VTnGIL NBMoIANU . QPERECritici literari, culturi, societete
6
SURASUL ABUNDENTEI
CUNOA$TERE LIRICA$r MODELE TDEOLOGTCELA $TEFAN AUG. DOINA$
Ediyia a III-a, reudzutd;i addugitd
:
:
'I
SPANDUGINO
* CoPrirus
Cuuint inainte 7
Auertisrnent 9Obseruapii introductiue 11
Descrierea lucririi. Continuitate gi rezistenEi. Sinteticul gi imperfectul.
Sensibilitate estetici gi imaginagie politici.
I. MORFOLOGIA OPEREI LIRICE 15
1. Prima sintezl 17
Unitatea lumii. Varietatea obiectelor. Puteri integratoare (Privirea
eului. Evenimentul baladesc. Ritualul). Puteri dizolvante (indoiala.
Iluzia. Falsa ingelegere). Thiste[ea gi ingrijorarea.
2. Explozia primei sinteze (A) 40
P oezia statuarului. Academismul formelor. Tensiunea scizuti.
Spafalul gi materialul.
3. Exploziaprimei sinteze (B) 45
Poeziadinamismului aleatoriu. Incertitudinea radicali asupra
cunoa;terii gi realitigii. Melancolia. Lumea absurdi 9i deformati
Absolutizarea timpului. Domnia accidentalultli. Cinism gi moralizare-
4. Poezia medierilor ample 63
Integrare gi dezintegrare. Realitate recuperatS'. Acceptarea
necunoscutului. Corespondengele in naturi. Straturile- Fenomenul
na;terii.
247
Iiirgrl hlemai:;ut
5. Drumul spre o noui sintezi 75
Poezia ca substitut al realului. Poeziaconcretului. Poemele cunoasterii
adincurilor.
6. Spre celilalt concret 93
Naturi si istorie, concret fizic gi concret social.
II. METODELE EXPRESIVITATII STILISTICE Gchi6) 95
1. Procedee gramaticale in poezia de tinerege 97
2. Planul sonor in poezia de tinerege 104
3. Metafore vechi si noi 110
rrr. PoEzrE $r DrcTAruRA t15
1. Dialectica retragerii 117
,,Cvintd' si,,Remember"
2. Condamniri 121
,/Iibi' gi ,*Asediul"
3. Ameningiri 126
,,VAnitoare cu goim"
4. Epistemologia dezgustului 133
,,Interiorul unui poem"
IV. GENEZA PERSONALI]ATII CULTURALE 137
1. Elemente formative 139
Mediul uman si geografic.
Cadrul socio-cultural. Liceul gi facultatea. Lecturi si influenEe
Iiterare.
2. Cercul Literar de la Sibiu l4BScurt istoric. Ridicini sociale gi diversitatea componenEei.
3. Dimensiunea ideologici 152
Unifi carea sensibilitigii literare naEionale. Criza par adiemei liberal-
democratice in Rominia. Vocagia centrismului. Chemarea Europei.
248
S'ufisal abuadenyei
Concretizirile modernitigii. Idealul estetic. Democratismul cultural.
4.Poeziade tinerege 159
Influengele poeziei interbelice. DescendenEa simbolistl. Crearea unui
nou modernism prin expansiune.
5. Maturitate: criz|gi echilibru 167
Exil, temnigi, cafieri. publici, suspiciuni, integrlri.
6. Evolulia gAndirii l7LAmplificiri filozofice. Tiei tipuri de eseistici. Tladucerea ca afirmare
gi lupta ideologici.
V. EPILOG PROVIZORIU 181
SurAsul abundengei. O rezistengi victorioasi. Cunoagtere, viziune
liricl, ideologie.
