Subiecte semiologie 2011 1. Semiologia - definitie, continut, importanta. Semiologia reprezinta studiul simptomelor si semnelor bolilor. Semiologia este utila pentru sabilirea unui dignostic pe baza caruia se poate constitui un tratament corespunzator. Pentru acesta este nvoie de depistarea tuturor manifestarilor subiective si obiective, care se realizeaza prin examen obiectiv. Acesta cuprinde anamneza ( dicutia cu bolnavul), examenul fizic sau clinic, examenul paraclinic si de laborator solicitat de specialist pe baza diagnosticului prezumativ (presupus). In urma investigatiei de laborator se confirma sau infirma diagnosticul prezumativ pe baza semnelor paraclinice. Toate aceste grupe de semne si simptome permit elaborarea unui diagnostic pe baza caruia se prescrie tratamentul. 2. Anamneza - definitie, parti componente, varsta, sex Anamneza reprezinta conversatia sau dialogul cu bolnavul. Se poate desfasura in mai multe moduri: - ascultarea fara a interveni - interogatoriul - combinatie (ascultare si interogatoriu). Anamneza are o valoare reusita si este importanta in cazul unui kinetoterapeut. Elementele anamnezei: - date biografice ale pacientului care cuprind varsta, sexul, profesiunea, locul si conditiile de munca, locul nasterii si conditiile de viata. - antecedentele hetero-colaterale si familiare. - antecedentele personale. - istoricul afectiunii prezente. 3. Antecedente - tipuri, semnificatie Antecedentele hetero-colaterale trebuie cercetate cu mare atentie la distanta de mai multe generatii, existand posibilitatea transmiterii unor gene recisive care nu se manifesta la fiecare generatie. Din aceasta categorie fac parte: - luxatia congenitala de sold - piciorul plat congenital - hipoatrofiile partiale/ totale - genu valgum/ varum - forme de scolioza idiopatica - osteoporoza
Semiologia este utila pentru sabilirea unui dignostic pe baza caruia se poate constitui un tratament corespunzator. Pentru acesta este nvoie de depistarea tuturor manifestarilor subiective si obiective, care se realizeaza prin examen obiectiv. Acesta cuprinde anamneza ( dicutia cu bolnavul), examenul fizic sau clinic, examenul paraclinic si de laborator solicitat de specialist pe baza diagnosticului prezumativ (presupus).In urma investigatiei de laborator se confirma sau infirma diagnosticul prezumativ pe baza semnelor paraclinice.Toate aceste grupe de semne si simptome permit elaborarea unui diagnostic pe baza caruia se prescrie tratamentul.
2. Anamneza - definitie, parti componente, varsta, sexAnamneza reprezinta conversatia sau dialogul cu bolnavul. Se poate desfasura in mai multe moduri:
- ascultarea fara a interveni- interogatoriul- combinatie (ascultare si interogatoriu).Anamneza are o valoare reusita si este importanta in cazul unui kinetoterapeut.
Elementele anamnezei:- date biografice ale pacientului care cuprind varsta, sexul, profesiunea, locul si conditiile de munca, locul nasterii si conditiile de viata.- antecedentele hetero-colaterale si familiare.- antecedentele personale.- istoricul afectiunii prezente.
3. Antecedente - tipuri, semnificatieAntecedentele hetero-colaterale trebuie cercetate cu mare atentie la distanta de mai multe generatii, existand posibilitatea transmiterii unor gene recisive care nu se manifesta la fiecare generatie.Din aceasta categorie fac parte: - luxatia congenitala de sold- piciorul plat congenital- hipoatrofiile partiale/ totale- genu valgum/ varum- forme de scolioza idiopatica- osteoporoza
- tulburari ale mainii si degetelor de tipul: sindactiliei, polidactiliei, rahinodactiliei.Antecedentele personaleIn cazul copiilor sunt importante informatiile privind momentele si conditiile nasterii (prematur, sarcina depasita, travaliu dificil -> toate sau nu, cezariana).In cazul adolescentilor, informatiile se refera la boli infectioase survenite in copilarie (rahitism), momentul instalarii pubertatii si caracterele acesteia.La adult se refera la interventiile chirurgicale suferite la eventuale accidente, traumatisme de munca sau de circulatie.
4. Semn, simptom, sindrom - definitie , exempleSemn ul reprezinta manifestarea care este descoperita de examinator si care poate fie evidentiata sau cuantificata.Simptom ul reprezinta manifestare a bolii care ne este relatata de pacient dar nu poate fi pusa in evidenta in mod obiectiv.exemplu: durerea este cel mai important simptomSindromul este format dint’un grup de simptome si semne care apare in mai multe boli. exemplu: ~ insuficienta cardiaca (poate aparea dupa un infarct), ~ tulburare de ritm (de tip paroxistic)~ miocardita (inflamatie de diverse cauze a muschiului cardiac)~ hipertensiune arteriala.
5. Anamneza - locul nasterii, profesie, conditii de viata si muncaLocul nasterii si domiciliul: - in functie de zona geografica unde s’au nascut sau locuieste pacientul, se pot dezvolta anumite afectiuni exemple: ~ malformatii congenitale (mai frecvente in interiorul arcului carpatic, in zonele cu zacaminte radioactive)~ afectiuni reumatismale ( zone umede si reci, munte)~ tulburari de crestere (zona subcarpatica a Vrancei, zona edemica pentru lipsa iodului).Profesia are legatura cu patologia aparatului locomotor.exemplu: ~ cifozele(mai frecvente la persoanele care lucreaza din pozitia asezat: informaticieni, ciasornicari, croitori)~ lordozele (mai frecvente la persoanele care lucreaza in pozitia ortostatism: zugravi, electricieni)~ scoliozele (mai frecvente la categoria de sportivi ce practica sporturi asimetrice: baschet, aruncari).~ piciorul plat si boala varicoasa (apar la persoanele ce stau mult in ortostatism mentinanad aceeasi pozitie)
~ intoxicatii profesionale (intoxicatii ce plumb= saturnism, in tipografii)~ leziuni degenerative vertebrale: soferi~ tasari vertebrale (la sportivii ce practica sarituri).
