+ All Categories
Home > Documents > agrotehnica buruieni

agrotehnica buruieni

Date post: 14-Jan-2016
Category:
Upload: mgd1993
View: 137 times
Download: 15 times
Share this document with a friend
Description:
Agrotehnica Buruieni CombatereTipuri
67
CAPITOLUL IV BURUIENILE ŞI COMBATEREA LOR 4. 1 Generalităţi Se numesc buruieni speciile sălbatice de plante adaptate să trăiască împreună cu plantele cultivate pe care le stânjenesc în creştere şi uneori le distrug sau le elimină din lan. Sub numele de buruieni în sens mai larg se înţeleg toate plantele străine dintro cultură. De exemplu plantele de secară dintr-o cultură de grâu sunt considerate buruieni. Asemenea buruieni se numesc buruieni condiţionate. În fiecare zonă pedoclimatică, există un anumit grad de îmburuienare, predomină o anumită grupă biologică de buruieni, anumite specii. Aşa este cazul ciurlanului în Bărăgan, care s-a dezvoltat în strânsă legătură cu condiţiile de climă, de sol şi cu tehnica aplicată în agricultură. Buruienile reprezintă calamitatea principală a agriculturii şi din această cauză este necesar să se folosească întreg complexul de măsuri pentru combaterea lor. Pentru ca aceste măsuri să ducă la rezultatele scontate este necesar să se dea o atenţie deosebită cunoaşterii biologiei buruienilor. 4.2 Pagubele aduse de buruieni agriculturii Prezenţa buruienilor în culturi influenţează preţul de cost al lucrărilor agricole, a produselor agro-alimentare şi textile şi în general veniturile agricultorilor. Dacă se iau din timp măsurile tehnice necesare se pot reduce substanţial unele cheltuieli şi pierderi. Buruienile sunt mult mai bine adaptate la condiţiile de mediu şi mult mai rezistente la condiţiile neprielnice decât plantele cultivate. Sistemul radicular al acestora este foarte bine dezvoltat, adânc, cu mare putere de absorbţie a elementelor
Transcript
Page 1: agrotehnica buruieni

CAPITOLUL IVBURUIENILE ŞI COMBATEREA LOR4. 1 GeneralităţiSe numesc buruieni speciile sălbatice de plante adaptate să trăiască împreunăcu plantele cultivate pe care le stânjenesc în creştere şi uneori le distrug sau leelimină din lan.Sub numele de buruieni în sens mai larg se înţeleg toate plantele străine dintrocultură. De exemplu plantele de secară dintr-o cultură de grâu sunt considerateburuieni. Asemenea buruieni se numesc buruieni condiţionate.În fiecare zonă pedoclimatică, există un anumit grad de îmburuienare,predomină o anumită grupă biologică de buruieni, anumite specii. Aşa este cazulciurlanului în Bărăgan, care s-a dezvoltat în strânsă legătură cu condiţiile de climă,de sol şi cu tehnica aplicată în agricultură.Buruienile reprezintă calamitatea principală a agriculturii şi din această cauzăeste necesar să se folosească întreg complexul de măsuri pentru combaterea lor.Pentru ca aceste măsuri să ducă la rezultatele scontate este necesar să se dea o atenţiedeosebită cunoaşterii biologiei buruienilor.4.2 Pagubele aduse de buruieni agriculturiiPrezenţa buruienilor în culturi influenţează preţul de cost al lucrăriloragricole, a produselor agro-alimentare şi textile şi în general veniturile agricultorilor.Dacă se iau din timp măsurile tehnice necesare se pot reduce substanţial unelecheltuieli şi pierderi.Buruienile sunt mult mai bine adaptate la condiţiile de mediu şi mult mairezistente la condiţiile neprielnice decât plantele cultivate. Sistemul radicular alacestora este foarte bine dezvoltat, adânc, cu mare putere de absorbţie a elementelornutritive şi apei. Aşa de exemplu rădăcinile de ovăz sălbatic (Avena fatua) ajungpână la 2 m adâncime şi lateral sunt răspândite pe o rază de 30-40 cm. Rădăcinile depălămidă (Cirsium arvense) în primul an al vieţii ajung la adâncimea de 3,5 m iar înal doilea an la 5,75 m şi în al treilea an până la 7,2 m.37În cele ce urmează se prezintă pagubele principale cauzate de buruieniagriculturii.4. 2. 1 Concurenţa dintre buruieni şi plantele cultivate în ceea ce priveşte apa,lumina şi substanţele hrănitoareBuruienile consumă apă în cantitate mare. M.E. Wolny (cit. de Gh. Ionescu-Sişeşti, 1958) a găsit într-un lan cu cartofi îmburuienat 19,68 % apă în sol, iar într-unlan vecin curat de buruieni 22,40%. Diferenţa de 2,82% reprezintă o pierdere de 84,6tone apă la hectar pe stratul arabil de 20 cm. Traian Săvulescu a arătat că buruienileextrag în general de 3 ori mai multă apă decât cerealele. O plantă de muştar consumăde 4 ori mai multă apă decât o plantă de ovăz. Buruienile sunt socotite pe dreptcuvânt ca fiind una din cauzele principale, care determină seceta solului chiar atuncicând condiţiile meteorologice sunt favorabile.Buruienile consumă din sol importante cantităţi de substanţe hrănitoare îndetrimentul plantelor agricole. Acest lucru reiese din compoziţia chimică aburuienilor în comparaţie cu a grâului (tabelul 5).Tabelul 5Compoziţia chimică a câtorva specii de buruieni şi a grâuluiConţinutulSpeciaN K2O P2O5

Albăstriţa (Centaurea cyanus) 2,3 2,0 1,0

Page 2: agrotehnica buruieni

Pălămida (Cirsium arvense) 2,6 2,0 1,2Media la 18 specii diferite de buruieni 1,9 3,5 0,5Grâu de toamnă 0,7 0,7 0,5Din analiza acestor date rezultă că în comparaţie cu buruienile grâul extragede aproape 3 ori mai puţin azot, de 5 ori mai puţin potasiu şi aproape de 2 ori maipuţin fosfor.În culturile invadate de buruieni, din cauza lipsei de lumină plantele cultivatese etiolează, cresc în lungime, asimilează puţin, nu-şi pot forma ţesuturi mecanice derezistenţă, se frâng uşor, iar procesul de fotosinteză este stânjenit.4.2.2 Înrăutăţirea calităţii produselor agricole ca rezultat al îmburuienăriiRecoltele obţinute de pe lanurile îmburuienate conţin de obicei multe seminţede buruieni, care trebuie să fie îndepărtate prin condiţionare. Unele seminţe de38buruieni cum ar fi de exemplu cele de odos (Avena fatua) sau cele de cuscută(Cuscuta sp.) se înlătură destul de greu din recolte.Unele seminţe de buruieni sunt toxice şi vătămătoare pentru om şi animale, cade exemplu cele de neghină (Agrostema githago), zîzanie (Lolium temulentum),măselariţă (Hyoscyamus niger) ş.a. În boabele cerealelor panificabile nu este admisun procent mai mare de 0,5% neghină. Seminţele de zîzanie sunt greu separabile dinboabele de cereale. Ele conţin o ciupercă otrăvitoare, care în proporţie mare în făinăpoate otrăvi omul. Alte buruieni conţin narcotice ca de pildă piciorul cocoşului(Ranunculus acer) şi calcea (Caltha palustris).Seminţele de obsiga secării (Bromus secalinus) măcinate odată cu secara daufăinii o culoare neagră şi o face neutilizabilă. Dacă în grâu se găsesc seminţe depunguliţă (Thlaspi arvense) acestea dau făinii un gust amar. Ovăzul sălbatic sauodosul (Avena fatua) provoacă inflamaţia mucoasei esofagului la cai dacă esteconsumat în cantitate mai mare odată cu ovăzul.În cazul când animalele care dau lapte consumă în timpul păşunatuluianumite buruieni ca: usturoi sălbatic (Allium rotundum), pelin (Artemisia sp.) şialtele, laptele capătă un gust rău şi devine inutilizabil. De asemenea şi fânul careconţine buruieni are o valoare nutritivă inferioară.Trebuie menţionat şi faptul că unele seminţe de buruieni se agaţă de blanaanimalelor depreciind calitatea lânei şi a pieilor.4.2.3 Intoxicaţiile animalelor datorită buruienilorSunt o serie de buruieni la care întreaga plantă este toxică. În generalanimalele le evită la păşunat. Dacă însă buruienile toxice ajung în fân, animalele nule mai pot evita şi se pot ivi cazuri de intoxicări. Cele mai frecvente buruieni toxicesunt: măselariţa (Hyoscyamus niger), mătrăguna (Atropa bella-dona), cucuta(Conium maculatum), cucuta de apă (Cicuta virosa), ciumăfaia sau laurul (Daturastramonium), turiţa (Galium aparine), scânteiuţa (Anagallis arvensis) laptele câinelui(Euphorbia cyparissias), stirigoaia (Veratrum album), brânduşa de toamnă(Cholchicum autumnale) etc. În regiunile mlăştinoase şi saline chiar şi unelegraminee sunt toxice, ca de exemplu mana de apă (Glyceria aquatica şi Glyceriafluitans). Mana de apă este consumată de animale în lipsa altor ierburi şi produceintoxicarea uneori mortală a acestora.394.2.4 Buruienile ca mijloc de răspândire a insectelor dăunătoare şi a bolilorplantelor agricoleUnele buruieni ajută la răspândirea bolilor şi dăunătorilor plantelor cultivate.De pildă, ridichea sălbatică (Raphanus raphanistrum), traista ciobanului (Capsellabursa pastoris) şi multe alte buruieni crucifere sunt plante gazdă pentru hernia

Page 3: agrotehnica buruieni

verzei. Loboda (Chenopodium album) are aceleaşi boli pe care le are şi sfecla pentruzahăr. În ceea ce priveşte dăunătorii, se poate arăta că volbura (Convolvulusarvensis) serveşte ca plantă gazdă pentru buha semănăturilor, o insectă foarteprimejdioasă pentru unele plante de cultură. Pirul (Agropiron repens) este o buruianăgazdă atât pentru viermele sîrmă cât şi pentru rugina cerealelor. Din această cauzălanurile îmburuienate sunt mai puternic atacate de dăunători şi boli criptogamicedecât lanurile curate.4.2.5 Creşterea volumului de muncă şi a cheltuielilor de dotare ca urmare aîmburuienăriiDatorită buruienilor, agricultorii sunt nevoiţi să folosească un volum maimare de muncă, să facă investiţii suplimentare pentru procurarea uneltelor, maşinilor,erbicidelor etc.Buruienile îngreuiază sau împiedică executarea lucrărilor de pregătire asolului în vederea semănatului, semănatul propriu-zis, lucrările de îngrijire aculturilor şi recoltatul, micşorând în felul acesta randamentul muncii.S-au făcut calcule în S.U.A. şi s-a ajuns la concluzia că lucrările soluluireprezintă circa 16% din valoarea producţiei terenurilor arabile şi că aproape 50%din aceste cheltuieli se datorează buruienilor.În ţara noastră (N. Şarpe şi colab. 1976) pierderile cauzate de buruieni variazăîn limite foarte mari în funcţie de: specia cultivată, gradul de infestare cu buruieni,condiţiile climatice (an secetos sau ploios), raportul dintre diferitele specii deburuieni, potenţialul de fertilitate naturală a solului şi dozele de îngrăşăminteaplicate.În tabelul 6 sunt redate limitele pierderilor înregistrate la principalele plantede câmp.40Tabelul 6Nivelul pierderilor de producţie cauzate de buruieni la diferite plante de câmpPlanteleLimitele pierderilor în parcelele neplivite sau neprăşite faţă de celetratate cu erbicideGrâu de toamnă 10-70 %Orz 10-40 %Porumb boabe 30-95 %Floarea-soarelui 15-55 %Soia 40-84 %Fasole 35-80 %Mazăre 15-70 %Trifoliene 40-100 %Cartof 42-72 %Sfeclă pentru zahăr 53-96 %In ulei 20-68 %Cânepă sămânţă 10-52 %Dintre plantele prezentate în tabelul 6 cele mai concurate de buruieni ar fi înordine descrescândă: trifolienele, sfecla pentru zahăr, porumbul, soia, fasolea,cartoful, inul, mazărea, grâul, floarea soarelui, orzul, cânepa.4.3 Sursele de îmburuienareSpre deosebire de plantele cultivate, care nu se pot menţine în lanuri decâtsemănate şi îngrijite de om, buruienile se răspândesc spontan şi se menţin pe câmpurimult mai bine decât plantele cultivate. Principalele surse de îmburuienare sunt:4.3.1 Rezerva de seminţe de buruieni din solSeminţele de buruieni din sol provin din seminţele scuturate în fiecare an lasuprafaţa solului, care nu au germinat şi au fost încorporate în masa solului odată cu

Page 4: agrotehnica buruieni

executarea lucrărilor.După cercetările lui Kott (cit. de Gh. Ionescu-Şişeşti, 1958) rezerva deseminţe de buruieni din sol variază de la 540 milioane până la 3 miliarde de seminţela hectar. Din acest număr mare de seminţe de buruieni germinează numai ¼ iarrestul îşi pierd facultatea germinativă.Numărul seminţelor de buruieni nu este constant. Multe seminţe suntconsumate de insectele şi animalele din sol, unele germinează şi sunt distruse prin41lucrări, iar altele îşi pierd facultatea germinativă datorită condiţiilor de mediu. Pe dealtă parte în fiecare an se scutură de pe buruieni seminţe în cantităţi foarte mari careîmbogăţesc rezerva de seminţe din sol.În ceea ce priveşte distribuţia seminţelor de buruieni pe profilul solului s-aconstatat că ea nu este uniformă. Cele mai multe seminţe se găsesc în stratul 0-20 cmşi cu cât înaintăm în profunzime numărul seminţelor de buruieni scade din ce în cemai mult, astfel că la 50-60 cm dispar aproape în totalitate.4.3.2 Sămânţa plantelor cultivate însăşi, când este amestecată cu seminţe deburuieniAceastă sursă nu este atât de puternică dacă pentru semănat se folosesc numaiseminţe condiţionate. Trebuie avut în vedere ca locurile unde se condiţioneazăseminţele plantelor cultivate să nu prezinte focare de răspândire a seminţelor deburuieni. Toate deşeurile care rezultă în urma condiţionării seminţelor trebuie arsesau îngropate.4.3.3 Locurile necultivate, păşunile şi fâneţele neîngrijitePrin păşunat nu se pot combate buruienile pentru că animalele ocolesc pe celevătămătoare. Foarte periculoase sunt răzoarele de hotar îmburuienate, zona căilorferate şi a şoselelor şi drumurilor, taluzurile canalelor, locurile unde au fost ariile,platformele de gunoi etc. Trebuie luate măsuri ca locurile menţionate să fie cât maides cosite, astfel ca buruienile să nu poată fructifica şi să-şi răspândească seminţele.4.3.4 Gunoiul de grajdS-a constatat că seminţele de buruieni care trec prin tubul digestiv alanimalelor nu-şi pierd în întregime facultatea germinativă.Pentru ca gunoiul de grajd să conţină cât mai puţine seminţe de buruieni estenecesar să se dea animalelor furaje care pe cât posibil să conţină cât mai puţineseminţe de buruieni.Facultatea germinativă a seminţelor de buruieni, care au trecut prin tubuldigestiv al animalelor, este influenţată de specia de animale. Aşa de exemplu, înurma cercetărilor făcute s-a constatat că seminţele de buruieni trecute prin tubul42digestiv la porcine şi-au păstrat facultatea germinativă în proporţie de 24,0%, labovine 23,0%, la cabaline 12,9%, iar la ovine 10,7%. Şi-au păstrat facultateagerminativă şi seminţele de buruieni trecute prin tubul digestiv al păsărilor. În guşa şiintestinele păsărilor de curte s-au găsit până la 600 seminţe din 10 specii. Dintreacestea au germinat seminţe de mohor (Setaria sp.), de costrei (Sorghum halepense)de sulfină albă (Melilotus albus) etc.Când seminţele de buruieni stau în tubul digestiv până la 24 ore, s-a observatla unele chiar o creştere a facultăţii germinative. Seminţele de buruieni cu tegumentgros şi care în mod normal germinează după un timp îndelungat, trecute prin tubuldigestiv, îşi subţiază tegumentul şi durata de germinaţie se scurtează.Experienţa şi practica au arătat că, cu cât gunoiul de grajd este mai puţinfermentat cu atât conţine un număr mai mare de seminţe de buruieni germinabile.Pentru distrugerea seminţelor de buruieni din gunoiul de grajd se obţin

