MINISTERUL AFACERILOR INTERNEAL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA ”ŞTEFAN CEL MARE”

Facultatea de dreptSecţia cu frecvenţă redusă

Catedra“Drept poliţienesc”

TEZĂ DE LICENŢĂ

Tema:”Profilaxia delictelor comise de către minori,

înfăptuită de către Inspectorul pentru Problemele Minorilor”

Autor: Conducător ştiinţific:Studentul anului IV Lector la catedră „Drept poliţienesc”Plutonul 243 “J” Magistru în drept,Serghei Rotari locotenent-colonel de poliţie Sergiu Crudu

Chişinău 2008

2

PLANUL TEZEI

INTRODUCERE ...................................................................................................3

CAPITOLUL I Consideraţiuni generale privind delicvenţa juvenilă............…....51.1 Caracteristica infracţiunilor comise de minori............................71.2 Caracterizarea minorilor aflaţi în conflict cu legea...................13

1.3 Factorii ce influenţează la comiterea delictelor de către minori........................................................................…21

CAPITOLUL II Profilaxia delictelor comise de către minori..............................25 2.1 Noţiuni generale privind modele, tipuri şi metode de

profilaxie....................................................................................25 2.2 Factorii de decizie implicaţi la prevenirea faptelor antisociale comise de minori................................................................….....28 2.3 Rolul şi locul Inspectorului pentru Minori în profilaxia delicvenţei juvenile.....................................................................33 2.4 Tehnici şi metode de lucru a Inspectorului pentru Problemele

Minorilor în profilaxia delicvenţei juvenile...............................39

CAPITOLUL III Particularităţile documentării faptelor ilicite la care participă minorii.........................................................................45 3.1 Procedura documentării faptelor, prevăzute de legislaţia penală, la care participă minorii.................................................45 3.2 Procedura documentării cazurilor contravenţionale cu privire la minori..........................................................................51 3.3 Procedura procesual penală în cazul ne atingerii vârstei răspunderii penale.......................................................................57

CAPITOLUL IV Strategii pentru îmbunătăţirea situaţiei criminogene în rândul minorilor………………………………………………………60

4.1 Aspecte comparative în profilaxia delicvenţei juvenile..............60 4.2 Propuneri de eficientizare a lucrului profilactic pentru un

impact mai favorabil....................................................................68

ÎNCHEIERE...........................................................................................................71

BIBLIOGRAFIA....................................................................................................74

ANEXE...................................................................................................................80

3

INTRODUCERE

Copilul reprezintă o generaţie nouă ce tinde spre un viitor mai bun şi un

mediu mai adecvat din punct de vedere social cât şi psihologic. Conform

legislaţiei interne a R. Moldova fiecare copil are dreptul la apărare cât şi la libera

exprimare, de ai fi respectate drepturile şi a prezumţiei nevinovăţiei, aceasta este

stipulat în Constituţie.

Tema abordată prezintă interes deosebit din următoarele considerente:

1) Creşterea criminalităţii în rândurile minorilor;

2) Ne îndeplinirea din partea părinţilor a obligaţiunilor sale corespunzătoare

faţă de educaţia copiilor.

Am ales această temă pentru studiere din următoarele motive:

1) Să efectuez sinteza actelor normative internaţionale, interne şi ale altor

state în ce priveşte profilaxia delictelor comise de către minori, înfăptuită de către

Inspectorul pentru Problemele Minorilor.

2) Să efectuez generalizarea metodelor avansate de prevenire a crimelor în

mediul minorilor.

Criminalitatea sub toate formele sale a pătruns în toate structurile şi păturile

sociale, devenind un factor destabilizator al vieţii sociale şi a statalităţii ţării. Una

din formele criminalităţii, care la moment devine tot mai frecvent întîlnită în ţara

noastră este delicvenţa juvenilă.

Minorii necesită o atenţie deosebită din partea societăţii, a statului şi orice

lege ce se aplică în folosul minorilor şi are scopul de prevenire a crimelor în

rândurile minorilor - prezintă un factor pozitiv. Problema răspunderii penale a

minorului şi în general, problema prevenirii şi combaterii delicvenţii juvenile a

constituit şi continuă să constituie una dintre problemele cele mai grele care se pun

pe planul politicii sociale. Datoria fiecărui cetăţean cât şi a oamenilor legii - de a

combate acest fenomen al delicvenţei juvenile.

4

Scopul şi obiectivele tezei Scopul tezei constă în sinteza criminalităţii

privind delicvenţa juvenilă, precum şi înaintarea propunerilor cu privire la

modificarea şi îmbunătăţirea cadrului normativ referitor la activitatea Inspectorului

pentru Problemele Minorilor.

Pentru atingerea acestor scopuri a fost necesară soluţionarea următoarelor

obiective: analiza problemelor ce ţin de delicvenţa juvenilă, analiza factorilor ce

influenţează asupra creşterii criminalităţii în rândurile minorilor şi care sunt

metodele de profilaxie, prevenire şi rolul Inspectorului pentru Problemele

Minorilor, fiind un reprezentant legal al minorului.

Suportul metodologic şi teoretic – ştiinţific al lucrării. Lucrarea dată a

fost studiată din prisma anumitor metode cum ar fi: ştiinţifică, istorică, logică,

psihologică, comparativă şi practică.

Ca suport metodologic pentru lucrarea au servit un şir de acte normative ale

Republicii Moldova şi altor state care reglementează cadrul normativ cu privire la

“Aprobarea măsurilor speciale pentru combaterea şi profilaxia criminalităţii în

rândurile minorilor” cât şi un şir de lucrări cu caracter ştiinţifico - practic a mai

multor autori cum ar fi: C. Ciornei – Donighean, Lilea Mărgineanu, A. Chisari.

Structura şi volumul lucrării: au fost determinate de scopul şi sarcinile

investigaţionale, cât şi de cerinţele de întocmire a unei teze de licenţă. Astfel teza

de licenţă constă din introducere, patru capitole şi doisprezece subcapitole,

concluzie, bibliografie şi anexe.

5

Capitolul I CONSIDERAŢIUNI GENERALE

PRIVIND DELICVENŢA JUVENILĂ

Una dintre acţiunile de bază prioritare a politicii interne a Republicii

Moldova este combaterea criminalităţii şi a altor încălcări de lege comise de către

minori. După cum se cunoaşte, conceptul de “delicvenţă juvenilă” cuprinde două

noţiuni distincte, care trebuie precizate şi anume conceptul de “delicvenţă” şi cel

“juvenil”. Termenul de “delicvenţă juvenilă” nu este întâlnit nici în Legislaţia

penală din ţara noastră, nici în dreptul pozitiv din alte ţări. El este o creaţie a

doctrinei penale şi a teoriilor criminologice sau sociologice în încercările lor de a

grupa o serie de infracţiuni în funcţie de criterii de vârstă, considerându-se, că

faptele penale prezintă o serie de particularităţi determinate de nivelul de

maturitate biologică şi cu precăderea mintală a subiectului activ al infracţiunii.

Conceptul de “delicvenţă juvenilă”1 este sinonim în anumite limbi, cum

sunt, de exemplu, româna, italiana, germana, şi franceza cu noţiunea de

“criminalitate juvenilă”. Prin delicvenţă se înţelege o serie de fapte ilicite,

indiferent dacă au sau nu un caracter penal ( fuga de la domiciliu, absenţa repetată

şi îndelungată de la şcoală, abandonul şcolar nemotivat de cauze obiective, precum

şi anumite fapte imorale care nu constituie infracţiuni). În legislaţia penală

anterioară din ţara noastră, atât în Codul Penal din 1865 cât şi în cel din 1936,

infracţiunile erau împărţite în trei categorii stabilite în funcţie de severitatea

pedepselor şi de gravitatea faptelor, acestea sunt:

1) contravenţii;

2) delicte;

3) crime.

De aici, rezultă că legislaţia penală prevedea pedepse pentru aceste delicte,

încălcări, însă ceea cei priveşte pe minori “pedeapsa” era mai mult educativă

decât penală. Rezultă că devianţa presupune:

6

1.Vasile Pavaleanu ,“Drept Procesual Penal”, Bucureşti 2002

- o normă cu un anumit grad de eneralitate care este recunoscută şi acceptată

de majoritatea membrilor unui grup sau colectivităţi umane.

- un grup social sau un colectiv stabil, ce participă la diferite seminare, lecţii

de integrare intr-un grup sau societate prin adeziunea la un sistem de valori al

societăţii.

- un sistem de relaţii sociale (sancţiunea disciplinară, morală şi legală)

prevăzute de norme scrise sau nescrise care ocrotesc valorile sociale2 acceptate de

majoritatea membrilor grupului sau colectivităţi.

În funcţie de aceste elemente deviante3 poate să se manifeste într-una din

următoarele forme de comportament individual sau de grup:

1) devianţa morală;

2) devianţa funcţională;

3) devianţa penală acesta se împarte în:

- criminalitatea adulţilor;

- criminalitatea juvenilă;

4) devianţa minorilor cu tulburări de comportament;

5) devianţa alienaţilor mintal.

Analiza conceptelor de “delicvenţă juvenilă” şi “devianţă penală” a pus în

evidenţă importanţa normelor legale care descriu şi delimitează comportamentul

infracţional în raport cu alte comportamente deviante.

Legislaţia penală prevede un şir de măsuri preventive privind minorii, rolul

de bază a cetăţeanului cât şi omului legii de a ajuta pe minori să implice corect în

societate fără a fi jertfă grupelor criminale, ele au o importanţă deosebită şi este un

factor important în combaterea delicvenţei juvenile.

7

2. Igor Bantuş, „Teoria Generala a dreptului”, Chişinău 1998 .3. Violeta Cojocaru, „Problemele prevenirii şi combaterii delicvenţii juvenile”. Materiale conferinţei ştiinţifico-practice intenţionale, 18-19 aprilie 2003, p.233.

1.1 CARACTERISTICA INFRACŢIUNILOR COMISE DE MINORI

În Republica Moldova delicvenţa juvenilă este o problemă gravă. Nivelul

scăzut de trai, diminuarea sistemului de valori în perioada de trecere la democraţie

şi economie de piaţă sunt doar câteva dintre cauzele creşterii nivelului acestui

fenomen în ţările Europei de Este, alt factor constituindu-l atragerea copiilor în

structurile criminalităţii organizate.

Evoluţia delicvenţei juvenile în societatea contemporană a determinat

organismele internaţionale şi naţionale să se preocupe de reeducare minorului în

conflict cu legea,4 iar prevenirea delicvenţei juvenile este o parte importantă în

reducerea criminalităţii în societate. În conformitate cu art.11 al Convenţiei cu

privire la drepturile copilului statele-părţi (inclusiv R.M.) vor lua măsuri pentru a

combate acţiunile ilegale de deplasare şi de împiedicarea a reîntoarcerii copiilor

din străinătate. În vederea creării unor garanţii ponderale ale protecţiei, acordate

de Republica Moldova cetăţenilor săi minori, oriunde s-ar afla aceştia, a fost

adoptată norma de la art.207 din CP a R.M. Partea obiectivă a infracţiunilor

include antrenarea minorilor în diverse forme de activităţi criminale cum ar fi:

1) Atragerea minorilor în activitatea criminală sau la determinarea lor la

săvârşirea unor fapte imorale;5

2) Atragerea minorului la consumarea băuturilor alcoolice;

3) Antrenarea minorului în cerşit;

4) Antrenarea minorului în jocurile de noroc;

5) Exploatarea copiilor în scopul prostituţiei sau altor practici ilegale;

6) Antrenarea minorilor la consumul ilegal de droguri, medicamente şi alte

substanţe cu efect narcotizat;

7) Antrenarea minorilor în acţiuni militare sau propaganda războiului în rândurile lor;

8) Furtul;

8

4. Ortonso Brezeanu ,”Minorul şi legea penala” , ALLBeek 1998,p.16.5.Drept penal p/s, p.106.

9) Tâlhăria;

10) Jaful;6

11) Pungăşia;

12) distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor7;

1) Atragerea minorilor la activitatea criminală sau determinarea lor la săvârşirea

unor fapte imorale – după cum rezultă din prevederile art. 17 al Convenţiei cu

privire la drepturile copilului, copilul are dreptul să fie protejat împotriva

informaţiilor şi materialelor care dăunează dezvoltării sale sociale, spirituale şi

morale. Realizarea acestui drept este una din condiţiile formării corecte a

personalităţii copilului. Activitatea statului în contextul politicii sociale de

îmbunătăţire a situaţiei copiilor constă nu numai în descoperirea şi

consolidarea eficacităţii factorilor favorabili pentru formarea personalităţii, dar

şi în neutralizarea şi eradicarea, a influenţilor indezirabile pentru scopurile de

educaţie.

Pericolul social al acestei infracţiuni se exprimă în ceea că, sub influenţa

unei persoane adulte, minorul, caracterizat prin vulnerabilitate sporită, absoarbe şi

repetă informaţia şi actele de conduită care, din punct de vedere al normelor penale

şi etice, nu sunt încuviinţate de societate.

Conform art.208 CP al R.M. obiect juridic special, îl constituie relaţiile

sociale cu privire la dezvoltarea socială, spirituală şi morală a minorului.

Acţiunea se poate înfăţişa prin:

1) atragerea minorilor în activitatea criminală;

2) instigarea minorilor la săvârşirea infracţiunilor;

3) determinarea minorilor la săvârşirea unor fapte imorale.

În cazul în care atingerea asupra obiectului juridic special se face pe calea

influenţării nemijlocite infracţionale asupra corpului persoanei minore ( exemplu:

aplicarea forţei fizice )- formează obiectul material.

9

6. Cod penal, art. 197.7. Cod penal, art. 187.

Atragerea minorului în activitatea criminală reprezintă influenţa ne

concretizată asupra minorului, prin manipulare psihologică a acestuia, când i se

înrădăcinează în conştiinţă modul criminal de viaţă sau când se întreprinde o

racolare a acestuia în rândurile lumii interlope. O astfel, de influenţare poate fi

exercitată prin diverse metode:8

- îndemnarea;

- asigurarea de nepedepsire;

- măgulire;

- intimidare;

- oferirea unei noi recompense materiale;

- provocarea sentimentului răzbunării;

- invidie.

De aici, rezultă influenţarea activă asupra minorului şi nu o simplă tolerare

de către făptuitor a participării minorului la săvârşirea infracţiunilor.

Alogaritmul calificării cazurilor de instigare a minorilor la săvârşirea infracţiunilor

poate fi prezentat:

dacă făptuitorul influenţează asupra unui minor, pasibil de răspundere

penală, care a săvârşit infracţiunea de sinestătător, la instigarea făptuitorului,

atunci ultimul trebuie tras la răspundere conform art.208 din CP al R.M. şi

pentru instigare la infracţiunea care a fost săvârşită de către minor, trebuie să

răpundă pentru faptele sale;

dacă într-o situaţie similară, infracţiunea este săvârşită de către minor

împreună cu făptuitorul, precum şi pentru coautorul la infracţiunea concretă

respectivă, dacă norma privind infracţiunea concretă prevedea referitoare la

modalitatea agravată “de două sau mai multe persoane”, agravantă dată este

încreminată atât făptuitorului, cît şi minorului;

10

8. Manual formatorului în domeniul Justiţiei Juvenile, „U.N.I.C.E.F” p.138

Atunci când minorul nu a adus până la capăt executarea infracţiunii, din

cauze independente de voinţa lui, făptuitorul trebuie să răspundă pentru

infracţiune, precum şi pentru tentativă la infracţiunea concretă respectivă, în

plus, dacă există o astfel de posibilitate, la ambii le va fi încreminată

agravantă “de două sau mai multe persoane”;

Minorul nu a încercat să săvârşească infracţiunea la care este instigat,

făptuitorul trebuie tras la răspundere în conformitate cu legea penală,

precum şi pentru pregătirea infracţiunii concrete;

Dacă făptuitorul influenţează asupra unui minor, care nu este pasibil de

răspunderea penală, în cazul când este minor şi săvârşeşte de sinestătătoare

sau împreună cu făptuitorul, o faptă penală, făptuitorul va fi tras la

răspundere penală, precum şi în calitate de autor al infracţiunilor.

Minorul nu a încercat să săvârşească infracţiunea la care era instigat,

făptuitorul va fi tras la răspunderea penală.

Când minorul participă la săvârşirea unor fapte imorale, acţiunea

făptuitorului este îndreptată spre a-l face pe minor să se decide de a lua parte la

cerşetorie, jocuri de noroc.

2) Prin “cerşetorie”9 se înţelege apelarea sistematică de către o persoană, care nu

are un venit stabil, la mila publicului cu scop de a obţine bani sau alt venit.

3) În conformitate cu Legea cu privire jocurile de noroc, adoptată de Parlament

R.M. la 18.02.1999, prin “joc de noroc”10 se înţelege jocul desfăşurat conform

regulilor, participarea la care permite a câştiga bani, alte bunuri sau drepturi

patrimoniale, iar rezultatul este general, în întregime sau în parte, de evenimente

alteatorii.

4) Potrivit cu prevederile aceleiaşi legi, participarea la jocurile de noroc (ca

excepţie loteriilor şi a jocurilor de abilitate) a persoanelor fizice care nu au

împlinit vârsta de 18 ani se interzice. Determinarea minorilor la participare la

loterie sau la jocuri de abilitate nu intră sub incidenţa art.208 din CP al R.M.

11

9. M.Bîrgău „Prevenirea infracţiunilor săvârşite de minori”, Chişinău 199810. Legea cu privire la jocurile de noroc, adoptata de Parlamentul R.M la 18.02.1999.

5) Prin “desfrâu” se are în vedere practicarea prostituţiei. Legiuitorul determină

că cele comise să fie calificate suplimentar conform lit. a) din alin.(2) al art.220

din CP al R.M.

6) Fapte imorale – acele fapte ne penale ( contravenţiile administrative, încălcări

disciplinare, delictele civile ) ce presupun o violare a normelor etice.

7) Conform art.33 din Convenţia cu privire la drepturile copilului, state – părţi,

vor lua măsuri corespunzătoare pentru a proteja copiii contra folosinţei ilicite a

stupifiantelor şi a substanţelor psihotrope. Potrivit prevederilor Legii privind

controlul şi prevenirea consumului abuziv de alcool, consumului ilicit de droguri

şi alte substanţe psihotrope, adoptate de Parlamentul R.M. la 06.12.2001, politica

statului este orientată spre crearea de condiţii pentru implimentarea în societatea a

principiilor etice, a scopurilor şi a strategiilor de acţiune privind stoparea

consumului ilicit de droguri şi alte asemenea substanţe.

Potrivit Legii din 06.05.1999 cu privire la circulaţia substanţelor narcotice şi

psihotrope şi a precursorilor, prin “drog”11 se înţeleg substanţe narcotice sau

psihotrope de origine naturală ori sintetică, preparat care conţine o astfel de

substanţă este preparat medical sau inhalant chimic ori psihotrop.

Potrivit Legii cu privire la medicamente, adoptată de Parlament R.M. la

17.12.1997, prin “medicamente”12 se înţeleg substanţele sau amesticurile de

substanţe autorizate, spre fabricare, import, export şi utilizat, pentru a trata, atenua,

preveni, diagnostica o boală ori simptomile lor la un om sau animal, precum şi

pentru a restabili, corija şi modifica funcţiile organice ale acestora.

Substanţele cu efect narcotizant sînt substanţele ce nu sînt incluse în listele

substanţelor narcotice sau a substanţelor psihotrope, dar care pot provoca

narcotizarea.

8) În conformitate cu art.20 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile

şi politice, orice propagandă în favoarea războiului este interzisă prin lege.

12

11. Legea cu privire la circulaţia substanţelor narcotice şi prihotrope cît şi a precursorilor din 06.05.1999.12. Legea cu privire la medicamente, adoptata de Parlamentul R.M la 17.12.1997.

De asemenea, în art.26 al Legii, privind drepturile copilului se prevede că

este interzisă antrenarea minorilor în acţiuni militare, precum şi propagarea

războiului şi a violenţei în rândurile copiilor. Pentru a asigura o mai bună efecienţă

în realizarea acestor principii a fost criminalizată fapta de la art.210 din CP al R.M.

Acţiunea se poate prezenta în oricare două modalităţi alternative de

realizare:

- antrenarea minorilor în acţiuni militare;

- propaganda războiului în rândurile minorilor.

Antrenarea minorilor în acţiuni militare - se înţelege desfăşurarea discuţiilor

cu minorii despre oportunitatea şi avantajele participărilor în acţiuni militare;

instruirea de luptă fizică, psihologică şi de alt gen a minorilor.

Propaganda războiului în rândurile minorilor13 – se înţelege convingerea

unui cerc ne determinat de minori privind oportunitatea declanşării şi ducerii

războiului; adresarea publică către persoanele minore concrete privind aceleaş

obiective.

Metoda de propagandă poate fi:

- verbală;

- scrisă;

- intuitiv-demonstrativă.

9) un alt tip de infracţiune este furtul, în care minorii deseori se prind în aceste

“mreje”.

Prin furt14 se înţelege sustragerea pe ascuns a bunului altei persoane.

13

13. Cod penal, art. 21014. Cod penal, art.186

1.2 CARACTERIZAREA MINORILOR AFLAŢI ÎN

CONFLICT CU LEGEA

De-a lungul timpului, legiuitorii15 s-au preocupat să găsească soluţii prin

care, cu ajutorul legii, să prevină şi să combată acele manifestări ale minorilor care

puneau în pericol valorile sociale fundamentale ale societăţii.

