucuresti 1992 , p. 132 .

Metode de relevare a urmelor de maini

Descoperirea urmelor de maini in general , si in special relevarea

urmelor latente , este activitatea cea mai laborioasa din intregul proces de

cercetare a acestei categorii de urme , ea implicand folosirea de procedee ,

de metode fizice si chimice , in functie de natura suportului si de calitatea

urmei .

Activitatea de descoperire a amprentelor digitale poate fi

caracterizata drept unul dintre cele mai dinamice domenii ale tehnicii

criminalistice , sub raportul perfetionarii stiintifice . Sunt semnificative , in

acest sens , noile metode chimice de relevare a urmelor de maini , ori

descoperire a lor pe baza dispersiei luminoase , inclusiv a laserului .

Preocuparile de imbunatatire a procedeelor de descoperire , sau de

relevare a urmelor de maini latente , se inscriu in contextul general de

perfectionare a metodelor de identificare a persoanelor , fiind specifice

tuturor serviciilor de criminalistica din lume.

Referitor la metodele de relevare a urmelor de maini se

impun doua precizari . In primul rand , acestea nu-si gasesc aplicarea

numai in cercetariile intreprinse la locul faptei , ci si in examinarile facute

in laborator asupra obiectelor presupuse a fi purtatoare de urme . In al

doilea rand , metodele ce urmeaza a fi prezentate , nu sunt destinate in

exclusivitate relevarii urmelor de maini sau urmelor crestelor papilare de

pe planta piciorului , multe dintre ele gasindu-si aplicabilitatea si in

relevarea urmelor formate de alte parti ale corpului omenesc cum ar fi cele

de buze .

Relevarea prin metode fizice consta din pulverizarea de

prafuri sau pudre cu granulatie foarte fina – de aici si denumirea de

prafuire (pudrare) , pe obiectul ori suprafetele purtatoare de urme 12.

Substantele sau amestecul de substante folosite in relevare , pe langa

finetea lor , trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :

sa fie in contrast de culoare cu suportul pe care s-a format urma

(pentru relevarea urmelor de pe o coala alba de hartie se foloseste un

praf de culoare inchisa) ;

sa prezinte o aderenta selectiva , deci numai la material din urma , si

nu la intregul suport , pentru a evita imbacsirea urmei sau estomparea

detaliilor caracteristice .

Dintre substantele intrebuintate fracvent in practica ,

amintim : ceruza (carbonat de plumb) , negru de fum , rosul Sudan III ,

argentoratu (pulbere aluminiu ) , miniul de plumb , oxidul de cupru , praful

de Xerox etc.13. Acesti revelatori , considerati traditionali , se folosesc

pentru suprafetele netede .

Relevarea urmelor papilare pe suprafetele multicolore se

realizeaza cu substante fluorescente , de tipul pudrei galbene fluorescente ,

activate sub actiunea radiatilor ultraviolete 14. Revelatorii fluorescenti , sub

forma de prafuri sau de solutie (mai usor de pulverizat) , tind sa capete o

utilizare universala , datorita calitatilor lor , singurele suprafete la care nu

pot fi folositi fiind cele de tipul lemnului neprelucrat sau hartiei .

12 Vezi expozitia de materiale judiciare din Franta , “ Minipol-90”

13 Cu privire la substantele sau la amestecurile de substante devenite traditionale , diferite de la un autor la altul , si la particularitatile de folosire , a se vedea : E. LOCARD , op. cit. , p. 130 si urmaatoarele . ; A. SWENSSSON si O. WENDWL , p. 28 si urmatoarele ; C. SUCIU , op. cit. p. 213 si urmatoarele ; I. R. CONSTANTIN si M. RADULESCU , op. cit. , p. 162 si urmatoarele ; Tratat practice de criminalistica “ op. cit . , p. 132 si urmatoarele ; P. KIRK , “ Crime investigation . Plysiel Evidence and the Police Laboratory” , Interscience Publichers Inc . , New York , 1966 , p. 397 si urmatoarele ; colectiv , Curs de tehnica criminalistica , Editura Scoala de ofiteri active a Ministerului de Interne , supra cit. , p. 20 si urmatoarele .

14 ILONA BUTA si IOSIF GOLDHAR , “ Un nou parf fluorescent folosit in revelarea urmelor papilare “ , Rev. Probleme de medicina legala si criminalistica , nr. 7-8 , Bucuresti , 1969 , p. 50 .

In prezent asistam la o largire a gamei produselor destinate

revelarii urmelor latente , firmele specializate in producerea unor materiale

de tehnica criminalistica , cum sunt , de exemplu , laboratoarele americane

de cerecetare a urmelor “ Sithie “ , “ Faurot “ , sau firma austriaca “ Folien

– Vogel “ , pun la dispozitie noi produse , avand la baza aceleasi substante ,

carora insa li se adauga si altele (de exemplu , cianoacrilatul sau

microparticulele de disulfat de mobiden)15.

Raspandirea , ca si indepartarea pudrelor de revelare de pe

obiect se face prin intermediul unei pensule fine din par de veverita , pana

de strut sau fire de carbon . Pentru pudrare se mai folosesc si

pulverizatoare speciale sau sprayuri , indeosebi pentru suprafetele mari . La

indepartarea prafului , pensula este miscata numai intr-o singura directie ,

in scopul prevenirii deteriorarii urmei .

Pudrarea selectiva a urmelor dispuse pe suprafete de piele ,

cauciuc , mase plastice se poate efectua si prin folosirea asa numitei

pensule magnetice , respectiv un magnet cilindric la care adera praful

revelator amastecat cu pulberea fina de fier . In ipoteza suprafetelor

nichelate sau cromate , se practica afumarea urmelor cu funingine de

camfor sau polistiren expandat , procedeu care a dat rezultate bune in

practica 16.

Un procedeu modern de revelare a urmelor latente ,

indeosebi a celor dispuse pe hartie , consta din metalizarea intr-o camera

de vid17.

Procedeu destul de laborios si relativ costisitor , intrucat presupune

evaporarea , de pilda , a unui amestec de aur-cadmiu , vaporii aderand

selectiv la urma crestelor si a santurilor papilare , a dat rezultate foarte

15 Vezi , “ SIRCHIE “ , Fingersprint Laboratories , inc. S.U.A. , Illinois , 1989\1990 – Catalog de prezentare a unor produse de politie stiintifica .

