SUBIECTUL 2. Raporturile de drept fiscal

Raporturile juridice fiscale sunt formate din relatii de impunere care iau nastere n procesul repartizarii unei parti din venitul national si n redistribuirea unor venituri ale persoanelor juridice si ale persoanelor fizice, n scopul constituirii fondurilor banesti ale bugetului de stat. Nu exista o reglementare legala care sa defineasca raportul juridic fiscal, dar din interpretarea mai multor prevederi ale Codului de procedura fiscala, respectiv art. 1, art. 16 si art. 21 rezulta att partile, ct si continutul si obiectul raporturilor juridice fiscale.Raporturile juridice fiscale sunt de doua categorii: raporturi juridice fiscale de drept material si raporturi juridice de drept procedural fiscal.Titlul de creanta fiscala este actul ultim care finalizeaza activitatea desfasurata sub imperiul raportului juridic de drept material fiscal. Titlul de creanta fiscala este un act specific raportului de drept material fiscal, ntruct conform art. 21 alin. (1) C. proc. fisc. creantele fiscale reprezinta drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezulta din raporturile de drept material fiscal n timp ce titlul de creanta fiscala este actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala, ntocmit de organele fiscale competente.n cazul celor doua categorii de raporturi juridice subiectele sunt aceleasi, respectiv organele fiscale si contribuabilii, obiectul este acelasi, respectiv stabilirea si ncasarea la bugetul general consolidat a impozitelor, taxelor si altor contributii datorate de catre debitorii fiscali, dar difera continutul celor doua categorii de raporturi.

Subiectele raporturilor juridice fiscale

Subiectele raporturilor juridice fiscale sunt, pe de o parte, statul, prin organele fiscale nvestite cu atributii specifice realizarii veniturilor fiscale(Agentia Nationala de Administrare Fiscala, unitatile sale teritoriale, precum si compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale), iar pe de alta parte, persoanele juridice sau persoanele fizice obligate sa plateasca impozitele, taxele si celelalte venituri ale bugetului de stat.Contribuabilul este orice persoana fizica ori juridica sau orice alta entitate fara personalitate juridica ce datoreaza impozite, taxe, contributii si alte sume bugetului general consolidat, n conditiile legii.n relatiile cu organul fiscal contribuabilul poate avea un raport juridic direct, sau poate fi reprezentat printr-un mputernicit. mputernicitul poate fi conventional, sau legal.n anumite situatii, generate de structura raportului juridic de drept material fiscal, obligatia de plata a unui impozit stabilit de lege n sarcina unui contribuabil nu revine nici contribuabilului si nici reprezentantului sau legal ori conventional, curatorului ori succesorului n drepturi, ci platitorului.Platitor al obligatiei fiscale este debitorul sau persoana care, n numele debitorului, conform legii, are obligatia de a plati sau de a retine si de a plati, dupa caz, impozite, taxe, contributii, amenzi si alte sume datorate bugetului general consolidat. Platitorul nu este un debitor al unui impozit, ci persoana desemnata de legiuitor ( de ex: angajatorul n cazul unui raport juridic de munca este platitor al obligatiilor fiscale constnd n impozit pe salarii si contributii sociale n numele si pe seama angajatului) care are obligatia retinerii si varsarii impozitului datorat de contribuabil n cazul impozitelor a caror realizare se face prin retinere la sursa si virarea n conturile trezoreriei statului.

Obiectul raporturilor juridice fiscale

Obiectul raporturilor juridice fiscale de drept material sau procedural este comun, respectiv stabilirea si prelevarea la bugetul general consolidat a impozitelor, taxelor si altor contributii datorate de catre debitorii fiscali. Obiectul secundar, despre care discutam n general pentru simplificare chestiunilor legate de obiectul raporturilor de drept fiscal l constituie chiar sumele de bani ce reprezinta impozite, taxe si alte venituri.

Continutul raporturilor juridice fiscalea) Raportul juridic de drept material fiscal are n continutul sau drepturile si obligatiile partilor legate de perceperea impozitelor, perceperea dobnzilor si penalitatilor, dreptul la restituirea impozitelor si taxelor, dreptul la rambursarea T.V.A. si obligatiile corelative de declarare a materiei impozabile, a bunurilor detinute si veniturilor realizate impozabile ori taxabile etc. Drepturile subiectelor reprezinta creante fiscale, iar obligatiile subiectelor reprezinta obligatii fiscale. Creantele fiscale reprezinta drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezulta din raporturile de drept material fiscal. Acestea pot fi:

dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adaugata, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, denumite de legiuitor creante fiscale principale;

dreptul la perceperea dobnzilor si penalitatilor de ntrziere, n conditiile legii, denumite creante fiscale accesorii.Obligatiile fiscale pot fi:

obligatia de a declara bunurile si veniturile impozabile sau, dupa caz, impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;

obligatia de a calcula si de a nregistra n evidentele contabile si fiscale impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;

obligatia de a plati la termenele legale impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;

obligatia de a plati dobnzi si penalitati de ntrziere, aferente impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligatii de plata accesorii;

obligatia de a calcula, de a retine si de a nregistra n evidentele contabile si de plata, la termenele legale, impozitele si contributiile care se realizeaza prin stopaj la sursa;

orice alte obligatii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, n aplicarea legilor fiscale.

b) Raportul de drept procedural fiscal are n continutul sau acele drepturi si obligatii legate de actiunile administrative, administrativ-jurisdictionale si procesual civile legate de activitatea de administrare a impozitelor si taxelor. Prin administrarea impozitelor si taxelor se ntelege, n sensul Codului de procedura fiscala, ansamblul activitatilor desfasurate de organele fiscale n legatura cu: nregistrarea fiscala; declararea, stabilirea, verificarea si colectarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat; solutionarea contestatiilor mpotriva actelor administrative fiscale.

SUBIECTUL 3. Sistemul fiscal

n orice ornduire sociala, sistemul veniturilor publice este determinat de forma de proprietate asupra mijloacelor de productie si de sfera relatiilor marfa-bani.Putem defini sistemul fiscal ca reprezentnd totalitatea impozitelor si taxelor provenite de la persoanele juridice si persoanele fizice care alimenteaza bugetele publice. n practica financiara, se utilizeaza si notiunea de fiscalitate, care este definita ca un sistem de constituire a venitului statului prin redistribuirea venitului national cu aportul impozitelor si taxelor, reglementat prin norme juridice. Sistemul fiscal cuprinde o diversitate de impozite, taxe si alte varsaminte obligatorii, care afecteaza veniturile tuturor persoanelor fizice sau juridice, ponderea efortului fiscal fiind suportata de masa populatiei, mai ales prin intermediul preturilor.Pentru o buna functionare a economiei, este necesara asigurarea unei stabilitati a sistemului fiscal.Reglementarile legale adoptate dupa Revolutia din Decembrie 1989 permit a se observa cteva orientari spre care s-a ndreptat noul sistem fiscal:a) reforma fiscala care se realizeaza n Romnia are n vedere, n principiu, conditiile sociale si economice specifice etapei actuale de dezvoltare. Sistemul fiscal este conceput pentru a corespunde cerintelor impuse de reforma social-economica aflata n plina desfasurare.Nu este posibil sa se copieze un sistem fiscal specific unor anumite state avansate, deoarece conditiile economice si sociale sunt esential diferite, dar se poate ncerca o armonizare fiscala cu sistemele fiscale mai avansate.b) Prin reforma fiscala se urmareste construirea unui sistem fiscal coerent, echitabil si eficient. Spunem construirea unui sistem fiscal, deoarece regimul comunist a renuntat la definirea unui sistem fiscal coerent si la clasificarea si principiile traditionale ale impunerii, pentru a se masca metoda preluarii fortate la bugetul statului a venitului net obtinut de ntreprinderile de stat.Imediat dupa Revolutia din 1989, a fost initiat cadrul legislativ al privatizarii, prin adoptarea unor masuri de stimulare a acesteia, att n ce priveste sectorul de stat, ct si n organizarea activitatilor pe baza liberei initiative si atragerii capitalului strain.n aceste conditii, apare necesara organizarea unui sistem fiscal coerent si eficient, bazat pe obtinerea veniturilor publice pe cale fiscala, iar nu prin metode administrative.

SUBIECTUL 4. Fiscalitatea. Definitie. Nivel. Structura. PrincipiiDefinitia fiscalitatii

ntr-o definire sintetica a fiscalitatii, putem spune ca aceasta este formata din totalitatea taxelor si a impozitelor reglementate prin acte normative.Fiscalitatea mai poate fi definita si ca un sistem de percepere a impozitelor, taxelor si contributiilor de catre autoritatile publice n scopul realizarii functiilor social-economice ale statului. ntruct marimea impozitelor, n expresie nominala, este puternic influentata de procesul inflationist, pentru a aprecia nivelul fiscalitatii este mai concret indicatorul care exprima partea din produsul intern brut care este prelevata la dispozitia statului pe calea impunerii. Marimea prelevarii este dependenta de anumiti factori, printre care:

a) ponderea sectorului public n productia industriala a tarii;

b) nivelul cotelor de impozit;

c) dimensiunile nevoilor fiscale si ale mijloacelor de acoperire a acestora;

d) proportiile evaziunii fiscale.

La acelasi procent din produsul intern brut sarcina fiscala este cu att mai apasatoare cu ct produsul intern brut care revine n medie pe cap de locuitor este mai scazut. O consecinta directa a sporirii fiscalitatii este diminuarea corespunzatoare a veniturilor care ramn la dispozitia persoanelor fizice si juridice pentru consum personal si acumulare. Structura fiscalitatii este reprezentata de diversitatea impozitelor prin intermediul carora statul colecteaza veniturile fiscale.mice ale statului.

Principiile fiscalitatii1. Principiul individualitatii - impozitul trebuie sa caute egalitatea sanselor. El trebuie sa se axeze pe favorizarea accesului la proprietate si la puterea economica a celor mai capabili.Idealul democratic implica ideea ca individul sa fie lasat liber n alegerile (optiunile) sale si n utilizarea veniturilor. Aceasta presupune ca fiscalitatea sa nu aiba drept obiectiv influentarea, n mod eronat, a alegerilor individuale pe care cetatenii le fac n functie de nevoile pe care ei nteleg sa si le satisfaca.

2. Principiul de nediscriminare - Acest principiu impune ca impozitul sa nu fie discriminatoriu. El trebuie stabilit n conditiile unor reguli identice pentru toti contribuabilii.