Procesul de apariţie a unor reglementări privind regimul de reeducare a

minorilor poate fi urmărit din cele mai vechi perioade. Astfel, în dreptul antic se

făceau în anumite cazuri, diferenţieri de tratament între minori şi adulţi; în unele

legiuiri vechi cum ar fi: chineză se prevedea posibilitatea că minorii sub 7 ani, să

fie iertaţi de pedeapsă de către împărat, numai dacă nu se făceau vinovaţi de

trădare, erau castraţi. La Greci, minorii de asemenea bineficiau de un tratament

special. Platon (427-347 î.e.n.) arată că un copil, întocmai ca şi un nebun care a

săvârşit un omor, putea fi exilat pe timp de un an, iar în cazul în care nu respecta

termenul exilului, acesta se transforma în pedeapsă cu închisoare pe timp de doi

ani; Aristotel (384-322 î.e.n.) scrie că minorul se pedepsea numai în cazuri de

omucidere cu voinţă.

Dreptul roman din epoca celor XII Table (sec. V î.e.n.) constituie un progres

în ceea ce priveşte condiţia juridică a minorului delicvent; legea română distinge

între impuber (impuberus) şi puber (puberus) stabilind că primul are o răspundere

diminuată. Atunci, când puberul, în caz de furt, putea fi omorât de către victimă,

după ce era bătut şi trebuia să plătească despăgubiri prin cei care exercitau

autoritatea părintească asupra lui.

Legiuitorul lui Iustian prevedea că până la vârsta de 7 ani minorul era

considerat incapabil şi, caatare, nu răspundea penal. Între 7-14 ani răspundea numai

dacă a săvârşit fapta cu pricepere; la 18 ani era considerat la vârsta tinereţii pline

(plaene pubertas) şi numai la vârsta de 25 ani era asimilat cu adultul.

14

15. Ortonso Brezeanu ”Minorul şi legea penala”, ALLBeek 1998, p.5

Legiuirile barbare stabilesc limita de 12 ani până care minorul nu răspunde

penal, iar în dreptul canonic această limită este de 7 ani.

Aceste reglementări vizau, scoaterea fazei copilăriei din sfera incidenţei

penale, aplicarea unor pedepse mai uşoare pentru delicvenţii minori, ca şi o gradare

a lor în funcţie de fiecare etapă de viaţă. Pedepsele interveneau doar în cazul

faptelor sancţionate de dreptul public; delictele cu caracter privat, cunoscute la

popoarele vechi, cădeau sub incidenţa lui pater familias. În România primele

legiuiri ce se referă la minori a fost „Cartea Românească de Învăţătură” a lui

Vasile Lupu, de la 1646 în Moldova ( editată la Mănăstirea Trisfetitele din Iaşi) şi

„Îndreptarea Legii” a lui Matei Basarab de la 1652 în Muntenia. Minoritatea este

tratată printre cauzele care apară de pedeapsă sau micşorează pedeapsă ca exemplu:

pravila lui Matei Basarab16 prevedea „coconii de tot şi cu totul, se iartă, orice

greşeală ar greşi” (glava 355, zag. 2) - cocon însemnând până la al şaptelea an de

vârstă, de la 7 ani şi până la pubertate )14 ani băieţii şi fetele 12 ani), minorilor li se

aplicau pedepse mai uşoare. În fine, aceste legiuiri prevăd şi a treia categorie de

vârstă, respectiv de 14-20 ani băieţii şi 12-25 ani fetele, care beneficiază de o

ameliorare în regimul lor de sancţionare. Desigur, fiecare din aceste etape de

vârstă aveau reguli şi excepţiile lor, în principiu, făptuitorii mai tineri de 25 ani,

„mai puţin se vor certa la toate greşelile” şi chiar în caz de ucidere ( de pildă în

locul pedepsei cu moartea, minorilor li se aplică bătaie prin târg după care erau

trimişi la ocnă). În cazul când săvârşeau fapte deosebite de grave (erezia, paricidul,

etc.) ei erau sancţionaţi la fel ca maturii.

În codul lui Constantin Armenopol minoritatea constituie o cauză de

reeducare sau de înlocuire a pedepsei chiar şi pentru infracţiunea de omor.

Dimpotrivă, în Manualul juridic al lui Andronache Donici (1814 în Moldova ) se

arată că pentru astfel de infracţiuni minorii nu erau scutiţi de pedeapsă capitală,

căci şi „cel ce de bună voie e ucigaş, după lege, se pedepseşte cu pedeapsa de cap,

orice vârstă de 7 ani trebuie să suporte aceeaşi pedeapsă ca majorii.

16. Date istorice – revista ştiinţifică, Bucureşti 1995, p. 80

15

16. Date istorice-revista ştiinţifică, Bucureşti 1995, p.80

Astfel, în titlu 29, din Manualul juridic se prevedea că „pravila ajută pe

nevârstnic la toate cele ce se va amăgi şi se va păgubi. Iar la vinovaţii şi la greşelile

cele din cugetată răutate a sufletului şi la vicleşuguri să nu poată ajuta ce nu mai cei

mici de şapte ani.”

Legiuirea lui Caragea, care intră în vigoare în ţara Românească aproximativ

în aceeaşi perioadă (1818), cuprindea în cărţile V şi VI - anume rezervate materie

dreptului penal - reglementări complexe ale regimului minorilor delicvenţi şi mai

multe nuanţe ce pun în evidenţă aceste probleme.

Sub raportul etapelor de vârstă, minoritatea păstrează aceea structură pe care

am întâlnit-o şi în celelalte legiuiri, cu o particularitate de la 20-25 ani puteau cere

domnitorului, în condiţiile pe care legea le stabilea, iertarea vârstei (venia aetatis).

Această prevedere a pregătit terenul unei modificări a legii potrivit căreia

minoritatea s-a oprit la numai 20 ani. Până la 7 ani minorul nu răspundea penal.

Între 7-14 ani „se osândeşte după împrejurări, ori la bătaie sau la închisoare în vreo

mănăstire, nici mai mult de 5 ani, nici mai puţin de unul.” Pentru fii de boieri se

înlocuiau bătaia cu încredinţare lor părinţilor sau epitropilor (tutelă), ceea ce

oglindea, evident, inegalitatea minorilor în faţa legii. De la 14 la 20 ani, pentru

infracţiunile pedepsite cu moartea sau cu „ocna cu soroc”, minorii erau trimişi la

închisoare „Snagov” sau „Mărgineni” pe perioadă care nu putea să fie mai mare de

10 ani, nici mai mică de 2 ani. Dacă infracţiunea era pedepsită cu bătaie, cu biciul

sau cu toiege, minorului i se dădea a treia parte din lovituri cu nuiele.

O importanţă din punct de vedere legislativ ce marchează un pas important

spre trecerea la codurile penale moderne este Condica Criminalistă a lui Ion Sandu

Studza din 1826 – inspirată după Codul penal austriac din 1803 şi care s-a aplicat

în Moldova până la Unirea Principatelor.

16

Aceeaşi preocupare de modernizare a legislaţiei penale se iveşte şi în Ţara

Românească o dată cu intrarea în vigoare în 1852, a Condicii Criminale a lui Barbu

Ştirbei17 legiuire care, prin structura şi conţinutul normelor sale, se apropiau mult

de codurile penale moderne, în special de Codul penal francez de la 1810, păstrând

şi unele dispoziţii din trecut ( bătaia de la 50 la 150 nuiele, art. 7), ca vestigii ale

vechiului drept. Limita de vârstă de la care începe răspunderea penală a acestora se

indică la 8 ani, iar la 8-15 ani minorii puteau fi pedepsiţi cu închisoare numai cu

condiţia să fie lucrat cu pricepere. În caz afirmativ, durata pedepsei era de la 3 luni

la 3 ani şi se executa într-o mănăstire anume stabilită „după firea şi mărimea crimei

şi vinei” (art. 55). Dacă se dovedea că minori din această categorie de vârstă au

lucrat „fără pricepere şi fără cugetare” ei erau încredinţaţi părinţilor pentru îngrijire

, supraveghere şi sub răspunderea lor civilă.

Această măsură, care în legiuire lui Caragea înlocuia pedeapsa cu bătaie

numai în cazul fiilor de boieri, devine o soluţie legislativă cu caracter general,

operând în beneficiul tuturor minorilor aflaţi în aşa situaţie.

Aceasta instituţie privitor la minori capătă o importanţă şi o mare dezvoltare

în întregul sistem de ocrotire românesc. Minorii din cea de-a treia categorie de

vârstă 21 ani răspundeau condiţionat.

O alta reglementare ce avea o importanţă deosebită este cea care se referă la

separarea minorilor de adulţi în închisori, soluţie ce atrăgea mai apoi modificarea

în reglementarea tratamentului penitenciar. Deci, Regulamentul pentru organizarea

serviciului stabilimentelor penitenciare şi de binefacere din România şi

Regulamentul general pentru aresturi districtuale din toată ţara, din 22 aprilie 1864

(aceste reglementări au rămas în vigoare până în 1874, când sa votat legea

închisorilor) sa efectuat modificări. Sa efectuat multe schimbări privitor la sistemul

pentru adulţi cât şi pentru minori, sa creat unele încăperi pentru minori – biserici,

mănăstiri şi aveau mai multe privilegii decât cei adulţi.

17

17. Prevenirea infracţiunilor săvîrşite de minori , M.Bîrgu, Chişinău 1998, p.10

Un alt factor ce a influenţat asupra sistemului a fost schimbările politice şi

social economice care au intervenit în Principatele Române18 – ca urmare a

realizării actului Unirii la 24 ianuarie 1859 ce au stimulat eforturile pentru

primenirea reglementărilor penale.

Primul Cod penal român, intrat în vigoare la 1 mai 1865 sub domnia lui

Alexandru Ioan Cuza, înlocuind Codul penal ce la 1826 din Moldova şi pe cel de la

1852 din Muntenia, pune capăt diversităţii teritoriale în materia penală. Codul

reglementează tratamentul penal al minorilor Titlu IV „ Despre cauzele care apără

de pedeapsă sau micşorează pedeapsa „(art. 61-65) şi distinge trei perioade în viaţa

minorului, din punct de vedere al legii penale, făcând din minoritate când o cauză

de incapacitate penală, când o cauză legală de atenuare a pedepsei.

La 31 martie 1919 şi-a început activitatea la Gherla primul Institut de

educaţie corectivă, deţinuţilor le-au fost create condiţii şi cu ei se petrecea un

program special.

În 1921 la Braşov, Bucureşti au început să funcţioneze birourile de triaj-fiind

o a doua casă pentru minori vagabonzi, cerşetori...

O importanţă în crearea acestor instituţii o are anul 1936 crearea codului

penal încheie procesul de unificare a dreptului penal după unificarea politică din

1918.

Deci, după cum se poate observa minorul-copilul a atras o atenţie deosebită la

personalitatea sa în diferite perioade şi în diferite moduri. Pe parcurs a mai multor

decenii instituţiile privind problemele minorilor sa dezvoltat atât din punct de

vedere legal cît şi politic.

18. Ojog „Istoria Românilor”, Chişinău 1987, p.35

18

În prezent, cadrul legal al sistemului de reeducare a minorului infractor este

formată din măsuri educative cum ar fi:

- mustrarea19;

- libertatea supravegheată;

- internarea într-un institut medical – educativ; 20

- internarea într-un centru de reeducare.

Toate ceste măsuri au un scop de a reeduca minorul şi de al ajuta să

reintegreze în societate, grup, familie.

Regulile de la Tokyo, 21 ce reprezintă cadrul normativ-juridic internaţional al

reglementării:

- sancţiunilor şi măsurilor ne privative de libertate;

- al implementării şi administrării măsurilor comunitare;

- al politicilor de implementare.

Regulile reglementează un set de drepturi, valori, norme proceduri care

vizează menţinerea persoanei în stare de libertate ori de câte ori e posibil, în toate

fazele cercetării, urmăririi şi procesului penal precum şi respectarea demnităţii sale.

Autorităţile naţionale vor avea la dispoziţie un spectru larg de măsuri ne

privative de libertate - sancţionarea verbală, cum ar fi:

- mustrarea;

- avertismentul;

- renunţarea condiţionată la învinuire;

- sancţiuni economice şi amenzi;

- confiscarea sau decizia de expropriere;

- restituirea;

- suspendarea sau amânarea hotărârii sau pronunţării;

- probaţiunea şi supravegherea judiciară;

- munca în serviciul comunităţii;

- arestul la domiciliu, orice alt tratament non – instituţional (regula 8.2).

19

19. Codul cu privire la contravenţiile administrative al R.M.20. Codul penal al R.M, art.105,10621. Carolina Giugiureanu , N.Osicianu Revista Naţional de drept din 07.07.2007 „Drepturile copiilor aflaţi în conflict cu legea”.

Scopul supravegherii infractorului în comunitate este de a reeduca riscul de

recidivă, precum şi de a contribui la reintegrarea în societate.

Mulţi minori care au făcut parte din lumea interlopă, deseori se întâlnesc cu

probleme de reintegrare in societate sau într-un grup de prieteni sau cunoscuţi, se

cunosc principalii factori22 care diferenţiază infractorii minori de ceilalţi copii :

a) supravegherea redusă din partea părinţilor;

b) absenteismul şi abandonul şcolar;

c) grupul de prieteni care au probleme cu poliţie;

d) ataşamentul familial redus.

Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice23 prevede în

art.15: ”nu se va aplica nici o pedeapsă mai severă decât cea care era aplicabilă la

momentul comiterii. Dacă, ulterior comiterii infracţiunii, legea prevede aplicarea

unei pedepse mai uşoare, delicventul trebuie să beneficieze de aceasta”.

Art. 40 (2)(b) al „CONDUC” stabileşte o listă de garanţii minime pentru

copii suspectaţi sau acuzaţi de încălcări ale legii penale:

a) să fie presupus nevinovat până ce vinovăţia sa va fi stabilită de lege;

b) să fie informat prompt şi direct de acuzaţiile care i se aduc sau prin

intermediul părinţilor săi sau al reprezentanţilor legali şi să beneficieze de

asistenţă juridică sau de orice altă asistenţă corespunzătoare pentru

pregătirea şi prezentarea apărării sale;

c) cauza să fie examinată fără întârziere de către autoritate sau instanţă

judiciară competentă, independentă şi imparţială, după o procedură

echitabilă conform prevederilor legii, în prezenţa asistenţei legale sau a

oricărei alte asistenţe – dacă acest lucru nu este considerat contrar interesului

superior al copilului, datorită, în special vârstei şi situaţiei sale – în prezenţa

părinţilor săi sau a reprezentanţilor săi legali;

20

22. „Probaţiunea prestenţială în privinţa minorilor”, Chişinau 2005.23. „Convenţia cu privire la drepturile civile şi politice”, art.15

d) să nu fie constrâns să depună mărturie sau să-şi mărturisească vinovăţia, să

interogheze sau să ceară să fie interogaţi martori ai acuzării şi să obţină

aducerea şi interogarea la martori ai apărării, în condiţii de egalitate;

e) dacă se dovedeşte că a încălcat legea penală, să poată face apel cu privire la

decizie şi la orice altă măsură luată, în consecinţă, în faţa unei autorităţi sau

instanţe superioare competente, independente şi imparţiale, conform legii;

f) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte

limba utilizată;

g) viaţa sa personală să fie în mod deplin respectată în toate fazele procedurii

Aceste garanţii evidenţiază aspecte importante care reprezintă elemente

esenţiale ale unui proces corect şi just24. Principiile date sunt stabilite pentru copii

de alte instrumente internaţionale. Copii au nevoie să fie ascultaţi şi ajutaţi atunci

când au nevoie şi nu atunci când deja devin delicvenţi.

21

24. „Procesul lui Socrate” , p.15

1.3 FACTORII CE INFLUENŢEAZĂ LA COMITEREA DELICTELOR DE

CĂTRE MINORI

Potrivit Constituţiei Republicii Moldova, toate organele de stat îşi exercită

puterea din numele poporului şi sunt chemate să asigure ordinea de drept25.

Realizarea nemijlocită a sarcinilor de menţinere a ordinii publice şi lupta cu

criminalitatea este înfăptuită de către Organele Afacerilor Interne, acestea fiind

organe ramurale de exercitare a administraţiei publice. Precăutînd rolul O.A.I. în

reintegrarea socială a delincvenţilor minori, este necesar de menţionat faptul că

această activitate este legată de împuternicirile M.A.I. în domeniul lucrului

organizaţional. Reintegrarea socială a delicvenţilor minori are la bază un ansamblu

de influenţe educaţionale, izvorâte dintr-un sistem de măsuri şi activităţi

desfăşurate într-un cadru organizat (în mediu deschis, semideschis sau mediu

închis), menite să restructureze şi se reorienteze atitudinile şi comportamentele

celor care au încălcat legea. De aici rezultă, că pe lângă fundamentarea ştiinţifică

din perspectiva politică, juridică, etică, noile măsuri de reeducare şi reintegrare

socială sunt profund întemeiate ştiinţific şi din punct de vedere social, psihologic şi

pedagogic. Aceste măsuri reprezintă o aplicare practică în domeniul procesului de

reintegrare socială al delicvenţilor minori, a cunoştinţelor ştiinţifice privind

condiţiile psiho-sociologice ale maturizării sociale a indivizilor, a formării şi

modelării personalităţii în cadrul relaţiilor interpersonale din familie, şcoală.

Relaţiile sociale şi fiecare mediu social constituie o totalitate care transformă

structură axiologică a individului, influenţând maturizarea acestuia. Deci

maturizarea socială se produce în cadrul relaţiilor interpersonale ale individului,

aceasta se dezvoltă odată cu capacitatea de autoreglare de interacţiune socială. Din

cele spuse, rezultă că minorul este o „personalitate”, care merită respect şi

responsabilitate faţă de el şi de cei din jur.

25. Constituţia R.M, adoptata la 29.07.1994

22

După cum spunea, Apud Paul Popescu – Neveanu :”Personalitatea26 este un

sistem biopsihosociocultural, constituit fundamental în condiţiile existenţei şi

activităţii, subiectul uman privit din trei ipostaze ale sale: subiect pragmatic al

acţiunii – Homo Faber; subiect epistemic al cunoaşterii – Homo Sapiens –

Apientisimus; subiect axiologic, purtător şi creator al valorilor – Homo Valens”.

Noţiunea de „personalitate” implică şi caracteristicile persoanei – ale omului

ca entitate concretă într-un cadru social definit. Într-o accepţiune mai vastă

modelul personalităţii include:

1) apartenenţa la specie umană;

2) manifestarea biologică, ceea ce reprezintă ca pe entitate caracterizată de

anumite calităţi fizico-somatice;

3) unicitatea psihică27: singurul exponent al lumii dotat cu raţiune şi cu voinţă;

4) dependenţa socială – tendinţa de identificare cu un anumit cadru cultural,

preluarea şi perpetuarea a valorilor lui;

5) creativitatea: implicarea în influenţarea şi transformarea ambianţei naturale

şi sociale;

6) congruenţa28 – adaptarea la schimbare.

Ceea ce este caracteristic pentru minori ca personalitate include câteva

componente, aceste ar fi:

- energia – forţa psihică de bază;

- instinctul – mobilurile genetice şi pulsiunile inconştiente;

- răspunsul reflex condiţionat la acţiunea stimulilor din ambianţă;

- întipărirea – capacitatea ereditară de reacţionare sensibilă;

- achiziţia – învăţarea, dezvoltarea pe parcursul vieţii;

- motivaţia – stimularea internă;

- socializarea – adaptarea la mediul social;

- identificarea – realizarea „eului”;

23

26. S.Rusnac „Psihologia Judiciara”, ARC 2000, p.9627. S.Rusnac „Psihologia Dreptului”, ARC 2000, p.9828. Procesul lui Socrate”, p.44

- inteligenţa – interiorizare mintală, rezolvarea de probleme, crearea de

modele de viaţă;

- homeostaza – echilibrul psihofiziologic.

Naşterea omului încă nu înseamnă posedarea atributului de personalitate,

însă oamenii, societatea, legea contribuie la formarea unei „personalităţi”. Legea

este obligată să ocrotească minorul de neligiuirile societăţii şi de a le ajuta să fie o

persoană demnă şi responsabilă de acţiunile sale, şi acele persoane ce au încălcat

legea ai ajuta să integreze în societate, familie, grup. Persoana ce este integrată în

grup suportă consecinţele apartenenţei sociale, realizate în forma unor relaţii

socioafective29. Procesul integrativ contribuie la identificarea ei, acest fenomen

psihosocial contribuie la conştientizarea individului uman.

Forţa identificării sociale şi personale se manifestă diferit în comportamentul

indivizilor ce depind de unii factori cât şi de unele circumstanţe. E. Durkheim

menţiona că devianţa este legată de” condiţiile fundamentale ale oricărei vieţi

sociale”. Incapacitatea social-economică a familiei, creşterea numărului de

divorţuri, disfuncţionalitatea familiei, violenţa sunt premise ale declanşării

fenomenului delicvenţional, ce este marcat de următoarele tendinţe:

creşterea gradului de pericol social al faptelor săvârşite;

creşterea numărului de infracţiuni comise în grup;

creşterea numărului de infracţiuni comise de minori neîncadraţi în

muncă şi studii;

scăderea vârstei celor care comit infracţiuni: conform datelor statistice s-

a observat o creştere a ponderii minorilor în vârstă de la 14-17 ani în

săvârşirea infracţiunilor.

Principiile care condiţionează eficienţa prevenirii delicvenţii juvenile este

reglementată în Ghidul Naţiunilor Unite cu privire la prevenirea delicvenţei

juvenile de la Riyadh.

