Studiu de caz privind ingrijirea pacientilor cu laringita acuta

Cuprins

I paginǎ – Rolul asistentei medicale în îngrijiri

II paginǎ – Motivaţia

Capitolul I

Noţiuni de anatomie şi fiziologie legate de aparat

Capitolul II

Noţiuni generale despre boala respectivǎ:

Definiţie;

Etiologie;

Clasificare;

Manifestǎri de dependenţǎ, semne, simptome;

Examene clinice şi paraclinice;

Intervenţii autonome şi delegate, tratament;

Evoluţie, complicaţii, pronostic;

Educaţie pentru sǎnǎtate;

Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacienţilor cu laringitǎ acutǎ.

Capitolul III

Planul de îngrijire al pacienţilor cu laringitǎ acutǎ:

Culegerea de date;

Date privind identitatea pacienţilor;

Condiţii socio-culturale;

Starea de sǎnǎtate anterioarǎ;

Informaţii legate de boalǎ.

Analiza şi interpretarea datelor:

Analiza satisfacerii nevoilor fundamentale;

Problemele pacientului;

Diagnostic de îngrijire;

Stabilirea gradului de dependenţǎ.

Planificarea îngrijirilor:

Obiective generale;

Obiective specifice.

Aplicarea planului de îngrijire

Îngrijiri acordate la externare

Data externǎrii:

Diagnostic medical la externare;

Starea pacientului la externare;

Plan de recuperare.

Examene paraclinice ale pacientului

Capitolul IV

Evaluarea finalǎ

Anexe

Bibliografie

Studiu de caz privind ingrijirea pacientilor cu laringita acuta

Rolul asistentei medicale în îngrijiri

Asistenta medicalǎ îşi îndreaptǎ atenţia asupra bolnavilor, ele au responsabilitatea

de a crea un mijloc psihic, social şi spiritual favorabil vindecǎrii şi se strǎduiesc prin

pregǎtire şi exemple sǎ previnǎ bolile şi sǎ promoveze sǎnǎtatea.

Asistentele sunt în serviciul sǎnǎtǎţii individului, al familiei şi al societǎţii, ele

coordonându-şi acţiunile împreunǎ cu membrii altor profesii din echipa sanitarǎ.

A servi umanitatea este funcţia esenţialǎ a asistentelor şi motivul profesiei lor.

Exerciţiul profesiei este bazat pe nevoile omului, în consecinţǎ el nu poate fi

limitat nici de consideraţie naţionalǎ, de rasǎ, de credinţǎ, de culoare şi nici de

consideraţii de ordin politic sau social.

Principiile fundamentale sunt credinţa în libertǎţile esenţiale ale omului şi

respectul pentru viaţa umanǎ. Profesia recunoaşte cǎ un cod internaţional nu poate sǎ ia în

consideraţie, în detaliu tot ceea ce înseamnǎ comportamentul individual şi social al

asistentelor condiţionat în caz cert de convingeri şi pǎreri personale.

Asistenta are trei responsabilitǎţi principale:

pǎstrarea vieţii;

alinarea suferinţei;

promovarea sǎnǎtǎţii.

În atenţia pe care ea o acordǎ şi în exerciţiul profesiei sale, asistenta trebuie ca în

tot acest timp sǎ menţinǎ cel mai înalt grad calitativ. Trebuie sǎ vegheze constant la

menţinerea unui nivel ridicat al cunoaşterii sale teoretice şi tehnice.

Asistenta trebuie sǎ respecte convingerile religioase ale pacientului. Ea este legatǎ

strict de secretul profesional.

Conştientǎ de întinderea responsabilitǎţilor sale, asistenta în cunoştinţa limitelor,

nu recomandǎ şi nu executǎ un tratament fǎrǎ prescripţie medicalǎ, iar în caz urgent şi

într-o eventualitate face raport medicului pânǎ la cel mai mic detaliu.

Asistenta are obligaţia de a executa prescripţiile medicului cu inteligenţǎ şi

loialitate.

Asistenta trebuie sǎ stimuleze şi sǎ încurajeze încrederea faţǎ de medic şi de

ceilalţi membrii ai echipei sanitare.

Ea trebuie sǎ coopereze cu colegii sǎi şi sǎ menţinǎ cu ei relaţii armonioase.

Asistenta trebuie sǎ facǎ dovada unei moralitǎţi care sǎ onoreze profesia sa.

În conduita sa personalǎ, asistenta nu trebuie sǎ meargǎ cu bunǎ ştiinţǎ contra

moravurilor şi tradiţiilor comunitǎţii în care trǎieşte şi munceşte.

Asistenta împarte resposabilitǎţile şi se alǎturǎ acţiunii concetǎţenilor şi altor

membrii ai echipei sanitare în vederea de a rǎspunde nevoilor publicului în domiciliul

sǎnǎtǎţii pe plan local, naţional şi internaţional.

MOTIVAŢIA

„Rolul esenţial al asistentei medicale constǎ în a ajuta persoanele bolnave,

sǎnǎtoase şi sǎ recâştige sǎnǎtatea sau sǎ-l ajute pânǎ în ultimele sale clipe, prin

îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur, dacǎ ar fi avut voinţǎ, putere şi

cunoştinţele necesare sǎ îndeplineascǎ aceste funcţii, astfel încât acesta sǎ-şi recapete

independenţa cât mai repede posibil.

Asistenta medicalǎ ajutǎ bolnavul sǎ respecte prescripţiile terapeutice ale

medicului. Ea este conştiinţa celui lipsit de conştiinţǎ, dorinţa de a trǎi pentru cel ce a

gândit la suicid, membru pentru cel cǎruia i-a fost amputat, ochi pentru cel ce a orbit de

curând, mijloc de locomoţie pentru copilul mic, încrederea pentru tânǎra mamǎ, vocea

celor slabi pentru a se putea exprima.”

Virginia Henderson

Capitolul I

Noţiuni de anatomie şi fiziologie legate de aparat

Anatomia laringelui

Organ impar şi median situat vertical în regiunea anterioarǎ a gâtului, laringele

este porţiunea iniţialǎ, diferenţialǎ a conductului laringo-traheo-bronşic şi se constituie

punctul de unire al cǎilor aeriene superioare cu cele inferioare.

Proiectat pe coloana cervicalǎ, la nivelul vertebrei 3-6 (mai sus la nou-nǎscut) şi

având forma unui trunchi de piramidǎ triunghiularǎ, cu baza în sus, cǎtre faringe,

continuându-se cu traheea, laringele este constituit dintr-un schelet vibro-cartilaginos

acoperit cu muşchi şi cǎptuşit cu o membranǎ mucoasǎ.

Scheletul laringian este constituit din cartilajele:

cricoid;

tiroid;

aritenoide;

epiglota;

cartilaje accesorii Santorini şi Wrisberg.

Cartilajele sunt unite între ele de ligamente şi membrane laringiene.

Membranele principale ale laringelui sunt:

membrana tirahioidianǎ;

membrana crico-tiroidianǎ;

Împreunǎ cu cartilajele ele conferǎ laringelui forma de tub.

Ligamentul cricotraheal este cel mai important ligament al laringelui.

Coarda vocalǎ cuprinde ligamentul vocal, muşchiul vocal şi mucoasa care le

acoperǎ. Lungimea corzii vocale este de 0,7 cm la nou-nǎscut, 1,6–2 cm la femei, 2- 2,4

cm la bǎrbaţi.

Spaţiul determinat de cele douǎ corzi vocale se numeşte glota.

Glota are douǎ porţiuni:

glota membranoasǎ sau porţiunea anterioarǎ a glotei;

glota cartilaginoasǎ sau posterioarǎ cuprinsǎ între cele douǎ cartilaje aritenoide.

Limita superioarǎ a laringelui este formatǎ de:

marginea liberǎ a epiglotei;

rapliul ari-epiglotic;

spaţiul inter aritehoidian.

La acest nivel se determinǎ hipofaringele şi se aflǎ încrucişarea cǎilor

aerodigestive superioare. Limita inferioarǎ a laringelui este la nivelul marginii inferioare

a cricoidului. De la acest nivel în jos începe traheea.

Muşchii laringelui formeazǎ douǎ grupe, una extrinsecǎ şi alta intrinsecǎ, care din

punct de vedere funcţional reprezintǎ o singurǎ unitate.

Muşchii laringelui funcţioneazǎ sinergic sau ontogonic pentru închiderea glotei şi

pentru punerea în tensiune a corzii vocale.

Un singur muşchi asigurǎ deschiderea glotei (abducţia). Acesta este muşchiul

crico-aritenoidian posterior.

Trei muşchi asigurǎ închiderea glotei:

muşchiul cricoaritenoidian;

muşchiul interaritenoidian;

muşchiul tiroaritenoidian (fascicolul extern).

Inervaţia musculaturii laringiene provine din ramura externǎ a nervului laringian

superior care provine din pneumagastru.

Nervul laringian superior are o ramurǎ internǎ care inerveazǎ endolaringele şi o

ramurǎ externǎ motorie care enerveazǎ muşchiul cricotiroidian.

Nervul recurent asigurǎ inervaţia motorie a tuturor muşchilor laringieni intrinseci

şi a muşchiului interaritenoidian. Din punct de vedere senzitiv asigurǎ inervaţia mucoasei

laringiene subglotice.

Vascularizarea laringelui are douǎ teritorii distincte:

supraglotic prin artera laringianǎ superioarǎ, ramura din carotida externǎ;

subglotic din trunchiul arterial al arterei laringelui inferior – ramura din trunchiul

tirocervical al arterei subclaviculare.

Drenajul limfatic al laringelui se face în ganglionii limfatici jugulari profunzi,

superiori şi inferiori.

Fiziologia laringelui

Funcţiile laringelui:

funcţia de fonaţie;

funcţia respiratorie;

funcţia de protecţie a cǎilor respiratorii inferioare; închiderea epilaringelui,

închiderea glotei, oprirea reflexǎ a respiraţiei, reflexul de tuse;

funcţia sfincterianǎ;

funcţia reflexǎ.

Funcţia fonatorie:

Sunetul de bazǎ, format în timpul fonaţiei poartǎ numele de tonalitate.

Tonul produs de laringe este modificat de traversarea cavitǎţii faringiene, cavitǎţii

bucale şi buze. Cavitatea nazalǎ şi anexele acestora adaugǎ tonului de bazǎ timbrul şi

rezonanţa vocii.

Funcţia respiratorie:

În timpul inspirului glota se deschide prin îndepǎrtarea corzilor vocale. Închiderea

şi deschiderea glotei este un act reflex dependent de schimbul gazos şi echilibrul acido-

bazic.

Funcţia de protecţie a cǎilor aeriene inferioare:

În timpul deglutiţiei baza limbii, peretele posterior al faringelui, vǎlul palatin,

pilierii anteriori şi posterioari sub controlul gloso faringianului, asigurǎ propulsia bolului

alimentar oprirea respiraţiei, contractarea repliurilor ari-epiglotice, a benzilor vestibulare,

închiderea glotei şi acoperirea corzilor vocale de cǎtre epiglotǎ. Contractarea simultanǎ a

muşchilor suprahiodieni cu tragerea laringelui în sus şi înainte asigurǎ dirijarea bolului

alimentar spre esofag şi feresc perfect traheea şi arborele de pǎtrunderea alimentelor.

Dacǎ totuşi pǎtrund particule alimentare în laringe şi trahee se declanşeazǎ reflexul de

tuse. Inspiraţia profundǎ cu deschiderea glotei, apoi închiderea acesteia cu creşterea

presiunii intra-toracice, deschiderea rapidǎ a glotei cu o expiraţie explosivǎ care eliminǎ

corpul strǎin.

Funcţia de fixare a toracelui:

închiderea glotei;

blocarea sistemului respirator;

fixarea toracelui;

blocarea diafragmei în timpul tusei, actului de defecaţie, micţiune, expulzarea

fǎtului, vomisment.

Funcţia reflexǎ:

Laringele este receptorul unor reflexe vagovagale. Iritarea mecanicǎ a feţei

interne a laringelui poate declanşa aritmie, bradicardie, stop cardiac. Reflexul vagal poate

fi blocat prin atropinǎ, el este foarte puternic la fumǎtori.

Capitolul II

Noţiuni generale despre boala respectivǎ

2.1. Definiţie, etiologie

Laringitele acute sunt inflamaţii ale mucoasei laringiene, au o etiologie poliformǎ

şi un aspect simptomatic variabil, survin rareori izolat, de obicei integreazǎ într-un tablou

inflamator mai larg rino-faringo-laringo-traheobronşic.

Etiologie:

Etiologia variazǎ în funcţie de formele antomo-chimice ale laringitelor acute.

O clasificare a factorilor etiologiei cuprinde:

1. Factorii favorizanţi.

2. Factorii predispozanţi.

3. Cauze determinante.

În faringita cataralǎ acutǎ:

Este o inflamaţie banalǎ a mucoasei laringelui. Factorii favorizanţi sunt:

frigul, umeazeala;

expunerea la curenţii de aer rece;

factorii nocivi de microclimat din locuinţe; aerul aupraîncǎlzit şi uscat;

vaporii sau gazele iritante, pulberile.