3. Principiul de impersonalitate - Impozitul trebuie sa fie impersonal. Acest principiu semnifica faptul ca prelevarea nu trebuie sa implice cercetari de tip inchizitorial asupra persoanelor sau gestiunii ntreprinderilor, tinnd cont ca finalitatea vietii ntr-o societate libera trebuie sa fie respectul persoanei. O singura exceptie s-ar putea justifica si anume cercetarea permanenta a averii oamenilor politici.

4. Principiul de neutralitate - Conform acestui principiu, impozitul trebuie sa fie favorabil unei economii eficiente.

5. Principiul de non-arbitru - Impozitul trebuie sa fie prelevat dupa principii simple, clare si care sa nu lase loc arbitrariului.

SUBIECTUL 5. Concepii tradiionale i moderne privind impozitele i impunerea.

Dreptul statului de a reglementa un sistem de impunere (impozitare)

Principalele teorii care justific acest drept:

Teoria organic - Hepel dreptul de impunere este un produs necesar dezvoltrii popoarelor. Scopul impozitrii trebuie s fie constituirea de venituri publice care sunt necesare meninerii ordinii n stat.

Teoria contractului social - J.J.Rousseau, T.Hobbes n temeiul unui contract ncheiat ntre ceteni i stat, cetenii sunt de acord s renune la o parte din liberti, realizeaz anumite sacrificii financiare, iar n schimb, statul garanteaz prestarea unor servicii.

Teoria echivalenei - A.Smith, Montesquieu impozitele sunt preul serviciilor prestate de stat. Statul modific i poate modifica unilateral cotele de impozitare, n funcie de calitatea serviciilor prestate.

Teoria sacrificiului / a datoriei - Statul nu este un organism creat prin voina tuturor cetenilor. Statul este un produs necesar dezvoltrii istorice. Dac suntem de acord cu ideea c viaa social este condiionat de existena statului, atunci dreptul statului de a impune este o consecin a obligaiei statului de a ndeplini nite funcii necesare ntreinerii vieii sociale.

Maxime n legtur cu acest drept (aparinnd lui A.Smith):

maxima justiiei cetenii au obligaia de a plti anumite impozite, avnd n vedere veniturile concret realizate, sub protecia statului. Persoanele trebuie s plteasc un impozit proporional cu beneficiul realizat.

maxima certitudinii impozitele trebuie s fie stabilite n acte normative i nu trebuie s fie arbitrare.

maxima comoditii termenele i procedeele de percepere a impozitelor trebuie s fie determinate a.. s fie pe ct posibil convenabile contribuabilului.

maxima economiei contribuiile trebuie reduse la minimul posibil fa de necesiti.

Dubla impunere= supunerea la impunere a aceleiai materii impozabile pentru aceeai perioad de timp de ctre 2 sau mai multe autoriti din 2 sau mai multe state diferite. Poate interveni i pe plan naional, n cadrul aceluiai stat, cnd aceeai mas impozabil este impozitat succesiv.

Forme de manifestare:

economic impozitarea n cadrul aceluiai stat, n mai multe rnduri, a aceleiai mase impozabile.

juridic de regul, avem de a face cu impozitarea aceleiai materii de ctre 2 state diferite n acelai timp.

Dubla impunere intervine deoarece statele folosesc criterii diferite de impozitare:

domiciliul sau sediul fiscal.

cetenia.

criteriul teritorialitii.

Pentru a permite dezvoltarea relaiilor internaionale este necesar evitarea dublei-impuneri, iar acest fapt se poate realiza prin reglementri specifice:

acte interne ale statelor.

convenii bilaterale de evitare a dublei-impuneri.

acorduri bi i multilaterale care s aib drept obiect i prevederi fiscale(ex: impozit pe profit sau pe dividende). Romnia a semnat peste 60 de convenii de evitare a dublei impuneri.

Metode de evitare a dublei impuneri:

metoda scutirii.

metoda creditrii.

a) stabilete faptul c statul de reziden al beneficiarului unui venit nu impoziteaz acele venituri care au fost impozitate de un alt stat. Exist 2 forme:

- scutire total (statul de reziden nu ia n calcul venitul impozitat de un alt stat la determinarea masei impozabile).

- scutire parial (venitul realizat i impozitat n alt stat nu se impoziteaz direct i de statul de reziden, dar se are n vedere la calcularea materiei impozabile).

b) statul de reziden ia n calcul i veniturile realizate i impozitate ntr-un alt stat cu precizrile:

- dac se aplic o creditare total, statul de reziden scade din impozitul datorat, n ntregime, impozitul pltit n strintate.

- dac se aplic o creditare ordinar, statul de reziden deduce din impozit o sum mai mic dect impozitul efectiv, pltit n alt stat (aceast metod a fost avut n vedere la stabilirea legislaiei n Romnia).

n situaia n care un stat a semnat convenia de evitare a dublei impuneri sau acorduri internaionale cu relevan fiscal, textul conveniilor i acordurilor va prevala fa de legislaia naional.

SUBIECTUL 6. Particularitile veniturilor publice. Elementele definitorii ale veniturilor publice.

Continutul si natura juridica a impozitelor; clasificarea impozitelor

Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice la dispozitia statului, n vederea acoperirii cheltuielilor sale. Aceasta prelevare se face n mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie din partea statului. Ct priveste natura juridica, impozitele au fost reglementate de-a lungul timpului ca procedeu financiar de constituire a fondurilor banesti destinate acoperirii cheltuielilor publice, atribuindu-li-se particularitatea de obligatii financiar-fiscale sau obligatii financiare publice (denumite si obligatii fiscale), avnd deci natura juridica a obligatiei de a plati bugetului statului sumele de bani care erau individualizate ca impozite. Aceasta natura juridica este proprie si taxelor si celorlalte plati prevazute de reglementarile n vigoare ca fiind datorate catre bugetul statului. Natura juridica de obligatie financiar-fiscala a impozitelor este expres prevazuta n Constitutie, unde se prevede ca cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si taxe, la cheltuielile publice. n concordanta cu prevederile constitutionale, aceasta natura juridica este prevazuta si de acte normative, care reglementeaza veniturile bugetului de stat, fie n mod explicit, fie implicit. Putem afirma ca obligatia de a plati impozit n folosul bugetului de stat reprezinta o obligatie de natura juridica, deoarece este reglementata ca atare prin legi, nendeplinirea ei atragnd raspunderea juridica a subiectului impozabil, aplicarea unor sanctiuni contraventionale specifice (amenda fiscala, majorari de ntrziere, majorarea dobnzilor s.a.) si, n cele din urma, executarea silita n vederea recuperarii sumelor de bani cuvenite bugetului statului neachitate integral si la termenele stabilite. Obligatia financiar-fiscala, care consta n plata unor sume de bani catre bugetul statului, are natura patrimoniala dar, n comparatie cu alte obligatii juridice, care prezinta natura juridica patrimoniala, aceasta se distinge prin unele trasaturi caracteristice, dintre care vom retine pentru exemplificare doar doua: izvorul obligatiei financiar-fiscale este legea, ca act de reglementare emis de catre Parlament; chiar daca Parlamentul deleaga, n mod temporar si exceptional, Guvernul sa instituie taxe si impozite, acesta din urma instituie respectivele taxe si impozite tot pe calea legii (ordonantele de guvern fiind ulterior aprobate sau respinse de Parlament etc.), conceputa ca act normativ emis de catre autoritatile statului.

beneficiarul acestei obligatii este statul, care este reprezentat prin organele fiscale create n cadrul administratiei de stat sub conducerea Ministerului Finantelor si de catre unitatile Trezoreriei Finantelor Publice competente sa ncaseze sumele de bani care reprezinta venituri ale bugetului de stat.

Elementele definitorii ale veniturilor publice.

A )Denumirea venitului fiscal - Aceasta este adecvata n raport de natura sa financiar-economica si juridica: impozit, taxa, contributie, prelevare, varsamnt etc.

b) Debitorul sau subiectul impunerii - Debitorul este reprezentat de o persoana fizica sau juridica care datoreaza, conform legii, o taxa, un impozit sau este obligat la efectuarea unei anumite prelevari la bugetul statului. Regula o constituie faptul ca aceeasi persoana are dubla calitate: cea de debitor si cea de platitor. Exceptiile de la aceasta regula sunt determinate de cauze tehnice financiar-fiscale, atunci cnd plata la buget se face de catre alte persoane (terti) dect subiectul impunerii (de ex.: pentru oamenii de litere, arta, stiinta, impozitul pe venit este partial retinut si virat la buget de catre platitorul de venit).

c) Obiectul sau materia impozabila - Este reprezentata de veniturile sau bunurile impozabile ori taxabile.

d) Unitatea de evaluare - Unitatea de evaluare a venitului fiscal reprezinta elementul care exprima cuantumul unitar al acestuia n raport cu baza sa de calcul. Cuantumul unitar al venitului se poate stabili n functie de posibilitatile tehnice determinate, de obiectul si de natura venitului, astfel: cota fixa si cota procentuala (proportionala, progresiva sau regresiva).

e) Unitatea de impunere - Este reprezentanta de unitatea n care se exprima obiectul sau materia impozabila: leul (n cazul veniturilor), metrul patrat sau hectarul (n cazul terenurilor) etc.

f) Asieta sau modul de asezare a venitului - Asieta reprezinta modalitatea de asezare a obiectului sau marfii fiscale, identificarea subiectului si a materiei impozabile, evaluarea acesteia si stabilirea cuantumului de plata.

g) Perceperea (ncasarea) venitului fiscal - - Metoda platii directe;

- Metoda retinerii si varsarii (stopajul la sursa);

- Metoda aplicarii de timbre fiscale.

h) Termenele de plata - Termenul reprezinta data la care sau pna la care un anumit venit trebuie sa fie varsat la bugetul public. Termenul de plata se poate stabili: - fie sub forma unui interval de timp (an, trimestru, luna etc.), situatie n care scadenta(data limita)

este ultima zi a perioadei respective;

- fie sub forma unei zile de plata, situatie n care scadenta coincide cu termenul de plata.

i) Inlesnirile, drepturile si obligatiile debitorilor - Inlesnirile pot mbraca forma reducerilor, scutirilor, amnarilor si esalonarilor la plata acordate detinatorului obiectului sau materiei impozabile; aceste nlesniri au ca scop stimularea valorificarii anumitor resurse materiale, productiei unor marfuri si sporirea rentabilitatii.

j) Raspunderea debitorilor - Reprezinta aplicarea formelor raspunderii juridice administrative patrimoniale si penale n cazurile n care platitorii savrsesc infractiuni sau contraventii n domeniul veniturilor fiscale.

k) Calificarea venitului fiscal - Aceasta calificare se refera la stabilirea caracterului local sau central al venitului si atribuirea prin lege.

