Opitz IoanaGrupa 103 PPPPedagogia Invatamantului Primar si Prescolar , IDPsihologia varstelor/ dezvoltarii

Lect univ dr. Bucur Cristian

1.Evidentiati aspectele critice in adaptarea copilului la gradinita/scoala.

Varsta scolara, denumita si copilaria a treia ,se distinge prin orientare obiectiva a intereselor , diminuarea egocentrismului , sociabilitate crescuta dar inca nedeferentiata, toate acestea pivotand in jurul constructivismului, ca trasatura, care isi cauta tot mai multe prilejuri de a se exercita si de a se impune ca dominata. Mica scolaritate este perioada cand se modifica substantial regimul de munca si de viata , caracteristicile tensionale si vectoriale, generate de evenimente care domina si marcheaza tabela de valori a scolarului mic. Scoala introduce in fluxul activitatii copilului un anumit orar , anumite planuri siprograme cu valoare structurata pentru activitate. Mediul scolar in care copilul de 6 ani este primit, este complet diferit de cel familial,el fiind creat, cum observa M.Debess, nu pentru a distribui satisfactii afective , ci pentru omunca disciplinata , continua, organizata. La intrarea in scoala potentialul creativ a copilului intra intr-un pasager con de umbradupa acest palier , creativitatea cunoaste un reviriment substantial.Formele sale de manifestare sunt dintre cele mai diverse , in functie de interesele copilului , dar si de aptitudinile sale speciale. Scoala constutuie un mediu care, in locul unui grup restrans (cel de joc), oferacopilului o colectivitate si un loc de munca cu numeroase intrepatrunderi mentale, afective,morale- care se constituie ca un importamt resort al dezvoltarii lui psihice. Adaptarea la scoala, la ocupatiile si relatiile scolare presupune o oarecare maturitatedin partea copilului , care sa-I insufle capacitatea de a se lipsi de afectivitatea ingusta dinmediul familial si de interesele imediate ale jocului , pentru a patrunde intr-un nou univers delegaturi sociale si a-si asuma indatoriri. Studiile de specialitate inregistreaza dificultatimultiple de adaptarea generate fie de o baza psihofiziologica precara, fie de fixatiile siconflictele afective de sorginte sociofamiala, fie de insusi mediul scolar. Maurice Debesse spune ca scoala il invata pe fiecare individ sa se situeze printresemeni , ii comunica coplului acea capacitate de mladiere sociala absolut necesara adaptariiscolare. Observarea comportamentelor concrete ale copiilor, convorbirile cu parintii, cueducatorii si copiii sugereaza existenta unei simptomatologii a trecerii si implicit, a adaptariide la copilaria prescolara, dominata de structurile si motivele activitatii lucide, la copilariascolara, ce tinde a se aseza sub influenta dominanta a structurilor si motivelor activitatii deinvatare. Perioada de tranzitie si de adaptare poate sa nu se consume la fel pentru toti copiii.Sunt prescolari, care aflati in pragul scolaritatii, manifesta o simptomatologienegativa in raport cu modelul conduitelor din gradinita.Parintii relateaza despre dificultateade a gasi un limbaj comum cu acesti copii, care, parca pe neasteptate, s-au schimbat foartemunt :au devenit capriciosi, neascultatori,chiar impertinenti.

O alta categorie de prescolari, aflati si ei in pragul scolaritatii, manifesta , potrivit datelor de cercetare, o conduita diferita de cea descrisa mai sus:se comporta neconflictual, sunt linistiti, ascultatori, nu protesteaza in fata cerintelor adultilor., se ocupa mult cu jocul , preferandu-l invataturii. In ipostaza de scolari in clasa intai, copiii din prima categorie, in a caror conduita deprescolari se observasera indiciile unor fenomene de criza, isi modifica iarasi brusc conduita.Eireusesc sa depaseasca dificultatile din etapa precedenta, isi amelioreaza simtitor conduita sireintra in mormal. Copiii din cea de-a doua categorie , in a caror conduita nu se observasera fenomene decriza , inclina si ei spre o conduita negativa o data cu intrarea in scoala, devenind asemanatoricu cei din prima categorie si comportandu-se asa cum se manifestau acestia inainteadebutului scolaritatii Necoincidenta nivelurilor de pregatire pentru adapterea la sarcinile scolare se poateexprima fie in faptul ca instalarea premiselor trecerii la invatatura se produce inaintearacordarii formale la noua activitate si atunci, copilul, nesatisfacut de realitatea vechii salepozitii sociale , acorda mai putina atentie jocului, inlocuindu-l cu alte activitati pana ce intrain contact cu scoala, fie ca formarea premiselor ramane in urma trecerii formale la activitatilede tip scolar, si atunci , copilul, mergand la scoala in conditii de insuficienta maturizarepsihologica, resimte insatisfactie de pe urma noii sale pozitii sociale, pe care o percepe cafactor frustator, de intrerupere a continuitatii activitatii datatoare de satisfactii, jocul. Decalajul dintre polul social obiectiv si polul psihologic subiectiv(nivelul depregatire interna pentru scoala) genereaza disonante prentru ambele categorii de copii, aflatiin pragul scolaritatii.Ei vor strabate o faza critica, de criza, cu sensuri motovationale diferitepentru unii si pentru altii:primii traind insatisfactia, disconfortul emotional ca urmare aprelungirii unui status rol ocupational ce a inceput sa nu mai fie agreat, cei din categoria adoua traind disconfortul ca urmare a nereusitelor si a situatiilor jenante care le creeaza unstatus- rol ocupational ce n-a inceput inca sa fie agreat.In consecinta, vor apareasimptomatologii comportamentale negative in ambele cazuri. Declansand un proces de adaptare la un mediu si la uin sistem de solicitari foartediferie ca structura , climat, functionare- , de cel de familie si de gradinita, scoala isiexercita de fapt calitatea ei formatoare asupra evolutiei psihice a copilului. Aparitia motivatiei pentru invatatura este regizata de legea succeselor si aInsucceselor.