Page 5: agrotehnica buruieni

rezultate bune folosind metoda de fermentare a gunoiului la cald. Prin metoda defermentare la cald se ridică temperatura la 60-70oC, temperatură la care seminţele deburuieni îşi pierd facultatea germinativă în timp de câteva săptămâni. Cândfermentarea se face la o temperatură cuprinsă între 50-60oC, facultatea germinativă aseminţelor de buruieni se reduce mult. Dacă temperatura în timpul fermentării estecuprinsă între 30-50oC timp de 2 luni vara, îşi pierd facultatea germinativă cea maimare parte din seminţele de buruieni. La o temperatură de 30oC numai o parte dinseminţele de buruieni îşi pierd facultatea germinativă, iar când temperatura defermentare este de 10oC toate seminţele de buruieni îşi menţin facultateagerminativă.În condiţii de producţie nu se pot folosi în hrana animalelor furaje şi niciaşternuturi curate de seminţe de buruieni; prin urmare gunoiul de graj rămâne o sursăde îmburuienare, iar dacă se folosesc metode raţionale de fermentare a acestuia, sepoate reduce simţitor numărul de seminţe de buruieni capabile să germineze.4.3.5 Mişcarea seminţelor dintr-un loc în altul cauzată de omFoarte multe seminţe de buruieni au fost aduse din Asia în Europa în timpulmigraţiei popoarelor. Seminţele erau prinse de părul animalelor, roţile vehiculelorsau răspândite prin boabele folosite de oameni sau animale.43Comerţul cu cereale contribuie de asemenea, la răspândirea seminţelor deburuieni. În ultimul timp au fost aduse din America în Europa şi invers multe speciide buruieni.În prezent statele au luat o serie de măsuri de oprire a răspândirii seminţelorde buruieni, care pot fi aduse din alte ţări odată cu sămânţa plantelor de cultură.Buruienile cele mai periculoase, au fost denumite buruieni de carantină.Buruienile supuse măsurilor de carantină pe teritoriul ţării noastre sunt: Acroptilorpicris Fisch. Mei, Ambrosia artemisiaefolia L., Ambrosia psilostachya DC.,Ambrosia trifida L., Cenchrus tribuloides L., Cuscuta sp., Helianthus sp., Orobanchesp., Solanum rostratum Dum.4.3.6 Factorii naturali, fizici sau biologici care transportă seminţele de buruieni,la distanţe foarte mariDin grupa factorilor fizici amintim vântul care transportă în general seminţelede buruieni, uneori chiar plante întregi, apa râurilor şi fluviilor, apa canalelor deirigaţie. Animalele sunt factori biologici care transportă seminţele de buruieni,agăţate de blana lor sau chiar în tubul digestiv. Păsările, de asemenea, contribuie larăspândirea seminţelor de buruieni, fie în tubul digestiv, fie agăţate de pene.4.4 Particularităţile biologice ale buruienilorPentru ca lupta împotriva buruienilor să de-a rezultate corespunzătoare estenecesar să se cunoască particularităţile lor biologice. În cele ce urmează se prezintăprincipalele particularităţi biologice ale buruienilor.4.4.1 Modul de înmulţireSpre deosebire de plantele cultivate, buruienile au proprietatea de a se înmulţifoarte puternic, atât pe cale sexuată, cât şi pe cale vegetativă. Cele mai multeburuieni se înmulţesc prin seminţe.După Gh. Ionescu-Siseşti, Anghel, Salsburg, Ujvarosi ş.a. (cit. N. Şarpe,1976) numărul de seminţe de buruieni produs de o singură plantă poate fi:Amaranthus retroflexus 500.000–1.000.000, Chenopodium album 72.000-100.000,Erigeron canadensis 100.000-243.000, Galinsoga parviflora 2.500-300.000,44Sysimbrium sp., 60.000-1.500.000 etc. De asemenea, pentru aceeaşi specie existăvariaţii foarte mari şi acest fenomen se petrece foarte frecvent ca urmare a

Page 6: agrotehnica buruieni

concurenţei dintre plante sau datorită condiţiilor de climă şi sol. În general însă, încomparaţie cu plantele de cultură, numărul de seminţe produs de speciile de buruienieste de la zece la câteva mii de ori mai mare.Multe plante sunt capabile să producă seminţe la numai câteva săptămâni dela răsărire. Aşa de exemplu o plantă de Galinsoga parviflora are la şase săptămâniaproximativ 50-100 capitule care conţin fiecare 20-25 seminţe mature (Ivany, cit. N.Şarpeşi colab. 1976). O comportare identică au Capsela bursa pastoris, Senecio vulgaris,Urtica urens, care sunt capabile să producă 3-4 generaţii pe an. În privinţa maturăriiseminţelor unele specii ale genurilor Taraxacum, Sonchus, Bellis, Tussilago auseminţe capabile să germineze înainte de scuturarea totală a petalelor. Alte specii caGaleopsis tetrahit, Stachis annua, Cerinthe minor, Symphitum officinale au multeseminţe scuturate în timp ce în raceme există boboci nedeschişi. Această maturaretimpurie după înflorit şi coacere eşalonată sunt prezente la majoritatea speciilor deburuieni cu excepţia câtorva specii: din familia Crucifere la care maturarea se facemai grupat (Sinapis arvensis, Raphanus raphanistrum, ş.a.În afară de seminţe, foarte multe buruieni se pot înmulţi şi prin organevegetative. Unele buruieni se înmulţesc prin seminţe şi prin muguri de pe rizomi,cum ar fi de exemplu: pirul (Agropyron repens), pirul gros (Cynodon dactylon),costreiul (Sorghum halepense), etc.Buruieni ca: pălămida (Cirsium arvense), susaiul (Sonchus arvense), volbura(Convolvulus arvensis) etc., se înmulţesc prin seminţe şi prin mugurii de pe rădăcină.La aceste buruieni capacitatea de reproducere prin formarea de noi muguricapabili de a da tulpinii asimilatoare şi producătoare de seminţe este relativ mare.După Sagar (cit. N. Şarpe şi col., 1976), o plantă de Agropyron repens poate produceanual 400-800 noi muguri auxiliari, greutatea totală a rizomilor ajungând la zeci detone/ha.Ujvarosi (1973), citează date după Korsmo care a găsit pe hectar 166milioane muguri la Sonchus arvensis, 5,2 milioane la Cirsium arvense, 9,1 milioanela Polygonum amphibium, 26 milioane la Tusilago farfara, 70 milioane la Stachispalustris şi 260 milioane la Agropyron repens.45Alte buruieni se înmulţesc pe lângă seminţe şi prin bulbi cum ar fi Alliumrotundum, Poa bulbosa ş.a. sau prin stoloni şi tulpini târâtoare ca: Glechomahederacea, Potentila reptans, Rubus caesius ş.a.4.4.2 GerminaţiaMajoritatea seminţelor de buruieni germinează la adâncimea cuprinsă între0,5-5 cm. Sunt însă seminţe de buruieni care pot germina şi la adâncimi mai mari.Astfel, seminţele de volbură (Convolvulus arvensis) şi cele de hrişcă urcătoare(Polygonum convolvulus) germinează la o adâncime cuprinsă între 8-10 cm, iarodosul (Avena fatua) poate să germineze chiar la 20 cm adâncime.În tabelul 7 sunt prezentate rezultatele cercetărilor întreprinse de Korsmo (cit.de N. Şarpe şi col., 1976) privind procentul de plantule răsărite de la diferiteadâncimi.Tabelul 7Procentul de plante răsărite de la diferite adâncimiPlantulele în % de la adâncimea de:Specia cm1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12Achilea milefolium 22-50 24 20 - - - - - - - - -Agropyron repens 6-80 44 20 22 10 6 10

Page 7: agrotehnica buruieni

Agrostema githago 10-80 66 92 80 78 76 0 - - - - -Bromus secalinus 58 64 80 38 42 - 4 2 - 2 2 -Centaurea cyanus 28 12 8 12 6 2 - - - - - -Euphorbia helioscopia 4-14 48 44 18 16 12 4 - - - - -Lepidium campestre 66-70 26 4 - - - - - - - - -Urtica dioica 30-40 16 18 - - - - - - - - -Din datele prezentate rezultă că majoritatea seminţelor de buruienigerminează la o adâncime de 1-3 cm.Pentru germinare, seminţele de buruieni au nevoie de o anumită umiditate,temperatură, oxigen şi în unele cazuri de lumină. Seminţele care se găsesc în stratulsuperficial al solului, germinează bine când umiditatea este de circa 40% dincapacitatea capilară iar pentru cele care se găsesc mai în profunzime cantitatea de apănecesară germinării este mai mică.În ceea ce priveşte temperatura minimă de germinare, aceasta este diferită înfuncţie de specie. Aşa de exemplu, unele specii germinează la 1-5oC (Thlapsi46arvense, Capsella bursa pastoris etc.), altele la 5-10oC (Amaranthus albus,Chenopodium album etc.), iar altele la peste 10-12oC (Cuscuta epilinum,Echinochloa crus-galii, Digitaria sanguinalis, Galinsoga parviflora etc.). Din cauzăcă temperatura de germinare este diferită, apariţia în câmp a diferitelor specii esteeşalonată.Timpul când apar diferitele specii cât şi adâncimea la care germineazăconstituie criterii de bază în alegerea celor mai eficace metode de combatere.O particularitate biologică a seminţelor de buruieni, deosebit de importantă,este germinaţia lor eşalonată în timp.Gh. Ionescu Sişeşti şi Ir. Staicu (1958), citează rezultatele obţinute într-oexperienţă făcută de P.A. Costîrev, prin care se demonstrează germinaţia eşalonată.Au fost puse la germinat 400 seminţe de traista ciobanului (Capsella bursa pastoris).Acestea au germinat în timp, aşa cum se observă din tabelul 8.Tabelul 8Germinaţia eşalonată în timp a seminţelor de traista ciobanuluiDupă câte zile 7 145 351 519 874 1.082 1.173Seminţe germinate 6 4 4 20 24 10 7Se observă că după mai bine de 3 ani (1173 de zile) au germinat la diferiteintervale de timp 75 seminţe din totalul de 400. Restul seminţelor şi-au păstratcapacitatea germinativă şi dacă observaţiile s-ar fi prelungit, ar mai fi germinat şialtele.Datorită germinării eşalonate a seminţelor de buruieni, lupta împotrivaburuienilor este îngreuiată şi ea trebuie continuată cu perseverenţă ani de zile pânăcând se va reuşi să se reducă cât mai mult rezerva de seminţe din sol.În unii ani pot să apară anumite specii de buruieni datorită condiţiilorclimatice din anii respectivi şi să nu răsară altele. Aşa de exemplu în anii umezicreşte în cereale în mod masiv muştarul sălbatic, în anii mijlociu de ploioşi crescpălămida şi volbura, iar în anii secetoşi poate creşte masiv în stepă ciurlanul.4.4.3 Vitalitatea şi longevitateaDupă Gh. Ionescu Şişeşti şi Ir. Staicu (1958) prin vitalitate se înţelegeproprietatea pe care o au seminţele de buruieni de a rezista la condiţiile de mediu fărăsă-şi piardă puterea de germinaţie, iar longevitatea este capacitatea seminţelor de47buruieni de a-şi păstra puterea de germinaţie timp foarte îndelungat în condiţii demediu determinate.Seminţele de buruieni au vitalitatea mai mare când au membrane groase, greu

Page 8: agrotehnica buruieni

permeabile.Seminţele care au ca substanţe de rezervă grăsimi, cum sunt cele din familiaUmbelifere, au o vitalitate mai mare. Seminţele de buruieni păstrate în condiţii delaborator, la umiditate redusă şi la o temperatură constantă şi scăzută, au o vitalitatemai mare decât atunci când se găsesc în sol. Vitalitatea seminţelor se micşoreazăcând sunt variaţii de temperatură în sol. Au o vitalitate mai mică seminţele deburuieni care nu au ajuns la maturitate deplină.Seminţele care se găsesc la adâncimi mai mari în sol, au o vitalitate mai mare,decât acelea care sunt la suprafaţa solului, supuse variaţiilor de temperatură.În ceea ce priveşte longevitatea s-a constatat că multe seminţe de buruienisunt capabile să-şi menţină capacitatea germinativă un număr foarte mare de ani. Aşade exemplu Beal (cit. Burnside, 1970) a îngropat la adâncimea de 45 cm seminţele a20 specii de buruieni. După 80 de ani şi-au păstrat capacitatea germinativă seminţeledin speciile: Oenothera biennis, Rumex crispus şi Verbascum blattaria.În funcţie de longevitatea seminţelor buruienile au fost clasificate în 3 grupe:1. buruieni la care longevitatea seminţelor este până la 3 ani;2. buruieni cu longevitatea cuprinsă între 3 şi 17 ani;3. buruieni cu longevitatea de 17-100 ani.Aceste două particularităţi biologice ale buruienilor vitalitatea şi longevitateasub aspect agronomic sunt înglobate în termenul de viabilitate (N. Şarpe şi col.,1976).4.4.4 Adaptabilitatea şi plasticitatea buruienilorAdaptabilitatea buruienilor este proprietatea pe care o au acestea de aconveţui intim cu anumite plante cultivate şi de a rezista la factorii negativi decreştere şi dezvoltare. Plasticitatea este o altă proprietate a buruienilor de a creşte şi ase dezvolta variat în raport cu condiţiile de mediu.Unele buruieni, apar în toate culturile, altele sunt adaptate să conveţuiascăintim numai cu anumite plante de cultură ca de exemplu: lubiţul (Camelina alyssum)este adaptată să crească de preferinţă în in, odosul sau ovăzul sălbatic, (Avena fatua)în culturile de ovăz, lintoiul (Vicea lentisperma) creşte în culturile de linte, obsiga48secării (Bromus secalinus) în lanurile de secară, costreiul orezului, (Echinochloaoryzicola) creşte în orezării.Buruienile au o mare plasticitate. Aşa de exemplu, ştirul (Amaranthusretroflexus) poate să crească pe un sol bătătorit şi uscat, pe marginea unui drum,creşte de numai câţiva centimetri din cauza factorilor negativi dar se dezvoltă şi faceseminţe.Ştirul într-un sol îngrăşat poate creşte peste 70-80 cm înălţime, se ramificăputernic şi fructifică abundent. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu loboda care, chiar dacănu are o înălţime mai mare de 1,5 cm produce câteva seminţe. Mohorul (Setariaglauca) când nu are condiţii de creştere formează de-abia o mică tulpină şi producecâteva seminţe, dar când are spaţiu, hrană şi umezeală, înfrăţeşte puternic şi produceun număr mare de seminţe.4.5 Clasificarea buruienilorÎn afara criteriului strict sistematic, buruienile se pot clasifica: după modul derăspândire a seminţelor, după locul unde se dezvoltă în proporţie mare, dupăpreferinţele faţă de hrană, după modul de înmulţire, perioada de înflorire şi modul dedesfăşurare a ciclului biologic şi clasificarea după modul de procurare a hranei.4.5.1 Clasificarea buruienilor după modul de răspândire a seminţelorSe deosebesc mai multe categorii: autohore la care seminţele au dispozitive