SUBIECTUL 7. Obligaia fiscal. Noiune. Particulariti.

Continutul fundamental al raportului juridic fiscal l constituie obligatia stabilita unilateral de catre stat n sarcina persoanelor fizice sau juridice denumite contribuabili de a plati o anumita suma de bani, la termenul stabilit, n contul bugetului de stat. Suma de bani pe care contribuabilul are obligatia de a o plati reprezinta un venit al bugetului de stat, iar obligatia al carei obiect este va fi denumita obligatie fiscala. Obligatia fiscala este o obligatie juridica, deoarece ea defineste continutul unui raport juridic ce ia nastere ntre stat si persoanele determinate de lege (contribuabili), raport juridic al carui izvor este legea, executarea fiind asigurata, n caz de necesitate, prin intermediul constrngerii de stat. Acest specific al raporturilor juridice fiscale, la care statul participa ca purtator al suveranitatii, al autoritatii publice, este cel care justifica diferentele ce disting obligatia fiscala de obligatia civila clasica.

Particularitatile ce individualizeaza obligatia fiscala privesc n special izvorul acestei obligatii, beneficiarul, obiectul, forma sa, precum si conditiile de stabilire, modificare si stingere. Izvorul obligatiei fiscale va fi ntotdeauna legea sau actul normativ cu valoare de lege care instituie si reglementeaza un venit al bugetului de stat (impozit sau taxa). In cazul obligatiei civile, izvorul este contractul. Beneficiara a obligatiei fiscale este ntreaga societate, desi calitatea de creditor o are statul. In cazul obligatiei civile, beneficiari sunt partile si tertii fata de care isi produce efectele contractul. Obiectul obligatiei fiscale consta ntotdeauna ntr-o suma de bani, aceasta fiind, n prezent, unica forma n care statele moderne percep veniturile datorate bugetului de stat. Obligatia fiscala este constatata n forma scrisa, prin titlul de creanta fiscala. care o individualizeaza la nivelul fiecarui contribuabil n raport de veniturile obtinute sau de bunurile detinute. In cazul obligatiei civile, obiectul este conduita partilor. Conditiile de stabilire si executare a obligatiei fiscale sunt reglementate de lege n mod diferit pentru fiecare categorie de venituri fiscale, datorita particularitatilor prezentate de aceste venituri. In cazul obligatiilor civile, conditiile de stabilire si executare sunt stabilite de parti. Modificarea obligatiei fiscale este determinata de cauzele prevazute de lege, respectiv: modificarea elementelor n raport de care s-a facut individualizarea obligatiei fiscale, modificarea termenelor de plata stabilite anterior, modificarea situatiei juridice a contribuabililor si, n general, orice modificare a actelor normative ce reglementeaza veniturile fiscale. Dar, de regula nu se modifica. In cazul obligatiei civile, modificarea se produce prin vointa partilor. Stingerea obligatiei fiscale se realizeaza prin modalitati comune si altor obligatii juridice, cum ar fi plata, executarea silita sau prescriptia, fiind reglementate nsa si o serie de modalitati specifice, cum ar fi compensarea, scaderea sau anularea obligatiei fiscale. In cazul obligatiei civile, stingerea are loc prin executarea prestatiilor. Cu toate diferentele existente ntre obligatia fiscala si obligatia civila, prin aplicarea n ceea ce priveste obligatia fiscala a unui criteriu de clasificare folosit n dreptul civil, aceasta a fost considerata n literatura de specialitate ca fiind o obligatie de a face. Constatarea calitatii de contribuabil a unei persoane si stabilirea elementelor ce caracterizeaza obligatia fiscala ce i revine n special a cuantumului sumei ce urmeaza a o plati bugetului de stat, precum si a eventualelor nlesniri legale de care beneficiaza, are loc prin ntocmirea de catre organele fiscale abilitate a titlului de creanta fiscala.

SUBIECTUL 8. Individualizarea obligaiei fiscale. Titlul de crean fiscal. Noiune. Particulariti. Forme.

Prin reglementarea fiecarei categorii de venituri fiscale (impozite si taxe), legea instituie o obligatie cu caracter general, a carei concretizare ca obligatie baneasca ntr-un anumit cuantum, ce incumba unui anumit contribuabil, se realizeaza prin titlul de creanta fiscala. Ca modalitate de individualizare a obligatiei fiscale cu vocatie generala instituita prin lege, titlul de creanta fiscala reprezinta actul juridic prin care se stabileste ntinderea obligatiei de plata ce revine persoanei fizice sau juridice care are calitatea de contribuabil. Odata stabilita ntinderea acestei obligatii, care va fi diferita de la un subiect la altul, executarea sa se va face n conditiile si cu respectarea termenelor prevazute de actul normativ ce reglementeaza venitul fiscal n cauza. Titlul de creanta fiscala se ntocmeste sau se confirma de catre organele ce compun aparatul fiscal al statului si carora le revine competenta de a calcula impozitele si taxele datorate bugetului de stat. Dat fiind faptul ca obligatia fiscala este o obligatie impusa n mod unilateral de catre stat contribuabilului, si titlul de creanta ce o individualizeaza, ntocmit de organele financiare abilitate, va fi un act juridic unilateral. Manifestarea de vointa n acest sens a organelor financiare si are temeiul n lege, care impune o anumita sarcina fiscala. Prin urmare, depasirea de catre aceste organe a cadrului stabilit de lege pentru individualizarea obligatiei fiscale va da contribuabilului dreptul de a contesta titlul de creanta fiscala astfel emis.

Titlul de creanta fiscala, ca act juridic unilateral, da nastere unui drept de creanta al statului avnd ca obiect sumele de bani pe care contribuabilul le datoreaza bugetului de stat, precum si obligatiei ce revine contribuabilului de a plati aceste sume n cuantumul si termenele stabilite. La baza emiterii titlului de creanta de catre organele financiare se afla, pentru anumite categorii de venituri fiscale, declaratia de impunere sau taxare pe care contribuabilul are obligatia legala de a o prezenta acestor organe din momentul n care realizeaza un venit impozabil sau detine un bun impozabil sau taxabil. De asemenea, contribuabilul are obligatia de a comunica organelor fiscale competente orice modificare a datelor declarate anterior. Nerespectarea acestei obligatii atrage raspunderea contraventionala a contribuabilului. Titlul de creanta fiscala este un act juridic declarativ de drepturi si obligatii. Prin emiterea sau confirmarea de catre organele competente se constata doar dreptul statului de a ncasa sumele de bani datorate bugetului de stat si obligatia n acest sens ce revine contribuabilului. Prin legea ce reglementeaza un impozit sau o taxa se instituie o obligatie ce va reveni oricarei persoane fizice sau juridice ce va ndeplini conditiile cerute de acea lege. Importanta practica a calificarii titlului de creanta fiscala ca fiind un act juridic declarativ este evidentiata n ipoteza n care contribuabilul nu si respecta obligatia de a ntocmi si depune la organele fiscale, n termenul stabilit, declaratia de impunere. n lipsa acesteia, nu va fi emis nici un titlu de creanta fiscala. Ulterior, prin intermediul unui control ntreprins de organele abilitate sau prin declaratia facuta cu ntrziere de catre contribuabil, se constata ca acesta realizeaza un venit impozabil sau detine un bun impozabil sau taxabil si, n consecinta, se va emite titlul de creanta fiscala. n paralel, va fi angajata si raspunderea contraventionala sau chiar penala a contribuabilului pentru nedeclararea n termen a veniturilor realizate sau a bunurilor detinute, fapta sa reprezentnd o forma de evaziune fiscala. Caracterul executoriu. Titlul de creanta fiscala este executoriu de drept, fara a mai fi necesara nvestirea sa cu titlu executoriu, urmarirea silita a veniturilor si bunurilor detinute de debitor putndu-se realiza fara parcurgerea unor etape prealabile. n masura n care contribuabilii nu si executa la termenele stabilite obligatia de a plati sumele cuvenite bugetului de stat, organele fiscale au dreptul de a trece direct la executarea silita a acestor sume. Procedura executarii silite urmeaza a fi declansata din oficiu de catre organele fiscale competente, nefiind necesara interventia unor alte organe ale statului care sa autorizeze executarea silita.

A.Titluri de creanta explicite

Majoritatea titlurilor de creanta fiscala au un caracter explicit, fiind acte juridice constituite exclusiv n scopul de a constata obligatia unui contribuabil de a plati o anumita suma catre bugetul de stat, individualiznd astfel obligatia cu vocatie generala instituita de legea ce reglementeaza venitul fiscal respectiv. Aceste titluri de creanta sunt reprezentate de actele de impunere ntocmite n forma scrisa de organele fiscale, diferite n functie de categoria de impozite sau taxe pe care o constata.

Procesul-verbal de impunere - n baza procesului-verbal de impunere, organele fiscale vor comunica subiectului platitor, nainte de termenul la care impozitul trebuie platit, o nstiintare de plata, care contine precizarea sumei pe care acesta o datoreaza bugetului de stat.

Declaratia de impunere - n ceea ce priveste anumite categorii de impozite, titlul de creanta fiscala l reprezinta chiar declaratia de impunere ntocmita de contribuabil si depusa la organul fiscal competent. Organul fiscal va verifica exactitatea datelor nscrise n declaratia de impunere si a calculului impozitului datorat, calcul cuprins n acea declaratie, dar nu va emite un alt act care sa aiba natura unui titlu de creanta.

Documentul de evidenta ntocmit de contribuabil - n cazul obligatiilor fiscale care se stabilesc de catre platitor, titlul de creanta l va reprezenta documentul de evidenta pe care acesta are obligatia de a-l ntocmi n conditiile si la termenele stabilite de lege. Pe baza acestor evidente, platitorul ntocmeste declaratiile sau deconturile fiscale, pe care le va depune la organele financiare competente. De exemplu, n cazul impozitului pe profit, contribuabilii depun declaratii trimestriale si anuale privind impozitul pe profit, n temeiul carora se efectueaza platile trimestriale si anuale ale acestui impozit. Un alt venit fiscal pentru care titlul de creanta fiscala este reprezentat de declaratia ntocmita de contribuabil si verificata de organele fiscale este taxa pe valoarea adaugata. Astfel, platitorii de taxa pe valoarea adaugata au obligatia de a ntocmi si depune lunar la organul fiscal, pna la data de 25 a lunii urmatoare celei pentru care a fost ntocmit, un decont privind operatiunile realizate si taxa pe valoarea adaugata ce urmeaza a fi platita.

Declaratia vamala - n ceea ce priveste taxele vamale, titlul de creanta fiscala l va reprezenta declaratia vamala de import ntocmita de importatorul-debitor al taxelor vamale. Prin acelasi document se va determina si taxa pe valoarea adaugata datorata pentru bunurile importate.

