TEMA 4. ASIGURAREA ACŢIUNILOR DE LUPTĂ.

SUBIECTELE DE STUDIU

1. Organizarea cercetării şi siguranţei în luptă.

2. Organizarea protecţiei NBC şi mijloacelor incendiare. Organizarea asigurării chimice în luptă.

3. Organizarea asigurării genistice şi mascării în luptă.

II. SECVENŢA DE BAZĂ

1. Organizarea cercetării şi siguranţei în luptă.

Succesul în lupta modernă într-un mod considerabil depinde de organizarea minuţioasă a asigurării de luptă.

Prin asigurarea acţiunilor de luptă se înţelege un complex de măsuri executate de către comandanţii de toate nivelurile, precum şi de către subunităţi în scopul de a interzice atacurile prin surprindere a inamicului, de a reduce efectele de la loviturile lui, de a crea subunităţilor condiţii favorabile pentru intrarea oportună şi organizată şi luptă şi desfăşurarea ei cu succes.

În subunităţi se organizează următoarele forme de asigurare ale acţiunilor de luptă:- cercetarea;- mascarea;- siguranţa;- asigurarea genistică;- protecţia contra armelor de nimicire în masă, armelor de

precizie înaltă şi a mijloacelor incendiare;- asigurarea chimică;- lupta radioelectronică;- protecţia antiaeriană.

Organizatorul principal al asigurării acţiunilor de luptă în pluton (companie) este comandantul. Pe baza hotărîrii luate şi dispoziţiunilor comandantului superior el stabileşte:- misiunile asigurării de luptă pe fiecare tip aparte;- componenţa forţelor şi mijloacelor repartizate pentru

îndeplinirea lor;- modul de acţiuni la îndeplinirea acestor misiuni.

La însuşirea misiunii comandantul de pluton (companie) trebuie să înţeleagă:

- ce forţe şi mijloace ale comandantului superior se atrag pentru îndeplinirea problemelor de asigurare de luptă în interesul subunităţii sale;

- să determine ce misiuni de asigurare de luptă este necesar de executat cu forţele şi mijloacele proprii;

- ce subunităţi va fi necesar de destinat pentru aceasta;- în ce termen trebuie de îndeplinit măsurile cu privire la

asigurarea acţiunilor de luptă;

În timpul analizei situaţiei pe baza datelor despre inamic, subunităţile proprii, vecini, teren, situaţiei de radiaţie, chimice şi biologice el:- stabileşte misiunile concrete pe toate formele de asigurare de

luptă;- determină care sînt posibilităţile pentru îndeplinirea misiunilor

asigurării de luptă;- ce forţe şi mijloace este necesar de repartizat şi ce este posibil

de repartizat;- să determine procedeele raţionale de îndeplinire a misiunilor

asigurării de luptă şi procedeele de executare a măsurilor planificate.

Îndeosebi comandantul de pluton (companie) apreciază prin ce procedee se poate mai raţional de obţinut ca măsurile cu privire la asigurarea acţiunilor de luptă să fie îndeplinite la timp, întocmai, în ascuns şi mai eficace.

După luarea hotărîrii şi raportarea comandantului superior, comandantul de pluton (companie) comunică comandanţilor de subunităţi subalterni. În hotărîre pe lîngă alte probleme se stabileşte modul de asigurare multelaterală a acţiunilor de luptă, baza căreia o constituie asigurarea de luptă.

Dispoziţiunile comandantului cu privire la asigurarea luptei trebuie să fie scurte şi clare.

Din aceste indicaţii subalternilor trebuie să le fie clar:- ce măsuri şi în ce termen ei trebuie să îndeplinească;- ce forţe şi mijloace (subunităţi) şi în ce termen ei pot să

întrebuinţeze;- în ce mod, formă, volum ş.a.m.d. trebuie de îndeplinit măsurile

indicate, în ce mod de le menţinut (păstrat, restabilit) în timpul luptei;- prin ce procedeu şi la ce timp de raportat despre unele sau alte

măsuri de asigurare a luptei.

Lipsa dispoziţiunilor şi indicaţiilor nu eliberează comandanţii de subunităţi de a organiza la timp asigurarea luptei.

În timpul luptei comandantul de subunitate permanent urmăreşte îndeplinirea de către subalterni a măsurilor stabilite cu privire la asigurarea luptei şi la necesitate (pericolul dezorganizării, încălcării) ia măsuri pentru îndeplinirea lor întocmai.

Cercetarea este una din cele mai importante forme de asigurare a luptei. Scopul cercetării în subunitate este procurarea (culegerea) informaţiei (datelor) despre inamic şi teren în raionul acţiunilor care vor avea loc, pe baza cărora comandantul poate lua o hotărîre argumentată la luptă şi conduce cu succes subunităţile în timpul îndeplinirii misiunii de luptă.

Cerinţele principale prezentate în faţa cercetării sînt:- tendinţa de a atinge scopul;- neîntreruperea;- activitatea;- oportunitatea;- operativitatea (modul operativ);- secretul (în mod ascuns);- autenticitatea;- precizitatea (exact).

În condiţiile contemporane cercetării se încredinţează un volum mare de misiuni. Ea trebuie să determine:- componenţa de luptă, natura, valoarea, capacitatea de luptă,

situaţia şi intenţiile inamicului;- îndeosebi existenţa mijloacelor de atac nuclear şi chimic,

locurile de dispunere a lor şi gradul de pregătire pentru întrebuinţare;- locurile de dispunere a punctelor de sprijin şi amplasare a

mijloacelor de foc, în primul rînd mijloacelor antitanc, ambuscadelor şi punctelor de conducere;

- locurile PT ale artileriei, rezervelor, precum şi depozitelor de muniţii;

- existenţa şi caracterul amenajării genistice a poziţiilor şi sistemului de baraje;

- depistarea intervalelor şi flancurilor descoperite în dispozitivul de luptă a inamicului;

- raioanele de distrugeri, incendii şi inundaţii, zonelor şi nivelul de contaminare radioactivă, chimică şi biologică, direcţiilor posibile de trecere sau ocolire;

- accesimilitatea (gradul de trecere a terenului, obstacolele naturale, starea drumurilor, surselor de apă, caracterul cursurilor de apă, existenţa trecerilor sau vadurilor.

În subunităţi se organizează:- cercetarea armelor (de trupe);- cercetarea genistică;- cercetarea de radiaţie;- cercetarea chimică;- cercetarea biologică bacteriologică;- cercetarea de radiolocativ (în companie);- cercetarea de artilerie (în batalion).

Pentru executarea cercetării armelor în companie se destină o grupă - două de patrulare, observatori (post de observare), iar uneori şi patrulă de cercetare de luptă. În batalion – o patrulă - două de cercetare de luptă, o subunitate (grupă) pentru organizarea ambuscadei de cercetare (de valoarea unui pluton), 2 – 3 grupe de patrulă, un post – două de observare (observatori). În pluton observatori. Pentru

executarea cercetării de radiaţie, chimice şi bacteriologice (biologice) în companie se destină observator chimic din componenţa grupelor speciale pregătite pentru acesta, în batalion – postul de observare chimic.

Cercetarea prin radiolocaţie în compania de infanterie se execută de către posturile de cercetare prin radiolocaţie a ţintelor terestre care se mişcă.

Pentru executarea cercetării de artilerie în batalion se instalează postul de observare de artilerie înzestrat cu aparate de cercetare optice.

Procedeele principale de procurare a datelor (informaţiei) despre inamic sînt:- observarea;- ascultarea;- ambuscada de cercetare;- incursiunea (raidul);- cercetarea prin luptă;- interogarea locurilor din zonă;- interogarea prizonierilor şi dizertorilor;- studierea documentelor capturate de la inamic, modelelor de

armament şi tehnică.

Informaţii despre inamic pot fi primite de la comandantul superior, subunităţile de întărire şi de la vecini.

Pentru executarea cercetării batalionului se stabileşte zona de observare (supraveghere) pînă la 10 km şi zona de cercetare detailată – pînă la 5 km. Lăţimea zonelor de cercetare coincide cu frontul acţiunilor de luptă. În companie cercetarea se organizează în faţa frontului ei la adîncimea misiunii de luptă (la adîncimea distanţei de bătae a mijloacelor de nimicire).