24

29. Tratatul de la Riyadh din Ghidul Natiunilor Unite cu privire la delicvenţa juvenila, p.12

Principalii factori ar fi:

1) violenţa în familie;

2) lipsa de atenţie din partea părinţilor;

3) influenţa prietenilor delicvenţi;

4) absenţa ne motivată de la lecţii;

5) abandonul şcolar30;

6) sărăcia;

7) lipsa de haine şi de încălţări;

8) consumul alcoolului de către părinţi;

9) consumul substanţelor psihotrope sau narcotice;

10) practicarea cerşitului31;

25

30. Ş.Stamatin, V.Rusu „Minorii procesului penal în disjungerea cauzei”, Chişinău 2003, p.146 , materiale conferinţei ştiinţifico-practice internaţionale, 18-19.04.200331. Drept Penal p/s, p.107

Capitolul II PROFILAXIA DELICTELOR COMISE DE CĂTRE MINORI

2.1 NOŢIUNI GENERALE PRIVIND MODELE, TIPURI ŞI METODE DE

PROFILAXIE

În Republica Moldova delicvenţa juvenilă este o problemă gravă.

Evoluţia delicvenţei juvenile în societatea contemporană a determinat organismele

internaţionale şi naţionale să se preocupe de reeducarea minorului în conflict cu

legea, iar prevenirea delicvenţei juvenile este o parte importantă în reeducarea

criminalităţii în societate.

Minorii reprezintă subiecţi vulnerabili de problemele psihologice,

economice şi sociale, zi de zi sunt expuşi pericolului de a săvârşi fapte

nechibzuite, ca rezultat riscând să fie sancţionaţi la o vârstă fragedă cu privaţiune

de libertate, ce inevitabil, va conduce la limitarea dezvoltării personalului, copii

sunt uşor seduşi de modele inadecvate pentru anturajul lor.

Sociologul român M. Rădulescu apreciază că orice conduită violentă este

una dobândită, fiind rezultat a trei factori32:

- învăţarea modului de a fi şi a acţiona violent;

- existenţa normelor şi valorilor care susţin violenţa;

- tradiţiile şi obiceiurile culturale care consideră violenţa o cale sigură de

rezolvarea conflictelor.

Deci, pentru a nu ajunge la părerea că trăim într-o „societate care se teme de

tinerii săi” e nevoie să implice legea sau un reprezentant al legii ce ar fi un prieten

pentru „tineri” şi ai ajuta să adapteze în societate şi de a contribuie la combaterea

infracţiunilor în rândurile minorilor.

Pentru combaterea infracţiunilor în rândurile minorilor este nevoie de unele

metode de bază precum şi modele ce ar constitui un ajutor pentru reprezentanţii

legii. Se cunosc câteva metode de bază:

26

32. M.Radulescu „Sociologia „ Bucuresti 1996

1) de depistare;

2) tragere la răspundere. Se cunoaşte două tipuri de răspundere :

a) penala;

b) administrativă;

3) izolarea;

4) reeducarea.

1) Metoda de depistare - constă în depistarea unor grupe de tineri sau a unor

grupe de persoane ce ar fi implicaţi în săvârşirea unor fapte prejudiciabile,

săvârşită cu vinovăţie şi pasibilă de pedeapsă penală, aceasta constituind

infracţiunea. Datoria Fiecărui Inspector pentru Problemele minorilor este de

a depista aceste infracţiuni, de a preveni săvârşirea lor şi de a le asigura

celorlalţi minori viaţa şi integritatea.

2) Tragerea la răspundere33 – fiecare persoană ce a săvârşit o infracţiune pe

teritoriul Republicii Moldova v-or răspunde de faptele sale.

Se cunosc două feluri de răspundere:

a) răspunderea penală – acele persoane care au săvârşit infracţiuni pe

teritoriul R.M. v-or răspunde de faptele sale, conform CP prevăzut în art.11

alin (1). Minorii răspund şi ei pentru faptele sale prin: munca neremunerată

în folosul statului;

Măsuri de siguranţă, ele fiind:

- măsuri de constrângere cu caracter medical;

- măsuri de constrângere cu caracter educativ;

b) răspunderea administrativă34 –fapta ilicită ce atentează la personalitate, la

drepturile şi la interesele legitime ale persoanei fizice şi juridice, la proprietatea, la

orânduirea de stat şi la orânduirea publică, precum şi la alte fapte ilicite pentru care

legislaţia prevede răspunderea administrativă.

27

33. Codul Penal al R.M, art.1434. Codul cu privire la contravenţiile administrative al R.M, art.8

Aceste ar fi:

- cauzarea leziunilor corporale uşoare;

- sustragerea în proprietăţi mici;

- încălcarea regulilor de circulaţie a pietonilor;

- huliganism nu prea grav35;

- ne subordonarea cu rea – voinţă dispoziţiei sau cererii legitime a

colaboratorului de poliţie. De asemenea sunt cunoscute şi metode de

profilaxie, aceste sunt:

1) clasică;

2) socială;

a) profilaxia generală36;

b) profilaxia specială;

Profilaxia se petrece:

- în privinţa indivizilor;

- în privinţa familiilor;

3) tehnologică se petrece:

- în privinţa autorităţilor;

- în privinţa victimelor;

4) mixtă.

La rândul său profilaxia individuală este:

1. de depistare;

2. lucrul la evidenţă;

3. lucrul profilactic,

- convingerea;

- acordarea ajutorului;

- constrângerea;

- înlăturarea factorilor ce influenţează negativ asupra comportării.

28

35. Regulamentul cu privire la organizarea activitaţii Inspectorului pentru Problemele Minorilor al M.A.I.R.M, ord.400 din 10.11.200436. Codul cu privire la contranvenţiile administrative al R.M din 2007

2.2 FACTORII DE DECIZIE IMPLICAŢI LA PREVENIREA

FAPTELOR ANTISOCIALE COMISE DE MINORI

Din toate timpurile, popoarele şi-au dorit un nivel de trai decent, iar rolul de

a organiza şi dirija viaţa socială spre binele şi interesul membrilor societăţii, întru

satisfacerea nevoilor sociale prin prestarea de interes vital i-a revenit conducerii

sociale, administraţiei publice în sensul modern.37

În contextul vizat, rolul principal în soluţionare a problemelor copilului aflat

în dificultate le revine autorităţilor administraţiei publice locale şi serviciilor

desconcentrate ale ministerelor şi altor organe centrale de specialitate. Întrucât,

familia constituie unitatea fundamentală a societăţii şi mediul natural pentru

creşterea şi bunăstarea tuturor membrilor săi, pentru deplină şi armonioasă

dezvoltare a personalităţii copilului, această trebuie să crească într-un mediu

familial într-o atmosferă de fericire, dragoste şi înţelegere. Asistenţa şi ocrotirea

drepturilor copilului prin părinţi se realizează pe baza unui parteneriat dintre

familie şi stat, în limitele unor instituţii sociojuridice reglementate prin lege. În

particular, Codul Familiei38, adoptat prin Legea nr. 1316-XIV din 26.10.2000, în

vigoare din 20.04.2001, reglementează:

a) relaţiile juridice dintre părinţi şi copii – la Titlu III,

b) obligaţia de întreţinere dintre părinţi şi copii – la Titlu IV;

c) educaţia copiilor rămaşi fără ocrotirea părintească – la Titlu V.

Atunci, când părinţii nu pot asigura condiţiile şi standardele necesare

dezvoltării copilului în mediul familial, statului îi revine obligaţia de a sprijini sau

de a prelua integral ocrotirea drepturilor copilului. Autorităţile publice intervin de

fiecare dată când dezvoltarea, securitatea, integritatea fizică sau morală a copilului

este pereclitată.

29

37. M.Orlov, Ş.Belicciu “Drept administrativ ”, Chişinau 2005, p.3

38. Codul Familiei, din 20.04.2001 al R.M

Autorităţile publice responsabile pentru protecţia copiilor rămaşi fără

ocrotirea părintească – în cazurile:

a) de deces al părinţilor;

b) de decăderea lor din drepturile părinteşti;

c) de declararea a părinţilor ca fiind incapabili;

d) de boală sau absenţă îndelungată a părinţilor;

e) de eschivare de la educaţia copilului;

f) de eschivare la apărare drepturilor şi intereselor legitime ale copilului;

g) refuzul părinţilor de a lua copilul din instituţiile educative, curative sau din

alte instituţii în care aceştia se află, precum şi în alte cazuri de lipsă a grijii

părinteşti.

Potrivit Codului familiei, autorităţi tutelare sunt:

a) autoritatea centrală pentru protecţia copilului;

b) organele executive ale autorităţii administraţiei publice locale din unităţile

administrativ – teritoriale de nivelul II;

c) autorităţile delibaretive din unităţile administrativ-teritoriale de nivelul I-III;

De competenţa Comitetului pentru Adopţie ţine:

a) Ministerul Protecţiei Sociale Familiei şi copilului;

b) Exercitarea funcţiilor autorităţilor tutelare în numele Consiliului raional, se

pune pe seama direcţiei M.P.S.F.C;

c) Primarul exercită în numele consiliului local, funcţia de tutelă şi curatelă.

Prin Hotărârea Guvernului nr.106 din 30.01.1998, a fost instituit Consiliul

Naţional pentru protecţia drepturilor copiilor;

De competenţa autorităţilor tutelare sunt:

a) depistarea copiilor rămaşi fără ocrotirea părintească;

b) evidenţa acestor copii în funcţia de circumstanţele concrete, în urma cărora

copii au rămas fără ocrotirea părintească;

c) plasamentul copiilor în scopul protecţiei lor;

d) controlul sistematic asupra condiţiilor de întreţinere, educaţie şi instruire a

acestora.

30

Depistarea şi evidenţa copiilor rămaşi fără ocrotire părintească – legislaţia

naţională prevede obligaţia persoanelor cu funcţie de răspundere, precum şi a

oricărui cetăţean, sunt:

1) obligaţia de a înştiinţa autoritatea tutelară, în termen de 5 zile de la data

aflării faptului că un copil a rămas fără ocrotirea părintească;

2) persoanele cu funcţie de răspundere din instituţiile de asistenţă socială,

precum şi orice altă persoană care deţine informaţie despre copil;

3) încălcarea de către persoanele cu funcţie de răspundere din instituţiile de

instruire curative, de a da asistenţă socială şi din alte instituţii, termenul este

de 5 zile pentru comunicarea autorităţilor tutelare despre copii;

4) ne comunicarea autorităţii tutelare de către persoanele cu funcţie de

răspundere sau orice altă persoană despre existenţa unui pericol evident

pentru viaţa sau sănătatea copilului.

Autoritatea tutelară39 care a fost informată despre copilul rămas fără ocrotire

părintească, este obligată în termen de 3 zile de a lua măsuri.

Plasamentul copiilor rămaşi fără ocrotirea părintească – în vederea protecţiei

copilului rămas fără ocrotirea părintească, administraţia publică locală, la

propunerea autorităţii tutelare, decide asupra plasamentului acestuia.

Legislaţia în vigoare prevede:

a) adoptatorul sau soţilor adoptatori;

b) sub tutelă, curatelă;

c) în casele de copii de tip familial;

d) în instituţiile de stat pentru copii orfani şi cei rămaşi fără ocrotire.

Încuviinţarea adopţiei copilului40 se face de către instanţa judecătorească la

cererea persoanelor, care solicită adopţia cu examinarea cauzei în modul prevăzut

pentru procedurile speciale, cu condiţiile stabilite de legislaţia procesual-civilă.

31

39. Ala Chisari ,“Conceptul copilului aflat in situaţie de risc social “,Legea şi viaţa din mai 2006.

40. Codul de procedură civilă al R.M, Chişinau 2004, p/s, cap.XXV, p.80

Se prezintă următoarele documente:

a) avizul asupra rezultatelor examinării condiţiilor de trai ale adaptorului;

b) avizul asupra rezultatelor verificării piedicilor din calea încuviinţării de a fi

adoptator;

c) adeverinţa medicală;

d) consimţământul în scris;

e) acordul în scris a părinţilor la adopţia copilului;

f) în cazul adopţiei de cetăţeni şi cetăţeni străini sunt unele condiţii ce

trebuiesc respectate;

Tutela şi curatela – tutela se instituie asupra copiilor, care nu au atins vârsta

de 15 ani, iar la atingerea vârstei de 15 ani tutela se transformă în curatelă, fără

adoptarea de către autorităţile tutelare a unei hotărâri suplimentare.

Instituţii rezidenţiale41 pentru a li se oferi îngrijirea nu corespund regulilor

timpului, accentul fiind în scopul asigurării protecţiei drepturilor copiilor rămaşi

fără îngrijirea părintească, administraţiile publice locale pot decide crearea caselor

de copii de tip familial, crearea altor servicii comunitare:

- serviciul asistenţilor parintali profesionişti;

- centre sau cămine pentru copiii rămaşi fără ocrotirea părintească.

Controlul sistematic asupra condiţiilor de întreţinere, educaţie şi instruire a

copiilor rămaşi fără ocrotirea părintească – autoritate administraţiei publice faţă de

copilul rămas fără ocrotirea părintească nu încetează odată cu plasamentul.

Controlul sistematic a condiţiilor de întreţinere, educaţie şi instruirea acestora.

5) Pentru copiii adoptaţi şi cei aflaţi sub tutelă (curatelă) părinţilor

adoptatori, tutorilor şi curatorilor li se plătesc indemnizaţii pentru:

- alimentaţie;

- procurarea îmbrăcămintei şi încălţămintei;

- igiena personală.

32

41. Ala Chisari “Conceptul copilului aflat in situaţie de risc social “ Legea şi viaţa din martie 2006.

6) în scopul asigurării protecţiei drepturilor copiilor orfani şi a celor rămăşi fără

ocrotirea părintească, din casele de copii de tip familial, de la 01.01.2003, în

limitele mijloacelor prevăzute pentru învăţământul în bugetul anual al

unităţii administrative, se anexează „măsurile speciale „.

7) În scopul îmbunătăţirii şi educaţiei copiilor orfani şi celor rămaşi fără

ocrotirea42 părintească din casele de copii şi şcolile internat, au fost aprobate

la 01.01.2005 măsuri speciale cu modificări.

Activitatea de pregătire a tânărului pentru viaţa de adult trebuie să

favorizeze:

- dezvoltarea şi menţinerea relaţiilor cu ceilalţi copii;

- dezvoltarea sentimentului de încredere în sine;

- pregătirea pentru muncă;

- activitate zilnice curente de autogospodărire.

Integritatea socială şi profesională a tinerilor presupune dezvoltarea unui

parteneriat activ cu membrii comunităţii locale, cu reţeaua şi cu instituţii existente,

sunt următoarele aspecte:

- educaţia;

- cursuri de perfecţionare;

- informaţii referitoare la locuinţă;

- servicii de asistenţă medicală;

- modul de menţinere a legăturilor cu părinţi educatori;

- administraţia instituţiei.

33

42. Legea privind asigurarea protecţiei drepturilor copiilor orfani şi a celor ramaşi fară ocrotire parintească, a fost

aprobată la 01.01.2005

2.3 ROLUL ŞI LOCUL INSPECTORULUI PENTRU MINOIRI ÎN

PROFILAXIA DELICVENŢEI JUVENILE

Un reprezentant al Legii ar fi Inspectorul pentru minori de la Biroul Minori

şi Moravuri, el reprezintă interesele statului şi acordă ajutor minorilor. Are un rol

de bază în activitatea sa fiind un intermediar între stat şi minori.

Minorul trebuie să vadă în el nu numai un poliţist dar şi o persoană de

încredere de respectul său, el este acela care îl va putea ajuta dacă va accepta

ajutorul lui şi va contribui şi el la acesta prin un comportament adecvat şi de a fi

responsabil de faptele sale şi de tot ceea ce face, e important să înţeleagă că el îşi

poate schimba viaţa sa şi poate lua totul de la început şi să se lase de toate

nelegiuirile săvârşite în trecut...precum o carte, întoarce pagina...43

Conform ordinului 400 a M.A.I prevede că:

Inspectorul pentru minori are ca scop de bază depistarea, evidenţa şi

profilaxia minorilor delicvenţi şi părinţilor needucogeni, precum şi în domeniul

menţinerii ordinii şi securităţii publice în mediul instituţiilor de învăţământ,

conlucrării cu corpul didactic al acestor instituţii şi al direcţiilor de învăţământ,

întru combaterea abandonului şcolar, acordării sprijinului instituţiilor abilitate de

stat şi obşteşti în profilaxia delicvenţei juvenile.

Serviciul pentru minori are următoarele sarcini:

1) protecţia vieţii, sănătăţii, libertăţilor drepturilor minorilor de atentate criminale

şi de alte intervenţii nelegitime;

2) prevenirea, reprimarea şi curmarea infracţiunilor, contravenţiilor

administrative, altor fapte antisociale comise de către minori şi cu participarea

acestora;

3) prevenirea şi curmarea infracţiunilor, contravenţiilor administrative sau

abuzurilor comise în privinţa minorilor;

34

43. Capcela Valeriu “Filosofia Dreptului”, Chişinău 2005

4) conlucrarea şi aplicarea măsurilor de reacţionare şi preîntâmpinare, conform

condiţiilor şi modului stabilit, cu instituţiile de învăţământ, autorităţile

administraţiei publice locale44 şi organizaţiile obşteşti şi alte organe abilitate în

vederea protecţiei drepturilor minorilor;

5) aplicarea măsurilor de prevenire a criminalităţii în mediul familiei, minorilor,

menţinerea unui climat de ordine în zona instituţiilor de învăţământ, odihnă,

cultural-educative, pentru asigurarea ordinii şi securităţii publice, în

concordanţă cu aspiraţiile comunităţii.

Inspectorul pentru Minori are următoarele funcţii:

1) asigură organizarea şi realizarea politicii de stat privind protecţia vieţii,

sănătăţii, libertăţii şi drepturilor minorilor de atentate criminale şi de alte

intervenţii nelegitime;

2) urmăresc continuu starea delicvenţei juvenile din teritoriu, precum şi evoluţia

proceselor sociale, în scopul reacţionării adecvate preîntâmpinării posibilelor

complicaţii;

3) studiază şi analizează cauzele şi condiţiile, care au determinat sau au favorizat

săvârşirea infracţiunilor în rândurile minorilor, dinamica şi evoluţia delicvenţei

juvenile;

4) planifică şi întreprinde măsuri în vederea prevenirii delictelor în mediul

minorilor, prin acţiuni de contracarare, curmare, documentare şi examinare, în

limita competenţei sale;

5) depistează părinţii sau alte persoane , care în mod premeditat nu-şi onorează

obligaţiile de instruire, supraveghere şi educaţie sau atrag minorii spre acţiuni

antisociale şi amorale;

6) întreprind măsuri spre depistarea şi reţinerea minorilor vagabonzi, cerşetori,

care practică prostituţia sau alte fapte nelegitime, stabilesc identitatea acestora,

ulterior efectuând acţiunile de documentare şi predare a părinţilor, persoanelor

sau instituţiilor curative, instructive-educative sau speciale care îi tutelează, sau

sunt responsabili de supravegherea acestora;

35

44. M.Orlov Raspunderea în dreptul administrativ, Chişinău 1997

7) în termen de 3 zile expediază organele administraţiei publice locale,

instituţiilor de învăţământ sau curative informaţiile respective despre faptele

antisociale comise de către minori, cu propuneri de întreprindere a măsurilor de

influenţă publică;

8) sesizează conducerea instituţiilor de învăţământ asupra lichidării lacunelor în

activitatea instructiv-educative cu unele categorii de minori care au comis

infracţiuni sau sistematic comit alte fapte antisociale;

9) timp de 24 ore informează serviciile pentru minori de la locul de trai despre

depistarea minorilor, care au săvârşit o faptă antisocială sau contravenţională;

10) asigură conducerea şi schimbul de informaţie cu serviciile comisariatului de

poliţie, alte subdiviziuni ale M.A.I. , instituţii de stat şi obşteşti, abilitatea în

protecţia drepturilor copiilor;

11) acordă sprijinul organelor abilitate în resocializarea şi patronajul

postpenitenciar al minorilor condamnaţi sau dificili;

12) stabil eşte şi documentează persoanele care atrag în activităţi antisociale şi

criminale minorii.

13) Exercită evidenţa şi supravegherea minorilor:

- cu antecedentele penale în privinţa căror s-a stabilit pedeapsă non privată de

- libertate;

- liberaţi potrivit actului de amnistie;

- învinuiţi pentru comiterea infracţiunilor, care n-au fost luaţi sub arest în

perioada urmăririi penale;

- eliberaţi din locurile de recluziune;

- comportament violent, predispuşi de a comite infracţiuni;

- ce au comis contravenţii şi au fost traşi la răspundere administrativă;

- care consumă băuturi alcoolice, substanţe stupefiante sau toxice;

- care sistematic abandonează şcoala, domiciliul;

- care practică prostituţia;

- care comit alte fapte antisociale.

36

14) depistează părinţii sau persoanele ce îi înlocuiesc, ce nu-şi exercită

obligaţiile de supraveghere, instruire şi educaţie; favorizează comiterea

infracţiunilor, contravenţiilor şi altor fapte antisociale în rândurile minorilor,

precum şi traficanţii de minori pentru practicarea prostituţiei şi cerşitului.

15) acordă ajutor:

a) conducerii instituţiilor de învăţământ în organizarea propagării normelor

juridice şi lucrului profilactic în rândurile minorilor cu abateri în disciplină;

b) organele de tutelă şi curatelă:

- în depistarea minorilor rămaşi fără părinţi sau fără persoanele care îi înlocuiesc;

- în depistarea părinţilor care nu-şi onorează atribuţiile de instruire, supraveghere

şi educare faţă de copii săi;

- în trimiterea minorilor la instituţii specializate pentru minori;

c) organele procuraturii45;

d) instanţelor judiciare46;

e) comisarului militar al Ministerului Apărării,

f) alte servicii al organelor de drept şi instituţii abilitate.

16) în comun cu şefii de post şi inspectorii de sector organizează întruniri cu

locatarii, colectivele întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţilor, familiarizându-i

cu starea criminogenă în rândurile minorilor, precum şi cu lucrul individual

efectuat, primesc în audienţă cetăţenii;

17) organizează activitatea de căutare a minorilor, care au comis infracţiuni şi se

eschivează de la organele de urmărire penală şi judecată, dispărute fără veste.