VI. REEVALUARI 187
$tefan Aug. Doina;: o existengS. armonioasi 189
Doina; la 80 de ani: un caz de victorie romineasci 192
Omul 9i scriitonrl (un interviu de Daniel Cristea-Enache) 196
Doina; intrind in istorie 204
Post-scriptum h edigia a II-a 220
Victime gi vinovagi: spre o abordare pluridimensionali 222
Thbel cronologic 237
Prirucipalele opere 239
Distirucpii ;i prernii 243
Comerutaria bibliografc 245
249
{. Priwa siateEd
Si incepem prin a decupa din masa poemelor lui Doinas un
grup cu o remarcabili unitate de ton, poeme scrise mai ales spre in-ceputul carierei sale (dar nu exclusiv), gi care multi vreme au fost
socotite a-l reprezenta prin excelengi, Poeme cu o tenti narativ-ba-
ladesci, "r-orf..e mitic-fantastica ;i implicagii filozofice. in ce mod
este lngeleasi gi aplicati ideea de sintezi in ,,baladele'vechi? Cel care
le va citi urmS.rind sensul, mai curind decit spectaculoasa inftgi;are
exterioari, va descoperi curAnd ci ideea ce revine in aproape fiecare
din ele intr-un fel sau altul este unitdtea lurnii,legitura adinci ce se
opune diversiti.gii, armonia ce intrece conflictele;i vindeci rupturile,
sufletul tainic ce contopeste fenomenele intr-un mare ;i unic orga-
nism. in ,,Forma omului" (OC,85), iubirea ins{i aplrea (in tradigia
lui Platon) drept incercarea de a uni doui chipuri in un singur *a?,o forrna arsd / de-unfoc mai ukrstnic decit orice uea4 9i poetul spune:
Atdta timp c,it skngele zuimeYe,
arzdnd, ca-ntr-un incest nerndrginit,
iscat tntruna pe strduechi tiPare
N
t7
ti "i1qil Nrznoiatl
un uriE adasti;i priuegein reci oglinzi de scoici cu perld mare,
diforrn, dar zdm bitor: reintregit.
Se pot petrece in virtutea acestei unitagi ciudate ;i fantastice in-timpliri cum ar fi iubirea intre un astru si o scoici (nivelurile ontolo-gice de obAr;ie ale amangilor fiind mai depirtate decAt in ,,Luceaf}"rul"eminescian, tensiunea fantastici. mai puternica), care determinl. marifenomene climaterice (,,Soarele si scoica" - OC,87). i" alti parte,vegetalul poate iubi omul, artisul (,,Iedera indragostiti" - OC,ll2).Tot astfel, bolta cereasci se populeazl" de ticure, crunte fiare si fabu-loase vegetale, printre care se plimbi omul imaginar sub bdtaia cohor-
telor de sori (,,,\ cerului pidure risturnari" - OC,82). Participareaaceasta a intregului la orice se vede clar in ,,Funeraliile lui Demetrios"(OC, 95), unde un lanE al oamenilor ;i al fenomenelor leagi parc5"
toate pirpile universului intre ele. Avem acolo intAi solul care trans-mite trista ueste, apoi miscarea flotei lui Antigonos, ca rispuns la ea, ;istrimutarea urnei pe uasul amira/. Nu e, sigur, de ajuns ci ea devineun soi de centru radial al lumii grecesti, care, in miscarea ei, se oglin-dqte (noaptea chiar) in zenit si spre care converg, din fiecare cetare,
ticutele solii, sau ci vAntul insusi, cumva, completeazd.funebra gak.Este nevoie de o mai deplini includere a universului in insigi mrzi-cala ritmicitate a esen[ei sale. Si atunci esre pus si cAnte pe nav5. unfautist chntare de durere ;i de teamd; ritmurile cintirii sale se transmitaidoma lopitarilor galerei, care sti.rnesc dupi ele chiar valurile m5"rii ;imarile clopote ale solului. Astfel durerea se insinueaza elegant in viaga
naturii insesi - vindecAndu-se pe sine: cici poate astfel cu mai mareusuringi integra brutala surprizi" a morEii in ampla lini;te in care-;iafln locul nelinistile viegii individuale, care par ritmicizate in largi va-luri statistice, in ciclicitigi cosmice calme precum o respiragie regulati,an dz an. Meriti amintit ,,Regele, fiul copacului" (AE,168), unde c6"r-
muitorul, ca intruchipare a omului, se identifici cu natura. Avem aicio perfbcti substitugie a termenilor, de mare forgi unificaroare. Chiargi in poemele de iubire scrise la modul baladesc se binuieste, cel pufnla nivel metaforic (din nou platonic), integrarea universului plutind
r8
.\'nil.wJ ahaude$el
ca o grea cortini de catifea oPac5" indiritul contururilor sprintene
sau melancolice care capteazi intAi atengia cititorului. in ,lstizi ne
despirEim" (CM, t33), amantii tristi se rup unul de celilalt cum s-Au
despdrpit apele de uscatla inceputul lumii, iar daci. vreun regret le va
tulbura viitorul, acela, in vis, va fi sufetul birbatului care, precumpdrmul care se modeleazd din ape, va gti si ia forma uitatd a trupuluiamantei de care s-a despi.rgit. Cu alte cuvinte, dialectica rupturi-re-integrare, aceea din ,,Forma omului", determini cumYa o tirzie tela-
gie personali. Cu o subtili imprecizie, tema se reia in ,,Marea" (OC,
109), de asti datl" cu nuanle panteiste, cici nu se mai ;tie intre ,,E1, Ea
si Marea", cine iubegte pe cine:
- Prinde-rnd - li sunt a ta,
murrnurd aPa liuidn.