La organizarea cercetării comandantul indică:- informaţii despre inamic pe direcţia acţiunilor care vor avea

loc;- componenţa elementului (organului) de cercetare;- direcţia sau obiectul de cercetare;- ce date, în ce termen de procurat şi prin ce procedeu;- la ce obiecte de concentrat eforturile principale ale cercetării;- locul, timpul, începutul cercetării;- timpul şi locul sfîrşitului cercetării;- modul de acţiuni după terminarea cercetării;- modul de menţinere a legăturii şi de prezentare a informaţiei;- la ce de acordat o atenţie deosebită.

Uneori subunităţi destinate în cercetare se mai indică:- informaţii despre subunităţile vecine care acţionează în

cercetare;- procedeele de recunoaştere reciprocă;- modul de trecere a liniei frontului a trupelor sale;- parola şi răspunsul (numai comandantului).

Cercetarea armelor (de trupe) se execută de către:- patrula de cercetare (Pl.Cc) pînă la 15 km de la trupele proprii

şi pînă la 10 km de la detaşamentul de cercetare;- patrula de cercetare de luptă (Pl.IMo) pînă la 10 km în afara

contactului cu inamicul şi la distanţa care asigură observarea după ea şi sprijinul cu foc din contact nemijlocit cu el în faţa frontului sau la unul din flancurile companiei (batalionului);

- grupele de patrulare;- posturile de observare;- posturile de observare chimică;- observatori;- subunităţile pentru executarea ambuscadei de cercetare;- subunităţile pentru executarea incursiunii.

Depărtarea patrulelor de cercetare cînd se acţionează noaptea, în oraş, în pădure, de regulă se micşorează.

În ofensivă încă în timpul pregătirii ei la organizarea cooperării, comandantul de subunitate precizează:- ce date şi în ce termen de procurat;- locul patrulei de cercetare de luptă (grupei de patrulare) în

dispozitivul de luptă al companiei;- aliniamentul şi timpul de la care se începe executarea cercetării;- direcţia sau obiectul de cercetare;- modul de sprijin cu foc;- modul de menţinere a legăturii şi prezentării rapoartelor.

În ofensivă în companie se poate destina:- 1 – 2 grupe de patrulare;- observatori (inclusiv şi chimic);- iar uneori şi patrulă de cercetare de luptă de valoarea unui

pluton întărit.

În batalion:- 1 – 2 posturi de observare;- 1 post de observare chimică;- o patrulă de cercetare de luptă de valoarea unui pluton;- după necesitate 1 – 2 grupe de patrulare;- uneori se trimite un grup (pluton) pentru organizarea

ambuscadei sau incursiunii.

Grupei destinat pentru organizarea ambuscadei se indică:- informaţii despre inamic;- locul şi timpul organizării ambuscadei;- misiunea (ce de capturat);- modul de acţiuni după îndeplinirea misiunii;- modul de sprijin cu foc;- semnalele de înştiinţare, conducere şi cooperare;

- parola şi răspunsul.

În apărare cercetarea trebuie să descopere la timp:- pregătirea inamicului pentru ofensivă;- forţele lui, direcţiile şi timpul trecerii la atac;- aliniamentele de desfăşurare;- locurile PT ale artileriei şi altor mijloace de foc;- locurile, valoarea şi direcţiile de deplasare a rezervelor.

Cercetarea se execută prin observare:- de la PCO personal de către comandant;- de către observatori (posturi de observare, inclusiv chimice);- de către posturi de cercetare prin radiolocaţie;- de către ambuscade (cu aprobarea comandantului de brigadă);- în afara contactului cu inamicul de către patrula de cercetare de

luptă;- iar pe căile probabile de acces ale inamicului se instalează

ambuscade.La marş cercetarea se organizează şi se execută luînd în consideraţie condiţiile

de executare a lui.În companie se numesc:

- grupe de patrulare;- în fiecare pluton – observatori asupra inamicului aerian şi

terestru, precum şi terenului;- misiunile de cercetare se incredinţează şi subunităţilor de

siguranţă.

Acţiunile de cercetare se execută în ascuns, excluzînd aranjarea în luptă a subunităţilor de cercetare.

Siguranţa subunităţilor se organizează şi se execută în scopul de a interzice pătrunderea elementelor de cercetare a inamicului în raionul de acţiuni (staţionare) a trupelor proprii, de a preîntîmpina (interzice) atacul prin surprindere asupra lor a inamicului terestru, desanţilor aerieni (grupurilor aeromobile, de cercetare – diversiune) şi de a asigura subunităţilor păzite timp şi condiţii favorabile pentru desfăşurarea (punerea în starea de luptă) şi intrarea organizată în luptă.

Siguranţa se organizează în toate formele de luptă. În luptă prin siguranţa de luptă, la marş prin siguranţa marşului, în staţionare prin siguranţa staţionării. În afară de aceasta în toate cazurile se organizează siguranţa nemijlocită.

Misiunile, componenţa şi modul de acţiuni a forţelor şi mijloacelor, destinate pentru îndeplinirea misiunilor de siguranţă depind de misiunea de luptă sau caracterul de acţiuni executate de subunitate, depărtarea de inamic, importanţa obiectului păzit sau direcţie de siguranţă, starea vremii, timpul zilei, condiţiile terenului şi anotimp.

Siguranţa de luptă în apărare se organizează atunci cînd lipseşte poziţia înaintată. În acest caz în siguranţa de luptă de la batalioanele din 1 eşalon se trimite

cîte un pluton întărit. Plutonul ocupă şi apără o poziţie pînă la 500 m pe frontul la depărtarea de pînă la 2 km în faţa limitei dinainte a apărării batalionului.

Siguranţa de marş este destinată pentru paza subunităţilor în timpul deplasării. Ea este un element al dispozitivului de marş şi se organizează în faţă, în spate şi la flancuri.

Organele de siguranţă la marş sînt:- avangarda sau detaşamentul înaintat;- pichetul mobil de cap (spate, flanc);- pichetul fix de flanc;- patrula de siguranţă de cap (flanc, spate);- grupa de patrulare.

Atunci cînd se prevede întîlnirea cu inamicul comandantul de batalion trimite patrula de cercetare de luptă.

Subunităţile destinate în siguranţa marşului li se încredinţează misiunile de cercetare.

Componenţa şi depărtarea acestor subunităţi de la trupele proprii precum şi modul de acţiuni sînt expuse în compartimentul “marşul şi siguranţa marşului”.

Siguranţa staţionării este destinată pentru paza subunităţilor în timpul staţionării cînd există pericolul atacului din partea inamicului terestru.

Organele de siguranţă a staţionării sînt:- detaşamentul de pază;- pichetul de pază;- postul de pază;- pînda;- posturile de observare;- patrule de doi oameni.

În afară de aceasta pe larg se întrebuinţează mijloacele tehnice de semnalizare şi barajele genistice. Componenţa, distanţa şi modul de acţiuni sînt expuse în compartimentul “staţionarea şi siguranţa staţionării”.

Siguranţa nemijlocită se organizează în toate formele de acţiuni. În luptă ea se execută de către observatori în toate subunităţile.

La marş în fiecare subunitate se numesc mijloace de foc de serviciu şi observatori în toate direcţiile şi asupra spaţiului aerian.

În batalion se trimit patrule de siguranţă şi grupe de patrulare.În raionul de staţionare siguranţa nemijlocită se execută de către patrule de doi

oameni şi observatorii de serviciu. În afară de aceasta în batalion se destină subunitatea de serviciu, iar în companie serviciu de zi.

La organizarea siguranţei comandantul indică:- unde şi ce siguranţă de avut şi componenţa ei;- direcţiile la care trebuie de acordat o atenţie deosebită;- timpul trimiterii siguranţei şi misiunea ei;

- modul de executare a observării asupra terenului, spaţiului aerian şi semnalele comandantului;

- numeşte observatorii, indică locul şi misiunea lor, precum şi modul de acţiuni a efectivului în caz de atac prin surprindere din partea inamicului;

- (în apărare, comandantul de pluton mai stabileşte numărul mijloacelor de foc, de serviciu, locul şi misiunea lor, iar în staţionare – componenţa patrulei, itinerarul de deplasare şi misiunile);

- indică parola şi răspunsul.

Personalul subunităţilor de siguranţă trebuie să fie întotdeauna gata pentru acţiuni, să respecte ordinea stabilită de serviciu, rîndul la odihnă, mascarea, să manifeste o vigilenţă înaltă, hotărîre şi fermitate. Pentru recunoaşterea militarilor proprii se stabileşte parola şi răspunsul pentru fiecare 24 ore.