Obstrucţia nazalǎ care obligǎ respiraţia pe gurǎ.

boli generale: - afecţiuni renale;

afecţiuni endocrine;

- boli locale: - rinite;

- sinuzite;

- boli ale faringelui: amigdalite.

Factorii predispozanţi:

slǎbirea rezistenţei organismului dupǎ afecţiunile: hepatice, renale.

obosealǎ;

supraeforturile fizice şi intelectuale;

ematiile;

vârsta;

sexul.

Cauze determinante:

flora saprofitǎ a cǎilor aeriene superioare formatǎ din stafilococul alb,

streptococul, pneumococ.

Aceştia se gǎsesc ca saprofiţi pe mucoasa laringelui şi devin patogeni atunci când

rezistenţa laringelui este mai scǎzutǎ.

Laringita acutǎ subgloticǎ la copii:

Este o inflamaţie a mucoasei laringiene al cǎrei simptom principal este dispneea.

Factori favorizanţi:

sezonul rece;

rinofaringitele acute;

alimentaţia artificialǎ;

carenţe vitaminice.

Factorii predispozanţi:

oboseala;

rezistenţa scǎzutǎ a organismului.

Cauzele determinante:

flora saprofitǎ a cǎilor respiratorii superioare;

streptococul nehemolitic;

pneumococul.

Laringita edematoasǎ a adultului este caracterizatǎ prin edem al submucoasei

laringiene. Este o formǎ dispneizantǎ.

Factori favorizanţi:

starea generalǎ alteratǎ: diabet, avitaminoze;

boli infecţioase: gripa, scarlatina, erezipal;

boli locale: rinosinuzita, rinofaringita;

umezeala, frigul;

tulburǎri endocrine, metabolice.

Factori predispozanţi:

- surmenajul, efortul, TBC, leziuni traumatice.

Cauze determinante:

streptococul şi stafilococul;

pneumococul.

Laringita striduloasǎ (falsul crup):

Este o afecţiune caracterizatǎ prin spasme laringiene nocturne, instalându-se la

copii între 3-6 ani.

Cauzele determinante: hipocalcemia, carenţe vitaminice.

2.2. Clasificare

Varietatea laringitelor acute face dificilǎ clasificarea lor dupǎ un criteriu strict.

Cele principale se descriu în urmǎtoarea succesiune:

laringita acutǎ a copilului;

laringita cataralǎ;

edemul laringian acut;

laringita flegmonoasǎ;

laringitele acute din bolile infuzo-contagioase virale şi generale şi laringitele din

unele boli generale;

laringita cronicǎ cataralǎ;

laringita cronicǎ profesionalǎ;

laringita pahidermicǎ roşie;

laringita cronicǎ pahidermicǎ albǎ;

laringita cronicǎ atropicǎ uscatǎ;

laringita cronicǎ a copilului.

2.3. Manifestǎri de dependenţǎ. Semne, simptome

Tabloul clinic al laringitei acute este realizat de îmbinarea simptomelor de infecţie

generalǎ cu simptome de afectare laringianǎ. Aceasta diferǎ în funcţie de forma clinicǎ de

laringita acutǎ având unele caractere particulare la copil şi adult.

Tabloul clinic al laringitei catarale variazǎ în funcţie cu vârsta şi cu leziunile

anatomopatologice, fiind în general mai accentuat la sugar şi copilul mic.

Debutul bolii este de obicei brusc în plinǎ stare de sǎnǎtate (pânǎ sǎ fi prezentat

vreun semn premonitoriu, sau fiind de 2-3 zile subfebril şi cu nasul obstruat) copilul sau

adultul se scoalǎ de dimineaţǎ rǎguşit sau în cazul sugarului se trezeşte noaptea sufocat.

La aceste simptome se adaugǎ o tuse iritativǎ precum şi senzaţia de usc]ciune şi de corp

strǎin în fundul gâtului. Laringoscopia indirectǎ şi directǎ pune în evidenţǎ o congestie

difuzǎ a mucoasei cu corzile vocale, turgescenţe acoperite de secreţie mucopurulentǎ.

Tabloul clinic al laringitei edemantoasǎ tubglotice.

Este caracteristic, boala debutând de cele mai multe ori brusc, de obicei în timpul

nopţii cu dispnee inspiratorie accentuatǎ însoţitǎ de tiraj şi cornaj şi cu stare de agitaţie şi

cianozǎ. Alteori se instaleazǎ treptat la un copil care cu câteva zile înainte prezentase

fenomen de rinoadenoiditǎ acutǎ. Accesele de dispnee la început paraxistie pot deveni

subintrante, starea copilului continuând sǎ se agraveze. Copilul prezintǎ o tuse lǎtrǎtoare.

Febra poate fi moderatǎ sau foarte ridicatǎ – dupǎ natura agentului patogen în

cauzǎ. În formele grave de laringitǎ viroticǎ copilul poate avea 40-41°C, la care se

asociazǎ o stare generalǎ profund alteratǎ cu facies toxic, agitaţie extremǎ, deshidratare şi

uneori epistaxuri repetate.

În laringita edemantoasǎ simptomele se descriu:

Starea generalǎ alteratǎ, febrǎ ridicatǎ, însoţitǎ de frisoane care apar brusc sau

progresiv.

Vocea este puţin alteratǎ, dacǎ articulaţiile crico-aritenoidiene sunt indemne sau

dacǎ spaţiul suprafeţei nu este îngust. Se constatǎ rǎguşealǎ sau chiar afonie completǎ

atunci când edemul este accentuat.

Se adaugǎ senzaţia de tensiune la nivelul laringelui şi la baza gâtului. Durerile

sunt accentuate şi continue.

Tusea uscatǎ spasmaticǎ exacerbeazǎ jenǎ dureroasǎ.

Bolnavul este anxios agitat, are sete de aer.

Laringita striduloasǎ debuteazǎ brusc în timpul nopţii cu o crizǎ de dispnee

însoţitǎ de tiraj şi cornaj, tuse lǎtrǎtoare, agitaţie intensǎ şi cianozǎ.

Laringoscopia directǎ va arǎta în regiunea subgloticǎ o congestie a mucoasei care

apare acoperitǎ de secreţie.

Laringita cronicǎ cataralǎ

Semnele subiective şi funcţionale sunt: rǎguşeala şi oboseala vocalǎ. Iniţial vocea

este discret detrimbratǎ şi se valeazǎ repede. Ulterior rǎguşeala se intensificǎ şi apare

oboseala ori de câte ori bolnavul este nevoit sǎ vorbeascǎ mai mult.

Ca simptome bolnavul acuzǎ senzaţii neplǎcute de pişcǎturi, gâdilǎturi, arsuri,

uscǎciune şi înţepǎturi.

Laringita cronicǎ profesionalǎ

Simptomatologie. Disfonia.

Laringita cronicǎ pahidermicǎ roşie

Bolnavul acuzǎ 3 simptome principale: disfonia, durere laringianǎ hemaj repetat.

Afecţiunea este mai frecventǎ la bǎrbaţii fumǎtori care abuzeazǎ de voce.

Laringita cronicǎ atropicǎ (uscatǎ)

Semne: senzaţii de usc]ciune şi de iritaţie permanentǎ a mucoaselor gâtului, tuse

şi disfonie cu predominanţǎ matinalǎ şi care se amelioreazǎ odatǎ cu expectoraţia unor

cruste galbene, verzi sau negricioase adesea pǎtate cu sânge şi urât mirositoare.

Laringita cronicǎ a copilului

Rǎguşeala este simptomul principal care alarmeazǎ aparţinǎtorii.

2.4. Examene clinice şi paraclinice

La fiecare organ în parte examenul cuprinde interogatoriul asupra tulburǎrii

subiective, examenul fizic şi funcţional şi o serie de examene de laborator.

INTEROGATORIUL

Examenul laringeluiva începe prin interogatoriul (în cazul copilului a pǎrinţilor

acestora) asupra tulburǎrii subiective şi funcţionale pe care le poate manifesta acest

organ, rǎguşeala (disfonie), dispnee, tuse, disfagie, precum şi asupra modului în care au

apǎrut şi evoluat aceste tulburǎri.

EXAMENUL OBIECTIV al organului fonator cuprinde: inspecţia, palpare şi

examenul endocavitar (laringoscopia indirectǎ şi directǎ) completate cu controlul

funcţiilor laringelui.

Inspecţia are un rol important în stabilirea modului cum se efectueazǎ mişcǎrile

active ale laringelui, ştiindu-se cǎ în mod normal laringele se ridicǎ în timpul inspiraţiei,

coborârea lui în acest moment fiziologic va indica prezenţa unui obstacol endolaringian.

Palparea este importantǎ pentru depistarea unei laringopatii cu ajutorul cǎruia se

pune în evidenţǎ prezenţa sau absenţa mişcǎrilor pasive ale laringelui; în mod normal

laringele, fixat între policele şi indexul examinatorului se poate mobiliza uşor în plan

transversal producându-se un sunet caracteristic.

Laringoscopia

Acest examen se poate efectua fie cu ajutorul oglinzii laringiene (laringoscopia

indirectǎ) fie cu ajutorul unui tub rectiliniu care deprimǎ puternic baza limbii şi face

posibilǎ inspecţia directǎ a laringelui (laringoscopia directǎ).

Laringoscopia indirectǎ

Examenul cu oglinda laringoscopicǎ este investigaţia cea mai simplǎ şi mai uşor

suportatǎ de cǎtre bolnavi. La aceasta sunt necesare:

un reflector frontal;

sursǎ luminoasǎ;

oglinda laringoscopicǎ;

un vas cu apǎ caldǎ;

comprese sterile.

Bolnavul în poziţie şezând cu corpul uşor aplecat înainte şi cu capul în uşoarǎ

extensie. Se cere bolnavului sǎ deschidǎ larg gura şi sǎ scoatǎ limba al cǎrei vârf învelit

cu o compresǎ se va trage uşor de cǎtre examinator cu mâna stângǎ. În felul acesta se

mǎreşte vizibilitatea asupra laringelui. În mâna dreaptǎ examinatorul ţine oglinda

laringoscopicǎ pe care o introduce în orofaringe.

Dacǎ pacientul respirǎ liniştit şi nu îşi contractǎ muşchii laringelui în oglindǎ va

apǎrea imaginea rǎsturnatǎ a coroanei laringiene cu toate elementele ei: epiglota,

aritenoizi.

Laringoscopia forţatǎ

Aceastǎ metodǎ se practicǎ cu un apǎsǎtor de limbǎ special care are capǎtul îndoit

şi bilobat prevǎzut cu douǎ croşete butonate.

Laringoscopia directǎ: directoscopia se practicǎ cu o aparaturǎ şi un instrument

special:

- tubul spatulǎ a lui Chevallier-Jackson;

- spatule laringiene ce se adapteazǎ la transformator.

Laringoscopia directǎ este metoda cu ajutorul cǎreia putem observa direct

aspectele cavitǎţii laringiene. Se foloseşte îndeosebi la copiii sub 5 ani.

Poziţia: culcat pentru copii, şezând pentru adulţi.

Copilul este culcat în decubit dorsal cu umerii imobilizaţi, alt ajutor ţinându-i

capul în hiperextensie. Examinatorul introduce în gura copilului spatula, cu care va apǎsa

limba şi va pune în evidenţǎ epiglota pe care o va încǎrca pe spatulǎ descoperind

lungimea laringelui.

Ca accidente ale laringoscopiei direct, ruperea incisivilor, lezarea buzei

superioare, a mucoasei de la baza limbii. De asemenea tulburǎri asfixice, sincope

respiratorii sau cardiace.

EXAMENUL FUNCŢIONAL

Prin examenul funcţional se va face o analizǎ finǎ a vocii cântate şi a vorbirii

controlând urmǎtorii factori: mişcarea respiratorie, mişcarea corzii vocale prin

laringostroboscopie. Stroboscoapele permit sincronizǎri sau diferenţieri de fazǎ mişcǎrile

corzilor vocale ale cǎror vibraţie sunt recepţionate de un microfon pus în legǎturǎ cu

stroboscopul. Alt medic are rolul de a poziţiona corect bolnavul în timpul acestor

investigaţii, de a ajuta medicul servindu-l cu materiale necesare şi susţinând pacientul în

poziţia corespunzǎtoare.

EXAMENUL DE LABORATOR

Examenul microbiologic şi imunologic

Prezenţa unei secreţii nazale, a unui exudat faringian sau laringo-traheo-bronşic

impune examenul bacteriologic. Examenul virusologic al secreţiei laringo-traheo-bronşic

va fi trimis la laboratoare specializate. Necesare sunt şi examenele serologice (reacţiile

Bordet-Waserman, ASLO şi reacţiile de neutralizare faţǎ de diferiţii virusuri),

intradermoreacţiile (la tuberculina sau la diverşi alergeni r. Shick) şi cercetarea diferitelor

deficienţe imunitare prin examenul histoimunologic, precum şi dozarea de

imuniglobuline.

b) Examenele hematologice sunt de extremǎ importanţǎ şi uneori de urgenţǎ;

leucograma pentru depistarea şi controlul unui focar supurativ profund, hemograma,

determinarea numǎrului de trombocite, timpul de coagulare şi sângerare, VSH.