Concret, daca debutul scolaritatii se face sub o zodie buna, in sensul ca micul scolarraporteaza o serie de succese , acest lucru va influenta favorabil in opinia cadrului didactic sia clasei, primind emblema de elev bun, in virtutea careia ii vor fi trecute cu vedereaeventualele erori sau lacune.Un asemenea debut fericit il va atentiona si asupra cailor pe carele-a urmat pentru a dobandi aceste mici victorii scolare. Daca elevul incepe cu un sirag de note proaste,de reprosuri, el va fi pecetluit cu statutul de elev mediocru,iar posibilele sale momente de inspiratie ulterioara la lectii, vor fi privite cumaxima circumspectie si suspiciune de catre dascal, ele nereusind sa disloce parereainitiala.In timp, datorita efectelor didascogene cumulative , cauzate de opinia eronata adascalului, elevul va abandona cursa, complacandu-se in apele caldute si cenusii alemediocritatii. Adaptarea colar implic att obinerea performanelor colare, ct i acomodarea lagrupul colar, pe baza asimilrii unor valori sociale specifice vrstei. ntre reuita colar iadaptarea la colectivul colar exist o relaie puternic, exprimat de tipul definiriinoncognitive a succesului colar ca indicator al adaptrii; elevul nregistreaz insuccesecolare atunci cnd e inadaptat la mediul colar, la colectivul clasei sale, cnd triete osituaie de excludere sau de conflict. Odat cu frecventarea colii, cmpul relaional alcopilului se diversific i se mbogete prin stabilirea relaiilor cu covrstnicii, relaii bazatepe egalitate i reciprocitate. Aadar, procesul de socializare n coal se caracterizeaz prin implicare social,presiunea mai mare a expectanelor adulilor, contextul clasei de elevi i procesul decomparare social, care influeneaz nsuirea normelor sociale.

2. Conspect din cartea : Harwood, R, Miller S.A., Vasta R. 2010. Psihologia copilului. Ed Polirom

Capitolul 3 : Contextul biologic al dezvoltarii MECANISMELE MOSTENIRII GENETICE GENELE SI COMPORTAMENTUL INTERACTIUNEA GENE-MEDIU BOLILE GENETICE MODALITATILE DE A DEVENI PARINTE

MODALITATILE DE A DEVENI PARINTE

Infertilitatea si cauzele cel mai des intalnite

Infertilitatea este definita ca esecul de a se reproduce dupa un an de relatii sexuale fara utilizarea contraceptivelor. O sursa obisnuita a infertilitatii feminine este blocarea tubului fallopian. Deteriorarea calitatii ovulelor ( deobicei datorita varstei) este o alta cauza. Cea mai frecventa cauza de infertilitate masculina este numarul scazut de spermatozoizi, care poate aparea din diverse motive.

Fertilizarea in vitro

Prin fertilizarea in vitro ( FIV) , mama primeste medicamente pentru stimularea producerii ovulelor, dupa care un ovul matur este fecundat intr-o eprubeta. In majoritatea cazurilor, spermatozoidul provine de la sotul sau partenerul mamei, desi nu intotdeauna se intampla acest lucru. In termen de 24 de ore, ovulul fecundat este introdus in uter. Daca procedura este reusita, rezultatul este o sarcina normala.

Exemple de tipuri de tehnologii de reproducere asistata (TRA) pe care le pot folosi familiile

In cazul in care problema este infertilitatea masculina, este utilizata uneori inseminarea asrtificiala cu donator. In aceste cazuri, copilul este legat genetic doar de mama, nu si de tata.In cazul donarii de ovul , este folosita o femeie donator, iar copilul este legat genetic doar de tata. In cazul mamei surogat, o alta femeie poarta sarcina pentru eventualii parinti; copilul poate fi inrudit cu ambii parinti ( daca atat ovulul, cat si spermatozoidul au fost donate) sau numai cu tatal ( daca a fost folosita inseminarea).

