1
București,
10 iunie 2015
1
Mirela Dima Direcția Reglementare și Autorizare
Actualizarea cadrului legislativ privind obligațiunile ipotecare
din perspectiva alinierii la tendințele europene
2
CUPRINS 1. Finanțarea pe termen lung a instituțiilor de credit prin
emisiuni de obligațiuni ipotecare - contextul european
2. Principii de bună practică în gestiunea riscurilor aferente emisiunilor de obligațiuni ipotecare
2.1 Raportul EBA privind obligațiunile ipotecare la nivel european 2.2 Proiectul de modificare a Legii 32/2006 privind obligațiunile ipotecare
3. Concluzii
4. Q&A
3
1. Finanțarea pe termen lung prin emisiuni de obligațiuni ipotecare 1. 1 Contextul european La nivel european, obligațiunile ipotecare s-au dovedit, în perioada crizei:
– Pentru investitori o alternativă de investire stabilă, transparentă și lichidă • Deși ratingurile obligațiunilor ipotecare nu sunt compet independente de rating-ul
emitentului, obligațiunile ipotecare au oferit o mai bună protecție în timpul crizei în raport de deteriorarea rating-urilor pe termen lung ale emitenților;
• Mecanismele specifice legiferate în majoritatea statelor europene oferă investitorilor percepția unui sistem coerent și transparent
– Pentru emitenți, o sursă alternativă de finanțare eficientă pe termen lung, care incurajează o asumare prudentă a riscurilor la nivelul sistemului bancar • Spre deosebire de securitizare, emisiunea de obligațiuni ipotecare nu implică transferul
riscului de credit asociat activelor suport de la emitent la investitor. • Creanțele suport rămân în bilanțul emitentului obligîndu-l pe acesta la o atitudine
prudentă în evaluarea și monitorizarea ulterioară a riscului de credit. • Mecanismele care asigură protecția investitorilor determină și un cost mai mic al
finanțării pentru emitenți.
– Pentru economie, un mecanism de asigurare a fluxurilor necesare creditării pe termen lung a economiei reale • Dezvoltarea instrumentelor de finanțare pe termen lung – obiectiv strategic la nivel
european (Commission roadmap to meed the long-term financing needs of the European economy)
4
1. Finanțarea pe termen lung prin emisiuni de obligațiuni ipotecare – contextul european
1.2 Cadrul legislativ european - Definiția obligațiunilor ipotecare • Directiva UCITS (art.52.4) reflectă percepția de stabilitate și incurajează
investitorii instituționali să investească în aceste instrumente, dacă ele sunt emise în următoarele condiții:
– Emisiunea și emitenții fac obiectul unei supravegheri publice speciale care
urmărește protecția invetitorilor;
– Sumele rezultate din aceste emisiuni sunt investite în active care, pe toată durata de viață a obligațiunilor pot genera fluxuri de numerar care să asigure plata a obligațiilor către investitorii în obligațiuni
– În caz de faliment al emitentului, activele suport vor fi utilizate cu prioritate pentru a asigura fondurile necesare rambursării principalului și dobânzii aferente obligațiunilor emise.
• Aceste 3 caracteristici definesc instrumentul obligațiunilor ipotecare la nivel european.
– O definițe stabilă, neschimbată de mai bine de 25 de ani.
5
1. Finanțarea pe termen lung prin emisiuni de obligațiuni ipotecare - Contextul european
1.3 Consecințe în reglementarea prudențială a sectorului financiar
Tratament mai favorabil pentru obligaţiunile garantate cu creanţe emise cu respectarea definiției UCITS, în ceea ce priveşte:
Sectorul bancar: • regimul prudenţial pentru instituţiile de credit care achiziţionează obligaţiuni ipotecare, în
sensul: – diminuării cerinţei de capital aferentă unor astfel de expuneri (CRR) ; – posibilitatea de a excepta aceste expuneri de la calculul expunerilor mari (CRR) – recunoașterii obligațiunilor ipotecare ca active cu lichiditate ridicată pentru scopul determinării
indicatorului de lichiditate pe termen scurt ( răspuns direct la comportamentul acestor instrumente pe parcursul crizei )
• regimul prudențial al datoriilor instituțiilor de credit emitente - investiorii în obligațiuni ipotecare nu sunt afectați de măsura de reducere a valorii datoriilor emitentului în contextul aplicării prevederilor Directivei privind redresarea și rezoluția bancară (Directiva 2014/59/UE)
Sectorul serviciilor de investiții financiare • regimul investiţiilor organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare, în sensul majorării
limitei investiţionale permise în instrumente de tipul obligaţiunilor garantate cu creanţe, în măsura în care emitenţii acestora fac obiectul supravegherii speciale (directiva UCITS);
Sectorul asigurărilor • regim preferențial (factori de risc mai mici) pentru investitorii din sectorul asigurărilor
(Solvency II) ceea ce conduce la alocări de capital mai mici pentru investițiile în astfel de instrumente
6
1. Finanțarea pe termen lung prin emisiuni de obligațiuni ipotecare - Contextul european
1.4 Particularități ale cadrelor legislative naționale din statele membre • Definiție unică la nivel european a obligațiunilor ipotecare • Legislații naționale diferite pentru implementarea celor trei criterii ale definiției
UCITS • Recomandarea CERS privind finanțarea instituțiilor de credit (decembrie 2012):
– recomandă identificarea celor mai bune practici în domeniul obligațiunilor ipotecare și – încurajează armonizarea cadrelor legislative
• Analiza legislațiilor naționale existente – Raportul EBA privind cadrul european și
tratamentul preferențial aferent obligațiunilor ipotecare (iulie 2014):
– Sintetizează principiile de bună practică dezvoltate în baza legislațiilor naționale care asigură o funcționare sănătoasă și prudentă a finanțării prin emisiuni de obligațiuni ipotecare
– Un prim pas spre un cadru legislativ armonizat la nivel european – Raportul EBA recomanda ca orice initiativa legislativa la nivel national sa fie construite in
jurul acestor principii de bună practică.