B. Titluri de creanta implicite

Anumite categorii de venituri fiscale sunt individualizate prin titluri de creanta cuprinse n acte juridice care au un alt continut principal. Desi sunt ntocmite cu un alt scop, aceste acte juridice contin si individualizarea obligatiei de plata a unui impozit sau a unei taxe, fiind, astfel, n masura n care constata existenta si cuantumul acestei obligatii fiscale, titluri de creanta fiscala. Aceste nscrisuri, reprezentnd titluri de creanta fiscala implicite, sunt ntocmite de organele financiar-contabile sau de alte organe ale statului. Astfel, au n acelasi timp si natura juridica a unui titlu de creanta fiscala urmatoarele nscrisuri:

Documentele (statele) de plata a salariilor si a altor drepturi salariale impozabile - Acestea contin si calculul impozitului pe salarii datorat de fiecare persoana angajata, potrivit legii angajatorul avnd, pe lnga obligatia de a calcula impozitul, si pe aceea de a-l retine si varsa bugetului de stat.

n materia impozitului pe dividende, societatile comerciale platitoare ale dividendelor au obligatia ca, o data cu plata acestora catre actionari sau asociati, sa calculeze, sa retina si sa verse impozitul aferent acestora. n acest caz, documentul care va constata plata dividendelor si retinerea impozitului pe dividende corespunzator va reprezenta un titlu de creanta fiscala implicit.

Actul constatator ntocmit de organul de control financiar - Un titlu de creanta aparte datorita continutului sau complex este actul ce constata rezultatele unui control financiar ntreprins de organele de control competent: proces-verbal de control n cazul controalelor inopinate (efectuate de obicei de catre Garda Financiara) sau raport de inspectie fiscala n cazul controalelor de fond asupra contabilitatii efectuate de catre Directiile Generale de Finante Publice Judetene ori de catre Directia Generala Mari Contribuabili.

SUBIECTUL 9. Modificarea obligaiei fiscale.

Pna n momentul stingerii obligatiei pot interveni o serie de situatii, expres reglementate de lege, care sa determine modificarea obligatiei bugetare stabilite initial. n asemenea situatii, titlul de creanta bugetara va fi modificat, obligatia astfel constatata urmnd a fi adusa la ndeplinire n conformitate cu noul sau continut. Modificarea obligatiei bugetare intervine n una din urmatoarele situatii:

1) Modificarea elementelor n raport de care s-a facut individualizarea obligatiei bugetare

Pna n momentul n care creanta bugetara devine exigibila este posibila aparitia unor modificari n ceea ce priveste premisele n raport de care a avut loc individualizarea obligatiei bugetare n sarcina unui subiect platitor. Elementele aratate de acesta prin declaratia de impunere sau constatate direct de organele fiscale si care au stat la baza emiterii titlului de creanta ce individualizeaza obligatia fiscala se pot modifica pna n momentul executarii obligatiei. n consecinta, obligatia bugetara se va modifica. Modificarea poate avea loc n situatia inventarierii patrimoniului si reevaluarii imobilizarilor corporale (art. 7 Legea 82/1991 privind contabilitatea, fuziunii si divizarii persoanei juridice (art. 28 Legea 82/1991 privind contabilitatea), auditarii situatiilor financiare anuale (art. 33 Legea 82/1991 privind contabilitatea). Conform art. 82 C. proc. fisc. declaratiile fiscale pot fi corectate de catre contribuabili din proprie initiativa. Articolele 79-82 reglementeaza amanuntit obligatiile contribuabililor de ntocmire si depunere a declaratiilor fiscale pe baza carora urmeaza sa se stabileasca masa impozabila la care se aplica impozitele si taxele. De asemenea, actele normative ce instituie impozite si taxe stabilesc obligatia ce revine subiectului platitor de a comunica organelor fiscale modificarile intervenite n legatura cu declaratiile initiale. Modificarea elementelor n raport cu care a fost determinata obligatia bugetara mai poate interveni si n urma admiterii contestatiilor formulate de contribuabili mpotriva actelor de stabilire a obligatiilor fiscale sau n urma controlului exercitat de organele financiare competente.

2) Modificarea situatiei juridice a contribuabilului

Si n acest caz, modificarea obligatiei bugetare va interveni n masura n care sunt ndeplinite conditiile prevazute de actele normative. n situatia lichidarii/dizolvarii unui contribuabil, pentru determinarea profitului impozabil se ia n calcul si profitul rezultat din lichidarea patrimoniului acestuia. n cazul fuziunii sau al divizarii unui contribuabil care si nceteaza existenta sumele rezultate din evaluarile generate de aceste operatiuni se vor reflecta n conturile de rezerve ale entitatilor rezultate, fara a fi utilizate la majorarea capitalului social.

3) Modificarea obligatiei fiscale prin acordarea nlesnirilor legale

Acest caz de modificare a obligatiei fiscale intervine n situatiile n care, ulterior individualizarii obligatiei n sarcina unui contribuabil, acesta solicita si obtine acordarea de nlesniri prevazute de lege amnari, esalonari, reduceri, scutiri. n masura stabilirii acestor nlesniri, obligatia fiscala initiala va fi modificata fie n privinta termenelor la care va fi scadenta, fie n privinta cuantumului sumei ce face obiectul obligatiei. Reglementarea de principiu a nlesnirilor legale ce pot fi acordate de organele financiare ale statului se regaseste la art. 122 C. proc. fisc. Actele normative ce instituie venituri ale bugetului de stat datorate de persoane fizice sau juridice pot reglementa nsa, pentru fiecare asemenea categorie de venituri, nlesnirile ce pot fi acordate, precum si competentele n aceasta materie. nlesnirile pentru impozitele si taxele datorate bugetului de stat se pot acorda att naintea nceperii executarii silite, ct si n timpul efectuarii acesteia. Procedura de acordare a nlesnirilor legale se stabileste prin legi speciale. Pe perioada pentru care s-au acordat amnari sau esalonari la plata obligatiilor fiscale cursul prescriptiei va fi suspendat, dar vor curge majorarile stabilite si calculate potrivit dispozitiilor legale. Nerespectarea de catre contribuabili a conditiilor n care le-au fost acordate nlesnirile are drept consecinta revocarea acestora, precum si obligatia de plata a majorarilor de ntrziere pentru ntreaga perioada n care au beneficiat de nlesniri. De asemenea, organele fiscale competente vor putea trece de ndata la executarea silita a obligatiilor bugetare devenite exigibile n acest mod.

4) Modificarea actelor normative prin care se instituie si reglementeaza veniturile bugetare

Aceste acte normative se aplica tuturor raporturilor juridice existente, ceea ce duce la modificarea n mod corespunzator a tuturor obligatiilor bugetare stabilite anterior, n sensul reducerii, majorarii sau stingerii acestora. Actele normative n materie fiscala sunt ntotdeauna de imediata aplicare, ele modificnd obligatiile bugetare nascute nainte de intrarea lor n vigoare dar nca neajunse la scadenta. Actele normative fiscale nu modifica nsa titlurile de creanta fiscale si nici titlurile executorii emise nainte de intrarea n vigoare a noii reglementari fiscale.

SUBIECTUL 10. Stingererea obligaiei fiscale prin plat i scdere.

Potrivit prevederilor legale, obligatiile bugetare individualizate prin titlu de creanta n sarcina contribuabililor se sting prin urmatoarele modalitati: plata, compensare, executare silita, prescriptie, anulare si scadere.

Stingerea obligatiilor fiscale prin plata

Stingerea obligatiilor fiscale are loc, de regula, prin aceasta modalitate, contribuabilii executndu-si de bunavoie obligatia impusa n mod unilateral de catre stat. Plata sumelor cuvenite bugetului de stat se poate realiza, n functie de caracteristicile veniturilor bugetare, potrivit prevederilor legale care le instituie, n una din urmatoarelemodalitati:- prin plata directa;

- prin retinere la sursa;

- prin aplicare si anulare de timbre fiscale mobile.

Plata obligatiilor fiscale se efectueaza de catre debitori, distinct, pe fiecare impozit, taxa, contributie sau alte venituri bugetare, inclusiv majorari de ntrziere de orice fel. Art. 111 C. proc. fisc. stabileste urmatoarea ordinea platilor.

n situatia n care contribuabilul nu-si executa obligatiile bugetare, la plata acestor obligatii vor fi obligati, n conditiile legii, mostenitorii care au acceptat succesiunea debitorului decedat; cel care preia, n tot sau n parte, drepturile si obligatiile persoanei juridice supuse divizarii, fuziunii ori reorganizarii judiciare, dupa caz; persoana careia i s-a stabilit raspunderea n conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment; persoana care si asuma obligatia de plata a debitorului, printr-un angajament de plata sau printr-un alt act ncheiat n forma autentica, cu asigurarea unei garantii reale la nivelul obligatiei de plata. De asemenea, obligatia de plata poate fi asumata de terte persoane, printr-un angajament de plata sau printr-un act de garantie, ncheiate n forma autentica.

Executarea obligatiei bugetare prin plata directa - poate avea loc prin decontare bancara, n numerar, prin mandat postal sau prin anulare de timbre fiscale mobile. La termenele stabilite de prevederile legale pentru fiecare tip de obligatie fiscala, subiectul platitor va calcula si va dispune unitatii bancare virarea din contul sau la bugetul de stat a sumelor datorate. Ordinul dat bancii n acest sens se constata prin dispozitia de plata, n care se nscriu datele din care sa rezulte natura venitului si destinatia sa bugetul central sau bugetele locale. Plata n numerar presupune achitarea n aceasta modalitate a sumelor datorate bugetului de stat, de catre subiectul platitor, prin prezentarea acestuia sau a reprezentantului sau la organele fiscale competente sau prin mandat postal. Executarea obligatiei bugetare prin retinere la sursa - Acest mod de executare a obligatiei bugetare se realizeaza prin calcularea, retinerea si varsarea veniturilor bugetare de catre o alta persoana dect contribuabilul. ntre persoana care retine si varsa la bugetul de stat sumele reprezentnd obligatii fiscale si contribuabil exista un raport juridic, n cadrul caruia prima persoana (fizica sau juridica) are obligatia de a plati contribuabilului o suma de bani. Aceasta suma de bani va reprezenta pentru contribuabil un venit impozabil. Avantaje pentru stat: siguranta, rapiditate, comoditate.

Plata prin aplicarea si anularea de timbre fiscale mobile - se face n momentul ntocmirii actului pentru care se datoreaza taxa de timbru.