Tendintele actuale din adoptiile care au loc in Statele Unite

In recensamantul din 2000 au fost incluse pentru prima data intrebari despre frecventa si natura adoptiei. In acel moment erau 2,1 milioane de copii adoptati in Statele Unite, reprezentant 2,5% din copiii sub 18 ani. A fost o usoara tendinta de crestere a numarului de adoptii in anii 90. Recensamantul nu a facut diferenta intre adoptiile intre rude si celelalte forme; alte surse au estimate ca intre 40 si 50 % din adoptiile din Statele Unite sunt facute de catre rude. Recensamantul a aratat ca putin peste 15% din copiii adoptati veneau din alte tari, tarile asiatice reprezentand aproape jumatate din total. Acest procent a crescut in ultimii ani. Aproximativ 53% din copiii adoptati au fost fete, in parte datorita politii din China de a avea un copil.

3.Analiza transversalaa unei subetape din ciclul adultului sau adolescentului (la alegere) folosind stadialitatile lui Piaget (dezvoltarea intelectuala si dezvoltarea morala), Vigotski (dezvotarea intelectuala- limbaj), Kohlberg (dezvoltarea morala), Freud (dezvoltarea afectiva) si Erickson (dezvoltarea socio-afectiva). Perioada adolescentei ( 14-18/20 ani)

Adolescea (14/18-20 ani) se caracterieaz prin intelectualizare intens, prin imbogatirea si largirea incorporarii de conduite adulte. Adolescentul cauta mijloace prin care sa fie i sa apara in ochii celorlalti. Este interesat de responsablitati, individualizarea i constiinta de sine devin mai dinamice si capata dimensiuni noi de demnitate i onoare. Gustul personal are mai mare pregnanta si se poate sustine i demonstra. Acesta se integreaza treptat, cucereste o anumita pozitie in ierarhia sociala, preponderent educationala. Pornirile de independenta manifeste se tempereaza treptat. Adolescentul si adultul opereaza n aprecierea celuilalt cu criterii valorice. STADIALITATI

Erik Erikson - stadialitatea socio-efectivaJean Piaget dezvoltarea intelectuala dezvoltarea moralaLev Vigotsky - dezvoltarea intelectuala si lingvisticaSigmund Freud - sexual - afectivaLawrence Kohlberg - dezvoltarea moralaCarol Gilligan - dezvoltarea morala