7
2. Principii de bună practică în gestiunea riscurilor aferente emisiunilor de obligațiuni ipotecare
Proiectul de modificare a Legii 32/2006 privind obligațiunile ipotecare Transpune principiile de bună practică din Raportul EBA pentru asigurarea
funcționării prudente a emisiunilor de obligațiuni ipotecare
2.1. Reguli privind emisiunile de obligațiuni ipotecare A) În condiții de asigurare a continuității activității
o Reguli de structurare a portofoliilor - BP 3 A o Reguli de eligibilitate a activelor suport - BP 4
B) În condiții de faliment al emitenților (BP 1 + BP2) o Asigurarea recursului dual - BP 1 o Asigurarea segregării portofoliului suport - BP 2 A – B o Instituția administratorului de portofoliu – BP 2 C
2.2. Reguli și cerințe prudențiale aferente riscurilor specifice o Cerințe pentru riscul de credit – BP 5 o Cerințe pentru riscul de piață – BP 6A o Cerințe pentru riscul de lichiditate – BP 6 B-C o Cerințe pentru riscul de afectare excesivă a bilanțului
2.3. Instrumente de monitorizare și supraveghere o Instituția agentului – BP 7A o Supravegherea specială a emitenților și a emisiunilor de obligațiuni – BP 7B
8
2.1.A - Reguli privind emisiunile de obligațiuni ipotecare în condiții de asigurare a continuității activității
• Calitatea portofoliului de active suport determină performanța emisiunilor de obligațiuni, asigurând continuitatea acestui model de finanțare
• Factori de risc asociați activelor ce compun portofoliului suport se agregă și se transmit asupra
portofoliului suport Exemple:
- Riscul de credit asociat debitorilor creanțelor incluse în portofoliu, - Capacitatea de recuperare a creanțelor prin intermediul garanțiilor - Riscul de concentrare (la nivel geografic, la nivel de clasă de active, la nivel de sector, la nivel de debitor, etc.)
• Autoritățile de reglementare naționale din statele UE reglementează o serie de mijloace de management a riscurilor aferente portofoliului suport, pentru asigurare continuității acestuia, mijloace care se referă în principal la:
- Criterii de eligibilitate a activelor suport inclusiv cerințe de LTV (loan to value) - Reguli de evaluare a garanțiilor - Cerințe de acoperire și de supra-colateralizare - Criterii de eligibiliatte privind ariile geografice unde sunt localizate creanțele suport - Tratamentul portofoliilor de active mixte
• Portofoliile suport dinamice permit emitenților ajustarea continuă a calității și compoziție acestora astfel încăt cerințele reglementate să fie în permanență respectate
• Raportul ABE admite caracterul dinamic al portofoliului suport și formulează următoarele recomandări
necesare a fi prezente în cadrele legislative naționale, relevante în condiții de continuitate a actrivității: Reguli privind structurarea portofoliilor Reguli privind eligibilitatea activelor suport
9
2.1. A - Reguli privind emisiunile de obligațiuni ipotecare în condiții de continuitate a activității
A.1 Cerințe de structurare a portofoliilor
ABE recomandă:
Segregarea portofoliului de active destinat garantării emisiunii de obligaţiuni ipotecare în funcţie de tipologia activelor suport (creanțe imobiliare, creante pentru sectorul public, etc.)
În cazul emisiunilor bazate pe portofolii ce cuprind creanţe imobiliare atât rezidenţiale cât şi comerciale, este de dorit stabilirea și menținerea unei proporţii a fiecărei categorii în cadrul portofoliului
Proiectul de modificare a Legii 32/2006 privind obligațiunile ipotecare
Portofoliul de creanţe dinamic în cazul în care activele din portofoliul suport nu mai asigură respectarea criteriilor de eligibilitate sau a cerinţelor de acoperire, acestea trebuie să se elimine din portofoliu;
• Emitentul trebuie să asigure înlocuirea acestora în vederea încadrării în cerințele legale.