6. Istoricul bolii Se realizeaza in 3 etape:a. Descrierea modului de debut al afectiunii se face in 2 situatii: - debutul brusc sau acut sau brutal
-> se intampla in traumatisme sau „in plina sanatate aparenta” (2 situatii in care manifestarea bolii ar lipsi:
~ este preexistenta, muta clinic ~ a existat o simptomatologie, dar
foarte stearsa, discreta care a fost ignorata de pacient).exemple: boala ulceroasa (perforatii)infarctul miocardic acut (I.M.A.)accidentul vascular cerebral (A.V.C.)- debutul lent, insidios (lent progresiv) cu simptomatologie care se instaleaza si se agraveaza treptat, pacientul neputand preciza momentul debutului ( se intampla in bolile cronice).b. Descrierea modului in care boala evolueazaexemple: unele boli au evolutie programata, continua, simptomatologia instalandu’se si agravandu’se treptatbolile neoplazice sau cancerele.alte boli au evolutie intermitenta sau pusee (pot sa dureze zile sau saptamani si sunt intrerupte de perioade de acalmie, in care simptomatologia dispare, si au durata variata- saptamani, luni, ani.).aceasta simptomatologie este caracteristica bolilor cronice: spondilita ankilopoetica ( S.P.A.), poliartrita reumatoida (P.R.), periartrita scapulo-humerala (P.S.H.)o boala cum este leuconevraxita (degenerare a mielinei de la nivelul creierului, sufera debutul la varste tinere (23-30 ani), speranta de viata 10-15 ani.displopie (nu mai vede bine)alte boli au evolutie ciclica (bolile stomacului)boala parazitara malariabolile cu evolutie regresiva: chisturi ovariene (tind sa se vindece sau sa dispara dupa menopauza).c. Relatarea tratamentelor efectuate si rezultatele acestora.Daca rezultatul unui tratament a fost favorabil, acesta poate fi continuat, daca rezultatele au fost nefavorabile, se recomanda internarea, pentru supravegherea pacientului si mentinerea sub
medicamentatie, fie asocierea medicamentelor, fie schimbarea tratamentului.In functie de tipul de tratament efectuat si de durata acestuia, in cazul unui episod trecut al voii, se poate preciza stadiul evolutiv al afectiunii prezente.
7. Semnele inflamatieiSenzatia de fluctuenta se percepe de obicei in zona, in care la inspectie a fost evidentiata o marire de volum localizata cu, sau fara semne de inflamatie.
8. Criterii de apreciere a dureriiDurerea se descrie in functie de anumiti parametrii de localizare (raportat la regiunea corpului, profunzime), intensitate, caractere (modul in care e descrisa de pacient exemplu: intepatura, arsura, crampa etc), circumstante de aparitie, durata, mod de debut, durerea brusca (de tip acut), durerea lent progresiva, momentul disparitiei durerii.
9. Durerea toracica
10. Durera abdominala- durere abdominala (colecistul) este acuta
- dischinezi biliare (face parte din grupa celor cu dificultate)
- hiperkinetica= contractie de tip spastic- hipokineziebiliara (bila lenesa), pacientul relateaza o
apsare in hipocondrul drept, cu durere de cap, ameteli, gust amar in gura si iradiere, in zona interscapulo-vertebrala.- durere din apendicita localizata in fosa iliaca dreapta
- durere de tip acut- nu in legatura directa cu gravitatea durerii- se observa o pierdere a elasticitatii tesuturilor
sau rigidizare.- splina doare in efort, si in cazul parazitilor intestinali.- durerile ovariene- colon iritabil, care este balonat in jumatatea stanga a colonului- rinichi – durerea duce la mictiune
- eliminarea pietrelor.- durerile care apar in diverse tumori abdominale (in orice zona abdominala pot fi).
11. Adenopatia - tipuri , semnificatie
Adenopatia reprezinta metastaze ale tumorii primare- NEOPLAZII.Tipuri de adenopatii:1. Adenopatiile benigne inflamatorii, sunt in general sensibile, dureroase si mobile. Consistenta este normaa sau usor crescuta (remitenta).2. Adenopatiile maligne, sunt dure, fixe si nedureroase. Fixe pentru ca ganglionii bareaza calea celulelor canceroase, care se divid in interiorul ganglionilor – inflitrare.
12. Repere topografice la nivelul capului si gatuluiLa nivelul capului:A. Vertexul= punctul cel mai inalt al calotei craniene.
- punctele parietale de o parte si de alta (punctele cele mai laterale ale calotei craniene.).
- posterior ( punctul cel mai posterior al calotei craniene se numeste opistocranion.).
- la nivel occipital: protuberanta nucala (linia nucala superioara si linia nucala suprema- aproape de baza craniului si nu poate fi folosita ca reper).
- anterior: -> la nivelul fruntii 2 proeminenete numite bosele frontale
-> inferior de bosele frontale, pe linia mediana, intre arcadele sprancenoase (2 care formeaza marginea superioara a cavitatii orbitale) se gaseste glabela. B. Piramida nazala este ea insasi considerata un reper. In portiunea laterala a fetei descriem fosele temporale, care contin arterele temporale (este palpabila pe marginea laterala a fruntii si este vizibila, dureroasa in anumite forme de cefalee si in arterita temporala HORTON). Relieful obrazului este format de bula grasoasa a obrazului (BICHAT) impreuna cu muschii mesticatori care se insera pe arcadele zigomatice, marginite anterior de fosele temporale. Bula grasoasa poate sa dispara in boli comsomptive (cancere, malnutritie), pentru ca ele consuma toate rezervele organismului.C. Mandibula (palpabila aproape pe toata suprafata: anterior, pe linia mediana exista o proeminenta palpabila numita menton situata transversal.).D. Cavitatea bucala:- marginita anterior de 2 formatiuni numite buze, care au 2 comisuri laterale dreapta si stanga.- pe linia mediana, de la septul nazal pana la marginea buzei superioare se descrie un sant nazo-labial median.La nivelul urechii: reperele sunt cartilaginoase si tegumentare- 1 punct marginea superioara a pavilionului
- 1 punct auricular posterior- 1 punct inferior marginea lobului urechii- 1 punct anterior numit tragus.La nivelul gatului: reperele sunt mai putine- anterior, pe linia mediana cartilaj tiroid- lateral muschii S.C.M.- posterior se palpeaza ligamentul nucal, care se intinde pana la C5-C6, palpabila este C7. (ligamentul nucal continua de la C7 cu ligamentul supraspinos).
13. Repere topografice la nivelul toracelui- manubriul (superior si cel mai lateral)- corpul sternului, intre ele se delimiteaza un unghi obtuz deschis posterior egal cu unghiul LUIS.- pe marginile sternului, la persoanele cu sechele de rahitism se palpeaza articulatiile condrosternale proeminente- apendicele xifoid poate fi: proeminent
infundat bifid.