Erik Erikson - stadialitatea socio-efectiva Adept al scolii freudiene, Erikson se indreapta catre o viziune noua a aparatului psihic, luand in considerare dimensiunea culturala si sociala in formarea EULui. Acesta promoveaza ideea existentei unor componente duale (pozitive si negative- proprietate a afectivitatii) aflate n opozitie n fiecare din cele 8 stadii sau cicluri ale vietii : INITIATIVA si RETRAGERE. Erik Erikson a dezvoltat teoriile lui Freud si a ajuns la concluzia ca premisa dezvoltarii unei personalitati sanatoase este rezolvarea conflictelor dintre individ i societate. El a identificat 8 stadii ale dezvoltrii psihosociale. n fiecare stadiu individul se confrunt cu un alt tip de conflict. De modul n care sunt rezolvate conflictele depinde progresul individului. Erikson considera: ca fiecare etapa de dezvoltare este caracterizata prin evenimente si conflicte, sarcini specifice de rezolvat pe care copilul, si mai tarziu adolescentul, adultul trebuie sa le parcurga si sa le solutioneze adecvat pentru fiecare varsta sau etapa specifica ca personalitatea individului este un produs al modului cum au fost solutionate aceste crize sau conflicte; aceste stadii de dezvoltare au mai fost numite si crize de dezvoltare Erik Erikson, descriind cele opt stagii de dezvoltare psihosociala, atribuie perioadei de adolescenta nevoia rezolvarii conflictului dintre identitate si confuzia de rol. El considera ca in adolescenta, individul trebuie: sa isi pastreze un anumit sentiment de stabilitate in raport cu sine avand in vedere faptul ca in aceasta perioada trece printr-o varietate mai mare de situatii si interactioneaza cu un numar tot mai mare de persoane ca trebuie sa-si rezolve si sa infrunte criza de identitate; aceasta rezolvare se face satisfacator in conditiile in care si celelalte stadii au avut o rezolvare pozitivaAdolescena reprezinta criza centrala a intregii dezvoltari(Erickson). De rezolvarea acestei crize depinde dezvoltarea ulterioara a individului.Caracteristici ale dezvoltarii socio-afective: se confrunta cu problema unor alegeri, in conformitate atat cu dorintele si nevoile sale, cat si cu totalitatea si varietatea constrangerilor sociale; viata sociala devine mult mai complexa ; i i se prezinta o infinitate de modele umane din care poate alege ; isi pune mai mult decat oricand intrebarea cine sunt eu? sau cum si prin ce ma deosebesc de ceilalti?. se integreaz n diferite grupuri sociale care solicita interpretarea unei mari varieti de roluri, deseori contradictorii; sentimentul apartenenei la grup este puternic; - la inceput, grupurile de obicei sunt omogene din punctul de vedere al sexului, relaiile dintre biei i fete sunt slabe; interesul fa de cei de sex opus crete , disimulandu-se sub masca agresivitii sau a dispreului afiat ostentativ; - la liceu, relaiile cu cei de aceeai vrst au o intensitate maxim; se formeaz grupuri mari, alctuite din fete i biei; se simte independent, eliberat de subordonarea fa de aduli, se poate afirma, i poate manifesta originalitatea; - spre sfarsitul perioadei influena grupului de prieteni poate scade; grupurile mari se frmieaz i se formeaz grupuri mici alctuite din cteva perechi; dornic sa isi afirme propria personalitate, sa se afirme ca individ cu trasaturi, abilitati si potentiale unice, care il deosebesc atat de parinti, cat si de restul indivizilor; construirea identitii nseamn c nsuirile solicitate de aceste roluri contradictorii sunt integrate, sintetizate i se formeaz o imagine unitar a Eului (Eu sunt eu, i atunci cnd sunt singur, i cnd m supun prinilor, i cnd organizez activitatea colegilor); odata cu ntrirea identitii eului se intensific ncrederea n sine, iniiativa, autonomia, crete capacitatea de a lua decizii i scade frecvena comportamentelor opoziioniste, demonstrativ-nonconformiste; eecul formrii identitii duce la confuzia de roluri care este nsoit de nesiguran, nencredere n sine, sentimente de inferioritate, instabilitate n relaii, tendina de a renuna uor ; cautarea de sine este insotita de repercursiuni in plan afectiv si al relatiilor cu parintii; perioadele euforice alterneaza cu perioadele de dezinteres, lipsa de activitate, iritare, egocentrism, depresie; apare o rigidizare a granitelor interpersonale ; din cauza dorintei sale de independenta se poate produce o ruptura fata de sistemul familial prin retragere in sine sau printr-o atitudine rebela; imaginea idealizata asupra parintilor se diminueaza, deoarece compara parintii cu alti adulti si exagereaza asupra slabiciunilor si greselilor pe care le fac acestia; tensiunile si conflictele sunt mai frecvente n prima parte a adolescenei; intensitatea i durata conflictelor depind att de adolescent, cat si de atitudinea parintilor; relatiile cu parintii au de suferit : uneori doreste sa fie tratat ca un adult, barbat sau femeie, ca un om care stie ce vrea, avand clar definite valorile (pentru care e dipus sa se certe ingrozitor atunci cand ii sunt puse sub semnul indoielii) si scopurile sale in viata (chiar daca tata zice ca o sa mor de foame cu pictura, eu ma fac pictor!), iar alteori cere parintilor, direct sau indirect, sa l ndrume si sa i mprumute din valorile lor; parintii sunt deseori derutati de variabiliatea optiunilor profesionale ca si de dificultatea intelegerii motivelor care stau la baza acestor optiuni (motive care, de altfel, nici adolescentului nu ii sunt clare); sunt constienti ca a trai intr-o societate presupune conformarea la niste norme ; dar intre adolescenti si regula se da o lupta de principiu, ce e motivata de aceeasi nevoie de independenta, unicitate si libertate; cautarea limitelor proprii inseamna renegocierea regulilor si scaderea controlului parental; presiunile puternice din partea parintilor sau a societatii pot determina dezorientarea si disperarea; acestea au ca rezultat instrainarea fizica sau psihica de mediile normale, iar in cazurile extreme, o identitate negativa; cei care provin din familii prea apropiate si excesiv de incarcate afectiv se vor simti impovarati de aceste legaturi familiale atunci cand va veni vremea sa treaca de la dependenta la independenta; fetele se dezvolta diferit privind dezvoltarea identitatii; manifesta tendinta de amanare a dezvoltarii identitatii pana la gasirea partenerului de viata, care are un rol important in determinarea statutului lor; relaiile interpersonale din perioada adolescenei sunt ngreunate de egocentrismul caracteristic acestei perioade; este capabil de a nelege alte puncte de vedere, dar are greuti n a diferenia ceea ce se refer la alii, de ceea ce se refer doar la el nsui; din egocentrismul specific adolescenei rezult i alte dou fenomene caracteristice ale acestei etape: impresia de a fi mereu n centrul ateniei i credina de a fi unic i invulnerabil ; vehiculeaza ideea ,,conflictului dintre generatii : au tendinta de a se centra pe un singur aspect al problemei, si de a nu lua n considerare multe alte aspecte practice, pe care le iau n considerare adultii; vad lucrurile n alb si negru, n timp ce adultii, datorita experientei de viata, vd si nuanele de cenusiu ; sunt idealisti si au impresia c adultii sunt depasiti, incapabili de a ntelege problemele esentiale; sentimentul demnitatii personale capata o intensitate deosebita; este preocupat pentru a dobandi recunoasterea si respectul celor din jur.; ignorarea de catre parinti si cadre didactice a acestei particularitati poate dauna serios echilibrului psihic, integrarii (socializarii) optime a adolescentului.