Examenul biochimic al sângelui utile în unele cazuri sunt glicemia – pentru

depistarea unui diabet decompensat, calcemia, fosfataza alcalinǎ, colesterolomia, probele

hepatice, electroforeza.

c) Examenul radiologic: - radioscopii, radiografii, arteriografia, limfografia,

radioscopia pulmonarǎ. Se pot practica în diferite incidente, simple sau cu substanţǎ de

contrast.

d) Examenul histopatologic

Dacǎ existǎ leziuni infiltrative vegetante a cǎror origine nu poate fi precizatǎ

chimic trebuie practicatǎ biopsia regiunii respective cu o pensǎ adecvatǎ dupǎ o

prealabilǎ anestezie cu soluţie de xalinǎ 1-2. În cazul în care caracterul hemoragic al

ţesutului infiltrativ nu permite biopsierea lui, examenul histopatologic se va efectua prin

producerea biopuncţiei.

e) Alte examene:

- examenul de urinǎ;

- examenul copraparazitologic;

- EKG;

- scintigrafie.

Examene complementare:

examenul oftalmologic;

neuropsihic;

examenul dermatologic;

examenul oncologic.

2.5. Intervenţii autonome, delegate

Asigurarea condiţiilor de spitalizare

Mucoasa laringelui este mai sensibilǎ la factori nocivi de mediu extern, de aceea

aerul din camera bolnavului trebuie sǎ fie proaspǎt şi curat, umed şi prea cald.

Temperatura aerului cea mai potrivitǎ pentru cei cu afecţiuni laringiene este de 18-20°C,

iar umiditatea 50%.

Asistenta va asigura aerisirea care poate fi continuǎ, dacǎ temperatura permite sau

împrospǎteazǎ aerul de mai multe ori pe zi prin deschiderea ferestrelor, timp în care

pacienţii vor fi bine înveliţi.

Bolnavii ce prezintǎ boli cu caracter infecţios vor fi amplasaţi separat, evitându-se

mai ales asocierea cu persoanele care mai au şi alte boli.

Asigurarea repausului fizic şi psihic

Repausul fizic este obligatoriu şi indispensabil în perioada acutǎ apoi alterneazǎ

cu un efort dozat în funcţie de stadiul bolii şi starea bolnavului.

Alimentarea

Va fi adaptat perioadei de evoluţie a bolii. În perioada febrilǎ regimul hidro-

zaharat, iar când fenomenele acute dispar se va trece la o alimentaţie echilibratǎ. În

perioada febrilǎ regimul va fi compus din lichide (ceaiuri, lapte, suc de fructe) sau

alimente lichide (supǎ de legume cu orez şi griş).

Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative

Temperatura – se urmǎreşte cu atenţie. Se mǎsoarǎ dimineaţa şi seara şi se

noteazǎ în funcţie de temperaturǎ. Febra se combate cu antipiretice. Se aplicǎ comprese

sau împachetǎri reci.

Pulsul – se mǎsoarǎ de 2-3 ori/zi. Înainte ca pulsul sǎ fie mǎsurat pacientul va sta

în repaus timp de 15 minute. Valoarea va fi în funcţie de vârstǎ, stǎri patologice şi

fiziologice.

Tensiunea arterialǎ – valoarea depinde de vârstǎ.

Respiraţia – se mǎsoarǎ numǎrând mişcǎrile de expansiune a toracelui prin

inspecţie sau se aşeazǎ palma pe peretele toracic.

Se mai urmǎresc eliminǎrile de materii fecale şi urinǎ. Bolnavul trebuie sǎ aibǎ

scaune şi diurezǎ normale. În caz de constipaţie se efectueazǎ clisme uleioase, se

administreazǎ purgative. Bolnavul va trebui sǎ aibǎ micţiuni fiziologice, diureza sǎ fie în

funcţie de vârstǎ, de cantitatea de lichide ingerate, de starea de nutriţie.

Recoltarea produselor biologice şi patologice

Se recolteazǎ în mod steril sânge venos şi capilar, în vederea cercetǎrii: calcemiei,

glicemiei, VSH, hemoleucogramǎ, probele hepatice.

Seringile şi acele trebuie sǎ fie sterile, iar recipientele în care s-a fǎcut recoltarea

trebuie sǎ fie curate.

La indicaţia medicului s-a administrat TR de urgenţǎ.

Tratamentul

Tratamentul laringitei acute variazǎ în funcţie de formele clinice ale acestora.

Tratamentul general al laringitei acute catarale va avea ca obiect sǎ combatǎ

durerea, tusea, sǎ fluidifice şi sǎ favorizeze expulzarea secreţiilor şi diminuarea lor

cantitativǎ.

Pentru a combate durerea se poate prescrie tinctura de aconit în doze de 25-50

pic/zi înglobate într-o infuzie de ceai expectorant.

Împotriva rǎguşelii se va recomanda o inhalaţie cu flori de nalbe şi tei, câteva

înghiţituri de zeamǎ de lǎmâie şi câte 2- picǎturi de soluţie alcoolicǎ de rǎdǎcinǎ de aconit

într-o infuzie de ceai de tei cǎlduţ.

Tratamentul local constǎ din recomandarea unei revulsii cutanate prin aplicarea de

prişniţe alcoolizate calde prelaringiene. Se vor prescrie inhalaţii neiritante cu substanţe

volatile (acidul fenic 5-10 picǎturi în 250 ml apǎ) sau substanţe balsamice. Se va evita

mentolul. Vaporizanţii sau aerosoli la temperatura corpului cu un AB cu spectru larg,

asociaţi cu hidrocortizon.

Cura de tǎcere este una din cele mai bune metode terapeutice. La ea se adaugǎ

repausul în camerǎ încǎlzitǎ, bǎuturi calde (infuzie de ceai). Se va interzice fumatul,

bǎuturile alcoolice şi alimentaţia condimentatǎ.

Tratamentul laringitei acute edemantoase subglotice a sugarului şi a copilului mic

are douǎ obiecte: restabilirea respiraţiei şi stimularea forţelor de apǎrare a organismului

contra agentului patogen.

Primul obiectiv trebuie sǎ fie realizat prin permeabilizarea laringelui cu mijloace

conservatoare ce constǎ în: revulsie laringianǎ prin comprese calde în jurul gâtuluişi bǎi

fierbinţi la picioare, drenarea secreţiilor care obtureazǎ spaţiul glotic prin aspiraţie,

decongestionare prin inhalaţii de 2-3 ori/zi cu soluţii balsamice, aerosoli şi inhalaţii cu

soluţie de efedrinǎ 1-2% dupǎ vârstǎ, şi prin corticoterapie (acetat de hidrocortizon în

aerosoli) sau generalǎ (HHC - IV) şi administrarea de clorurǎ de Calciu şi Romergon.

Acest tratament se va aplica asigurându-se copilului o poziţie corectǎ, cu capul şi

trunchiul ridicate.

Dacă mijloacele terapeutice nu mai au timp să acţioneze asupra edemului

mucoasei din cauza iminentei de asfixie în care este adus copilul la clinicǎ se va efectua

permeabilizarea cǎilor aeriene inferioare prin introducerea sondei de intubaţie sau

participarea de urgenţǎ a traheostomiei. În aceste cazuri la tratament conservator se vor

adǎuga pansamentele traheostomice şi aspiraţia secreţiilor. Importantǎ este şi combaterea

infecţiilor, care se face prin administrarea de antibiotice: penicilina G, polidin,

eritromicinǎ.

Tratamentul laringitei edematoase vizeazǎ:

În primul rând combaterea tulburǎrilor respective, care prin agravarea lor pot

ameninţa în orice moment viaţa bolnavilor. Deoarece acest fapt este subestimat, se

recomandǎ spitalizarea acestor cazuri, traheostomia devenind necesarǎ atunci când

edemul progreseazǎ repede. Dacǎ dispneea este moderatǎ se va administra HHC, la care

se asociazǎ calciu, vitamina C.

Bolnavul stând în poziţie şezândǎ i se aplicǎ comprese fierbinţi în jurul gâtului. În

apropierea lui se fac vaporizǎri medicamentoase, iar local se aplicǎ aerosole sau instalaţii

repetate cu soluţie de adrenalinǎ cu 1/10.000 sau efedrinǎ 3%. Pentru a calma anxietatea,

durerile şi tusea spasmaticǎ se administreazǎ barbiturice şi sedative. Alimentaţia va fi

lichidǎ sau semisolidǎ. Se mai administreazǎ antiinflamatoare, antihistamatice şi se

restrânge aportul de sare.

2.6. Evoluţie. Complicaţii. Diagnostic

Evoluţia laringitei acute diferǎ de la o formǎ clinicǎ la alta. Astfel evoluţia

laringitei catarale este de obicei benignǎ fenomenele funcţionale şi fizice retrocedând în

4-5 zile. Chiar dacǎ procesul cataral se poate extinde şi la arborele traheobronşic, dând o

traheobronşitǎ descendentǎ, prognosticul rǎmâne favorabil, acestǎ uşoarǎ complicaţie

vindecându-se dupǎ câteva zile. Mai neplǎcutǎ este însǎ cronicizarea laringitei

determinatǎ de persistenţa factorilor etologici favorizanţi.

Evoluţia laringitei acute edematoase este variabilǎ în raport cu precocitatea

diagnosticului şi a tratamentului, cu virulenţa agentului patogen şi cu puterea de

rezistenţǎ a organismului individului. Ea poate varia de la 5 la 7 zile terminându-se prin

vindecare în cazurile precoce şi corect tratate, sau se poate prelungi sǎptǎmâni sau chiar

luni de zile dacǎ masivitatea infecţiei, tratamentul insuficient şi lipsa de apǎrare a

organismului au permis extinderea procesului edematos la întregul arbore traheobronşic

şi instalarea unor complicaţii grave ca bronhopneumonia.

Evoluţia laringitei striduloase este tipicǎ. Dupǎ debutul zgomotos foarte alarmat

pentru familie, accesul de sufocare tratat sau chiar netratat cedeazǎ în mai puţin de o orǎ

şi copilul ostenit din criza prin care a trecut, adoarme liniştit dar uşorul sforǎit care îi

însoţeşte somnul dovedeşte prezenţa obstrucţiei care nerezolvatǎ mai poate sǎ favorizeze

în nopţile urmǎtoare reapariţia unor crize similare.

Pronostic spre vindecare

Laringita cronicǎ cataralǎ evolueazǎ lent cu perioade de ameliorare prin tratament

adecvat pe toatǎ durata vieţii.

Este aşadar odatǎ constituitǎ cvasi-incurabilǎ şi prognosticul este descurajator în

special pentru cântǎreţi.

Complicaţiile laringitei acute apar ca urmare a netratǎrii acestora la timp sau

tratamentul incorect dar şi a lipsei de apǎrare a organismului supus infecţiilor repetate

determinate de agenţi patogeni.

În laringita cataralǎ complicaţiile apar la boli cu o stare generalǎ alteratǎ sau dupǎ

boli infecţioase - febra tifoida, tifos exantematic. Ele sunt produse prin extinderea

inflamaţiilor în straturile submucoase unde determinǎ edeme, abcese, flegmon. De obicei

acestea sunt determinate de infecţiile streptocoase. La copii apare un edem subglotic.

Complicaţiile laringitei edematoase acute sunt:

bronhopneumonia, care este frecvent semnalatǎ şi comportǎ un pronostic sever;

laringotraheobronşita membranoasǎ care deşi se întâlneşte rareori este însǎ foarte

gravǎ, bolnavii care au necesitat traheostomie prezentând uneori cicatrici stinozate.

Complicaţiile generale sunt urmarea extinderii procesului toxiinfecţiilor la alte

organe, se pot întâlni suprarenalite, miocardite ce determinǎ decompensǎri cardiace sau

edem pulmonar alteori toxiinfecţioase, hepatice şi renale, neorite, paralizii.

Prognosticul este rezervat în laringita acutǎ, el este variabil în funcţie de:

forma clinicǎ;

stadiul de dezvoltare;

starea anterioarǎ a organismului;

complicaţiile ce apar în timpul evoluţiei;

vârsta bolnavului – prognosticul cel mai grav este la copii sub 2 ani de asemenea

în cazurile cu fenomene toxice, generale (gripa) şi în cele în care intervine suprainfecţia

sau stafilococul patogen.

Prognosticul grav se întâlneşte şi în stadii înaintate de faringitǎ destructivǎ când se

instaleazǎ o perturbare gravǎ a funcţiilor centrilor nervoşi ca urmare a bipoxiei. Exitusul

survine în primul acces dispneic care este egal moarte precoce reflexǎ cât şi tardiv prin

expulzarea posibilitǎţilor reacţionale dupǎ câteva ore de luptǎ intensǎ sau sincopǎ.