În calitate de parolă serveşte o denumire de armament sau tehnică, de exemplu “Tun”, iar răspunsul – denumirea unei localităţi care se începe cu aceeaşi literă ca şi parola, de exemplu “Tîrnova”.

Parola se comunică întregului personal de siguranţă, organelor de cercetare şi persoanelor trimise în afara limitelor subunităţii. Răspunsul se comunică comandanţilor acestor subunităţi, precum şi persoanelor trimise pentru transmiterea dispoziţiunilor verbale.

Parola se cere persoanelor care trec aliniamentul siguranţei, precum şi tuturor persoanelor care se deplasează noaptea prin raionul de dispunere a subunităţilor, iar răspunsul – persoanelor care transmit dispoziţiunile comandantului şi comandanţilor subunităţilor care execută cercetarea.

Parola şi răspunsul se pronunţă încet. Cei care nu cunosc parola, iar cei sosiţi cu dispoziţiuni – răspunsul, se reţin. Cei reţinuţi se interoghează şi în funcţie de împrejurări, lor li se permite să meargă mai departe sau se trimit sub escortă la comandantul care a trimis siguranţa.

2. Organizarea protecţiei NBC şi mijloacelor incendiare.Organizarea asigurării chimice în luptă.

Organizînd protecţia contra NBC comandantul de subunitate indică:- modul de dispersare a subunităţilor şi de schimbare a

raioanelor;

- succesiunea şi volumul lucrărilor de fortificaţie şi modul de folosire a caracteristicelor de protecţie a terenului şi tehnicii de luptă;

- modul de prevenire despre pericolul atacului cu NBC, precum şi semnalele de înştiinţare despre contaminare radioactivă, chimică şi biologică şi modul de acţiuni la primirea acestora;

- termenele şi volumul măsurilor antiepidemic, sanitaro – igienice şi medicale de profilacţie;

- modul şi termenele de asigurare cu mijloace de protecţie;- ordinea de lichidare a urmărilor întrebuinţării de către inamic a

NBC;- măsurile de securitate în timpul acţionării în zonele

contaminate, raioanele de distrugeri, incendii şi inundaţii.

Descoperirea pregătirii inamicului pentru întrebuinţarea NBC se execută de către toate elementele de cercetare, precum şi pe baza informaţiilor de la eşalonul superior. Pe baza acestor date comandantul ia măsuri pentru prevenirea subunităţilor, precum şi pentru participarea la lovirea (distrugerea) mijloacelor de atac şi a depozitelor de muniţie nucleară descoperită, de regulă, cu focul mijloacelor din înzestrare şi prin diferite procedee specifice de acţiuni ca: raidul, incursiunea, ambuscada.

Dispersarea şi mascarea se execută în scopul de a reduce cît mai mult pierderile în personal şi tehnică şi trebuie executate astfel, încît să nu îngreueze conducerea, cooperarea şi ducerea luptei.

Dispunerea trebuie să asigure realizarea unui dispozitiv care să excludă posibilitatea scoaterii din luptă simultan a două companii cu o lovitură nucleară de putere mică. Ea se realizează luînd în consideraţie misiunile primite, caracteristicele de protecţie şi mascare a terenului, amenajarea genistică a raionului şi alte condiţii ale situaţiei.

Schimbul raionului (poziţiilor) se execută, de regulă, la ordinul sau cu aprobarea comandantului superior în ascuns şi în timp scurt.

Pentru asigurarea schimbului raioanelor (poziţiilor) se pregătesc raioanele de rezervă şi itinerarele de deplasare spre ele.

Amenajarea genistică (de fortificaţie) a raioanelor (poziţiilor) ocupate de subunităţi se execută în conformitate cu indicaţiile comandantului de batalion cu privire la asigurarea genistică. În funcţie de misiunea care se îndeplineşte, caracteristicele de protecţie a terenului se amenajează porţiuni de tranşee acoperite, şanţuri – adăpost acoperite şi descoperite, adăposturi sub parapet, locaşuri, şanţuri de tragere şi de comunicaţie, nise, adăposturi şi instalaţii de filtraventilaţie pentru personal, amplasament şi adăposturi pentru tehnică şi armament.

Adăposturile cu instalaţii speciale trebuie să asigure aflarea personalului fără mijloace de protecţie individuale în afara pericolului.

Amenajarea de fortificaţie se începe imediat după sosirea subunităţilor în raionul stabilit.

Folosirea caracteristicelor de protecţie a terenului reduce acţiunile factorilor distructivi a NBC împotriva personalului, armamentului şi tehnicii.

Subunităţile în toate formele de acţiuni trebuie să folosească cu pricepere pădurile, rîpile, dipresiunile, vîlcelele, excavaţiile, peşterile şi alte adăposturi naturale.

ML (TAB), tancurile, lucrările de fortificaţie considerabil reduc acţiunea undei de şoc, radiaţia penetrantă, iradierea radioactivă, asigură protecţia personalului împotriva vătămării contra emulsiei de lumină (radiaţiei de lumină) şi substanţelor toxice lichide şi în formă de picături, în afară de aceasta contra vătămării cu substanţe radioactive, aburi şi aerosoli ai substanţelor toxice şi mijloacelor biologice.

Primind semnalul de preîntîmpinare despre pericolul de întrebuinţare de către inamic a NBC personalul continuă să îndeplinească misiunea primită şi pregătesc mijloacele de protecţie pentru întrebuinţare.

Înştiinţarea subunităţilor se realizează prin toate mijloacele de transmisiuni prin semnalele unice care acţionează permanent: despre contaminare radioactivă – “Pericolul de radiaţie”, despre contaminare chimică, biologică (bacteriologică) – “Alarma chimică”.

La semnalele de înştiinţare despre contaminarea radioactivă, chimică şi biologică personalul care acţionează pe jos sau pe maşini descoperite, îmbracă mijloacele de protecţie individuală, iar cei care se află în TAB acoperite – numai respiratoarele, în ML şi tancuri închid obloanele, uşile vizoarele, ambrazurile şi jaluzelele şi concretizează sistemele de protecţie contra NBC.

Pe semnalul “Pericolul radioactiv” personalul îmbracă respiratoarele, pe semnalul “Alarma chimică” – măştile contra gazelor şi continuă îndeplinirea misiunii de luptă. Mijloacele de protecţie se scot la ordinul comandantului superior.

Executarea măsurilor antiepidemic, sanitaro – igienice şi medicale profilactice speciale constă în:- studierea (examinarea) stării sanitaro – epidemice a raionului de acţiuni;- executarea vaccinelor preventive;- executarea măsurilor de dezinfectare;- respectarea strictă a regulilor de igienă personală şi de folosire a aliniamentelor şi

apei potabile;- decontaminarea tehnicii şi lucrărilor de apărare;- menţinerea stării sanitaro corespunzătoare în raioanele de dispunere;- izolarea, evacuarea şi dispunerea în carantină a bolnavilor;- folosirea cu pricepere şi la timp a mijloacelor medicale din dotare.

Determinarea efectelor atacului cu NBC include:- determinarea pierderilor personalului, tehnicii şi armamentului;- starea morală şi fizică a militarilor;- gradul şi caracterul contaminării, distrugerilor, incendiilor şi inundaţiilor;

La înlăturarea urmărilor atacului cu NBC se execută:- restabilirea conducerii şi a legăturii;- lucrările de salvare;- acordarea ajutorului medical vătămaţilor;- scoaterea lor din zonele contaminate şi evacuarea;- controlul de radiaţie şi chimic;- localizarea şi stingerea incendiilor;

- tratarea specială a armamentului, tehnicii, echipamentului, mijloacelor materiale şi lucrărilor de fortificaţie;

- tratarea sanitară a personalului;- refacerea lucrărilor genistice, curăţirea dărîmăturilor.

Cînd se acţionează în zonele contaminate radioactiv, pe timp uscat, pe jos sau pe maşini personalul acţionează la fel ca şi la primirea semnalelor de înştiinţare despre contaminarea radioactivă. Pe timp în zonele contaminate radioactiv cînd se acţionează pe jos se îmbracă numai mijloacele de protecţie a pielii.

Mijloacele de protecţie individuală se dezbracă la ordinul comandantului pe baza indicaţiilor aparatelor de cercetare de radiaţie şi chimică.