J.Piaget - dezvoltarea intelectuala si dezvoltarea morala

Teoria lui J. Piaget privind stadiile rationamentului moral a evidentiat aspectul cognitiv al dezvoltarii morale, modul in care copiii apreciaza ceea ce este bine sau rau. Moralitatea va constitui parte importanta a socializarii sale. Exista o progresie treptata in simtul moral al copilului. Acesta parcurge :- stadiul moralitatii heteronome (realism moral) - disciplina este impusa de catre autoritati , copilul accepta regulile lor;-o actiune este judecata in functie de dimensiunea consecintelor, decat in functie de intentiile individului;-rationamentul moral este influentat de egocentrism;- stadiul moralitatii autonome(relativism moral) - poate gandi singur si moralitatea sa poate fi un produs mai degraba al propriului rationament, decat al constrangerilor altor persoane;-regulile sunt stabilite prin negociere si acceptare in cadrul grupului social-judecatile de bine sau rau se bazeaza pe intentii dar si pe consecinteEu cred ca un adolescent aflat la inceputul perioadei poate oscila intre cele doua stadii. Pe masura ce creste, dezvoltarea cognitiva si experienta sociala vor juca un rol important in transferul de la un stadiu la altul(Piaget), ajungand ca spre sfarsitul acestei perioade el sa se incadreze in stadiul moralitatii autonome .In mare parte datorita diferitelor deficiente cognitive descrise de Piaget, adolescentii (14/15 ani) tind sa judece fie in baza unor reguli concrete, invariabile (Este intotdeauna rau sa furi sau Voi fi pedepsit daca fur), fie in baza regulilor societatii (Oamenii buni nu fura sau Ce-ar fi daca toti ar fura?). Unii dintre ei pot fi capabili sa gandeasca probleme morale complexe: pedeapsa cu moartea, criza mondiala, saracia extrema. Gandirea , in aceasta perioada , este insa influentata foarte mult de starile emotionale. Perioada ,,bombardamentului hormona nefiind terminata, ei sunt influentati in mare parte, in formarea unor convingeri morale , de emotii.Adolescentii(16-18/20 ani) pot rationa si intr-un plan superior, atingand, in mod tipic, faza operationala formala de dezvoltarea cognitiva a lui Piaget. Prin faptul ca pot intelege principii morale largi, ei realizeaza si ca moralitatea nu inseamna totdeauna doar alb si negru si ca un anume conflict poate avea loc si intre doua norme acceptate din punct de vedere social. Ei sunt mai sofisticati si mai dezvoltati moral, dar nu sunt inca adulti. Pana la aceasta varsta , trebuie sa aiba o idee clara despre bine si rau si simtul responsabilitatii pentru faptele lor mai dezvoltat. Din pacate insa, asumarea consecintelor propriilor fapte, depaseste de multe ori aceasta perioada.