Stingerea obligatiei bugetare prin scadere

Aceasta modalitate de stingere a obligatiei fiscale intervine n situatiile n care contribuabilul persoana fizica a decedat fara sa lase avere, este insolvabil sau a disparut. n situatia n care debitorul este o persoana juridica, aceasta modalitate de stingere a obligatiilor sale fiscale va interveni:

a) daca debitorul a fost supus procedurii de reorganizare si faliment care a fost nchisa;

b) cnd debitorul si nceteaza existenta n alt mod si ramn neachitate obligatii bugetare.

Considerarea operatiunii de scadere ca fiind un mod de stingere a obligatiei fiscale este oarecum improprie, deoarece presupune scoaterea sumelor datorate de contribuabili din evidenta curenta si trecerea lor ntr-o evidenta separata pna la mplinirea termenului de prescriptie. n consecinta, si n acest caz, stingerea obligatiei fiscale se face tot prin prescriptie. Avnd n vedere situatiile n care intervine operatiunea de scadere si procedura pe care o presupune, aceasta este analizata ca o modalitate de stingere a obligatiei fiscale.

a) Starea de insolvabilitate determina aplicarea procedurii speciale de scadere n urmatoarele situatii:

- debitorul nu are venituri sau bunuri urmaribile;

- n urma executarii silite creanta bugetara nu a fost acoperita n ntregime;

- debitorul a disparut sau a decedat fara sa lase avere;

-debitorul nu este gasit la ultimul domiciliu sau sediu cunoscut si la acestea ori n alte locuri unde exista indicii ca a avut bunuri, nu se gasesc bunuri urmaribile;

- debitorul persoana juridica si nceteaza existenta si ramn neachitate obligatii bugetare.

Constatarea starii de insolvabilitate se face de catre organele financiare locale, nefiind necesara declararea sa printr-o hotarre judecatoreasca. Daca din toate aceste date rezulta ca debitorul nu obtine venituri sau nu detine bunuri sesizabile, se va ntocmi un proces-verbal prin care este declarata starea de insolvabilitate a debitorului respectiv. Pe baza acestui act, sumele datorate vor fi trecute ntr-o evidenta separata. Dispozitia de trecere a acestor sume n evidenta separata va avea ca efect ntreruperea termenului de prescriptie. Din acest moment va ncepe sa curga o noua prescriptie n ceea ce priveste obligatia bugetara respectiva. Organele financiare au obligatia de a urmari situatia debitorului pna la mplinirea termenului de prescriptie si de a relua cel putin o data pe an investigatiile pentru a se constata daca exista venituri sau bunuri sesizabile. Desfasurarea acestor investigatii nu reprezinta acte efective de executare si, prin urmare, nu va avea ca efect ntreruperea prescriptiei. n masura n care se constata ca debitorul realizeaza venituri sau a dobndit bunuri sesizabile, creanta va fi trecuta din evidenta speciala n cea curenta si se vor lua masuri de executare silita. Daca insolvabilitatea debitorului persista pna la mplinirea termenului de prescriptie, se procedeaza la scaderea definitiva a creantei respective. b) Disparitia debitorului poate duce n anumite situatii la imposibilitatea realizarii creantei bugetare, atunci cnd cel disparut nu a lasat venituri sau bunuri sesizabile. Nu este necesara pentru desfasurarea operatiunii de scadere declararea judecatoreasca a disparitiei, fiind suficienta constatarea acesteia de catre organele financiare. Aceste organe au obligatia de a desfasura cercetari n vederea constatarii veniturilor sau bunurilor sesizabile ramase, precum si a gasirii celui disparut. n situatia n care se constata imposibilitatea realizarii creantei bugetare, sumele respective vor fi trecute din evidenta curenta ntr-o evidenta separata, urmnd ca investigatiile sa fie reluate cel putin o data pe an. La mplinirea termenului de prescriptie se va proceda la scaderea creantei bugetare.

c) Decesul debitorului. n cazul n care debitorul a decedat fara sa lase avere, situatie constatata de organele financiare, creanta mpotriva sa se va da la scadere, fara a se mai trece n prealabil n evidenta speciala. De asemenea, creantele n privinta carora s-a facut contestatie la executare se pot trece n evidenta speciala numai dupa solutionarea contestatiei prin hotarre judecatoreasca definitiva.

SUBIECTUL 11. Stingerea obligaiei fiscale prin compensare i anulare.

Stingerea obligatiei fiscale prin compensare

Aceasta modalitate de stingere a obligatiei fiscale intervine n situatia n care un contribuabil a platit bugetului de stat o suma nedatorata sau a platit mai mult dect datora. Sumele astfel platite se vor compensa cu alte obligatii fiscale ale contribuabilului, restante sau viitoare. Se poate considera ca debitorul obligatiei fiscale efectueaza o plata nedatorata n urmatoarele situatii:a) cnd nu exista titlu de creanta fiscala;

b) cnd titlul de creanta fiscala a fost emis ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale n materie.

Contribuabilul poate plati mai mult dect datoreaza fie ca urmare a unei erori de calcul, fie datorita altor mprejurari, cum ar fi modificarea ulterioara a obligatiei sale fiscale prin solutionarea unei contestatii mpotriva actului constatator al acestei obligatii. Termenul de compensare este folosit n aceasta materie ntr-un sens diferit de cel consacrat n dreptul civil, deoarece operatiunea de compensare n dreptul fiscal nu presupune existenta unor creante reciproce, cum este cazul dreptului civil, ci creantele care se compenseaza apartin aceluiasi creditor statul iar obligatia de plata revine aceluiasi debitor-contribuabilul.

Principii de aplicare a compensarii:

Compensarea va opera n privinta obligatiilor restante n masura n care nu s-a mplinit termenul de prescriptie a acestor obligatii, stabilit de actele normative ce reglementeaza fiecare categorie de venituri bugetare.

Taxele percepute prin aplicarea de timbre fiscale mobile nu se pot restitui, deoarece timbrele, odata anulate, nu mai pot fi folosite.

Prin compensare se sting creantele administrate de Ministerul Finantelor Publice cu creantele debitorului reprezentnd sume de rambursat sau de restituit de la buget, pna la concurenta celei mai mici sume, cnd ambele parti dobndesc reciproc att calitatea de creditor, ct si pe cea de debitor, daca legea nu prevede altfel.

Creantele fiscale administrate de unitatile administrativ-teritoriale se sting prin compensarea cu creantele debitorului reprezentnd sume de restituit de la bugetele locale, pna la concurenta celei mai mici sume, cnd ambele parti dobndesc reciproc att calitatea de creditor, ct si pe cea de debitor, daca legea nu prevede altfel.

Organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de cte ori constata existenta unor creante reciproce, cu exceptia sumelor negative din deconturile de taxa pe valoarea adaugata fara optiune de rambursare.

Compensarea creantelor debitorului se va efectua cu obligatii datorate aceluiasi buget, urmnd ca din diferenta ramasa sa fie compensate obligatiile datorate altor bugete, n urmatoarea ordine:

a) bugetul de stat;

b) fondul de risc pentru garantii de stat, pentru mprumuturi externe;

c) bugetul asigurarilor sociale de stat;

d) bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate;

e) bugetul asigurarilor pentru somaj.

Dispozitiile de mai sus nu se aplica n cazul creantelor bugetelor locale. Organul competent va nstiinta n scris debitorul despre masura compensarii luate potrivit alin. (3), n termen de 7 zile de la data efectuarii operatiunii. Conform art. 132 C. proc. fisc., dreptul de a cere compensarea sau restituirea sumelor privind obligatiile bugetare se prescrie n termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui n care a luat nastere dreptul la compensare sau restituire. Dreptul contribuabilului de a solicita organelor competente compensarea sau restituirea ia nastere n momentul n care a facut o plata nedatorata catre bugetul de stat. Compensarea este alternativa cu restituirea sumelor. n principiu, restituirea nu intervine dect n situatia n care compensarea nu este posibila, ntruct contribuabilul nu are niciun fel de datorie fiscala fata de bugetul general consolidat. Conform art. 118 C. proc. fisc., n cazul creantelor fiscale stinse prin compensare, dobnzile si penalitatile de ntrziere se datoreaza pna la data stingerii inclusiv. n cazul n care n urmare a exercitarii controlului sau a analizarii cererii de compensare s-a stabilit ca suma ce urmeaza a se compensa este mai mica dect suma cuprinsa n cererea de compensare, dobnzile si penalitatile de ntrziere se recalculeaza pentru diferenta ramasa de la data nregistrarii cererii de compensare.

Stingerea obligatiei fiscale prin anulare

Aceasta modalitate de stingere a obligatiei bugetare se realizeaza prin acte ale organelor financiare competente. Actele care declara anularea unei obligatii bugetare pot avea fie aplicabilitate generala (amnistia fiscala), fie ele vor avea n vedere situatia unui anumit contribuabil. Amnistia fiscala - n acest caz anularea priveste fie obligatiile bugetare ce revin anumitor categorii de contribuabili, fie unele categorii de venituri bugetare nencasate pe o perioada ndelungata. Amnistia fiscala se declara printr-un act normativ care anuleaza obligatia unor categorii de contribuabili de a plati o serie de sume restante catre bugetul de stat. Un asemenea act de clementa intervine foarte rar, fiind determinat de conditii social-economice, politice sau de alte situatii deosebite (calamitati naturale, starea de necesitate etc.). Rezultatul intervenirii amnistiei fiscale este scaderea definitiva a debitelor restante din evidentele organelor fiscale ale statului.

Anularea obligatiilor fiscale individuale - Potrivit art. 174 C. proc. fisc. n situatiile n care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin posta, sunt mai mari dect creantele fiscale supuse executarii silite, conducatorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective. Cheltuielile generate de comunicarea somatiei prin posta sunt suportate de organul fiscal. Creantele fiscale restante aflate n sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici de 10 lei (RON), se anuleaza. Anual, prin hotarre a Guvernului se stabileste plafonul creantelor fiscale care pot fi anulate.

SUBIECTUL 12. Stingerea obligaiei fiscale prin restituire i prescripie.

Stingerea obligaiei fiscale prin restituire

Compensarea este alternativa cu restituirea sumelor. n principiu, restituirea nu intervine dect n situatia n care compensarea nu este posibila, ntruct contribuabilul nu are niciun fel de datorie fiscala fata de bugetul general consolidat. Se restituie, la cerere, debitorului urmatoarele sume:

a) cele platite fara existenta unui titlu de creanta;

b) cele platite n plus fata de obligatia fiscala;

c) cele platite ca urmare a unei erori de calcul;

d) cele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale;

e) cele de rambursat de la bugetul de stat;

f) cele stabilite prin hotarri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;

g) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din retinerile prin poprire, dupa caz, n temeiul hotarrii judecatoresti prin care se dispune desfiintarea executarii silite.