Page 9: agrotehnica buruieni

proprii de răspândire şi alohore la care seminţele se răspândesc cu ajutorul unormijloace străine. În cea din urmă grupă în funcţie de mijloacele prin care serăspândesc distingem: buruieni anemohore la care seminţele se răspândesc prin vînt;hidrohore, răspândirea se face prin apă; zoohore, răspândirea se face prin animale şiantropohore când seminţele se răspândesc cu ajutorul omului.Anemohore. Sunt buruieni a căror seminţe au pe suprafaţa lor formaţiunifoarte variate ca formă. Majoritatea lor fac parte din compositele cu papus cum sunt:susaiul (Sonchus sp.) albăstriţa (Centaurea cyunus), busuiocul dracului (Galinsogaparviflora), pălămida (Cirsium arvense) etc. La unele buruieni planta întreagă estepurtată de vânt peste câmpuri şi astfel se împrăştie seminţele. O astfel de plantă esteciurlanul (Salsola kali ssp. ruthenica), îndeosebi în Bărăgan.49Hidrohore. Răspândirea seminţelor se face prin apă la cele mai multe speciidin orezării. Seminţele acestor specii plutesc uşor.Zoohore. În această categorie sunt incluse toate speciile la care seminţele serăspândesc cu ajutorul animalelor. La multe buruieni răspândirea se produce prinprinderea seminţelor de blana animalelor (îndeosebi a oilor) întrucât seminţele suntprevăzute cu spini care uşurează prinderea. Aceste buruieni se numesc epizoohore.Dintre epizoohorele mai răspândite menţionăm: holera (Xanthium spinosum),scaietele (Xanthium strumarium) brusturele (Lappa sp.), turiţa (Galium tricornutum),mohorul (Setaria verticilata) etc.La alte plante, seminţele consumate de către animale, întrucât la trecerea lorprin tubul digestiv o parte din acestea îşi păstrează capacitatea germinativă, ajung dinnou în sol. Această categorie de buruieni poartă numele de endozoohore. În afaraseminţelor de buruieni consumate de erbivore în timpul păşunatului amintim aici şicâteva specii de buruieni a căror seminţe sunt consumate de către păsări cum ar firugii (Rubus caesius), măzărichea (Vicea sp.) etc.Antropohore. Sunt buruienile ale căror seminţe sunt transportate de omodată cu seminţele plantelor cultivate.4.5.2 Clasificarea buruienilor după locul unde crescDupă locul unde cresc deosebim buruieni ruderale, din semănături (segetale),din grădinile de legume şi din pajişti.Buruieni ruderale sunt acelea care cresc pe marginea drumurilor, prin curţi,pe lângă garduri etc. Din această grupă amintim: nalba sălbatică (Malva neglecta),cătuşele (Ballota nigra), talpa gâştei (Leonurus cardiaca), urzica moartă (Lamiumpurpureum) etc.Buruieni din semănăturile de câmp (segetale). Sunt cele mai numeroaseburuieni şi le întâlnim în diferite culturi. Amintim din această grupă: pirul(Agropyron repens) pirul gros (Cynodon dactylon), pălămida (Cirsium arvense),muştarul sălbatic (Sinapis arvensis) ş.a.Buruieni din grădinile de legume: măselariţa (Hyoscyamus niger), laurul sauciumăfaia (Datura stramonium) etc.Buruieni din pajişti: laptele câinelui (Euphorbia sp,), păpădia (Taraxacumofficinale), pelinul (Artemisia absinthium) etc.50Exemplele de buruieni care s-au dat în anumite grupe nu sunt caracteristicenumai grupei respective. Aşa de exemplu, ştirul (Amaranthus retroflexus) este oburuiană ruderală, poate invada şi grădinile de legume şi culturile de câmp şi estefoarte rar întâlnită şi în păşuni.4.5.3 Clasificarea buruienilor după preferinţele faţă de hrană: azotofile,calcicole, calcifuge halofile.

Page 10: agrotehnica buruieni

Azotofile, sunt buruienile care preferă soluri bogate în azot. În aceastăcategorie intră: ştirul (Amaranthus retroflexus), urzica (Urtica dioica), loboda(Chenopodium album) etc.Calcicole, sunt buruienile care preferă solurile bogate în calciu. Din aceastăgrupă fac parte: rugii (Rubus caesius ), sulfina (Melilotus officinalis), linariţa(Linaria vulgaris) etc.Calcifuge, buruieni care cresc şi se dezvoltă bine pe soluri acide. Din aceastăgrupă amintim: măcrişul mic (Rumex acetosella), coada calului (Equisetum arvense)etc.Halofile, sunt buruienile care preferă solurile saline şi alcaline. Din aceastăgrupă amintim: Lactuca saligna, Statice gmelini, Salichornia herbacea etc.Plantele cuprinse în primele 3 grupe sunt facultative, nu obligate, ele pot treceşi pe soluri mai sărace în substanţele nutritive pe care le preferă. Plantele din ultimagrupă, acelea care cresc pe terenurile saline sau alcaline sunt obligate.4.5.4 Clasificarea buruienilor după modul de înmulţire, perioada de înflorire şimodul de desfăşurare a ciclului biologicAceastă clasificare este cea mai importantă din punct de vedere agronomicdeoarece ne dă posibilitatea să cunoaştem particularităţile de înmulţire a buruienilorşi durata vieţii lor, în vederea stabilirii celor mai corespunzătoare măsuri decombatere.Clasificarea a fost întocmită de Raunkiaer, adoptată şi completată ulterior denumeroşi alţi autori. Această clasificare cuprinde 6 grupe principale de buruieni (N.Şarpe şi colab., 1976).Grupa Terofite (T). Cuprinde buruieni anuale ale căror organe vegetativeapar şi dispar în fiecare an. Se înmulţesc în exclusivitate prin seminţe. În acestă51grupă există şi unele forme biologice cu răsărire din toamnă şi înflorire – maturare înprimăvara sau vara anului următor.Buruienile terofite se împart în 4 subgrupe:T1 – buruieni anuale cu răsărire predominantă din toamnă şi maturaretimpurie primăvara sau la începutul verii. Din acestă subgrupă amintim: Capsellabursa pastoris, Lamium purpureum, L. amplexicaule, Senecio vernalis, Stelariamedia, Veronica sp. etc.T2 – buruieni anuale cu răsărire predominantă din toamnă şi maturare în vară.Dintre speciile mai importante enumerăm: Agrostema githago, Apera spica-venti,Bromus secalinus, Centaurea cyanus, Matricaria chamomilla, Sysimbrium sp.,Thlapsi arvense, etc.T3 – buruieni anuale cu germinaţie timpurie de primăvară şi maturare în vară:Avena fatua, Cuscuta epilinum, Fumaria sp., Lolium temulentum, Melampyrumarvense, Poligonum convolvulus, Raphanus raphanistrum, etc.T4 – buruieni anuale cu germinaţia târzie de primăvară şi maturare târzie devară sau toamnă: Amaranthus sp., Chenopodium album, Cuscuta campestris, Daturastramonium, Echinochloa crus-galli, E. oryzicola, Hibiscus trionum, Matricariainodora, Orobanche ramosa, Setaria sp., Solanum nigrum, Stachis annua, Xanthiumspinosum etc.Grupa Hemiterofite (HT), cuprinde buruienile bianuale, care răsarprimăvara mai târziu. În primul an vegetează cu multă intensitate acumulând cantităţiînsemnate de substanţe de rezervă în rădăcini. Iernează sub formă de plantă şi în anulurmător formează tulpini florifere, după care pier. Aceste buruieni le întâlnim în modobişmuit în culturile de mai lungă durată, în pajiştile naturale, vii, livezi, terenuri

Page 11: agrotehnica buruieni

virane, unde lucrările agrotehnice se execută rar, sau lipsesc. Dintre reprezentanţiimai importanţi cităm: Arctium sp., Centaurea solstitialis, Conium maculatum,Daucus carotta, Hyoscyamus niger, Onopordon acanthium, Verbascum phlomoidesetc.Grupa Criptofite (K), cuprinde buruieni multianuale ale căror organevegetative de înmulţire sunt situate în sol la diferite adâncimi. Când aceste organe segăsesc în soluri uscate, plantele se încadrează în subgrupa Geofite (G), iar când segăsesc în soluri submerse sau turbării, se încadrează în subgrupa Hidrofite (Hy).În funcţie de aspectul morfologic al organelor de înmulţire pe cale vegetativă,geofitele se împart în patru subgrupe:52G1 – buruieni multianuale cu rizomi: Agropyron repens, Aristolochiaclematitis, Cynodon dactylon, Equisetum arvense, Sambucus ebulus, Sorghumhalepense, Urtica dioica, Achilea milefolium etc.G2 – buruieni multianuale cu tuberculi: Helianthus tuberosus, Lathyrustuberosus, Stachys palustris etc.G3 – buruieni multianuale cu drajoni: Convolvulus arvensis, Cirsiumarvense, Euphorbia cyparisias, Lepidium draba, Linaria vulgaris, Rubus caesius,Rumex acetosella, Sonchus arvensis etc.G4 – buruieni multianuale cu bulbi: Allium rotundum, Colchicum autumnale,Gagea pratensis, Poa bulbosa etc.Din subgrupa buruienilor Hidrofite (Hy) – acvatice – cităm următoarelespecii mai răspândite: Caltha laeta, Cicuta virosa, Glyceria aquatica, Tiphaangustifolia etc.Grupa Hemicriptofite (H) cuprinde buruieni perene cu tulpini incompletlignificate ale căror organe vegetative de înmulţire sunt situate în imediata apropierea nivelului solului şi ale căror surse de regenerare pot fi mugurii de la baza tulpiniloraeriene întinse la suprafaţa solului sau din partea superioară a rădăcinilor. Muguriisunt protejaţi în perioada de iarnă de tulpinile uscate ale plantei mumă sau eventualde stratul de zăpadă. Din această grupă fac parte genuri diferite, cu cerinţe ecologicefoarte variate faţă de sol şi umiditate.În funcţie de aspectul morfologic al sistemului radicular, de modul şicapacitatea de regenerare pe cale vegetativă, buruienile au fost împărţite în cincisubgrupe astfel:H1 – Buruieni perene cu rădăcini fibroase: Caltha palustris, Deschampsiacoespitosa, Holcus lanattus, Nardus stricta etc.H2 – Buruieni perene cu tulpini repente (stolonifere): Glechoma hederacea,Potentilla reptans, Ranunculus repens, Trifolium repens etc.H3 – Buruieni perene cu rădăcini capabile de înmulţire: Cichorium inthybus,Coronilla varia, Reseda lutea, Taraxacum officinale etc.H4 – Buruieni perene cu rădăcini incapabile de înmulţire: Atropa belladonna,Eryngium campestre, Galega officinalis, Scorsonera cana etc.H5 – Buruieni perene cu rădăcini drajonante: Adonis vernalis, Chelidoniummajus, Cicuta virosa, Plantago sp. Salvia nemorosa etc.Grupa Camefite (Ch). Sunt buruieni multianuale de climă rece, mai extinseîn zona montană. Organele generative sunt situate deasupra solului la 10-30 cm.53Supravieţuirea tulpinii se datorează în ce mai mare parte acoperirii cu zăpadă întimpul iernii. Dintre reprezentanţii mai importanţi cităm: Genista tinctoria, Geumrivale, Sedum acre, Veronica officinalis etc.Grupa Fanerofite (F). În această grupă sunt considerate ca buruieni plantele

Page 12: agrotehnica buruieni

multianuale cu tulpini înalte, lignificate, sub formă de arbori, (mega şimezofanerofite), arbuşti (nanofanerofite) a căror organe generative (mugurii) suntprotejate în timpul iernii de către frunzele solzoase. Populează pajiştile naturale,terenurile degradate şi luncile râurilor .Înmulţirea lor se poate face prin segmentarea drajonilor sau prin seminţe. Dinaceastă grupă enumerăm: Berberis vulgaris, Cornus sanguinea, Corylus avelanna,Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Prunus spinosa, Rosa canina, Hypophaerhamnoides etc.4.5.5 Clasificarea buruienilor după modul de procurare a hraneiDupă acest criteriu, buruienile se clasifică în specii neparazite, semiparazite şiparazite.Buruieni neparazite – au capacitatea de a se hrăni independent, prinpropriile organe, concurând plantele cultivate pentru factorii de vegetaţie. Dinaceastă grupă fac parte majoritatea speciilor de buruieni prezentate în clasificărileanterioare.Buruieni semiparazite – au clorofilă, producându-şi hrana prin fotosintezăproprie, dar pot parazita pe rădăcinile plantelor cultivate sau din flora spontană.Unele specii pot trăi independent şi fructifică fără să paraziteze, formându-şi rădăcininormale; în cazul în care întâlnesc rădăcinile unei plante gazdă, capetele lor sefixează de rădăcinile acesteia, de unde absorb substanţele nutritive brute. Acesteburuieni îşi formează pe rădăcinile plantei parazitate organe de sugere sub formaunor negi.Din această categorie fac parte ciormoiagul sau grâul prepeliţei (Melampyrumarvense), dinţura sau iarba dintelui (Odontites rubra), clocoticiul sau sunătoarea(Rhinanthus sp.), Melampyrum barbatum ş.a.Buruieni total parazite – sunt lipsite de clorofilă, hrănindu-se cu substanţenutritive gata elaborate de către speciile pe care le parazitează. După organul pe careparazitează se deosebesc buruieni total parazite pe tulpină şi buruieni total parazitepe rădăcină.54a. - buruieni total parazite pe tulpină - sunt reprezentate prin diferite specii decuscută; din cele peste 100 de specii de cuscută identificate pe glob, în ţara noastră segăsesc 13 (D. Hălălău şi colab., 1980). Cuscutele parazitează un număr mare deplante agricole, arbuşti, arbori, pomi, viţă de vie şi chiar buruieni.Înmulţirea cuscutelor se face, în special, prin seminţe, iar în unele cazuri seînmulţesc prin fragmentarea tulpinilor. Pe partea internă a tulpinii cuscutelor, la loculde contact cu planta gazdă, se formează organe de sugere, numite haustori, cuajutorul cărora extrag din planta gazdă apa şi seva elaborată, până când aceasta esteepuizată şi moare.Principalele specii de cuscută care parazitează pe tulpină, întâlnite în ţaranoastră sunt: Cuscuta campestris, Cuscuta trifolii, Cuscuta epilinum, Cuscutamonogyna şi Cuscuta europaea.b. – buruieni total parazite pe rădăcină - sunt reprezentate prin diferite speciide lupoaie (Orobanche). Plantele de Orobanche posedă, în loc de rădăcini, haustori,cu ajutorul cărora se fixează pe rădăcinile plantei parazitate, se dezvoltă şi fructifică.Principalele specii de lupoaie întâlnite în România sunt: Orobanche cumana,Orobanche ramosa şi Orobanche brassicae4.6 Metode de combatere a buruienilorPrin combaterea buruienilor se înţelege, după Koch W. (cit. Gh. Anghel şicol. 1972) o reducere a gradului de îmburuienare până la nivelul la care acesta nu