Portofoliul de creanțe afectat garantării poate include:
Creanțe imobiliare
Alte active financiare
Instrumente financiare derivate
Registrul de evidență internă cuprinde câte o secțiune special destinată:
înscrierilor referitoare la creanțele imobiliare;
înscrierilor refertitoare la alte active financiare incluse în portofoliul de creanțe
Evidențierii distincte a instrumentelor financiare derivate
Nu se impune o proporţie unică între creditele imobiliare rezidenţiale şi cele comerciale
• Majorarea decalajului existent între riscul asociat celor două categorii ar duce la imposibilitatea ajustării în mod dinamic a riscului portofoliului de creanţe prin creşterea ponderii creditelor imobiliare cu risc mai mic
• Prospectele de emisiune pot include astfel de proporții pentru a asigura investitorii asupra menținerii stabilității profilului de risc asociat portofoliului suport
10
2.1.A Reguli privind emisiunile de obligațiuni ipotecare în condiții de continuitate a activității
A.2 Cerințe de de eligibilitate a activelor suport ABE recomandă :
Stabilirea și monitorizarea pe bază continuă a unei limite de LTV ca nivel maxim al valorii creanţei ce va fi luată în calculul valorii totale a portofoliului suport (valoarea de acoperire) în raport de valoarea ultimei reevaluari a garanţiei imobiliare (soft LTV limits)
Loan-to-Value = Valoare nominală a creditului/Valoare de referinţă a imobilului adus garanţie
Evaluarea frecventă a proprietăţii cu care este garantată creanţa inclusă în portofoliul suport, pentru a avea o imagine asupra nivelului actual al indicatorului
ABE susține:
Stabilirea unei limite de LTV (hard LTV limit) ca un criteriu de eligibilitate (depășirea limitei ar conduce la eliminarea creanței din portofoliul suport) pentru includerea unei creanțe în portofoliul suport
Avantaj - indicatorul LTV are atât un impact direct asupra gradului potenţial de recuperare asociat creanţei imobiliare cât
şi indirect asupra riscului de credit asociat debitorului, fiind un indicator al calității creanțelor incluse în portofoliul
suport
Dezavantaj - impunerea respectării pe bază continuă a acestui nivel poate duce la o situaţie limită în ceea ce priveşte respectarea valorii indicatorului LTV în cazul unei scăderi severe a preţurilor imobilelor.
Proiectul de modificare a Legii 32/2006 privind obligațiunile ipotecare Cerinţă de LTV pentru calculul de acoperire (soft LTV limit): creanţele suport se iau în calcul cu maximim 60% din valoarea de
referinţă a imobilului adus în garanţie, stabilită în urma ultimei reevaluări.
Cerință de LTV ca și criteriu de eligibilitate (hard LTV limit) doar pentru includerea creanțelor în portofoliul suport
- creanţe imobiliare comerciale LTV la data acordării– max 60%
- creanţe imobiliare rezidenţiale LTV la data acordării – max 80%
Cerințe de monotorizare a valorii imobilelor:
cel puțin anual în cazul imobilelor comerciale
cel puțin o dată la trei ani în cazul imobilelor rezidenţiale.
Cerințe de revizuirea a valorii imobilelor – oricând informațiile de care dispun instituțiile de credit indică faptul că valoarea acestora ar fi putut să scadă semnificativ în comparație cu nivelul general al prețurilor de pe piață
11
2. Principii de bună practică în gestiunea riscurilor aferente emisiunilor de obligațiuni ipotecare
Proiectul de modificare a Legii 32/2006 privind obligațiunile ipotecare Transpune principiile de bună practică din Raportul EBA pentru asigurarea
funcționării prudente a emisiunilor de obligațiuni ipotecare
2.1. Reguli privind emisiunile de obligațiuni ipotecare A În condiții de asigurare a continuității activității
o Reguli de structurare a portofoliilor - BP 3 A o Reguli de eligibilitate a activelor suport - BP 4
B În condiții de faliment al emitenților (BP 1 + BP2) o Asigurarea recursului dual - BP 1 o Asigurarea segregării portofoliului suport - BP 2 A – B o Instituția administratorului de portofoliu – BP 2 C
2.2. Reguli și cerințe prudențiale aferente riscurilor specifice o Cerințe pentru riscul de credit – BP 5 o Cerințe pentru riscul de piață – BP 6A o Cerințe pentru riscul de lichiditate – BP 6 B-C o Cerințe pentru riscul de afectare excesivă a bilanțului
2.3. Instrumente de monitorizare și supraveghere o Instituția agentului – BP 7A o Supravegherea specială a emitenților și a emisiunilor de obligațiuni – BP 7B
12
2.1. B - Reguli aplicabile în condiții de faliment al emitentului B.1 Asigurarea recursului dual (dubla protecție a investitorilor)
ABE recomandă, în caz de faliment al emitentului: Cadrul legat trebuie să asigure investitorilor: - un drept de creanță prioritară asupra portofoliului suport (nivelul 1
de protecție – corespunzător ultimului criteriu din definiția prevăzută de directiva UCITS)
- Creanța prioritară este limitată la îndeplinirea completă a obligațiilor de plată aferente obligațiunilor ipotecare
- Orice surplus rezultat în urma valorificării portofoliului suport se adaugă patrimoniului care face obiectul procedurii de lichidare
- un drept de creanță asupra patrimoniului rezidual al emitentului, având același rang de prioritate cu ceilalți creditori negarantați ai emitentului (nivelul 2 de protecție), - Vizează doar eventualul rest al obligațiilor de plată față de investitori,
rămase nesatisfăcute în urma valorificării portofoliului suport,
13
2.1. B - Reguli aplicabile în condiții de faliment al emitentului B.1 Asigurarea recursului dual (dubla protecție a investitorilor)
Proiectul de lege privind obligațiunile ipotecare: Primul nivel de protecție
În baza ipotecii mobiliare constituite asupra portofoliului de creanțe, deținătorii de obligațiuni dobîndesc dreptul de a-și satisface creanțele prin valorificarea portofoliului de creanțe, cu prioritate în raport cu orice alt creditor.
