Studiul 10 pentru 7 martie 2015

Textul inspirat ne ajută să descoperim ce se află «în spatele măștii»; ce se ascunde în spatele aparențelor; în spatele a ceea ce ochii noștri nu pot vedea.

Tainele lui Dumnezeu. Proverbe 25:2-3.

Nebunul care pare înțelept. Proverbe 26:11-12.

Leneșul care se crede înțelept. Proverbe 26:13-16.

Dușmanul ca prieten. Proverbe 26:18-25.

Prietenul ca dușman. Proverbe 27:5-6, 17.

«Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor. Înălţimea cerurilor, adâncimea pământului şi inima împăraţilor sunt nepătrunse» (Proverbe 25:2-3)

«O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui!!» (Romani 11:33)

«E una dintre prerogativele lui Dumnezeu aceea de a fi nemărginit şi deci de a ascunde multe lucruri de mintea întunecată de păcat a oamenilor» (CBA, sobre Pr. 25:2).

Deasemenea, este slava liderilor cercetarea lucrurilor dificile pe care Dumnezeu le-a ascuns în Cuvântul Său, pentru ca, cu puțin efort, să poată fi înțelese..

«Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele Legii acesteia.» (Deuteronom 29:29)

«În Cuvântul lui Dumnezeu sunt taine adânci care nuvor fi descoperite niciodată de mintea neajutorată deDuhul lui Dumnezeu. Sunt, de asemenea, taine denepătruns în planul de mântuire, pe care minteamărginită niciodată nu le poate pricepe. Tinerii fărăexperiență ar putea mai bine să-și încarce mintea și să-și exercite istețimea ca să înțeleagă problemele caresunt descoperite; pentru că, dacă nu au o iluminarespirituală mai mare decât cea actuală, le va trebui oviață întreagă să afle voința descoperită a luiDumnezeu. Dacă ei au prețuit lumina pe care o au dejași s-au folosit practic de ea, vor fi în stare să facă unpas mai departe. Providența lui Dumnezeu este oșcoală continuă, în care El îi conduce mereu pe oamenisă vadă adevăratele ținte ale vieții. Nimeni nu este preatânăr sau prea bătrân pentru a învăța în aceastășcoală, dând o atenție deosebită lecțiilor predate deÎnvățătorul divin»

E.G.W. (Mărturii pentru biserică, vol. 4, pag. 444)

«Cum se întoarce câinele la ce a vărsat, aşa se întoarce nebunul la nebunia lui. – Dacă vezi un om care se crede înţelept, poţi să ai mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru el.–» (Proverbe 26:11-12)

De ce repetă nebunul nebunia lui?De ce repetăm propriile noastre greșeli?

Deși repetăm de nenumărate ori aceeași greșeală din pricina slăbiciunii noastre, acest verset ne vorbește de cel care crede că face corect când greșește; orbul spiritual.

Unica modalitate de a nu ne întoarce la ceea ce am «vărsat» este studiul Cuvântului, pentru că Duhul Sfânt ne arată când greșim și în ce moment facem ceea ce este corect.

Dar, pentru a putea învă ța, trebuie să lăsăm al o parte orgoliul și să nu ne credem înțelepți. Cel ce se crede înțelept nu va învăța niciodată. Nebunul poate înceta să fie așa dacă este dispus să învețe.

«Leneşul zice: „Afară este un leu, pe uliţe este un leu!” Cum se învârteşte uşa pe ţâţânile ei, aşa se învârteşte leneşul în patul lui. Leneşul îşi vâră mâna în blid, şi-i vine greu s-o ducă iarăşi la gură. – Leneşul se crede mai înţelept decât şapte oameni care răspund cu judecată.» (Proverbe 26:13-16)

Să observăm «calitățile» leneșului:

Nu face nimic din pricina

îndepărtatei posibilități ca pe drum să fie un

leu.

LAȘITATE

Cum se învârtește ușa fără să meargă

niciunde, preferă să se

sucească în pat decât să meargă

la lucru.

INDOLENȚĂ

Îi este greu să se forțeze și pentru

împlinirea propriilor nevoi.

COMODITATE

Este mulțumit cu propriile opinii preconcepute, pentru că este

mult prea leneș ca să descopere

singur cum stau lucrurile.

INFATUARE

Ca nebunul care aruncă săgeţi aprinse şi ucigătoare, aşa este omul care înşală pe aproapele

său, şi apoi zice: „Am vrut doar să glumesc!”» (Proverbe 26:18-19)

Când un «prieten» vrea să te înșele și descoperi, se

scuză spunând «am făcut-o în glumă».

Când nu mai sunt lemne, focul se stinge; şi când nu mai este niciun clevetitor, cearta se potoleşte.După cum cărbunele face jăratic şi lemnul foc, tot aşa şi omul gâlcevitor aprinde cearta.»

(Proverbe 26:20-21)

Dacă cel pe care îl crezi prieten îți vorbește rău de un prieten al său, fii sigur

că și pe tine te vorbește de rău înaintea lui.

Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pământ, aşa sunt buzele aprinse

şi o inimă rea. Cel ce urăşte se preface cu buzele lui, şi înăuntrul lui

pregăteşte înşelăciunea. Când îţi vorbeşte cu glas dulce, nu-l crede, căci şapte urâciuni sunt în inima lui.

(Proverbe 26:23-25)

Acești «prieteni» care îți spun cuvinte

frumoase ca să se pună bine cu tine, dar în

inima lor te disprețuiesc, sunt, în

realitate dumani deghizați în prieteni.

«Mai bine o mustrare pe faţă, decât o prietenie ascunsă. – Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase. –» (Proverbe 27:5-6)

«După cum fierul ascute fierul, tot aşa şi omul aţâţă mânia altui om.» (Proverbe 27:17)

Care sunt rănile care «dovedesc credincioșia»?Când un prieten ceartă cu dragoste pe un altul, arătându-i greșelile, produce o rană; par cuvintele unui dușman.

Dar aceste răni sunt utile, fidele (din evreiescul «amin», așa să fie), capabile să salveze sufletul. Vindecate, vor întări prietenia.

Așa cum firul pilei sau al ciocanului, ascut foița de fier, prietenia se întărește prin ajutor reciproc și prin confruntarea ideilor.

«Fiind de acord cu păcătosul în loc să-i arătăm cu credincioșie erorile, tindem să anulăm diferența

dintre bine și rău. O asemenea atitudine nu își are originea într-o prietenie reală»

E.G.W. (Exaltad a Jesús, n.t. Lăuda ți-l pe Isus, 26 octombrie)

Slide Number 1Slide Number 2Slide Number 3Slide Number 4Slide Number 5Slide Number 6Slide Number 7Slide Number 8Slide Number 9