2.7. Educaţia pentru sǎnǎtate

Pǎstrarea sǎnǎtǎţii unui individ, dezvoltarea fizicǎ şi armonioasǎ a organismului

sǎu sunt strâns legate de buna funcţiune a cǎilor aeriene superioare.

Cum s-ar putea dezvolta un copil normal al cǎrui laringe obturat de un proces

inflamator nu permite trecerea cantitǎţii de aer necesarǎ?

Dacǎ normala funcţionare a nasului, laringelui este obligatorie pentru buna

dezvoltare fizicǎ şi psihicǎ a organismului, îmbolnǎvirea acestor organe constituie un

permanent pericol pentru sǎnǎtatea lui. Mǎsurile de dispensarizare întreprinse de cadrele

sanitare în colectivitǎţile de copii şi adulţi constituie modul cel mai eficace de a institui o

profilaxie raţionalǎ.

Asistenta medicalǎ are rolul de a aduce familia micului pacient şi pacienţii adulţi

asupra bolii în sine şi asupra mǎsurilor de prevenire a acestuia. Vor fi informaţi asupra

cauzelor bolii, simptomelor pe care le prezintǎ acestea, evoluţia bolii şi tratarea lor.

Mǎsurile generale de profilaxie sunt de ordin igienic adresându-se medicului sau

modului de viaţǎ al individului – de asemenea se adreseazǎ condiţiilor de creştere a

rezistenţei organismului împotriva infecţiilor.

Ambianţa în care trǎieşte un individ trebuie sǎ fie cât mai sǎnǎtoasǎ cu un

microclimat optim (camerǎ separatǎ, permanent aerisitǎ, o temperaturǎ între 18-20 °C şi

atmosferǎ nu prea uscatǎ).

De asemenea copilul trebuie obişnuit cu apa rece, soarele, aerul şi chiar prudent

cu curentul. Va trebui sǎ poarte îmbrǎcǎminte adecvatǎ temperaturii mediului unde se

aflǎ în aşa fel încât sǎ poatǎ avea mişcǎrile cât mai libere.

Pentru evitarea rǎcelilor important este protejarea capului şi menţinerea caldǎ a

mâinilor şi picioarelor.

Organizarea vieţii copiilor trebuie supravegheatǎ ca şi mediul în care trǎiesc.

Copilul trebuie alimentat conform cu cerinţele vârstei, atât în ceea ce priveşte

componenţa (cât mai echilibratǎ) cât şi orarul meselor sale.

Este necesar ca asistenta medicalǎ sǎ educe mamele în scopul alǎptǎrii copiilor,

timp fiziologic necesar pentru întreţinerea imunitǎţii şi includerii unei alimentaţii mixte.

Regimul bogat în vitamine şi limitarea administrǎrii dulciutilor duc la prevenirea apariţiei

inflamaţiilor laringiene.

Folosirea factorilor naturali (aerul, soarele, apa) are de asemenea un rol important

în cǎlirea organismului copilului şi prevenirea îmbolnǎvirii.

Capitolul III

Planul de îngrijire al pacienţilor cu laringitǎ acutǎ

I. Plan de îngrijire a pacientului C.R. cu laringitǎ acutǎ

3.1. Culegerea de date:

Sursa de informaţii: directǎ - aparţinǎtorii (mama)

indirectǎ - dosarul medical

membrii echipei de îngrijire

3.1.1. Date privind identitatea pacientului:

Nume: C.R.

Prenume: 3 ani

Sex: masculin

Domiciliul: comuna Viteşti

Religia: ortodox

Naţionalitate: românǎ

Numele şi prenumele tatǎlui: C.E.

Numele şi prenumele mamei: V.E.

3.1.2. Condiţii socio-culturale:

Condiţii de locuit:

Locuinţǎ salubrǎ la casǎ compusǎ din 3 camere în care locuiesc 3 persoane.

Mod de alimentaţie: corespunzǎtoare vârstei, masticaţie uşoarǎ, eficientǎ.

3.1.3. Starea de sǎnǎtate anterioarǎ:

AHC – neagǎ afecţiuni acute sau cronice în familie

APP – afecţiuni digestive şi respiratorii tratate ambulatoriu

Date antropometrice:

greutate 20 kg;

grupa sanguinǎ – 0I;

înǎlţime: 70 cm

3.1.4. Informaţii legate de boalǎ:

Data internǎrii: 22.IX.2003

Motivele internǎrii:

febrǎ ridicatǎ;

tuse lǎtrǎtoare;

dispnee inspiratorie, bradipnee;

agitaţie;

cornaj, tiraj;

inapetenţǎ;

rinoree.

Istoricul bolii

Boala debuteazǎ în urmǎ cu 2-3 zile. Pacientul în vârstǎ de 3 ani este adus la

camera de gardǎ a secţiei ORL cu febrǎ ridicatǎ, tuse lǎtrǎtoare, dispnee inspiratorie cu

bradipnee, agitaţie, inapetenţǎ, rinoree unde este internat pentru investigaţii şi tratament

de specialitate.

Examenul clinic general

Stare generalǎ modificatǎ, febril.

Tegumente şi mucoase palide.

Ţesut celular subcutanat bine reprezentant.

Sistemul limfoganglionar – ganglioni nepalpabili.

Sistemul osteo-articular – aparent integru morfofuncţional, articulaţii mobile

nedureroase.

Aparatul respirator – tuse lǎtrǎtoare, disfonie, cornaj, AV – 120p/min.

Aparatul digestiv – abdomen elastic, suplu, mobil în mişcǎrile respiratorii, R – 15

s/min.

Aparatul urogenital – loje renale libere, nedureroase, micţiuni fiziologice.

Sistemul nervos – fǎrǎ semne de iritaţie meningalǎ.

Stare generalǎ – mediocrǎ.

Stare de nutriţie – bunǎ.

Facies – palid.

Pavilioane normal conformate, canal auditiv extern normal.

Diagnosticul medical – Laringitǎ acutǎ subgloticǎ

Diagnosticul medical – Laringitǎ acutǎ subgloticǎ

3.2. Analiza şi interpretarea datelor

3.2.1. Analiza satisfacerii nevoilor fundamentale

Nevoia

fundamentalǎ

Manifestǎri de

independenţǎ

Manifestǎri de

dependenţǎ

Sursa de

dificultate

Nivel de

dependenţǎ

Nevoia de a

respira şi de a

avea o bunǎ

circulaţie

Respiraţie – 15

r/min

AV – 120 p/min

Respiraţie de tip

abdominal prin

mǎrirea

diametrului

vertical al cutiei

toracice.

Dispnee de tip

inspirator cu

discretǎ

bradipnee.

Respiraţie pe

nas. Secreţii

nazale mucoase,

tuse lǎtrǎtoare,

disfonie,

tegumente calde,

transpiraţii

palide.

Obstrucţia

cǎilor

respiratorii:

-procesul

inflamator

la nivelul

cǎilor

respiratorii;

-alterarea

mucoasei

cǎilor

respiratorii

superioare;

Aerul cald şi

uscat din

încǎpere.

2

Nevoia de a

bea şi a mânca

Dentiţie bunǎ,

gingii aderente

dinţilor, mucoasa

bucalǎ roz şi

umedǎ, limba roz.

Dificultatea de

deglutiţie,

inapetenţǎ,

scǎdere

ponderalǎ.

Disfagia,

procesul

inflamator,

agitaţia.

2

Nevoia de a

elimina

Frecvenţa

micţiunilor 4-5/zi,

ritmul – 2/3 din

numǎrul

micţiunilor în

timpul zilei şi 1/3

noaptea, culoarea –

galben deschis 1

pânǎ la galben

închis. Se modificǎ

în funcţie de

alimente şi

medicamente,

mirosul – de

bulion, reacţie

acidǎ PH – 4,5-7,

aspectul – clarǎ,

transparentǎ, la

început iar dupǎ un

timp devine

tulbure, densitate –

1010-1025.

Frecvenţa

scaunului – 1-2/zi

sau unul la douǎ

zile.

Nevoia de a

dormi şi a se

odihni

Somn agitat,

treziri frecvente,

ore de odihnǎ

insuficiente,

iritabilitate,

nelinişte.

Dispneea,

obstrucţia

nazalǎ,

durerea.

2

Nevoia de a se

mişca şi a avea

o bunǎ posturǎ

Sistemul osteo-

articular integru,

efectueazǎ mişcǎri

adecvate.

Poziţie

inadecvatǎ (care

favorizeazǎ

respiraţia),

restricţii în a se

imobiliza (febrǎ),

dificultate de a

Tulburǎri

respiratorii,

febrǎ,

durere,

anxietate.

2

rǎmâne în

posturǎ

funcţionalǎ.

Nevoia de a se

îmbrǎca şi

dezbrǎca

Veşminte alese

adecvate climatului

şi statuluisocio-

cultural.

1

Nevoia de a

menţine

temperatura

corpului în

limite normale

Febrǎ ridicatǎ,

tegumente calde,

transpiraţie,

agitaţie.

Procesul

infecţios,

lipsa de

cunoaştere a

mijloacelor

de prevenire

a efectelor

cǎldurii din

partea

pǎrinţilor.

2

Nevoia de a

evita accidente

Mǎsuri de

prevenire a

infecţiilor, bolilor

Anxietate, durere Insuficienţa

cunoaşterii

de sine,

durere,

anxietate.

2

Nevoia de a fi

curat şi a-şi

proteja

tegumentul

Tegumente

acoperite de

transpiraţii,

roşeaţǎ, secreţii

nazale.

Procesul

inflamator.

Nevoia de a

comunica

Funcţionarea

adecvatǎ a

organelor de simǎ,

posturi şi gesturi

Comunicare

verbalǎ

ineficientǎ.

Edemul

laringian.

ale mâinii, facies

expresiv, privire

semnificativǎ,

acuitate vizualǎ,

auditivǎ.

2

Nevoia de a

acţiona

conform

propriilor

cerinţe şi valori

Posibilitatea de a

acţiona conform

propriilor credinţe

şi dorinţe.

1

Nevoia de a se

recrea

Dificultatea de a

îndeplini

activitǎţi

recreative.

Durere,

anxietate,

stres.

2

Total puncte: 22 – pacient cu dependenţǎ moderatǎ

3.2.2. Problemele pacientului

Probleme actuale:

respiraţie şi circulaţie inadecvate;

obstrucţia cǎilor respiratorii superioare;

hipertermie;

dificultatea de a se alimenta;

somn inadecvat cantitativ şi calitativ.

Probleme potenţiale:

vulnerabilitate faţǎ de pericole;

risc de suprainfecţie;

risc de alterare a respiraţiei.

3.2.3. Diagnostic de îngrijire

Respiraţie şi circulaţie inadecvate din cauza procesului inflamator manifestat prin

dispnee de tip inspirator, bradipnee zgomotoasǎ.

Obstrucţia cǎilor respiratorii superioare din cauza procesului inflamator al cǎilor

respiratorii, rinoreei, şi manifestatǎ prin respiraţie dificilǎ pe nas, tuse lǎtrǎtoare.

Hipertermie consecinţa procesului inflamator şi infecţios manifestat prin creşterea

temperaturii peste valorile normale, tegumente, calde, transpiraţie.

Somn inadecvat cantitativ şi calitativ din cauza tusei, dispnee, dureri manifestat

prin treziri frecvente, somn agitat, nelinişte, obosealǎ.

Dificultate de a se alimenta din cauza procesului inflamator, disfagiei manifestatǎ

prin aport alimentar şi hidric insuficient, uşoarǎ scǎdere ponderalǎ.

Vulnerabilitate faţǎ de perioade din cauza modificǎrilor produse de boalǎ în

organism, manifestatǎ prin riscul de suprainfecţie.

3.2.4. Stabilirea gradului de dependenţǎ

Pacientul este dependent atât prin vârstǎ, cât şi datoritǎ bolii, are anevoie de

echipa de îngrijire care sǎ-l ajute în satisfacerea nevoilor fundamentale.

Grad de dependenţǎ III

3.3. Planificarea îngrijirilor

3.3.1. Obiective generale:

- Pacientul sǎ beneficieze de un microclimat adecvat afecţiunii.

- Sǎ i se acorde îngrijiri specifice.

- Sǎ nu prezinte complicaţii.

3.3.2. Obiective specifice:

- Pacientul sǎ prezinte respiraţie şi circulaţie în limite fiziologice.

- Sǎ prezinte tuse diminuatǎ în intensitate.

- Pacientul sǎ prezinte temperaturǎ în limite fiziologice.

- Pacientul sǎ fie alimentat cantitativ şi calitativ corespunzǎtor vârstei.

- Sǎ prezinte stare de confort psihic.

- Pacientul sǎ fie ferit de infecţii nosocomiale.