Zonele cu un nivel înalt de contaminare, se ocolesc. Dacă ocolirea nu este posibilă ele se trec cu o viteză maximă şi distanţe mărite între maşini.

Asigurarea chimică se organizează şi se execută în scopul excluderii sau reducerii la minimum a pierderilor subunităţilor de la contaminarea radioactivă, chimică şi biologică (bacteriologică) precum şi pentru mascarea subunităţilor cu aerosoli (fum) şi producerea pierderilor inamicului cu mijloacele incendiare.

Asigurarea chimică include:- cercetarea de radiaţie şi chimică;- înştiinţarea subunităţilor despre contaminare;- întrebuinţarea la timp şi cu pricepere a mijloacelor de protecţie

individuale şi colective;- controlul dozimetric şi al contaminării chimice;- tratarea specială a subunităţilor (decontaminarea);- întrebuinţarea fumului de mascare, aerosolilor şi armelor

incendiare.

Măsurile cu privire la asigurarea chimică se execută cu forţele şi mijloacele proprii. Cele mai completate lucrări se execută de către subunităţile chimice.

La organizarea asigurării chimice comandantul de subunitate indică:- ordinea de executare a cercetării de radiaţie şi chimice;- ordinea şi termenele executării controlului de radiaţie şi chimic;- modul de folosire a mijloacelor de protecţie şi de distribuire a

dozimetrelor;- locul, timpul şi ordinea executării tratării speciale a

subunităţilor;- modul de folosire a mijloacelor de mascare cu fum şi aerosoli

în timpul pregătirii şi desfăşurării luptei, forţelor şi mijloacelor destinate pentru aceasta;

- ordinea de întrebuinţare a subunităţilor aruncătoare de flăcări date ca întărire;

- locul, timpul şi ordinea controlului tehnic al măştilor contra gazelor;

- ordinea de asigurare cu armament chimic şi mijloace de protecţie.

Cercetarea chimică şi de radiaţie se execută de către grupele (echipajele) speciale pregătite cu ajutorul aparatelor de cercetare.

Întrebuinţarea oportună şi cu pricepere a mijloacelor de protecţie individuală şi colectivă asigură protecţia sigură a personalului contra vătămării lui cu substanţele toxice, radioactive şi mijloacele biologice. Aceasta se obţine prin: antrenamente, controlul stării lor, determinarea aliniamentelor şi timpul de trecere a mijloacelor de protecţie în stare de luptă, menţinerea în stare bună a lucrărilor de protecţie colectivă şi respectarea ordinei de întrebuinţare a sistemului de protecţie contra NBC de pe blindate.

Controlul de radiaţie şi chimic constă în determinarea dozelor de iradiere a efectivului şi gradului de infectare a personalului, tehnicii, armamentului, muniţiei şi altor mijloace materiale cu substanţe radioactive şi toxice. Acest control se execută de către instructorul chimic şi militar special instruiţi folosind dozimetrele şi aparatele de cercetare de radiaţie în scopul aprecierii capacităţii de luptă a subunităţii şi posibilităţii de a scoate mijloacele de protecţie, precum şi pentru determinarea volumului tratării speciale şi sanitare.

Tratarea specială a subunităţilor constă în executarea degazării, dezactivării şi dezinfectării armamentului, tehnicii, echipamentului, mijloacelor de protecţie individuale şi mijloacelor materiale. Ea poate fi parţială sau totală.

Tratarea specială parţială se execută de către personal în timpul îndeplinirii misiunii de luptă folosind mijloacele de înzestrare. În caz de contaminare cu substanţe toxice ea se execută neîntîrziat. În timpul tratării speciale parţială se prelucrează numai acele locuri cu care se atinge personalul în timpul luptei. Armamentul persoanl – în întregime.

Tratarea specială totală se execută după îndeplinirea misiunii de luptă în raionul de tratare. În acest caz se prelucrează toată suprafaţa exterioară, iar dacă este necesar şi interioară (substanţele chimice).

Întrebuinţarea aerosolilor (fumului) se organizează în scopul mascării subunităţilor proprii, precum şi contra mijloacelor tehnice de cercetare a inamicului.

Armele incendiare se întrebuinţează de către subunităţile de întărire pentru nimicirea forţei vii, armamentului, tehnicii, mijloacelor materiale ale inamicului şi pentru crearea focalelor de incendii în raionul de acţiuni a lui.

3. Organizarea asigurării genistice şi mascării în luptă.

Asigurarea genistică se organizează şi se realizează în scopul creării condiţiilor favorabile subunităţilor pentru deplasarea lor oportună şi în ascuns, desfăşurarea şi executarea manevrei, sporirea gradului de protecţie şi mascare a personalului, armamentului şi tehnicii militare împotriva tuturor mijloacelor de nimicire, precum şi pentru producerea pierderilor inamicului şi îngreuierea acţiunilor lui.

Asigurarea genistică în subunitate include:

- cercetarea de geniu a inamicului, terenului, obiectelor, barajelor genistice a inamicului, obstacolelor de apă şi stării drumurilor;

- amenajarea genistică a punctelor de sprijin, poziţiilor raioanelor de dispunere a subunităţilor şi PCO;

- executarea lucrărilor genistice pentru mascarea şi protecţia contra armelor de precizie înaltă;

- executarea barajelor genistice explozive şi neexplozive, distrugerilor;

- executarea culoarelor prin baraje, trecerilor peste obstacole, deminarea terenului;

- amenajarea şi întreţinerea drumurilor şi trecerilor peste cursurile de apă;

- asigurarea genistică a întroducerii în luptă a eşalonului doi (rezervei);

- instalarea barajelor genistice pentru respingerea contraatacurilor aliniamentelor şi obiectelor ocupate;

- neutralizarea şi distrugerea lucrărilor de fortificaţii şi a altor obiective întărite ale inamicului;

- neutralizarea dispozitivelor de dare a focului realizate de inamic la obiectivele pregătite pentru distrugere;

- aprovizionarea subunităţilor cu mine, explozivi, materiale şi tehnică de geniu;

- lichidarea urmărilor întrebuinţării NBC şi mijloacelor incendiare;

- dobîndirea, curăţirea apei şi amenajarea punctelor de aprovizionare cu apă.

Organizînd asigurarea genistică în ofensivă comandantul de subunitate, de regulă, indică:- caracterul, succesiunea şi termenele amenajării genistice şi

mascării a raioanelor iniţiale;- locul, numărul, timpul şi procedeul de executare a culoarelor în

barajele inamicului în faţa limitei dinainte a apărării, modul de mascare, menţinerea, deplasarea spre el şi procedeul de trecere prin culoare;

- ordinea şi procedeele de trecere a barajelor de mine şi exploziv, plantate cu mijloace de minare la distanţă;

- modul de trecere a sectoarelor de teren greu accesibile;- locurile, timpul şi ora cînd trebuie să fie gata trecerile peste

cursurile de apă;- locul şi modul de amenajare şi întreţinerea drumurilor şi căilor

de acces;- locurile, tipurile şi procedeele de instalare a barajelor genistice

pentru respingerea contraatacurilor inamicului;- locurile, tipurile şi procedeele de executare a lucrărilor

genistice pentru consolidarea aliniamentelor (obiectivelor) cucerite;- lucrările genistice şi modul de executare pentru lichidarea

urmărilor atacurilor cu ANM;

- forţele şi mijloacele atrase pentru îndeplinirea misiunilor amenajării genistice şi ordinea de întrebuinţare a subunităţilor şi tehnicii de geniu (dacă acestea vor fi date ca întărire).

Cercetarea de geniu în timpul ofensivei se execută de către grupele de patrulare, observatori, iar uneori şi de către patrulele de cercetare de luptă. Ele se înzestrează cu dispozitive de observare şi depistare a minelor şi proiectilelor (detector de mine), de cercetare a rîurilor, precum şi cu diferite aparate (dispozitive) pentru executarea măsurilor la aprecierea accesibilităţii solului, gheretei, mlaştinii, vitezei curentului de apă, lăţimii şi adîncimii rîului. Dacă compania este întărită cu subunităţi de geniu, în componenţa organelor de cercetare se includ pioneri sau se destină patrula de cercetare de geniu. Date despre situaţia genistică se pot primi de la eşalonul superior, precum şi interogînd prizonierii, dizertorii, locuitorii din localitate, studiind documentele existente sau capturate şi din alte surse.