Page 13: agrotehnica buruieni

mai produce pagube.Pentru combaterea buruienilor se utilizează în prezent o gamă largă demetode şi mijloace. Aceste metode şi mijloace de luptă cu buruienile au fost grupatede diverşi autori după cum urmează: metode preventive, metode agrotehnice, metodefizico-mecanice, metode biologice şi metode chimice.Alegerea şi folosirea acestor metode este în funcţie de gradul de îmburuienarea culturilor, de raportul între planta de cultură şi speciile de buruieni, particularităţilebiologice ale buruienilor, sursele de îmburuienare, modificarea îmburuienării iniţialeprin utilizarea diferitelor măsuri precum şi de eficienţa economică a metodei decombatere. Dar, este unanim recunoscut faptul că în lupta cu buruienile nu poate fivorba de folosirea unilaterală a unei singure măsuri ci a unui complex de metode saumijloace.554.6.1 Metodele preventiveAcestea se referă în general la sursele de îmburuienare a culturilor care aufost prezentate în subcapitolul 4.3. Se pot enumera următoarele metode preventive:curăţarea materialului de semănat, pregătirea raţională a gunoiului de grajd, evitareatransportului seminţelor de buruieni prin intermediul maşinilor agricole, curăţareaapelor de irigat de seminţe de buruieni, distrugerea diferitelor focare de infestare cuseminţe de buruieni (întreţinerea corectă a marginilor de drumuri agricole,neagricole, a canalelor, a suprafeţelor de teren din preajma stâlpilor de telegraf sau detransport a energiei electrice, a zonei căilor ferate etc.), precum şi organizareaserviciilor de carantină şi controlul seminţelor.4.6.2 Metodele agrotehniceSe referă în special la: îngrăşămintele chimice şi amendamente, lucrărilesolului, tehnica de semănat, folosirea mulciului, lucrări de întreţinere (prăşit şi plivit),irigarea şi desecarea precum şi cositul şi păşunatul raţionalRotaţia culturilor. Prin folosirea asolamentelor raţionale se uşurează multlupta cu buruienile întrucât unele culturi înăbuşă buruienile iar altele luptă mai greucu buruienile. De asemenea, în orice cultură (sau grup de culturi cu însuşiriasemănătoare) se întâlnesc anumite buruieni caracteristice care sunt adaptate laparticularităţile biologice ale plantei cultivate şi la tehnologia care-i este specifică.În cadrul asolamentului plantele fiind într-o continuă succesiune în timp şi înspaţiu, se realizează o reducere evidentă a numărului de buruieni. (Această problemăva fi analizată amănunţit la capitolul “Asolamente”).Îngrăşămintele chimice şi amendamentele. Influenţa îngrăşămintelorasupra gradului de îmburuienare este în general mult discutată în literatura despecialitate. Astfel, după Rademacher B, (cit. Gh. Anghel şi col. 1972), speciile demăzăriche (Vicia sp.) pot fi puternic stânjenite în culturile de cereale prin aplicareaunor doze masive de îngrăşăminte cu azot. Aceiaşi autori citează cercetările efectuatede Kott în U.R.S.S. care a întâlnit atât cazuri când prin aplicarea îngrăşămintelorplantele de cultură s-au dezvoltat puternic, înăbuşind buruienile cât şi cazuri în caremazărea fertilizată a fost mai puternic îmburuienată decât cea nefertilizată.56Unele îngrăşăminte chimice printre care cianamida de calciu şi cainitul aufost folosite şi se mai folosesc încă pentru combaterea buruienilor. Ele intră încategoria îngrăşămintelor-erbicide.Aplicarea amendamentelor cu calcar pe solurile acide micşorează gradul deîmburuienare. În acest caz se împuţinează în special buruienile calcifuge ca:Equisetum arvense, Polygonum convolvulus, Spergula arvensis etc. Pe de altă parteamendamentele favorizând dezvoltarea plantelor cultivate, acestea luptă mai bine cu

Page 14: agrotehnica buruieni

buruienile.N. Şarpe şi col., (1976) arată că pe solurile puternic acide şi neamendate, prinaplicarea azotatului de amoniu se reduce valoarea pH, ceea ce favorizează înmulţireaputernică a unor specii ca: Oxalis acetosella, Raphanus raphanistrum, Spergulaarvensis ş.a.Majoritatea cercetărilor arată că folosirea raţională a îngrăşămintelor chimiceşi amendamentelor influenţează pozitiv puterea de concurenţă a plantelor cultivate şica urmare se realizează o reducere a gradului de îmburuienare.Lucrările solului. Lucrările de bază ale solului, de întreţinere a arăturilor devară ca semiogor cât şi lucrările de pregătire a patului germinativ au un rol deosebitîn combaterea buruienilor. Astfel, prin efectuarea, în anumite condiţii a dezmiriştiriiîn vară, după recoltarea culturilor semănate des, se crează posibilitatea germinăriiunui număr mare de seminţe de buruieni, care vor fi distruse printr-o lucrareulterioară. Dar efectul cel mai pronunţat asupra combaterii buruienilor îl are aratul,operaţie prin care se asigură tăierea şi încorporarea buruienilor în sol. De asemenea,seminţele de buruieni sunt introduse la adâncimi mari unde unele îşi pierdviabilitatea iar altele, din cauza slabei capacităţi de străbatere a stratului de deasupra,pier între germinare şi răsărire.Din cercetările făcute de I. Lungu (1953) rezultă că prin arătura combinată culucrarea de discuire se pot combate cu destulă eficienţă buruienile care se înmulţescprin rizomi (Agropyron repens, Cynodon dactylon, ş.a.), Arătura se va executa pânăla adâncimea de unde se găseşte densitatea mare a rizomilor, aceştia sunt scoşi în ceamai mare parte la suprafaţă apoi sunt fragmentaţi prin două discuiri. După lăstărireaîn masă se execută o nouă arătură la 20-22 cm prin care se îngroapă sub brazdăfragmentele de rizomi, ajunse la epuizare.În combaterea buruienilor anuale care germinează şi răsar primăvara timpuriuun rol important îl are lucrarea cu grapa care se execută imediat ce se poate intra cu57agregatul pe teren. În anumite situaţii grăpatul poate fi folosit şi înaintea răsăririiculturilor prăşitoare pentru distrugerea buruienilor apărute după semănat.Lucrarea solului cu grapa cu discuri, cultivatorul sau combinatorul, după caz,în vederea pregătirii patului germinativ, are un rol deosebit în combatereaburuienilor.Tehnica de semănat. Însămânţarea în mod raţional şi la timp a fiecăreiculturi creează condiţii mai bune pentru plante în sensul că acestea acoperă repedeterenul putând concura mai uşor cu buruienile.Densitatea plantelor, sporită până la limitele ei optime, contribuie substanţialla combaterea buruienilor, acestea fiind stânjenite din cauza umbririi mai puternice aterenului. Dimpotrivă, semănatul prea rar, ca şi greşurile din lanuri, favorizeazăîmburuienarea.Prăşitul şi plivitul, sunt singurele metode agrotehnice a căror scop principalîl constituie combaterea buruienilor. Numărul praşilelor depinde de gradul deîmburuienare. De regulă, la culturile de câmp, se execută 2-5 praşile. Distrugereaburuienilor trebuie să se facă imediat după apariţia lor. Acest lucru este necesarpentru că buruienile mici sunt combătute mult mai uşor şi pentru faptul că laînceputul perioadei de vegetaţie culturile sunt deosebit de sensibile faţă deconcurenţa buruienilor.Plivitul se foloseşte la culturile semănate des, care nu pot fi prăşite. Fiind olucrare foarte costisitoare, care necesită un volum mare de muncă, se execută astăzidoar în răsadniţe, în procesul de ameliorare a plantelor şi de producere de sămânţă

Page 15: agrotehnica buruieni

din verigile superioare, precum şi la culturi de o mare valoare economică.Irigarea şi desecarea. Pe terenurile irigate există tendinţa de creştere agradului de îmburuienare. Înmulţindu-se speciile de Echinochloa crus-galli, Cirsiumarvense, ş.a. Din această cauză pe astfel de terenuri lupta cu buruienile trebuie foartebine organizată.După Kott (cit. Gh. Anghel şi colab., 1972) irigarea de aprovizionarestimulează germinarea în masă a buruienilor anuale, acestea putând fi distruse apoiprin lucrări superficiale. Totodată, ea împiedică uscarea fragmentelor de rădăcini şirizomi ale buruienilor perene, rezultate în urma arăturii. Din această cauză irigarea deaprovizionare se va aplica mai timpuriu pe terenurile unde predomină buruienileanuale şi ceva mai târziu - după uscarea fragmentelor vegetative – pe suprafeţeleputernic infestate cu buruieni perene.58În orezării, prin aplicarea de lucrări raţionale şi reglarea corectă a niveluluiapei de irigat, se pot combate în mod eficace cele mai dăunătoare buruieni ca: iarbabărboasă (Echinochloa crus-galli), costreiul orezului (E. oryzicola), stuful(Phragmites cumunis) etc. Pe terenurile umede, cu drenaj natural slab, se dezvoltăburuieni caracteristice ca: Ranunculus sp., Carex sp., Glyceria aquatica, Stachyspalustris, etc. Prin desecarea acestor terenuri gradul de îmburuienare se reducesimţitor favorizându-se dezvoltarea normală a plantelor cultivate şi în acelaşi timp şiputerea de concurenţă a acestora cu buruienile.Cositul şi păşunatul raţional. Cositul fâneţelor la epoca optimă dedezvoltare a plantelor furajere permite să se împiedice formarea şi răspândirea maimultor specii de buruieni. Sunt însă şi cazuri când momentul cositului trebuie stabilittinându-se seama de creşterea buruienilor şi nu de cea a plantelor furajere. Aşa deexemplu, Gh. Anghel şi col., (1972 ) citează date din literatura de specialitate dincare rezultă că pentru combaterea clocoticiului (Rinanthus sp.) este necesar ca 2-3ani la rând fâneţele să fie cosite cu mult înaintea epocii optime obişnuite.De asemenea, păşunatul raţional, pe parcele, combinat cu distrugerea princosire a vetrelor rămase neconsumate de către animale, contribuie la combatereaburuienilor.4.6.3 Metodele fizico-mecanice au la bază utilizarea forţei mecanice sau termice.Prin folosirea unor maşini şi utilaje speciale sau a uneltelor obişnuite se poatedistruge mecanic vegetaţia lemnoasă de pe pajişti sau din luncile râurilor. Prinaceastă metodă sunt distruse specii ca: Rosa canina, Prunus spinosa, Crataegus sp.,Amorpha sp., Salix, Alnus ş.a.S-a încercat combaterea buruienilor dintre rândurile plantelor prăşitoare, avetrelor de cuscută din culturile de leguminoase perene după cosiri, a buruienilor dinplantaţiile de pomi, de pe canalele de irigaţie sau de desecare cu ajutorul unor maşinispeciale prevăzute cu arzătoare a căror poziţie poate fi reglată. Flăcările sunt produsecu un amestec de propan şi parafină. Datorită temperaturii ridicate sucurile vegetalese încing, fierb şi sparg pereţii celulelor. Astfel circulaţia substanţelor nutritive de larădăcini spre frunze se întrerupe şi planta piere (Cattabriga, cit. N. Şarpe şi col,1976). Din cauza multor inconveniente, printre care şi acela că flăcările dăunează şiplantelor de cultură, această metodă nu s-a generalizat în practică.594.6.4 Metodele biologice se referă la folosirea organismelor vii pentru combatereaburuienilor, aceste metode fiind considerate ca foarte economice.Folosirea acestor metode presupune însă studii temeinice asupra biologieiorganismului viu folosit în combatere, asupra menţinerii vitalităţii sale, asupraarealului său de acţiune momentan şi de perspectivă cât şi a consecinţelor

Page 16: agrotehnica buruieni

determinate. Acest lucru este absolut necesar, deoarece lupta biologică odatădeclarată nu poate fi nici oprită la dorinţă şi nici circumscrisă la o anumită arie.În lupta biologică se utilizează diferiţi agenţi patogeni ca virusuri, bacterii,ciuperci precum şi insecte, peşti, melci, etc.Până în prezent cele mai bune rezultate s-au obţinut în combaterea buruieniloracvatice. N. Şarpe şi col. (1976) citează în acest sens cercetările întreprinse de Yeo şiPischer (1970). Astfel, în canalele de irigaţie sau heleştee, în combaterea specieiMeriophyllum spicatum se folosesc diferiţi fungi şi virusuri. Două specii deFusarium au redus populaţia aceleaşi buruieni în estuarele Iugoslaviei cu 50-100%.Buruiana Potamogeton foliosus atacată de alga epifită Oedogonium, dispare din apaîn curs de câteva zile. Lemna minor elimină, de asemenea, toate algele în mediul încare se instalează. Alisma germineum este un concurent păgubitor al plantelorsubmerse din canalele de irigareÎn combaterea buruienilor de baltă un rol important îl au diferitele specii depeşti.Dintre aceştia se evidenţiază în mod deosebit specia aproape “polifagă”Ctenopharyugodon idellus (crapul chinezesc).Rezultate promiţătoare s-au obţinut în combaterea buruienilor din culturile decâmp. Aşa de exemplu în S.U.A. şi Canada se poate combate Senecio jacobea prinmusca seminţelor Hylemyia senecialis şi fluturele Tyria jacobaeae, Euphorbiacyparissias şi E. wesula se pot distruge cu Chamaesphecia sp. ale căror larveperforează rădăcinile buruienilor. Răspândirea lui Cirsium arvense poate fi multlimitată prin expansiunea coleopterului Altica calduorum, care consumă frunzele şiprin înmulţirea dirijată a speciei Ceutorhynchus litura, ale cărei larve distrug la bazătulpinile de pălămidă.În literatura de specialitate există de asemenea date din care rezultă că înAustralia s-a realizat practic distrugerea totată a cactusului (Opuntia sp.) prinintermediul lepidopterului Cactoblastis cactorum, iar în vestul S.U.A. s-a limitatrăspândirea speciei Hypericum perforatum, cu ajutorul câtorva insecte folositesuccesiv.60Cu toate rezultatele obţinute, metodele biologice de combatere a buruienilornu au fost generalizate în practică, în special în cultura mare. Printre cauzele caredetermină acest lucru există şi teama justificată că înmulţind o insectă sau o ciupercă,care atacă anumite specii de buruieni, să atace şi plantele cultivate după ce buruianapreferată a dispărut.4.6.5 Metodele chimice de combatere a buruienilor, prin folosirea erbicidelor,reprezintă o revoluţie în tehnologia de cultivare a plantelor.Principalele avantaje ale folosirii erbicidelor care au determinat de altfel şiextinderea lor pe scară largă sunt:- eficacitatea lor asupra buruienilor;- în anii şi în zonele cu precipitaţii abundente, aplicarea erbicidelor protejeazăculturile de concurenţa buruienilor, în perioadele critice, când nu se pot utiliza altemijloace de combatere;- creează premise favorabile pentru mecanizarea completă a culturilor;- se reduce numărul de treceri al tractoarelor şi utilajelor pe teren evitându-setasarea şi formarea bulgărilor;- amplifică coeficientul de valorificare de către plantele cultivate a factorilorde vegetaţie;- eficienţă economică mare;