3.4. Aplicarea planului de îngrijiri

Intervenţii

Perioada de

timp

Probleme Obiective Autonome Delegate Evaluare

13-X-2003

→

17-X-2003

Respiraţie şi

circulaţie

inadecvate

Pacientul sǎ

prezinte tuse

diminuatǎ în

intensitate în

aproximativ

8h şi sǎ

disparǎ în 3-4

zile. Pacientul

sǎ prezinte

respiraţie şi

circulaţie în

limite

fiziologice. Sǎ

prezinte stare

de confort

psihic.

Pacientul s-a

instalat într-

un salon

liniştit, aerisit,

suficient de

încǎlzit.

Pentru

restabilirea

permeabilitǎţi

i nazale de 3-

4 ori pe zi cu

ser fiziologic

efedrinat 0,5

câte 4-5

picǎturi pe

narǎ. S-a

pregǎtit

La indicaţia

medicului i s-a

administrat

tratament de

urgenţǎ pentru

scoaterea

pacientului din

crizǎ.

HHC 50 mg IV,

ampicilinǎ 1 g,

Ca gluconic.

S-a administrat

ambroxol,

soluţie 3X10

picǎturi/zi,

inhalaţii cu

soluţii sedative

13-X-2003

Pacientul

prezintǎ

respiraţie şi

circulaţie

inadecvate. Dupǎ

administrarea

tratamentului de

urgenţǎ cu HHC

25 mg IV şi în

urma

intervenţiilor

autonome

pacientul şi-a

reluat treptat

respiraţia.

14-X-2003

pacientul şi

materialele

necesare

recoltǎrii

produselor

biologice

pentru

examenul de

laborator,

VSH,

glicemie,

calcemie,

hemoleucogra

ma. S-au

aplicat

comprese

calde în jurul

gâtului. S-au

mǎsurat şi

notat funcţiile

vitale. S-au

aplicat tehnici

de favorizare

a circulaţiei,

masaje,

exerciţii

active.

şi balsamice,

aerosoli şi

instalaţii cu

soluţie de

efedrinǎ 1-2%

de 2-3 ori/zi,

sub strictǎ

supraveghere,

având în vedere

vârsta şi

pericolul

arsurilor. S-a

administrat în

continuare

tratamentul

prescris cu

ampicilinǎ

1g/24h, o fiolǎ

a 250 mg la 6h,

Ca gluconic

10% 1f/24h,

Romergon sirop

1 linguriţǎ de 2

ori/zi, HHC –

25 mg la 6hIV

în prima zi.

Persistǎ

paloarea, tusea

lǎtrǎtoare,

disfonia; s-au

recoltat probe

pentru examenul

de laborator.

15-X-2003

Dupǎ 3 zile de

tratament

intensiv

pacientul se

restabileşte

respirator şi

circulator. La

internare:

I resp = 15r/min

II zi = 20r/min

III zi = 32r/min

IV zi = 35r/min

I AV – 120p/min

II zi – 120p/min

16-X-2003

Examenele de

laborator au

prezentat valori

uşor modificate

faţǎ de normal:

VSH 1h mm

2h 16 mm

Anemie – 7,03%

Leucocite

136000 mmc,

uşoarǎ

Hipocalcemie

4ml/ Eq/h,

glicemie

normalǎ.

Examen

patologic: nu

evidenţiazǎ

modificǎri

patologice. La

externare

pacientul este

restabilit din

punct de vedere

circulator şi

respirator.

Hipertermie Pacientul sǎ

prezinte

temperaturi în

limite

fiziologice în

termen de 3

zile.

S-a mǎsurat

ritmic

temperatura

pacientului în

rect. S-a

înregistrat în

foaia de

temperaturǎ.

S-a efectuat

împachetǎri

toracice cu

apǎ la

La indicaţia

medicului

pentru

combaterea

febrei s-a

administrat

paracetamol

supozitor 3/zi,

algocalmin 0,6

ml IM la

internare.

În urma

intervenţiilor

temperatura a

scǎzut ajungând

dupǎ 3 zile la

valori normale.

I zi T°-39,4°C

II zi T°-38,3°C

III zi T°-37,5°C

IV zi T°-36,5°C.

La externare

pacientul este

temperatura

camerei.

afebril.

Alimentaţie

inadecvatǎ

din punct de

vadere

calitativ şi

cantitativ.

Pacientul sǎ

prezinte

toleranţǎ

digestivǎ

normalǎ, sǎ

fie alimentat

cantitativ şi

calitativ

corespunzǎtor

vârstei, sǎ

prezinte apetit

normal.

S-a asigurat

pacientului

regimul

corespunzǎtor

ţinându-se

cont de starea

febrilǎ şi

modificǎrile

apetitului.

Astfel cǎ în

perioada

febrilǎ

pacientul a

primit un

regim format

din supe

strecurate în

cantitǎţi mici,

repetate la

intervele

regulate de

timp. S-a

asigurat o

alimentaţie

adecvatǎ

vârstei.

Pacientul a

primit

alimentaţia în

La indicaţiile

medicului s-a

administrat în

primele 10h un

regim

hidrolactat

compus din

ceaiuri, lapte

cǎlduţ, apoi s-a

trecut la un

regim lacto-

fǎinos

vegetarian

compus din

supe, griş, orez

cu lapte. Dupǎ

restabilirea

toleranţei

digestive la

indicaţiile

medicului

regimul

alimentar mixt

a fost repartizat

în 4 mese la

interval de 4h.

13-X-2003

Pacientul este

inapetent, a

primit greu şi

lichidele. Dupǎ

48h se

restabileşte

toleranţa

digestivǎ.

14-X-2003

Pacientul îşi

recapǎtǎ treptat

apetitul, a

pierdut în

greutate 100 g.

15-X-2003

Greutatea – 20

kg, primeşte bine

alimentaţia

corespunzǎtoare

vârstei acestuia.

La externare

greutatea era

staţionarǎ.

condiţii

igienice cu

rǎbdare şi

înţelegere. A

fost cântǎrit

zilnic, valorile

obţinute

înregistrându-

se în foaia de

observaţie.

Somn

inadecvat

din punct de

vedere

calitativ şi

cantitativ

Pacientul sǎ

prezinte somn

liniştit,

odihnitor

corespunzǎtor

vârstei în 2-3

zile. Sǎ

prezinte stare

de confort

psihic.

S-a asigurat

mediu

ambiant

liniştit, plǎcut,

odihnitor, cu

o temperaturǎ

constantǎ de

18-20°C.

La indicaţiile

medicului s-a

administrat un

sedativ,

Diazepam 0,5

ml IM.

Pacientul şi-a

recǎpǎtat treptat

somnul liniştit,

cantitativ şi

calitativ în limite

fiziologice. La

externare

pacientul

prezintǎ somn în

limite

fiziologice.

Pacientul sǎ

fie ferit de

infecţii

nosocomial

e

Pacientul sǎ

fie ferit de

infecţii.

S-a

supravegheat

permanent

comportament

ul copilului,

apariţia unor

manifestǎri

patologice,

funcţii vitale.

I s-a asigurat

Pacientul a avut

evoluţie

favorabilǎ, nu a

pǎrǎsit camera,

nu a prezentat

complicaţii.

Tegumentele s-

au menţinut

curate şi integre.

igiena

tegumentarǎ

prin bǎi

parţiale

zilnice la pat,

a lenjeriei

curate de corp

şi pat.


Data Examen de

laborator

Mod de

recoltare

Valori normale Valori obţinute

14-X-2003 VSH Se recolteazǎ

prin puncţie

venoasǎ cu o

seringǎ de 2 ml

0,4 citrat de Na

3,8% plus 1,6

ml sânge.

1h: 2-13 mm

2h: 12-17 mm

1h: 7 mm

2h: 16 mm

Hemoleucograma Se recolteazǎ

sânge capilar

prin înţepǎturi

în pulpa

degetului.

Hb: 13%

L: 4-8000/mmc

Neutrofile

segmentate: 40-

70%

Eozinofile: 1-

3%

Limfocite: 20-

48%

Nonocite: 4-8%

Hb: 7,03%

L: 13600 mmc

Neutrofile

segmentate:

48%

Eozinofile: 2%

Limfocite: 47%

Nonocite: 4-8%

Calcemia Se recolteazǎ

prin puncţie

venoasǎ 5-6 ml

sânge simplu

nehematiat.

9-11 ng%

4,5-5,5 ml Eq/L

8 ng%

4 ml Eq/L

Glicemia Se recolteazǎ

prin puncţie

venoasǎ 2 ml

sânge şi 4 mg

florurǎ de

sodiu.

0,80 – 1,20 % 0,83 %

II. Plan de îngrijire a pacientului D.C. cu laringitǎ acutǎ


Sursa de informaţie: directǎ – pacienţii;

indirectǎ – membrii echipei de îngrijire;

dosarul medical.


Numele şi prenumele: D.C.

Vârsta: 38 ani

Sex: feminin

Starea civilǎ: cǎsǎtoritǎ

Ocupaţia: contabilǎ

Domiciliu: sat Corlǎteşti, comuna Berceni

Religia: ortodoxǎ



Relaţia cu familia şi colectivitatea – Bunǎ.


Locuieşte împreunǎ cu fiica şi soţul într-o casǎ compusǎ din 3 camere spaţioase

salubre.

Preferinţe alimentare:

Dentiţie bunǎ, bine îngrijitǎ.

Mese regulate, preferǎ sǎ ia o masǎ în compania familiei.

Preferǎ mâncǎrurile vegetariene şi fructele, bea 1-2 cafele pe zi, consumǎ

ocazional alcool, bea lichide reci.

Obiceiuri:

Este pasionatǎ de lecturǎ şi sǎ viziteze expoziţiile de picturǎ. Îi place sǎ tricoteze,

sǎ coasǎ pentru fiica sa, adorǎ florile.

Obiceiuri de igienǎ:

Deprinderi bune de igienǎ. Se spalǎ singurǎ, îi place sǎ fie curatǎ.

Odihna:

Înainte de internare dormea 4-5 ore noaptea, iar ziua se odihnea foarte puţin. De

când este internatǎ adoarme, dupǎ care se trezeşte, somnul reluându-se cu greutate din

cauza tusei uscate spasmatice.

Modul de petrecere a timpului liber: în timpul liber se ocupǎ de treburile casnice,

citeşte, vizioneazǎ diverse emisiuni TV.


Date antropometrice

Greutate – 67 kg

Înǎlţime – 1,64 m

Grupa sanguinǎ – 0I RH (+)

Acuitate vizualǎ, auditivǎ, tactilǎ – normale

Nu prezintǎ proteze

Nu este alergicǎ


AHC – fǎrǎ importanţǎ, pacienta neagǎ TBC în familie

APF - la 14 ani, ciclu menstrual – flux abundent, durata 5 zile dureros

vaccinǎri efectuate

APP – uşoare afecţiuni digestive şi respiratorii

bolile copilǎriei

avort la cerere la 23 ani

Data internǎrii: 22.IX.2005


febrǎ ridicatǎ;

disfagie;

tuse uscatǎ, spasmaticǎ, disfonie;

dispnee, cornaj, tiraj;

inapetenţǎ.

Istoricul bolii

Boala debuteazǎ în urmǎ cu trei zile cu febrǎ ridicatǎ, disfagie, tuse uscatǎ

spasmaticǎ, dispnee, cefalee, inapetenţǎ. Pacientul a urmat ambulatoriu tratament cu

oxalinǎ 2 cp/6h, în urma cǎruia simptomele s-au mai ameliorat puţin dar dupǎ câteva zile

simptomele au revenit, motiv pentru care se prezintǎ la camera de gardǎ a secţiei OR2.

Examenul clinic general

Starea generalǎ modificatǎ, febrǎ ridicatǎ 39,3°C, tegumente şi mucoase palide.

Aparatul respirator: torace normal conformat, discretǎ disfonie, cornaj, R –

15r/min.

Aparatul cardio-vascular: cord în limite normale. TA = 120/70 mm Hg, puls bine

bǎtut, valoare 80 p/min.

Aparatul digestiv – cavitate bucalǎ şi gingivalǎ de aspect normal, limba umedǎ

curatǎ fǎrǎ depozite. Abdomen suplu, nedureros la palpare.

Nas şi sinusuri – piramidǎ nazalǎ de aspect normal, simţ olfactiv dezvoltat, fose

nazale permeabile. Mucoasa nazalǎ curatǎ, de aspect normal. Buco-faringe-buze,

vǎlpalatin de aspect normal, alimentaţie corespunzǎtoare vârstei, limbǎ roz, faringe roşu

edematiat.

Mucoasa laringianǎ tumefiatǎ destinsǎ, lucioasǎ, de culoare roşie cu forme

cenuşiu roşiatice şi aspect gelatinos.

Corzile vocale sunt congestionate.

Pavilioane normal conformate, canal auditiv extern normal.