18) asigură organizarea activităţii de profilaxie şi curmarea a prostituţiei,

pornografiei, propagarea sadismului şi al cultului violenţei în rândurile minorilor;

19) organizează examinarea petiţiilor şi sesizărilor legate de minori şi familii

dezavantajoase parvenite spre soluţionare;

37

45.Codul de procedura procesual penală, art.290,291 al R.M

46. Codul de procedura procesual penală, art.301 al R.M

20) informează, organele administraţiei publice locale şi centrale, asociaţiile

obşteşti, colectivele de muncă şi populaţia, despre starea ordinii de drept,

respectarea cadrului juridico-normativ, măsurile întreprinse în vederea consolidării

ei, prevenirii, curmării şi descoperirii infracţiunilor, inclusiv prin intermediul

mas-media;

21) exercită activităţi, care reies din atribuţiile funcţionale.

Inspectorul pentru Minori exercită următoarele drepturi:

1) să solicite părinţilor şi persoanelor care îi înlocuiesc respectarea atribuţiilor

de supraveghere, instruire şi educaţie a minorilor, iar în caz contrar, să ia

măsuri de convingere şi constrângere;

2) să viziteze minorii la domiciliu, la locul de studii sau activitate, părinţi,

persoanele care îi înlocuiesc, precum şi alte persoane interesate, pentru

întreţinerea convorbirii cu caracter profilactic cu ei;

3) să invite minorii, părinţii, precum şi alte persoane interesate pentru

stabilirea circumstanţelor comiterii infracţiunilor, contravenţiilor şi altor

fapte antisociale comise de către minori la sediul organelor de drept şi

publice;

4) să reţină sau să invite pentru activităţi profilactice în ordinea stabilită, în

sediile organelor de poliţie, pentru o perioadă de până la 3 ore,

5) minorii care au comis crime, contravenţii şi alte fapte antisociale sau

părinţii acestora, a celor rătăciţi, abandonaţi, până la 4 ore pentru

identificare;47

6) să verifice starea de lucruri în instituţiile de învăţământ la compartimentul

instructiv-educativ, în întreprinderi şi alte instituţii, care oferă locuri de

muncă adolescenţilor, starea supravegherii asupra lor, precum şi regulile

securităţii în scopul securităţii prevenirii traumatismului infantil;

38

47.Regulamentul cu privire la organizarea activitatii I.P.M, ord.400 din 10.11.2004 al M.A.I.R.M

7) să întocmească procese-verbale48 administrative la persoanele care au

săvârşit delicte, să le supună controlului corporal, să le examineze obiectele,

pe care le au cu ele, să le ridice la necesitate documentele, să întreprindă şi

alte măsuri prevăzute de lege;

8) documentează şi propun pentru sancţionarea administrativă sau să predea în

modul stabilit de lege materialele privind contravenţiile administrative

asupra minorilor sau părinţilor, spre examinare altor autorităţi ale

administraţiei publice, colectivelor de muncă, asociaţiilor obşteşti sau

instanţelor de judecată;

9) să expedieze la instituţiile medicale specializate minorii, în stare de ebrietate

alcoolică, narcotică sau toxică în locurile publice, care au pierdut capacitatea

de a se mişca sau a se orienta de sine stătător, precum şi care prezintă

pericol pentru sine şi pentru alte persoane şi să le deţină până la trezirea din

beţie;

10) să folosească liber şi gratuit mijloacele de transport ce aparţin

întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor sau cetăţenilor, cu excepţia celor

din posesiunea misiunilor diplomatice şi consulare ale statelor străine,

pentru trecerea la locul calamităţii naturale, transportarea la instituţia de

tratament a cetăţenilor care au nevoie de asistenţă medicală urgentă, pentru

urmărirea şi aducerea la poliţie a persoanelor care au săvârşit infracţiuni,

precum trecerea la locul incidentului în cazul în care acest lucru nu permite

amânare

11) să folosească gratuit mijloacele de informare în masă, cu scopul căutării

minorilor dispăruţi, preîntâmpinării infracţiunilor şi întăririi ordinii de drept,

identificării infractorilor, urmăririi penale şi judecarea cauzei.

39

48.Codul de procedură procesual penală, art.481 al R.M

2.4 TEHNICI ŞI METODE DE LUCRU A INSPECTORULUI PENTRU

MINORI ÎN PROFILAXIA DELICVENŢEI JUVENILE

În scopul prevenirii şi reacţionării adecvate asupra delictelor în mediul

minorilor, întru comiterea unor infracţiuni mai grave, cu iniţierea Fişei de evidenţă

profilactică la Serviciul pentru minori se iau următoarele categorii de minori,

domiciliaţi pe sectorul administrativ deservit:

1) cu antecedente penale aflaţi la evidenţă Departamentului de executare a

deciziilor judiciare în privinţa cărora s-a stabilit pedeapsă non privată de

libertate;

2) liberaţi potrivit actului de amnistie;

3) învinuiţi pentru comiterea crimelor, care n-au fost luaţi sub stare de arest în

perioada anchetei preliminare;

4) eliberaţi din locurile de recluziune;

5) cu un comportament violent, şi predispuşi de a comite infracţiuni;

6) care au comis contravenţii cu atragere la răspundere administrativă;

7) care consumă băuturi alcoolice, substanţe stupefiante sau toxice;

8) care permanent abandonează domiciliu, instituţia de învăţământ;

9) care practică cerşitul, prostituţia, comit alte fapte antisociale sau amorale.

La examinare chestiunilor ce ţin de organizare activităţii se efectuează:

1) se va considera că abandonează familia sistematic, adolescentul în vârstă de

până la 16 ani, care cel puţin de două ari pe parcursul anului, fără învoirea

părinţilor a plecat de acasă şi s-a aflat fără supraveghere.

2) Se va considera că abandonează instituţia de învăţământ, minorul care pe

parcursul anului a plecat samavolnic de cel puţin 5 ori de la lecţii;

3) Se va considera că abandonează instituţiile speciale şi curativ educative sau

internate, minorul care fără permisiunea administraţiei şcolii a plecat din

instituţie o dată sau de mai multe ori;

40

4) Se va considera că duce un mod de viaţă antisocial şi este predispus de a

comite delicte, minorul asupra căruia au fost aplicate măsuri de influenţă în

legătură cu comiterea altor fapte antisociale ( cerşitul, jocurile de noroc, ..);

5) Se va considera că dispune de un comportament amoral49, minorii care au

fost depistaţi în practicarea prostituţiei sau hărţuirii şi agăţării sexuale, însă

n-a atins vârsta răspunderii penale.

Concomitent cu iniţierea fişei de evidenţă profilactică, inspectorii pentru

minori:

1) Întreţin convorbiri cu caracter profilactic cu minorii, părinţii lor sau

persoanele care îi înlocuiesc, explicându-le temeiurile luării la evidenţă,

drepturile şi obligaţiunile poliţiei şi ale minorilor, termenele şi temeiurile

radierii de la evidenţă.

2) Înregistrează în Registru de evidenţă profilactică a minorului delicvent şi

părinţiilor needucogeni minorii luaţi la evidenţă. În registru se înregistrează

şi fişele de evidenţă profilactică parvenite din alte comisariate de poliţie.

3) Informează despre luarea la evidenţă a contravenienţilor minori:

a) instituţia de învăţământ în care minorul îşi fac studiile, întreprinderea

sau instituia în care lucrează, administraţia publică locală şi alte

organe interesate;

b) instituţia narcologică – despre minorii, care consumă băuturi

alcoolice, substanţe narcotice sau toxice;

c) Comisariatul militar - despre adolescenţii de sex masculin,

concomitent a ase menţiona categoriile de delict comisă.

Acele persoane minore, care admit consumul de alcool, substanţelor

narcotice sau toxice, drept temei pentru luarea la evidenţă, poate servi doar avizul

medicului instituţiei curative, prin care se confirmă faptul consumului substanţelor

nominalizate.

41

49.Codul penal, art.208 al R.M

În scopul profilaxiei mai eficiente a contigentului de minori aflaţi la

evidenţă, inspectorii Serviciului pentru minori exercită supravegherea asupra

comportării lor la locul de lucru , studii şi de domiciliere, vizitându-i nu mai rar de

odată în lună. La necesitate, îi citează la sediul Serviciului pentru petrecerea

convorbirilor profilactice şi altor acţiuni de serviciu. În cadrul controalelor

efectuate, o atenţie deosebită atrag profilaxia contigentului de minori condamnaţi,

învinuiţi pentru comiterea crimelor, care n-au fost luaţi sub stare de arest în

perioada urmăririi penale, care duc un mod de viaţă antisocial şi atrag în activităţi

nelegitime alţi minori.

În scopul stabilirii condiţiilor de domiciliu a minorilor luaţi la evidenţă

profilactică, inspectorul Serviciului pentru minori întocmeşte în două exemplare

Actul de examinare a condiţiilor locative şi sociale, originalul fiind anexat la Fişa

de evidenţă profilactică, iar copia expediată organului pentru protecţia copilului

sau tutelă sau curatelă teritorială, pentru întreprinderea măsurilor respective, în

cazul condiţiilor insuficiente pentru instruirea şi dezvoltarea normală a copilului.

În rezultatul stabilirii verificărilor efectuate ţi convorbirii susţinute cu

minorul şi cu părinţii, inspectorul pentru minori întocmeşte un raport pe numele

comisarului , care sesizează de către conducere comisariatului, la necesitate poate

fi vizat de către şeful secţiei ordinei publice sau şeful secţiei pentru minori şi se

anexează la Fişa de evidenţă profilactică.

Pentru stabilirea minorilor delicvenţi şi iniţierea fişelor de evidenţă

profilactică, Serviciul pentru minori, recurge la informaţiile obţinute:

1) în cadrul inspectării sectorului administrativ deservit;

2) în rezultatul verificării persoanelor minore nou stabilite cu domiciliu pe

teritoriul sectorului deservit;

3) de la instituţiile penitenciare ale R.M., precum şi a altor state;

4) de la biroul de evidenţă a populaţiei;

5) de la aparatul auxiliar al poliţiei criminale;

6) comunicările altor comisariate teritoriale;

7) informaţiile Departamentului de executare a deciziilor judiciare;

42

8) comunicările instanţelor de judecată;

9) informaţiile instituţiilor de învăţământ;

10) informaţiile instituţiilor medico-sanitare;

11) de la organele de tutelă şi curatelă50;

comunicările colaboratorilor ne titulari ai poliţiei, membrilor gărzilor populare şi

altor reprezentanţi ai formaţiunilor obşteşti, comunicările cetăţenilor şi persoanelor

oficiale.

La fişa de evidenţă profilactică se anexează:

1) actele care conţin temei pentru luarea la evidenţă;

2) procesul - verbal al cercetării condiţiilor de trai;

3) raportul colaboratorului despre depistarea minorului care necesită a fi luat la

evidenţă;

4) caracteristica de la locul de lucru, studiile sau locul de trai;

5) informaţia despre antecedentele penale, F-246, (la minori condamnaţi);

6) certificatul medical narcolog şi psihiatru;

7) scheme de rudenie;

8) explicaţiile minorului, părinţilor sau altor persoane care îi înlocuiesc;

9) avertizări oficiale;

10) copiile materialului cu privire la contravenţiile săvârşite pe parcursul

aflării la evidenţă;

11) informaţii despre controlul lunar al minorului la locul de trai, muncă sau

studii;

12) alte materiale utile.

Fişele de evidenţă profilactică pot fi suspendate în cazul:

1) achitării de pedeapsă penală;

2) deciziile judecătoreşti de achitare;

3) atingerea vârstei de 18 ani;

4) internării într-o instituţie instructiv educativă specială;

5) necomfirmării materialelor care au servit drept temei pentru luarea la evidenţă;

43

50. Codul familiei din 20-04.2001 al R.M, titlu 4

6) dacă în decurs a 3 ani s-a abţinut de la consumul alcoolului, substanţelor

narcotice sau toxice;

7) la propunerea inspectorului, dacă în decurs de un an n-a săvârşit alte

contravenţii şi se caracterizează pozitiv;

8) deces.

În cazurile când, minorii sau părinţii şi-au schimbat locul de trai pe teritoriul

R.M. fişele de evidenţă a acestora se expediază comisariatului teritorial, acolo unde

au plecat părinţii sau minorul.

În scopul profilaxiei delincvenţii este necesar de implementat următoarele

măsuri:

1) oferirea şedinţelor de socioterapie şi psihoterapie familiilor ce necesită un

astfel de sprijin51;

2) sprijinirea familiei în absenţa fizică a acestuia, când ea este total incompetentă

din punct de vedere educativ, testarea şi depistarea copiilor ce prezintă

probleme pe linia adaptării şi integrării şcolare;

3) orientarea şcolară şi profesională, prin elaborarea unor metode şi procedee

diagnostice şi formative pentru dezvoltarea capacităţilor de învăţare52,

aptitudinilor elevilor;

4) formarea noţiunilor şi judecăţii morale, a sentimentelor şi obişnuinţelor

morale, a trăsăturilor pozitive de caracter;

5) acordare sprijinului în alegerea unei profesiuni, şi mai târziu, acordarea

suportului în amplasarea în câmpul muncii.

Ca măsuri social – juridice de familiarizarea cu legislaţia în vigoare şi

promovarea culturii juridice, pot servi la:

respectarea dispoziţiilor legale în soluţionarea cazurilor cu infractorii minori;

cunoaşterea temeinică de către instanţele judecătoreşti a condiţiilor materiale,

educaţionale, sociale ale minorului delincvent.

44

51.S. Rusnac “Psihologia Dreptului” ARC 2000

52. Criminalitatea in R.M, starea actuală, tendinţele, masurile de prevenire şi de combatere, Chşinău 2003, p.288

Accentuare formelor de control social53 şi iniţierea unor noi metode în

educarea grupurilor sociale unde există tineri sau minori cu probleme de

comportament;

Cunoaşterea familiei dezorganizate şi supravegherea foarte atentată a elevilor

aparţinând acestora, cu o situaţie slabă sau foarte slabă la învăţătură, multe

absenţe nemotivate;

Orientarea acţiunilor de prevenire şi educaţia juridică în privinţa

comportamentului deviant54 al copilului.

Se poate menţiona că creşterea numărului de copii lipsiţi de condiţii

elementare de dezvoltare, traumatizaţi, abuz, abandon, aceste sporeşte delicvenţa

juvenilă.

45

53. ”Probaţiunea Prestenţiala in privinţa minorilor”, Chişinău 2005, p.11

54. Manualul Formatorului in domeniul Justiţiei Juvenile U.N.I.C.E.F 2006, p.195

CAPITOLUL III PARTICULARITĂŢILE DOCUMENTĂRII FAPTELOR

ILICITE LA CARE PARTICIPĂ MINORII

3.1 PROCEDURA DOCUMENTĂRII FAPTELOR, PREVĂZUTE DE

LEGISLAŢIA PENALĂ , LA CARE PARTICIPĂ MINORII

Conform art. 474 al C.P.P. prevede că:

(1) Urmărirea penală şi judecarea cauzei privind minorii, precum şi punerea în

executare a hotărârii judecătoreşti privind minorii, se fac potrivit procedurii

obişnuite, cu completările şi derogările stabilite.

(2) Se aplică la cauzele în privinţa persoanelor care, la momentul săvârşirii

infracţiunii nu au împlinit 18 ani.

(3) Şedinţa de judecare a cauzei în privinţa minorilor, de regulă, nu este publică.

Conform acestui articol judecarea cauzelor privind minorii se desfăşoară

procedura obişnuită, însă se cunosc unele circumstanţe care urmează să fie

stabilite în art. 475 al C.P.P. prevede:

(1) în cadrul urmăririi penale şi judecarea cauzei penale privind minorii, afară de

circumstanţe, urmează a fi stabilite;

- vârsta minorului (ziua, luna, anul naşterii);

- condiţiile în care trăieşte şi este educat minorul, gradul de dezvoltare

intelectuală, volitivă şi psihologică a lui, particularităţile caracterului şi

temperamentului, interesele şi necesităţile55 lui;

- influenţa adulţilor sau a altor minori asupra minorilor;

- cauzele şi condiţiile care au contribuit la săvârşirea infracţiunii;

(2) În cazul în care se constată că minorul suferă de probleme psihice mintale,

care nu este legată de o boală psihică trebuie să se stabilească, de asemenea dacă

el a fost pe deplin conştient de săvârşirea actului.

46

55.Igor Dolea , D.Roman,T.Vizdoaga,V.Rotaru ”Drept Procesula Penal”, p/s, p.245

Pentru a se stabili aceste circumstanţe vor fi ascultaţi părinţii minorilor,

învăţătorii, educatorii şi alte persoane care ar putea comunica datele necesare

precum, şi se va cere efectuarea unor anchete sociale, prezentarea documentelor

necesare şi se vor efectua alte acte de urmărire penală şi judiciare.

În cauzele din categoria infracţiunilor minori urmează să fie efectuate

minuţios, cercetate motivele şi scopul săvârşirii infracţiunii de către minori, aceste

urmând să fie indicate în sentinţă în mod obligatoriu.

Expertiza medico – legală nu poate constata dacă persoana prezentată pentru

expertiză a atins vârsta dezvoltării psihologice, deoarece acesta este obiectul unei

alte expertize.

Dacă minorul a părăsit locul de muncă, a fost eliberat sau a fost

exmatriculat din şcoală este necesar de stabilit motivele unor asemenea măsuri ale

administraţiei, inclusiv dacă sau respectat drepturile minorului la eliberare. În cazul

în care minorul este angajat într-o instituţie privată56, este necesară de a stabili şi

faptul dacă activitatea pe care o prestează minorul este legală, spre exemplu dacă

minorul nu este implicat în comercializarea băuturilor spirtoase, articolelor de

tutun. Totodată este necesar de a stabili care este cercul prietinilor sau cunoscuţilor

şi care din aceştia influenţează negativ comportamentul minorului.

În cazul în care se va constata:

- că minorul consumă băuturi alcoolice sau psihotrope;

- trebuie de stabilit momentul în care a început consumul;

- care sînt dozele de consum;

- cine la implicat în consumarea acestor substanţe;

- din ce surse minorul procură aceste substanţe.

La examinarea cauzelor privind infracţiunile săvârşite în grup este necesar să

se constate rolul şi gradul de participare la crima fiecărui inculpat minor57 şi în

sentinţă să se expună clar de săvârşirea căror acţiuni criminale este recunoscut

vinovat.

47

56.I.Pitilescu “Delicvenţa Juvenila”, Bucureşti 1991

57. Igor Dolea , D.Roman,T.Vizdoaga,V.Rotaru ”Drept Procesula Penal”, p/s, p.249

La examinarea cauzei este necesar de a examina şi caracterul relaţiilor dintre

adulţi şi minori58 deoarece aceste date pot avea relevanţa în constatarea rolului

adultului în infracţiune şi al influenţei acestuia asupra minorului

Ţinând cont de faptul că persoana care a împlinit vârsta de 18 ani poate fi

trasă la răspunderea penală59 pentru implicarea minorului în activitatea criminală,

este necesar de dovedit dacă adultul a conştientizat faptul că implică minorul în

activitatea criminală.

Atunci, când au loc aşa procese trebuie să fie folosite ca martori persoane ce

au implicat în activitatea lor ilicită persoane minore, atunci legislaţia va folosi

unele metode mai drastice, dar nu şi minorilor, ei sunt judecaţi după o cauză

specială care este prevăzută în C.P.P. în art. 474.

Persoanele chemate la ascultarea minorilor – dacă învinuitul sau inculpatul

este un minor ce nu a împlinit 16 ani la orice ascultare sau confruntare a minorului,

în ipoteza în care organul de urmărire penală consideră necesar, citează:

- pe delegatul autorităţii tutelare;

- părinţii;

- în caz de necesitate pe tutore;

- curator sau persoana în îngrijirea sau supravegherea căreia se află minorul

(art. 477 alin. 1), acest articol prevede:

(1) La soluţionarea chestiunii privind aplicarea măsurii preventive în privinţa

minorului, în fiecare caz se discută, în mod obligatoriu, posibilitatea

transmiterii lui sub supraveghere conform dispoziţiilor art. 184;

(2) Reţinerea minorului precum şi arestarea lui preventivă, măsurile din art. 186

C.P.R.M. pot fi aplicabile doar în cazuri excepţionale cînd au fost săvârşite

infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave;

(3) Despre reţinerea sau arestarea preventivă a minorului se înştiinţează imediat

părinţii sau alţii reprezentanţi legali ai minorului, fapt care se consumează în

procesul verbal de reţinere.

48

58.”Ghid Pentru Specialisti din domeniul Justitiei Juvenile” vol.3 U.N.I.C.E.F Chişinău 2004

59. Codul Penal al R.M art.14-16

Citarea persoanelor respective nu este obligatorie, ci se face dacă organul de

urmărirea penală consideră a fi necesară. Prezenţa acestor persoane la ascultarea

minorului se urmăreşte evitarea unor dificultăţi care ar putea să apară în audiere,

datorită emotivităţii excesive sau tendinţei specifice acestei vârste, de a exagera, de

a denatura realitatea.

Conform prevederilor în art. 478 cît şi în art. 479 privitor la chemarea şi

audierea bănuitului, inculpatului, învinuitului cît şi a inculpatului minor prevede:

“chemarea bănuitului, învinuitului, inculpatului minor, care nu se află în stare

de arest, la organul de urmărire penală sau în instanţa judecătorească se face prin

părinţii acestora sau prin alţi reprezentanţi legali, iar în cazul în care minorul se

găseşte într-o instituţie specială pentru minori, prin administraţia acestei instituţii”.