Niciun alt creditor al emitentului nu poate iniția executarea silită asupra portofoliului de creanțe înaintea deținătorilor de obligațiuni ipotecare.
În situația de faliment al emitentului, distribuirea sumelor rezultate în urma valorificării portofoliului suport se face potrivit următoarei ordini de preferinţă: • creanţele reprezentând cheltuieli făcute de către administratorul de portofoliu
cu vânzarea, inclusiv remuneraţia acestuia; • creanţele rezultând din deţinerea obligaţiunilor ipotecare, pro rata,
indiferent de vechimea şi scadenţa emisiunilor de obligaţiuni ipotecare; • creanţele creditorilor emitentului ce nu au fost acoperite integral la închiderea
provizorie a procedurii falimentului;
Al doilea nivel de protecție Dacă sumele rezultate în urma valorificării portofoliului suport sunt insuficiente
pentru plata obligaţiilor emitentului, recalculate la zi, investitorii în obligaţiuni ipotecare se vor putea îndrepta, pentru diferenţă, asupra patrimoniului emitentului, în concurs cu ceilalţi creditori chirografari ai acestuia
14
2.1.B - Reguli aplicabile în condiții de faliment al emitentului B.2 - Segregarea portofoliului suport
Segregarea portofoliului suport de restul patrimoniului emitentului aflat în faliment asigură eficiența mecanismului dublei protecții
ABE recomandă ca în cadrul legislativ să se asigure: Identificarea și separarea efectivă a tuturor elemnetelor afectate garantării şi incluse în portofoliul
suport: - fie prin înregistrarea acestora într-un registru distinct de evidență - fie prin transferul lor către un SPV (special purpose vehicle) - în portofoliului suport afectat garantării se includ și toate instrumentelor financiare utilizate
pentru acoperirea riscurilor din portofoliul (instrumente financiare derivate, active suplimentare deținute în scop de lichiditate);
Portofoliului suport nu este afectat de deschiderea procedurii falimentului emitentului :
- obligațiile de plată față de investitori nu se accelerează în mod automat la momentul declanșării falimentului emitentului;
- în cadrul procedurii de insolvență a emitentului, nu este permisă instituirea unui drept de creanță asupra portofoliului suport în favoarea celorlalți creditori ai emitentului, pe o altă bază decât cea subordonată.
15
2.1.B - Reguli aplicabile în condiții de faliment al emitentului B.2 - Segregarea portofoliului suport
Proiectul de lege privind obligațiunile ipotecare: Separarea efectivă a elementelor destinate garantării
portofoliul de creanţe este afectat garantării obligaţiunilor prin înscrierea tuturor elementelor sale într-un registrul de evidenţă;
înscrierea în registrul de evidență are ca efect evidențierea distinctă în contabilitatea emitentului a elementelor din portofoliul de creanțe;
pe durata înscrierii unei creanţe imobiliare în registru, creditorii emitentului nu mai pot executa, în nici o situaţie, respectiva creanţă sau sumele încasate de către emitent în baza creanţei imobiliare, inclusiv în cadrul procedurii de faliment împotriva emitentului.
Neafectarea portofoliului în caz de faliment
în caz de faliment, nici o procedură de lichidare a bunurilor emitentului nu poate afecta portofoliul de creanţe, acesta reprezentând o masă patrimonială autonomă, distinctă de patrimoniul emitentului supus procedurii de lichidare
în cazul în care împotriva emitentului este deschisă procedura falimentului, investitorii în obligaţiuni ipotecare continuă să primească sumele ce li se cuvin, în cuantumul şi la termenele prevăzute în prospect
administrarea portofoliului de creanţe continuă pe parcursul procedurii falimentului şi se desfășoară independent de aceasta, până la data realizării tuturor creanţelor din portofoliul de creanţe
- Excepție făcând situația în care investitorii solicită accelerarea
16
2.1.B - Reguli aplicabile în condiții de faliment al emitentului B.3 – Administratorul de portofoliu
ABE recomandă: administrarea portofoliului suport în mod independent de bilanțul emitentului în
faliment, cu specificarea în detaliu a atribuțiilor și competențelor funcției administrative;
- detaliere la nivel de lege susține administratorul în luarea tuturor măsurilor necesare în vederea realizării depline a intereselor investitorilor;
- contribuie la menținerea unui nivel ridicat de transparență vis-à-vis de investitori; - crește încrederea investitorilor în funcționarea mecanismului dual.