Lawrence Kohlberg - dezvoltarea morala

L. Kohlberg a continuat studiile asupra dezvoltarii morale interesat fiind de modul in care oamenii ajung sa rezolve diverse dileme morale, construite pe conflictul dintre a respecta regula morala si a o incalca, in urma unei presiuni individuale si reale. El a fost mai putin interesat de raspunsul in sine , cat de argumentatia folosita. A studiat judecata morala si nu comportamentul moral. A identificat trei nivele distincte cu cate doua substadii fiecare:1. Nivelul premoral/preconventional(4-10ani) I) stadiul moralitatii ascultarii -II) stadiul hedonismului instrumental naiv2. Nivelul moralitatii conventionale(10-13 ani) III) stadiul moralitatii bunelor relatii -IV) stadiul moralitatii legii si ordinii3. Nivelul autonomiei morale/interiorizarii si acceptarii personale a principiilor morale(dupa 13 ani, tinerete /niciodata) - V)stadiul moralitatii contractual -VI)stadiul moralitatii principiilor individuale de conduitaCercetarile lui Kohlberg au aratat ca majoritatea adolescentilor aflati la inceputul perioadei se afla la nivelul moralitatii conventionale (stadiul moralitatii legii si ordinii) si spre sfarsitul perioadei, ei dobandesc nivelul autonomiei morale( stadiul moralitatii contractuale)In zilele noastre, dinamica si caracterul relatiilor sociale, sistemul de valori al familiei, anturajului, societatii in sine influenteaza foarte mult dezvoltarea morala a adolescentului. Din aceasta cauza, am intalnit adolescenti care, din punct de vedere al dezvoltarii morale, se regasesc in toate nivelele enuntate de Kohlberg.O parte dintre adolescentii de 14-15 ani: apreciaza caracterul moral al unei actiuni tot in functie de consecinte esentiala este recunostinta celor din jur/ si ceilalti la randul lor il vor ajuta in situatii dificile gandesc ca a fi moral inseamna ca trebuie sa primeasca tot atat cat daruiesc celorlalti considera ca o regula trebuie sa fie respectata mai ales daca ea permite satisfacerea propriilor interese este inca puternic influentat de etichetele culturale ale anturajului pot urmari in continuare evitarea pedepsei sau obtinerea de recompense acorda importanta parerilor celorlalti doar daca rezultatul este in favoarea lorAceste caracteristici ii situeaza la nivelul preconventional. Fara a fi considerati reprezentanti ai perioadei, ei exista si se manifesta datorita unui egocentrism dezvoltat si sustinut de mediul social din care provin. Atentia societatii, prin institutiile sale, trebuie indreptata asupra lor si ajutatati sa-si insuseasca un sistem de valori acceptat de majoritatea.Majoritatea adolescentilor de 14/15-16 ani : manifesta interes pentru parerile celorlati respecta reguli din dorinta de a fi laudat (III) judeca faptele tinand cont si de intentii, nu numai de consecinte(III) isi creaza obisnuinta de a mentine apropierea si aprobarea grupului de prieteni ;chiar daca grupul nu este privit cu ,,ochi buni de familie, in interiorul lui ei sunt vazuti ca persoane loiale, de gasca, bune (III) considera ca sunt morali daca judecatile morale si faptele lor sunt in concordanta cu asteptarile celor importanti din viata lor(III) poseda dorinta de a-i ajuta pe cei din jur, devin empatici(III); isi manifesta dragostea, loialitatea, recunostinta si respectful; loialitatea fata de grup devine tot mai importanta; minciuna sau inselatoria in cadrul grupului determina pedepsirea (III) atentia lor se indreapta spre respectarea legilor si ordinii (IV) considera ca ele trebuie respectate mai degraba pentru a nu aparea sentimentul de vinovatie si dezamagire (IV) pe masura ce latura cognitive se dezvolta, inteleg ca legile trebuie respectate pentru ca fac parte dintr-un sistem care face legile(IV) condamna pe cei care le incalca(IV) mai mint ocazional pentru a-si proteja un prieten ; examineaza valorile morale care intra in conflict cu ale sale, le inlatura repede si, de regula, se asociaza cu persoane care au aceleasi valori si urmeaza aceleasi reguli(IV)Aceste caracteristici ii situeaza la nivelul moralitatii conventionale, parcurgand ambele stadii. Adolescentii devin atenti la standardele morale ale parintilor, profesorilor si adultilor. Condamna neconcordanta dintre fapte si vorbe, condamna neconcordantele in general si vor incerca sa-si fac propriile standarde morale.Adolescentii la 16-18 ani: se identifica cu grupul de referinta, datorita faptului ca au aceleasi drepturi si datorii (V) punctele lor de vedere pot intra in contradictie cu cele legale(V) considera ca legile nu sunt intangibile, nu le absolutizeaza pot intelege ca sunt instrumente pentru buna functionare a societatii, ca mai presus de regulile acceptate de persoane importante din viata lor, sunt legile, traditiile societatii in care traiesc (V) pot intelege si ca unele norme si legi pot intra in contradictie cu bunele intentii ale unor persoane(V) binele este judecat in relatie cu opinia majoritatii dintr-o societate particulara; regula este ,,cel mai bun pentru cei mai multi(Birch, 2000)(V) pot ajunge sa inteleaga pot ajunge sa judece ca un comportament este moral daca se respecta autoritatea si legile care mentin ordinea sociala(V)Acesti adolescenti se incadreaza la nivelul autonomiei morale, stadiul moralitatii contractuale. Cercetarile facute au demonstrat insa ca aproape jumatate dintre adolescenti si chiar adulti raman la stadiul moralitatii conventionale. Educati in spiritul respectarii normelor, legilor, ei vor ajunge ca toata viata sa le respecte pentru ca ,,asa trebuie sau ca ,,asa au procedat si altii. Dezvoltarea morala se realizeaza in stransa legatura cu cea cognitiva, judecata morala modificandu-se in functie stadiul intelectual.