Diagnosticul medical – Laringita acutǎ edematoasǎ subgloticǎ

Diagnosticul medical – Laringita acutǎ edematoasǎ subgloticǎ

3.2. Analiza şi interpretarea datelor pacientei D.C. cu diagnosticul

laringitǎ acutǎ


Punctaj: 29

Nevoia

fundamentalǎ

Manifestǎri de

independenţǎ

Manifestǎri de

dependenţǎ

Sursa de dificultate Nivel de

dependenţǎ

Nevoia de a

respira şi a avea

o bunǎ circulaţie

Respiraţie – 13

r/min

TA = 120/70 mm

Hg

Puls ritmic,

respiraţie de tip

costal superior,

torace normal

conformat.

Dispnee –

bradipnee

inspiratorie

însoţitǎ de tiraj şi

cornaj. Respiraţie

dificilǎ pe nas.

Disfonie,

tegumente palide.

Infecţiuni la nivelul

cǎilor respiratorii,

proces inflamator.

Alterarea mucoasei

nazale, faringiene şi

laringiene. Aerul

cald şi uscat din

încǎpere.

2

Nevoia de a bea

şi a mânca

Dentiţie bunǎ,

gingii aderente

dinţilor, mucoasa

bucalǎ roz şi

umedǎ, limba roz,

tranzit intestinal

normal.

Disfagie,

slǎbiciune,

inapetenţǎ, greaţǎ,

scǎdere ponderalǎ.

Proces infecţios,

febrǎ, proces

inflamator,

anxietate, stare

depresivǎ.

2

Nevoia de a

elimina

Micţiuni spontane Constipaţie,

oligurie

Alimentare şi

hidratare

insuficientǎ,

imobilitate, stare

febrilǎ.

2

Nevoia de a Somn agitat, Dispnee, tuse,

dormi şi a se

odihni

treziri frecvente,

ore de odihnǎ

insuficiente,

iritabilitate,

nelinişte.

durere, anxietate.

2

Nevoia de a se

mişca şi a avea o

bunǎ posturǎ

Sistem osteo-

articular integru,

efectueazǎ mişcǎri

adecvate.

Poziţie inadecvatǎ

(care favorizeazǎ

respiraţia),

restricţii în a se

mobiliza (febrǎ),

dificultatea de a

rǎmâne în posturǎ

funcţionalǎ.

Tulburǎri

respiratorii, febrǎ,

durere, anxietate. 2

Nevoia de a se

îmbrǎca şi

dezbrǎca

Veşmintele alese

dupǎ gust şi modǎ,

veşminte adecvate

climatului şi

statutului socio-

cultural.

Dificultatea de a

se îmbrǎca şi

dezbrǎca.

Durere

2

Nevoia de a

menţine

temperatura

corpului în limite

normale

Temperatura

mediului 18-20°C.

Febrǎ ridicatǎ

39,3°C, tegumente

calde, transpirate,

cefalee.

Proces infecţios

inflamator.

2

Nevoia de a fi

curat şi a-şi

proteja

tegumentul

Prezintǎ tabieturi

igienice.

Uscǎciunea

mucoaselor,

neglijeazǎ

efectuarea

îngrijirilor

igienice,

dificultatea de a-şi

Circulaţia şi

respiraţia

inadecvatǎ,

imobilitatea,

durerea, febra,

anxietatea.

2

acorda îngrijiri

igienice.

Nevoia de a evita

accidentele

Mǎsuri de

prevenire a

infecţiilor, bolilor

Afectarea psihicǎ

şi fizicǎ, anxietate,

durere, stare

depresivǎ.

Durere, anxietate,

stres, insuficienţa

cunoaşterii de sine. 2

Nevoia de a

comunica

Funcţionarea

adecvatǎ a

organelor de simţ.

Posturi şi gesturi

ale mâinii. Facies

expresiv, privire

semnificativǎ,

acuitate vizualǎ,

auditivǎ.

Dificultatea de a

vorbi, apatie,

izolarea de

persoanele

apropiate.

Dispnee, tuse,

durere, anxietate,

stare depresivǎ. 2

Nevoia de a

acţiona conform

propriilor cerinţe

şi valori

Posibilitatea de a

acţiona conform

propriilor cerinţe

sau dorinţe.

1

Nevoia de a fi

ocupat şi a se

realiza

Integritate fizicǎ şi

psihicǎ.

Incapacitatea de a-

şi îndeplini rolurile

sociale.

Incapacitatea de a-

şi îndeplini

acţiunile favorite,

sentiment de

inulitate.

Anxietate,

neacceptarea bolii,

imobilitate.

2

Nevoia de a se

recrea

Se relaxeazǎ citind

reviste.

Dificultatea de a

îndeplini activitǎţi

recreative.

Durere, anxietate,

stres. 2

Nevoia de a Cunoştinţe Dezinteres, lipsǎ de

învǎţa insuficiente legate

de boalǎ.

material

documentar.

2

3.2.2. Probleme ale paciemtului

Probleme actuale:


obstrucţia cǎilor respiratorii;

alterarea vocii;

somn inadecvat;

vulnerabilitate faţǎ de pericole;

stare de disconfort;

alimentaţie inadecvatǎ;

hipertermie.


accentuarea tulburǎrilor respiratorii şi circulatorii;

hipoxie marcatǎ;

crize de asfixie cu sfârşit letal.

3.2.3. Diagnostic de îngrijire

Respiraţie şi circulaţie inadecvate datorite procesului infecţios şi inflamator

manifestat prin dispnee de tip inspirator, bradipnee zgomotoasǎ, tahicardie, cianozǎ,

tegumente palide.

Obstrucţia cǎilor respiratorii din cauza procesului inflamator la nivelul laringelui

manifestat prin obosealǎ.

Somn inadecvat cantitativ şi calitativ datorat tusei, dispneei, durerii, manifestat


Stare de disconfort datoratǎ durerii, febrei, tesei, dispneei, manifestatǎ prin

agitaţie.

Alimentaţie inadecvatǎ cantitativ şi calitativ datoratǎ disfagiei, febrei, anxietǎţii,

manifestatǎ prin aport alimentar şi lichidian insuficient.

Hipertermie – consecinţa procesului inflamator şi infecţios manifestat prin

creşterea temperaturii peste valorile normale, tegumente calde, transpiraţie.

Vulnerabilitate faţǎ de pericole datoritǎ modificǎrilor produşilor de boalǎ în

organism, manifestatǎ prin riscul suprainfecţiei.


Pacienta prezintǎ probleme majore ce a determinat sǎ solicite ajutor, la început în

permanenţǎ, treptat gradul ei de independenţǎ se normalizeazǎ datoritǎ ajutorului acordat

de echipa de îngrijire.

Grad de dependenţǎ temporarǎ II – III

29 puncte – pacient cu dependenţǎ moderatǎ pentru o perioadǎ limitatǎ de timp.


3.3.1. Obiective generale:

- pacienta sǎ beneficieze de condiţii optime de îngrijire;

- sǎ i se asigure tratament corespunzǎtor;

- sǎ i se asigure îngrijiri igienice normal;

- sǎ nu prezinte complicaţii.

3.3.2. Obiective specifice:

- pacienta sǎ prezinte respiraţie şi circulaţie în limite normale;

- sǎ poatǎ comunica verbal în mod corespunzǎtor;

- sǎ prezinte stare de confort psihic;

- pacienta sǎ prezinte temperaturǎ în limite fiziologice;

- sǎ prezinte somn liniştit, odihnitor cantitativ şi calitativ;

- pacienta sǎ fie feritǎ de infecţii.

3.4. Aplicarea planului de îngrijire

Intervenţii

Perioada

de timp

Probleme Obiective Autonome Delegate Evaluare

22.IX.2005

→

28.IX.2005

-Alterarea

funcţiilor

respiratorii şi

circulatorii

-Obstrucţia

cǎilor

respiratorii

-Alterarea

vocii

-Pacientul sǎ

prezinte

respiraţie şi

circulaţie în

limite

normale.

-Tuse

diminuatǎ în

intensitate în

aproximativ

8h şi sǎ

disparǎ în 3-4

zile.

-Sǎ poatǎ

comunica

verbal în mod

corespunzǎtor

.

-Sǎ prezinte

S-a instalat

pacientul într-

un salon

liniştit, curat,

aerisit,

suficient de

încǎlzit cu

umiditate

normalǎ. Am

ajutat

pacientul sǎ

se aşeze într-o

poziţie

comodǎ, care

sǎ-i

favorizeze

respiraţia. S-

au efectuat

vaporizǎri

La indicaţia

medicului s-a

administrat

tratament de

urgenţǎ

pentru

scoaterea

pacientului

din crizǎ:

HHC-2f la

internare.

Pentru

combaterea

stǎrii

infecţioase şi

inflamaţiei s-a

administrat:

-zinacef III

f/24h, 1f/8h în

22.09.2005

Pacienta prezintǎ

alterarea

funcţiilor

respiratorii. I se

administreazǎ

HHC 2f IV,

zinacef pentru

combaterea stǎrii

infecţioase şi

inflamatorii.

Dupǎ

administrarea

tratamentului

pacienta şi-a

reluat treptat

respiraţia iar

tusea a fost

diminuatǎ în

stare de

confort psihic.

medicamento

ase în

apropierea ei.

Pentru

restabilirea

permeabilitǎţi

i nazale s-au

efectuat

instilaţii

nazale de 4-5

ori/zi. S-au

pregǎtit

materialele

necesare

pentru

examenul de

laborator,

sânge, urinǎ,

materii fecale,

examen

faringian. I s-

au

supravegheat

funcţiile

vitale.

zilele 23-

24.09.2005

-prednison 4

cp/zi timp de

3 zile

-dicarbocalm

3cp/zi

-vitamina C

200 1f/zi, IM

-vitamina A

1f/zi, IM

-paracetamol

3 cp/zi.

În zilele 24-

25-

26.09.2005 s-

a administrat

calciu

gluconic 30%,

3 f/zi, IV;

-algocalmin

1f/zi, IM

- i s-a

administrat

oxigen.

intensitate în

aproximativ 8h.

Frecvenţa

pulsului a revenit

treptat la normal,

însǎ mai persistǎ

paloarea, tusea

lǎtrǎtoare,

disfonia. S-au

recoltat probele

pentru examenul

de laborator.

23.09.2005

Dupǎ 3 zile de

tratament nu mai

prezintǎ tuse,

disfonie, iar

funcţiile vitale se

încadrau:

I zi – R=15r/min

II zi –

R=16r/min

III zi –

R=18r/min

IV zi –

R=18r/min

I zi –

AV=60p/min

II zi –

AV=60p/min

III zi –

AV=80p/min

TA = 120/70 mm

Hg.

Examenele de

laborator au

prezentat valori

uşor modificate:

VSH-crescut 1h-

20mm

2h-55mm

Anemie – Hb-

8,28%

Trombocite –

350000mmc

Uşoarǎ

hipocalcemie

4ml/Eq/L

Glicemie

normalǎ – 0,90%

Uree normalǎ –

0,38 g‰

ZnSO4 – 4,6

USH

Rtymol – 4,5

UML


prezinte

temperaturǎ

în limite

fiziologice în

termen de 3

S-a observat,

mǎsurat şi

notat

temperatura.

S-a combǎtut

febra prin

La indicaţia

medicului s-a

administrat

Paracetamol 3

cp/zi;

Vitamina C

Dupǎ

intervenţiile

autonome şi

delegate

temperatura a

ajuns la valori

zile. aplicarea de

comprese

umede cu apǎ

caldǎ pe

frunte şi

torace.

200 3 f/zi IM;

Algocalmin

1f/zi IM.

normale dupǎ 3

zile.

I zi T°C=39,3°C

II zi T°C=38,2°C

III zi

T°C=37,6°C

IV zi

T°C=36,6°C.

La externare

pacientul este

afebril.

Alimentaţie

inadecvatǎ

din punct de

vedere

cantitativ şi

calitativ.

Pacienta sǎ fie

alimentatǎ

cantitativ şi

calitativ

corespunzǎtor

vârstei. Sǎ

prezinte stare

de nutriţie

normalǎ.

S-a asigurat

pacientei

regimul

alimentar

corespunzǎtor

vârstei şi

stadiului

evolutiv al

bolii. S-a ţinut

cont şi de

starea febrilǎ

în care s-a

administrat

ceaiuri calde

cu liguriţa. S-

a

supravegheat

pacienta.

Regimul

alimentar a

La indicaţia

medicului s-a

administrat în

primele 12h

un regim

hidrolactat,

compus din

lichide calde

(ceaiuri,

lapte). Dupǎ

combaterea

durerilor s-a

trecut la un

regim

semisolid

compus din

supe, griş,

orez cu lapte,

piureuri.

Dupǎ

22.09.2005

Pacientul este

inapetent,

primeşte greu şi

lichidele. A

pierdut în

greutate 250 g.

Dupǎ 48h se

restabileşte

toleranţa

digestivǎ.

23.09.2005

Pacienta îşi

recapǎtǎ treptat

apetitul.

24.09.2005

Primeşte bine

lichidele.

25.09.2005

Primeşte bine

fost

administrat în

ciondiţii de

igienǎ.

restabilirea

toleranţei

digestive şi

ameliorarea

fenomenului

inflamator

hrana zilnicǎ

a fost

completatǎ

treptat pânǎ la

reluarea

regimului

alimentar

normal.

alimentaţia

corespunzǎtoare

vârstei.