- coastele inferioare: -> 3 false -> 2 flotante, se unesc cu sternul printr’o
formatiune cartilagionasa, care impreuna cu cea de partea opusa delimiteaza unghiul xifoidian (45o)- este mai mic la personaele astmice, slabe in general, si mai mare la persoanele cu torace evazat la baza, din cauza unor suferinte abdominale (hepatosplenomegalii sau ascita). 14. Repere topografice la nivelul membrelorMembrul superior: - capul humeral poate fi palpat la persoanele slabe- la nivelul extremitatilor distale a humerusului se palpeaza epicondilul si epitrohleea.- posterior, tot la nivelul cotului se palpeaza olecranul (apartine ulnei)- la nivelul extremitatilor distale a antebratului se palpeaza procesele xifoide: radial si ulnar.- la nivelul carpului, pe fata anterioara, proeminenta osului cu cartilaj si pe cealalta parte pisiformul, care delimiteaza canalul carpian.La nivelul mainii: fata palmara= fata volara- eminente tenara si hipotenara - pliuri de flexie (importanta diagnostica in boala genetica= sindromul DOWN, mana simiana)fata dorsala: se palpeaza metacarpienele.La nivelul membrului inferior:
15. Ex. Clinic general- metodologie, descriereExamenul clinic general este obligatoriu, indiferent de localizarea afectiunii. Se prefera a fi facut cu pacientul dezbracat respectand simtul pudic. Examinarea se face vizual, in incapere bine luminata, confort termic. Se va nota tipul constitutional al pacientuui (astenic, gracil, piee fina, usor inchisa la culoare- buna, obrajii si buzele rosii, anomalii de implantare a dentitiei). La pacientii predispusi la infectii de tip polimielita cu cea mai grava forma de tip tetraplegic.
16. Ex obiective- definitie si tehnicaExamenul obiectiv reprezinta urmatoarea etapa a examenului clinic dupa anamneza. Trebuie sa fie sistematic, complet, riguros si minutios.Tehnica examenuui obiectiv:Examenul obiectiv al unui pacient trebuie executat complet si sistematic. Pentru localizarea unor leziuni, plagi, pentru delimitarea unor procese sau delimitarea limitelor unor organe, se folosesc anumite repere topografice care pot fi: osoase, cartilaginoase, musculare sau tegumentare si anumite linii reper care sunt: naturale sau conventionale, care sunt orizontale sau verticale si sunt abordabile in incidentele de fata, de profil si posterioare.
17. Inspectia- definitie, generalitati, tehnica inspectiei generaleEste metoda de examinare caracteristica prin cercetare vizuala a organismului in intregime, a unei regiuni, a unui segment, sau a unei zone strict delimitate. Reprezinta prima si cea mai sigura metoda de investigare semiologica.Prin inspectie se obtin numeroase informatii necesare orientarii in continuare a examenului clinic.De obicei vedem si recunoastem ceea ce am invatat si ceea ce stim, astfel spus, gasim ceea ce cautam.Ca metoda de examinare, inspectia debuteaza odata cu intrarea pacientului in cabinet si continua pe parcursul anamnezei.Putem obtine informatii valoroase cu rol important in stabilirea diagnosticului de la prima vedere.
La intrarea pacientului in cabinet se cauta aprecierea atitudinii generale si pe segmente a intregului corp, care poate fi atitudine vicioasa sau antalgica (pozitia pacientului adoptata pentru reducerea durerii).Continuam inspectia cu aprecierea mersului, si a mobilitatii genunchilor, cu modul in care trece de la pozitia ortostatism, la pozitia decubit sau asezat, si sesizarea unor elemnte patologice.exemple: exoflamia, proeminenta globilor oculari cu aspect de fanta palpebrala, in unele situatii; globii nu sunt acoperiti in totalitate de pleoape, in timpul clipitului sau inchiderea ochilor.existenta gusei, proeminenta regiunii anterioare a gatuluisesizarea unei stari psihice particulare de agitatie sau anxietate (frica extrema, care nu poate fi controlata.).O parte dintre aceste semne sunt caracteristici hipertiroidei sau bolii BASEDOW.Alte aspecte: miscarea dezordonata a membrelor caracteristica pentru coree (boala neurologica prin afectarea sistemului nervos), mersul caracteristic cosit sau stepat, din hemiplegie, atitudine vicioasa cu deformari ale membrelor inferioare sau coloanei.Tehnica inspectiei:Inspectia trebuie efectuata sistematic, atent, cu spirit de observatie educat, dupa un anumit plan si cu o anumita metodologie. Se realizeaza direct cu pacientul dezbracat, din toate pozitiile convenabile observatiei.Examinarea trebuie efectuata static, cat si dinamic, solicitand pacientului sa execute anumite miscari, trebuie respectata de asemenea succesiunea in examinarea regiunii de la examinarea cefalica inspre membrele inferioare.Inspectia nu trebuie sa oboseasca pacientul, si de aceea nu il va mobiliza mai mult decat este nevoie.
18. Inspectia locala - generalitai, metodologieAre ca scop observarea in detaliu a unei regiuni, la nivelul careia au aparut sau depistat efecte particulare in cadrul inspectiei generale.Prin inspectia locala, se cerceteaza in amanuntire o zona limitata a corpului, uneori folosindu’se instrumente speciale de vizualizare (lupa).Cu ajutorul lor, se pun in evidenta carcateristici semiologice ale unor procese localizate (nepigmentari, eruptii cutanate, zone cu tulburari trofice, edeme, circulatie colaterala).Un element important depistat la inspectie este observarea sau atitudinea pacientuui.
19. Inspectia locala - posturi particulareAnumite pozitii sunt caracteristice pentru o anumita patologie. Orientand examenul in continuare.exemple: pacientul in pozitia asezat, in pat, sprijinindu’se pe multe perne, la care observam privirea anxioasa, tegumente cianotice, jugulare turgescuente, respiratie rapida si superficiala, orienteaza spre un diagnostic de insuficienta cardiaca decompensata (insuficienta respiraorie acuta, care poate sa apara in astm bronsic sau BPOC acutizare). ORTOPNEE-> POZITIEpacientul in pozitia genu pectoraa, in pat, orienteaza catre suferinta gastro-intestinala sau pericadita.In cazul, in care pacientul prezinta o asimetrie a umerilor, ne gandim la deviatie de coloana.Inspectia se realizeaza examinand succesiunea extremitatii cefalice, regiunea cervicala, regiunea umerilor si membrelor superioare, toracele, abdomenul, bazinul si membrele inferioare.
20. Inspectia capului si regiuni cervicaleSe insista asupra regiunii catre care ne orienteaza anamneza si inspectia localaLa nivelul capului se observa forma generala a capului (sferica, alungita). Aspectul fruntii (inalta, cu aspect de dorm- sindrom DOWN), fruntea lata (olimpiana), fruntea bombata, ingusta si tesita.Asimetrii ae fetei, care pot sugera diverse pareze faciale sau malformatii congenitale.Aspectul dintilor si defectele de implantare. numarul dintilor (lipsuri de muguri dentari). Tot mai putine persoane au dentatie completa (la varste adute lipsa molarului de minte). Se observa eruptii intarziate si tot mai frecventdispozitia lor pe arcadele dentare. Defectele dentitiei pot trada hipocalcemie, iar la varsta adulta, cariile si lipsurile de asemenea, pot insoti asteoporoza.La nivelul regiunii cervicale, se observa forma gatului, gatul aparent alungit sau scurtat, cu zone proeminente (proeminenta anterioara= gusa; proeminenta anterolaterala= adenopatie; flegmon amigdalian).Pozitia gatului: - gatul inclinat anterior (in cifoza dorsala cu delordozare cervicala.).- gat inlinat lateral (torticolis)
21. Inspectia toracelui si abdomenuluiPrin inspectia la nivelul toracelui, se observa dimensiunea generala, eventualele deformari, care intereseaza toracele in intregime sau pe anumite zone: global cifotic, astenic, emfizematos, cifoscoliotic, si sa prezinte tulburari dinamice respiratorii.