Proiect de lege: introduce instituția administratorului de portofoliu Administratorul de portofoliu preia administrarea emisiunii de obligațiuni ipotecare:
1. Când portofoliul de creanţe nu mai îndeplineşte cerinţa de acoperire: - administratorul de portofoliu este numit și supravegheat de BNR;
2. Când emitentul intră în faliment: - administratorul de portofoliu:
- este numit de un judecător sindic și acționează sub controlul acestuia - cooperează și asigură schimbul de informații cu lichidatorul judiciar pe
parcursul procedurii falimentului
17
2.1.B - Reguli aplicabile în condiții de faliment al emitentului B.3 – Administratorul de portofoliu
Proiectul de lege - Atribuții și competențe ale administratorului de portofoliu Administratorului de portofoliu are, de la data numirii, control exclusiv asupra elementele
componente ale portofoliului de creanţe şi asupra sumele colectate aferente acestora;
- Toate actele și operațiunile emitentului sau ale lichidatorului judiciar cu privire la orice creanță afectată garantării, ulterior numirii administratorului, sunt nule.
Este responsabil cu ţinerea şi publicarea Registrului de evidenţă internă a portofoliului de creanţe;
Administratorul de portofoliu urmăreşte realizarea drepturilor deţinătorilor de obligaţiuni
ipotecare, sens în care: - desfășoară activități necesare în vederea realizării creanțelor din portofoliul de creanțe în cuantumul
și la termele prevăzute în prospect (colectare creanțe, cesiune creanțe, transferul obligațiilor emitentului către un alt emitent);
- supune aprobării adunării generale a deţinătorilor de obligaţiuni ipotecare accelerarea plăţii obligaţiunilor
18
2. Principii de bună practică în gestiunea riscurilor aferente emisiunilor de obligațiuni ipotecare
Proiectul de modificare a Legii 32/2006 privind obligațiunile ipotecare Transpune principiile de bună practică din Raportul EBA pentru asigurarea
funcționării prudente a emisiunilor de obligațiuni ipotecare
2.1. Reguli privind emisiunile de obligațiuni ipotecare A În condiții de asigurare a continuității activității
o Reguli de structurare a portofoliilor - BP 3 A o Reguli de eligibilitate a activelor suport - BP 4
B În condiții de faliment al emitenților (BP 1 + BP2) o Asigurarea recursului dual - BP 1 o Asigurarea segregării portofoliului suport - BP 2 A – B o Instituția administratorului de portofoliu – BP 2 C
2.2. Reguli prudențiale aferente riscurilor specifice o Cerințe pentru riscul de credit – BP 5 o Cerințe pentru riscul de piață – BP 6A o Cerințe pentru riscul de lichiditate – BP 6 B-C o Cerințe pentru riscul de afectare excesivă a bilanțului
2.3. Instrumente de monitorizare și supraveghere o Instituția agentului – BP 7A o Supravegherea specială a emitenților și a emisiunilor de obligațiuni – BP 7B
19
2.2 Reguli prudențiale aferente riscurilor specifice 2.2.1 Cerințe pentru riscului de credit
Riscul de credit - riscul ca activele din portofoliul suport să nu mai poată asigura acoperirea obligațiilor de plată asociate obligațiunilor.
ABE recomandă: Cerință de acoperire: portofoliul suport asigură în orice moment
acoperirea integrală a tuturor obligațiilor aferente emisiunii de obligațiuni ipotecare, respectiv:
datorii către investitori; datorii față de contrapărțile la instrumentele financiare derivate datorii față de administratori, agenți și alte entități similare
Cerință de supracolateralizare: portofoliul suport asigură un nivel suplimentar minim de acoperire, peste nivelul tuturor obligațiilor aferente emisiunii. Nivelul de supracolateralizare:
Poate fi voluntar, stabilit prin contract, sau reglementat; Principalul instrument de management al riscului de credit aferent emisiunilor
de obligațiuni ipotecare ABE recomandă reglementarea unui nivel minim, însă armonizarea la nivelul UE a unui
anumit nivel minim al supracolateralizării necesită o analiză suplimentară.
20
2.2 Reguli prudențiale aferente riscurilor specifice 2.2.1 Cerințe pentru riscului de credit
Proiectul de lege privind obligațiunile ipotecare Cerință de acoperire: investitorii în obligațiuni ipotecare sunt garantați în
orice moment până la scadența titlurilor cu portofoliul de creanțe suport; Cerință de supracolateralizare: valoarea actualizată a elementelor
componente din portofoliul de creanţe trebuie să depăşească valoarea actualizată a obligaţiilor de plată cu minim 2%
Pentru fiecare creanță din registrul de evidență calculul are în vedere doar
maxim 60% din valoarea de referință a imobilului adus în garanție
Dacă portofoliul suport nu mai permite menținerea supracolateralizării: Eliminarea creanțelor ce nu mai îndeplinesc condițiile de eligibilitate și Completarea portofoliului suport cu:
• Noi creanțe imobiliare eligibile (dacă emitentul dispune de stoc în acest sens); • Suplimentare cu alte active financiare eligibile
- activele respective nu fac obiectul unei garanţii reale; - activele nu înregistrează întârziere la plată.