Iat-o Prinsd! Dar a cui e?
lJnde - i sp r int ena s i lf d,n?
Unde-i cel ce-o cduta?
Acest accent pe unitatea lumii nu inseamni defel ci poetul igno-
rA udrietdtea obiectelor care o comPun. Lumea unitari este in acelagi
timp fertili; bogati gi mustoasi, luxurianti, stufoasi gi stralucitoare.
Ochiul se opregte cu voluptate ;i lacomie asupra ei:
Erau acolo: anirnale, rodii,inele scoase d.e sub uechi custidii,
pocale, scuturi, tunici uerzi cu fr,orez rornan tn uase egiPtene,
oglinzi gi scoloPendre fli Antene,
sandale, sdbii, nasturi de safr.(bw, eo)
Se va observa lesne cum in aceasti enumerare vegetalul, animalul
;i mineralul igi dau mAna, produsele omului altetneazicu roadele na-
turii. $i ln alte viziuni, unde obiectele se grupeazi coerent, observi.m
aceeasi plicuti impredictibilitate in selectarea pa4ilor comPonente:
19
Virgil lienoiana
La Polul Nord, aproape de osiafurtunii,printre arbu;ti de xicl^d ce-ajung doar la genunchi,
?e care ard albastre poleiarile lumiica nigte mrychi d.e fosfor pe fiecare trunclti,
;i und.e ur;i de burd nestingheripi se plimbdprin mari licheni ;i frrigi ca printr-un labirint
(oc,8g)
constituind un univers caprivanr, neatteprat. Integrarea diver-siti.Eilor se videste intr-un sens mai general prin coexistenga elemen-
l-telor ,,Zeiga mirii se-nrrecea cu focul" (OC, 96); de fapt, insi., nu e
vorba numai de api si de foc, ci, mai mult, de gheaEi;i de vulcan, delavi gi de brume dense.