Se mai inspecteaza pozitia elementelor componente de sus in jos, de la nivelul claviculelor (tulburari de simtrie), la nivelul sternului (infundat, proeminent), aspectul si mobilitatea coastelor, evazarea toracelui.Aprecierea miscarilor respiratorii ample, profunde sau superficiale, frecvente miscarilor respiratorii (poli/ tahi/ bradipnee).Prin inspectia la nivelul abdomenului, se oberva forma generala a abdomenului, proeminent sau supt, gras sau slab, tonic sau flasc, aspectul desenului venos- superficial si existenta unor zone cu vene dilatate, in zona periombilicara, dand aspectul de „cap de meduza”, sau pe flancurile abdomenului situate, care pot sa apara in insuficienta hepatica (apare in evolutia cirozei hepatice).Existenta anumitor cicatrici, dupa interventi chirurgicale pentru hernii abdominale, eventratii, apendicita, ulcer, pancreatita.
22. Palparea - definitie , generalitati si tehnicaEste metoda semiologica prin care informatia se obtine in cadrul examenului obiectiv, cu ajutorul simtului tactil si simtului volumului (stereometrie). Metoda este cunoscuta din antichitate, dar s’a perfectionat de’a lungul timpului. Prin palpare percepem, distingem sau apreciem proprietatile fizice ale tegumentului, temperatura, umiditatea, turgescenta, calitatea muschior, oaselor, articulatiilor, precum si ale diferitelor organe sau deformatiuni patologice.Informatiile primite referitoare la diversele elemente anatomice permit aprecierea localizarii dimensiunii, formei, raporturilor lor, caracterele suprafetei, consistenta, mobilitatea si sensibilitatea acestora.Prin palpare, se confrunta in mod obiectiv, datele obtinute in urma anamnezei si inspectiei. In interpretarea senzatiilor dureroase relatate de pacient, in cadrul anamnezei, palparea aduce informatii privind localizarea, intensitatea si caracterele durerii.Prin palpare, in anumite cazuri, durerea este provocata voluntar, prin manevre specifice urmarind in aceasi timp reactia bolnavului (mimica, gemete, miscari reflexe, contractii musculare) -> „semnul clopotelului”, provoaca dureri prin palpare profunda, in fosa iliaca dreapta si destindere brusca. Tehnica palparii:Pentru ca palparea sa fie corecta si sa aduca informatii obiective, sunt necesare cateva conditii:A. pozitia pacientul, pentru a avea un acces cat mai bun, in cat mai multe zone ale corpului, se prefera pozitia DD a pacientului.- in aceasta pozitie , contractiile musculare sunt minime
- in alte situatii, se recomanda posturile DL, asezat, postura genu-pectorala sau ortostatism.
B. pozitia examinatorului, trebuie sa fie comoda pentru a nu’i stanjeni miscarile. - se recomanda ca examinatorul sa se aseze in dreapta pacientului, cu privirea spre fata acestuia pentru a’i observa mimica.- antebratul examinatorului trebuie sa fie orizontal la nivelul corpului pacientului.- iar palparea se realizeaza cu fata palmara a mainii si degetelor.- in situatii speciale, cu varfurile degetelor sau marginea cubitala a mainii.
C. atat examinatorul, cat si pacientul, trebuie sa respecte regulile generale de igiena.
D. mana examinatorului trebuie sa fie calda, uscata, unghiile sa fie taiate, sa nu poarte bijuterii, sa nu prezinte durioame sau plagi deschise.
23. Palparea muschilor si oaselorPalparea muschilor, ofera informatii privind dezvoltarea sistemului muscular, tonusului muscular, integritatea anatomica a muschilor. Tonusul muscular se apreciaza prin metoda mono-manuala (cu degetele sau prinzand corpul muscular intre police si celelalte 4 degete).Hipertonia musculara poate fi functionala, fiziologica, in cazul sportivilor de performanta, cand este insotita de hipertrofie functionala. Hipertonia sau Atonia musculara insotesc hipertofia si atrofia, care sunt vizibile la inspectie. Hipertonia patologica se manifesta ca spasme musculare => polimielita, sau sub forma de contractii musculare, cum se intalnesc in leziunile de neuron motor central (hemiplegii), contractii in leziuni extrapiramidale (parkinson).In bolile cronice sau in cele care impun limitarea activitatii fizice apar atrofiile, scade tonusului si reducerea volumului musculaturii. Palparea este utilizata in cadrul bilantului muscular pentru diferentierea fortelor F0 si F1. Se poate pune in evidenta sensibilitatea unor grupe musculare, exemplu: bolile reumatismale, in miozite si dermato-miozite, in cazuri de rupturi sau hematoame musculare sau in trichineloza.Palparea oaselor da posibilitatea de a controla pozitia, dimenisunile si raporturile dintre diverse repere osoase.
Modificarea reporturilor normale este caracteristica unor afectiuni ca: luxatiile si fracturile. Mobilitatea anormala este semn de certitudine in fracturile complete datorita intreruperii continuitatii oaselor.Nu se recomanda totusi cautarea acestui semn deoarece produce dureri mari accidentatului si poate determina deplasarea fragmentelor osoase producand: leziuni ale partilor moi si rupturi de oase si traiecte nervoase.Un alt semn atat palpatoriu, cat si auscultatoriu este crepitatia. Ea apare atat in afectiuni ale partilor moi (sinovite, emfizem subcutanat, hematom subcutanat), cat si in suferinte osoase la frecarea fragmentelor osoase intr’un focar de fractura cominutiva.Intensitatea durerilor spontane la nivelul oaselor ce se poate palpa, creste prin metoda palparii (osteoporoza).
24. Repere topografice la nivel abdominal- rebordurile costale- cicatricea ombilicala- posterior, la nivel lombar-. apofizele spinoase lombare- la nivelul sacrului, se palpeaza baza sacrului - palparea gaurilor sacrate (4 perechi)- inferior sacrului continua cu coccisul, care poate suferi traumatisme (luxatie, fractura = se reduc, mai ales, in cazul femeilor ce nu au nascut).- lateral, de o parte si de alta a sacrului exista articulatia sacro-iliaca, sensibile spontan sau la palpare: -> in demineralizari osoase
-> sarcini cu feti mari -> inflamatii: sacroileita poate fi
simptom de debut in spondilita anchilopoetica.