16 LUPU COMAN , Folosirea poliestirenului expandat pentru revelarea urmelor digitale , in culegerea de comunicari , “ Scoala romaneasca de criminalistica “ , Editura Ministerului de Interne , Bucuresti , 1975 ,

, p. 78 .

17 P. THEYS , Y. TURGES , A. LEXPAREUX , G. CHEVET , P. F. CECCALDI , Nouvelle technique de reavelation de traces papilares lasnles ( sur le papier ) par metallization sur vide , in R. O.I.P.C. , nr. 217 : 1968 , p. 106 si urmatoarele .

bune inclusiv pe suprafete cu asperitati , de genul caramizilor 18. Pentru

suprafetele curente ale obiectelor , inclusiv hartia , se foloseste un amestec

de zinc , antimoniu si cupru .

O metoda ce serveste atat la revelarea urmelor de maini cat

si la revelarea urmelor de buze , de manusi , a urmelor de incaltaminte pe

materiale textile sau plastice , are la baza un dispozitiv cu camp electric de

frecventa medie19.

Un procedeu de imbunatatire a caliatatii fragmentelor

urmelor digitale , elaborat de specialisti romani , il reprezinta prelucrarea

imaginii urmei prin intermediul unei instalatii electronice , denumita

“Optimoscop” 20

In fine , o metoda particulara de revelare a urmelor latente de pe un

suport textil , se bazeaza pe marcarea cu izotopi radioactivi a proteinelor

din sudoare , evidentierea detaliilor desenului papilar realizandu-se prin

autoradiografie .

O alta metoda este revelarea prin metode chimice care se

bazeaza pe reactia dintre anumite substante chimice si componentele

transpiratiei (saruri , aminoacizi etc.) . In functie de particularitatile lor ,

aceste metode pot fi structurate astfel :

- O metoda folosita curent in practica , pe care unii autori nu o includ in

categoria procedeelor chimice desi se bazeaza pe o reactie de natura

chimica , consta din revelarea cu vapori de iod – pe care unii specialisti o

numesc aburire , termen pe care il consideram inexact21- , indeosebi a

urmelor aflate pe hartie si pe pereti . Revelarea se realizeaza prin

intermediul unui dispozitiv simplu de vaporizare , iodul metalic fiind foarte

volatil . Reactia dintre vaporii de iod si componentele din sudoarea depusa

18 Comunicare a delegatiei franceze la “ Colectivul asupra metodelor de identificare a persoanelor si urmelor “ , Saint-Cloud 30.XI-2.XII. 1976 , in rezumatul lucrarilor , tiparit de INTERPOL , p. 5-6 ; in acelasi procedeu a facut referire si delegatul Angliei .

19 VASILE FARCASIU , “ Noi metode de revelare si ridicare a urmelor papilare si de incaltaminte “ , in culegerea , “ Prezent si perspective in stiinta criminalistica “ supra cit. , p. 132-143 .

20 OCTAVIAN TOMA , “ Onoua tehnica de imbunatatire a urmelor papilare “ , in culegerea “ Prezent si perspective in stiinta criminalistica “ , supra cit. , p. 106-107 .

21 Potrivit “ Micului dictionar enciclopedic “ , aburirea reprezinta rezultatul acoperirii cu picaturi fine de apa provenite din condensarea aburului .

in urma determina aparitia unei coloratii specifice . Procedeul reclama

rapiditate in fotografiere sau fixare , revelarea fiind de scurta durata , insa

poate fi reluat .

- Revelarea cu reactivi chimici propriu-zisi , de genul ninhidrinei ,

nitratului de argint etc. Dintre reactivii chimici , mai des folosit in practica ,

pentru revelarea urmelor pe hartie , cel pe baza de nenhidrina , care

reactioneaza cu aminoacizii din sudoare , dind rezultate bune chiar si la

urmele mai vechi. Se mai intrebuinteaza , de asemenea , nitratul de argint

sau rodamina B , solutii folosite si in organizarea capcanelor criminalistice .

La urmele formate prin depunere de substante grase se aplica vaporizari de

diversi acizi (osmic sau fluorfidric , daca urma este pe sticla). Un alt

reactiv , intrat in uzul organelor de specialitate , este solutia denumita

DEMAC , sensibila la urea din sudoare22. Un caz particular il constituie

urmele de maini formate prin depunerea de sange , in care revelarea se

face pe baza metodelor specifice cerecetarii petelor de sange , apelandu-se

fie la solutii care determina o fluorescenta specifica , fie la solutia de

leucoverdemalachit , folosita in special la urmele formate prin depuneri de

sange , cum este luminolul .

Revelerea urmelor de maini pe pielea umana – de

neconceput pana acum cativa ani – este in prezent posibila , tot datorita

unor reactii chimice , care dau cele mai bune rezultate , cu toate ca

incercari s-au facut si cu radiatii roentghen sau cu iod . Metoda este

aplicata cu rezultate bune si in tara noastra , putand fi indicate fara retinere

, in vederea descoperirii urmelor de maini pe piele , de catre organele

judiciare23. Procedeele de revelare a acestei categorii de urme sunt

variate , astfel daca unele se bazeaza pe reactii chimice , cum este cazul si

celor folosite la noi in tara , altele sunt de natura fizica . De pilda ,

specialistii japonezi au reusit revelarea si ridicarea unei amprente digitale

22 Reactivul DEMAC (P- N.N. dimenhylaminccianaldehyde) pus la punct de specialistii englezi , prezinta avantajul unor cerecetari rapide , indeosebi la urmele proaspete . In acest sens , “ Rezumatul lucrarilor colectivului INTERPOL , de la Saint-Cloude (iunie , 1981) supra cit. , p. 4 .

23 GHEORGHE ASANACHE , Tratat practice de criminalistica , vol. II , supra cit. , p. 25 si urmatoarele ; Interventia delegatiilor S.U.A. , Canadei si Frantei la “ Colocviul asupra metodelor de identificare a persoanelor si urmelor “ , op. cit. , p. 4-5 . O metoda recenta consta in tamponarea pielii cu o solutie , in locul unde se presupune ca se afla urma , dupa care se aplica un folio cu un strat reactive ce va fi ulterior incalzit .

de pe gatul unei persoane sugrumate , dupa un interval de 9 ore de la

instalarea mortii 24.