Pe ce cii se inft.ptuie;te, totusi, unificarea aceasta, sinteza caresi mulgumeasci populaEia de ftpturi viguroase, ciudate, puternice,foiala de detalii inci.piEinate gi pitore;ti ale lumii substangiale? Primacale (cea mai precari in grupul de poeme la care ne referim, dar cumari perspective de dezvoltare ulterioari) o reprezinti privirea con-centratoare a Eului - centrul vital-intelectual -, care obligS" Iucrurilela supunere si ordonare prin chiar modul in care cuprinde lumea;lumea este aici ?mtra ecrr,t Er. in ,O.fio" (SL,46), gisim expresiaei cochet-hieratici: imi phce dintre sernmi treptat sd md retrag / ininfinitul rn*re o arie sd trag ix mai departe, alituri de cel mai vrednicdiscipol, pios, integru si fanatic:
si numai noi s-atingem adinca kmuirecd sufletu-i, ca zeii, pdrta; ln nernurire,c,i rdsuflarea-i purd se stticari pin omca udntul dimineyii trecdnd din porn tn pom,cd ne aprindem uiaya timid"d sau semeald
cu seme{ii sau temeri uenind din abd uiayd,
cd a cdzut in corpul dt lut ca-nff-un rnormhnt
Atit cadrul frzic de aici (un hc dz urnbrd cu trepied;i tepte, toga,sandalele, sanctuarul, golful uibrbnd de azur), cit ;i filozoftrile insesi
.lur,isal aitaa*nqei
trimit la gnosticismul elenistic rdrzittsau iniEierile lui Iamblic gi Porfir,
dar credinga in puterea unificatoare a unui Eu cunoscitor cenffal se
arati in fel;i chip in alte poeme. De exemplu, in ,,Omul cu compasul"(OC,l8), se deplinge foarte rispicat gi declarativ nivala :unor Enorme
bdkrii cufrunze moi, foirea insectelor gi reptilelor, moartea rozitoare'lor pe nisipuri, frunzele libertine ce au uitat de tipare gi nervuri, scur-
gerea apelor lAncede ;i spargerea cristalelor. in ciuda acestui declinlumesc, Eul poetic se afi in a;teptare:
Atunci, louind cu uLrful tn nisiP,
acelea$ semne aor luci in sotre,
pdstrknd informa lor eternul chiP
al lucruri lor trecdtoare.
Si nu ni se obiecteze cL, in mod ironic, momentul acesta de tri-umf al tiparului unificator este aici momentul morfii; chiar a;a stindlucrurile, rimAne in picioare faptul ci. singurul gest activ inregistrat al
creatorului este cel de la inceput, cand se inscriepe nisip /formula unei
alte ordini, care / conyine-al lucntilor tainic chip, / cel fird de ruind ;imi;care - sau, cum se spune mai incolo, cel al inchegirii de prea std'
tornice tiparel. Cu superb patetism metaforic se inflgigeazl rostuirea
lumii ;i in ,,Balada intrebirii lui Parsifal" (OC, 100), unde tinjireauniversului putred gi suferind ia sf}.rgit dintr-o singurS.lovituri:
Atunci, deodatd, codrii infranzird,
cetdVile qi.;nird. din noroi,
gi apele albasne ndudlird
1. Tema este reluati in,,Orologiul de gheaEi" (W, 103), numai simbolul diferi.(Citatul care servegte d rept motto ru;te tmprumutat, in mod semnificativ, din Parmenide,
eleatul, dinue togi presocraticii cel mai pouivnic ideilor de m[care, transformare, mul-
tiplicitate.) Suit in turn, la cumpina nopgii, el suprinde un moment de ingheEare
a orologiului, de suspendare a timpului. Orele stau fixe, ca rodii. Goana dorinyei
$ nayerea florii au dispirut. Pimaxtul e unitar, gi-a pierdut straturile: nimic nu
se na{te, nimic/ nu moare in lut ;i-n funzi;url. Pldurea e surprinsi intr-o ghindl,bolta intr-o stea, lucrurile se reduc la tiparul mdrep/ modtlul dintli, Ad.eudrul, poetriexulti pentru ci a descoperit obrazul de taini aI universului: integnt, statornic, inueci necorupt, precum gi (aici - eleatism curat) ;edtrea a toate-ntru sine, 9i depllnge
momentul cind e din nou nevoit si coboare scara turnului, coborAnd in timp.
2l
Vitgil ltrnui*na
jucdnd.u-;i s?umegared, ca o lirdpe care umbld degae de ploi.