Audierea acestor categorii de persoane:

(1) audierea bănuitului învinuitului, inculpatului minor se efectuează în

condiţiile art. 104 şi nu poate dura mai mult de două ore fără întrerupere, iar

în total nu poate depăşi 4 ore pe zi;

(2) la audierea bănuitului, învinuitului, inculpatului minor, participarea

apărătorului şi a pedagogului sau psihologului este obligatorie;

(3) pedagogul sau psihologul este în drept, cu consimţământul organului de

urmărire penală, să pună întrebări minorului, iar la sfârşitul audierii, să ia

cunoştinţe de procesul verbal sau după caz, de declaraţiile scrise ale

minorului şi să facă observaţii în scris referitor la plenitudinea şi

corectitudinea înscrierii lor. Aceste drepturi sunt explicate pedagogului sau

psihologului înainte de începerea audierii minorului, despre ce se face

menţiune în procesul verbal.

Participarea reprezentantului legal al bănuitului, învinuitului, inculpatului

minor în procesul penal este obligatorie. Reprezentantul legal al bănuitului,

învinuitului, inculpatului minor se admite în procesul penal din momentul reţinerii

sau arestării preventive sau ia prima audiere a minorului care nu este reţinut sau

arestat, prin ordonanţa a organului de urmărire penală.

49

Reprezentantul legal60 al minorului poate fi înlăturat din procesul penal şi

înlocuit cu altul, când acesta este posibil, în cazul în care sînt temeiuri de a

considera că acţiunile lui aduc prejudiciu intereselor minorului.

Orice acţiune care poate dauna minorului este înlăturată de către organele

specializate de urmărire penală.

O importanţă deosebită o are ancheta socială61 atât pentru organe de tutelă

şi curatelă cît şi organele de urmărire penală.

În cauzele cu infractorii minori, organele de urmărire penală sau instanţa de

judecată are obligaţia să dispună efectuarea anchetei sociale.

Această dispoziţie nu trebuie interpretată în sensul că, în mod alternativ,

unul din cele două organe judiciare va dispune efectuarea anchetei sociale;

legiuitorul nu a înţeles să lase la aprecierea organului de urmărire penală sau

instanţei de judecată dispunerea efectuării anchetei sociale.

Pentru organul de urmărire penală, obligaţia ce dispune efectuarea anchetei

sociale există întotdeauna când în procesul penal se efectuează urmărirea penală.

De aceea, în cazurile când instanţa constată că urmărirea a fost încheiată fără

efectuarea anchetei sociale, va trebuie să restituie cauza organului de urmărirea

penală pentru a dispune îndeplinirea acestei activităţi obligatorii.

Obligaţia de a dispune efectuarea anchetei sociale există, pentru instanţa de

judecată, în procesele atipice în care lipseşte faza urmăririi penale, deci în cazurile

în care minorul a săvârşit o infracţiune pentru care punerea în mişcare a acţiunii

penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate adresate direct

instanţei.

Aceasta nu împiedică instanţa de judecată de a dispune efectuarea unui

supliment de anchetă socială şi în cauzele în care s-a efectuat urmărirea penală,

dacă datele culese în cursul urmăririi sînt incomplete.

50

60.Codul de procedură penală al R.M, art.480

61. Carmen Silvia Paraschiv “Drept Procesual Penal” p.693

Ancheta socială constă în :

1) strângerea de date cu privirea la purtarea pe care minorul o are în mod

obişnuit;

2) la starea fizică şi mintală a acestuia62;

3) la antecedentele sale;

4) la condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit;

5) la modul în care părinţii, tutorele sau persoana în îngrijirea căreia se află

minorul;

6) relaţiile de colaborare între minor, părinte sau tutore;

7) cercul său de prieteni63;

8) relaţiile între minor şi profesor sau educator precum şi alţi factori ce pot

caracteriza această persoană.

Prin efectuarea acestei anchete sociale, se urmăreşte stabilirea cauzelor şi

condiţiile care au favorizat comportamentul antisocial ai minorului, cunoaşterea

mediului în care trăieşte acesta, în vederea aplicării celei mai potrivite măsuri sau

sancţiuni.

Ancheta socială de persoane desemnate de către autoritatea tutelară a

consiliului local în a cărui rază teritorială domiciliază minorul. Aceste persoane

trebuie să aibă experienţă şi pregătire profesională necesară efectuării unei anchete

sociale eficiente, care să contribuie la realizarea scopului procesului penal.

Orice individ are dreptul la apărare şi vârstă nu fiind un impediment ci un

mod de realizare şi de cugetare - însă copii şi tinerii au o prioritate de a se le ierta

şi de ai apăra, deoarece ei sunt copii de azi, tinerii de mâine şi viitorul de poimâine.

51

62. A.I.Nacu, A.N.Nacu “Psihiatria Judiciara”, Chişinău 1997, p.29

63. I.Pitilescu “Delicvenţa Juvenila”, Bucureşti 1991 , p.25

3.2 PROCEDURA DOCUMENTĂRII CAZURILOR

CONTRAVENŢIONALE CU PRIVIRE LA MINORI

Răspunderea64 ca fenomen social poartă un caracter complex. Ea presupune,

în primul rând, aplicarea conştientă a comandamentelor conţinute de normele

sociale, în al doilea rând, o judecată de valoare asupra comportamentului personal

şi a urmărilor sociale ce survin, în al treilea rând, posibilitatea aplicării unor

viitoare măsuri de către organele competente ale statului, răspunderea ca şi

constrângerea, este clasificată după diverse criterii.

După profesorul D.Bahrar, răspunderea poate fi pozitivă sau negativă:

1. răspunderea pozitivă – înseamnă perceperea conştientă a ceea ce se face

şi care sunt consecinţele posibile ale acestei acţiuni; ea presupune simţul

de răspundere şi se contopeşte strâns cu ideea de îndatorire, ca

responsabilitate pentru viitor.

2. răspunderea negativă – implică o atitudine de condamnare din partea

statului, a organizaţiilor obşteşti sau colectivul faţă de fapta săvârşită, ca

o reacţie a societăţii la încălcarea intereselor ei, prin ne respectarea

normelor care presupun şi aplicarea răspunderii pentru aceste încălcări.

Se cunosc următoarele forme de răspundere juridică:

1. răspunderea civilă;

2. răspunderea penală;

3. răspunderea administrativă;

4. răspunderea disciplinară.

Răspunderea administrativă65 totalitatea normelor ce reglementează

răspunderea juridică în cazul încălcării normelor de drept administrativ, norme ale

altor ramuri de drept ( ecologic, financiar), care reglementează raporturile sociale

ce apar între organele administraţiei publice în realizarea sarcinilor puterii

executive.

52

64. M.Orlov, Ş.Beleccin “Dreptul Administrativ” p.126

65. Dreptul Administrativ p.123

Răspunderea disciplinară66 – totalitatea normelor conţinute, în mare parte, în

dreptul muncii, precum şi în diferite statute şi regulamente disciplinare, prin care

se sancţionează abaterile disciplinare ale angajaţilor.

Răspunderea administrativă se deosebeşte de cea disciplinară prin faptul că

această din urmă ea naştere ca rezultat al încălcării regulamentului de serviciu

aducând atingerea unui raport juridic de muncă şi se aplică de către administraţia,

faţă de care făptuitorul se află în dependenţă de serviciu, pe când temeiul

răspunderii administrative este abaterea administrativă prin care se încalcă un

raport juridic administrativ şi se aplică un şir întreg de organe, faţă de care

făptuitorul poate să nu fie în nici un raport.

Art. 23 C.C.A. stabileşte pentru comiterea contravenţiilor următoarelor

sancţiuni:

1. avertismentul;

2. amenda;

3. ridicarea contra echivalent a obiectului, care a constituit instrumentul

comiterii sau obiectul nemijlocit al contravenţiei;

4. privarea de dreptul special, acordat cetăţeanului respectiv;

5. confiscarea obiectului, care a constituit instrumentul comiterii sau

obiectul nemijlocit al contravenţiei;

6. arestul administrativ;

7. expulzarea.

Avertismentul – ca sancţiune contravenţională, se aplică de regulă, în scris,

Amenda – o sumă unică plătită în beneficiul statului. Ca sancţiune

contravenţională este cea mai răspândită măsură de influenţare şi se aplică, practic,

pentru toate contravenţiile prevăzute de legislaţie.

53

66. Dreptul Administrativ p.124

Aceste contravenţii se aplică şi în rândurile minorilor cum ar fi:

- avertismentul;

- disciplina;

- mustrararea;

- măsuri de constrângere

cu caracter educativ;

cu caracter disciplinar.

La evidenţa Serviciului pentru minori cu iniţierea fişelor de evidenţă

profilactică pot fi luate următoarele categorii de părinţi:

1) care consumă abuziv băuturi alcoolice şi favorizează comiterea de către copii

a contravenţiilor şi infracţiunilor;

2) care duc un mod de viaţă amoral urmat de lipsă de supraveghere a copiilor;

3) care implică copii săi în vagabondaj, cerşetorie, consum a băuturilor spirtoase,

droguri şi altor substanţe psihotrope.

De asemenea, pentru fişele de evidenţă profilactică a părinţilor care

favorizează comiterea contravenţiilor de către copii se anexează:

1) actele care conţin temei luarea la evidenţă;

2) informaţiile parvenite din organele abilitate în protecţia drepturilor copilului;

3) proces - verbal al cercetării condiţiilor de trai;

4) caracteristica de la locul de lucru, studii sau locul de trai, alte informaţii despre

locul de lucru;

5) informaţia despre antecedente penale, formularul se va face la nevoie;

6) Copiile deciziilor cu privire la contravenţiile săvârşite pe parcursul aflării la

evidenţă sau care au servit ca bază de luare a evidenţei;

7) Explicaţii;

8) Avertizări oficiale;

9) Precum şi alte documente oficiale.

În baza unui raport motivat comisarului, familia aflată la evidenţă la

Serviciul pentru minori poate fi radiată de la evidenţă, dacă timp de un an nu a

comis încălcări ale legislaţiei şi duce un mod de viaţă sănătos, iar copii acestora nu 54

au comis acţiuni antisociale, amorale67. Fişa de evidenţă se transmite în arhivă

Serviciului, unde se păstrează în decurs a 2 ani, după ce se nimiceşte în modul

stabilit.

În scopul preîntâmpinării încălcărilor de drept admise de părinţi, care

favorizează comiterea de către minori a contravenţiilor şi infracţiunilor,

colaboratorii Serviciului pentru minori i-au măsuri:

1) desfăşoară convorbiri profilactice;

2) efectuarea convorbirii preventive;

3) întocmesc preîntâmpinări oficiale pentru ne admiterea ulterioară a unor

comportări antisociale;

4) documentează încălcările admise, cu tragerea la răspunderea în conformitate

cu legislaţia în vigoare;

5) acordă ajutor părinţilor ne încadraţi pentru stabilirea locului de muncă prin

intermediul oficiului forţelor de muncă;

6) în cadrul comisiilor pentru minori pe lângă organele administraţiei publice

locale audiază comportamentul părinţilor aflaţi la evidenţă;

7) în cazurile comiterii actelor de violenţă în familie, huliganism, tulburării liniştii

şi ordinii publice sau manifestare a altor fapte antisociale care împiedică viaţa

personală a copiilor, întreprind măsuri de reţinere administrativă a acestor

părinţi cu izolarea temporară de copii;

8) antrenează în procesul de profilaxie a părinţilor vulnerabili ale structurii de stat

şi obşteşti;

9) desfăşoară şi alte activităţi care sunt particularităţi din atribuţiile de serviciu.

Pot fi identificate trei forme de combatere a contravenţionalităţii:

1. prevenirea contravenţionalităţii68;

2. aplicarea de persoanele care au comis fapte contravenţionale a măsurilor de

constrângere statală;

3. aplicarea faţă de contravenienţi a măsurilor de reîncadrare socială69.

55

67. Manualul Formatorului in domeniului Justiţiei Juvenile, U.N.I.C.E.F 2006, p.173

68. M.Orlov Dreptul administrativ, p.140

69. M.Orlov Dreptul administrativ, p.141

Minorul trebuie să se adapteze la mediu, indiferent ce trecut a avut şi care

este anturajul din jurul lui.

Reuşita adaptării delicvenţilor depinde de cel puţin trei factori:

1) factorii care se referă la mediul unde va nimeri persoana:

- prezenţa familiei;

- relaţiile cu amicii.

2) factorii care se referă la personalitatea infractorului minor:

- concepţiile sale despre lume;

- inteligenţa;

- cultura generală;

- moralitatea;

- cunoştinţele profesionale.

3) factorii ce privesc condiţiile în care sa aflat delicventul în instituţie de

detenţie:

- structura colectivului;

- organizarea procesului de muncă;

- instruirea;

- influenţa educativă a administraţiei;

- structura grupelor mici.

Reintegrarea delicventului în societate cere un control strict din partea

organelor de drept, în vederea prevenirii noilor crime.

Acest control se numeşte supraveghere administrativă. Scopul supravegherii

administrative este traducerea exactă şi ferm a regulilor general – obligatorii,

profilaxia încălcării acestor reguli. Un alt scop prevenirea şi curmarea încălcărilor

de lege .

Direcţiile supravegherii administrative exercitate de O.A.I. sunt.

1) Supravegherea respectării normelor de drept ce reglementează comportarea

cetăţenilor în locurile publice, inclusiv al minorilor;

2) Supravegherea respectării normelor de drept ce reglementează securitatea

publică în timpul executării unor lucrări;

56

3) Supravegherea respectării normelor de drept ce reglementează protecţia

tuturor formelor de proprietate;

4) Supravegherea respectării normelor de drept ce reglementează protecţia

familiilor social vulnerabile.

Deci, din cele spuse rezultă că un rol deosebit îl are răspunderea

administrativă sau contravenţională. Prevenirea contravenţionalităţii constituie un

proces social permanent care presupune aplicarea unor măsuri ce au un caracter

social, cultural, economic, politic, administrativ şi juridic, care au menirea să

prevină săvârşirea faptelor antisociale, prin identificarea, neutralizarea şi

înlăturarea cauzelor fenomenului contravenţional70.

57

70. V.Guţuleac ,N.Placinta ”Combaterea contravenţionalitaţii ca obiect de influenţa reglementat juridic in Dreptul

contravenţional” , p.52

3.3 PROCEDURA PROCESUAL PENALĂ ÎN CAZUL NE ATINGERII

VÂRSTEI

RĂSPUNDERII PENALE

Vittorino Andreoli, profesor la Universitatea din Verona şi doctorul

departamentului de psihiatrie al Ministerului Sănătăţii din Italia menţionează:” Noi

trăim acele momente istorice, când categoriile spirituale de cunoaştere şi înţelegere

a lumii se află intr-un proces de schimbare”.

Acesta este un moto pentru părinţi care au în îngrijirea lor copii ce trebuie să

fie educaţi şi de a avea capacitatea de a gândi din punct de vedere logic şi să nu

accepte lucrurile rele şi bune fără a medita la cele întâmplate.

Deci, dacă copilul nu atins vârsta pentru a răspunde conform legii, la

răspundere va fi tras părintele sau reprezentantul acestuia. Li se va aplica măsuri de

siguranţă cu caracter educativ:

- se vor face lecţii sau ore de profilaxie;

- se vor aplica măsuri de constrângere cu caracter educativi...

- părinţii şi minorii sunt vizitaţi de către I.S.M. de mai multe ori pe lună.

Conform Codului Penal, Capitolul X prevede ca măsuri de siguranţă:

1. măsuri de constrângere cu caracter medical;

2. măsuri de constrângere cu caracter educativ;

3. expulzarea;

4. confiscarea specială.

Măsurile cu caracter educativ71 prevăzute de art. 104 sunt măsuri aplicate

minorului, în cazul când au fost eliberaţi de răspundere penală, acestea sunt:

- avertismentul;

- încredinţarea minorului pentru supravegherea părinţilor, persoanelor care îi

înlocuiesc sau alte organe de stat.

- Obligarea minorului de a repara daunele cauzate...

58

71. Codul penal al R.M, art104

Acestea ar fi acele măsuri aplicate ce îi aşteaptă pe viitorii minori – vor

putea răspunde penal pentru faptele sale.

Datoria fiecărui părinte este:

1. de a educa copilul corect,

2. de a contribui la dezvoltarea sa morală şi spirituală,

3. de al învăţa bunele maniere precum şi unele reguli de comportare,

4. de a fi un bun prieten cît şi părinte.

Conform ordinului MAI nr. 400 prevede:

1. Categoriile de minori care au comis infracţiuni şi au atins vârsta

prevăzută de lege a fi supuşi răspunderii penale se reţin şi documentează conform

regulilor stabilite.

2. Serviciul pentru minori duce evidenţa infracţiunilor comise de către

minori şi cu participarea lor în „Registru de evidenţă a crimelor”

3. În privinţa minorilor care au comis infracţiuni premeditate, însă nu au

atins vârsta răspunderii penale, se înaintează propuneri Comisiei pentru minori de

la locul de trai privind aplicarea pedepsei sub formă de internarea acestora în

instituţii speciale instructiv-educative. I.P.M. în aşa cazuri acordă ajutor Comisiei

pentru minori de a fi înaintat materialele în instanţa de judecată.

4. Minorii care au comis contravenţii sau alte fapte antisociale şi amorale

sunt atraşi la răspundere administrativă conform normelor Codului cu privire la

contravenţii administrative.

5. În cazul când minorii n-au atins vârsta răspunderii administrative pot fi

traşi la răspunderea administrativă părinţii sau persoanele care-i înlocuiesc.

6. Minorii aflaţi în stare de ebrietate alcoolică, narcotică sau toxică sunt

aduşi la poliţie pentru identificarea personalităţii, testării stării şi gravităţii de

ebrietate în instituţia curativă specializată.

59

7. Categoriile de minori care permanent abandonează instituţia de

învăţământ, dispun de comportament violent72, şi predispuşi de a comite

infracţiuni, care practică cerşitul, prostituţia şi alte fapte amorale sunt aduse la

Serviciul pentru minori şi documentate conform legislaţiei şi vârstei de răspundere

juridică, ulterior despre faptele antisociale ale acestora fiind informaţi şi invitaţi

părinţii, şi reprezentanţii instituţiilor de învăţământ sau alte organe interesate.

8. În cazurile în care există temei juridic, asupra categoriilor de minori

evidenţiate mai înainte, comisarului de poliţie sunt înaintate propuneri privind

luarea lor la evidenţă şi organizarea lucrului de profilaxie, iar daca deja sunt la

evidenţa la Serviciul pentru minori ale comisariatului, se efectuează însemnările în

fişa de evidenţă despre delictul comis şi măsurile întreprinse.

9. Pentru delictele şi încălcările comise de către minori, în privinţa lor,

precum şi în privinţa părinţilor sau a persoanelor ce le înlocuiesc şi au favorizat

aceste încălcări, sînt aplicate măsuri de influenţă publică, prin informarea

preşedintelui Comisiei pentru minori teritoriale. „ Prezentarea privind aplicarea

măsurilor de influenţă publică se întocmeşte în 2 exemplare, la care se anexează

materialele respective, ultimul fiind anexat la mapa de acumulare sau în fişa de

evidenţă, profilactică, dacă minorul domiciliază pe sectorul administrativ deservit.

Copia Hotărârii Comisie pentru minori.

60

72. A.Boroi,Drept penal p/g ALL Beek, Bucureşti 2000, p.91

CAPITOLUL IV STRATEGII PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA SITUAŢIEI

CRIMINOGENE ÎN RÂNDUL MINORILOR

4.1 ASPECTE COMPARATIVE ÎN PROFILAXIA

DELICVENŢEI JUVENILE

1) Documentele Organizaţiei Naţiunilor Unite şi ale Consiliului Europei

privitoare la delicvenţa juvenilă în general şi la justiţia pentru minori nu au un scop

în sine. Ele atrag atenţie asupra necesităţii ca statele membre ale organismelor

menţionate să-şi îndeplinească obligaţiile ce şi le-au asumat, de a introduce în

legislaţiile proprii standardele internaţionale în domeniul de mai sus. Este vorba,

de realizarea, în mod progresiv, a unor structuri noi şi instituţii apte să asigure

promovarea unor politici clare cu privire la minori, iar în măsura în care se

preconizează o reformă penală, aceasta va trebui să includă şi reglementări

eficiente privind protecţia minorilor infractori.

Sub acest din urmă aspect, documentele la care ne-am referit, pun la

îndemâna părţilor, interesate prin sugestiile pe care le fac, numeroase modele de

politică penală73, soluţii de îmbunătăţire şi de adaptare a propriilor legislaţii la

cerinţele moderne europene în materie.

În sprijinul acestei acordări moderne şi raţionale a problemelor legate de

minor, un rol important revine instrumentelor juridice ale ONU şi ale Consiliului

Europei al căror conţinut complex şi nuanţa permite statelor interesate să aplice

într-o manieră compatibilă cu concepţiile juridice şi în funcţie de condiţiile

economice, sociale, culturale şi ştiinţifice de care acestea dispun. Aceste

documente sugerează răspunsuri şi soluţii compatibile cu toate modelele de

restricţie socială la delicvenţa juvenilă cu multiplele lor variante care se întâlnesc

în legislaţia ţărilor din Europa şi din alte părţi ale lumii.

61

73. O.Brezeanu „Minorul şi legea penală” ALL Beek 1998, p.83

De exemplu, Ansamblu de reguli minime al Naţiunilor Unite pentru

administrarea justiţiei pentru minori (Regulile de la Beijing), propun extinderea

protecţiei sociale şi legale şi la alte categorii de minori în afara celor ce intră sub

incidenţa legii penale, cum sunt minorii cu anumite atitudini comportamentale

pentru care nu ar putea fi pedepsit un adult, minorii în pericol cărora ar urma să li

se aplice protecţie şi ajutor social sau chiar la tinerii adulţi delincvenţi. În acest

mod se creează perspectiva ameliorării regimului juridic al tuturor indiferent de

vârstă şi de natura faptei săvârşite a tinerilor până la 25 ani. În acelaşi timp

prevenirea şi controlul delicvenţei juvenile capătă o importanţă mai mare;

2) Evidenţa unui proces de evoluţie a acestor modele de la modelul de

„justiţie formală” al cărui principiu era proporţionalitatea absolută dintre pedeapsă

şi gravitatea actului comis la un model, care ţine seama de circumstanţele

infracţiunii şi de personalitatea minorului.