Page 17: agrotehnica buruieni

- degrevarea unei părţi a mâinii de lucru din activităţi mai puţin intensive şicanalizarea disponibilului rezultat în alte direcţii mai productive şi altele.Pe considerentele prezentate mai sus în ţara noastră producţia de erbicideprecum şi suprafeţele pe care s-au aplicat acestea au crescut an de an.4.6.5.1 Clasificarea erbicidelorDeoarece în ultimul timp sortimentul de erbicide s-a lărgit foarte mult s-aresimţit nevoia să se facă o clasificare a lor. N. Şarpe şi col. (1976, 1981)sistematizând clasificările făcute de numeroşi cercetători arată că erbicidele se potclasifica după mai multe criterii şi anume:După spectrul de acţiune:a. erbicide cu acţiune totală; acestea distrug toate plantele de pe suprafaţatratată şi din această cauză ele se aplică pe locuri necultivate (căi ferate, margineaşoselelor, curţi, etc.). Aceste erbicide sunt cele pe bază de: Paraquat, Diquat,Glyphosat, etc.61b. erbicide selective, care distrug numai unele plante şi din această cauză seaplică în culturi agricole. Erbicidele selective se împart în erbicide antigramineice(toluidine, carbamaţi, tiocarbamaţi etc.) şi erbicide active faţă de dicotiledonate (2,4D şi compuşii înrudiţi, aminotriazine etc.).După epoca de administrare:a. erbicide care se aplică înainte de semănat (pre plant incorporated), cumsunt cele pe bază de: Benefin, Butilate, EPTC, Molinat, Trifluralin, Atrazin etc.b. erbicide care se aplică în perioada dintre semănat şi răsărire (preemergence).În această grupă intră erbicidele pe bază de Prometrin, Linuron,Monolinuron, Terbutryn etc.;c. erbicide care se aplică după răsărire (post-emergence) cum sunt cele pebază de 2,4 D, MCPA, Barban, Dicamba, Bromoxynil, etc.După modul de acţiune:a. erbicide de contact, care se aplică prin stropiri pe plantă şi acţionează înprincipal numai asupra locurilor atinse de erbicid; eficienţa lor este puţin influenţatăde condiţiile meteorologice, iar acţiunea asupra buruienilor este foarte rapidă; celemai frecvent folosite sunt erbicidele pe bază de: Dinosebacetat, Bentazon,Bromophenoxim, etc.b. erbicide sistemice care se absorb în plante prin rădăcini sau prin frunze,circulă în sistemele conducătoare (sunt translocate) şi acţionează asupra diferitelororgane vegetative; eficienţa lor depinde foarte mult de condiţiile meteorologice şiacţiunea asupra buruienilor este mai lentă decât la erbicidele de contact. În funcţie delocul pe unde pătrund în plantă se grupează în:- erbicide care se absorb prin frunze (2,4 D, MCPA, Dicamba, Flurenol, etc.);- erbicide care se absorb prin frunze şi prin rădăcini (Atrazin, Prometryn,Linuron, Monolinuron, Terbutryn, etc.);- erbicide care se absorb în exclusivitate prin rădăcini (Trifluralin, Butylate,Cycloate, Benefin, Nitralin, Simazin, EPTC, etc);- erbicide care se absorb prin hipocotil, coleoptil şi radicele (Alachlor,Metolachlor, Ethofumesate etc.).După procesele metabolice pe care le blochează pentru a cauza moarteaplantei:a. erbicide care inhibă respiraţia (erbicide pe bază de DNOC, Dinoseb,Bromoxinil, etc).62b. erbicide cu acţiune similară hormonilor vegetali (2,4 D şi compuşii

Page 18: agrotehnica buruieni

înrudiţi);c. erbicide care inhibă fotosinteza şi producerea clorofilei (Atrazin, Simazin,Terbutryn, Prometryn, Terbacil, Bentazol etc.);d. erbicide care inhibă germinaţia (Benefin, Trifluralin, Nitralin, Butylate,EPTC etc).Din punct de vedere fizic, erbicidele se pot prezenta ca:a. soluţii, amestecuri moleculare de substanţe, în stare lichidă şi care nu pot fiseparate prin mijloace fizice (de pildă prin centrifugare). Din această grupă fac parteerbicidele: Amiben, Basagran, Gramoxone, Reglone, etc.b. emulsii, amestecuri de lichide la nivel superior celui molecular şi care sepot separa prin mijloace fizice, cum sunt de exemplu erbicidele: Eradicane, Lasso,Eptam, Sutan, Betanal, Brominal, etc.c. pulberi muiabile, care prin amestec cu apa dau suspensii (amestecurisolid-lichid, la nivel supramolecular), cum sunt erbicidele pe bază de Nitralin,Oryzalin, Diclorbenil, Monuron, Linuron, Atrazin, Cyanazin etc.d. granule, care se aplică direct, fără apă, ca de exemplu erbicidele: Walop Gpe bază de Propachlor, Ordram G pe bază de Molinat etc.4.6.5.2 Absorbţia erbicidelor şi translocarea lor în plante.Erbicidele ajung în plantă pe două căi principale: prin toată suprafaţa loraeriană şi prin organele subterane. Pentru erbicidele care se aplică postemergent neinteresează absorbţia foliară, iar pentru cele care se aplică preemergent, absorbţiaradiculară.Reţinerea şi absorbţia erbicidelor pe cale foliară este diferenţiată în funcţie demărimea suprafeţei foliare, de prezenţa sau absenţa perilor sau a unui strat de cearăpe frunze precum şi de gradul de dezvoltare a cuticulei. Aşa de exemplu, buruienilecu frunza lată sunt în general mai sensibile la erbicidele de contact şi sistemice, decâtgramineele, iar când frunzele sunt prevăzute cu perişori, erbicidul nu vine în contactcu suprafaţa frunzei, ci numai cu vârful perişorilor, ceea ce face ca suprafaţa deabsorbţie să fie micşorată. Stratul de ceară, care acoperă frunzele la unele specii deplante micşorează suprafaţa de aderenţă a picăturilor de apă ce conţin erbicid. Launele plante cuticula este dezvoltată, formată din substanţe impermeabile la apă. Înastfel de situaţii se vor folosi erbicide solubile în solvenţi organici (exemplu: esterii632,4 D). La alte plante, pereţii celulari sunt formaţi din celuloză şi pectine (substanţeamorfe şi puternic hidrofile), caz în care se preferă erbicidele solubile în apă(exemplu, sarea DMA, sarea de sodiu a 2,4 D).Un rol important în pătrunderea erbicidelor în plante îl au stomatele dacătratamentul se face când acestea sunt deschise.Cunoaşterea factorilor care influenţează reţinerea şi absorbţia erbicidelor pecale foliară, dă posibilitatea specialiştilor să aleagă erbicidele cele mai adecvate şimomentul cel mai potrivit de aplicare, asigurându-se în felul acesta succesultratamentului. Absorbţia radiculară a erbicidelor este mai rapidă (ureice, triazine) saumai lentă (aminotriazol, dalapon) (N. Şarpe şi col.1976). Absorbţia poate fi pasivă(odată cu apa) sau activă, planta consumând energie pentru a absorbi toxicul (2,4 D).Unele erbicide, aşa cum sunt de exemplu triazinele, sunt absorbite prinrădăcini atât de buruieni cât şi de plantele cultivate (porumb, sorg). În timp ceburuienile sunt intoxicate (distruse) plantele de cultură amintite, descompun acesteerbicide şi în acelaşi timp datorită absorbţiei unor cantităţi mari din aceste erbicidefac să se reducă şi efectul lor remanent.Efectul erbicidelor aplicate în sol este influenţat evident de precipitaţiile

Page 19: agrotehnica buruieni

căzute. Astfel, triazinele de exemplu, au un efect puternic numai când cad precipitaţiisuficiente, iar în cazul prometrinului, dacă precipitaţiile depăşesc o anumită cantitate,poate deveni fitotoxic şi pentru plantele de cultură.De asemenea, efectul erbicidului depinde de condiţiile de vegetaţie createpentru dezvoltarea plantelor. Astfel, plantele de cultură mai slab dezvoltate sunt maisensibile la efectul toxic al erbicidelor.Erbicidele odată ajunse în plante, pătrund în sistemul circulator al acestora. Înmod obişnuit erbicidele absorbite prin frunze circulă (sunt translocate) spre rădăcinăodată cu seva elaborată de acestea adică prin vasele liberiene (prin floem); erbicidelecare se absorb prin rădăcină (exemplu triazinele) circulă odată cu apa încărcată cuioni minerali spre frunze, prin vasele lemnoase (prin xilem). Sunt însă şi uneleerbicide, ca: aminotriazolul, hidrazida maleică etc., care circulă cu mare uşurinţă înplantă în ambele sensuri.Cât priveşte erbicidele de contact, acestea au o translocare foarte limitată. Aşade exemplu erbicidele Gramoxone şi Reglone, distrug în mod obişnuit ţesuturileverzi numai în locul unde intră în contact cu acestea.644.6.5.3 Modul de acţiune al erbicidelor asupra plantelorPentru stabilirea erbicidului, a dozei, epocii precum şi a metodei de tratareeste necesar să cunoaştem mecanismele prin care erbicidele provoacă oprireacreşterii sau chiar moartea plantelor. În acest scop se prezintă în continuare efectelepe care principalele categorii de erbicide le produc asupra plantelor.a. Erbicidele cu acţiune hormonală. Modul de acţiune al acestor erbicideeste asemănător fitohormonilor naturali şi în funcţie de doza aplicată provoacă sauopresc creşterea plantelor.Aceste erbicide provoacă apariţia de anomalii morfologice, de calusuri şitumori care rup scoarţa plantei dezechilibrându-i balanţa hidrică şi oferind căi deacces paraziţilor. Aceste modificări anatomice şi histologice la plantele sensibile sedatoresc închiderii vaselor liberiene împiedicându-se în felul acesta circulaţia seveide la frunze spre celelalte organe ale plantei.Ca reprezentanţi tipici ai acestei grupe cităm derivaţii acidului fenoxiacetic,2,4 D, care în ţara noastră se produce sub denumirea de Diclorodon sodic (sarea desodiu a acidului 2,4 D), DMA (sarea de amine a acidului 2,4 D), MCPA (cu maimulte denumiri comerciale: Dicotex, Raphone, Methoxone, Agroxone etc.), 2,4,5 –Tetc.Cu efecte similare erbicidelor hormonale sunt şi derivaţii flurenolului(morfactinele), derivaţi benzoici (cloramben, dicamba) acizii alifatici halogenaţi şipicloramul.b. Erbicide care inhibă fotosinteza (ureice, triazine, diazine, etc.)Aceste erbicide ajunse în corpul plantelor sensibile fiziologic, provoacă undezechilibru al metabolismului producând perturbări în procesul de fotosinteză. Secunoaşte că reducerea CO2 în corpul plantei se realizează de către atomii de hidrogencare rezultă în urma descompunerii apei de către lumina solară. Descompunerea(fotoliza) apei este reacţia cheie în procesul de fotosinteză şi acest proces estedenumit “reacţia Hill”. Ori, aceste erbicide împiedică oxidarea manganului bivalentla mangan trivalent, proces indispensabil fotolizei apei.S-a observat că triazinele inhibă şi unele ţesuturi lipsite de clorofilă,indiferent de prezenţa sau absenţa luminii. Printre aceste efecte fitotoxice cel maibine cunoscut este efectul asupra rădăcinii buruienilor.Efectul erbicidelor care inhibă fotosinteza depinde de nivelul activităţii

Page 20: agrotehnica buruieni

hormonale a plantelor. Plantele mari producătoare de fitohormoni (porumbul, sorgul)65sunt rezistente la acţiunea acestora întrucât le inactivează metabolic, în timp ceplantele care produc cantităţi mici de fitohormoni sunt sensibile.c. Erbicide care inhibă germinaţia (carbamaţi, acilanilide, fenolisubstituiţi, toluidine etc.). Din acest grup carbamaţii şi acilanilidele au şi acţiune deinhibitori de fotosinteză (N. Şarpe şi col., 1976). Dar acţiunea predominantă a loreste însă inhibarea germinaţiei şi a diviziunii mitotice. Deoarece ele blocheazădiviziunile au acţiune tipic antagonistă faţă de erbicidele din prima grupă, fapt pentrucare orice fel de asociere cu erbicidele hormonale este contraindicată. Spectrul deacţiune pentru aceste erbicide este în special antigramineic.4.6.5.4 Selectivitatea erbicidelor şi cauzele care o determinăŢinând cont de cauzele care o determină, selectivitatea erbicidelor a fostclasificată în mai multe tipuri (Wurgler W., cit. de Gh. Anghel şi col. 1972).a. Selectivitatea chimică, întâlnită în literatura de specialitate şi sub numelede selectivitate biochimică şi selectivitate fiziologică. Aceasta este tipul deselectivitate adevărat deoarece diferenţierea efectului erbicidelor se datoreşte unorprocese fiziologice şi biochimice specifice anumitor plante. Astfel, procesele cu cares-a tratat pot fi metabolizate de către plantele de cultură rezistente - în substanţeinactive sau de către unele buruieni - în substanţe fitotoxice. Pentru primul caz,exemplu tipic îl reprezintă selectivitatea unor erbicide triazinice faţă de porumb.Porumbul, spre deosebire de multe buruieni transformă atrazinul într-ohidroxitriazină, substanţă care nu mai este fitotoxică. Pentru al doilea caz semenţionează selectivitatea faţă de leguminoase a produselor fenoxibutirice. Acesteproduse nu posedă proprietăţi erbicide dar, odată ajunse în plante pot fi uşordegradate prin acţiunea β–oxidazelor în produse fitotoxice cunoscute pentrufitotoxicitatea lor. Enzimele amintite lipsind la culturile leguminoase, metabolizareanu poate avea loc astfel că aceste culturi nu sunt afectate. Dimpotrivă buruienileconţin de regulă fermenţi necesari şi ca urmare sunt distruse în urma tratamentului.b. Selectivitatea fizică este cauzată de poziţia, forma şi mărimea suprafeţeifrunzelor plantei cultivate şi a buruienilor. Aşa de exemplu în cazul tratării cerealelorpăioase cu produse din grupa fenolilor substituiţi (DNOC, DNBF), acestea nu le reţinpe frunzele lor, din cauza tensiunii superficiale ridicate a soluţiei, picăturilescurgându-se jos. În schimb pe frunzele late, adesea întinse sub formă de rozetă ale66buruienilor dicotiledonate, picăturile lichidului aplicat se adună, staţionează pe limbşi produc necrozarea acestuia.c. Selectivitatea fizico-chimică este oarecum specifică tratamentelor făcutecu unele fracţiuni petroliere la culturile din familia Umbeliferae. Sub aspect fizicefectul diferit se datoreşte deosebirilor dintre morfologia frunzelor, iar sub aspectchimic, prezenţei la plantele umbelifere a uleiurilor eterice care împiedicăpătrunderea produsului petrolier în interiorul celulelor. În schimb la buruienile dinalte familii, uleiurile eterice lipsind, fracţiunea petrolieră pătrunde uşor în interiorulcelulelor şi planta este distrusă.d. Selectivitatea anatomică se datoreşte structurii anatomice mai favorabile(sub aspectul rezistenţei) pe care o au suprafaţa frunzelor la unele plante de culturăfaţă de cea a frunzelor de buruieni. Un exemplu tipic îl prezintă mazărea la careprezenţa pe frunze a unui strat de ceară diminuează sensibil pătrunderea erbicidelor.e. Selectivitatea localizată (de poziţie), care este cauzată de poziţia diferită arădăcinilor plantelor în raport cu stratul ce conţine erbicid. Acest tip de selectivitate îlîntâlnim de exemplu în cazul erbicidului Prometrin aplicat la floarea-soarelui şi alte

Page 21: agrotehnica buruieni

culturi. Floarea-soarelui se însămânţează normal la 6-7 cm, iar erbicidul seadministrează concomitent cu semănatul pe suprafaţa solului. Selectivitatea sedatoreşte în cazul acesta stratului de pământ ce se înterpune între erbicid şi seminţeleplantei de cultură. Buruienile însă care răsar de la adâncime mică (în zona deconcentraţie maximă a erbicidului) absorb uşor produsul chimic şi pier. Pentrureuşita tratamentului este necesar ca textura solului să nu fie nisipoasă, iar dupătratament să nu cadă precipitaţii abundente care ar determina antrenarea erbiciduluipână la seminţele plantei de cultură.f. Selectivitatea periodică, se referă la faptul că plantele de cultură suntsensibile la erbicide în anumite faze ale dezvoltării şi rezistente în altele. Aşa deexemplu, la cerealele păioase erbicidele hormonale se pot aplica numai în intervaluldintre înfrăţirea deplină şi mijlocul fazei de împăiere. De asemenea, erbicidulPyramin se poate aplica la sfeclă numai de la semănat până la răsărire şi apoi dinnou, după ce primele două frunze tipice au mărimea unui bob de mazăre.4.6.5.5 Erbicidele în sol (volatilizarea, levigarea şi adsorbţia)a. Volatilizarea erbicidelor din sol. Unele erbicide, aşa cum sunt cele dingrupa toluidinelor, au proprietatea de a se volatiliza foarte uşor. Volatilizarea lor are67loc atât în sol cât şi în afara solului. Prin volatilizarea lor în sol aceste erbicideacţionează asupra seminţelor de buruieni în special ca înhibitori ai germinaţiei. Încazul când volatilizarea erbicidelor are loc în afara solului (proces nedorit) are loc oreducere a eficacităţii tratamentului şi o creştere a poluării atmosferei. Odată cuploile care survin ulterior erbicide revin pe sol şi pot distruge culturile sensibile.Efectul acestor erbicide depinde de măsura în care se poate opri volatilizarealor în afara solului. În acest scop erbicidele se încorporează imediat în sol unde sefixează pe suprafaţa agregatelor argilo-humice.Odată încorporate în sol erbicidele volatile acţionează mai mult sau mai puţinintens, pe o perioadă mai scurtă sau mai îndelungată de timp, în funcţie de o serie defactori. Aşa de exemplu, adâncimea de încorporare poate influenţa asupra remanenţeiîn sol a acestor erbicide. Când trifluralinul se încorporează la o adâncime mai marede 5 cm, acesta persistă mai mult de 6 luni. N. Şarpe şi col. (1976) citează date dinliteratura de specialitate când uneori chiar o doză de 2,2 kg/ha trifluralin a avut oremanenţă de peste 2 ani, reducând recolta de ovăz.Efectul erbicidelor volatile este influenţat şi de gradul de tasare a solului. Însolurile mai tasate, datorită creşterii masei de sol, precum şi datorită creşterii mairapide a tensiunii de vapori în spaţiile mici, volatilizarea este mai slabă. Prin urmare,în astfel de situaţii efectul erbicidelor volatile este îmbunătăţit dar cresc posibilităţilede remanenţă şi deci riscul de fitotoxicitate asupra culturilor următoare.În solurile umede erbicidele se fixează mai slab şi ca atare se volatilizeazămai repede.Un alt factor care influenţează volatilizarea erbicidelor îl constituietemperatura. Din această cauză, cu cât solul este mai cald şi mai umed cu atâterbicidele trebuie încorporate în sol mai repede.b. Levigarea erbicidelor. Prin levigarea erbicidelor se realizează o scădere areziduurilor din sol, dar în acelaşi timp ele pot ajunge în apele freatice şi de suprafaţăpoluându-le. Din această cauză levigarea erbicidelor constituie adesea un fenomennegativ.Se citează date din literatura de specialitate (N. Şarpe şi col., 1976) când înurma antrenării erbicidului 2,4 D în apa freatică într-o regiune a S.U.A. apa potabilăa căpătat un gust neplăcut care s-a menţinut timp de 4-5 ani.