Revelarea prin metode optice se constituie ca un ansamblu

de metode noi in materie , bazate pe tehnici de varf , aplicate la specificul

descoperirii urmelor papilare . Dintre acestea , un loc prioritar il detine

folosirea laserului25. Fireste , aceste procedee sunt de natura fizica , insa le

prezentam separat , datorita nu atat caracterului lor de noutate , cat

particularitatilor lor tehnico-stiintifice .

Radiatia de tip laser (laser de argon) este proiectata lateral

oblic , sub unghi de circa 45 de grade , determinand aparitia unei

fluorescente specifice anumitor substante secretate de glandele sebacee

(riboflavina). La nevoie fluorescenta poate fi intarita prin tratare cu

ninhidrina . De remarcat ca procedeul nu este distructiv (se foloseste o

radiatie laser de joasa putere) , putand fi reluat de mai multe ori . Procedeul

, pus la punct de specialistii canadieni , a permis revelari de urme , cu o

vechime de 9 ani , aflate pe filele unei carti26.

Relevarea urmelor papilare. Relevarea urmelor constitue momentul imediat

urmator si este strins legat de activitatea de cautare.Aceasta activitate se

desfasoara atit la locul faptei,cit si in laborator,ptr. obiectele comod

transportabile si care au fost ridicate in acest scop.

In functie de natura obiectului primitor se folosesc tratamente fizice (mecanice),

chimice sau optice.

Relevarea prin metode fizice(mecanice) este metoda cea mai simpla si mai

putin costisitoare,aflata la indemina org. de urmarire penala,si consta in

pudrarea(prafuirea)sau afumarea suprafetei cercetate.

Pudrarea consta in folosirea unor substante care se aplica pe suprafata

24 Colectiv , Le systeme d identification des empreintes digitales , in “ R.I.P.C.” , nr. 385 , februarie 1985 , p. 36 .

25 A. LE PAREUX si J.L. CLEMENT , Tehnique modernws de revwlation et de revilement des traces de doigts , in “ Science et vie “ – numar intitulat “ La police scientifique “ , septembrie , Paris , 1982 , p. 16-17

26 J.A.GARCIA AYALA , Un employ du laser : la revelation d empreintes lophoscopiques , in , “ R.I.P.C. “ , nr. 377 , aprilie 1984 , p. 93 . In acelasi sens , a se vedea J.MATHYER si P. PEEFERLI , Notes de police scientifique , in “ R.I.C.P.T. “ , nr. 3\1983 , p. 101 si 4\1983 , p. 100 , referitoare la articolele privind problema folosirii laserului in criminalistica in “ Journal of Forensic Sciences “ , nr. 16 si 28\1983 in Canada .

cercetata cu ajutorul pensulei sau al unor pulverizatoare speciala. Aceste

substante trebuie sa indeplineasca doua conditii importante: sa asigure

contrastul cu culoarea suprafetei cercetate si sa aiba aderenta la aceasta.Cel

mai frecvent folosite in practica sunt: ceruza, negrul de fum,osul de Sudan 3,

ocidul de cupru. Ptr. Suprafetele multicolore se folosesc substante fluorescente.

Afumarea consta in obt.funinginii prin arderea unor cantitati de camfor ori

polfestiren, sau chiar prin arderea unei luminari fabricata pe baza de produse

petrolifere.Obiectul este trecut cu portiunea pe care se presupune ca se afla

urmele papilare prin fumul rezultat din ardere si, astfel, funinginea adera pe

locul atins de crestele papilare.Indepartind surplusul de funingine cu ajutorul

pensulei,apare urma colorata in negru.Metoda se foloseste ptr. cercetarea

suprafetelor cromate sau nichelate.

Intre metodele de relevare mentionam relevarea urmelor latente de pe un

suport textil,prin marcarea cu izotopi radioactivi a proteinilor din sudoare.

Relevarea prin metode chimice. Sunt cunoscute foarte multe tehnici de

relevare chimica,folosite mai putin la fata locului si mai frecvent in

laborator,datorita complexitatii utilizarii acestora. Cele mai simple tehnici

constau in aburirea cu vapori de iod,de acid fluorhidric sau

cinoacrilat.Alegerea acestor tehnici depinde de suprafata cercetata si de

vechimea urmei. Alte metode constau in folosirea unor reactivi

chimici,ca:nitratul de argint,ninhidrina.O tehnica speciala se foloseste ptr.

relevarea urmelor formate prin depuneri de singe. Substanta folosita, numita

Negru_amido, are proprietatea de a colora in albastru inchis proteinele din

singe. Ptr. amprentele cu singe recente se foloseste laserul. Specialistii

romani au obt. Rezultate si in relevarea urmelor digito-palmare de pe pielea

umana si pe textile cu ajutorul unui strat de silicagel de granulatie foarte

fina,depus pe o folie de aluminiu.Folia se aplica cu suprafata tratata cu

silicagel pe acea parte a corpului victimei unde se presupune ca exista

urme ale infractorului. Suprafata tratata va fi pulverizata cu vapori de

iod,sau cu o solutie de acid sulfuric cu apa.Urmele astfel relevate vor fi fixate

prin fofografiere.

Tratamentul optic._Ptr.relevarea urmei sunt utilizate surse de lumina

alba,dirijata sub diferite unghiuri de incidenta;pot fi folosite lanterne,

reflectoare sau oglinzi, ptr. eflectarea razelor solare care vor inlesni

examinarea cu ochiul liber a suprafetei respective. Tehnicile moderne

constau in folosirea lampilor de radiatii ultraviolete,a surselor se lumina de

tipul Polilight sau Crimescop ori a laserului.In timpul folosirii acestor

surse,specialistul trebuie sa poarte ochelari de protectie, prevazuti cu

lentile filtrante, adaptate aparatului utilizat. Ptr. examinarea urmelor in

radiatii infrarosii se utilizeaza un asamblu compus din videocamera si ecran,

compatibile cu spectral infrarosu.