Amenajarea genistică a raionului iniţial se execută pentru protecţia personalului, armamentului şi tehnicii, împotriva tuturor mijloacelor de nimicire a inamicului şi întrebuinţarea cu eficacitate a mijloacelor de foc în luptă. Ea se execută imediat după sosirea în raion, indiferent de durata aflării în el. Baza amenajării genistice o constituie adăposturile pentru personal şi tehnică. Ea se excută cu forţele şi mijloacele proprii.

Executarea culoarelor prin baraje şi distrugeri a trecerilor prin obstacole sînt cele mai complicate şi importante misiuni ale asigurării genistice. Ele se execută cu ajutorul tancurilor şi ML cu drage, precum şi de către subunităţile de pioneri. Dacă tancurile şi ML au drage, atunci se execută 1 – 2 culoare pentru o companie atacantă. În toate celelalte cazuri – cîte un culoar la fiecare pluton.

Culoarele şi cîmpurile de mine proprii se execută, de regulă, în noapte precedentă atacului. Pentru executarea culoarelor prin cîmpurile de mine plantate cu mijloacele de minare la distanţă, în fiecare companie se constituie grupe de deminare. Ea este de valoarea unei grupe şi trebuie să fie special instruit şi înzestrată cu mijloace de cercetare şi lichidare (neutralizare) a minelor (detectoare de mine, substanţe explozive, amorse, complete de deminare de trupe).

În batalion se constituie grupul de lichidare a barajelor din subunităţi de pioneri întărite cu subunităţi de infanterie. El se deplasează la 400 – 600 m de la primul eşalon şi poate executa culoare cu ritmul de 0,3 – 0,5 km/oră.

Amenajarea şi întreţinerea trecerilor peste cursurile de apă constă: în determinarea sectoarelor favorabile pentru forţare prin vad pe tehnică din dotare în înot şi organizarea trecerilor pe ambarcaţiuni, precum şi trecerea tancurilor pe sub apă, amenajarea căilor de intrare în apă şi ieşire din ea, marcarea direcţiei de apropierea spre cursul de apă, mascarea şi paza trecerilor, serviciului de îndrumare la ele, executarea culoarelor prin barajele de pe maluri.

În apărare asigurarea genistică are scopul de a crea condiţii favorabile pentru întrebuinţarea cît mai eficace a armamentului, dispunerea în ascuns a subunităţilor, protecţia personalului şi tehnicii împotriva tuturor mijloacelor de nimicire, producerea pierderilor inamicului şi îngreuerea acţiunilor lui.

Organizînd asigurarea genistică în apărare comandantul de subunitate indică:

- locurile, caracterul, succesiunea şi termenile amenajării genistice şi mascării a punctului de sprijin, poziţiilor grupelor, PT de bază şi de rezervă a ML (TAB), adăposturilor pentru personal (inclusiv şi lucrărilor false);

- locul de instalare a PCO a plutonului, cine se repartizează pentru amenajarea lui şi termenul îndeplinirii;

- locurile de plantare a cîmpului de mine şi instalare a barajelor neexplozive, ce materiale de folosit, cum de instalat şi modul de acoperire cu foc;

- volumul de lucru pentru dezvoltarea şanţurilor de tragere şi de comunicaţii după săparea lor cu ajutorul maşinelor de geniu;

- ce unelte, materiale din zonă şi mijloace din dotare de folosit pentru amenajarea genistică şi mascare;

- ce obiecte de pregătit pentru distrugere;- direcţiile şi termenile de pregătire a căilor de manevră,

aprovizionare şi evacuare.

Cercetarea de geniu în apărare a inamicului şi terenului se execută de către organele de cercetare a cercetării de trupe şi de către posturile de observare de geniu (patrulele de cercetare de geniu) de la subunităţile de pioneri. În subunitate la fel se organizează observarea asupra măsurilor genistice ale inamicului, îndeosebi asupra executării culoarelor prin baraje în faţa limitei dinainte.

Amenajarea genistică a punctului de sprijin se execută cu forţele proprii folosind mijloacele de mecanizare. Volumul ei depinde de situaţia creată şi existenţa timpului. Întregul volum se poate executa în 2 – 3 zile.

Barajele genistice se instalează în scopul producerii pierderilor inamicului, întîrzierii înaintării lui şi imobilizării. Ele se realizează la hotărîrea comandantului, într-o combinare stinsă cu sistemul de foc şi obstacolele naturale. Cu baraje se acoperă punctele de sprijin, joncţiunile şi intervalele între subunităţi, precum şi flancurile descoperite.

Barajele genistice se instalează de către subunităţile de infanterie şi cele de geniu date ca întărire. Pl.IMo poate planta într-o oră pînă la 200 mine antitanc.

Dobîndirea şi curăţirea apei, amenajarea punctelor de aprovizionare cu apă se organizează în batalion cu forţele proprii folosind mijloacele date ca întărire. Pentru întreţinerea şi paza punctului de aprovizionare cu apă se destină pînă la o grupă.

Pentru îndeplinirea misiunilor asigurării genistice se întrebuinţează utilajul suspendat, drajele antimine, muniţia de geniu, mijloacele din născare din dotare, completele de deminare transportate, unelte pentru lucrări de terasamente, alte materiale de geniu şi din zonă.

Protecţia împotriva NBC se organizează în toate formele acţiunilor de luptă în scopul de a feri subunităţile de efectele loviturilor cu NBC şi mijloacele incendiare, a reduce cît mai mult acţiunile distructive ale acestora, a menţine capacitatea de luptă şi a sigura îndeplinirea cu succes a misiunilor de luptă.

Măsurile de protecţie împotriva NBC şi mijloacelor incendiare sînt:- descoperirea la timp a pregătirii inamicului pentru

întrebuinţarea NBC şi prevenirea subunităţilor despre pericolul atacului nuclear, chimic şi biologic;

- descoperirea subunităţilor şi schimbarea periodică a raioanelor de dispunere;

- amenajarea genistică a raioanelor şi poziţiilor ocupate;- folosirea caracteristicelor de protecţie şi mascare a terenului şi

tehnicii;- înştiinţarea personalului despre contaminarea radioactivă,

chimică şi biologică;- măsurile antiepidemice, sanitaro – igienice şi medicale de

profilaxie;- asigurarea personalului cu mijloace de protecţie;- determinarea urmărilor întrebuinţării de către inamic a NBC;- asigurarea siguranţei şi protecţie nemijlocită a personalului în

timpul acţiunilor în zonele contaminate, raioanele de distrugeri, incendii şi inundaţii;

- lichidarea urmărilor atacului cu NBC.

Mascarea tactică este una din formele asigurării acţiunilor de luptă. Scopul ei este de a ascunde dispunerea reală a subunităţilor proprii, valoarea şi acţiunile lor, lucrările de fortificaţie şi barajele contra tuturor mijloacelor de cercetare a inamicului şi de a-l duce pe el în eroare pentru executarea acţiunilor prin surprindere şi menţinerea (păstrarea) capacităţii de luptă.

Mascarea tactică trebuie să fie continuă, convingătoare, diversă şi activă. Măsurile cu privire la mascare se execută de către subunităţi, de regulă, cu forţele şi mijloacele proprii.

La organizarea mascării comandantul indică:- măsurile principale cu privire la mascarea tactică;- volumul, termenile şi modul de îndeplinire;- forţele şi mijloacele destinate pentru realizarea măsurilor de

mascare (ce mijloace din dotare şi materiale din zonă de folosit pentru mascare şi ce subunităţi de atras pentru aceasta);

- modul de respectare a măsurilor pentru mascare şi disciplinei de mascare;

- modul de executare şi menţinerea mascării în timpul luptei.

În ofensivă măsurile de mascare se execută în scopul de a exclude sau de a îngreuia descoperirea de către inamic a dispunerii reale a subunităţilor, de a crea condiţii pentru deplasarea în ascuns şi executarea loviturii prin surprindere în scopul reducerii pierderilor în tehnică şi efectiv.

În timpul pregătirii ofensivei tehnica şi lucrările de fortificaţie în raionul iniţial se maschează folosind măştile naturale, materiale din zonă şi mijloacele de mascare din dotare. Tehnica se vopseşte sub culoarea terenului. Subunităţile se dispun în păduri sub copaci, în rîpi, în dumbrăvi, în tufişuri, în livezi, în umbra obiectelor din teren. Se folosesc ţinte termice false, tehnica se acoperă cu acoperiri cu reflectoare termice şi pînză de cort. În raionul iniţial se respectă cu stricteţe disciplina radio şi traficul radio, se descoperă indicii de demascare şi se lichidează. La necesitate se pot schimba şi raioanele de dispunere.