Extinderea acestui model a condus treptat la limitarea intervenţiei organelor

judiciare şi la înlăturarea elementelor ce ar fi putut genera un proces de etichitate a

minorului delincvent cu consecinţele stigmatizării şi a marginalizării ( un proces

în care S.U.A. au fost numite descriminalizare ).

După anii 1960 schimbările economice din ţările occidentale, creşterea

nivelului de viaţă, o şcolaritate mai prelungită au generat un climat de educaţie

„permisivă” şi o mai mare toleranţă în privinţa comportamentului deviant. Între

anii 1950-1970 delicvenţa juvenilă a crescut, sistemul de protecţie a minorului a

continuat să promoveze ideea toleranţei şi a bunăvoinţei, o importanţă o avea

ajutorul social voluntar, pe motivaţia sa şi pe voinţa minorului de a-şi schimba

comportamentul. Sa ajuns la consolidarea unei adevărate ideologii terapeutice, a

tratamentului, ideologie care a dominat după anii 1960.

Pentru facilitatea diferitelor metode de tratament s-au creat structuri

corespunzătoare : în unele state s-au organizat locuri speciale pentru tratamentul

tinerilor cărora le–au aplicat pedepse cu închisoarea de scurtă durată. cel mai

cunoscut pare a fi cel din statul New Jersey Highfields Centre Community

Trearment- proiect de Youth Authority (California), deşi rezultatele obţinute au

62

fost încurajate, organismele specializate ale consiliului Europei, au insistat să se

întreprindă şi măsuri non instituţionale şi non judiciare74. Se observă o creştere a

criminalităţii în cele mai multe sate europene, pe de altă parte continente, în cadrul

căreia atrage atenţie delicvenţei juvenile, atât prin dimensiuni cît şi prin formele

sale de manifestare.

Aceste fenomene declanşează o creştere a sentimentului de insecuritate

personală şi de frică faţă de crimă, accentuându-se riscul unor riposte în rândul

populaţiei.

Reforma sistemului penal – înclină spre sancţiuni mai severe, ca exemplu în

Franţa, Legea „Securităţii şi libertăţii”, din 1980 vizează agravarea pedepselor, aşa

situaţie se poate întâlni şi în cazul minorilor chiar pentru fapte cu un pericol social

redus.

3) O altă tendinţă ar fi cea de neo-clasicism. Comitetul European pentru

Probleme Criminale concretizează această tendinţă prin 2 elemente:

(1) s-ar reveni la modelul de „justiţie formală”- caracterizat prin

proporţionalitatea pedepsei în raport cu gravitatea faptei comise;

(2) este situat în cadrul politicii de prevenire a delicvenţei – încercările de

modificare al mediului înconjurător al minorului luându-se măsuri de reeducare a

ocaziilor de a comite infracţiuni şi de consolidare a normelor şi a crea obstacole

împotriva manifestărilor antisociale.

Încercările de reformă a dreptului penal şi a justiţiei pentru minori sunt

marcate şi de o anumită iniţiere a sistemului represiv care includea închisoare încât

cu greu sa făcut posibilă o soluţie prin care sistemul punitiv să devină mai nuanţat

şi mai adevărat de realitate. De exemplu, în S.U.A. între anii 1983-1987 numărul

minorilor între 10-17 ani arestaţi era constant, începând cu anul 1987 acest număr a

crescut.

63

74. O.Brezeanu „Minorul şi legea penală” ALL Beek 1998, p.87

Astfel, în 1990 au fost arestaţi 11,5 milioane minori (10-17 ani) şi 120.000

pentru infracţiuni de violenţă, iar în anul 1995 numărul arestărilor a crescut la 15

milioane, iar în cazul de violenţă la 170.000. Pe baza estimării făcute de către

Council of Juvenile Justice and Delinquence Prevention , în anul 2000 numărul

minorilor arestaţi va fi de 19 milioane, iar în cazul infracţiuni de violenţă vor

ajunge la 195.000, pentru că în anul 2010 numărul minorilor arestaţi să crească

până la 27 milioane, iar a celor arestaţi pentru infracţiuni violente la 260.000.

Criza sistemului penal referitor la minori este un aspect special a unei

probleme mai generale, şi anume criza sistemului normativ.

Adunarea Parlamentară a cerut Comitetului European pentru Problemele

Criminale ca pe baza unor studii asupra acestor probleme să se recurgă la sancţiuni

şi la măsuri administrative şi economice pentru combaterea infracţiunilor.

În ciuda eşecului sistemului represiv şi a creşterii masive a criminalităţii,

organele internaţionale continuă încercările de a orienta politica penală spre acele

modele de reacţie socială la delicvenţă, care vizează protejarea demnităţii şi a

drepturilor sale fundamentale. Un astfel de model comportă trecerea de la

individualizare75 la personalizarea sancţiunilor.

5) Procedura de reformă a sistemelor de drept şi a justiţie pentru minori

delincvenţi pune în evidenţă treptele istorice pe care le parcurge societatea civilă,

în încercarea de a construi modelele cele mai adecvate să răspundă cerinţelor

viitorului.

Umanizare sistemului de resocializare în general, şi de resocializare a

minorului delicvent va reduce distanţa care separă politica penală de politica

pentru apărarea drepturilor omului. Rămâne valabilă concluzia că minorul

delincvent nu poate fi izolat de societate, dacă se doreşte pregătirea lui pentru o

reală confruntare cu greutăţile şi contradicţiile vieţii sociale.

6) Din cele analizate rezultă că problema minorilor delincvenţi persistă de

mult timp, în diferite ţări deosebit, însă toate ţările tind spre un sistem de justiţie

mai adecvat.

64

75. I.Bălan „Procesul lui Socrate” p.101 Bucureşti 1993

A. Un model ar fi cel al Angliei şi a Ţării Galilor.

Regimul juridic al minorului delincvent în Anglia şi Ţara Galilor,

evidenţiază particularităţi care ţin de însuşi specificul sistemului de drept englez

bazat pe cutumă, pe acte ale Parlamentului şi pe precedentul judiciar.

Până în secolul al XIX- lea, peste 200 de infracţiuni se pedepseau cu

moartea, iar minorii erau socotiţi după vârsta de 8 ani, infractori adulţi.

Minorii infractori erau trimişi la aceleaşi închisori, înainte de proces,

judecaţi de aceleaşi instanţe şi condamnaţi la aceleaşi pedepse , inclusiv moartea ,

deportarea sau închisoarea, ca şi adulţii. Dezvoltarea ulterioară a unui sistem

judiciar, separat pentru minori, în Anglia a constituit un răspuns la ameninţarea pe

acre o reprezenta delicvenţa juvenilă faţă de ordinea stabilită de stat, în condiţiile

în care juraţii refuzau săi mai condamne din cauza pedepselor prea dure pe care ei,

ar fi trebuit să o suporte.

În prezent, în cadrul Ministerului de Interne de care aparţinea sistemului

penitenciar, există un serviciu al probaţiunii care are 55 de oficii în toată Anglia.

Oficiile locale beneficiază de consilieri locali din cele mai diferite domenii,

inclusiv politicieni şi profesori universitari. La realizarea acestor obiective

contribuie şi filiale din ţari ale Organizaţiei Naţiunilor a victimelor, precum şi

Asociaţiile Creştine din penitenciare britanice cu care serviciile de probaţiune

colaborează.

7) Regimul penal diferenţiat pentru minori funcţionează potrivit unei legi

din 1908, care a prevăzut înfiinţarea unor tribunale separate, pentru minori având o

jurisdicţie dublă; ele judecau atât cauzele penale cît şi pe cele de ocrotire a

copilului. Din 1925, toate tribunalele au în structura lor ofiţeri de probaţiune.

Perfecţionarea acestui sistem în anul 1974 prin reglementarea serviciului în

folosul comunităţii, măsura care presupune participarea activă a minorului sau, a

tânărului condamnat la o operă de redresare socială ce permitea comunităţii să

participe la tratamentul acestuia.

65

O altă măsură este tratamentul intermediar – este situat între libertatea

supravegheată şi plasamentul într-o instituţie şi implică programe adaptate la

diverse categorii de minori şi tineri delincvenţi.

B. Modelul Scoţian – până la adoptarea Legii din 1968 a asistenţii sociale,

tratamentul aplicat minorilor şi tinerilor infractori era similar cu cel din majoritatea

ţărilor Europei, caracterizat prin severitatea şi implicarea instanţelor de judecată în

soluţionarea cauzelor privitor la minori.

Legea instituie anumite organe locale (Children`s Penal – Comitet al

Copilăriei) în cadrul cărora activează pe bază de voluntariat Consilii de audiere a

minorilor coordonate de o persoană oficială numită Raportor.

Când Raportorul se convinge că minorul sub 16 ani are nevoie de măsuri

obligatorie de ocrotire apelează la Consilii de audiere.

Audierea minorului se poate finaliza cu următoarele hotărâri:

- respingerea sesizării ;

- acceptarea cauzei şi emiterea unei hotărâri de supraveghere;

- supravegherea într-o instituţie ( şcoală, cămin);

după cum menţionează unii autori – că sistemul scoţian este foarte potrivit

pentru minori sub 15 ani, ei sugerează introducerea sistemului de audieri şi în

restul Regat Unit.

C. Modelul Ţărilor Nordice – un model preponderat, ce implică protecţia

minorului delicvent în cadrul familii, a comunităţii în general, ei pun pe acelaşi

plan pe minorii delincvenţi cu alte categorii de minori aflaţi în dificultatea de

adaptare şi de integrare socială, într-o asemenea viziune dispare diferenţa dintre

prevenire şi presiune.

În Suedia, potrivit unei legi intrate în vigoare la 1ianuarie 1982, faptele

minorului sub 15 ani sunt în competenţa comisiei locale de ajutor social. Aceste

comisii sunt obligate să asigure fiecărei familii sau persoane servicii

informaţionale şi asistenţă de care au nevoie. În luarea unor măsuri cu privire la

minori, aceste organisme trebuie să ceară consimţământul minorului în cauză sau

66

al reprezentantului său legal. Când măsura nu este acceptată, dar se consideră că

este spre binele minorului, este sesizat tribunalul administrativ care o impune.

Prevenirea delicvenţei este asigurată în mare parte de poliţie, din anul 1973

funcţionează în cadrul poliţiei un Comitet de supraveghere cu sarcini de prevenire

criminală şi de menţinere a ordinii publice.

În Finlanda, minorii răspund penal potrivit dreptului comun, de la vârsta de

15 ani ca şi în Suedia, iar tratamentul minorilor delincvenţi ca şi al tinerilor

infractori între 18-20 ani.

D. Modelul danez – răspunderea penală este stabilită, în această ţară, de la

15 ani. Prima lege specială de protecţie a copilăriei, ce a fost adoptat în anul 1905,

întitulându-se „Consiliul de tutelă”, în anul 1933 se înlocuieşte printr-un Comitet

de protecţie a copilăriei în fiecare comună. Aceste comitete sunt formate din:

- un psihiatru;

- un psihopedagog ;

- un jurist;

- un asistent social ce depinde de Ministrul Afacerilor Sociale şi nu de

Ministerul justiţiei. Rolul lor fiind de a acorda ajutorul necesar minorilor în

conflict cu legea.

E. Modelul belgian – prevede un dublu sistem de protecţie a minorului

delincvent; unul social, prin comitetele de protecţie a tineretului din subordinea

unui organism social destinat pentru a lua măsuri de ajutor minorului sub 21 ani, şi

altul judiciar, prin tribunalul de prima instanţă. Competenţa acestei instanţe se

exercită asupra minorilor sub 18 ani.

67

76. I.Plămadeală, C.Burdulea,”Psihologia desfaşurarii acţiunilor de urmarire penală a masurilor de investigaţie

operativă” , p.96

Legea prevede şi posibilităţile plasării minorului în muncă sau într-un

stabiliment, ţinând seama de vârsta minorului, de starea lui psihică76, de capacitatea

lui intelectuală şi de aspiraţiile profesionale. În Belgia, legea privind protecţia

tineretului nu prevede închisoare pentru minori care nu au atins vârsta răspunderii

penale decât în două cazuri:

1) când minorul în vârstă de peste 16 ani este pus la dispoziţia guvernului;

2) când este imposibil de a se găsi o persoană ori o instituţie care să-l primească

pe minor.

Poliţia are o dublă misiune, pe de o parte de a ancheta faptele şi activităţilor

minore sesizând tribunalul competent, iar pe de altă parte are o misiune de poliţie

administrativă în cazurile când aceasta se ocupă cu transferarea minorilor plasaţi

dintr-un stabiliment în altul.

Din cele analizate rezultă că sau folosit metode pentru a proteja minorii ce

sunt în conflict cu legea77 şi de nu ale aplica pedepse ca şi celor maturi, aceste

procese rămân în continuare un obiect de reflecţii şi de preocupare în vederea

identificării de noi rezolvări teoretice şi de noi căi de impulsionare a acţiunilor

politice de realizare.

68

77. I.Pitulescu „Delicvenţa Juvenila” Bucureşti 1991

4.2 PROPUNERI DE EFICIENTIZARE A LUCRULUI PROFILACTIC PENTRU

UN IMPACT MAI FAVORABIL

Dacă, avem în vedere natura, intensitatea şi gravitatea faptelor penale

comise de minori şi tineri, indiferent de tipul de statistică oficială utilizată se poate

constata că pe primul loc este situată infracţiunea contra patrimoniului public în

particular (furturi şi tâlhării), urmate de cele de cerşetorie, vagabondaj, viol şi

omor, care conferă fenomenului de delicvenţă juvenilă o donaţie specifică, diferită

de cea a adulţilor. Departe de a căpăta dimensiuni extrem de îngrijorătoare, aşa

cum se afirmă uneori datorită unei mediatizări puternice, delicvenţa juvenilă

înregistrează în momentul de faţă o creştere constantă, atât de semnificativă din

punct de vedere al gravităţii şi intensităţii şi fără ca această creştere să fie mult

superioară delicvenţii juvenile înregistrate, în anumiţi ani, în perioada regimului

totalitar. Totuşi, principalele schimbări „calitative” intervenite în structurile

delicvenţei juvenile după 1989 constau în:

a) creşterea sensibilă a infracţiunilor comise de minori prin violenţă şi

agresivitate (viol, tâlhărie, omor, vătămări corporale et.),rata de creştere a

acestui tip de infracţiuni fiind sensibil apropiată celei care caracterizează

categoriile de infractori adulţi;

b) concomitent cu creşterea constantă a numărului de minori aflaţi în conflict

cu legea se constată şi o intensificare a gravităţii faptelor comise de aceştia,

concretizate în modalităţile şi mijloacele de săvârşire, gradul de participare,

modurile urmărite;

c) scăderea sensibilă a nivelului de vârstă de la care minorii îşi încep cariera

infracţională, categoria de vârstă cea mai expusă comiterii de furturi, acte de

vagabondaj şi cerşetorie fiind ceea între 11-14 ani, în timp ce minorii aflaţi

între 14-18 ani comit cu predilecţie acte de tâlhărie, lovituri grave, violuri,

omoruri, chiar trafic şi deţinere de stupefiante.

69

În faţa acestor schimbări de esenţă intervenite în fenomenul delicvenţii

juvenile, reacţia de apărare socială venită din parte instituţiilor specializate cu

controlul şi tratamentul criminalităţii s-a concretizat în forma creşterii îi

intensificări sancţiunilor privative de libertate adoptată faţă de tinerii delicvenţi.

Astfel, în timp ce între 1994-1995 s-a înregistrat un procent de 35% în

aplicarea sancţiunii închisorii pentru infractori adulţi, circa 40-45% dintre

infractori minori au fost condamnaţi de către instanţe cu pedeapsa închisorii. Din

nefericire , înăsprirea sancţiunilor privative de libertate faţă de infractori minori nu

pare să conducă la scăderea ponderii infracţiunilor comise de ei în ansamblul

fenomenului de criminalitate, întrucât atât centrele de reeducare, cât şi

penitenciarele continuă să reprezinte medii propice pentru apariţia unor conduite

imitative în rândul tinerilor, majoritatea recidiviştilor provenind din acele centre

de reeducare şi penitenciare.

Măsurile privative de libertatea adoptată faţă de minorii care au comis

infracţiuni, în afara faptului că nu s-au dovedit pe deplin eficace78, nu au darul de a

înlătura sentimentul neputinţei şi indiferenţei manifestat în rândul factorilor un rol

de prevenire şi control şi al opiniei publice, resemnate faţă de ideea imposibilităţii

combaterii şi contracarării79 eficiente a criminalităţii juvenile.

Pentru acest motiv, este necesară o schimbare importantă în politicile penale

şi sociale de prevenire şi tratament a criminalităţii juvenile în societatea

românească prin diversificarea formelor şi modalităţilor de prevenţie, intervenţie

şi postvenţie desfăşurate de instituţiile cu rol de socializare, adaptare şi control

social a tinerelor, care vor trebuie să se includă prioritar:

a) înfiinţarea şi funcţionarea unor instanţe speciale pentru cauzele cu minorii

infractori şi, în general, organizarea unei justiţiei pentru delicvenţii minori

în conformitate cu standardele justiţiei pentru minori existente în alte ţări

europene şi americane;

70

78. S.Paraschiv „Drept procesal penal”, Bucureşti 1998, p.710

79. Manualul Formatorului in domeniului Justiţiei Juvenile, U.N.I.C.E.F, p.69

b) diversificarea actualului sistem de măsuri juridice aplicat minorilor

infractori, prin creşterea ponderii sancţiunilor ne privative de libertate şi

diminuare corespunzătoare a celor bazate pe arest şi privare de libertate, în

funcţie de natura şi gravitatea infracţiunilor, modul de realizare,

antecedentele minorului şi personalitatea acestuia;

c) funcţionarea şi extinderea sistemului de probaţiune80 în cazul justiţiei pentru

minori, după modelul existent în alte legislaţii penale;

d) creşterea rolului comunităţii în procesul de susţinere şi reintegrarea socială

a minorului infractor, în scopul de ai proteja de contactul cu legea penală şi

de a beneficia de un tratament eficient, echitabil şi uman;

e) derularea unor programe de asistare socială şi juridică a minorilor în

perioada adolescenţei, când sunt mai expuşi la un comportament deviant,

datorită gradului ridicat de vulnerabilitate criminogenă81 specific acestei

perioade.

71

80. Probaţiunea prestenţială in privinţa minorilor, Chişinău 2005, p.29

81. I.Ciobanu, ”Conceptul şi formele prevenirii criminalitaţii”, materiale conferinţei ştinţifico-practice, Chişinău

2003, p.150

ÎNCHEIERE

Evoluţia delicvenţii juvenile în societate contemporană a determinat

organismul internaţional să se preocupe de reeducarea minorului în conflict cu

legea, iar prevenirea delicvenţii juvenilă este o parte importantă în reeducarea

criminalităţii în societate.

O dată cu semnarea de către Republica Moldova a Convenţiei ONU cu

privire la drepturile copilului şi aderarea la alte standarde internaţionale, au fost

iniţiate o serie de acţiuni pentru ajustarea legislaţiei naţionale şi a practicilor la

normele universale, în baza unui parteneriat între stat, societatea civilă cît şi alţi

cetăţeni străini.

Prevederile Convenţii au fost incluse în dreptul naţional al Republicii

Moldova. Astfel, Legea cu privire la drepturile copilului prevede că un copil este

orice persoană sub 18 ani, iar Codul penal al Republicii Moldova stabileşte limita

de vârstă de la care începe răspunderea penală – 16 ani.

Standardele internaţionale stabilesc un număr de principii directoare privind

justiţia juvenilă. Această se bazează pe obligaţiile statului de a asigura interesul

superior al fiecărui copil şi de a garanta că măsurile luate faţă de copii care au

încălcat Legea sunt proporţionalitatea cu gravitatea infracţiunii comise şi iau în

considerare circumstanţele personale a fiecărui minor. Deci, statul trebuie să

recunoască dreptul fiecărui copil, acuzat de comiterea unei infracţiuni, de a fi tratat

într-o manieră compatibilă cu promovare a simţului de demnitate şi valoare ale

minorului, luând în considerare vârsta minorului şi dorinţa de a promova

reintegrarea copilului şi asumarea unui rol constructiv în societate.

Fiecare copil este o personalitate la rândul ei şi atunci când un minor a comis

o faptă ilicită, după lege este tras la răspundere fie administrativă sau penală, de

obicei minorii sunt influenţaţi de mai mulţi factori, aceste sunt:

1. factori interni;

2. factori externi.

72

Aceşti factori au un rol important pentru ei, copii depind în mare măsură de

aceşti factori cum ar fi:

- plecare a părinţilor peste hotare în căutarea unui serviciu, pentru a crea

condiţii de trai pentru copii;

- abandonul şcolar;

- părăsirea locului de trai;

- lipsa valorilor moral-spiritule;

- influenţa negativă a „prietenilor” străzii;

- influenţa mas –medie unde persistă actele de violenţă;

- folosirea substanţelor narcotice şi a psihotrope;

- folosirea băuturilor alcoolice.

Aceşti factori precum şi alţii influenţează asupra minorilor cei determină să

săvârşească infracţiuni şi încălcări. S-au întreprins un şir de măsuri ce au un rol

deosebit, în prevenire şi combaterea delicvenţii juvenile.

Un rol important îl are Inspectorul pentru Minori care este intermediar

direct între lege şi minor delicvent, el reprezintă interesele statului precum şi a

tinerilor delicvenţi. Lucru inspectorului constă în corectarea comportamentului în

direcţia pozitivă minorilor delicvenţi în societate.