Metode de fixarea şi ridicare a urmelor de mîini

Fixarea urmelor de miini. Fixarea reprezinta conservarea urmelor in

vederea valorificarii lor in cursul cercetarilor ulterioare in laborator sau a

efectuarii expertizei.Principalele mijloace de fixare constau in descrierea

urmelor in procesul-verbal de cercetare la fata locului si fotografierea

acestora. In procesul-verbal, intocmit in respectarea prevederilor Cod pr.

pen., se vor consemna toate detaliile privitoare la descrierea formelor

urmelor,a tipului din care fac parte,a locului in care au fost gasite,a

raportului de pozitie fata de obiectele principale si a metodelor de relevare

folosite. Fotografierea cuprinde imagini ale grupajului de urme si ale fiecarei

urme in parte,iar ptr.o buna localizare, alaturi de urma se asaza tablite cu

numere indicatoare. Fotografiile si schita locului cercetat se atasaza la

procesul-verbal de cercetare la fata locului.

Ridicarea urmelor de miini. Ultimul moment al cercetarii criminalistice a

urmelor de miini de la fata locului il considera ridicarea

acestora.Specialistul va folosi cele mai potrivite metode,in functie de

obiectul purtator de urma si de conditiile specifice ale locului fapte. Ex.

fotografierea, transferarea pe pelicula adeziva, folosirea mulajelor (in cazul

urmelor de adincime), iar in cazul obiectelor purtatoare de urme de

dimensiuni reduse se procedeaza la ridicarea acestora. Fotografierea urmelor

la fata locului se executa dupa ce acestea au fost relevate si numai daca

obiectele purtatoare nu pot fi transportate la laborator.

Transferarea pe pelicula adeziva se realizeaza cu ajutorul unor tehnici

simple dar care impun respectarea cu strictete a regulilor recomandate de

practica criminalistica. Urma trebuie sa fie mai intii relevata cu o pudra

colorata,apoi se foloseste pelicula de culoare contrara prafului intrebuintat

la relevare:neagra,atunci cind sau folosit prafuri albe si alba, atunci cind s-

au folosit prafuri negre sau rosii.Se desprinde de pe pelicula celuloidul de

protectie,apoi se aplica peste urma si se apasa usor cu degetul pe toata

suprafata ei; se ridica pelicula si se aplica la loc celuloidul de

protectie.Urma astfel ridicata se fotografiaza. Ptr. urmele de adincime se

folosesc mulafe din stearina, ceara. Astfel se procedeaza in cazul urmelor

gasite pe chitul proaspat al geamului, plastilina de la sigiliu, sapun, solul

moale. Urma va fi curatata prin curent de aer sau cu ajutorul pensetei.

Mulajul va fi fotografiat,apoi transportat la laborator.Obiectele purtatoare

de urme se ridica atunci cind sunt comod transportate.Ex.cutitul presupus a

fi folosit la savirsirea faptei, pistolul, sticlele de la bauturile alcoolice,

cioburile de sticla. Ele nu trebuie atinse cu mina si ambalate pentru a se

evita degradarea urmelor.

Prelucrarea si examinarea urmelor papilare in laborator

Competence si atributii. La prelucrarea si examinarea urmelor papilare in

laborator sunt 2 categorii de specialisti, cu competente si atributii specifice.Cei

care intervin chiar in momentul cercetarilor la fata locului sunt tehnicenii

criminalisti,ofiterii de politic specializati in cercetarea urmelor

papilare.Constatarile pe care le fac acestia la fata locului constituie temei de

cercetare prt.examinarile de detaliuce vor continua in laborator unde exista

mijloace tehnice corespunzatoare. La cercetarile la fata locului pot participa si

expertii criminalisti. Activitatea acestora se desfasoara in laborator ptr.a

examina obiectele purtatoare de urme ridicate de la locul faptei, urmele

desenelor papilare ridicate de tehnicieni care constituie modele de comparatie.

Pregatirea urmelor papilare ptr.examinare.

l.Relevarea urmelor de pe obiectelepurtatoare,ridicate si transportate la lab,

de criminalistica . Activitatea de relevare a urmelor,inceputa la fata

locului,este continuata in laborator in vederea evidentierii lor de pe obiectele

purtatoare ridicate in cursul cercertarilor. Conditiile de lucru oferite de

laborator si mijloacele tehnice pe care specialistii le au la indemina permit sa se

foloseasca metode de relevare complexe,cum ar fi tratarea cu ninhidrina,

vaporizarea cu acid fluorhidric, examinarea in raze ultraviolete. Se pot folosi si

tehnicile simple de relevare in functie de natura obiectelor purtatoare si de

vechimea urmei.

2. Fotografierea urmelor papilare. Se fotografiaza urmele papilare aflate pe

obiectele transportate de la fata locului la laborator,apoi se realizeaza

pozitivul si negativul fotografic.Urma papilara va fi fotografiata impreuna cu

intregul obiect purtator sau o parte a acestuia ptr. a se identifica cit mai exact

locul unde este situata urma.Se recomanda ca pe linga urma sa se aseze un

element metric prt. A se realiza ulterior fotograme marite la scara. Dupa

obtinerea negativului urmelor papilare se realizeaza diapozitivarea imaginii

acestora, sau se trece la copierea direct pe hartia foto si la obtinerea

fotogramei.Obtinerea pozitivului urmelor papilare se realizeaza cu ajutorul

aparatului de copiat prin proiectie. Negativul fotografic se aseaza cu gelatina

in jos in rama aparatului de marit. Cu ajutorul elementului metric asezat linga

urma papilara in momentul fotografierii se va urmari ca imaginea urmei pe

pozitiv sa fie marita la scara4/l.

Luarea impresiunilor de comparatie. Cercetarea in laborator a urmelor de

miini presupune existenta unor urme de comparatie.Urmele ridicate de la fata

locului ori de pe obiectele purtatoare aduse in laborator ptr. relevare si

examinare vor fi comparate cu modelele de comparatie obtinute de la

persoanele banuite ori de la cadavre. Ptr. obtinerea modelelor de comparatie se

folosesc tehnici diferite ptr.persoane si ptr. cadavre

1. Obtinerea impresiunilor de la persoane. In aceasta activitate se folosesc

instrumente si materiale adecvate: placa pe care se aplica tusul,un rulou din

cauciuc, un flacon cu tus tipografic, o tusiera impregnata cu substante

chimice ptr. amprentare,fise dactiloscopice.Cele mai cunoscute metode in

activitatea practica sunt ampretarea cu tus tipografic si ampretarea chimica.