21
2.2 Reguli și cerințe prudențiale aferente riscurilor specifice 2.2.1 - Cerințe pentru riscul de piață
Riscul de piaţă în cadrul emisiunilor de obligaţiuni ipotecare Riscul de rată a dobânzii tipul dobânzii plătite către deţinătorii de obligaţiuni diferă de tipul dobânzii încasate pe
baza activelor suport (fixă vs flotantă) Riscul valutar moneda în care sunt denominate obligaţiunile ipotecare diferă de moneda fluxurilor de numerar
aferente activelor
Instrumente de management în practica europeană Impuse de cadrul legislativ:
Asigurarea unui nivel suficient de supracolateralizare Testarea acestui nivel inclusiv în în situaţii de criză
Utilizate pe bază contractuală:
instrumentele financiare derivate (IFD-uri) (ex: contracte swap pe rata dobânzii, contracte swap pe valută) Avantaje: eficienţă în acoperire, impact pozitiv asupra rating-ului emisiunii și asupra atractivității față de
investitori Dezavantaje: - creşterea gradului de complexitate al programului de emisiuni de obligaţiuni ipotecare
- asumarea riscului de credit al contrapărţii - asumarea unei posibile creanţe a contrapărţilor la IFD-uri, care de obicei solicită acelaşi rang cu cel al investitorilor în obligaţiuni ipotecare
ABE recomandă: Acceptarea IFD-urilor în cadrul programelor de obligaţiuni ipotecare exclusiv ca instrument de acoperire a riscurilor
asociate emisiunii În cazul falimentului emitentului, ca aceste instrumente financiare derivate să nu fie reziliate automat
Proiectul de modificare a Legii 32/2006 privind obligațiunile ipotecare Cerinţe pentru emitent:
utilizarea IFD-urilor exclusiv în scopul acoperirii riscurilor asociate programului Cerinţe pentru clauzele contractuale:
utilizarea IFD-urilor în cadrul acestor operaţiuni numai în condiţiile în care contractele aferente acestora nu cuprind clauza conform căreia falimentul emitentului reprezintă un eveniment care atrage rezilirea contractului
22
2.2 Reguli și cerințe prudențiale aferente riscurilor specifice 2.2.3 Cerințe pentru riscul de lichiditate
Riscul de lichiditate în cadrul emisiunilor de obligaţiuni ipotecare
Riscul ca fluxurile de numerar provenind din plata dobânzilor şi rambursarea creanţelor incluse în portofoliul suport să intervină ulterior datei scadente a obligaţiilor, neputând astfel asigura rambursarea la termen a obligaţiilor aferente obligaţiunilor
Factori care pot determina manifestarea riscului de lichiditate:
Nepotriviri de scadențe și/sau de rate de dobândă între activele portofoliului suport și obligațiile aferente emisiunii;
Falimentul emitentului și separarea portofoliului suport (caz în care acesta nu mai poate beneficia de înnoiri iar cesiunea celor deja incluse în portofoliu se face la prețuri influențate negativ de situația emitentului).
ABE recomandă:
Menţinerea unor active lichide în cadrul portofoliului la un nivel care să asigure în orice moment susţinerea plății datoriilor aferente obligațiunilor, scadente pe un anumit orizont de timp
Proiectul de modificare a Legii 32/2006 privind obligațiunile ipotecare
Impune emintenţilor:
determinarea pe bază zilnică a fluxurilor de numerar generate în următoarele 180 de zile de creanţele imobiliare şi obligaţiile scadente în aceeaşi perioadă și asigurarea acoperirii oricărei diferenţe negative cu active financiare lichide
obligaţia de a menţine media ponderată a scadenţelor creanţelor imobiliare din portofoliul de creanţe superioară mediei ponderate a scadenţelor obligaţiunilor ipotecare
obligaţia de a efectua periodic simulări de criză, luând în considerare principalii factori de risc pentru evaluarea implicaţiilor asupra capacității emisiunii de obligaţiuni ipotecare de a genera fonduri în vederea efectuării plăţii integrale şi la timp a obligaţiilor generate
23
2.2.Reguli și cerințe prudențiale aferente riscurilor specifice 2.2.4 Riscului de afectare excesivă a bilanțului
Afectarea activelor bilanțiere ale unei instituții de credit în scopul garantării cu prioritate a obligațiilor către anumiți creditori: Avantaj - asigură costuri de finanțare pe termen lung mai reduse pentru instituția de
credit
Dezavantaje – poate crește riscul asumat de creditorii negarantați (riscul de subordonare structurală) ca urmare a afectării permanente a celor mai bune active pentru garantarea creditorilor privilegiați; • Crește costul finanțării negarantate pentru instituția de credit; • Crește riscul de refinanțare – cu cât instituția de credit are mai multe active grevate de
sarcini, cu atât sunt mai puține cele care mai pot fi folosite pentru a obține lichidități în viitor;
• Poate induce prociclicitate - perioadele caracterizate de scăderea valorii activelor vor atrage o nevoie de suplimentară de afectare pentru satisfacerea nivelurilor de garantare asumate, amplificănd riscurile amintite.