În timpul deplasării, desfăşurării şi trecerii la atac se folosesc caracteristicele de mascare ale terenului, perdelele de fum, văgăunile, rîpile, tufişurile, făşiile de păduri, contrapantele înălţimilor ş.a. Deplasarea se execută noaptea sau în alte condiţii de vizibilitate redusă, folosindu-se aparatele de vedere pe timpul de noapte şi dispozitivele de camuflare a luminii. La fel se pot întrebuinţa acţiuni demonstrative false.

În apărare mascarea poziţiilor, mijloacelor de foc, PCO şi altor obiecte se obţine prin folosirea particularităţilor de protecţie şi mascare a terenului, prin vopsirea tehnicii, folosirea mijloacelor de mascare din dotare şi materialele din zonă, executarea lucrărilor de fortificaţie false şi machetelor tehnicii, acţiunile demonstrative false. Legătura se execută numai prin mijloacele cu fir.

La marş mascarea se execută prin folosirea caracteristicelor de protecţie a terenului, pădurilor, tufişurilor, depresiunilor, inaliimelor, terasamentelor. În timpul deplasării trebuie cu stricteţe de respectat măsurile de mascare a luminii şi ordinea de deplasare pe itinerar. Sectoarele deschise se trec cu o viteză maximă admisibilă. Locurile haltelor de odihnă se aleg ascuns. Tehnica cu difecţiuni care s-a oprit se amplasează în adăposturi şi se maschează. Legătura la marş se execută numai prin semnale. Deplasarea trebuie de executat noaptea sau în alte condiţii de vizibilitate redusă.

ŞEDINŢA 2. Asigurarea tehnico – materială a acţiunilor de luptă.

PROBLEMELE DE STUDIU

4. Organizarea apărării antiaeriene şi a luptei radioelectronice.5. Organizarea asigurării tehnicii în luptă.6. Organizarea asigurării materiale în luptă.

Repartizarea timpului:

III. SECVENŢA DE BAZĂ

1. Organizarea apărării antiaeriene şi a luptei radioelectronice.

Lupta radioelectronică se organizează şi se execută în scopul dezorganizării conducerii inamicului, reducerii eficacităţii întrebuinţării armamentului lui, mijloacelor tehnicii de cercetare, precum şi pentru asigurarea protecţiei lucrului cu siguranţă a mijloacelor de conducere proprii şi a armamentului. Ea se realizează în combinare cu nimicirea cu foc a mijloacelor principale de conducere cu subunităţile şi armamentul inamicului odată cu realizarea misiunilor de cercetare şi mascare şi se execută îndeplinind unele măsuri cu privire la neutralizarea radioelectronică, protecţia radioelectronică a mijloacelor proprii de conducere cu subunităţile şi armamentul, şi contracţiuni împotriva mijloacelor tehnice de cercetare ale inamicului.

La organizarea luptei radioelectronice comandantul de subunitate indică:

- care puncte de conducere şi obiecte radioelectronice şi în ce termen trebuie nimicite sau capturate (scoase din funcţie);

- forţele şi mijloacele repartizate pentru aceasta;- modul de întrebuinţare a mijloacelor de neutralizare

radioelectronică;- misiunile cu privire la protecţia radioelectronică şi contracţiune

mijloacelor tehnicii de cercetare a inamicului;- termenele cînd trebuie să fie gata.

Neutralizarea radioelectronică se execută în scopul dezorganizării lucrului mijloacelor infraroşii şi cu lazer de cercetare şi conducerea cu armamentul inamicului întrebuinţînd mijloacele de driaj active şi pasive, instalate pe maşini (obiectele) protecţionate. Staţiile radio care nu sînt angajate în conducerea subunităţilor pot fi folosite pentru transmiterea în reţelele de radio ale inamicului a comenzilor şi semnalelor de dezinformare şi creare a briajului radio.

Protecţia radioelectronică include protecţia mijloacelor radioelectronice proprii împotriva loviturilor muniţiilor autoghidate prin emisie de lumină a inamicului, împotriva neutralizării radioelectronice a lui, împotriva acţionării radiaţiei ionizante şi electromagnetice a exploziilor, nuclear şi asigurarea compatibilităţii (coinciderii) electromagnetice. Procedeele principale de protecţie a mijloacelor radioelectronice împotriva loviturilor cu muniţii autoghidate la radiaţie este reglamentarea strictă a lucrului lor (conectarea numai pe timpul necesar pentru îndeplinirea misiunii de luptă), întrebuinţarea regimurilor de emitere a radiaţiei cu întrerupere, schimbul frecvenţelor radio şi întrebuinţării surselor false (de imitaţie) de radiaţie electromagnetică.

Contraacţiunea mijloacelor tehnice de cercetare ale inamicului constă în lichidarea (reducerea) indicilor de demascare a subunităţilor proprii, obiectelor, armamentului şi măsurilor executate, precum şi într-o protecţie specială a mijloacelor tehnice de prelucrare şi transmitere a informaţiei.

Apărarea antiaeriană se organizează în scopul descoperirii la timp şi nimicirii mijloacelor aeriene ale inamicului, precum şi măsurile ce se iau în scopul evitării şi limitării efectelor acţiunilor executate prin surprindre de către inamicul aerian.

Apărarea antiaeriană cuprinde:- observarea spaţiului aerian;- înştiinţarea despre pericolul aerian;- alarmarea trupelor;- executarea focului asupra ţintelor aeriene;- adăpostirea personalului şi tehnicii.

La organizarea apărării comandantul indică:- modul de observare a spaţiului aerian;- la ce direcţii să acorde oatenţie deosebită;- semnalele şi modul de înştiinţare şi alarmare;- modul de deschidere şi executare a focului asupra inamicului

aerian,- măsurile de protecţie a personalului şi tehnicii.

Tot efectivul trebuie să cunoască semnalele de înştiinţare despre pericolul aerian şi să fie gata în orice moment pentru deschiderea focului asupra ţintelor aeriene.

2. Organizarea asigurării tehnicii în luptă.

Asigurarea tehnică a subunităţii se organizează şi se realizează în scopul de a menţine capacitatea de luptă posibilitatea combativă a subunităţilor prin:- completarea lor cu armament şi tehnică;- asigurarea cu muniţii de toate tipurile şi materiale tehnico –

militare;- menţinerea lor în stare bună de funcţionare (disponibilă)

permanentă pentru întrebuinţarea în luptă;- restaurarea (repararea) armamentului şi tehnicii deteriorate (cu

difecţiuni tehnice) şi reîntoarcerea lor în formaţie la timp;

Comandantul de pluton este organizatorul nemijlocit al asigurării tehnice în pluton şi poartă întreaga răspundere de menţinere a armamentului şi tehnicii într-o stare bună de funcţionare şi permanentă gata pentru întrebuinţarea în luptă, de exploatarea corectă şi restaurarea la timp în caz de scoaterea lor din funcţie, precum şi de asigurarea plutonului cu muniţie şi materiale tehnico – militare.

Asigurarea subunităţilor cu muniţie se execută prin punctele de aprovizionare de luptă al batalionului şi al companiei. Muniţia la punctul de aprovizionare de luptă al batalionului se aduce de la dispozitivul brigăzii, iar la acel al companiei din batalion.

Şeful punctului în batalion este – tehnicul de artilerie, în companie – plutonierul de companie. Muniţiile se eliberează la ordinul comandantului respectiv (corespunzător).

Întreţinerea tehnică se execută în timpul stabilit de către comandantul de subunitate înainte de luptă (marş) şi după îndeplinirea misiunii de luptă şi se execută de către echipajele, servanţii, mecanicii – conductori şi la nevoie poate interveni grupa de întreţinere tehnică a batalionului sub controlul nemijlocit al comandanţilor de plutoane, tehnicianului de batalion pe armament.