25. Metode de palpare:~ in functie de modul cum se realizeaza si obiectivele urmarite, se descriu mai multe tipuri:a. palparea superficiala- prin aplicarea fetei palmare a mainii si degetelor pe suprafata examinata, usor si fara presiune.- reprezinta etapa initiala a palparii profunde, iar informatiile pe care le obtinem prin intermediul ei, au caracter general orientativ.- prin palpare, se pun in evidentatemperatura ocaa, anumite caractere ale tegumentului si tesutului celular subcutanat (aspru, rugos, umed).- eventuale denivelari, fie concavitati, fie prin proliferare, sau cicatrici de la nivelul pielii.b. palparea profunda reprezinta palparea propriu-zisa - palpand se va exercita o presiune asupra regiunii; prin aceasta se incearca patrunderea in profunzime pentru a obtine informatii privind
localizarea, forma, dimensiunea, consistenta organelor sau structurilor din straturile subcutanate.- are mai multe varante: -> palparea mono-manuala, palparea cu ajutorul degetelor si palmei unei singure maini.
- se investigheaza pentru limitarea unei zone si pentru decelerarea punctelor dureroaseexemple: „cubul de gheata” sau la palparea abdomenului cu lichid de oscita- „semnul valului”.palparea orificiului extern al canalului inghinalpalparea ganglionilor limfatici
-> palparea bi-manuala, este palparea efectuata cu ambele maini, cautand sa prinda organul examinat; se foloseste de regula la palparea abdomenului, examinarea rinichiului sau a unor formatiuni tumorale.
-> palparea penetranta, se efectueaza cu ajutorul a 2-3 degete, intr’un spatiu limitat, folosind 1 sau cele 2 maini suprapuse; se utilizeaza pentru depistarea zonelor, punctelor, formatiunilor dureroase.
-> palparea prin balotare, se realizeaza cu ajutorul a 2-3 degete asezate pe zona (regiunea) corespunzatoare, aplicand cu mana opusa, lovituri scurte indirecte asupra organului respectiv; astfel, se imprima organului sau formatiunii o miscare care il aduce catre mana.Metode specifice de palpare, sunt palpari profunde si se executa bi-manual.
26. Palparea tegumentelor si tesutului celular subcutanatPalparea tegumentului ofera informatii asupra elasticitatii, turgescentei, umiditatii si temperaturii sale.*turgescenta= elasticitate si consistenta; este calitatea tegumentului care depinde de afluxul de sange si limfa, si de gradul de inhibitie cu lichide.In mod normal tegumentul nu poate fi incretit, decat la persoanele in varsta. In cazul, in care tegumentul isi pierde elasticitatea, este mai subtire si mai fiabil. Tegumentele acestor persoane formeaza o cuta persistenta la ciupire. Turgescenta este mult scazuta in boli casectizante sau in cele care evolueaza cu varsaturi si deshidratari masive (boala ulceroasa, sarcini patologice, diareile cronice, diabet zaharat, diabet insipid).Umiditatea tegumentului este caracteristica in hipertiroidii, reumatism articular acut, boli infectioase acute, in unele cazuri in sindroamele post-menopauza etc.
Transpiratiile profuze (foarte ambundente) nocturne insotite de scadere in greutate sugereaza suferinte bronho-pulmonare grave (TBC, cancer bronho-pulmonar).La copii, transpiratiile in zona capului, cefei, umerilor sugereaza hipocalcemii.Prin palpare se poate observa temperatura corpului, prezenta febrei.In bolile febrile, temperatura tegumentului creste, datorita vaso-dilatatiei superficiale.Palparea tesutului celular subcutanatDispozitia si cantitatea tesutului gras subcutanat dau informatii privind unele afectiuni si complicatii ale aparatului locomotor.Anumite formatiuni se palpeaza din grosimea tegumentului cu aspect de noduli, pe partile laterale ale articulatiei mici ale degetelor, indica suferinte de tip artropic.Nodulii de forma ovalara, aderenti situati la nivelul tegumentului, pe fata anterioara a mainii, sunt caracteristici bolii DUPUYTREN (retractia aponevrozei palmare).
27. Percutia - definitie si tipuriPercutia este metoda de investigare clinica, ce se realizeaza prin aplicarea de lovituri usoare si ritmice, pe suprafata corpului uman, in scopul obtinerii de sunete, cu ajutorul carora putem evalua starea fizica a teritoriului percutat. Prin percutie se pune in vibrare zona percutata, iar vibratiile se transmit prin aer catre ureche. Distanta optima pentru perceperea suntelor de percutie este de 50 cm.Exista mai multe tipuri de percutie:a. percutie directa- se realizeaza lovirea unui anumit teritoriu, cu suprafata palmara a mainii, cu marginea cubitala, cu pumnul palmar sau cubital sau cu pulpa degetelor 2-5 indoite sub forma de ciocan. In acest caz, sunetul de percutie are intensitate redusa si caracter surd, difuz deoarece forta de percutie se distribuie pe o suprafata mare punand in vibratie un teritoriu intins. b. percutie indirecta (mediata) - cu un ciocanel de cauciuc pe un corp solid, rotund sau ovalar, asezat la suprafata corpului si realizat din lemn, fildes, metal, cauciuc, sticla.Sunetul obtinut are intensitate mai mare, caracter „mai” net, distinct, deoarece suprafata de percutie este strict limitata la suprafata placutei. In timp aceasta metoda a fost perfectionata, si pentru usurarea aplicarii s’au folosit degetele mijlocii de la ambele maini inlocuind ciocanelul si placuta => percutia digito- digitala.
28. Percutia digito-digitala
Tehnica: - mediusul mainii stangi cu celelalte degete abduse, se aplica pe suprafata cercetata, cu toata suprafata palmara, mulandu’se pe suprafata corpului, fara a executa presiune.- mediusul mainii drepte indoit, in forma de ciocan, aplica loviturile pe falanga mijlocie a degetului opus.Pentru ca percutia sa fie obiectiva, loviturile se vor aplica ritmic si egal, ca forta si durata.Percutia se realizeaza daor prin miscari ale articulatiei pumnului (fara brat si antebrat).Prin percutie digito-digitala se permite explorarea unor regiuni cu reliefuri variate: torace, abdomen, regiunea posterioara a corpului.