Folosirea tusului tipografic. Inaite de inceperea operatiei de amprentare

degetele vor fi spalate cu apa si sapun.Pe placa de depune o picatura de tus

care va fi intinsa cu ruloul pina se obtine un strat uniform. Specialistul

prinde cu o mina degetul persoanei cercetate iar cu cealalta prinde de virful

degetul si-1 ruleaza pe placa o singura data,intr-un singur sens,de la o

extremitate la cealalta a unghiei,si-l apasa ptr. a obtine impresiunea intregii

suprafete a falangei. Impresiunea obtinuta se aplica in spatiul liber din fisa

dactiloscopica. In acest mod se procedeaza cu toate degetele.

Amprentarea chimica. Metoda este mai putin folosita in practica.Trusa de

amprentare chimica contine o pisla dura,impregnata cu o substanta chimica

incolora. Ptr. obtinerea ampretei specialistul roteste degetul persoanei pe

pisla trusei,apoi il aseaza pe o folie de hirtie special impregnata si-1 ruleaza pe

aceasta, astfel incit,prin realizarea contactului dintre substanta de pe pisla si

cea de pe hirtie sa se coloreze impresiunea digitala intr-o nuanta de indigo

inchis spre negru

2. Obtinerea impresiunilor de la cadravre. La amprentarea cadravrelor se

mai foloseste:o lingura speciala ptr.amprentare,solutii si substante ptr.

conservarea fragmentelor de piele cu creste papilare,o seringa cu ace groase

ptr.injectarea de lichide sub pielea virfurilor degetelor ce urmeaza a fi

amprentate. Tehnica de amprentare este adaptata la conditiile in care se afla

cadravrul, tinind cont de rigiditatea cadaverica, deshidratarea, putrefactia,

mumificarea acestuia. Ptr. a se invinge rigiditatea cadaverica, miinile

cadavrelor se introduc int-un vas cu apa calda timp de 10-15 min.Tusul se

intinde direct pe degete cu ajutorul ruloului.Se taie un cartonas dreptunghiular

de marimea spatiului din fisa dactiloscopica su se aseaza in lingura de

amprentat cadravre,apoi se ruleaza cite un deget pe fiecare cartonas. Daca

putrefactia este avansata se solicita concursul medicului legist,care

recolteaza fragmente din pielea degetului ce urmeaza a fi examinata in

laborator.Atunci cind cadravrul se prezinta in stare de mumificatie de

procedeaza la improspatarea pielii cu o solutie de l-3% hidroxid de potasiu in

apa.Se introduc degetele cadravrului in aceasta solutie,pina ce pielea revine Is

normal,apoi se procedeaza la amprentare.

Interpretarea la faţa locului a urmelor de mîini

Descoperirea urmelor unei infractiuni presupune , in primul rand , o

cautare sistematica a lor , in functie de natura locului si de modul de

savarsire a faptei . Datorita diversitatii deosebite de situatii , de imprejurari

privind maniera de comitere a infractiunii , nu pot fi date retete absolute de

descoperire a urmelor . Pe baza unei bogate practici existente in materie in

literatura de specialitate s-a conturat , insa , o regula cu caracter de

generalitate , conform careia “pentru descoperirea urmelor unei

infractiuni , in cercetarea fiecarui caz , organul de urmarire penala va cauta

sa reconstituie mintal fiecare faza a desfasurarii infraciunii , parcurgand cu

atentie , in sens direct sau invers , drumul presupus ca a fost facut de

infractor “ . Sau asa cum subliniaza C. Turai cautarea urmelor papilare

latente este o operatie de tehnica criminalistica ce necesita atentie

deosebita din partea specialistului criminalist , acesta trebuind sa aiba

‘rabdarea si intuiţia unui mare artist.

Cautarea urmelor poate debuta din locul in care se presupune ca a

intrat infractorul prin cercetarea clantelor usii , a incuietorilor , a

comutatorului etc. Daca s-a patruns intr-o incapere prin spargerea

geamului cioburile acestora pastreaza in conditii bune urmele crestelor

papilare . In aceleasi conditii pastreaza urmele obiectele de portelan si

sticla , suprafetele metalice , mobilierul etc. Insesi suprafetele relativ

zgrumturoase , de genul gulerelor sau manşetelor cămăşii, pot retine urme ,

in conditii mulţumitoare .

Sunt situatii in care cercetarile preliminare pot duce la concluzia ca

infractorul s-a folosit de manusi datorita absentei urmelor papilare , cel

putin in prima faza a cercetarii. Pe langa faptul ca insesi aceste manusi pot

crea urme specifice , nu trebuie exclusa posibilitatea aparitiei unor

amprente digitale spre sfarsitul drumului parcurs de infractor sau ceea ce

este numit in literatura jurudica penala iter criminis . In practica , se

intalnesc cazuri in care infractorul , fiind nevoit sa desfasoare o operatie

mai migaloasa , este incomodat de manusi si le scoate automat (la cautarea

prin sertare , prin rafturile unei biblioteci , prin haine , la casele de bani

etc.). Alteori , suprafata obiectului este atinsa de o portiune a pielii palmei ,

neprotejata de manusa .

De exemplu , in cazul unui furt savarsit la un magazin universal , infractorul

, intentionand sa ajunga la niste obiecte a fost nevoit sa mute din loc un

televizor pe care a ramas o urma a unei portiuni din regiunea hipoernara a

palmei . In ipoteza folosirii manusilor necaptusite , sau a manusilor

chirurgicale ce permit un contact tactil mai bun nu trebuie exclusa

posibilitatea descoperirii amprentelor in interiorul acestora .

Un aspect pe care specialistii criminalisti il cunosc foarte bine din

practica , este acela ca si cei mai abili infractori , dupa realizarea faptei ,

neglijeaza masurile de precautie luate initial . De exemplu , un infractor

versat , dupa ce a operat tot timpul cu manusi la spargerea unei case de

bani , dupa realizarea scopului propus si-a scos manusile , a fumat linistit o

tigara , a baut un pahar cu apa , dupa care a parasit locul faptei .

Pentru usurarea procesului de cautare a urmelor crestelor papilare se

recomanda folosirea unei lanterne cu care se va ilumina oblic obiectul

presupus a fi purtator de urma . O alta metoda , care se poate aplica in

cazuri mai deosebite , consta in pulverizarea pe obiectul presupus purtator

de urma a unei solutii pe baza de luminol . Sub actiunea razelor ultraviolete

, urma va aparea intr-o luminescenta specifica pentru un timp scurt .