Page 22: agrotehnica buruieni

În condiţii de irigare, levigarea este şi mai periculoasă deoarece pe lângăfauna şi flora acvatică pot fi afectate şi diferite culturi sensibile.68Levigarea depinde însă, şi de solubilitatea erbicidelor. Majoritatea erbicidelorau o solubilitate foarte redusă fapt pentru care în mod obişnuit rămân concentrate înprimii 5-10 cm de la suprafaţă. Totuşi în cazul acestor erbicide, aşa cum sunttriazinele, dacă se aplică în doze mari şi repetat în timp de mai mulţi ani, pot filevigate până la adâncimea de 30-70 cm. În acest caz cantitatea de erbicid antrenatăîn profunzime este direct proporţională cu conţinutul solului în humus.Levigarea erbicidelor poate avea efecte foarte nefavorabile asupra plantelorde cultură în special la erbicidele care posedă o selectivitate de poziţie (exempluprometrinului aplicat la floarea soarelui).c. Adsorbţia erbicidelor. Adsorbţia erbicidelor la suprafaţa particulelor desol constituie unul din factorii principali care determină doza mai mare sau mai micăce trebuie aplicată pe sol. Acest fenomen este în totalitate negativ deoarece se ştie cădistrugerea buruienilor nu depinde de cantitatea de erbicid aplicată pe sol ci de ceeace rămâne liber în soluţia solului, după ce o parte se adsoarbe.Dar, ca şi cationii minerali, erbicidele pot intra la un moment dat în reacţii deschimb, favorizate de o multitudine de factori, putând provoca fenomene fitotoxicechiar la câţiva ani de la tratarea cu astfel de substanţe.Adsorbţia erbicidelor de către sol este caracteristică, într-o măsură mai maresau mai mică, pentru toate produsele cu caracter bazic, intensitatea de adsorbţie fiinddeterminată de pH, temperatută, structură, umiditate, capacitate de schimb cationic,natura mineralogică şi gradul de saturare cu diferiţi cationi ai argilelor din sol precumşi de conţinutul solului în humus.Astfel, pe măsură ce creşte temperatura ca şi în cazul creşterii umidităţii,creşte şi cantitatea de erbicid care se solubilizează, împiedicându-se astfel adsorbţiaacestora. Solurile fără structură, tasate, au capacităţi superioare de adsorbţie. Deasemenea, capacitatea de schimb cationic se corelează foarte adesea cu capacitateasolului de a fixa erbicidele.Dar, dintre toţi factorii amintiţi, humusul joacă rolul principal în adsorbţiaerbicidelor, în sensul că adsorbţia este direct corelată cu conţinutul solului în humus.În acest caz, orice măsură care duce la creşterea procentului de humus, măreştefixarea erbicidelor pe sol şi le reduce eficacitatea. Din această cauză, la stabilireadozelor de erbicid este absolut necesar să se ţină cont de procentul de humus în sol,tratamentele făcându-se diferenţiat.694.6.5.6 Influenţa erbicidelor asupra calităţii recolteiInfluenţa erbicidelor asupra recoltei precum şi modificările produse deacestea au constituit şi constituie o preocupare pentru majoritatea cercetătorilor.În primul rând a fost pus în evidenţă faptul că erbicidele care produc stimulăriale plantelor (erbicide hormonale, acizi alifatici halogenaţi, dicamba, diazine ureice,triazine, etc.) influenţează în mod pozitiv sinteza proteinelor reducând în acelaşi timpcantităţile de zaharuri şi alte substanţe energetice.Cât priveşte inhibitorii de germinaţie aceştia au un efect contrar comparativcu erbicidele care produc stimulări ale plantelor.În tabelul 9 se prezintă influenţa erbicidului 2,4 D aplicat singur sauconcomitent cu administrarea de îngrăşăminte, asupra conţinutului de proteină dingrâu (după Gheorghiadir şi Seifulina, 1974, cit. de N. Şarpe şi col., 1976).Tabelul 9Efectul erbicidului 2,4 D şi al îngrăşării asupra conţinutului de proteină din

Page 23: agrotehnica buruieni

grâuVarianta % ProteinăMartor 13,7 – 13,82,4 D 13,2 – 13,62,4 D + uree 13,9 – 14,12,4 D + acid boric 14,3 – 14,72,4 D + clorură de potasiu 14,4Din aceste date se observă că proteina înregistrează creşteri însemnate încadrul îngrăşării concomitente cu azot, bor şi iod. De asemenea s-a constatat căproteina vegetală suferă profunde modificări calitative, reprezentate de schimbarearaporturilor între aminoacizi, mărimea sticlozităţii boabelor precum şi ameliorareacalităţii de panificaţie.Erbicidele din grupa 2,4 D modifică şi conţinutul plantelor în vitamine dingrupa B şi C.Cercetările din ţara noastră, printre care şi cele întreprinse de AuricaCaramete (1975), relevă faptul că substituienţii ureici reduc cantitatea de zaharuri dinplante stimulând în schimb metabolismul azotului inclusiv metabolismul proteic şi alacizilor nucleici.N. Şarpe şi col. (1976) citează concluziile la care au ajuns numeroşicercetători privind efectul triazinelor asupra calităţii plantelor. Astfel, s-a constatat că70triazinele stimulează absorbţia radiculară a numeroase elemente, inhibă sintezazaharurilor şi în acelaşi timp produc modificări importante în metabolismul azotului.Este stimulată absorbţia azotului nitric, ceea ce duce la creşterea conţinutuluiplantelor în nitraţi, uneori peste limita toxică pentru animale. Triazinele nustimulează absorbţia azotului amoniacal.După Striban şi Vlăduţiu (1972) (cit. N. Şarpe şi col., 1976), triazinelestimulează sinteza clorofilei în plantele rezistente şi o înhibă în cele sensibile.N. Şarpe şi col. (1976) citează şi efectul altor erbicide asupra calităţii recoltei.Astfel, Diclorbenilul măreşte conţinutul fructelor în vitamina C şi le îmbunătăţeştegustul. Nitralinul măreşte conţinutul în fosfor al boabelor de fasole. Nitralinul şitrifluralinul modifică şi conţinutul plantelor în zaharuri, carotenoizi, vitamina C.Marea majoritate a cercetărilor demonstrează că prin folosirea judicioasă aerbicidelor, atât sub aspectul dozei cât şi în ceea ce priveşte cultura pentru care suntrecomandate, se realizează o creştere nu numai cantitativă, dar şi calitativă aproducţiei.4.6.5.7 Metode de aplicare a erbicidelorPe lângă cunoaşterea mecanismului de acţiune al fiecărui erbicid, aselectivităţii lui faţă de plantele cultivate, a spectrului de combatere al buruienilor, întehnologia utilizării erbicidelor metodele de aplicare a acestora au un rol deosebit deimportant. Prin alegerea celei mai potrivite metode de aplicare se realizează oeficacitate mare a erbicidului asupra buruienilor şi în acelaşi timp se înlăturăeventualele efecte negative asupra culturilor.În funcţie de mecanismul de acţiune al erbicidelor se disting două metodeprincipale de aplicare a erbicidelor:a) aplicarea pe sol înainte de semănatul sau răsăritul culturilor;b) aplicarea în cursul perioadei de vegetaţie, adică după răsăritul culturii.Prima metodă de aplicare (pe sol), are un caracter preventiv şi este specificăerbicidelor reziduale, cum sunt cele pe bază de atrazin, metolaclor, simazin, butylat,benefin, cycloat, trifluralin etc.A doua metodă (aplicarea pe vegetaţie) are un caracter curativ şi este

Page 24: agrotehnica buruieni

specifică erbicidelor de contact, cu acţiune totală sau selectivă, precum şi erbicidelorcu acţiune hormonală, aminotriazolului, dinoseb-acetatului, picloramului,morfactinelor etc.71Unele erbicide se pot administra prin ambele metode, atât pe sol cât şi pevegetaţie, ca: atrazinul, prometrinul, pyrazonul, şi unii substituienţi ureici(cloroxuron, diuron, monolinuron etc.În cadrul fiecărei metode de aplicare există o serie de variante determinate de:perioada din ciclul anual al culturii, lucrarea agrotehnică care precede sau succedetratamentul, fazialitatea plantelor cultivate şi a buruienilor, cerinţele erbiciduluiutilizat, corelate îndeosebi cu condiţiile pedoclimatice şi nivelul agrotehniciipracticate.Pentru situaţia când erbicidele se aplică pe vegetaţie, pătrunderea acestora înplantă poate fi favorizată, în funcţie de situaţie cu ajutorul unor substanţe ajutătoareca: muianţi, activanţi, sau adezivi.Dintre muianţi amintim: petrolul în concentraţie de 0,25-0,50%, polietilenglicocolii, uleiurile minerale emulsionabile etc. Aceste substanţe determinămicşorarea tensiunii superficiale favorizând formarea unei pelicule continue pesuprafaţa frunzei.Printre activanţi cităm: sulfatul de amoniu, clorura de sodiu sau potasiu, ureeaetc., substanţe care modifică permeabilitatea cuticulei şi amplifică sensibilitateaburuienilor.Pentru plantele ce au pe frunze un strat ceros sau perişori, în vedereaaderenţei mai bune a soluţiei se folosesc anumite substanţe adezive cum ar fi:polimerii solubili în apă, a unor uleiuri, diferite îngrăşăminte ş.a.Eficacitatea unor erbicide reziduale este dependentă în cea mai mare măsurăde umiditatea solului. Precipitaţiile căzute după tratament favorizează dispersareaerbicidelor reziduale până la adâncimea de germinare a seminţelor de buruieni. DupăN. Şarpe şi col. (1964), pentru condiţiile din ţara noastră, necesarul de apă pentruprimele 10-20 zile după tratament este de 30-50 mm. În această grupă intră în specialtriazinele. Eficacitatea unor erbicide reziduale ca: butylatul, nitralinul, cycloatul,trifluralinul, nu este dependentă de regimul de precipitaţii.Spre deosebire de tratamentele ce se aplică pe sol, la tratamentele efectuate peplante este necesar să nu avem precipitaţii nici înainte şi nici după aplicare. Dupăaplicare nu trebuie să plouă cel puţin 6-12 ore, timp în care are loc absorbţia şitranslocarea aproape completă a acestor erbicide. Roua căzută după 10-12 ore de latratament influenţează pozitiv acţiunea erbicidelor foliare.Eficacitatea metodelor de aplicare a erbicidelor este influenţată şi de alteelemente climatice cum ar fi: temperatura, lumina, umiditatea relativă a aerului etc.72Aşa de exemplu, eficacitatea maximă a erbicidelor hormonale sau de contactse realizează când procesele fiziologice din plante se desfăşoară intens. Din acestăcauză aceste erbicide se aplică atunci când temperatura aerului este de 15-20oC. Dacăerbicidul 2,4 D se administrează la o temperatură în jur de 10oC şi în condiţiile uneinebulozităţi accentuate, efectul este redus, iar timpul necesar pentru acţiune este multmai lung.Pentru erbicidele volatile sau cele care se descompun uşor în prezenţa luminiişi care se aplică pe sol (exemplu: toluidine, tiocarbamaţi, carbamaţi etc.) estenecesară încorporarea şi omogenizarea intimă cu solul, într-un interval de cel mult15-20 minute după administrare, operaţie ce se execută cu ajutorul grapei cu discuri,combinatorului sau frezei. În vederea asigurării unei eficacităţi sporite a produselor

Page 25: agrotehnica buruieni

volatile cât şi pentru îmbunătăţirea parametrilor de productivitate şi a economiei decarburanţi, este necesar ca administrarea şi încorporarea acestor erbicide să serealizeze într-un singur parcurs, prin folosirea de agregate complexe. În astfel decondiţii administrarea şi încorporarea erbicidelor în sol se face simultan.4.6.5.8 Stabilirea dozei de erbicidStabilirea corectă a dozei are implicaţii atât asupra efectului erbicid cât şiasupra plantei cultivate. Rezultate negative pot să apară atât în cazul micşorăriidozelor când nu se realizează efectul scontat şi eficienţa combaterii chimice este pusăsub semnul întrebării, cât şi în situaţia măririi dozelor, când este afectată plantacultivată sau chiar planta postmergătoare, atunci când se folosesc erbicide curemanenţă îndelungată.Stabilirea dozei se face în funcţie de proprietăţile erbicidului respectiv,metoda de aplicare, gradul de îmburuienare (pe specii şi faze de vegetaţie), faza devegetaţie a plantelor de cultură etc. Pentru erbicidele aplicate la sol se va ţine cont înmod deosebit de conţinutul în humus şi argilă deoarece, aşa cum se cunoaşte, o partedin erbicid este imobilizată în complexul adsorbtiv al solului.De obicei, produsele erbicide se comercializează sub formă de concentrate încare substanţa activă participă într-un anumit procent, iar dozele recomandate deregulă sunt indicate în kg, litri s.a./ha. Specialistul trebuie să calculeze doza deprodus tehnic (comercial).Cantitatea de produs tehnic care trebuie administrată, în cazul cândtratamentul se face pe toată suprafaţa (integral), se calculează cu ajutorul formulei:73Dt. =. .. . . 100s aD s a x , în care:Dt = doza de preparat tehnic în kg - l/ha;D.s.a. = doza recomandată exprimată în substanţă activă;s.a. = conţinutul în substanţă activă a erbicidului în %.În situaţia aplicării erbicidelor în benzi sau fâşii pe rândurile de plante, cumeste cazul la unele culturi prăşitoare sau pe rândurile de pomi, viţă de vie, cantitateade erbicid se va stabili după formula:Dt1 =LDtxl în care:Dt1= Doza de produs tehnic în kg – l/ha ce trebuie administrată pe benzi sau fâşii;Dt = Doza de produs tehnic în kg - l/ha, calculată pentru aplicare integrală;l = Lăţimea fâşiei sau benzii tratate, în cm;L = Distanţa între rândurile de plante, în cm.4.6.5.9 Prepararea amestecului pentru stropitCalitatea tratamentului cu erbicide, depinde în mare măsură de modul depreparare şi de aplicare a amestecului dintre erbicid şi apă. Respectarea normelor delucru, preîntâmpină multe neajunsuri, ca de exemplu, depunerea erbicidului pefundul rezervorului, formarea de cocoloaşe, înfundarea duzelor etc., cu toateconsecinţele negative ale acestora.Soluţia este amestecul cu apa al erbicidelor solubile în ea. Erbicidele solubileîn apă sunt formulate ca soluţie apoasă concentrată (exemplu SDMA a acidului 2,4D, Icedin, ş.a.) sau sub formă solidă ca de exemplu NaTa ş.a.