Propuneri legislative interne a R. Moldova atât administrativ cât si penal.

Acestea ar fi:

1. modificarea legislaţiei administrative privind pedeapsa aplicata minorilor:

-Art. 167 alin.(4)

-Art. 172 alin.(1)

Din punct de vedere administrativ amenda pentru aceste încălcări să fie în

proporţii mai mari.

2. Comunicarea mai intensa între elevii din şcoli, gimnazii, licee şi internate.

3. Dezvoltarea principiilor moral-spirituale.

4. Autorităţile statului au responsabilitate de a asigura cetăţenii cu locuri de

munca, condiţii bune de trai.

73

Problema de bază fiind asigurarea familiilor tinere cu locuri de muncă au un

rol important în educaţia copiilor, copilul are nevoie nu numai de starea materială

ce şi de dezvoltarea moral-spirituală. Dragoste unui părinte nu poate fi înlocuită cu

„toţi banii din lume” fie cât de mulţi n-ar fi. Dacă tindem spre un stat de drept

atunci nu numai legile trebuie sa fie respectate dar şi valorile moral-spirituale,

atunci nu ne va fi frică de minorii de ieri, iar mâne constituind viitorul nostru.

74

BIBLIOGRAFIA RECOMANDATĂ

I acte normative şi de interpretare

1. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, a întrat în

vigoare la 27.08.1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 1 din 08.08.1994

2. Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin legea Republicii

Moldova nr. 985- XV din 18.04.2002, publicat în Monitorul Oficial nr. 128-

129/1012 din 13.09.2002.

3. Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin legea

Republicii Moldova nr. 122 –XV din 14.03.2003, publicat în Monitorul

Oficial nr. 104-110 (1197-1203) din 7 iunie 2003.

4. Codul cu privire la contravenţiile administrative ale Republicii

Moldova, din 2007.

5. Codul familiei, adoptat prin legea nr. 1316 din 26.10.2000, a întrat in

vigoare la 20.04.2001

6. Regulamentul cu privire la organizarea activităţii Inspectorilor pentru

minori ale Organelor Afacerilor Interne, aprobat prin ordinul M.A.I. nr.

400 din 10.11.04.

7. Hotărârea Guvernului nr. 556 din 15.05.03, “Despre aprobarea măsurilor

speciale pentru combaterea profilaxiei în rândurile minorilor”.

8. Hotărârea Guvernului nr. 727 din 16.06.03, “ Despre aprobarea Strategiei

naţionale privind protecţia copilului şi familiei”.

9. Hotărârea Guvernului nr. 233 din 28.03.01 cu privire la combaterea

vagabondajului, cerşitului şi fenomenului “ copii străzii”.

10. Hotărârea Guvernului nr. 995 din 03.09.2007 cu privire la aprobarea

Planului naţional de acţiune comunitare pentru susţinerea copiilor aflaţi în

dificultate pe anii 2007-2009.

11. Legea cu privire la jocurile de noroc, adoptată de Parlamentul R.

Moldova la 18.02.1999.

75

12. Legea privind controlul şi prevenirea substanţelor psihotrope, adoptată

de Parlamentul R. Moldova la 06.12.2001.

13. Lege cu privire la medicamente, adoptată de Parlamentul R. Moldova la

17.12.1997.

14. Legea asistenţei sociale al R. Moldova nr.547-XV din 25.12.2003,

publicată în Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 42-44 din 12.03.2004.

15. Legea R. Moldova privind drepturile copilului nr. 338-XIII din

15.12.1994, publicată în Monitorul Oficial al R. Moldova, nr. 13 din

02.03.1995.

16. Justiţia Juvenilă în R. Moldova. Raport de evaluare 2002-2003 al

Guvernului R. Moldova - U.N.I.C.E.F, Chişinău 2003.

76

II Acte şi legi internaţionale

1. Declaraţia Universală a drepturilor omului din 10 decembrie 1984,

adoptată şi proclamată de adunarea generală a O.N.U. prin Rezoluţia nr. 217

A(III) din 10 decembrie 1984. Republica Moldova a aderat la Declaraţie prin

Hotărârea Parlamentului nr.217-XII din 28.07.1990, publicată în ediţia

oficială “ Tratate Internaţionale “, 1998, volumul 1, pag. 11.

2. Convenţia pentru apărare drepturilor omului şi a libertăţilor

fundamentale din 04.111950, adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi

intrată în vigoare la 3 septembrie 1953. În vigoare pentru Republica

Moldova din 12 septembrie 1997, publicată în ediţia oficială “Tratate

Internaţionale”, 1998, volumul 1, pag. 341.

3. Convenţia O.N.U. privind drepturile copilului, de la NewYork, din

20.11.1989.

4. Convenţia de la Beijing, adoptată prin rezoluţia nr. 40/33 din 29.11.1983 a

Adunării Generale a Naţiunilor Unite.

5. Tratat de la Riyadh, adoptat prin rezoluţie ONU nr. 45/112 din 14.12.1998.

6. Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu

cruzime, inumane sau degradante, din 10 decembrie 1984, intrată în

vigoare la 26 iunie 1987, conform dispoziţiilor art. 27(1). În vigoare pentru

Republica Moldova din 28 decembrie 1995, publicată în ediţia oficială”

Tratate Internaţionale”, 1998, volumul 1, pag. 77.

7. Convenţia Europeană pentru prevenirea torturii şi a pedepselor,

tratamentelor inumane sau degradante, din 26 noiembrie 1987, intrată în

vigoare la 1 februarie 1989. În vigoare pentru Republica Moldova din 1

februarie 1998, publicată în ediţia oficială “Tratate Internaţionale”, 1998,

Volumul 1, pag. 331.

77

8. Recomandarea Rec 2003(20) cu privire la noile modalităţi de tratare a

delicvenţei juvenile şi rolul justiţiei juvenile, adoptat de Comitetul de

Miniştri al Consiliului European la 24.09.2003.

9. Convenţia ONU privind drepturile copilului din 20.11.1989, adoptat la

Adunarea Generala a Naţiunilor Unite, a întrat în vigoare la 20.11.1990, iar

pentru R. Moldova la 25.02.1993.

10. Convenţia Europeană privind exercitarea drepturilor copilului din

25.01.1996 de la Strasburg.

11. Regulile Naţiunilor Unite privind protecţia minorilor privaţi de libertate,

din anul 1990.

78

III Manuale, monografii, cursuri

1. Ala Chisari, ”Conceptul copilului aflat în situaţii de risc social “, Legea

şi viaţa din 03.06.

2. Constantin Ciornei Danighean, “Polimorfismul delicvenţii şi etiologia

conduitelor la delicvenţi tineri”, Legea şi viaţa din 06.06.

3. Carolina Giugireanu Mihailuţă, Nicolaie Osocheanu, “ Dreptul copiilor

aflaţi în conflict cu legea”, Revista Naţională de drept nr. 7, iulie 2007.

4. V. Guţuleag, N. Plăcintă, “ Combaterea contravenţionalităţii ca obiect

de influenţă reglementativ-juridică a dreptului contravenţional”,

Analele ştiinţifice ale academiei ”Ştefan cel Mare” a M.A.I. al Republicii

Moldova – ediţia IV, Chişinău 2006.

5. G.Munteanu, “Conceptul de serviciu public şi funcţia publică

poliţienească”.

6. M.Orlov, Ştefan Belecciu, “Drept administrativ” Chişinău 2005.

7. “ Ghid pentru specialiştii din domeniul justiţiei juvenile “, V-III,

U.N.I.C.E.F. Chişinău 2004,

8. Ortansa Brezeanu, “ Minorul şi Legea Penală”, ALL Beek 1998.

9. “ Manualul Formatorului în domeniul justiţiei juvenile”, U.N.I.C.E.F.

2006.

10. I. Pitulescu,” Delicvenţa juvenilă”, M.A.I. Bucureşti 1991

11. Svetlana Rusnac,” Psihologia dreptului”, ARC 2000.

12. M. Bîrgu, “ Prevenirea infracţiunilor săvârşite de minori”,

Chişinău 1998.

13. Orlov Maria, “ Răspunderea în drept administrativ- aspect teoretic”

Chişinău 1997.

14. Adriana Ştefan Tulburi, Angela Tatu, „Tratat de drept procesual

penal”, Bucureşti 2003.

15. I. Neagu, C. S. Paraschiv, M. Damaschin, „Drept procesual penal”,

Bucureşti 2003.

79

16. I. Dolea, D. Roman, I. Sedlaţenii, T. Vizdoagă, V. Rotaru, A. Cerbu, S.

Ursu „Drept procesual penal”, Chişinău 2006.

17. V. Păvăleanu, „Drept procesual penal”, Bucureşti 2002.

18. V. Orendaş, „Procedura penală”, Chişinău 2003.

19. A. Pintea, „Procedura penală” p/s V-II, Lumina Lex, 1998.

20. P.Bunici, „Drept procesual penal”, p/s, Bucureşti 2003.

21. G. Bălan, „Procesul lui Socrate”, Bucureşti 1993.

22. A. Boroi, „Drept penal ”, p/g ALL Beek, Bucureşti 2000.

80

A N E X E

Anexa Nr. 1

81

Anexa Nr. 2

BILANŢUL PE TRIMESTRU I ANUL 2006Secţia minori şi moravuri a DP a DGPOP a MAI R.M.

Direcţia profilaxie

   Secţia minori şi moravuri a DP a Direcţiei Generale Poliţie Ordine Publică

desfăşoară activitatea s-a de combatere şi profilaxie a criminalităţii în rândurile

minorilor în conformitate cu :

     - Hotărârea Guvernului nr. 566 din 15.05.03, „Despre aprobarea măsurilor

speciale pentru combaterea şi profilaxiei în rândurile minorilor”;

    - Hotărârea Guvernului nr. 727 din 16.06.03, „Despre aprobarea Strategiei

naţionale privind protecţia copilului şi familiei”;

    - Hotărârea Guvernului nr.1219 din 09.11.01 cu privire la combaterea traficului

de fiinţe umane;

    - Hotărârea Guvernului nr.233 din 28.03.01 cu privire la combaterea

vagabondajului, cerşitului şi fenomenului „copiii străzii”;

    - Hotărârile Colegiului MAI, planurile SMM, DP, DGOP şi MAI;

    - Regulamentul cu privire la organizarea activităţii inspectorilor pentru minori

ale organelor afacerilor interne”, aprobat prin ordinul MAI nr. 400 din 10.11.04.

    - Regulamentul poliţiei moravuri, aprobat prin ordinul mai Nr. 327 din

03.09.2003.

    Activitatea de planificare, organizare şi dirijare cu efectivul de ramură.

   Având ca bază realizarea sarcinilor trasate în actele normative menţionate

precum şi în hotărârile Colegiului MAI, planurile de activitate ale MAI şi

D.G.P.O.P. pentru anul 2006, dispoziţiile MAI, în perioada primului trimestru,

Secţia minori şi moravuri a Direcţiei Profilaxie a D.G.P.O.P. şi-a orientat

activitatea sa spre:

    - perfecţionarea cadrului legislativ privind copilul aflat în conflict cu legea;

    - perfecţionarea sistemului de combatere şi profilaxie a delicvenţei juvenile;

82

    - complectarea calitativă cu cadre a serviciilor teritoriale de ramură;

   - intensificarea activităţii de profilaxie şi combatere a criminalităţii juvenile prin

desfăşurarea unui complex de acţiuni preventiv-profilactice asupra minorilor cu

comportament deviat şi a familiilor dezorganizate;

   - organizarea unei conlucrări eficiente cu administraţia publică locală, organele

de protecţie socială, organele de tutelă şi curatelă, oficiile forţelor de muncă,

instituţiile de învăţământ şi nu în ultimul rând cu Consiliul Naţional pentru

Protecţia Drepturilor Copilului;

   - monitorizarea prin intermediul serviciilor mas-media a activităţii de combatere

şi profilaxie a delicvenţei juvenile;

    În scopul aprecierii rolului organizatoric şi de dirijare al conducerii

comisariatelor de poliţie cu serviciile de ordine publică, în prevenirea şi

combaterea criminalităţii, în perioada de referinţă, de către Secţia minori şi

moravuri a D.P. au fost efectuate 9 controale, cu acordarea ajutorului practic

serviciilor de ramură (CPs Rîşcani al CGP mun. Chişinău, CRP Basarabeasca,

Cimişlia, Hînceşti, Anenii Noi, Cahul, Soroca şi Drochia).

 

     I. Statele de organizare

   La momentul actual, din cele 211 funcţii de inspectori pentru minori şi moravuri

prevăzute conform statelor de organizare, 27 funcţii sunt vacante (C.P.S Buiucani-

2, C.P.M. Bălţi-1, C.P.R. Anenii Noi-2, Basarabeasca-1, Călăraşi-2, Cantemir-2,

Căuşeni-2, Donduşeni-2, Dubăsari-1, Ialoveni-1, Leova-1, Nisporeni-1, Orhei-1,

Rezina-1, Săngerei-1, Soroca-1, Ştefan – Vodă-1, Teleneşti-1, Ungheni-1, Comrat-

1, C-Lunga-1), real activând 184 colaboratori.

   Cu studii superioare – 150 inspectori, cu stagiu de muncă până la 3 ani –102, de

la 5 ani în sus – 33 inspectori, stimulaţi 22 inspectori şi sancţionaţi 12 colaboratori.

   La moment în serviciul minori–moravuri, sunt acute problemele fluctuaţiei

intense de cadre, transferului sistematic al colaboratorilor experimentaţi în alte

servicii, precum şi selectarea superficială a candidaţilor, fapt care a influenţat

negativ asupra nucleului profesional şi asupra activităţii.

83

     II. Analiza criminalităţii

   Conform datelor DI şi EO (tabelul RM04si), pe parcursul primului trimestru al

anului 2006, de către minori şi cu participare lor au fost comise 586 infracţiuni,

ceia ce constituie o scădere cu – 18,7%, comparativ cu perioada analogică a anului

2005 (721).

   În acest context se atestă diminuare a criminalităţii juvenile la următoarele

categorii de crime: tîlhării-28,6%, violuri –99,9%, furturi –6,9%, şi o majorare a

jafurilor +33,3%.

   De către minori şi cu participarea acestora în total au fost comise 497 crime

grave, ceia ce constituie o scădere cu -15,6%, dintre care violuri – 3, tâlhării – 5,

jafuri – 28.

   O diminuare a criminalităţii juvenile la general s-a înregistrat în mun. Chişinău –

98(-33,8%), C.P.M. Bălţi-43(-23,2), C.P.R. Briceni-5(-20,0%), Cahul-8(-88,2%),

Donduşeni-8(-57,9%), Floreşti-16(-55,6%), Rezina-2(-33,3%), Sîngerei-4(-55,6%),

Teleneşti-9(-30,8), iar majorare în CPR Cantemir +50,0, Căuşeni +80,0, Edineţ

+125,0, Făleşti +220,0, Leova +400,0, Ocniţa +200,0, Soroca +35,3, Străşeni

+30,0, Taraclia +33,3, Ungheni +53,4, Comrat +23,1%.

   La comiterea celor 586 crime au participat în total - 556 (-15,5%) minori, dintre

care: neantrenaţi în cîmpul muncii 413 (-24,2%) minori, elevi – 100, pentru prima

dată au comis infracţiuni – 520 (-14,9%). În mun. Chişinău au participat – 98 (-

33,8%) minori, din ei 10 elevi (-28,6 %).

   În stare de ebrietate s-au comis 21 (+50,0%) infracţiuni, la care au participat 15

persoane (+15,4%).

   La comiterea infracţiunilor au participat 9 minori aflaţi în evidenţa I.P.M.

(Botanica-2, Ciocana-2, Călăraşi -3 şi Dubăsari -1).

   Infracţiuni comise de către minori şi participarea lor în grup – 162 (-13,8%).

   După categorii de vârstă: 14-15 ani – 217 (-7,7%), 16-17 ani – 339 (-19,9%).

   În scopul stabilirii circumstanţelor comiterii crimelor de către minori, precum şi

a rolului inspectorului pentru minori în prevenirea lor, pe parcursul la 3 luni 2006,

84

pe toate cazurile de comitere a crimelor grave, au fost petrecute anchete de serviciu

cu aplicarea sancţiunilor disciplinare în privinţa colaboratorilor responsabili.

 

      III Combaterea criminalităţii în rândurile minorilor

   De către inspectorii pentru minori şi moravuri au fost descoperite personal 175

infracţiuni (huliganism -12, păstrare ilegală de armă – 2, vătămări corporale

intenţionate -12, violuri-0, violenţă sexuală - 3, jafuri-8, furturi-72, excrocherii-8,

accidente rutiere-8, proxenitism-6, însuşiri în proporţii mari-2, infracţiuni contra

justiţiei-2. ş.a.) comparativ cu perioada analogică a anului precedent (media -0,8)

şi au contribuit la descoperirea a 2073 infracţiuni (media 9,7), comparativ cu 3126

în 3 luni 2005,.

   Rezultate pozitive la descoperirea crimelor au obţinut în mun. Chişinău, media

1.4, C.P.R. Briceni, media – 2,3, Cahul 2,3, Rezina- 1,3, Străşeni- 1,1.

Insuficient au activat – C.P.R. Anenii Noi, Basarabeasca, Cmişlia, Criuleni,

Godeni, Leova, Sîngerei, Ştefan Vodă nu au descoperit nici o infracţiune.

      IV. Profilaxia individuală, generală şi practica administrativă.

   La evidenţa organelor de poliţie în total se află 5427 minori delicvenţi şi 1676

familii needucogene.

   În perioada de referinţă, de către inspectorii pentru minori şi moravuri ai

comisariatelor de poliţie au fost depistaţi şi luaţi la evidenţă profilactică 610 minori

delicvenţi şi 138 familii dezorganizate.

   Conform rapoartelor prezentate din subdiviziunile teritoriale, în cadrul raziilor

efectuate au fost depistate 112 persoane aflate în căutare: din ei 23 – în urmărire

penală, 30 - debitori de stat şi 57 persoane dispărute fără veste, 2 - neplătitori de

pensie alimentară.

   Pentru diferite contravenţii administrative s-au întocmit în total 6909 procese

verbale ( media pe ţară - 32,7 p/v), comparativ cu 8299 în perioada analogică a

anului precedent. Din ele: 176 - procese verbale pentru huliganism nu prea grav

(135 p.a 2005); 636 - pentru apariţie în stare de ebrietate (comparativ cu 778 în

85

2005); 2160- procese verbale în privinţa părinţilor conform art.170 CCA

(comparativ cu 2387 p.v. în anul 2005).

   De asemenea au fost întocmite şi înaintate în total 2386 informaţii în adresa

organelor abilitate, pentru primirea măsurilor conform competenţii asupra

părinţilor şi minorilor delicvenţi. Din ele: 1314 - prezentări, 915 - înştiinţări şi 166

- sesizări.

     V. Activitatea în domeniul moralităţii obşteşti.

   O direcţie de activitate a secţiei minori şi moravuri este lucrul de profilaxie şi

combatere a criminalităţii in sfera moralităţii obşteşti.

   Pe parcursul trimestrului au fost petrecute 974 razii specializate, ca rezultat fiind

depistate 12 încălcări, inclusiv 6 prevăzute de art. 220 CP (proxenetism), 2 de art.

165 CP (trafic de fiinţe umane).

   La compartimentul practicii administrative, au fost întocmite în total 259 procese

verbale, din ele: 132 în baza art. 171.1 CCA (practicarea prostituţiei); 2 - în baza

art.

171.2 (propagarea prostituţiei); 4 - în baza art. 171.4; 4 - 171.5 CCA (difuzarea

producţiei cu caracter pornografic sau violent); 12 - în baza art. 51.2 CCA

(încălcarea drepturilor de autor şi conexe); 44 - procese verbale conform art. 45

C.C.A şi 3 conform art.46 CCA (eschivarea de la tratamentul unei boli

contagioase).

   La Dispensarul dermato-venerologic au fost trimise pentru trecerea controlului

223 persoane cu comportament de risc.

   În cadrul raziilor au fost ridicate 562 casete video şi audio, CD-uri, ziare şi

reviste cu caracter pornografic, ce propagă cultul violenţei sau al cruzimii, care au

fost remise în adresa Agenţiei de Stat pentru Protecţia Moralităţii şi Agenţia de

Stat pentru Drepturile de Autor.

   Despre încălcările depistate în activitatea agenţilor economici au fost sesizaţi 166

conducători, iar 13 din ei sancţionaţi administrativ în baza art. 174/9 CCA.

   S-au depistat 113 prostituate, din ele 13 minore.

86

   Activitatea în domeniul dat a fost reflectată în cadrul a 89 publicaţii din presă şi

emisiuni televizate.

 

      VI. Conlucrarea cu organele administraţiei publice locale .

   De către subdiviziunile teritoriale de poliţie, în conformitate prevederile

Hotărârii Guvernului nr. 566 din 15.05.03, au fost organizate şi petrecute în total

1567 razii. Din ele: 715 razii efectuate de către inspectorii pentru minori moravuri

desinestătător.

    În comun cu alte servicii ale comisariatelor de poliţie – 433.

    În comun cu organele de protecţie socială – 178 razii.

   Cu reprezentanţii direcţiilor de învăţământ – 176 şi respectiv cu reprezentanţii

ministerului sănătăţii 63 razii.

   Ca rezultat: au fost luaţi la evidenţă - 9 minori consumatori de droguri; 15 minori

consumatori de substanţe toxice; 103 – persoane minore în stare de ebrietate; 112 -

minori vagabonzi; 38- minori cerşetori.

   Concomitent, în urma acţiunilor date de profilaxie au fost depistate şi luate la

evidenţă 56 familii consumători de alcool, 150 socialmente-vulnerabile, internaţi în

şcoli speciale – 90 copii, (internate, şcoli speciale şi altele).