Este necesar ca orice formă de afectare bilanțieră (inclusiv prin emisiunile de
obligațiuni ipotecare) să mențină un echilibru între: • avantajele obținute de bancă prin drepturile conferite creditorilor privilegiați
și • necesitatea de a proteja drepturile creditorilor negarantați și de a acumula sarcini
excesive pentru schemele de garantare în eventualitatea falimentului emitentului
24
2.2.Reguli și cerințe prudențiale aferente riscurilor specifice 2.2.4 Riscului de afectare excesivă a bilanțului
Măsuri întreprinse la nivel european pentru controlul efectelor riscului de afectare excesivă a bilanțului Ghid ABE pentru publicarea activelor grevate și negrevate de sarcini (iunie 2014)
Raportări distincte care permit evaluare riscului de subordare structurală asociat emisiunilor de obligațiuni ipotecare
Recomandarea ESRB privind finanțarea instituțiilor de credit (decembrie 2012) Impune monitorizarea continuă la nivel european a nivelului, evoluției și
tipurilor de activități care pot conduce la afectarea excesivă a bilanțului instituțiilor de credit
Măsuri prevăzute de proiectul de lege privind obligațiunile ipotecare: Limitarea afectării bilanțiere ca urmare a emisiunilor de obligațiuni ipotecare
Valoarea totală a creanţelor din portofoliul de creanţe nu poate depăşi o limită maximă din valoarea totală a activelor instituţiei de credit emitente. Această limită urmează a fi stabilită de BNR prin reglementările secundare în domeniu.
Obligații de transparență în sarcina emitenților de obligațiuni ipotecare Raportările trimestriale, publicate pe site-ul emitentului, trebuie să cuprindă informații care permit
evaluarea riscului de afectare excesivă a bilanțului.
25
2. Principii de bună practică în gestiunea riscurilor aferente emisiunilor de obligațiuni ipotecare
Proiectul de modificare a Legii 32/2006 privind obligațiunile ipotecare Transpune principiile de bună practică din Raportul EBA pentru asigurarea
funcționării prudente a emisiunilor de obligațiuni ipotecare
2.1. Reguli privind emisiunile de obligațiuni ipotecare A În condiții de asigurare a continuității activității
o Reguli de structurare a portofoliilor - BP 3 A o Reguli de eligibilitate a activelor suport - BP 4
B În condiții de faliment al emitenților (BP 1 + BP2) o Asigurarea recursului dual - BP 1 o Asigurarea segregării portofoliului suport - BP 2 A – B o Instituția administratorului de portofoliu – BP 2 C
2.2. Reguli prudențiale aferente riscurilor specifice o Cerințe pentru riscul de credit – BP 5 o Cerințe pentru riscul de piață – BP 6A o Cerințe pentru riscul de lichiditate – BP 6 B-C o Cerințe pentru riscul de afectare excesivă a bilanțului
2.3. Instrumente de monitorizare și supraveghere o Instituția agentului – BP 7A o Supravegherea specială a emitenților și a emisiunilor de obligațiuni – BP 7B
26
2.3 Instrumente de monitorizare și supraveghere
La nivel european monitorizarea emisiunilor de obligațiuni ipotecare implică :
Supravegherea specială din partea autorității competente:
Este suplimentară supravegherii instituțiilor de credit;
Este o condiție necesară în vederea asocierii unor tratamente prudenţiale mai permisive obligaţiunilor garantate cu creanţe;
Urmărește protejarea intereselor investitorilor în obligaţiuni ipotecare, dând un plus de certitudine în legătura cu capacitatea instituţiei de credit emitente de a-şi onora toate obligaţiile de plată în cuantumul şi la termenele prevăzute în prospectele de emisiune.
Controlul din partea unei agent de monitorizare independent
Este numit de autoritatea de supraveghere specială
Derulează activități de verificare și control în sprijinul autorității de supraveghere
Certifică componența portofoliului suport și îndeplinirea testelor de acoperire
27
2.3 Instrumente de monitorizare și supraveghere 2.3.1 Recomandări ABE privind instituția agentului
Recomandări ABE privind instituția agentului
Numirea agentului odată cu inițierea programului de emisiune
Asigurarea independenței față de emitent (inclusiv de auditorul acestuia)
Stabilirea criteriilor de eligibilitate ale agentului
Detalierea atribuțiilor și competențelor pe linia monitorizării îndeplinirii cerințelor de acoperire și auditarea arbitrară a portofoliului
Reflectarea recomandărilor ABE în proiectul de lege:
Agentul este numit de către BNR, din rândul auditorilor financiari, potrivit unor cerințe de expertiză, experiență și reputație potrivit reglementărilor BNR;
Agentul nu poate fi persoană afiliată emitentului și nici auditor financiar al acestuia.