Page 26: agrotehnica buruieni

Soluţia este clară, deşi uneori este colorată. Soluţiile se prepară mai uşordecât celelalte amestecuri pentru erbicidat. Astfel, erbicidul în doza necesară, sepoate introduce direct în rezervorul maşinii de stropit. Având în vedere faptul căsoluţia este un amestec fizic omogen, în timpul tratamentului este necesar numai unminimum de agitare deoarece constituienţii unui astfel de amestec nu se separă pecale mecanică.Emulsia ca noţiune generală, este amestecul dintre două lichide fiecaremenţinându-şi identitatea. În cazul erbicidelor, prin emulsie înţelegem amesteculdintre apă şi erbicidele formulate sub formă de concentrat emulsionabil. Apaîndeplineşte rolul de dispersant, iar erbicidul este dispersat, şi nu dizolvat aşa cum74este cazul la soluţie. Dacă nu se agită, cele două lichide se separă. Pentru a măristabilitatea amestecului pentru stropit, se adaugă erbicidul în procesul de fabricaţie,substanţe dispersante (detergenţi etc.). Cu toate acestea, în timpul aplicării amestecultrebuie agitat în permanenţă pentru a realiza o distribuţie uniformă în câmp.Regulile principale, specifice, pentru pregătirea unui astfel de amestec sunturmătoarele:- trebuie avut în vedere faptul că multe erbicide din această grupă suntvolatile. Pentru a evita pierderile de erbicid, prepararea amestecului se faceintroducând direct erbicidul în rezervorul echipamentului pentru stropit. În cazul încare prepararea se face în cisterne sau în instalaţii speciale, se cere ca acestea să fieprevăzute cu capace pentru închidere;- este necesar ca turnarea erbicidului, să fie direct în rezervorul maşinii, fie încisterne sau instalaţii, să se facă uniform pe măsura umplerii cu apă;- în timpul preparării amestecului şi al executării tratamentului, amestecul seagită continuu.Suspensia este amestecul format din particule solide, dispersate într-unlichid. În cazul nostru, amestecul este format din erbicidele formulate ca pudrăumectabilă sau ca pastă dispersabilă şi din apă. Apa are rolul de diluant şi ca urmarede transport. Dacă amestecul erbicid-apă rămâne în repaus, particulele solide sedepun. De aceea, în timpul aplicării trebuie agitat continuu. Agitarea trebuiesupravegheată deoarece dacă este excesivă, se formează multă spumă care îngreuiazăcirculaţia amestecului prin sistemul de stropit al maşinii.Pentru a realiza un amestec omogen, mai întâi se face o maia cu erbicidulrespectiv astfel: cantitatea de erbicid calculată pentru o anumită suprafaţă sau pentruvolumul unui vas cu apă, se amestecă (se frământă) treptat cu puţină apă până seobţine o pastă omogenă (un terci) care se lasă câteva ore la muiat. Când se considerăcă pasta este omogenă, se amestecă cu întreaga cantitate de apă pentru care s-acalculat erbicidul respectiv. Dacă erbicidul, fără a face în prealabil maiaua, seintroduce direct în bazin sau cisternă, unde se află întreaga cantitate de apă, el nu sedispersează complet şi rezultă un amestec cu grunzuri (cocoloaşe).Amestecul de două erbicide. Pentru a mări spectrul de combatere alburuienilor, se practică tot mai mult amestecul de două (uneori trei) erbicide. Adesease aplică împreună un erbicid formulat ca pudră umectabilă (wp) şi altul în formă deconcentrat emulsionabil, ca de exemplu: Ro-Neet + Venzar sau Treflan + Sencor etc.Pentru a obţine un amestec cât mai omogen se prepară mai întâi maiaua cu erbicidul75formulat ca pudră umectabilă, după modul precizat mai sus. Se introduce în cisternăsau în tancul instalaţiei de pregătit amestecul jumătate din cantitatea totală de apă şipeste ea se toarnă suspensia (maiaua) de erbicid. Se amestecă pentru uniformizare. Încontinuare, se introduce erbicidul concentrat emulsionabil. Se completează cu restul

Page 27: agrotehnica buruieni

de apă şi se agită continuu.Se recomandă ca erbicidul concentrat emulsionabil în prealabil să serostogolească de câteva ori în ambalajul său original, pentru uniformizare şi numaidupă aceea să se scoată cantitatea necesară pentru realizarea amestecului respectiv.Amestecul pentru erbicidat de tipul soluţiilor sau emulsiilor estecorespunzător calitativ, numai în ziua în care a fost preparat iar folosirea amesteculuisub formă de suspensie se poate amâna cel mult o zi. De aceea preparareaamestecurilor pentru erbicidat trebuie corelată cu randamentul de lucru al maşinilorşi cu mersul vremii.4.6.5.10 Principii şi reguli ce stau la baza elaborării programului de aplicare aerbicidelorOdată cu apariţia erbicidelor şi utilizarea lor pe scară largă nu trebuie să seminimalizeze rolul deosebit pe care îl au în combaterea buruienilor, metodelepreventive, agrotehnice ş.a. De aceea este necesar să se vorbească despre combatereaintegrată a buruienilor din cultură, în acest scop recurgându-se la toate măsurile.În vederea folosirii cu maximă eficienţă a erbicidelor, este necesar să seelaboreze un “program” de combatere chimică a buruienilor. Acest lucru este absolutnecesar întrucât se cunoaşte că nici un erbicid aplicat singur nu rezolvă în modsatisfăcător problema combaterii buruienilor dintr-o cultură.La elaborarea programului de aplicare al erbicidelor într-o unitate agricolătrebuie să se aibă în vedere următoarele principii şi reguli:a) Stabilirea tipurilor de asolament şi a rotaţiei culturilor. Nimai după ce s-astabilit ce plante se cultivă, rotaţia acestora, suprafeţele ce revin fiecărei plante, sepot include în program erbicidele necesare. Odată cu acestea este imperios necesarăînfiinţarea unui registru pentru ţinerea evidenţei aplicării erbicidelor pe sole şiculturi.b) Identificarea prin cartare a buruienilor predominante pe fiecare solă.Cunoscând ponderea principalelor specii de buruieni se poate stabili şi se pot alegeacele erbicide cu ajutorul cărora se realizează o combatere maximă a buruienilor.76c) Stabilirea dozelor optime pentru fiecare erbicid în cazul când este aplicatsingur şi în cazul când este asociat cu alte erbicide. Pentru stabilirea dozelor optimeşi a rapoartelor dintre erbicide în cazul aplicării asociate, trebuie să se cunoască binerecomandările institutelor de cercetări şi ale staţiunilor experimentale.d) La alegerea erbicidelor este necesar să se ţină seama şi de baza tehnicomaterialăde care dispune unitatea deoarece unele erbicide se pot aplica atât cuaparatură terestră cât şi cu mijloace avio în timp ce alte erbicide (în special celevolatile) se pot administra numai cu maşini terestre.e) După stabilirea sortimentului de erbicide precum şi a dozelor de aplicare aacestora, se va calcula necesarul (în kg sau litri) pentru fiecare erbicid în parte şi seva întocmi planul de aprovizionare în funcţie de epoca de aplicare a fiecărui erbicid.În afara regulilor de bază enunţate mai sus, pentru reuşita tratamentului este necesarăşi respectarea unor cerinţe tehnice şi anume: păstrarea şi conservarea erbicidelor înbune condiţii, pregătirea solului destinat aplicării erbicidelor (mărunţirea şi nivelareaterenului), respectarea vitezei de lucru în tot timpul acţiunii de mineralizare aerbicidelor precum şi jalonarea corectă a terenului. De asemenea, în zonele cuterenuri supuse fenomenelor de eroziune, pe solurile nisipoase, pe cele cu apăfreatică la adâncime, pe terenurile irigate unde se cultivă mari suprafeţe de cereale şiplante tehnice, aplicarea erbicidelor trebuie să se facă cu multă atenţie pentru areduce la maximum efectul poluării.

Page 28: agrotehnica buruieni

4.6.5.11 Măsuri de protecţia muncii ce se impun la executarea tratamentelor cuerbicideÎn etapa actuală evoluţia agriculturii nu poate fi concepută fără utilizarealargă a produselor chimice. Dintre acestea erbicidele joacă un rol deosebit întehnologiile moderne practicate la majoritatea culturilor. Dar, substanţele folosite caerbicide sunt mai mult sau mai puţin toxice, pentru om şi animalele cu sânge cald.După doza letală -DL 50 – (doza la care mor 50% din animalele de experienţă)acestea se împart în patru categorii:a. extrem de toxice, DL50 sub 50 mg/kg corp, marcate cu etichetă roşie;b. puternic toxice DL50 între 50 şi 200 mg/kg corp, marcate cu etichetăverde;c. ponderat toxice cu DL50 între 200 şi 1000 mg/kg corp, marcate cu etichetăalbastră;d. slab toxice cu DL50 peste 1000 mg/kg corp, marcate cu etichetă neagră.77Majoritatea erbicidelor se încadrează în ultimele două categorii de toxicitate.În prevenirea unor fenomene de poluare şi toxicitate este absolut necesar să secunoască modul în care sunt păstrate şi manipulate aceste produse, modul cum suntpregătite amestecate pentru stropit şi de asemenea, măsurile ce trebuiesc respectate laaplicarea tratamentelor.Principii generale ce trebuiesc respectate la aplicarea erbicidelor.Cei ce recomandă şi aplică produsele trebuie să cunoască bine caracteristicilefiecărui produs şi mai ales aspectul toxicologic. Orice persoană care va lucra cuerbicide este necesar să fie instruită periodic cu regulile de protecţia mincii ce trebuierespectate; de asemenea, să fie examinate medical la angajare şi periodic pe parcursulanului.Erbicidele se depozitează în magazii departe de clădiri, adăposturi deanimale, depozite de furaje sau alimente, surse de apă etc.Eliberarea erbicidelor se face numai de către responsabil în baza unui act cese înregistrează.Transportul se efectuează astfel încât să se evite spargerea ambalajelor,contaminarea produselor alimentare şi contactul cu oamenii.Nu se fac tratamente decât cu muncitori instruiţi, prevăzuţi cu materialul deprotecţie necesar.Înainte de începerea unor lucrări de mare amploare în câmp cu produse careau un grad mare de toxicitate se va anunţa populaţia, unitatea sanitară umană şiveterinară cele mai apropiate.La depozite şi pe teren trebuie să existe o trusă de prim ajutor, care săcuprindă tot ce este necesar pentru întoxicaţii cu pesticide.La tratamentele cu erbicide se vor folosi numai maşini omologate.Echipamentul de protecţie după utilizare se va denociviza.Depozitatea păstrarea şi distribuirea erbicidelor.Depozitele sunt prevăzute cu cântar propriu care nu mai este folosit şi pentrualte produse, cu mărimi de doze pentru lichide şi un pichet de incendiu.Magaziile trebuie amplasate la distanţe mai mari de 50 m de locuinţe şi sursede apă.În vederea asigurării unei păstrări corespunzătoare a produselor lichide,acestea se depozitează în încăperi cu temperaturi între 0o şi 25oC.78Nu este permisă păstrarea erbicidelor împreună cu alimente, furaje, obiectecasnice sau alte materiale şi în general păstrarea în poduri sau la etaj. Este bine ca

Page 29: agrotehnica buruieni

aceste depozite să fie marcate cu semne distinctive, indicând prezenţa de substanţetoxice.Încălzirea cu sobe a depozitelor de erbicide este interzisă din cauza riscurilorde toxicitate şi incendii.Erbicidele se livrează în ambalaje închise şi nu se vor distribui în starevărsată. Scoaterea lichidelor din ambalaje mari se va face numai cu pompa cuamorsare mecanică.Ambalajele care se returnează la fabrică trebuie spălate înainte cu o soluţiecaldă de 3% sodă calcinată, urmată de o spălare cu detergent. Celelalte ambalaje sespală de trei ori cu o cantitate de apă de 5-20% din volumul containerului. Cele deplastic se ard atunci când este posibil. Ambalajele de sticlă, după spălare se sparg, iarcele metalice se turtesc şi se trimit la depozitele de colectare a metalelor.Fiecare depozit trebuie să aibă o sursă de apă, săpun, şervet şi farmacie deprim ajutor.Gunoiul şi resturile ce rezultă din curăţirea magaziei se vor îngropa în locuriferite, evitând ca pesticidele să ajungă în apa freatică prin spălare.Nu au voie să pătrundă în depozite femeile gravide, copii şi persoanele cuafecţiuni pulmonare sau ale ficatului. Distribuirea erbicidelor de către persoaneleparticulare este strict interzisă.Transportul erbicidelor, vehiculele trebuie să fie în stare corespunzătoare şisă fie mai ales bine încheiate, ca să nu se piardă ambalajele.Este interzis transportul apei, alimentelor şi furajelor odată cu cel alerbicidelor.Dacă se observă scurgeri de produse lichide sau solide se opresc toatelucrările de încărcare sau descărcare, se identifică ambalajul deteriorat şi se repară.Pregătirea amestecului pentru stropit (erbicidat). În lipsa unor staţiispeciale de pregătire, se va amenaja în locuri speciale un spaţiu de pregătire aamestecului pentru stropit departe de sursa de apă potabilă, de ape curgătoare şiîmprejmuite cu un şanţ de o cazma adâncime.Butoaiele, găleţile, măsurile de dozare, cântarele şi orice alte vase utilizate lapregătirea amestecurilor nu trebuie folosite în alte scopuri (adăpatul animalelor sau înuz casnic).79Pe locul unde se prepară amestecurile este interzisă odihna, servirea mesei,păstrarea alimentelor sau îmbrăcăminţii muncitorilor.După terminarea lucrărilor, locul de pregătire se curăţă prin răzuirea cu sapaşi pământul cu resturi este îngropat. Amestecurile rămase neutilizate se varsă în gropişi se astupă. Substanţele nefolosite se returnează la magazie.Aplicarea tratamentelor.Este important de subliniat faptul că toate lucrările de protecţia plantelor cupesticide trebuie efectuate sub conducerea unui specialist în protecţia plantelor, custudii medii sau superioare.Din punct de vedere al organizării protecţiei muncii, conform legislaţieinoastre, răspunderea revine conducătorilor unităţii.Pentru aplicarea tratamentelor chimice este important să se formeze echipepermanente de lucru, compuse din muncitori pregătiţi special în acest scop şi care auun anumit stagiu de muncă la lucrările de combatere. Aceştia în fiecare an trebuiepregătiţi prezentându-li-se noile erbicide, modul de utilizare şi mai alescaracteristicile toxicologice şi regulile de protecţia muncii. Instruirea specialiştilor şia muncitorilor ce lucrează cu erbicide este obligatorie deoarece ritmul de introducere