   În total, în instituţiile medii şi superioare de învăţământ, au fost petrecute 2342

lecţii şi convorbiri, privind situaţia criminogenă în rândurile minorilor, precum şi

asigurarea securităţii la trafic.

   În conformitate cu Planul măsurilor suplimentare de profilaxie şi combatere a

fenomenului vagabondajului, cerşitului şi „copiilor străzii” în perioada a trei luni

curent, de către subdiviziunile teritoriale, în conlucrare cu alte servicii ale MAI, au

fost plasaţi în Centrul de Plasament Temporar al Minorilor 372 “copii ai străzii”

dezintegraţi de familie, din ei 371 locuitori ai Republicii Moldova, 1 - minori. Din

numărul total de minori plasaţi în CPTM, 98 sunt elevi ai şcolilor – internat; 113

elevi ai şcolilor generale; 15 elevi ai instituţiilor preşcolare.

   Din categoriile nominalizate, 81 copii de gen feminin, 291 copii de gen masculin,

152 în vârstă de 3-14 ani, 99 în vârstă de 14-15 ani şi 121 în vârstă de 16-17 ani.

87

   În pofida măsurilor întreprinse, minorii delicvenţi continuă să părăsească

domiciliu ocupându-se cu cerşitul şi vagabondajul. Cele mai frecvente cazuri de

părăsire a domiciliului fără ştirea maturilor şi a instituţiilor de învăţământ, sunt din

raioanele Ialoveni – 15, Criuleni – 19, Anenii-Noi – 13, Orhei – 18, Călăraşi – 20,

Ştefan-Vodă – 11 minori, unde căile de deplasare spre Chişinău sunt mai

accesibile.

 

      VII. Reflectarea activităţii în mas-media

   Pentru sensibilizarea opiniei publice despre problemele copiilor aflaţi în

dificultate precum şi a delicvenţei juvenile, de către inspectorii pentru minori şi

moravuri au fost realizate 118 materiale, inclusiv în cadrul a 33 emisiuni televizate,

14 reportaje radio şi 71 publicaţii în presă.

   Pentru ameliorarea situaţiei şi activizarea lucrului, considerăm necesar:

1. În baza analizei activităţii privind profilaxia şi combaterea criminalităţii juvenile

pe parcursul primului trimestru curent de propus spre audiere la şedinţa pe lângă

şeful D.G.P.O.P., sau a Colegiului MAI comisariatele cu indici reduşi.

2. A întreprinde măsuri privind complectarea calitativă cu cadre a serviciului

minori-moravuri, precum şi pentru ridicarea nivelului pregătirii lor profesionale.

3. A întreprinde acţiuni în comun cu alte subdiviziuni ale M.A.I. în combaterea

fenomenului „copii străzii”, vagabondajului şi cerşitului conform prevederilor

Hotărârii Guvernului nr.233 din 2001.

4. Atenţionarea populaţiei despre pericolul lăsării copiilor fără supraveghere.

5. A intensifica activitatea de prevenire şi combatere a delictelor în sfera

moralităţii obşteşti, inclusiv prin controlul zonelor de agrement.

88

Anexa Nr. 3

BILANŢUL PE 9 LUNI ANUL 2007SECŢIA MINORI ŞI MORAVURI A DP A DGPOP A MAI R. MOLDOVA

DIRECŢIA PROFILAXIE

  Secţia minori şi moravuri a DP a DGPOP a MAI, pe parcursul perioadei de

raport şi-a desfăşurat activităţile în domeniul prevenirii şi combaterii fenomenului

infracţional în mediul minorilor prin prisma realizării incontestabile a actelor

primordiale din domeniu:

- HG nr. 566 din 15.05.2003 „Despre aprobarea măsurilor speciale pentru

combaterea şi profilaxiei în rândurile minorilor”; - HG nr. 727 din 16.06.2003

„Despre aprobarea Strategiei naţionale privind protecţia copilului şi familiei”;

- HG nr. 233 din 28.03.2001 „Cu privire la combaterea vagabondajului, cerşitului

şi fenomenului „copiii străzii”;

   Totodată, s-a ţinut cont şi de Hotărârile Colegiului MAI, planurile separate

privind profilaxia delicvenţei juvenile, planurile de lucru ale Direcţiei generale şi

PMOB al MAI, Regulamentul cu privire la organizarea activităţii inspectorilor

pentru minori ale organelor afacerilor interne”, aprobat prin ordinul MAI nr. 400

din 10.11.04 şi Regulamentul poliţiei moravuri, aprobat prin ordinul MAI nr. 327

din 03.09.2002.

   Activitatea de planificare, organizare şi dirijare cu efectivul de ramură a

fost orientată preponderent spre:

      - perfecţionarea cadrului legislativ privind copilul aflat în conflict cu legea, a

sistemului de prevenire şi curmare a delicvenţei juvenile;

      - complectarea calitativă cu cadre a serviciilor teritoriale de ramură;

      - intensificarea activităţii de profilaxie şi combatere a criminalităţii juvenile

prin desfăşurarea unui complex de acţiuni preventiv-profilactice în privinţa

minorilor cu comportament deviat şi a familiilor dezorganizate;

      - organizarea unei conlucrări eficiente cu administraţia locală, organele de

89

protecţie socială, organele de tutelă şi curatelă, oficiile forţelor de muncă,

instituţiile de învăţământ;

      - sensibilizarea continuă a opiniei publice prin intermediul mas-media despre

activităţile de combatere şi profilaxie a delicvenţei juvenile etc.

               Statele de organizare

   La momentul actual, din cele 198 funcţii de inspectori pentru minori şi

moravuri prevăzute conform statelor de organizare, 15 funcţii sunt vacante Centru-

1, Ciocana-2, Râşcani-2, Criuleni – 2, Buiucani -1, Căuşeni-1, Cimiăşia-1,

Donduşeni – 1, Dubăsari-1, Ialoveni-1, Leova – 1, Soroca -1, Străşeni- 1 şi

Teleneşti -1.

   Analiza personalului serviciului nominalizat relevă, că din 198 angajaţi, dispun

de studii superioare 159, dintre care 94 inspectori au o vechime în muncă de pînă

la 3 ani şi 88 mai mult de 3 ani. Din numărul total, 92 inspectori sunt femei, dintre

care în concediu de maternitate se află 18 colaboratori.

                  Analiza criminalităţii

   Conform datelor statistice pe parcursul a 9 luni 2007, s-a reuşit diminuarea

infracţionalităţii juvenile cu 30,7%, fiind înregistrate 992 infracţiuni, comparativ

cu 1431 în perioada analogică a anului precedent.

   Totodată, s-a reuşit reducerea consecventă a violurilor cu 46,2% (7), a

tîlhăriilor cu 64,3% (5), a furturilor cu 31,9% (740), actelor de huliganism cu

54,5% (20), la nivelul perioadei similare a rămas înregistrarea cazurilor de omor

(3), vătămări intenţionate (5) s-a înregistrat o majorare a cazurilor de comitere a

jafurilor cu 4,7% (89) şi a pungăşiilor cu 100,0% (2).

   O diminuare considerabilă a criminalităţii juvenile se atestă în raioanele:

Basarabeasca, Briceni, Cahul, Călăraşi, Căuşeni, Cimişlia, Drochia, Dubăsari,

Făleşti, Floreşti, Glodeni, Hînceşti, Nisporeni, Ocniţa, Orhei, Rîşcani,

Sîngerei, Şoldăneşti, Soroca, Ştefan-Vodă, Străşeni, Taraclia, Teleneşti,

Ungheni şi Vulcăneşti.

   În pofida multiplelor activităţi preventiv-profilactice nu s-a reuşit diminuarea

deplină a dinamicii criminalităţii juvenile în 5 subdiviziuni teritoriale, aşa cum ar

90

fi: în mun. Chişinău CPS Centru fiind înregistrată o creştere cu +32,1% şi Botanica

cu +3,3%, mun. Bălţi +75,6%), raioanele Donduşeni +29,4%, Leova +109,1% şi

Ceadîr-Lunga +16,1%.

  La săvîrşirea celor 992 infracţiuni au participat în total 1382 persoane de vîrstă

minoră, sau cu 21,8% mai puţini comparativ cu perioada similară a anului

precedent, fiind atraşi la răspunderea penală 1357 minori, dintre care 1076 (-

21,0%) neantrenaţi în cîmpul muncii sau învăţămînt, 211 elevi ( 168 ai şcolilor

medii, 11 ai şcolilor profesionale şi 10 studenţi ai instituţiilor superioare), 1325 (-

21,3%) minori au comis infracţiuni pentru prima dată, iar 23 (-42,5%) fiind în stare

de ebrietate.

   De către minori de comun cu maturii au fost săvîrşite 326 (-36,6%) infracţiuni

în grup, 583 (-16,8%) crime au fost săvîrşite de către minori de vîrsta cuprinsă

între 14-15 ani şi 799 (-25,1 %) între 16-17 ani. Totodată, e de menţionat faptul, că

din cei 1382 minori, 805 au săvîrşit infracţiuni în localitatea unde domiciliau.

   În scopul stabilirii tuturor cauzelor şi circumstanţelor comiterii crimelor grave de

către minori şi cu participarea lor, sau împotriva minorilor, precum şi pentru

aprecierea rolului conducătorilor responsabili au fost iniţiate anchete de serviciu,

iar colaboratorii vinovaţi, fiind sancţionaţi.

   În scopul intensificării activităţilor de prevenire şi combatere a criminalităţii

juvenile, în perioada de raport au fost efectuate 21 controale cu acordarea

ajutorului practico-metodic serviciilor de ramură în subdiviziunile teritoriale, ca:

sect. Botanica, Buiucani mun. Chişinău, Bălţi, Basarabeasca, Criuleni, Cahul,

Comrat, Căuşeni, Călăraşi, Făleşti, Ialoveni, Glodeni, Orhei, Străşeni,

Sîngerei, Ungheni, Nisporeni, Rezina, Leova, Soroca, Şoldăneşti, dintre care în

5 subdiviziuni s-a participat la efectuarea controlului frontal, cum ar fi: Buiucani,

Botanica, Ungheni, Soroca şi Basarabeasca.

                 Combaterea criminalităţii în rândurile minorilor.

   Pe parcursul perioadei de raport, reprezentanţii SMM din subdiviziunile

teritoriale au descoperit 417 infracţiuni, inclusiv: 25 privind securitatea statului, 13

acte de huliganism, 15 jafuri, 13 accidente rutiere, 2 răpiri, 204 furturi, 22

91

infracţiuni legate de droguri, 2 eschivare de la plata pensiei alimentare, 2 cazuri de

migraţie ilegală, 22 însuşire în proporţii mari, 14 cazuri de proxenitism, 2 cazuri de

trafic de fiinţe umane, 5 cazuri de contrabandă, concomitent participând la

descoperirea altor 5684 infracţiuni comise atît de către minor cît şi împotriva lor.

   În acest context de către serviciul nominalizat în perioada de referinţă au fost

stabiliţi 25 (4- 2006) infractori anunţaţi în căutare, 74 (20 -2006) debitori de stat şi

neplătitori de pensie alimentară şi 29 persoane dispărute fără veste (10 -2006).

   Rezultate pozitive la descoperirea infracţiunilor au obţinut serviciile abilitate în

domeniu din comisariatele de poliţie ale mun. Chişinău, mun. Bălţi, Ungheni,

Edineţ, Drochia, Orhei, Rezina, Sîngerei, Soroca, Floreşti şi Teleneşti.

   Nu s-au conformat cerinţelor înaintate, colaboratorii de poliţie din organele

teritoriale, ca: mun. Bender şi Ştefan-Vodă, care în perioada a 9 luni nu au

descoperit nici o infracţiune.

                     Profilaxia individuală şi generală, practica administrativă

   Actualmente, la evidenţa organelor de poliţie se află 4.607 minori delicvenţi şi

1.258 familii defavorizate.

   În perioada de raport, de către inspectorii pentru minori şi moravuri ai

comisariatelor de poliţie au fost depistaţi şi luaţi la evidenţă profilactică 1619

minori delicvenţi şi 337 familii vulnerabile.

   În privinţa minorilor s-au întocmit 461 procese-verbale administrative pentru

huliganism nu prea grav şi 2928 pentru consum de alcool sau apariţie în stare de

ebrietate în locuri publice.

    În privinţa părinţilor, pentru neîndeplinirea obligaţiilor de întreţinere, educaţie

şi instruire a copiilor s-au întocmit 6499 procese-verbale în baza art. 170 al CCA.

   În perioada de raport în total au fost întocmite 19.963 procese-verbale,

comparativ cu 27.121 - în perioada analogică a anului precedent.

   Un rol important se acordă la acest compartiment conlucrării cu diferite organe

abilitate şi organizaţii neguvernamentale. În acest scop au fost înaintate 1117

sesizări în adresa organelor abilitate pentru primirea măsurilor de rigoare conform

competenţei.

92

                  Activitatea în domeniul moralităţii obşteşti

   O direcţie importantă de activitate a serviciilor specializate o constituie

activitatea de prevenire şi combatere a încălcărilor în sfera moralităţii.

   Pe parcursul a 9 luni 2007, au fost organizate şi desfăşurate 3113 razii

specializate, în rezultat fiind depistate 45 încălcări penale, inclusiv 33 cauze penale

prevăzute de art. 220 CP (proxenitism), 10 cazuri de violenţă sexuală şi 2 cazuri de

trafic de fiinţe umane (art. 165 CP).

   Totodată, pentru diferite încălcări administrative, fiind întocmite 812 procese-

verbale, inclusiv 336 în temeiul art. 171/1 al CCA (practicarea prostituţiei), 6 -

art. 171/2 al CCA (propagarea prostituţiei), 5 - art. 171/5 al CCA (difuzarea

producţiei cu caracter pornografic sau violent), 43 – art. 51/2 al CCA (încălcarea

dreptului de autor şi conexe), 170 persoane au fost documentate în temeiul art. 45

CCA şi 14 conform art. 46 CCA (eschivarea de la tratamentul unei boli

contagioase).

   La Dispensarul dermato-venerologic republican au fost trimise pentru

trecerea controlului 693 persoane cu comportament de risc, din ele 320 minore.

   S-au depistat în total 293 prostituate, din ele 58 minore.

   Au fost ridicate şi confiscate 1793 casete video şi audio, CD-uri, ziare şi reviste

cu caracter pornografic, ce propagă cultul violenţei sau al cruzimii, cu semne de

contrafacere, care ulterior au fost remise în adresa Agenţiei de Stat pentru Protecţia

Moralităţii şi Agenţia de Stat pentru Drepturile de Autor.

   Despre încălcările depistate în activitatea agenţilor economici au fost sesizaţi

349 conducători, iar 56 din ei fiind sancţionaţi administrativ în baza art. 174/9

CCA.

   Activitatea în domeniul dat a fost reflectată în 258 publicaţii în presă şi la

emisiuni televizate.

                 Conlucrarea cu organele administraţiei publice locale

   De către subdiviziunile teritoriale de poliţie, în conformitate prevederile

Hotărârii Guvernului nr. 566 din 15.05.2003, au fost organizate şi desfăşurate în

total 4915 razii, din ele 2127 razii efectuate nemijlocit de către inspectorii pentru

93

minori moravuri, în comun cu alte servicii ale comisariatelor de poliţie - 1504, iar

de comun cu organele de protecţie socială - 499 razii.

   Cu reprezentanţii direcţiilor de învăţământ au fost desfăşurate - 580 măsuri şi

cu reprezentanţii Ministerului sănătăţii, respectiv 214 razii.

   Ca rezultat, au fost luaţi la evidenţă 826 minori, dintre care: 25 minori

consumatori de droguri; 13 minori consumatori de substanţe toxice; 227 –

persoane minore în stare de ebrietate; 376 - minori vagabonzi; 67 - minori ce

practică cerşitul.

   Concomitent, în cadrul acţiunilor de profilaxie au fost depistate şi luate la

evidenţă 355 părinţi : 121 - pentru abuz de alcool, 236 familii socialmente-

vulnerabile, internaţi în şcoli speciale -78 copii.

   Au fost trimişi la Dispanserul dermato-venerologic - 458 minori.

   În total, în instituţiile medii şi superioare de învăţământ, au fost desfăşurate

7444 (2006 – 7013) lecţii şi convorbiri, prin intermediul cărora a fost reflectată

situaţia criminogenă în rândurile minorilor, precum şi modalitatea asigurării

securităţii la trafic.

   Un rol aparte, întru soluţionarea problemelor existente în rîndul minorilor se

acordă instituţiilor de învăţământ.

   Pentru abandon şcolar, la evidenţa specială a organelor de poliţie se află 907

copii.

   În scopul asigurării şcolarizării integre a copiilor, la nivel raional s-au format

comisii speciale constituite din reprezentanţi ai autorităţilor publice locale,

Ministerului Educaţiei şi Tineretului, Direcţiei de protecţie a drepturilor copilului

şi colaboratori ai serviciilor abilitate de poliţie. La 01.10.2007 pe ţară sunt

neşcolarizaţi 124 copii.

                  Activitatea Centrului de Plasament Temporar al Minorilor.

   În conformitate cu Planul măsurilor suplimentare de profilaxie şi combatere a

fenomenului vagabondajului, cerşitului şi „copiilor străzii” în perioada celor 9 luni

curent, de către subdiviziunile teritoriale au fost plasaţi în Centrul de Plasament

Temporar al Minorilor 1140 (1122 – 2006) “copii ai străzii” dezintegraţi de

94

familie, din ei 1135 locuitori ai Republicii Moldova, iar 5 minori cetăţeni ai altor

state (Rusia şi Ukraina).

   Din numărul total de minori plasaţi în CPTM, 267 sunt elevi ai şcolilor-

internat; 438 elevi ai şcolilor generale; 61 minori ai instituţiilor preşcolare.

   Centrul respectiv, dispune de o capacitate de plasare a 25 copii de vîrsta 3-18

ani, zilnic.

    În pofida măsurilor întreprinse, minorii delicvenţi continuă să părăsească

domiciliu ocupându-se cu cerşitul şi practicînd vagabondajul.

   Din categoriile nominalizate în perioada vizată în CPTM au fost plasaţi 262 copii

de gen feminin, 878 copii de gen masculin, 525 în vîrstă de 3-14 ani, 284 în vîrstă

de 14-15 ani şi 331 în vîrstă de 16-17 ani, 338 minori care au un singur părinte şi

35 care nu au părinţi.

   Cele mai frecvente cazuri de părăsire a domiciliului fără ştirea maturilor şi a

instituţiilor de învăţământ, sunt frecvente în raioanele: Străşeni (64), Ialoveni

(49), Călăraşi (48), Hînceşti (48), Orhei (41), Anenii-Noi (40), Dubăsari (36),

Criuleni (27), Ungheni (22), Leova (20).

                    VII. Reflectarea activităţii în mas-media

   Pentru sensibilizarea opiniei publice asupra problemelor copiilor aflaţi în

dificultate precum şi a delicvenţei juvenile, de către inspectorii pentru minori şi

moravuri au fost realizate 414 materiale, inclusiv 120 emisiuni televizate, 116

reportaje radio şi 179 publicaţii în presă.

   Întru prevenirea şi combaterea delicvenţei juvenile în perioada estivală 2007,

începînd cu 01.06. – 31.08.2007, pe teritoriul ţării este declanşată operaţiunea

„Grija”, conform Dispoziţiei MAI nr. 6/1004 din 10.05.2007. De către angajaţii

SMM a subdiviziunilor teritoriale de comun cu DSE, Centrele de medicină

preventivă au fost supuse actării toate taberele staţionare de odihnă pentru copii şi

cu sejur, amplasate în şcoli şi licee. În perioada estivală de către angajaţii SMM a

DP au fost verificate 43 tabere de odihnă. La controalele nominalizate au participat

specialişti de la DIF şi Centrul de medicină preventivă.

95

   Întru întreprinderea măsurilor de protecţie a drepturilor copilului a fost creat un

grup de lucru din specialişti ai MPSFC, MAI, MET, CNPDC, MAPL, pentru

elaborarea Regulamentului-cadru cu privire la activitatea Comisiilor locale pentru

protecţia drepturilor copilului, care va fi aprobat printr-o Hotărîre de Guvern, care

a fost avizată de către MAI. Preşedintele grupului de lucru a fost dl V. Guznac,

Ministrul administraţiei publice locale.

   În ce priveşte prevenirea şi combaterea delicvenţei juvenile de către SMM a DP

pentru Planul Naţional de Dezvoltare s-a propus includerea în statele de organizare

a 8 funcţii de psihologi în inspectoratele pentru minori şi moravuri în

Comisariatele de poliţie din mun. Chişinău, Bălţi, Cahul şi Comrat.

   De comun cu UNICEF, MPSFC, MET s-a lucrat în grupul de lucru la elaborarea

proiectului Programului privind crearea „Sistemului informaţional automatizat

pentru protecţia copilului” (SIAPC) în cadrul Proiectului UNICEF-UE/TACIS

„Dezvoltarea serviciilor sociale integrate pentru familiile vulnerabile şi copii în

situaţii de risc”. La despărţitura „Abuz, exploatare, neglijare, trafic faţă de copii”

este inclusă informaţia care ţine de adresările şi măsurile întreprinse de organele de

poliţie. În acest compartiment vor incluşi şi minorii delicvenţi, care necesită de a li

se acorda asistenţă psihologică, socială sau juridică.

   O problemă majoră care persistă la moment, este şcolarizarea copiilor de vîrstă

între 7-16 ani. La acest compartiment inspectorii pentru minori şi moravuri din

subdiviziunile teritoriale lucrează de comun cu APL şi DGÎES, pentru

întreprinderea măsurilor de a şcolariza cei 124 copii care nu sunt încadraţi în

procesul de studiu.

96