Aici nu este vorba, credem, de o ,,insS"n5togire mistici", precumin legenda care e simplu suport, nu subsranga a poemului, ci de unact gnoseologic - limpezirea sensurilor in faga intrebirii relevanre.Universul se descuie cAnd gi.sim cheia potrivita. Varianta opusi, careconfirmL insa teoria mea in aceasti. privinEa, o gisim in ,,Balada celortrei puncte de vedere" (OC,9l), unde cele trei umbre care stribat olume nocturnl, pluvioasi, moale, interpreteaza in trei feluri diferiteviziunea incerti ce li se oferi. Cea dintAi o socoate un semn al ,,pli"ce-rii dintAi", un templu al voluptiEilor ritmice, a doua, drept un semnal puterii si acgiunii, al luptei si mor.tii, cea din urmi., drept cunoagterevictorioasi,,,transcendente". Finalul poeziei este enigmatic precuminsusi obiecnrl ei, realitatee (udrt{ul dz zuon ;i lumin,i, ca in curareunivers energetist) purtind in alunecoasele ei faqete, ce se descompunsi se recompun caleidoscopic, insesi potengialitigile celor ,,rrei puncrede vedere". Punctul cel mai inalt il aringe sintetizarea prin putereacentripeta a simpliti"gii absolute punciforme in ,,Ochiul" (IP, 52):Un ochi inchis in sine ne priuepte / din aedc asupra noastrd pironit. Ca
;i in filozoful a c5"rui senrinli orneazl. inceputul poemei (NicolausCusanus), rimAne egal de adevirat ci privirea creeazi" aici migunea-la fl.pturilor si ci acestea, preexistAnd-o, se unesc in gi prin privire.Oricum,
Din uria;a-i sferd. aizualdafard. niciodatd nu ie;im. [...JC,ind ard.em, uede flncdra temuhi;c,ind uede jar, ne stingem lini;tit
cu maximi. ambiguitate, ca si in:
Planetele cu pulberi rdsculate
cdzute in udzduhuri pdmbnte;ti,priuindu-le intens, le face boltd
Iari.rul aha*rknyti
in propria-i orbitd-n infnit.
C,kt timp le uede, ele se dezuolta:
sublim caliciu, riguros gindit.Acela care uede ce gdndeyte
?e toate le priuegte r,ind Pe rdnd
Un al doilea drum de acces spre sinteza il ofera cristalizarea
prin Eveniment, organizarea diversiti.Eii din nou in jurul unui Punctcentral, dar nu central-universal, ci central-local. Acesta este oferit
de forma baladi - ea insigi gen sintetic, impletind liricul, epicul gi
dramaticul -, refecgie pe plan formal a organizArii universului spre
care nizuieqte poetul. Cadrul in care se desft;oari baladele sale are
o determinare minimi, dar nu e niciodata lipsit de dererminate (sub
cerul persan, sau Acum ureo ckyiua secoli intr-o seard, san odatd-ntr-o
noapte brdzdatd dt ploi, sau la Polul Nord, d?roaPe de osia furtunii, salu
in apele egeene, saulaAmisus, sau in Leuant), nu e abstract si, mai ales,
nu se cuvine sL fie inlocuit cu oricare altul. Este suGcient de ferm,
pentru a nu putea fi ignorat, ;i suficient de discret, Pentru a nu abate
atenlia. Am putea specula ci el insugi simbolizeazi un mod de sintezisau cel pupin de acord dialectic intre universal si divers-particular,
ci el insqi ilustreazi filtrarea inevitabili a generalitaEilor cunoa;terii
umane prin localisme de uz convenabil. Populagia acesrui cadru este
si ea incert-fantastici, crescuti din noapte, dar nazuind intens spre
conturarea certe. Locuitorii sunt surprinsi de poet in miscarea lor de
devenire gi el ii obliga parci si se fixeze inainte de sorocul firesc al
cristdizirii. Iati-i deci in pozigii neasteptate: fiinge si obiecte jenate de
prematura lor definire. Baladele lui Doinas nu apa4in la urma urmei
fantasticului, ci, si spunem, pre-realului, momenrului care premerge
(pe scara devenirii) intririi intru existenga. Ele efectueazi o extindere
chibzuiti a {iuntariilor rcalului, anexindu-i tocmai teritoriul cel mai
imediat apropiat. De aceea gi nesigurangele criticii tn plasarea lor. A;agasim in padurea risturnati a cerului arbori ro;i de ghEuri albastre sau
un rd.u lactat cu prundul diru alge ;i coral, dupl. cum Insecte cu antene de
foc se pun deodatd / pe rodii, zbkrndinduli grumazul uibratil. Este lim-