Rezultatele similare pot fi obtinute si cu radiatie laser .

Sisteme automate de identificare a amprentelor si a urmelor digitale.

In tarile dezvoltate au fost puse la punct sisteme de prelucrare automata a

amprentelor,bazate pe tehnica recunoasterii formelor cu ajutorul computeralui.

Sistemul automat de identificare folosit in Japonia este aplicat in practica

din!982.In acest sistem ordinatorul detecteaza in mod automat

particularitatile din imaginea unei amprente digitale,le introduce in

memorie si le copiaza,apoi computeral stabileste raporturile care leaga

intre ele particularitatile definind nr. de creste care le separa.Pozitia,directia

particularitatilor si raporturile lor reciproce sunt traduse in date numerice,pe

care calculatorul le introduce in memorie. Procesul este realizat

ptr.ansamblul intregii amprente, masina detecteaza particularitati pe imaginea

unui deget.

Sistemul MORFO. Societatea MORFO-SYSTEMS a pus la punc un sistem care

permite ca un suspect sa fie identificat in citeva minute dupa amprente si

urmele digitale.In aceste sisteme se compara urma digitala ridicata de la locul

faptei cu amprentele aflate intr-o banca de date,in final se selecteaza o

scurta lista de candidati.Operatorul verifica lista prezentata de sistem si se

pronunta asupra identitatii dintre urma si ampreta.Din l998, sistemul este

aplicat si in Romania.

SistemulAFIS 2000 -PRINTERMARK. Cu acest sistem se pot rezolva

problemele reale ale utilizatorilor,fiind rodul colaborarii cu FBI.Acest sistem

are peste 100 de agentii in toata lumea,care utilizeaza echipamentele sale. El

poate fi usor configurator, a include si o static de introducere ,,pe viu"ori

atasarea fotografiei persoanei.Impresiunile se stocheaza prin sinpla rulare a

degetului pe un dispozitiv special. Sistemele prezentate sunt cele mai

performante in lume la aceasta ora,asigurind o viteza de lucru si un randament

de neatins in sistemul manual de lucru.

Se ivesc numeroase situaţii când, la faţa locului, se descoperă numai urme ale unor

fragmente de desene papilare, în care nu se reproduce decât un sector limitat de creste ale

amprentei, de pildă un număr de 10 - 15 creste papilare.

Cu toată străduinţa expertului, la asemenea fragmente, de cele mai multe ori, nu se

pot descoperi nici cel puţin 6 - 8 detalii caracteristice macroscopice care să demonstreze,

pe baza frecvenţei lor, că urma a fost lăsată de un anumit deget, palmă sau plantă.

Luându-se în consideraţie faptul că nu se poate renunţa la urma în cauză a

fragmentului de desen papilar, în continuare se vor folosi alte tehnici de lucru, cum ar fi o

mărire fotografică sau prin microfotografiere. Prin aceasta se vor scoate în evidenţă

microdetalii cum sunt, de pildă, formele orificiilor porilor, care se găsesc pe traseul

crestelor papilare ce fac obiectul examinării.

Orice creastă papilară care este privită cu o lupă puternică, ce măreşte de 10 - 12

ori, sau cu un microscop de mic grosisment, se va vedea ca o linie întreruptă datorită

orificiilor porilor situaţi în vârful papilelor dermice.

Ca şi traseul crestelor, orificiile porilor au forme, dimensiuni şi plasamente

deosebite şi, de aceea, indicarea lor pe un raport de expertiză poate constitui un element

de identificare. Faţă de creste, la pori se mai poate reţine şi numărul lor pe unitatea de

măsură în lungime.

Practica arată că este indicat să nu se efectueze o expertiză poroscopică separată,

ci să se aleagă 2 - 3 creste papilare mai clar imprimate care, în cadrul aceleiaşi expertize

dactiloscopice, vor fi examinate şi din punct de vedere al caracteristicilor porilor.

Examinarea comparativă poroscopică va constitui o completare a punctelor caracteristice

coincidente indicate la traseul crestelor în cadrul expertizei în cauză şi ea va fi trecută

într-un capitol aparte în aceeaşi lucrare.

Pentru ilustrarea caracteristicilor porilor în raportul de expertiză, crestele papilare

vor fi mărite de 10 - 20 de ori prin macrofotografiere sau microfotografiere, direct pe

placa fotografică negativă.

Examinarea punctelor caracteristice coincidente ale porilor se va face în

succesiunea următoare:

- se va lua în considerare, în primul rând, forma caracteristică a porilor, care poate

fi: circulară, ovală, în formă de şa, în formă de semilună, franjurată etc;

- se vor studia şi reţine ca elemente de comparare plasamentul porului faţă de altul,

precum şi distanţa şi poziţia lui pe creastă: central, aproape marginal, pe marginea

crestei;

- se va aprecia mărimea porului în unităţi absolute sau în comparaţie cu cei vecini

(diametrul porilor variază de la 80 la 250 de microni[1]);

- se va lua în considerare numărul porilor fie pe o unitate de lungime dintr-o

creastă, fie pe un fragment determinat sau pe braţul unei bifurcări care, de asemenea, are

o lungime determinată (cifra variază între 9 şi 18 pori pe un milimetru).

Partea din dactiloscopie care are drept obiect elaborarea metodelor de examinare şi

expertiză a orificiilor porilor de pe crestele papilare poartă denumirea de poroscopie.

Porii aşezaţi pe muchiile (marginile) crestelor au forme deosebite faţă de cei

aşezaţi în cuprinsul crestelor, pentru că aceştia nu se reproduc total în urmă, ci doar

parţial. Unii criminalişti au opinat pentru constituirea unui capitol aparte din examinarea

formei marginilor crestelor papilare, numind acest gen de examinare „crestoscopie” sau

„mucheoscopie”.

Compararea „crestoscopică” se efectuează tot cu ocazia examinării poroscopice.

Variabilitatea laturilor crestelor papilare dă naştere unei diversităţi extrem de mari

de forme caracteristice marginilor acestor creste care apar franjurate sau dantelate

marginal.

Detaliile caracteristice ce sunt descoperite pe cele două margini ale unei creste

papilare apar sub aspectul general de scobituri sau golfuleţe care pot avea forme variate:

dreaptă, convexă, de dinte, de masă, de buzunar, concavă etc..