26.09.2005

Primeşte regim

alimentar

normal. La

externare

greutatea este

staţionarǎ.

Somn

inadecvat

calitativ şi

cantitativ

Pacientul sǎ

prezinte somn

liniştit,

odihnitor

cantitativ şi

calitativ. Sǎ

prezinte stare

de confort

psihic.

I s-a asigurat

pacientului un

mediu

ambiant

liniştit, plǎcut,

odihnitor, cu

o temperaturǎ

constantǎ

între 18-20°C.

La indicaţia

medicului s-a

administrat un

sedativ:

Diazepam 1f

– IM.

În urma

intervenţiilor

autonome şi

delegate

pacientul şi-a

reluat treptat

somnul obişnuit,

astfel cǎ la

externare

prezintǎ somn în

limite

fiziologice.

Risc de

infecţii

Pacienta sǎ fie

feritǎ de

infecţii.

S-au

supravegheat

funcţiile

vitale şi

comportament

Pacienta nu a

prezentat

complicaţii.

Evoluţia a fost

favorabilǎ astfel

ul pacientei. I

s-a asigurat

igienǎ

riguroasǎ

tegumentarǎ,

vestimentarǎ

şi a patului,

cǎ dupǎ 5 zile de

spitalizare

pacienta se

externeazǎ

vindecatǎ.

3. 5. Îngrijiri acordate la externare

3.5.1. Data externǎrii: 28.IX.2005

3.5.2. Diagnosticul medical la externare:

- laringitǎ acutǎ edematoasǎ subgloticǎ.

3.5.3. Starea pacientului la externare:

- dupǎ administrarea imediatǎ a tratamentului de urgenţǎ cu:

- Zinocef IM timp de 3 zile;

- Prednison 4 cp/zi timp de 3 zile;

- Vitamina C 3f/zi IM, pe toatǎ perioada spitalizǎrii;

- Vitamina A 3 f/zi IM;

- Paracetamol 3 cp/zi;

- Ca gluconic 10% 3 f/zi IM;

- Diazepam 1 f/zi IM timp de 3 zile;

- instilaţii cu ser efedrinat 3%.

Boala a evoluat favorabil, pacienta externându-se în stare favorabilǎ vindecatǎ.

3.5.4. Bilanţul autonomiei:

În urma obiectivelor stabilite şi a intervenţiilor autonome şi delegate aplicate,

pacienta prezintǎ respiraţie amplǎ regulatǎ pe nas cu o frecvenţǎ de 16r/min, puls ritmic

bine bǎtut cu o frecvenţǎ de 80p/min, temperaturǎ în limite normale, prezintǎ tranzit

intestinal fiziologic, micţiuni fiziologice, toleranţǎ digestivǎ bunǎ, comunicare eficientǎ,

stare de igienǎ corespunzǎtoare.

3.5.5. Plan de recuperare:

S-a conştientizat pacienta asupra modului de viaţǎ şi de muncǎ dupǎ externare,

instruind-o cu privire la regulile şi condiţiile pe care aceasta trebuie sǎ le aplice şi sǎ le

respecte. Astfel, alimentaţia raţionalǎ în care sǎ se limiteze consumul de condimente şi

alimente alergizante. Sǎ aibǎ un regim de viaţǎ ordonat, sǎ evite frigul, curenţii de aer

rece, schimbǎrile atmosferice bruşte, au un rol nociv în producerea inflamaţiilor cǎilor

aeriene. Trebuie evitat stresul, contactul cu persoanele bolnave.

S-a explicat importanţa continuǎrii tratamentului prescris:

- Ampicilinǎ 250 mg 2 cp la 6h/3zile.

- Vitamina A 3 cp/zi/10 zile.

- Vitamina C 3 cp/zi/10 zile.

Revenirea la control peste zece zile.


Data Examene de

laborator

Modul de

recoltare


22.IX.2005

→

28.IX.2005

VSH

Se recolteazǎ

prin puncţie

venoasǎ cu o

seringǎ de 2

ml:

- 0,4 citrat de

Na 3.8%, plus

1,6 ml sânge.

1h: 2-13 mm

2h: 12-17 mm

1h: 20 mm

2h: 55 mm

Hemoleucograma

Se recolteazǎ

sânge capilar

prin înţepare în

pulpa

Hb: 13 (+-) 2g

%

Trombocite:

250000 –

Hb: 8,28%;

Trombocite:

350000

degetului. 400000

Ureea sanghinǎ

Se recolteazǎ

prin puncţie

venoasǎ 5-6 ml

sânge simplu,

nehemolizat.

0,20 – 0,40% 0,38%

Glicemia

Se recolteazǎ

prin puncţie

venoasǎ 2 ml

sânge şi 4 mg

florurǎ de Na.

0,80 – 1,20‰ 0,90‰

Teste de

disproteinemie

Se recolteazǎ

prin puncţie

venoasǎ 5-6 ml

sânge simplu.

ZnSO4: 0-8

USH

Rtymol:0-4

MC

ZnSO4: 4,06 U

Rtymol: 4,5 U

III. Plan de îngrijire a pacientului R.I. cu laringitǎ acutǎ


Sursa de informaţie: directǎ - pacientul;

indirectǎ - membrii echipei de îngrijire;

dosarul medical.


Nume şi prenume: R.I.

Vârsta: 25 ani

Sex: masculin

Stare civilǎ: necǎsǎtorit


Domiciliul: Ploieşti

Culturǎ: şcoala profesionalǎ auto

Ocupaţie: manevrare vagoane SNCFR Ploieşti

Religia: ortodoxǎ


- relaţia cu familia şi colectivitatea – bunǎ.


Locuieşte împreunǎ cu pǎrinţii într-un apartament compus din trei camere.

Preferinţe alimentare: dentiţie bunǎ, intactǎ, bine îngrijitǎ.

limba umedǎ, roz, fǎrǎ depozite.

mese regulate, preferǎ ciorbele, mâncǎrurile cu sos, bea douǎ cafele pe zi şi

fumeazǎ.

Ritmul de viaţǎ:

Ca muncitor pacientul are un program de lucru de 12h/zi, cu pauzǎ de 24h, se

odihneşte dupǎ orele de lucru, lucreazǎ într-un mediu stresant, în condiţii climatice

diferite, frig, umezealǎ sau cǎldurǎ mare.


Date antropometrice:

greutate: 70 kg;

înǎlţime: 1,76 m;

grupǎ sanguinǎ: AII, RH (+);

acuitate vizualǎ, auditivǎ, tactilǎ – normale;

nu prezintǎ proteze;

nu este alergic.


AHC – fǎrǎ importanţǎ;

APF – vaccinǎri efectuate, dezvoltarea psihomotorie normalǎ;

APP – uşoare afecţiuni digestive, bolile copilǎriei, fracturǎ de membru superior

drept la 17 ani, bronhopneumonie la 20 ani.

Data internǎrii: 18.X.2003


febrǎ ridicatǎ;

disfagie;

tuse uscatǎ spasmaticǎ;

disfonie;

dispnee, cornaj, tiraj;

dureri laringiene sub formǎ de înţepǎturi;

inapetenţǎ.

Istoricul bolii:

Boala debuteazǎ în urmǎ cu douǎ sǎptǎmâni cu urmǎtoarele simptome: febrǎ

ridicatǎ, disfagie, tuse uscatǎ spasmaticǎ, disfonie, dispnee, dureri laringiene, inapetenţǎ.

Pacientul a urmat ambulatoriu – tratament cu amoxicilinǎ 2 cp/6h, în urma cǎruia

simptomele s-au mai ameliorat puţin, dar dupǎ o sǎptǎmânǎ simptomele au revenit fiind

chiar mai intense, motiv pentru care se prezintǎ la camera de gardǎ a secţiei OR2.

Examenul clinic general:

Starea generalǎ modificatǎ, febrǎ ridicatǎ 39,21°C.

Tegument şi mucoase palide.

Aparatul respirator – tuse seacǎ iritativǎ, torace normal conformat, discretǎ

disfonie, cornaj, R=15s/min.

Aparatul cardio-vascular – cord în limite normale TA=120/70 mm Hg. Puls ritmic

bine bǎtut AV=70p/min.

Aparatul digestiv – cavitate bucalǎ cu aspect normal, bine îngrijitǎ. Mucoasa

bucalǎ şi gingivalǎ de aspect normal, limba umedǎ curatǎ, fǎrǎ depozite. Faringe

congestiv, abdomen suplu, nedureros, mobil cu mişcǎrile respiratorii. Nas şi sinusuri:

piramida nazalǎ de aspect şi conformaţie normalǎ, sinţ olfactiv dezvoltat, fose nazale

permeabile.

Examen laringe: mucoasa laringianǎ tumefiatǎ distinsǎ, lucioasǎ de culoare roşie

cu forme cenuşiu roşiatice şi aspect gelatinos.

Diagnostic medical – Laringita cataralǎ acutǎ

3.3. Analiza şi interpretarea datelor


Nevoia

fundamentalǎ

Manifestǎri de

independenţǎ

Manifestǎri de

dependenţǎ

Surse de

dificultate

Nivel de

dependenţǎ

Nevoia de a

respira şi a avea

o bunǎ

circulaţie

Respiraţia –

15r/min

TA – 120/70mm

Hg

AV – 70p/min

Respiraţie de tip

costal inferior

prin mǎrirea

diametrului

lateral al cutiei

toracice.

Dispnee –

bradipnee

inspiratorie însoţitǎ

de cornaj;

Respiraţie dificilǎ

pe nas disfonie,

tegumente palide,

mucoasa

respiratorie uscatǎ.

Infecţii la

nivelul

cǎilor

respiratorii

superioare,

proces

inflamator.

Alternarea

mucoasei

nazale,

faringiene şi

laringiene.

2

Nevoia de a lua

şi a mânca

Dentiţia bunǎ,

gingii aderente

dinţilor,

mucoasa umedǎ,

roz, tranzit

intestinal

normal.

Disfagie,

slǎbiciune,

inapetenţǎ, scǎdere

ponderalǎ.

Durere

Febrǎ

Anxietate. 2

Nevoia de a

elimina

Micţiuni

sporadice.

Absenţa scaunului

de 3 zile, oligurie,

sete, greţuri.

Procesul

infecţios,

imobilitatea, 2

starea

febrilǎ,

aport hidric

redus.

Nevoia de a

dormi şi de a se

odihni

Somn agitat, treziri

frecvente, ore de

odihnǎ

insuficiente,

iritabilitate,

nelinişte.

Tusea,

durerea,

anxietatea,

neacceptarea

bolii.

2

Nevoia de a se

mişca şi a avea

o bunǎ posturǎ.

Sistem orteo-

articular integru

– efectueazǎ

mişcǎri

adecvate.

Poziţie inadecvatǎ

(care favorizeazǎ

respingerea).

Dificultatea de a

rǎmâne în posturǎ

funcţionalǎ.

Tulburǎri

respiratorii,

febrǎ,

durere,

anxietate.

2

Nevoia de a se

îmbrǎca şi

dezbrǎca

Veşminte alese

dupǎ gust şi

modǎ, veşminte

adecvate

climatului şi

statutului socio-

cultural.

Dificultatea de a se

îmbrǎca şi

dezbrǎca.

Durere.

2

Nevoia de a

menţine

temperatura

corpului în

limite normale

Temperatura

mediului

ambiant 18-

20°C.

Febrǎ ridicatǎ

39,10°C,

tegumente calde,

transpirate,

frisoane.

Procesul

infecţios

inflamator. 2

Nevoia de a fi

curat şi de a-şi

proteja

tegumentele

Uscǎciunea

mucoaselor

neglijeazǎ

efectuarea

îngrijirilor

igienice.

Incapacitatea de a-

şi acorda îngrijiri

igienice.

Circulaţia şi

respiraţia

inadecvate.

Imobilitatea,

durerea,

febra,

anxietatea,

condiţiile

nou create.

2

Nevoia de a

evita

accidentele

Mǎsuri de

prevenire a

infecţiilor,

bolilor.

Risc de

complicaţii.

Agitaţie, teamǎ,

insomnie.

Procesul

infecţios şi

inflamator.

Boala

(evenimente

marcate).

2

Nevoia de a

comunica

Funcţionarea

adecvatǎ a

organelor de

simţ, posturi şi

gesturi ale

mâinii, facies

expresiv, privire

semnificativǎ,

acuitate vizualǎ,

auditivǎ.

Dificultatea de a

vorbi.

Procesul

inflamator

Anxietatea.

2

Nevoia de a

acţiona conform

propriilor

credinţe şi

valori

Posibilitatea de

a acţiona

conform

propriilor

credinţe şi

valori.

1

Nevoia de a fi

ocupat şi a se

realiza

Incapabilitatea de

a-şi îndeplini

rolurile sociale.

Incapabilitatea de

a-şi

îndepliniacţiunile

favorite. Sentiment

de inulitate.