Întreţinerea tehnică include:- alimentarea maşinelor cu carburanţi;- verificarea stării tehnice şi gradului de pregătire pentru

întrebuinţarea armamentului aparatelor de vizare (observare şi ochire), agregatelor, dispozitivelor, sistemelor, mecanismelor, curăţirea, spălarea, ungerea, verificarea şi reglarea lor, lichidarea difecţiunilor neînsemnate şi îndeplinirea lucrărilor de fixare;

- încărcarea acumulatoarelor;- verificarea gradului de completare a armamentului şi tehnicii cu

piese de schimb, scule şi accesorii, mijloace de mărire a capacităţii de trecere şi cu alte mijloace din dotare;

- verificarea existenţei şi stării de funcţionare a echipamentului pe autotehnicile destinate pentru transportarea militarilor personalului, armamentului, tehnicii şi mijloacelor materiale;

- dacă este necesar în timpul întreţinerii tehnice se poate executa completarea unităţii de foc al armamentului cu rachete şi muniţii.

Observarea asupra ML (TAB), tancuri în luptă, determinarea pricinelor care a dus la oprirea lor, caracterul deteriorării, luarea la timp a măsurilor pentru evacuarea şi repararea lor se execută de către punctul de observare tehnică al batalionului (companiei) care este condus de către locţiitorul comandantului de batalion pentru armament (tehnicianul superior al companiei).

Evacuarea armamentului şi tehnicii deteriorate se execută cu ajutorul mijloacelor de evacuare date ca întărire, iar uneori şi cu ajutorul maşinelor de luptă echipate în acest scop şi cu alte maşini a subunităţilor, încît maşinile cu accesibilitatea ridicată cu mijloace de remorcare se repartizează uniform în coloană. În primul rînd se evacuează acele maşini de luptă cărora le ameninţă pericolul de capturare sau distrugere (nimicire) de către inamic, precum şi armamentul şi tehnica, care au nevoie de un volum cît mai mic de lucru.

Armamentul şi tehnica care nu pot fi evacuate şi repartizate cu forţele proprii, se predau în locurile deternirării (ieşirii din funcţie) sau pe căile de evacuaţie mijloacelor ale comandantului superior.

Armamentul deteriorat, tuburile trase şi ambalajul se evacuează din subunitate cu transportul de drum.

Repararea curentă a armamentului şi tehnicii deteriorate se execută, de regulă, în locurile deteriorării (unde au fost scoase din funcţie) sau în adăposturile apropiate cu forţele echipajelor, servanţilor, mecanicilor – conductori şi de către grupurile de evacuare (repatii).

În primul rînd se repară armamentul şi tehnica mai importantă pentru menţinerea capacităţii de luptă a subunităţii, precum şi cele care cer un volum de lucru mai mic. Maşinile de conducere în toate cazurile se repară fără rînd. Dacă maşinile deteriorate nu sînt posibile de reparat pe loc sau în adăposturile apropiate, ele se evacuează de către mijloacele brigăzii la punctele de adunare a maşinilor deteriorate.

Repararea armamentului în funcţie de caracterul difecţiunilor se poate de executat nemijlocit în subunitate sau în compania de reparaţie a brigăzii. Rachete antiaeriene şi antitanc cu defecte se întorc la depozitul brigăzii.

Armamentul şi tehnica reparată (evacuată) se duc în starea de întrebuinţare în luptă şi se întorc imediat în subunităţile sale.

3. Organizarea asigurării materiale în luptă.

Asigurarea materială a subunităţilor se organizează şi se execută formele de luptă şi în activitatea de toate zilele în scopul aprovizionării fără întrerupere a subunităţilor cu mijloace materiale, alimentării tehnicii cu carburanţi, organizării hranei efectivului, deservirii de baie şi schimbării lengeriei militarilor, acordării ajutorului medical răniţilor şi bolnavilor şi evacuarea lor, precum şi aprovizionarea subunităţilor cu apă, iar la nevoie şi cu combustibil.

Ea include:- aprovizionarea cu toate felurile de mijloace materiale şi

satisfacerea cerinţelor subunităţilor în ele;- organizarea şi executarea alimentării tehnicii cu combustibil;- pregătirea şi distribuţia hranei efectivului;- asigurarea medicală;- îmbăierea efectivelor şi schimbarea lengeriei militarilor.

Pentru îndeplinirea misiunilor asigurării materiale în batalion este plutonul de asigurare materială cu rezervele mijloacelor materiale şi punctul medical al batalionului.

În companie misiunile asigurării materiale le îndeplineşte nemijlocit plutonierul de companie şi instructorul sanitar al companiei.

În plutonul de asigurare materială sînt grupa de transport şi grupa de gospodărie.

Asigurarea materială în subunitate organizează personal comandantul de subunitate şi poartă întreaga răspundere de aprovizionare la timp cu toate necesare.

La organizarea luptei comandantul de subunitate referitor la problemele asigurării materiale indică:- valoarea şi termenele creării rezervelor de muniţii, combustibil,

produse alimentare, materiale medicale şi altor mijloace materiale, normele de consumare şi ordinea de aprovizionare;

- modul de căutare, adunare şi evacuare a răniţilor şi bolnavilor;- locurile de desfăşurare a subunităţilor de asigurare materială ale

batalionului şi ordinea de deplasare în timpul luptei;- locurile, timpul şi ordinea de completare a subunităţilor cu

rachete, muniţie, alimentarea tehnicii cu carburanţi;- modul de organizare a hranei personalului;- modul de menţinere a legăturii;- raionul de dispunere a subunităţilor de asigurare a brigăzii şi

căile de aprovizionare şi evacuare.

În timpul luptei comandantul de subunitate execută controlul consumului rachetelor, muniţiei, carburanţilor şi aprovizionarea cu ele la timp a subunităţii.

Rezervele de rachete, muniţie, carburanţi, produse alimentare şi alte mijloace materiale trebuie recompletate pînă la normele stabilite.

Aprovizionarea cu rachete, muniţie, carburanţi, produse alimentare şi alte mijloace materiale în subunităţi se execută conform cererilor – comenzi verbale ale comandanţilor de subunităţi la ordinul comandantului superior.

Completarea tancurilor, ML (TAB) cu muniţia şi alimentarea lor cu carburanţi în timpul luptei se execută nemijlocit în dispozitivele de luptă, iar în timpul îndeplinirii marşului în raioanele haltelor, raioanelor de odihna de zi (noapte) şi la sosirea în raionul stabilit. Cînd aprovizionarea cu muniţii şi carburanţi a tancurilor, ML (TAB) nemijlocit în dispozitivele de luptă este imposibilă, atunci mijloacele de transport se apropie cît e posibil mai aproape de ele. Tancurile, ML (TAB) în ascuns pe rînd cîte unul se apropie de locurile de dispunere a mijloacelor de transport pentru

completarea cu muniţii şi alimentarea cu carburanţi. Răspunderea pentru completarea la timp cu muniţii şi alimentarea tehnicii cu carburanţi o poartă comandanţii de subunităţi.

Aprovizionarea cu mijloace materiale, de regulă, se execută: de la compania de asigurare materială a brigăzii pînă la batalion se execută cu transportul brigăzii, din batalion se execută cu transportul brigăzii, din batalion în companii – cu mijloacele de transport ale batalionului.

În unele cazuri după indicaţiile comandantului superior pentru transportarea mijloacelor materiale de la compania de asigurare materială a brigăzii pînă la subunităţile batalionului se folosesc mijloacele de transport ale batalionului.

Scopurile de produse alimentare se păstrează în mijloacele de transport a plutonului de asigurare, iar stocul intangibil de produse alimentare în saci de merinde (ronete), în ML (TAB) şi tancuri în locurile speciale destinate pentru aceasta.

Asigurarea personalului cu hrană se organizează de la punctul de aprovizionare cu alimente batalionului, de regulă, de 3 ori pe zi. Dacă nu este posibil de organizat hrana de 3 ori pe zi, personalul se asigură cu hrană caldă de 2 ori pe zi. În acest caz militarii primesc o parte din alimentele prevăzute în normă zilnică sub formă de hrană rece. Uneori, în condiţii deosebite, militarii vor fi nevoiţi să prepare hrana de sinestătător.

Pregătirea, transportarea şi distribuţia hranei calde în subunităţi organizează şeful punctului de aprovizionare cu alimente conform dispoziţiunilor comandantului de batalion.

Pentru transportarea hranei în subunităţi de la plutoane se numesc militari speciali pentru transportarea hranei calde.

Pregătirea, distribuirea şi servirea hranei se organizează, de regulă, în afara zonelor contaminate.