Aşadar, prin dubla lor proprietate, ca şi a crestelor papilare - fixitatea şi unicitatea

- orificiile sudoripare constituie un element de prim rang în efectuarea identificărilor.

În practică, poroscopia oferă posibilitatea utilizării fragmentelor de urmă care nu

depăşesc câteva creste papilare. Ea permite să se răspundă cu certitudine în numeroase

cazuri în care numărul de puncte caracteristice coincidente ale crestelor papilare este

insuficient.

Caracteristicile desenului porilor sunt influenţate atât de presiunea degetului când

se lasă urma sau impresiunea, cât şi de cantitatea de substanţă cu care se iau impresiunile.

[1] Micron – unitate de măsură egală cu a mia parte dintr-un milimetru.

URMELE CREATE DE MIJLOACELE

DE TRANSPORT

In general, aceste urme pot fi gasite in cazul accidentelor de circulatie, dar

pot fi gasite si cand sunt cercetate alte fapte la comiterea carora au fost

folosite diverse mijloace de transport ( omoruri, talharii, furturi, etc).

Urmele din aceasta categorie sunt complexe. Ele cuprind mai multe tipuri :

1)urme create de anvelope;

2)urme create de rotile metalice ale carutelor sau de sinele metalice ale

saniilor;

3)urmele de impact ale vehicolelor;

4)urmele sub forma de obiecte sau resturi materiale;

5)alte urme create de vehicole (pete rezultate din scurgeri de lubrefiant,

combustibil, etc. ).

Ele pot fi gasite sub forma urmelor de adancime, dar mai pot fi prezente la

locul faptei si ca urme de suprafata (de exemplu urme de calcare cu rotile

peste corpul si hainele victimei). Sunt prezente atat ca urme statice create

de miscarea uniforma a vehicolelor cat si ca urme dinamice, produse in

procesul franarii, derapajelor, al ciocnirii, al plecarii precipitate de la locul

faptei (demaraje bruste).

Urmele create de mijloacele de transport sunt in general urme vizibile,

cautarea lor este deci relativ simpla, fiind necesara consemnarea lor in

procesul verbal de cercetare, pe schita locului faptei, cu masurarea si

mentionarea dimensiunilor lor: lungime, latime, aspect, efectuandu se si

fotografii judiciare cu ajutorul panglicilor metrice. Chiar atunci cand urmele

sunt produse pe zapada si sunt relativ greu de fotografiat, este necesar a fi

mentionat in procesul verbal de cercetare tipul si aspectul acestora. Intr o

cauza, in conditii de drum pe timp de noapte si ceata, victima a fost

surprinsa si accidentata in apropierea trecerii de pietoni(cca. 2m. de la

marcaj ). Sustinerile soferului, potrivit carora a efectuat manevra de

franare, insa pietonul nu a putut fi evitat de oarece a efectuat traversarea

fugind, au fost infirmate de mentiunile din procesul verbal de cercetare si

de schita locului accidentului, unde se mentiona pana la locul impactului o

urma statica, de rostogolire corespunzatoare urmelor create de anvelopele

autovehicolului angrenat in accident in mers normal, fara franare.

Atunci cand se gasesc urme de adancime( create prin trecerea vehicolelor

prin noroi, nisip, zapada) acestea vor fi ridicate prin mulare, continuandu se

apoi examinarea lor in conditii de laborator.

1. Urmele de anvelope ridica si in acelasi timp, solutioneaza probleme

legate de tipul autovehicolului care le a creat, ecartamentul acestuia,

directia de deplasare, marca si tipul anvelopelor cu care era echipat, etc.

Tot prin examinarea anvelopelor se vor putea stabili ( pe calea unei

expertize criminalistice ) cauzele tehnice ale unor accidente rutiere. Dintre

aceste cauze mentionam: defecte tehnice ( vicii de fabricatie ) ale

anvelopelor; uzuri avansate ( desprinderea benzii de rulare, ruperea

structurii metalice a anvelopei); interventia unor elemente aleatorii. De

exemplu, taieturi produse de cioburi care produc depresurizarea brusca a

pneului, urmate de pierderea cotrolului directiei si iesirea de pe carosabil,

impact cu arbori, sau alte vehicole.

Examinarea anvelopelor va putea permite stabilirea avarierii acestora si ca

urmare a accidentului cand derapajul datorat franarii bruste este urmat de

lovirea unei borduri cu roata si de explozia camerei de aer a acesteia,

rezultand apoi pierderea controlului directiei si impactul cu persoane,

vehicole, case, etc.

Tipul si marca anvelopei vor putea fi stabilite dupa forma desenului

antiderapant, putand fi calculata lungimea urmei ( deci circumferinta rotii )

prin masurarea distantei dintre doua repere similare prezente pe urma. In

cazul urmelor dinamice, rezultate prin derapaj sau prin franare, nu mai

poate fi identificat desenul anvelopei , de oarece in aceste situatii el

lipseste, este insuficient sau partial imprimat. Inceputul urmei de franare

este mai slab imprimat, apoi capata o latime egala cu cea a anvelopei, iar pe

o portiune scurta, inainte de oprire, urma este groasa, neclara, cu mici

depozite de pamant zapada, praf, etc. acumulate in procesul franarii.

O situatie mai deosebita credem ca este cea in care franarea este controlata

printr un sistem ABS( sistem anti blocant ) cu care sunt dotate

autovehicolele moderne. La acestea franarea, chiar violenta, se face fara ca

rotile sa se blocheze si sa patineze, ceea ce face ca urma sa aiba aspect de

urma dinamica. Devine astfel mai dificil de apreciat forta si distanta

franarii.

Urmele statice, create in procesul rularii normale a rotilor, redau mai multe

elemente specifice ale desenului antiderapant, reprodu cand toate detaliile

acestuia, inclusiv ecartamentul rotilor. Pentru deplasarile rectilinii, urmele

create de rotile anterioare vor fi acoperite de cele create de rotile

posterioare.

Prin examinarea urmelor lasate de roti, poate fi stabilita si directia de

deplasare, eventualele manevre ale vehicolului ( ocolire, depasire, derapaje,

intoarceri, etc. ). Se va putea sa se stabileasca si viteza de deplasare la

momentul franarii ( in functie de lungimea urmei de franare), datele privind

starea tehnica a pneurilor: uzuri, defecte. Tot cu ajutorul urmelor

anvelopelor se poate identifica generic tipul de autovehicol: autoturism,

masina agricola, camion, vehicol de teren, s. a.