Pentru sumele de restituit de la buget contribuabilii au dreptul al dobnda din ziua urmatoare expirarii termenului de 60 de zile de la comunicarea deciziei de impunere. Acordarea majorarilor de ntrziere se face numai la cererea contribuabilului. n cazul n care suma de rambursat sau de restituit este mai mica dect obligatiile fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea pna la concurenta sumei de rambursat sau de restituit. n cazul n care suma de rambursat sau de restituit este mai mare dect suma reprezentnd obligatii fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea pna la concurenta obligatiilor fiscale restante, diferenta rezultata restituindu-se debitorului.

Stingerea obligatiei fiscale prin prescriptie

Dreptul statului de a executa silit titlul de creanta fiscala avnd ca obiect patrimonial sumele datorate bugetului de stat se stinge prin prescriptie daca nu a fost exercitat n termenul prevazut de lege. mplinirea termenului de prescriptie a obligatiei fiscale duce la stingerea dreptului statului de a urmari ncasarea veniturilor bugetare. Se stinge astfel si obligatia de plata ce revine contribuabilului cu privire la venitul bugetar respectiv. Datorita caracterului executoriu al titlului de creanta fiscala, prescriptia reglementata n domeniul fiscal este de fapt o prescriptie a dreptului statului de a executa silit creanta sa si nu o prescriptie a dreptului la actiune, cum este cazul dreptului civil. Astfel, prescriptia reprezinta si n aceasta materie o cauza legala de ncetare a fortei executorii a unui titlu executoriu, producnd urmatoarele efecte juridice:

- stinge dreptul creditorului de a obtine executarea silita;

- stinge obligatia debitorului de a se supune executarii silite (da nastere dreptului de a se opune executarii);

n materie fiscala, prescriptia produce si un alt efect, si anume stinge dreptul contribuabilului de a cere restituirea sumelor platite n plus la bugetul de stat. Corelativ, organele fiscale au dreptul de a refuza restituirea acestor sume. De asemenea, si n aceasta materie va fi aplicabila regula stabilita n dreptul civil, conform careia dupa mplinirea termenului de prescriptie obligatia bugetara se transforma n obligatie naturala. Conform art. 131 alin. (2) C. proc fisc., sumele achitate de debitor n contul unor obligatii fiscale, dupa ndeplinirea termenului de prescriptie, nu se restituie. Termenele de prescriptie stabilite de reglementarile fiscale ncep sa curga de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui n care a luat nastere acest drept. Termenul de prescriptie n privinta creantelor fiscale provenind din impozite si taxe, precum si din majorarile aferente, este de 5 ani. Termenul de prescriptie n materie fiscala se aplica si n cazul creantelor provenind din amenzi contraventionale. ntreruperea prescriptiei extinctive intervine, potrivit art. 130 C. proc. fisc., n urmatoarele cazuri:

a) n cazurile si n conditiile stabilite de lege pentru ntreruperea termenului de prescriptie a dreptului la actiune;

b) pe data ndeplinirii de catre debitor, nainte de nceperea executarii silite sau n cursul acesteia, a unui act voluntar de plata a obligatiei prevazute n titlul executoriu ori a recunoasterii n orice alt mod a datoriei;

c) pe data ndeplinirii, n cursul executarii silite, a unui act de executare silita;

d) pe data ntocmirii, potrivit legii, a actului de constatare a insolvabilitatii contribuabilului.

Suspendarea prescriptiei va interveni, potrivit art. 129 C. proc. fisc.:a) n cazurile si n conditiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescriptie a dreptului la actiune;

b) n cazurile si n conditiile n care suspendarea executarii silite este prevazuta de lege ori a fost dispusa de instanta judecatoreasca sau de alt organ competent;

c) pe perioada valabilitatii nlesnirii acordate de lege;

d) ct timp debitorul si sustrage veniturile si bunurile de la executarea silita;

e) n alte cazuri prevazute de lege.

SUBIECTUL 13. Executarea silit a obligaiilor fiscale.

n situatia n care contribuabilii nu si-au executat obligatiile fiscale la data la care acestea au devenit exigibile, ia nastere la aceasta data dreptul statului de a trece la executarea silita a creantelor fiscale. Datorita caracterului executoriu al titlului de creanta fiscala, procedura de executare silita desfasurata de organele financiare nu este precedata de o alta procedura cu caracter judiciar. Actul normativ care reglementeaza executarea silita a creantelor bugetare este Codul procedura fiscala (art. 133 171). Prevederile Codului de procedura fiscala se completeaza cu cele ale Codului de procedura civila, n masura n care acesta nu dispune altfel.

Asadar, executarea silita este o modalitate speciala, exceptionala la care creditorul statul recurge impotriva persoanelor care nu isi indeplinesc obligatiile legale. Pentru a se putea trece la executarea silita a creantei fiscale este necesar sa fie ntrunite cumulativ urmatoarele conditii:

sa existe titlul de creanta fiscala devenit titlu executoriu. Acesta reprezinta actul juridic prin care se constata si se individualizeaza obligatia contribuabilului de a plati o anumita suma catre bugetul de stat. n lipsa acestui titlu, obligatia ce revine contribuabilului nu este individualizata si, prin urmare, nu se cunoaste ntinderea acestei obligatii de plata. n aceste conditii este evident ca nu se poate trece la executarea silita att timp ct nu este stabilita cu certitudine ntinderea obligatiei ce urmeaza a fi executata. Ad validitatem, titlul executoriu trebuie sa ndeplineasca din punct de vedere al formei conditiile generale cerute de lege pentru actul administrativ fiscal, la care se adauga urmatoarele elemente de forma: codul de identificare fiscal, domiciliul fiscal al contribuabilului, cuantumul si natura sumelor datorate si neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului. Conditia titlului executoriu (adica a titlului de creanta devenit titlu executoriu) este prevazuta expres n art. 137 alin. (1) C. proc. Fisc.

creanta fiscala sa fie exigibila. Momentul exigibilitatii creantei bugetare este reglementat n actele normative ce instituie venituri fiscale (cele mai multe sunt reglementate de catre Codul fiscal), pentru fiecare asemenea categorie de venituri. Consideram ca o creanta fiscala poate deveni exigibila nainte de termenul fixat n acest sens de actul normativ ce o reglementeaza n ipoteza n care contribuabilul este un comerciant mpotriva caruia s-a declansat procedura reorganizarii judiciare potrivit Legii nr. 64/1995. n ceea ce priveste persoana fizica insolvabila, va fi aplicata procedura speciala de stingere a obligatiei fiscale prin scadere, reglementata prin art. 172 C. proc. fisc.

dreptul statului de a ncepe executarea silita sa nu se fi prescris. mplinirea termenului de prescriptie stabilit de actele normative n materie fiscala da dreptul contribuabilului de a se opune executarii silite declansate mpotriva sa. Organul de executare va nceta de ndata procedura de executare silita n cazul n care debitorul si executa obligatia de plata a creantei bugetare, iar odata cu aceasta achita si majorarile de ntrziere, dobnzile, cheltuielile de executare si orice alte obligatii de plata conexe obligatiei bugetare stabilite n sarcina sa conform legii.

Subiectele executarii silite

Executarea silita a obligatiei fiscale se desfasoara cu participarea subiectelor raportului juridic fiscal creditorul (statul, prin organele financiare) si debitorul (contribuabilul), la care se adauga instanta judecatoreasca.

Statul prin organele de executare prevazute de art. 133 si 135 C. proc fisc.:

Agentia Nationala de Administrare Fiscala

organele de specialitate ale Directiilor generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat judetene si a municipiului Bucuresti;

unitatile subordonate acestora;

pentru creantele determinate n vama, unitatile subordonate Directiei Generale a Vamilor;

organele administratiei publice locale pentru creantele bugetelor locale.

Executarea silita se face de organul de executare competent prin intermediul executorilor fiscali.

Competenta organelor de executare

Competenta teritoriala va reveni organelor financiare n a caror raza teritoriala se gasesc bunurile supuse urmaririi, ntreaga procedura de executare silita fiind coordonata de organul n raza caruia si are sediul sau domiciliul debitorul ori unde este luat n evidenta fiscala. Atributiile organelor de executare

Organele de executare au obligatia de a face demersurile necesare pentru identificarea domiciliului sau sediului debitorului, precum si a bunurilor si veniturilor lui ce pot fi urmarite silit. n situatia n care debitorul nu este gasit la domiciliul sau sediul cunoscut, organul de executare este obligat sa ceara concursul organelor de politie si sa ceara relatii de la Oficiul Registrului Comertului sau de la orice persoana fizica sau juridica n vederea determinarii locului unde se afla debitorul si obtinerii oricaror date necesare n legatura cu acesta.

n situatia n care debitorul nu si executa obligatiile fiscale, la plata sumelor cuvenite bugetului de stat sunt obligati:

a) mostenitorul care a acceptat succesiunea debitorului;

b) cel care preia, n tot sau n parte, drepturile si obligatiile debitorului supus divizarii, fuziunii ori reorganizarii judiciare, dupa caz;

c) persoana careia i s-a stabilit raspunderea n conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment;

d) persoana care si asuma obligatia de plata a debitorului, printr-un angajament de plata sau printr-un alt act ncheiat n forma autentica, cu asigurarea unei garantii reale la nivelul obligatiei de plata.

Obiectul executarii silite

Executarea silita a obligatiilor fiscale se desfasoara asupra elementelor active ale patrimoniului debitorului, respectiv veniturile banesti si bunurile sale. Aceasta va avea ca obiect toate bunurile si veniturile debitorului ce pot fi urmarite potrivit legii. Cu toate acestea, potrivit Codului de procedura fiscala si Codului de procedura civila, anumite categorii de venituri si anumite bunuri NU pot fi supuse urmaririi silite, precum: credite nerambursabile sau finantari primite de la institutii sau organizatii internationale pentru derularea unor programe ori proiecte, sume in valuta fara a fi convertite a priori, ajutoarele sociale (pentru incapacitate temporara de munca, sumele cuvenite somerilor, alocatiile de stat si indemnizatiile pentru copii, ajutoarele pentru ngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, ajutorul acordat n caz de deces, etc.), compensatia acordata angajatilor n caz de desfacere a contractului de munca pe baza oricaror dispozitii legale; diurnele si orice indemnizatii cu destinatie speciala; bursele de studii. Masurile asiguratorii

Se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, cnd exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa-si ascunda ori sa-si risipeasca patrimoniul, periclitnd sau ngreunnd n mod considerabil colectarea, precum si n cazul suspendarii executarii actului administrativ dispusa de catre organul de solutionare a contestatiei n faza administrativa prealabila sesizarii instantelor judecatoresti, prevazute de art. 185 C. proc. fisc.