Page 30: agrotehnica buruieni

a noilor produse şi volumul tratamentelor cresc de la an la an.La lucrările de erbicidare nu trebuie admişi copii şi tineri sub 18 ani, femeilegravide sau care alăptează, sau persoanele care au afecţiuni ce nu le permit lucru cusubstanţe chimice.Respectarea regulilor de igienă personală are o importanţă deosebită pentrutoţi cei ce vin în contact cu erbicidele. Este interzis să se mănânce în timpul lucrului,să se bea sau să se fumeze. În pauzele pentru servirea mesei se rezervă un locîndepărtat, la circa 150 m în partea dinspre vânt a locurilor unde se lucrează, sedepozitează sau se pregătesc soluţiile. Masa se ia numai după dezbrăcareaechipamentului de protecţie si spălarea cu săpun a feţei şi a mâinilor.Unitatea agricolă care efectuează lucrările de combatere este obligată săasigure tuturor persoanelor ce lucrează cu erbicide mijloacele individuale deprotecţia muncii. Conducătorul locului de muncă este obligat să urmărească starea desănătate a muncitorilor şi la cea mai mică sesizare din partea celor ce lucrează cuerbicide trebuie să-i îndepărteze de la lucru cu erbicide, să asigure primul ajutor şi săanunţe medicul.Specialiştii în protecţia plantelor trebuie să utilizeze numai produse decalitate, în ambalaje care au indicaţii clare privind conţinutul şi natura erbicidelor. În80cazul când există îndoieli sau nu se cunoaşte produsul exact, trebuie luate probe şitrimise la laboratorul de controlul pesticidelor.Înainte de începerea lucrărilor de combatere, populaţia din zona adiacentălocurilor de tratare este anunţată de momentul aplicării tratamentelor, locul şisubstanţele ce se folosesc, pentru a se feri copiii, vitele şi stupii de albine, de a ajungeîn zona tratată. La marginile tarlalelor este bine să se pună anunţuri privindefectuarea tratamentelor care se ridică la 3-4 zile după terminarea lor.Zonele tratate trebuie marcate cu indicatoare “Teren otrăvit” şi “Păşunatulinterzis”. Efectuarea lucrărilor agrotehnice pe locurile tratate se pot face la 3 ziledupă stropire sau prăfuire.La aplicarea produselor foarte toxice este necesar ca pe lângă echipamentulobişnuit de protecţie, să fie utilizată masca de gaze, cizmele şi mănuşile.Semnalizatorii de la lucrările aeriene vor purta obligatoriu haine de protecţie.Respectarea întocmai a acestor norme, duce la o utilizare sigură a erbicidelor,fără riscuri pentru sănătatea oamenilor şi cu influenţe minime asupra mediuluiînconjurător.4.6.5.12 Principalele erbicide folosite pentru combaterea buruienilor dinculturile de câmpFolosirea corectă a erbicidelor se bazează pe rezultatele cercetărilor riguroaseefectuate în cadrul institutelor şi staţiunilor de cercetări agricole precum şi în cadrulinstitutelor de învăţământ superior agronomic.În continuare se prezintă în tabelul 10 erbicidele cele mai fecvente utilizatepentru combaterea buruienilor din principalele culturi. Epoca de administrare aacestora este precizată prin prescurtările ppi - înainte de semănat, la pregătireapatului germinativ, preem - între semănat şi răsărire şi postem – după răsărire, pevegetaţie.81Tabelul 10Erbicide folosite pentru combaterea buruienilor din culturile de :CEREALE PĂIOASEErbicidulDoza de produs

Page 31: agrotehnica buruieni

comercialkg, l/haPerioadaaplicăriiBuruienile combătuteSDMA (2,4 D) 1,5 – 2,5 postem DicotiledonateDICOTEX (MCPA) 2,0 – 4,0 postem DicotiledonateICEDIN SUPER (2,4D+Dicamba) 1,0 – 1,5 postem DicotiledonateOLTISAN EXTRA (2,4D+Dicamba) 0,8-1,0 postem DicotiledonateSTARANE (fluroxipir) 0,8 – 1,0 postem DicotiledonateGLEAN (clorsulfuron) 15 - 20 postem DicotiledonateASSERT (imazametabenz) 2,0 postem Apera spica venti, Avena fatuaPUMA SUPER(fenoxapropetil+fenclorazol etil)0,8 – 1,0 postem Apera spica venti, Avena fatuaAVADEX (triallat) 5,0 – 6,0 ppi (preem) Apera spica venti, Avena fatuaILLOXAN (diclofopmetil) 2,0 – 2,5 postem Avena fatuaSUFFIX (benzoylprop etil) 5,0 - 7,0 postem Avena fatuaOREZORDRAM (molinat)x 7,0 – 8,0 ppi MonocotiledonateDREPAMON (tiocarbacil)x 5,0 – 6,0 ppi MonocotiledonateRONSTAR (oxadiazon) 3,5 – 4,0 postemMonocotiledonate inclusivLeersia oryzoidesSATURN (tiobencarb) 8,0 – 10,0 postem MonocotiledonateSURCOPUR (propanil) 8,0 – 10,0 postem MonocotiledonateSTAM (propanil) 14,0 postem MonocotiledonateBASAGRAN (bentazon) 3,0 – 4,0 postem DicotiledonateHERBIT (phenothyool) 4,0 postem DicotiledonateErbicidele Stam, Surcopur, Basagran şi Herbit se aplică după ce în prealabil s-a eliminat apa din parcele.Tratamentele se fac când buruienile sunt complet zvântate. După 24-48 ore de la aplicarea erbicidelor pevegetaţie se va introduce apă în parcele.PORUMBONEZIN (atrazin) 5,0 – 8,0 ppi Mono şi Dicotiledonate anualePITEZIN (atrazin) 5,0 – 8,5 ppi Mono şi Dicotiledonate anualeERADICANE (EPTC + antidot) 8,0 – 8,0 ppi Mono şi Dicotiledonate anualeDIIZOCAB (butilat)x 5,0 – 8,0 ppi Mono şi Dicotiledonate anualeLASSO (alaclor) 8,0 – 10,0 ppi Mono şi Dicotiledonate anualeACENIT (acetaclor) 2,5 – 6,0 preem Mono şi Dicotiledonate anualeDUAL (metolaclor) 2,0 – 2,5 ppi Mono şi Dicotiledonate anualePRIMEXTRA (metolaclor + atrazin) 4,0 – 6,0 ppi Mono şi Dicotiledonate anuale82BUTIZIN (butilat + atrazin) 6,0 – 10,0 ppi Mono şi Dicotiledonate anualeFRONTIER (dimetenamid) 1,5 – 2,0 preem Mono şi Dicotiledonate anualeSDMA (2,4 D) 1,5 – 2,0 postem Dicotiledonate anuale şi pereneICEDIN (2,4 D + dicamba) 1,0 postem Dicotiledonate anuale şi pereneOLTISAN EXTRA (2,4 D + dicamba) 1,0 – 1,5 postem Dicotiledonate anuale şi pereneMISTRAL (nicosulfuron) 1,0 – 1,5 postemMonocotiledonate inclusiv Sorghumhalepense din rizomiTELL (primisulfuron) 40 g postemMonocotiledonate inclusiv Sorghumhalepense din rizomiTITUS (rimsulfuron) 40 – 60 g postemMonocotiledonate inclusiv Sorghumhalepense din rizomiSOIATRIFLUREX (trifluralin) 3,5 – 5,0 ppi Monocotiledonate anualeMECLORAN (alaclor) 8,0 – 10,0 ppiMonocotiledonate şi unele

Page 32: agrotehnica buruieni

dicotiledonate anualeDUAL (metolaclor) 4,0 – 6,0 ppiMonocotiledonate şi uneledicotiledonate anualeSENCOR (metirbuzin) 0,2 – 0,3 asociat ppi Mono şi Dicotiledonate anualePIVOT (imazetapir) 0,5 – 0,75 postemDicotiledonate şi unelemonocotiledonateBASAGRAN (bentazon) 0,5 – 3,0 postem DicotiledonateFLEX (fomesafen) 1,0 – 1,5 postem DicotiledonateTARGA SUPER (quizalofopetil) 2,0 – 3,0 postemMonocotiledonate anuale şi pereneinclusiv Sorghum halepense dinrizomiGALANT SUPER (haloxifop-R-metil) 1,0 – 1,5 postemMonocotiledonate anuale şi pereneinclusiv Sorghum halepense dinrizomiFUSILADE SUPER (fluazifop-p-butil) 2,0 – 3,0 postemMonocotiledonate anuale şi pereneinclusiv Sorghum halepense dinrizomiFOCUS ULTRA (cicloxidim) 2,5 – 3,0 postemMonocotiledonate anuale şi pereneinclusiv Sorghum halepense dinrizomiFASOLETRIFLUREX (trifluralin)x 3,5 – 5,0 ppi Monocotiledonate anualeERADICANE (EPTC)x 6,0 –8,0 ppi Mono şi unele dicotiledonateEPTAM (EPTC) 6,0 – 8,0 ppi Mono şi unele dicotiledonateLASSO (alaclor) 6,0 – 9,0 ppi Mono şi unele dicotiledonateFLEX (fomesafen) 1,0 – 1,5 postem Dicotiledonate anualePIVOT (imazetapyr) 0,5 – 0,75 postem Dicotiledonate şi unele83monocotiledonateBASAGRAN (bentazon) 2,0 – 4,0 postem DicotiledonatePentru combaterea speciei Sorghum halepense din rizomi se folosesc aceleaşi erbicide indicate pentru culturade soia.MAZĂRETRIFUREX (Trifluralin)x 2,5 - 3,5 ppi Monocotiledonate anualeGESAGARD (prometrin) 3,0 – 5,0 preem Mono şi dicotiledonate anualeDUAL (metolaclor) 3,0 – 5,0 ppi Mono şi unele dicotiledonate anualePIVOT (imazetapyr) 0,5 - 0,75 postemDicotiledonate şi unelemonocotiledonateDICOTEX (MCPA) 1,5 – 2,0 postem DicotiledonateAGIL (propaquizafop) 0,8 – 1,0 postemMonocotiledonate anuale şi dinrizomiBASAGRAN (bentazon) 2,0 – 3,0 DicotiledonateFLOAREA SOARELUITRIFLUREX (trifluralin)x 3,5 – 5,0 ppi Monocotiledonate anualeERADICANE (EPTC + antidot)x 5,0 – 8,0 ppi Mono şi unele dicotiledonateDIIZOCAB (butilat) 6,0 – 10,0 ppi Mono şi unele dicotiledonateGOAL (oxyfluorfen) 1,0 preem Mono şi unele dicotiledonateMECLORAN (alaclor) 6,0 – 10,0 ppi/preem Mono şi unele dicotiledonateGESAGARD (prometrin) 3,0 – 4,0 preem Mono şi dicotiledonateRELAY (acetaclor) 1,7 – 2,2 preem Mono şi dicotiledonateSTOMP (pendimetalin) 4,0 ppi/peem Mono şi unele dicotiledonateRAFT (oxadiargil) 1,0 – 2,5 postem Dicotiledonate anuale

Page 33: agrotehnica buruieni

ASSERT (imazametabenz) 1,0 – 1,5 postem Dicotiledonate anualePentru combaterea speciei Sorghum halepense din rizomi şi a altor monocotiledonate se folosesc aceleaşierbicide indicate pentru cultura de soia.IN PENTRU ULEI ŞI FIBRĂBALAN (benfluralin)x 4,0 ppi Mono şi unele dicotiledonateDIIZOCAB (butylate)x 4,0 – 6,0 ppi Mono şi unele dicotiledonateDUAL (metolaclor) 3,0 – 4,0 ppi DicotiledonateDICOTEX (MCPA) 1,0 – 1,5 postem DicotiledonateBASAGRAN (bentazon) 2,0 – 4,0 postem DicotiledonateBUCTRIL M (bromoxinil + MCPA) 0,75 – 1,0 postem DicotiledonateGLEAN (clorosulfuron) 10 – 15 g postem DicotiledonateAGIL (propaquizalofop) 1,0 – 1,5 postem Monocotiledonate anuale şi pereneFURORE SUPER (fenoxaprop – etil) 0,8 – 1,0 postemMonocotiledonate inclusiv AvenafatuaNABU (setoxidim) 1,0 – 1,5 postemMonocotiledonate inclusiv Avenafatua84SFECLA PENTRU ZAHĂROLTICARB (cicloat)x 6,0 – 8,0 ppi Mono şi unele dicotiledonate anualeDIIZOCAB (butilat)x 6,0 – 8,0 ppi Mono şi unele dicotiledonate anualeERADICANE (EPTC + antidot) 6,0 – 8,0 ppi Mono şi unele dicotiledonate anualeDUAL (metolaclor) 3,0 – 5,0 ppi Mono şi unele dicotiledonateMECLORAN (alaclor) 4,0 – 6,0 ppi Mono şi unele dicotiledonate anualeADOL (lenacil) 1,0 – 2,0 asociat ppi Dicotiledonate anualeVENZAR (lenacil) 1,0 – 2,0 asociat ppi Dicotiledonate anualeBETANAL (fenmedifan + desmedifan) 4,0 – 5,0 postem Dicotiledonate anualeLONTREL (clopiralid) 0,3 – 0,5 postem Cirsium arvense, Sonchus arvensisPentru combaterea speciei Sorghum halepense din rizomi şi a altor monocotiledonate se folosesc aceleaşierbicide indicate pentru cultura de soia.CARTOFGESAGARD (prometrin) 2,0 – 8,0 preem Mono şi dicotiledonate anualeSENCOR (metirbuzin) 1,0 – 2,0 preem Mono şi dicotiledonate anualeAFALON (linuron) 2,0 – 8,0 preem Dicotiledonate şi unele mono anualeDUAL (metolaclor) 3,0 – 5,0 ppi Mono şi unele dicotiledonateARESIN (monolinuron) 2,0 – 8,0 preem Mono şi dicotiledonate anualeLASSO (alaclor) 4,0 – 8,0 ppi Mono şi unele dicotiledonateBLADEX (cianazin) 3,0 – 5,0 ppi Dicotiledonate şi unele monoIGRAN (terbutin) 2,0 – 8,0 preem Mono şi dicotiledonate anualePentru combaterea speciilor Agropyron repens, Sorghum halepense şi a altor monocotiledonate se vor folosiaceleaşi erbicide administrate la sfecla pentru zahăr.TUTUNBALAN (benfluralin)x 6,0 – 8,0 ppi Mono şi unele dicotiledonate anualeDEVRINOL (napropamid) 2,5 – 3,0 ppi Mono şi unele dicotiledonate anualeDUAL (metolaclor) 5,0 – 6,0 ppi Mono şi unele dicotiledonate anualeMECLORAN (alaclor) 5,0 – 6,0 ppi Mono şi unele dicotiledonateTRIFLUREX (trifluralin) 4,0 ppi Mono şi unele dicotiledonate anualeDIIZOCAB (butilat)x 5,0 – 7,0 ppi Mono şi unele dicotiledonate anualeENIDE (difenamide) 8,0 – 12,0 ppi Mono şi unele dicotiledonateTRIFOLIENEEPTAM (EPTC)x 6,0 – 8,0 ppi Mono şi unele dicotiledonateBALAN (benfluralin)x 4,0 – 5,0 ppiDicotiledonate şi unelemonocotiledonate anualeBUTIRAN (butilat + alaclor) 6,0 – 8,0 ppi Mono şi unele dicotiledonateBASAGRAN (bentazon) 2,0 – 4,0 postem DicotiledonatePIVOT (imazetapyr) 0,5 – 0,75 postem Dicotiledonate şi unele monoKERB (propizamid) 4,0 – 5,0în perioada

Page 34: agrotehnica buruieni

de repausMono şi dicotiledonate anuale şiperene85SENCOR (metribuzin) 1,0 – 1,5în perioadade repausMono şi dicotiledonate anualeFOCUS ULTRA (cicloxidin) 3,0 – 4,0 postem Monocotiledonate anuale şi pereneAGIL (propaquizafop) 0,5 – 1,0 postem Monocotiledonate anuale şi perene


Recommended