Lev Vigotsky - dezvoltarea intelectuala si lingvistica

In teoria sa, Lev Vgotski arata ca mediul social este la fel de important in dezvoltarea cognitiva a individului ca si maturizarea biologica. Conceptia sa despre limbaj subliniaza faptul ca limbajul nu este doar un proces cognitiv, ci si un instrument de angajare in actiunea sociala. Dezvoltarea limbajului nu se face doar pe baza cognitiva, ci si pe baza sociala. El a emis teoria cum ca fiecare copil are o zona de potential cognitiv, pe care a denumit-o zona dezvoltarii proximale(ZDP). ZDP reprezinta dezvoltarea cognitiva pe care copilul nu o poate gestiona singur, dar poate face acest lucru cu ajutorul altor persoane. EL a sustinut ca , atunci cand un copil isi va dezvolta cunostintele ghidat de catre un adult, va ajunge la solutii mai elaborate decat daca ar face-o bazandu-se pe potentialul existent la acel moment. A considerat ca dezvoltarea cognitive are loc dinspre exterior inspre interior, numind-o ,,legea generica a dezvoltarii culturale.Principii fundamentale : Copiii construiesc cunoaterea in mod activ Interaciunea social i mediul cultural orienteaz dezvoltarea cognitiv Invarea se bazeaz pe inovaiile sociale Cunoaterea este creat prin interaciuni cu ali oameni i obiecte, n context cultural Persoanele mai puin abilitate nva de la cei care tiu/ pot mai multPornind de la principiile acestei teorii, caracteristicile perioadei sunt: adolescentii se incadreaza in al treilea stadiu stadiul limbajului interiorizat, pentru sine; prin acest tip de limbaj i pot direciona gndirea i propriul comportament. dezvoltarea acestui tip de limbaj permite dezvoltarea tuturor formelor gndirii i desfurarea funciilor mentale superioare; poseda gndire verbal este capabil de limbaj coerent, nsuit n strns interdependen cu gndirea si influentat de mediul social prin limbaj, i formeaz un sistem de noiuni i de cunotine se cristalizeaz memoria semantic creand posibilitatea formularii de judecai i raionamente; plasarea cuvintelor n cadrul retelei semantice dezvoltate n timp, permite comunicarea i ntelegerea relatiile sociale de care dispune ii influenteaza limbajul si gandirea; exista diferente la nivel de volum de vocabular, modalitate de exprimare, capacitate de transmitere a unui mesaj intre mediul urban si cel rural, intre zone geografice relatiile sociale i deschid calea spre un limbaj ce va apartine contextului social limbajul este un instrument, un mod de exprimare a propriei personaliti caut cuvinte i expresii, i nuaneaz vorbirea pentru a putea face fa solicitrilor modelele verbale folosite n familie influeneaz i condiioneaz dezvoltarea limbajului vocabularul pasiv ajunge la sfarsitul adolescentei la aproximativ 20.000 de cuvinte, asigurand competenta lingvistica si usurand intelegerea. (Cretu, 2001) creste debitul limbajului oral ajungand la 200 cuvinte/minut, iar cel scris 14-20 cuvinte/minut (Munteanu, 1998) potentialul vocabularului activ se dezvolta si se imbogateste in termeni de stiinta, tehnica, literatura sunt evidente influentele socio-culturale; exprimarea devine mai fluenta, mai elocventa, ideile sunt mai bine organizate, propozitii si fraze mai bogate si apare o oarecare preferinta pentru superlativ persista insa numeroase aspecte necontrolate ale vorbirii si este specifica vorbirea in jargou, expresiile teribiliste, vulgarisme: cuvinte parazite, excese de exclamatii, ca expresie de teribilism; este evidenta transportarea uneori dezordonata a ideilor din limbajul interior in cel exterior, ca si organizarea inca imperfecta a gandirii superlative (extraordinar, nemaipomenit), expresii sablon si clisee verbale (mie-mi spui, las-o balta!), dar si vulgarisme uneori voite, agramatisme, o neglijenta ostentativa (Schiopu si Verza,1981,pg.202) diversificarea materiilor de studiu, duce la aparitia limbajului literar, dar in acelasi timp, se cristalizeaza si un stil personal de exprimare (M. Zlate, 1995). folosesc corect figurile de stil si sensurile figurative ale expresiilor verbale un rol important in largirea vocabularului il are lectura personala; de dragostea pentru lectura, de continutul si de organizarea lecturii depinde in mare masura formarea conceptiei adolescentului despre lume, dezvoltarea setei de cunoastere, a capacitatii de gandire precum si a perceptiei artistice si a gustului estetic o influenta importanta asupra dezvoltarii capacitatilor verbale o exercita mass-media, alaturi de mijloacele modeme de informatie (intemetul) expunerile verbale sunt realizate nuantat, in functie de capacitatile verbale ale adolescentilor, continutul ce trebuie exprimat, contextul de comunicare, particularitatile celui care comunica (Schiopu si Verza (1989)) debitul si viteza comunicarii se apropie de cele ale adultului se produce autoreglarea vorbirii manifestata ca selectie a materialului verbal, ca adaptare rapida la situatia de comunicare, ca fluenta si expresivitate stilul exprimarii este ingrijit, controlat mereu de normele gramaticale in legatura cu care adolescentul manifesta exigente si autoexigente caracteristice (E. Bonchis, Monica Secui, Oradea, 2004, p. 117) dialogul se manifesta nuantat in adolescenta, in functie de situatie, de interlocutor, de relatiile cu acesta apare placerea discutiilor in contradictoriu, ,,tentative de angajare in teoretizari sofisticate, uneori pe baze speculative(Jacoh, 1998, p.51 comunicarea nonverbala esta mai bogata si mai nuantata in aceasta perioada; cele mai frecvente mijloace nonverbale sunt contactul vizual, expresivitatea privirii si a posturii nuanteaza limbajul gesturilor realizeaza un progres in ceea ce priveste citirea cu vocea tare care se realizeaza acum cu mai multa corectitudine, coerenta si expresivitate. (E. Bonchis, Monica Secui, Oradea, 2004) manifesta interes deosebit pentru perfectionarea vorbirii intr-o alta limba.