În cazul cînd situaţia impune organizarea hranei în zonele contaminate radioactiv prepararea, eliberarea şi servirea hranei se execută cu nivelul de radiaţie pînă la 1 rad/oră – în mod obişnuit, de la 1 pînă la 5 rad/oră – în adăposturi dezactive, mai mare de 5 rad/oră – în lucrări de fortificaţie dezactivate acoperite.

Pentru prepararea hranei în zonele contaminate radioactiv se întrebuinţează numai produse conservate şi concentrate în ambalaj şi împachetări protecţionate.

În raioanele contaminate cu substanţe toxice se permite pregătirea şi servirea hranei numai în lucrările de fortificaţie speciale, echipate (înzestrate) cu instalaţii de filtroventilaţie.

În raioanele contaminate cu mijloace biologice (bacteriologice) prepararea şi servirea hranei se permite numai după o dezinfecţie detailată a teritoriului, cantinelor de companie şi utilajului, precum şi după tratarea sanitară totală a personalului.

Asigurarea subunităţilor cu apă potabilă se execută de la punctul de asigurare cu apă. Întrebuinţarea apei din alte surse se interzice.

Transportarea apei în subunităţi se organizează de către plutonul de asigurare materială. În zonele contaminate apa se transportă în cisterne ermetice. Fiecare militar este dotat cu bidonul personal pentru apă şi primeşte cantitatea de apă stabilită în normă.

Eliberarea echipamentului se execută reeşind din numărul de listă a efectivului conform normelor stabilite. Îmbăierea personalului se execută, de regulă, o dată în

săptămînă totodată schimbînd lengeria de corp şi se realizează în ordinea stabilită de către comandantul superior. La necesitate se execută tratarea sanitară a personalului.

Asigurarea medicală în subunităţi în condiţiile luptei se organizează în scopul căutării răniţilor şi bolnavilor pe cîmpul de luptă, acordării lor la timp a primului ajutor medical şi premedical, adunarea şi scoaterea lor din cîmpul de luptă şi pregătirea pentru evacuare, precum şi pentru prevenirea izbucnirii şi răspunderii în subunităţi a bolilor.

Primul ajutor medical răniţilor şi bolnavilor se acordă în formă de autoajutor şi ajutor reciproc de către instructorii sanitari ai companiilor şi puşcaşii sanitari ai plutoanelor în locurile de rănire, în adăposturile apropiate sau la postul medical al companiei, precum şi de către personalul subunităţilor destinate pentru executarea lucrărilor de salvare şi de tratare – evacuare.

Ajutorul premedical răniţilor şi bolnavilor se acordă la punctul medical al batalionului, iar primul ajutor medical – la punctul medical al brigăzii şi la punctele medicale ale batalionului condusă de medici.

Adunarea şi evacuarea răniţilor de pe cîmpul de luptă la punctul medical al batalionului se execută împreună cu armele personale şi măştile contra gazelor cu forţele şi mijloacele punctului batalionar, iar la nevoie de către personalul şi mijloacele de transport suplimentar destinată din batalion.

Dacă în subunitate sînt un număr mare de răniţi şi bolnavi în primul rînd se evacuează grav răniţii şi bolnavii. Cei răniţi uşor, după acordarea lor ajutorului medical se trimit la subunităţile sale.

Asigurarea tehnico – materială în subunitate se organizează în scopul menţinerii armamentului, tehnicii, muniţiei şi mijloacelor tehnico – militare în starea permanentă gata pentru întrebuinţare în luptă, precum şi menţinerea capacităţii de luptă a subunităţilor şi crearea pentru ale condiţiilor favorabile pentru îndeplinirea misiunilor de luptă.

Asigurarea tehnică şi materială fără întrerupere este una din principalele condiţii pentru desfăşurarea cu succes a luptei. Ea este partea componentă a asigurării acţiunilor de luptă.

Comandantul de subunitate poartă întreaga răspundere pentru asigurarea tehnico – materială la timp a subunităţilor subordonate.

Ei trebuie să ia măsuri pentru menţinerea armamentului şi tehnicii în starea permanentă gata pentru întrebuinţarea în luptă pentru restaurarea rapidă a lor în caz dacă au fost scoase din funcţie (deteriorate) pentru aprovizionarea subunităţilor cu muniţii, carburanţi, produse alimentare şi alte mijloace materiale: să manifeste o grijă permanentă despre hrana efectivului, adunarea răniţilor şi bolnavilor, despre acordarea ajutorului medical şi evacuarea lor după destinaţie.

Baza pentru organizarea asigurării tehnicei şi materiale este hotărîrea comandantului de luptă, indicaţiile lui şi dispoziţiunile comandantului superior cu privire la aceste probleme.

La organizarea luptei comandantul de subunitate cu privire la asigurarea tehnico – materială indică:- timpul, locul şi volumul întreţinerii (deservirii) tehnice, modul

de evacuare şi reparare a armamentului şi tehnicii în timpul pregătirii şi desfăşurării luptei;

- volumul şi termenele de creare a stocurilor de rachete, muniţie, carburanţi, produse alimentare, materiale medicale şi altor mijloace materiale, normele de consum a lor şi ordinea de aprovizionare (completare);

- procedeele de căutare, adunare şi evacuare a răniţilor şi bolnavilor;

- locurile de desfăşurare a subunităţilor de asigurare tehnică şi servicii ale batalionului şi modul de deplasare a lor în timpul luptei;

- locurile, timpul şi ordinea de completare a subunităţilor cu rachete, muniţii, de alimentare a armamentului şi tehnicii cu carburanţi;

- organizarea hranei personalului subunităţilor;- modul de pază, apărare şi menţinere a legăturii cu subunităţile

de asigurare tehnico – materiale;- comunică raioanele de dispunerea subunităţilor de asigurare

tehnico – materiale ale eşalonului superior, locurile punctelor de adunare a maşinelor determinate, căile de manevră, aprovizionare şi evacuare.

Asigurarea tehnico – materială comandantul de subunitate organizează personal prin tehnicul companiei, plutonierului de companie, instructorul sanitar şi comandanţii de plutoane (grupe).

În timpul luptei comandantul de subunitate execută controlul asupra stării tehnice şi capacităţii de luptă a armamentului şi tehnicii, consumul de muniţii, carburanţilor, produselor alimentare şi distribuirea lor la timp în subunităţi, raportează comandantului superior despre existenţa şi starea tehnicii a armamentului şi tehnicii, despre gradul de asigurare a subunităţii cu toate mijloacele tehnice şi materiale, despre răniţi şi bolnavi şi dă cerere – comandă pentru recompletarea subunităţii cu mijloacele necesare.

În luptă în batalion se desfăşoară:- punctul de observare tehnică (POT);- grupul de reparaţie şi evacuare (Gr.RE)

(sau grupul de reparaţie);- punctul de aprovizionare de luptă (PAL);- punctul de alimentare;- punctul de aprovizionare cu alimente;- (în apărare) punctul medical.

În companie:- punctul de observare tehnică;- (în apărare) punctul de aprovizionare de luptă;- punctul medical.

În subunitate se crează de valoarea stabilită rezerve de muniţii, carburanţi, produse alimentare şi alte mijloace materiale, care se păstrează şi se transportă de către transportul plutonului de asigurare materială al batalionului, în maşinile de luptă (TAB), în alte maşini asupra armamentului şi personalului.

Stocurile se împart în partea consumabilă şi stocul intangibil (de rezervă), care se consumă cu aprobarea comandantului superior.

În toate cazurile se organizează asigurarea subunităţilor cu apă, iar dacă este necesar şi cu combustibil.

Necesarul în muniţii, carburanţi şi alte mijloace materiale, asigurarea subunităţilor cu ele şi normele de consum se măsoară în unităţi de calcul de aprovizionare (unitate de foc, alimentare cu carburanţi, zi – hrană, complete) şi în alte unităţi.

Unitate de foc este numărul de muniţie, stabilit pentru o unitate de armament sau maşină de luptă.

Alimentarea cu carburanţi – cantitatea de carburanţi care încape în sistemul (instalaţia) de combustibil (se socoate la toate maşinile din subunitate).

Zi – hrană – cantitatea de produse alimentare, care se cuvine după normele stabilite pentru hrana unui militar în 24 ore (se socoate pentru toţi militarii după listă).

Completul de piese de schimb, scule şi accesorii pentru tehnică, armament, precum şi altor mijloace materiale constă dintr-o garnitură de obiecte după un anumit tabel într-un număr stabilit.