29. Sunetul de percutie - descriere, tipuri, semnificatieSunetul de percutie reprezinta totalitatea vibratiilor produse prin percutie deget-deget, intr’un teritoriu, respectiv in tesuturile si organele subiacente, formeaza sunetul de percutie.Tipuri de sunete:1. sunetul sonor-caracterizat prin intensitate mare, tonalitate joasa si durata lunga. Il obtinem la percutia toracelui in teritoriul pulmonar. Acest sunet este netimpanic.2. sunetul timpanic- intensitate mai mare, tonalitate mai joasa si durata mai lunga. Se percepe la percutia unor cavitati relativ mari, apropiate de suprafata, cu pereti netezi si care contin aer sub o oarecare tensiune.exemple: stomac, intestin, cavitatea bucala, trahee.3. sunetul mat- intensitate mica, tonalitate ridicata si durata scurta. Se percepe la percutia tesuturilor si organelor fara continut aeric.exemple: masa musculara, ficat, inima, splina etc. Sunetul mat apare in conditii patologice la nivelul toracelui, in categoria de condensari pulmonare (pneumonie sau pleurezie sau procese tumorale).La nivelul abdomenului, sunetul mat da informatii despre existenta apei (lichid de ascita in cavitatea peritoneala) sau tumori, hemoperitoneu sau perete abdominal gros (pun tesut muscular sau adipos).
30. Auscultatia - definitie, tipuri,avantaje si dezavantajeEste metoda de investigare clinica, cu ajutorul careia percepem fenomene acustice produse in interiorul corpului uman, in timpul functionarii diferitelor aparate si sisteme, in conditii fiziologice sau patologice, fenomen care se transmite la suprafata corpului umar. Tipuri de auscultatie:
a. directa sau imediata, se realizeaza aplicand pavilionul urechii direct pe suprafata corpului, in regiunea in care se proiecteaza organele pe care dorim sa le exploram.Este important ca pavilionul urechii sa realizeze un contact intim cu suprafata corpului, pentru a asigura o etansietate optima, in scopul evitarii producerii unor zgomote accesorii la frecarea urechii de corpul pacientului, in timpul miscarilor respiratorii si pentru a evita transmiterea zgomotelor parazite din incapere.Avantajele auscultarii directe:- metoda este simpla si usor de aplicat- nu necesita aparatura suplimentara- fenomenele acustice se percep net, distinct si cuprind o zona relativ mare- metoda directa permite detectarea tuturor modulatiilor fenomenelor acustice.Dezavantajele auscultarii directe:- este incomoda- este obositoare, atat pentru examinator, cat si pentru pacient- este neigienica, expunand examinatorul la imbolnaviri, daca pacientul are igiena precara sau sufera de boli infectioase.- anumite regiuni sunt inaccesibile (exemplu: regiunea axilara, regiunea supra si sub- claviculara).
b. indirecta sau mediata, este metoda de electie si se realizeaza cu ajutorul stetoscopului. Initial se foloseau stetoscoape rigide , mono-auriculare. In prezent se folosesc stetoscoape flexibile, bi-auriculare.Avantajele auscultatiei indirecte:- amplificarea zgomotelor neclare si precizarea caracterelor lor.- localizarea cu precizie a fenomenelor acustice produse intr’un teritoriu limitat.- metoda este mai comoda, atat pentru examinator, cat si pentru pacient, mai ales daca este vorba de pacient in stare foarte grava sau copii.- metoda permite respectarea conditiilor de igiena, reducand riscurile de imbolnavire.
31. Auscultatia indirecta - descriere, metodologieInitial se foloseau stetoscoape rigide , mono-auriculare, confectionate din lemn, metal sau cauciuc. Acestea au forma unui tub de 15 cm, cu o extremitate evazata, in forma de palnie, numita pavilion, care se aplica pe teritoriul explorat. La extremitatea opusa prezinta o placa numita auriculara, pe care se aseaza urechea examinatorului. In prezent se folosesc stetoscoape flexibile, bi-auriculare. Acestea sunt formate
dintr’un dispozitiv de receptie, prevazut cu o camera de rezonanta, care este inchisa cu o membrana elastica. Prin intermediul lui, zgomotele sau fenomenele acustice, sunt receptate, focalizate si amplificate. Permite perceperea mai buna a suflurilor si zgomotelor cu tonalitate inalta.. Unele stetoscoape sunt prevazute cu o palnie, care permite filtrarea zgomotelor de tonalitate inalta, permitand perceptia zgomotelor cu tonalitate joasa. In prezent, stetoscoapele rigide sunt folosite in sectiile de obstretica pentru auscultarea batailor cordului fetal (BCF). Piesa metalica de receptie continua cu un tub flexibil din plastic sau cauciuc, cu o lungime de 30-50 cm; de la acest tub pornesc altele 2, care continua cu o tija metalica, in capatul carora se gasesc olivele auriculare, care se introducla nivelul conductelor auditive externe. In prezent fenomenele acustice se pot inregistra si interpreta cu ajutorul unor aparate mai complicate (fonocardiografe), care inregistreaza grafic fenomenul sonor, sau stetoscoape performante prevazute cu sisteme electornice de amplificare.
32. Aparatul locomotor - masuratori antropometrice - reprezinta masurarea unor segmente sau regiuni- sunt importante pentru aprecierea exacta a grupuui de atrofie sau hipertrofie- a lungimii anumitor segmente pentru precizarea gravitatii anumitor diformatii- in scopul confectionarii protezelor si ortezelor- masurarea se realizeaza cu ajutorul metrului de croitorie si compasului antropometric.- tehnica de masurare difera in functie de segmente sau de regiunea masurata - trebuie efectuata in dinamica pentru a putea aprecia evolutia suferintelor cu sau fara tratament si pentru precizarea unui prognostic
33. Aparatul locomotor - date anamnezice - varsta, sex, profesiune, locul nasterii- varsta bolnavului poate orienta catre stabilirea unui diagnostic, deoarece exista afectiuni caracteristice fiecarei grupe.- sexul pacientului este mai putin important in determinismul afectiunii locomotorii.
- se observa o preponderenta a traumatismelor la sexul masculin si a deficientelor de postura (piciorul plat, dezaxarile membrului inferior, scolioza esentiala) la sexul feminin
- osteoporoza mai frecventa la femei in general dupa menopauza.*la intrebarea nr. 5 am raspunsul pt profesiune si locul nasterii
34. Aparatul locomotor - conditii de viata si munca, antecedente, istoric* la intrebarea nr. 6 isoric, iar la intrebare nr. 3 antecedente.Istoricul afectiuni prezente:- modul de aparitie a semnelor si simptomelor, debutul bolii (congenital, brusc sau insidios- lent progresiv).- istoricul va fi structurat in functie de evolutia simptomatologiei, de asemenea cronica- istoricul diagnosticelor si tratamentelor.
35. Aparatul locomotor - ex. general, tip constitutional, greutate, talie* la intrebare nr. 15 ex general, tip constitutionalGreutatea:- parametru antropometric notat obligatoriu, deoarece greutatea excesiva poate supraincarca articulatiile portante, cresc riscul de aparitei a leziunilor degenerative articulare.- greutatea -> sub normal , mai ales la tineri, poate insemna hipotonie musculara cu risc de aparitie a deposturarilor.