Atribuții și competențe în susținerea supravegherii emitentului:
• În ceea ce privește portofoliul suport: • Verifică existenţa creanţelor alocate garantării și îndeplinirea de către acestea a condițiilor de eligibilitate • Verifică îndeplinirea cerințelor privind structurarea portofoliului și înscrierile noi în registrul de evidență • Furnizează BNR rapoarte privind constatările și concluziile verificărilor întreprinse
• În ceea ce privește cerinţele aferente riscurilor specifice: • Verifică respectarea testului de acoperire, derulara testelor de stres, a cerințelor de lichiditate aferente
portofoliului, a limitelor de grevare de sarcini a bilanțului ca urmare a emisiunilor de obligațiuni, etc. • Furnizează BNR rapoarte privind constatările și concluziile verificărilor întreprinse
28
2.3 Instrumente de monitorizare și supraveghere 2.3.2 Supravegherea specială a emitenților
Nivele de adresare ale recomandărilor ABE :
1. Recomandări referitoare la supravegherea emitenților la momentul emisiunii Autoritatea de supraveghere aprobă inițial programele de emisiune
o Emitentul dispune de politici și proceduri adecvate pentru administrarea riscurilor specifice emisiunilor de obligațiuni, inclusiv pentru situația de insolvență sau rezoluție
o Portofoliul de creanțe îndeplinește cerințele de eligibilitate. Fiecare emisiune ulterioară celei inițiale, cel puțin, se notifică ex-ante autorității de
supraveghere
2. Recomandări referitoare la supravegherea emitenților pe durata emisiunilor Cadrul legislativ național trebuie să specifice:
Responsabilitățile și competențele autorității de supraveghere pentru monitorizarea continuă a emisiunilor de obligațiuni
• Urmăresc evaluarea capacității emitentului de a îndeplini în orice moment cerințele de structurare și de eligibilitate aferente portofoliului suport precum și cerințele de management a riscurilor specifice
Cerințele reglementate pentru emitenți, inclusiv cerințe de raportare către autoritate
3. Recomandări referitoare la supravegherea în caz de faliment al emitentului Cadrul legislativ național trebuie să prevadă numirea unui administrator de portofoliu în caz
de faliment al emitentului
29
2.3 Instrumente de monitorizare și supraveghere 2.3.2 Supravegherea specială a emitenților
Proiectul de lege instituie supravegherea BNR a emisiunilor de obligațiuni ipotecare :
BNR aprobă fiecare emisiune de obligațiuni ipotecare dacă
Emitentul: are capacitate de a asigura respectarea cerinţelor legale pentru emiterea de obligaţiuni
ipotecare; dispune de o situaţia financiară curentă şi de perspectivă, de natură să asigure premisele
protejării intereselor investitorilor şi ale altor creditori;
Emisiunea de obligaţiuni ipotecare nu afectează negativ stabilitatea financiară ABE recomandă, includerea în cadrul de reglementare de prevederi referitoare l
Banca Națională a României asigură supravegherea continuă a emisiunilor: Atribuții:
• Elaborarea cadrului de reglementări secundare ce decurg din cerințele legale referitoare la: • structurarea portofoliilor, • criterii de eligibilitate, • reguli de management a riscurilor specifice, • cerințe de raportare ale emitenților
• Aprobarea şi retragerea aprobării agentului; • Verificarea conformării emitentului cu toate obligaţiile ce îi revin, inclusiv prin verificări la faţa locului; • Numirea administratorului de portofoliu; • Aprobarea, până la declararea falimentului emitentului, a transferului obligaţiilor asumate de acesta
către un alt emitent, împreună cu portofoliul de creanţe aferent (la propunerea administratorului de portofoliu).
Competențe:
• Solicită de măsuri necesare pentru remedierea deficienţelor sesizate • Solicită un plan de desfășurare a activității în vederea asigurării, pe bază continuă, a unui nivel
adecvat de acoperire a obligaţiilor aferente emisiunii în baza portofoliului de creanţe; • Solicită fonduri proprii suplimentare dacă limita de grevare de sarcini a bilanțului nu este
respectată; • Suspendarea dreptului de emisiune.
30
3. Concluzii Proiectul Legii privind emisiunea de obligațiuni garantate cu
creanțe:
– Aliniază cadrul legislativ național la cele mai bune practici în domeniu la nivel european;
– Reflectă specificul național prin necesitatea unei abordări mai prudente în anumite aspecte;
– Crează baza pentru dezvoltarea în cadrul secundar a instrumentelor de monitorizare și raportare către BNR;
– La nivel instituțiilor de credit: • Crează cadrul pentru accesarea de finanțare pe termen lung la costuri
mai reduse • Contribuie la îmbunătățirea managementului riscului de credit din
perspectiva necesității de a genera creanțe ipotecare eligibile pentru includerea în portofoliul suport afectat garantării obligațiunilor ipotecare.
31
Q& A
Vă mulțumesc!
MIRELA DIMA Șef serviciu
Direcţia Reglementare şi Autorizare Banca Naţională a României
email: [email protected]