Sigmund Freud - sexual afectiva

Primele trei stadii psihosociale ale lui Erikson sunt asemanatoare stadiilor sexuale ale lui Freud: oral, anal si falic si sunt influentate semnificativ de atentia si ingrijirea adecvata a parintilor. Dupa perioada de latenta, urmeaza stadiul genital ,ce debuteaza cu pubertatea si dureaza pe tot parcursul vietii adulte. In acest stadiu, atentia individului este concentrata asupra sexului opus si a cristalizarii relatiilor afective si sexuale .Caracteristicile perioadei adolescentei: se formeaza comportamente specifice rolului sexual sexualizarea fiziologica intensa din aceasta perioada, insotita de o psihosexualizarea corespunzatoare, pune probleme legate de rolul sexual jucat in plan este o perioad de criz narcisic i de identitate este o perioad n care se produc numeroase modificri hormonale i corporale; el trebuie s se obinuiasc cu noul su corp; schimbrile fizice rapide determin nelinite, ngrijorare, sau chiar team este o perioad caracterizat de numeroase furtuni emoionale care se explic prin apariia unor dezechilibre ntre cele trei componente fundamentale ale personalitii: id, ego i superego; odat cu maturizarea sexual instinctele primitive din id devin mult mai active dect n etapa anterioar i contribuie la instalarea unui comportament instabil, impulsiv, capricios; in adolescenta trebuie s se creeze un nou echilibru, care s permit satisfacerea socializat a trebuinelor sexuale. se poate reactiva problematica oedipiena, cu deplasarea pe substitute idealizate ale prinilor (profesori, artiti), dar i o reactivare a problematicii preoedipiene, n special orale (toxicomanie, anorexie, alcoolism); la ieirea din adolescen, alegerea obiectului sexual va fi definitiv suporta atat presiuni interne (de natur fizic si emotional), cat i presiuni externe, care vin din partea familiei, profesorilor, prietenilor debutul adolescentei poate fi caracterizat : prin hipersensibilitate, instabilitate emotiv, opoziionism; se simte jignit, lezat cu uurin, chiar fr motive ntemeiate; desi are capacitatea de a-si controla manifestrile emotionale, uneori are izbucniri necontrolate - mai ales n mediile familiare (acas sau n grupul de prieteni) nevoia de a se individualiza ca individ duc la negativism si opozitie, care au rol important in formarea personalitatii pot avea stri de anxietate legate de teama de eec, de a fi umilit sau de a fi respins; starile de depresie, sentimentele de inferioritate, de singurtate sunt frecvent ntlnite afectivitatea are un caracter vulcanic, debordant emotivitatea oscileaz ntre extreme in interiorul grupului format din persoane de acelai sex, relaiile sunt calde, tandre, grupul l securizeaza i i da forta; se schieaz prieteniile cele mai sincere fa de sexul opus, iniial, se manifest o aparent indiferen i distanare, care ascunde de fapt o tatonare a "adversarului" spre sfaritul etapei : i mbogete experiena afectiv, devine mai independent, are mai mult ncredere n sine, i n acelai timp devine mai stabil emoional sentimentele devin mai profunde i mai stabile sentimentele de prietenie i dragoste au o importan deosebit de mare alte sentimente i pasiuni pot deveni intense i stabile: pasiunea pentru sport, pentru un domeniu artistic sau tiinific uneori devin intense sentimente sau pasiuni negative: gelozia, dorina de rzbunare, pasiunea pentru jocuri de noroc, pentru jocuri pe calculator viaa afectiv se nuaneaz emotivitatea devine mai echilibrat pe fondul deschiderii fa de bine i frumos apar sentimente superioare intelectuale, estetice, morale raporturile cu familia, asperitatile se estompeaza i armonia se restabileste; fa de sexul opus apare o deschidere particular, adolescenta fiind cotat drept vrsta celor mai frenetice iubiri

BIBLIGRAFIE

1. SCHIOPU,U., VERZEA,E., Psihologia varstelor, EDP, Bucuresti, 19952. CRETU, T., Psihologia varstelor, Ed CREDIS, Bucuresti, 20013. BIRCH, A., Psihologia dezvoltarii, Ed Tehnica, Bucuresti, 20004. BOCHIS, E., Psihologia varstelor, Ed Universitatii de Vest, Oradea, 20045. BOCSA, E., Psihologia varstelor, Ed. Edyro Press, Petrosani, 2003