Talia (inaltimea):- alt parametru antropometric, inregistrat in foaia de observatie, deoarece poate crea dispozitii pentru afectiuni ale aparatului locomotor.- persoanele foarte inalte, sau care au crescut brusc sunt predispuse la producerea cifozelor, la modificari de pozitie ale capului si gatului.- persoanele scunde -> predispozitie -> cap si gat in hiperextensie ca si genunchii, datorita socurilor.- persoanele cu abdomen voluminos= hiperlordoza
36. Aparatul locomotor - ex. dintilor, ap. respirator si cardiovascular[Examenul dentitiei:- aprecierea formei dintilor, culorii, a modului de implantare, eventual prezenta dintilor supranumerari si lipsurie dentare.- defectele de implantare pot aparea in tulburari de dezvoltare a scheletului (+ oasele maxilare, mandibulei) *micrognatia= madibula mica. ][Examenul aparatului respirator:- deficiente ale coloanei vertebrale (cifoze, scolioze, spate plan), ca si deformatiile cutiei toracice, insuficienta functiilor respiratorii prin limitarea cifoscoliozei mari, insuficienta respiratorie poate domina tabloul clinic a pacientului.- un tip articular de cifoscolioza -> SCHUERMANN – cifoscolioza juvenilaexemplu: Cocosatul de la Notre Dame.]- examenul general ofera informatii privind simptomatologia relatata de pacient (durere, tuse, febra).
- examenul urmareste evaluarea cailor respiratorii superioare, a toracelui, a plamanilor, a pleurei, dar si a organelor intratoracice (celelalate).[Examenul aparatului cardiovascular:- deformatiile cutiei toracice si, sau deviatiile patologice a coloane vertebrale pot determina sau agrava o suferinta cardiaca. - 2% din scoliozele esentiale se constata ca originea bolii e o cardiopatie congenitala.Examenul aparatului cardiovascular va cuprinde:- determinarea ~ TA
~ puls~ EKG~ examen ecocardiografic]
- examenul obiectiv al aparatului cardiovascular cuprinde masurarea F.C. (aliura ventriculara), a pulsului periferic, masurarea T.A., aprecierea zgomotelor cardiace, a permeabilitatii si starii vaselor periferice.
37. Aparatul locomotor - ex. tegumentelor, mucoaselor, tes. adipos, ganglionilor limfatici* la intrebare nr. 26 tegumente, tesutul celular subcutanat. sistemul ganglionar[Tegumentele:- aspectul general da informatii asupra starii generale a pacientului si, in unele cazuri, asupra afectiunii aparatului locomotor.- se observa si se noteaza:
-> culoarea {diverse modificari localizate de culoare – pete pigmentare, consistente sau nu - echimoze - hematoame - venectazii (dilatare)}
-> consistenta -> gradul de hidratare -> elasticitatea -> prezenta eventualelor cicatrici]
Examinarea tegumentului are importanta, pentru ca exista afectiuni tegumentare cu rasunet asupra aparatului locomotor sau invers, afectiuni locomotorii insotite de modificari cutanate.- poate decela ~ modificari de temperatura
~ tulburari ale starii de hidratare~ cicatrici~ nevi pigmentari (alunita).
- se urmaresc eruptiile si localizarea acestora/ urme, interventii chirurgicale- tesutul celular subcutanat este reprezentat de hipoderm (grasime formata), predispozitie uniforma, reprezentand stratul intern al tegumenului.
- tesutul celular subcutanat poate reprezenta modificari cantitative, calitative de repartitii sau consistenta.- depozit gras la nivelul cefei numit „cocoasa de dromader” / „ceafa de bizon”.Tesutul adipos:- in conditii fiziologice este uniform si armonios ditribuit- uneori, in grosimea lui se palpeaza formatiuni bine delimitate, relativ mobile, nedureroase, numite lipoame, localizate mai frecvent pe fata dorsala a trunchiului, membre, scalp.- in cazul, in care sunt generalizate se numeste lipomatoza- in cazul, in care stratul adipos diminua, vorbim de stare de emaciere sau casexie (boli cronice cu evolutie indelungata).[Sistemul ganglionar, prezenta adenopatiilor regionale semnaleaza existenta unor infectii sau a unor boli de sistem, care afecteaza aparatul locomotor ( COLAGENOZE- spondilite).]Sistemul ganglionar:- prezenta adenopatiei se poate datora unor boli sistematice generale, a unor infectii sau boli ale sangelui.- cand este localizat are semnificatia prezentei unor infectii ale organelor tributare/ prezentei unor procese neoplazice.
38. Aparatul locomotor - ex ap. digestiv, urogenital, endocrine, nervos[ Examenul aparatul digestiv:- tulburarile functiei digestive pot fi si cauza si consecinta unor afectiuni locomotorii.- sindroamele de malabsortie pot determina afectiuni degenerative ale oaselor sau scaderi marcate in greutate cu topirea masei musculare.-traumatismele medulare, influentele si functia digestiva prin tulburarile la nivelul radacinilor spirale inferioare cu instalarea ILEUSULUI PARALITIC – paralizia intestinala. ]- examinarea se realizeaza pe toate segmentele tubului digestiv+evaluarea glandelor anexe (ficat+pancreas).- se noteaza suferintele care pot aparea la acele nivele (carii dentare, esofagite, ulcere, pancreatite etc).[Examenul aparatul urogenital (genito-urinar):- examenul cailor renale este obligatoriu in fracturile de bazin, pentru ca in 35% din acestea se intalnesc rupturi de vezica si, sau uretere.- infectia localizata la nivelul tractului urinar (cistite, uretrite, prostatite) sau la nivel genital (ovarite, salpingite- trompa urinara)-pot fi puncte de plecare pentru unele afectiuni inflamatorii ale aparatului locomotor.]- se face obiectul examinarii de specialitate pentru sexul feminin la obstetrician, iar la sexul masculin, la urolog.
[Examenul sistemul endocrin:- tulburarile endocrine pot determina numeroase modificari ale aparatului locomotorexemple: artropatiile, ce se datoreaza tulburarilor de secretii somatotropice- osteoporoza frecventa la varstele mature si batranete, se datoreaza scaderii secretiilor ovariene/ testiculare- s’a observat ca multe deficiente fizice sunt legate de tulburari endocrine- la 30% din adolescentii cu COXA VARA au sindromul ADIPOZO-GENITAL. ] - examinarea sistemului endocrin este importanta pentru corelarea cu diferite tulburari hormonale, care se rasfrang asupra altor oragane si sisteme.[Examinarea sistemul nervos:- datorita stansei lagaturi intre aparatul locomotor si sistemului nervos, examinarea neurologica este obligatorie- trebuie sa cuprinda un numar minimal de teste:
- pe de alta parte, suferintele traumatice osoase sau osteomuscular (fracturi, smulgeri osoase, luxatii) pot determina afectiuni ale trunchiurilor nervoase periferice invecinate leziunii cu instalare: pareze, paralizii, parestezii.] - examinarea cerceteaza tulburarile de motricitate, de sensibilitate, de echilibru si modificarile reflexelor normale osteo-tendinoase, cutanate, pupilare etc.