Formele si procedura executarii silite

Premergator declansarii executarii silite, organul fiscal va remite contribuabilului nstiintarea de plata. Daca n termen de 15 zile de la comunicarea nstiintarii de plata debitorul nu a executat de bunavoie obligatia fiscala, organul de executare va declansa executarea silita. Modalitatile de executare silita a creantelor fiscale ale statului reglementate prin Codul de procedura fiscala sunt urmatoarele:

- executarea silita prin poprire;

- executarea silita a bunurilor mobile;

- executarea silita a bunurilor imobile;

Executarea silita ncepe prin comunicarea unei somatii n care i se notifica debitorului ca are obligatia sa efectueze plata sumelor datorate n termen de 15 zile sau sa faca dovada stingerii obligatiei bugetare, n caz contrar aplicndu-se modalitatile de executare silita prevazute de lege. Somatia este nsotita de o copie certificata de pe titlul executoriu.

Poprirea - reprezinta acea forma de executare silita prin care creditorul urmareste sumele pe care o terta persoana le datoreaza debitorului urmarit. Ea consta n indisponibilizarea n minile tertului debitor al contribuabilului urmarit si n obligarea acestuia de a plati direct creditorului urmaritor ceea ce datoreaza creditorului sau (debitorul urmarit).

Executarea silita mobiliara - Urmarirea bunurilor mobile ale debitorului reprezinta o modalitate de executare silita indirecta a creantei bugetare. Bunurile mobile ale debitorului sunt valorificate prin vnzarea la licitatie sau prin alte modalitati, suma de bani astfel obtinuta fiind destinata a acoperi obligatia de plata ce revine contribuabilului urmarit. Debitorul are la dispozitie 30 de zile pentru a vinde singur bunurile, cu acordul organului de executare.

Executarea silita mobiliara la fel ca in cazul vanzarii mobiliare. Bunurile sunt vandute la licitatie, fiind necesara publicitatea vanzarii.

Cheltuielile de executare

Cheltuielile de orice natura necesare desfasurarii procedurii de executare silita vor fi n sarcina debitorului urmarit, n masura n care nu exista dispozitii legale contrare.

Contestatia la executare

Orice persoana interesata poate face contestatie mpotriva masurilor de executare silita luate de organul de executare. Contestatia poate fi facuta si mpotriva titlului executoriu n temeiul caruia a fost pornita executarea, n masura n care acest titlu nu este reprezentat de hotarrea unei instante judecatoresti sau a altui organ jurisdictional. Termenul n care poate fi facuta contestatia la executare este de 15 zile si va ncepe sa curga la urmatoarele momente:

a) contestatorul a luat cunostinta de executarea ori de actul de executare pe care le contesta, din comunicarea somatiei sau din alta nstiintare primita ori, n lipsa acestora, cu ocazia efectuarii executarii silite sau n alt mod;

b) contestatorul a luat cunostinta, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a ndeplini un act de executare;

c) cel interesat a luat cunostinta, potrivit lit. a, de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contesta.

Daca prin intermediul contestatiei la executare o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit, contestatia poate fi introdusa la instanta competenta n termen de 15 zile de la ncetarea executarii silite.

Data ncetarii executarii silite va fi data efectuarii ultimului act de executare, care va fi momentul varsarii n contul bugetului de stat a sumelor rezultate din valorificarea bunurilor supuse executarii silite. n cazul admiterii contestatiei, actele de executare nelegale vor fi desfiintate, urmnd a fi refacute, sau executarea va nceta cu privire la un anumit bun. Prin hotarrea de admitere a contestatiei instanta va dispune, daca este cazul, sa i se restituie celui ndreptatit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din retinerile facute n urma popririi. Respingerea contestatiei are ca efect continuarea de catre organul financiar competent a procedurii de executare, sau reluarea acesteia n cazul n care instanta a decis suspendarea executarii.

SUBIECTUL 14. Impozitul pe profit. Aspecte generale. Categorii de contribuabili. Ecuatia impozitului pe profit.

Aspecte generale

Impozitul reprezinta o contributie baneasca obligatorie si cu titlul nerambursabil, datorata, conform legii, bugetului de stat de catre persoanele fizice si persoanele juridice pentru veniturile pe care le obtin sau bunurile pe care le poseda. Profitul reprezinta o forma de venit obtinut din derularea unei activitati economice, ca urmare a investirii unui capital. Conditia ca venitul realizat sa poata fi calificat drept profit este ca activitatea economica sa se desfasoare cu scopul obtinerii unui beneficiu. Prin profit supus impozitarii (profit impozabil) ntelegem acea suma de bani calculata ca diferenta ntre veniturile realizate de un agent economic din desfasurarea oricarei activitati permise de lege si cheltuielile efectuate pentru realizarea acestor venituri. Impozitul pe profit este un impozit direct aplicat asupra beneficiului obtinut dintr-o activitate economica. Impozitul pe profit are un rol important n cadrul sistemului fiscal, ntruct:

- este o sursa certa de alimentare cu venituri a bugetului public;

- duce la cresterea ponderii impozitelor directe n sistemul fiscal romn. Randamentul fiscal al impozitului pe profit este scazut, n general, deoarece exista multiple posibilitati de evaziune fiscala.

Sunt considerati contribuabili:

- persoanele juridice romne pentru profitul impozabil obtinut din orice sursa, att din Romnia, ct si din strainatate;

- persoanele juridice straine care desfasoara activitati printr-un sediu permanent n Romnia pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent;

- persoanele juridice straine si persoanele fizice nerezidente1 care desfasoara activitati n Romnia ntr-o asociere fara personalitate juridica;

- persoanele juridice straine care realizeaza venituri din/sau n legatura cu proprietati imobiliare situate n Romnia sau din vnzarea/cesionarea titlurilor de participare detinute la o persoana juridica romna;

- persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice romne, pentru veniturile realizate att n Romnia, ct si n strainatate din asocieri care nu dau nastere unei persoane juridice. n acest caz, impozitul datorat de persoana fizica se calculeaza, se retine si se varsa de catre persoana juridica romna.

n cazul unei asocieri fara personalitate juridica, veniturile si cheltuielile nregistrate se atribuie fiecarui asociat, corespunzator cotei de participare n asociere. Orice asociere fara personalitate juridica ntre persoane juridice straine, care si desfasoara activitatea n Romnia, trebuie sa desemneze una din parti care sa ndeplineasca obligatiile ce i revin fiecarui asociat potrivit prezentului titlu.

Sunt scutite de la plata impozitului pe profit urmatoarele categorii de contribuabili:

a) Trezoreria statului;

b) Banca Nationala a Romniei

c) institutiile publice, pentru fondurile publice constituite, inclusiv pentru veniturile proprii si disponibilitatile realizate si utilizate, potrivit Legii nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare, si Ordonanta de urgenta nr. 45/2003 privind finantele publice locale, cu modificarile si completarile ulterioare, daca legea nu prevede altfel;

d) persoanele juridice romne care platesc impozit pe veniturile microntreprinderilor1;

e) organizatiile de nevazatori, de invalizi si ale persoanelor cu handicap, pentru profiturile realizate de unitatile economice fara personalitate juridica ale acestora, protejate potrivit Ordonanta de urgenta nr. 102/1999 aprobata de Legea nr. 519/2002. Scutirea de impozit pentru aceste organizatii opereaza doar n situatia n care minimum 75% din sumele obtinute prin scutire se reinvestesc n vederea achizitiei de echipament tehnologic, masini, utilaje, instalatii, sau pentru amenajarea locurilor de munca protejate. Scutirea de impozit pe profit nu va opera dect pna la data de 31 decembrie 2006.

f) fundatiile romne constituite ca urmare a unor legate;

g) cultele religioase, pentru veniturile obtinute din producerea si valorificarea obiectelor si produselor necesare activitatii de cult, potrivit Legii nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult, si pentru veniturile obtinute din chirii, cu conditia utilizarii sumelor respective pentru ntretinerea si functionarea unitatilor de cult, pentru lucrarile de construire, de reparatie si de consolidare a lacasurilor de cult si a cladirilor ecleziastice, pentru nvatamnt si pentru actiuni specifice cultelor religioase, inclusiv veniturile din despagubiri sub forma baneasca, obtinute ca urmare a masurilor reparatorii prevazute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate;

h) institutiile de nvatamnt particular acreditate, precum si cele autorizate, pentru veniturile utilizate, potrivit Legii nvatamntului nr. 84/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 174/2001 privind unele masuri pentru mbunatatirea finantarii nvatamntului superior;

i) asociatiile de proprietari constituite ca persoane juridice si asociatiile de locatari recunoscute ca asociatii de proprietari, potrivit Legii nr. 114/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru veniturile obtinute din activitatile economice care sunt sau vor fi utilizate pentru mbunatatirea confortului si eficientei cladirii, pentru ntretinerea si repararea proprietatii comune;

j) Fondul Romn de Garantare a Depozitelor n Sistemul Bancar;

k) Fondul de Compensare a Investitorilor4, nfiintat potrivit legii;

l) Organizatiile nonprofit, organizatiile sindicale si organizatiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit si pentru veniturile din activitati economice realizate pna la nivelul echivalentului n lei a 15.000 euro, ntr-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit. Organizatiile nonprofit,

sindicale si patronale datoreaza impozit pe profit pentru partea din profitul impozabil ce corespunde veniturilor, altele dect cele scutite n mod expres de legiuitor.

Cota de impozit pe profit este de 16% (ncepnd cu anul fiscal 2005).

Determinarea profitului impozabil

Ecuatia impozitului pe profit

Profitul impozabil se calculeaza pe baza unei operatiuni matematice care poate fi ilustrata astfel:

Profit impozabil = venituri impozabile cheltuieli deductibile venituri neimpozabile + cheltuieli nedeductibile

Venituri impozabile = orice venituri obtinute din orice sursa n cadrul unei activitati economice legale desfasurata n conformitate cu obiectul de activitate al societatii comerciale platitoare;

Cheltuielile deductibile sunt acele cheltuieli considerate ca fiind necesare si obligatorii pentru realizarea obiectului principal de activitate al contribuabilului si, de aceea, sunt deductibile integral din venitul realizat. Ele au caracterul cheltuielilor necesare, asa cum sunt acestea definite de doctrina civila.