In identificarea anvelopelor pot fi folosite si caracteristicile individuale ale

acestora, rezultate in procesul de fabricatie, create prin uzura ce apare in

procesul de circulatie cum ar fi preluarea intre modelele desenului

antiderapant a unor pietricele, resturi materiale.

Urmele de impact pot oferi date importante cu privire la directia de mers

(de miscare, de stationare ) in care se deplasau ori starea in care se aflau

vehicolele implicate. Aceste urme sunt foarte adesea insotite de resturi

materiale cioburi, provenind de la faruri sau parbriz, vopsea, lemn din

caroseriile camioanelor, etc). Vor putea fi gasite atat pe vehicolele de la

locul accidentului, cat si pe diverse obiecte ( pomi, borne Kilometrice, case,

garduri ) pe corpul victimelor. Adeseori, prin interpretarea acestor urme se

va putea stabili inaltimea masinii, directia de deplasare. Urmele de vopsea

vor indica culoarea, iar prin examinarea de laborator, pe calea comparatiei,

se va putea stabili cu certitudine autovehicolul de la care provine vopseaua.

De asemenea, forma barii de protectie se imprima uneori in tabla caroserie

autovehicolului lovit.

Urmele sub forma de obiecte sau resturi materiale ramase la locul

accidentului pot indica uneori incarcatura sa, de exemplu: cereale,

ambalaje de lemn, materiale de constructii, alteori ele provin chiar din

corpul acesteia: ornamente, numar de circulatie, sigla marcii, etc.

permitand limitarea, restrangerea cautarilor la anumite marci sau tipuri.

Utilizarea unor autovehicole in cazul transportarii unor bunuri furate, cand

acestea au pierderi de lichid de racire, scurgeri de ulei, de carburant, poate

genera urme sub forma de dare sau pete. Dupa directia sau extinderea

acestora se poate aprecia directia de deplasare, timpul aproximativ de

stationare. In functie de petele de combustibil se poate aprecia tipul de

motor cu benzina sau Diesel. Examinarea formei picaturilor va permite

stabilirea directiei de deplasare, picaturile au forma alungita, cu partea mai

subtire orientata spre directia de deplasare, datorita curentuluide aer care

le impinge in partea opusa sensului de deplasare al masinii.

Descrierea urmelor in procesul verbal de cercetare va avea in vedere

diferitele lor particularitati, aspectul lor ( urme statice, dinamice, de

adancime , de suprafata ). Se vor masura lungimea, latimea, distantele intre

urme paralele ( ecartament ) sau urme succesive.

Urmele de impact se descriu generic si se fotografiaza, apoi se descriu

detaliile, aspectul, culoarea, continutul de elemente straine cioburi, vopsea.

Urmele sub forma unor resturi de obiecte vor fi mai intai examinate pentru

a se stabili daca nu sunt prezente alte tipuri de urme (de maini, fibre textile,

)pe care le ar putea purta. Dupa ce au fost consemnate si fotografiate,

obiectul va fi ridicat pentru examinare in laborator.

Cercetarea urmelor lasate de picioare

Sunt folosite destul de rar in activitatea de identificare, considerandu-se

ca au mai putine posibilitati de individualizare datorita numarului relative

redus de elemente caracteristice, cu exceptia celor specifice crestelor

papilare de pe talpa piciorului.

Din categoria urmelor de picioare fac parte:

- urmele plantei piciorului – ale piciorului gol;

- urmele piciorului semi-incaltat;

- urmele de ciorapi sau de incaltaminte.

Urmele plantei piciorului si anume cele formate de piciorul gol sunt cele

mai valoroase pentru individualizare, deoarece amprenta plantara

(amprenta talpii piciorului) poate servi la o identificare certa a individului,

echivalenta cu identificarea bazata pe amprentele digitale.

Urmele piciorului semiincaltat sau ale ciorapilor reproduce forma generala

a plantei piciorului, a regiunilor sale si a tesaturii.

Urmele de incaltaminte daca sunt formate in conditii

corespunzatoare (de ex. urme statice in pamantul moale)

pot reflecta elemente caracteristice utile identificarii.

In legatura cu urmele de picioare trebuie sa precizam

ca nu trebuie sa confundam o urma dinamica (prin excelenta

o urma de alunecare) cu urma create de

piciorul aflat in mers, urma de natura statica.

11.

Problemele principale pe care le poate rezolva expertiza criminalistica a

urmelor de picioare indiferent daca este vorba de urma piciorului gol ori de

cea de incaltaminte sunt in functie daca expertului i se trimite spre

examinare numai urma in sensul mulajului, fotogramei sau desenului

ridicata de la fata locului sau si urma si modelele tip de comparative.

Daca expertului i se trimite numai urma acesta va putea solutiona

urmatoarele probleme: determinarea sexului, varsta, talia, greutatea

aproximativa, particularitatile anatomo-patologice, mecanismul de formare

si vechimea urmei, alte date rezultate din interpretarea elementelor crearii

de urma.

In ipoteza in care i se pun la dispozitie expertului si modele de

comparatie, respectiv impresiunea plantei piciorului sau incaltamintea

suspecta, se poate ajunge la identificarea persoanei sau obiectului creator

de urma.

Bibliografie

CRIMINALISTICA – MIRCEA BĂDILĂ (BUCUREŞTI)

CRIMINALISTICA VOL.I – SIMION GH.DORAŞ (CHIŞINĂU)

MINA MINOVICI «TRTAT COMPLET DE MEDICINĂ LEGALĂ»

CONSTANTIN TURAI «ELEMENTE DE CRIMINALISTICĂ ŞI TEHNICĂCRIMINALĂ

EMILIAN STANCI «CRIMINALISTICA ŞTIINŢA INVESTIGĂRII INFRACŢIUNILOR»

CONSTANTIN TURAI «ENIGMELE UNOR AMPRENTE» VASILE FARCASIU «NOIMETODE DE RELEVARE ŞI

RIDICARE A URMELOR PAPILAE ŞI DE ÎNCĂLŢĂMINTE» OCTAVIAN TOMA «O NOUĂ TEHNICĂ DE ÎMBUNĂTĂŢIRE

A URMELOR PAPILARE»