39. Aparatl lococmotor - semne obiective- dupa anamneza si examinarea generala -> examinarea locala este etapa urmatoare si va cuprinde: simptome specifice, semne obiective, masuratori caracteristice (romatoscopie, bilant articular , muscular).
-> impotenta functionala-> atitudini vicioase de diferite grade-> tulburari de sensibilitate sau mobilitate
41. Aparatul locomotor - tulb. de sensibilitate, senzatia de membru fantomaTulburarile de sensibilitate:- furnicaturi, amorteli, intepaturi, parestezii- ele apar la pacientii cu afectiuni ale aparatului locomotor datorita legaturi stranse dintre aparatul locomotor si sitemul nervos
- aceasta manifestare se datoreaza unor afectiuni nervoase de tipul polinevritelor, cat si unor afectiuni ale aparatului ocomotor (hernia de disc sau spondilolistezis- o alunecare in plan sagital a unei vertebre fata de celelalte- supraponderali L4-L5).- tulburarile de sensibilitate sunt un element important in diagnosticarea radacinii nervoase comprimate in cazul herniei de disc, daca examinatorul localizeaza cu precizie teritoriul afectiunii- modul de evolutie are si o valoare prognostica:
~ senzatia de membru fantoma ( tulburare articulara la persoanele cu amputatie prin falsa perceptie a segmentelor corporale care lipsesc. Pacientul percepe miscarea si sensibilitatea la nivelul segmentului absent in prelungirea bontului de amputatie. Aceasta falsa perceptie se datoreaza hiperexcitabilitatii proectiei corticale a segmentului respectiv.
~ prinderea in cicatrice a bontului, a unor terminatii nervoase ce permit tractiunea si iritatia lor continua. Ea poate persista durate favorabile de timp, ea putand disparea la unele persoane odata cu fixarea la nivelul scoartei , a noii imagini despre sine. Durerea pe membrul fantoma nu se trateaza cu antialgice, ci cu anxiolitice si sedative.
42. Aparatul locomotor - inspectie, palpare Inspectia:- se realizeaza static si dinamic, din toate cele 3 incidente (fata, profil, posterior).Palparea:- permite obtinerea de informatii prin aplicarea mainii pe regiunea examinata- la nivel tegumentar, prin palpare se pot decela modificari de elasticitate, de temperatura locala, modificari ale gradului de umiditate (umectare) a tegumentului, modificari de consistenta, si eventuale cicatrici.
43. Aparatul locomotor - testarea sensibilitatii si reflexelorTestarea sensibilitatii:- examinarea sensibilitatii superficiale (tactile, termice, dureroase), a sensibilitatii profunde, articulare si vibratorii si a sensibilitatii stereognozice sunt obligatorii. - sensibilitatea tactila se testeaza atingand usor tegumentul fiecarei regiuni, punandu’se in evidenta hipoestezie (sensibilitate mai mica decat normal), hiperestezie, anestezie (sensibilitate disparuta) sau parestezie (sensibilitate modificata).- sensibilitatea dureroasa se testeaza prin intepare sau zgariere usoara a tegumentului in diferite regiuni.- sensibilitate termica- atingere aternativa cu obiecte de temperatura diferita.- sensibilitate profunda/ vibratorie, se face cu ajutorul diapazonului, facut sa vibreze si se aseaza pe corp, la nivelul unor segmente.- sensibilitate stereognozica, se testeaza solicitand pacientului, care sta cu ochii inchisi, sa descrie pozitia in care i se aseaza in mod pasiv anumite segmente.
Testarea reflexeor:- data fiind legatura dintre sistemul osos si sistemul nervos, in afara aparatului locomotor, se recomanda testarea reflexelor: cutanate si osteotendinoase.
- in cercetarea reflexelor osteotendinoase se lovesc usor tendoanele unor muschi obtinanad la personaele normale imobilizari segemtare prin contractii reflexe a muschiului respectiv (bicipital, tricipital, stiloradial, rotulian, ahilian, medio-plantar).
- dintre reflexele cutanate: abdominale superioare/ mijlocii/ inferioare, cutanat plantar / semnul BABINSKI, cremasterian.( prin zgariere usoara a tegumentului- contractii muschilor subadiacenti).
44. Aparatul locomotor - masuratori antropometice *se repeta ca si intrebarea cu nr 32.
45. Semiologia aparatului respirator – simptome si semne specifice
46. Aparatul respirator – anamneza- varsta subiectului ofera indicatii privind debutul, evolutia, diferitele afectiuni respiratorii, gravitatea si complicatiile lor- in copilarie, infectii acute respiratorii care afecteaza caile respiratorii (superiaore/ inferioare) exemple: sinofaringite si laringite.- la adult, afectiuni cornice exemple: bronsite cronice, astm bronsic, bronsiectaziile- la varsta a treia revin in prim plan infectiile acute de o gravitate mai mare datorita scaderii rezistentei a organismului si creste frecventa neoplasmelor bronho-pulmonare.
47. Aparatul respirator – inspectia
48. Aparatul respirator – palpare si precutie
49. Aparatul respirator – auscultaie si masuratori toracice
56. Aparatul cardiovascular – auscultatie, focare de auscultatie cardiacaa. auscultatia inimii- permite identificarea si diagnosticarea modului in care cavitatea inimii se contracta si in care functioneaza aparatul valvular.- focare de auscultatie -> sistolic si diastolic, ca si zgomote reprezinta deschiderea valvelor.- urmeaza activitatea acestor valve, dar focarele de auscultatie nu coincid cu valvele, ci se orienteaza pe directia de curgere a sangelui, prin cavitatile inimii.- focarul mitral coincide cu varfu inimii.- focarul de auscultatie a valvei aortice se ausculta in spate intercostal parasternal dreapta.- focarul tricuspidian se ausculta la nivelul apendicelui xifoid.- focarul de auscultatie a valvei pulmonare este in spate intercostal parasternal stanga.
b. auscultatia vaselor pulmonare- in mod normal, in conditiile, in care arterele sunt elastice, curgerea sangelui nu este insotita de fenomene acustice.- suflurile arteriae sunt prezente in conditiile unor ingustari ale lumenului prin placa de aterom sau scaderea elasticitatii peretelui arterial.- in ambele cazuri, curgerea se va realiza turbulent (=suflu arterial).