Venituri neimpozabile = veniturile care, desi realizate de catre societatea comerciala n cadrul activitatii sale economice, datorita interesului public sau utilitatii publice a activitatii producatoare de venit sunt declarate de legiuitor ca neimpozabile. Venituri neimpozabile sunt:

- dividende primite de la o alta persoana juridica romna;

- dividendele primite de la o persoana juridica straina, din statele Comunitatii Europene, dupa aderarea Romniei la Uniunea Europeana, daca persoana juridica romna detine minimum 25% din titlurile de participare la persoana juridica straina, pe o perioada nentrerupta de cel putin 2 ani, care se ncheie la data platii dividendului;

- veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere; veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile;

- veniturile neimpozabile prevazute expres n acorduri si memorandumuri aprobate prin acte normative.

Cheltuieli nedeductibile = cheltuielile efectuate n scopul realizarii venitului care depasesc limita legala admisa la scadere (aceasta limita se calculeaza procentual) ori cheltuieli ale societatii comerciale care, desi efectuate n cadrul desfasurarii activitatii economice, nu sunt aferente realizarii venitului. Pentru determinarea profitului impozabil, contribuabilii sunt obligati sa ntocmeasca un registru de evidenta fiscala, ntr-un singur exemplar, compus din 100 de file, care trebuie numerotat, snuruit, parafat si nregistrat la organul fiscal teritorial. Acest registru se completeaza n ordine cronologica, n toate situatiile n care informatiile din declaratiile fiscale sunt obtinute n urma unor prelucrari ale datelor furnizate de contabilitate.

SUBIECTUL 15. Cheltuielile in cazul impozitului pe profit. Obligatii ale societatilor comerciale in cazul impozitului pe profit.

Cheltuielile deductibile sunt acele cheltuieli considerate ca fiind necesare si obligatorii pentru realizarea obiectului principal de activitate al contribuabilului si, de aceea, sunt deductibile integral din venitul realizat. Ele au caracterul cheltuielilor necesare, asa cum sunt acestea definite de doctrina civila.

Cheltuieli nedeductibile = cheltuielile efectuate n scopul realizarii venitului care depasesc limita legala admisa la scadere (aceasta limita se calculeaza procentual) ori cheltuieli ale societatii comerciale care, desi efectuate n cadrul desfasurarii activitatii economice, nu sunt aferente realizarii venitului. Pentru determinarea profitului impozabil, contribuabilii sunt obligati sa ntocmeasca un registru de evidenta fiscala, ntr-un singur exemplar, compus din 100 de file, care trebuie numerotat, snuruit, parafat si nregistrat la organul fiscal teritorial. Acest registru se completeaza n ordine cronologica, n toate situatiile n care informatiile din declaratiile fiscale sunt obtinute n urma unor prelucrari ale datelor furnizate de contabilitate.

Cheltuielile deductibile limitat sunt cheltuieli necesare realizarii obiectului de activitate al contribuabilului, dar n conditiile limitarii cuantumului acestora de catre legea fiscala. Asa cum am aratat mai sus, limitarea cuantumului acestora se realizeaza prin reglementarea unui procent din totalul veniturilor, ori din profit etc. Acestea au caracterul cheltuielilor utile, asa cum sunt acestea definite de doctrina civila. Sunt cheltuieli deductibile limitat: cheltuielile de personal si cheltuieli de productie

Alte cheltuieli mai sunt: cheltuieli de productie, cheltuieli de reclama si publicitate, cheltuielile aflate n strnsa corelatie cu obiectul principal de activitate: taxele de nscriere, cotizatiile si contributiile datorate catre camerele de comert si industrie, organizatiile sindicale si organizatiile patronale;

Perisabilitatile: reprezinta scazamintele care se produc n timpul transportului, manipularii, depozitarii si desfacerii marfurilor, determinate de procese naturale, cum sunt: uscare, evaporare, volatilizare, pulverizare, hidroliza, racire, nghetare, topire, oxidare. Nu constituie perisabilitati pierderile incluse n normele de consum tehnologic, precum si cele produse prin neglijenta, sustrageri si cele produse de alte cauze imputabile persoanelor vinovate sau cele determinate de cauze de forta majora. Limitele maxime de perisabilitate care pot fi acordate la marfuri sunt prevazute diferentiat de legiuitor, n functie de categoria de marfuri perisabile, respectiv: produse alimentare si nealimentare, produse medicamentoase de uz uman, produse farmaceutice si alte produse de uz veterinar. Limitele maxime de perisabilitate admise la depozitare si desfacere se stabilesc la nivelul ntregii activitati a persoanei juridice platitoare de impozit pe profit, prin aplicarea coeficientului stabilit pentru grupa de marfuri la pretul de nregistrare al marfurilor intrate sau la pretul de livrare pentru marfurile vndute n perioada cuprinsa ntre doua inventare. Pierderile sau scaderile cantitative care depasesc normele de perisabilitate stabilite nu sunt deductibile din punct de vedere fiscal. n actuala reglementare a provizioanelor agentii economici persoane juridice, cu exceptia bancilor, organizatiilor cooperatiste de credit si a fondurilor de garantare,constituie urmatoarele provizioane deductibile fiscal:

a) provizioane pentru clientii nencasati, n cazul declararii falimentului acestora, pe baza hotarrii judecatoresti de deschidere prin care se atesta aceasta situatie, n limita creantei neacoperite prin avansurile ncasate si garantiile detinute de agentul economic asupra clientilor respectivi, si orice alte elemente asiguratorii

b) provizioane pentru garantii de buna executie, acordate clientilor pentru remedieri n perioada de garantie, n limitele prevazute distinct n contractele ncheiate, cu conditia ca acestea sa se regaseasca n facturile emise.

Aceste provizioane se constituie trimestrial numai pentru bunurile livrate, lucrarile executate si serviciile prestate n cursul trimestrului respectiv pentru care se acorda garantie n perioadele urmatoare, la nivelul cotelor prevazute n contractele ncheiate, dar nu mai mult dect cota medie realizata n exercitiul financiar precedent.

c) provizioane pentru garantii de buna executie a contractelor externe, acordate, n conditiile legii, producatorilor si prestatorilor de servicii, n cazul exporturilor complexe, proportional cu cota de participare la realizarea acestora, cu conditia ca acestea sa se regaseasca distinct n contractele ncheiate si n facturile emise.

Provizioanele nu au, n fapt, dect o existenta contabila, ele nefiind indisponibilizate efectiv n conturi sau constituite sub forma unor depozite. Provizioanele sunt considerate, n conditiile respectarii limitelor legale de constituire, cheltuieli deductibile care micsoreaza masa impozabila la care se aplica cota de impozit pe profit, cu precizarea ca sumele reprezentnd provizioane continua sa fie folosite de contribuabili fara nici un fel de restrictie.

Rezervele reprezinta sume calculate si stabilite scriptic n contabilitate care constituie deductibilitati legale, n masura n care sunt constituite cu respectarea procentului maxim de 5% aplicata asupra profitului contabil. Ca si provizioanele, rezervele nu au o existenta reala, ci doar contabila, reprezentnd mai mult o cauza legala de reducere a bazei impozabile la care se aplica impozitul pe profit.

Amortizarea: Cheltuielile aferente achizitionarii, producerii, construirii, asamblarii, instalariisau mbunatatirii mijloacelor fixe amortizabile se recupereaza din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizarii potrivit prevederilor prezentului articol. Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporala care ndeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

a) este detinut si utilizat n productia, livrarea de bunuri sau n prestarea de servicii, pentru a fi nchiriat tertilor sau n scopuri administrative;

b) are o valoare de intrare mai mare dect limita stabilita prin hotarre a Guvernului;

c) are o durata normala de utilizare mai mare de un an.

Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe amortizabile:

a) investitiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de nchiriere, concesiune, locatie de gestiune sau altele asemenea;

b) mijloacele fixe puse n functiune partial, pentru care nu s-au ntocmit formele de nregistrare ca imobilizare corporala; acestea se cuprind n grupele n care urmeaza a se nregistra, la valoarea rezultata prin nsumarea cheltuielilor efective ocazionate de realizarea lor;

c) investitiile efectuate pentru descoperirea n vederea valorificarii de substante minerale utile, precum si pentru lucrarile de deschidere si pregatire a extractiei n subteran si la suprafata;

d) investitiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare realizate n scopul mbunatatirii parametrilor tehnici initiali si care conduc la obtinerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijlocului fix;

e) investitiile efectuate din surse proprii, concretizate n bunuri noi, de natura celor apartinnd domeniului public, precum si n dezvoltari si modernizari ale bunurilor aflate n proprietate publica;

f) amenajarile de terenuri.

Nu reprezinta active amortizabile:

a) terenurile, inclusiv cele mpadurite;

b) tablourile si operele de arta;

c) fondul comercial;

d) lacurile, baltile si iazurile care nu sunt rezultatul unei investitii;

e) bunurile din domeniul public finantate din surse bugetare;

f) orice mijloc fix care nu si pierde valoarea n timp datorita folosirii, potrivit normelor;

g) casele de odihna proprii, locuintele de protocol, navele, aeronavele, vasele de croaziera, altele dect cele utilizate n scopul realizarii veniturilor.

Amortizarea se stabileste prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a mijloacelor fixe1 si se include n cheltuielile de exploatare. Amortizarea se calculeaza ncepnd cu luna urmatoare celei n care mijlocul fix amortizabil se pune n functiune. Agentii economici amortizeaza mijloacele fixe potrivit prevederilor prezentei legi, utiliznd unul dintre urmatoarele regimuri de amortizare:

A. Amortizarea liniara se realizeaza prin includerea uniforma n cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proportional cu numarul de ani ai duratei normale de utilizare a mijlocului fix.

Amortizarea liniara se calculeaza prin aplicarea cotei anuale de amortizare la valoarea de intrare a mijloacelor fixe.

B. Amortizarea degresiva consta n multiplicarea cotelor de amortizare liniara cu unul dintre coeficientii urmatori:

a) 1,5, daca durata normala de utilizare a mijlocului fix de amortizat este ntre 2 si 5 ani;

b) 2,0, daca durata normala de utilizare a mijlocului fix de amortizat este ntre 5 si 10 ani;

c) 2,5, daca durata normala de utilizare a mijlocului fix de amortizat este mai mare de 10 ani.

Acesti coeficienti pot fi modificati numai prin hotarre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finantelor Publice.

C. Amortizarea accelerata consta n includerea, n primul an de functionare, n cheltuielile de exploatare a unei amortizari de pna la 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix respectiv.

Amortizarile anuale pentru exercitiile urmatoare sunt calculate la valoarea ramasa de amortizat, dupa regimul liniar, prin raportare la numarul de ani de utilizare ramasi.

Cheltuieli de functionare: cheltuieli de functionare, ntretinere si reparatii afer