Durere,

anxietate,

neacceptarea

bolii,

imobilitate. 2

Nevoia de a se

recrea

Dificultatea de a

îndeplini activitǎţi

recreative.

Durere,

anxietate,

stres.

2

Nevoia de a

învǎţa

Dorinţǎ, interes

în acumularea

cunoştinţelor

1

Total: 26 – pacient cu dependenţǎ moderatǎ.

3.3.2.Problemele pacientului

Probleme actuale:


alterarea vocii;

hipertermie;

somn inadecvat;

alimentare inadecvatǎ.


risc de complicaţii respiratorii;

cronicizarea laringitei.

3.3.3. Diagnosticul de îngrijire

Respiraţie şi circulaţie din cauza procesului infecţios şi inflamator manifestat prin

dispnee de tip inspirator, bradipnee zgomotoasǎm paloare.

Alterarea vocii din cauza procesului inflamator la nivelul laringelui, manifestat

prin obosealǎ, rǎguşealǎ, dificultate de a comunica.

Hipertermie, consecinţa procesului inflamator şi infecţios manifestat prin

creşterea temperaturii peste valorile normale.

Somn inadecvat cantitativ şi calitativ din cauza tusei, dispneei, durerii, manifestat


Alimentaţie inadecvatǎ cantitativ şi calitativ din cauza disfagiei, febrei, anxietǎţii

şi manifestat prin aport alimentar şi lichidian insuficient, scǎdere poderalǎ.


Pacientul prezintǎ probleme ce-l determinǎ sǎ solicite ajutorul echipei de îngrijire

pentru satisfacerea unor nevoi fundamentale.

Grad de dependenţǎ temporarǎ II


3.3.1. Obiective generale

Pacientul sǎ beneficieze de condiţii optime de îngrijire.

Sǎ i se asigure tratament corespunzǎtor.

Sǎ i se asigure îngrijiri igienice normale.

Sǎ nu prezinte complicaţii.

3.3.2. Obiective specifice

Pacientul sǎ prezinte cǎi respiratorii permeabile, sǎ prezinte respiraţie şi circulaţie

în limite fiziologice.

Pacientul sǎ-şi recapete vocea normalǎ sǎ poatǎ comunica verbal.

Pacientul sǎ-şi menţinǎ temperatura corpului în limite normale.

Pacientul sǎ beneficieze de somn corespunzǎtor cantitativ şi calitativ.

Pacientul sǎ prezinte fǎrǎ greutate actul deglutiţiei.

Sǎ fie alimentat cantitativ şi calitativ corespunzǎtor vârstei.

Pacientul sǎ nu devinǎ sursǎ de infecţie nosocomialǎ.

3.4. Aplicarea planului de îngrijire

Intervenţii

Data Probleme Obiective Autonome Delegate Evaluare

18.X.2003

→

23.X.2003

Respiraţie şi

circulaţie

inadecvate.

Pacientul sǎ

prezinte cǎi

respiratorii

permeabile,

tusea se

dimuneazǎ

în

intensitate.

Sǎ prezinte

respiraţie şi

circulaţie în

limite

fiziologice

în decurs de

3 zile.

S-au asigurat

condiţii de îngrijire,

salon curat,

temperaturǎ

moderatǎ 18-20°C,

umiditate, ventilaţie,

s-a umezit aerul din

încǎpere. Pacientul

a fost învǎţat sǎ

expectoreze şi sǎ

colecteze sputa în

recipientul special.

S-au aplicat tehnici

de favorizare a

circulaţiei, masaje,

exerciţii active. S-au

mǎsurat pulsul şi

S-a

administrat

tratamentul

indicat

respectând

doza, ora şi

modul de

administrare.

Pentru

combaterea

stǎrii

infecţioase şi

inflamaţiei s-

au administrat:

codeinǎ 3/zi,

sirop

expectorant 3

18.X.2003

Pacientul

prezintǎ

respiraţie

inadecvatǎ,

tuse seacǎ,

paloare redusǎ.

Dupǎ

administrarea

tratamentului

de urgenţǎ

pacientul şi-a

reluat treptat

respiraţia, dar

persistǎ tusea.

19.X.2003

Atenuarea

respiraţia. S-au

pregǎtit materiale

necesare pentru

recoltare. S-au

recoltat probe

pentru examenul de

laborator, pentru

VSH,

hemoleucogramǎ,

uree sanguinǎ,

glicemie, teste de

disproteinemie.

linguri/zi,

instilaţii cu

soluţii de ulei

de pin. S-au

efectuat

enhalaţii cu

ceai de

muşeţel. S-a

administrat

oxigen.

respiraţiei,

persistǎ tusea

seacǎ, paloarea

redusǎ. S-au

recoltat probe

pentru

examenul de

laborator.

20.X.2003

Examenele de

laborator au

prezentat

urmǎtoarele

valori:

VSH: 1h:

5mm

2h: 15 mm

Hemoleucogra

ma:

Hb: 11,59%;

L: 7900/mmc

Ureea: 0,24g%

Glicemia:

0,86‰

ZnSO4: 8,12

USH

RTymol: 2,82

UMC

21.X.2003

Încǎ mai

persistǎ tusea

seacǎ şi

paloarea

redusǎ.

22.X.2003

Dupǎ

administrarea

tratamentului

tuseaeste

diminuatǎ în

intensitate, nu

prezintǎ

paloare, iar

funcţiile vitale

se încadreazǎ:

I zi – R=

15r/min

II zi –

R=16r/min

III zi – R=

18r/min

AV=70p/min

AV=80p/min

TA=120/70

mm Hg.

La externare

pacientul este

restbilit din

punct de

vedere

respirator şi

circulator.

Alterarea

vocii;

alterarea

mucoasei.

Pacientul

sǎ-şi

recapete

vocea

normalǎ, sǎ

poatǎ

comunica

verbal în

decurs de

48h,

pacientul sǎ

prezinte

mucoasa

laringianǎ

umedǎ şi sǎ

poatǎ

comunica

verbal în

mod

satisfǎcǎtor

în decurs de

3 zile.

I s-a recomandat

repaus vocal.

Pacientul a fost

servit cu ceaiuri

calde. S-au aplicat

comprese calde în

jurul gâtului. I s-a

recomandat consum

crescut de fructe. S-

a umezit aerul din

încǎpere, s-au

facilitat modalitǎţi

de comunicare non-

verbalǎ.

La indicaţia

medicului s-a

administrat

vitamina C

1f/zi şi

vitamina A

1f/zi pentru

combaterea

stǎrilor

inflamatorii şi

infecţioase. S-

au efectuat

inhalaţii cu

infuzii de

muşeţel;

antiseptice.

18.X.2003

Pacientul

prezintǎ

dificultate de a

comunica.

Dupǎ

administrarea

tratamentului

pacientul nu

şi-a recǎpǎtat

vocea în 48h.

19.X.2003

Pacientul

prezintǎ

disfonie;

acesta este

servit cu

ceaiuri calde şi

i se aplicǎ

comprese

calde în jurul

gâtului.

20.X.2003

Dupǎ

efectuarea

tratamentului

şi a

intervenţiilor

autonome

mucoasa

laringianǎ este

umedǎ şi

integrǎ.

21.X.2003

Procesul

inflamator

local a

diminuat astfel

cǎ vocea este

relativ

normalǎ. La

externare

pacientul

comunicǎ în

mod

corespunzǎtor.


prezinte

temperaturǎ

în limite

fiziologice

în termen

de 3 zile.

S-a observat,

mǎsurat şi

înregistrat

temperatura. Febra a

fost combǎtutǎ prin

aplicarea de

comprese umede pe

frunte şi torace.

La indicaţia

medicului

pentru

combaterea

stǎrii

inflamatorii s-

a administrat:

Aspirinǎ 3

cp/zi;

Polidin III f/zi.

În urma

intervenţiilor

temperatura a

scǎzut

ajungând dupǎ

3 zile la valori

normale:

18 X - T°C –

39,1

19 X - T°C –

38,3

20 X - T°C –

37,4

21 X - T°C –

36,7.

La externare

pacientul este

afebril,

tegumente

curate şi

integre.

Alimentaţie

inadecvatǎ

cantitativ şi

calitativ.

Pacientul sǎ

prezinte

toleranţǎ

digestivǎ

normalǎ. Sǎ

fie

alimentat

calitativ şi

cantitativ

corespunzǎt

or vârstei.

S-a asigurat

pacientului regimul

corespunzǎtor

ţinând cont de starea

febrilǎ, unde s-a

administrat ceaiuri

calde cu linguriţa.

S-a supravegheat

pacientul privind

respectarea

regimului alimentar.

A fost servit în

condiţii de igienǎ.

La indicaţia

medicului s-a

administrat în

primele 24h un

regim

hidrolactat,

format din

ceaiuri şi

lapte. Dupǎ

calmarea

durerilor s-a

trecut la un

regim

semisolid.

Dupǎ

stabilirea

toleranţei

digestive şi

ameliorarea

fenomenului

inflamator

hrana zilnicǎ a

fost

completatǎ

treptat pânǎ la

reluarea

18.X.2003

Pacientul este

inapetent,

primeşte greu

lichidele.

19.X.2003

Se restabileşte

toleranţa

digestivǎ.

20.X.2003

Pacientul îşi

recapǎtǎ

treptat apetitul.

21.X.2003

Primeşte bine

alimentaţia

corespunzǎtoar

e vârstei. La

externare

greutatea este

staţionarǎ.

regimului

normal.

Somn

inadecvat

Pacientul sǎ

prezinte

somn

liniştit,

odihnitor.

Sǎ prezinte

stare de

confort

psihic.

S-a asigurat

pacientului un

mediu ambiant

liniştit, plǎcut,

odihnitor, cu

otemperaturǎ

constantǎ între 18-

20°C.

S-a

administrat la

indicaţia

medicului un

sedativ:

Diazepam

1f/IM

În urma

intervenţiilor

autonome şi

delegate

pacientul şi-a

reluat treptat

somnul

obişnuit, astfel

cǎ la externare

prezintǎ somn

în limite

fiziologice.

Risc de

infecţii

Pacientul sǎ

fie ferit de

infecţii.

S-a supravegheat

pacientul, s-a

asigurat igiena

tegumentarǎ şi

vestimentarǎ.

Pacientul nu a

prezentat

complicaţii.

Evoluţia a fost

favorabilǎ.

3.5. Îngrijiri acordate la externare

3.5.1. Data externǎrii: 23.X.2003

3.5.2. Diagnostic la externare: laringitǎ cataralǎ acutǎ.

3.5.3. Starea pacientului la externare:

Dupǎ administrarea tratamentului de urgenţǎ boala a evoluat favorabil, pacientul

externându-se în starea vindecat.

3.5.4. Bilanţul autonomiei:

În urma obiectivelor stabilite şi a intervenţiilor autonome şi delegate aplicate,

pacientul nu prezintǎ respiraţie amplǎ, suplǎ, regulatǎ, pe nas, cu o frecvenţǎ de 16r/min,

puls ritmic bine bǎtut cu o frecvenţǎ de 70p/min, temperatura în limite normale, prezintǎ

tranzit intestinal fiziologic, micţiuni fiziologice, toleranţǎ digestivǎ bunǎ, comunicare

eficientǎ la toate nivelurile, igienǎ corespunzǎtoare.

3.5.5. Plan de recuperare:

S-a conştientizat pacientul asupra modului de viaţǎ şi de muncǎ dupǎ externare,

instruindu-l cu privire la regulile şi condiţiile pe care acesta trebuie sǎ le aplice şi sǎ le

respecte.

Astfel alimentaţia raţionalǎ în care sǎ se limiteze, consumul de condimente şi

alimente alergizante, consolidarea generalǎ prin viaţa în aer liber, exerciţii fizice care

modificǎ structura funcţionalǎ şi mǎreşte capacitatea de apǎrare as organismului.

Pacientul trebuie sǎ aibǎ un regim de viaţǎ ordonat, sǎ evite frigul, umezeala,

curenţii de aer rece, schimbǎrile atmosferice bruşte, ce au rol nociv în producerea

inflamaţiilor cǎilor aeriene. Trebuie sǎ evite stresul, contactul cu persoanele bolnave.

De asemenea s-a explicat importanţa continuǎrii tratamentului prescris de medic.

Revenirea la control peste 7 zile.


Data Examen de

laborator

Mod de

recoltare


19.X.2003

VSH

Se recolteazǎ

prin puncţie

venoasǎ cu o

seringǎ de 2 ml

0,4 citrat de

N38% plus

1,6ml sânge.

1h: 2-13 mm

2h: 12-17 mm

1h: 5 mm

2h: 15 mm

Hemoleucograma

Se recolteazǎ

sânge capilar

prin înţepare în

pulpa degetului.

Hb: 13+-2 g%

L:

4-8000/mmc

Hb: 11,59%

L: 7900/mmc

Ureea sanghinǎ

Se recolteazǎ

prin puncţie

venoasǎ 5-6 ml

de sânge simplu

nehemolizat.

0,20 – 0,40 % 0,24%

Glicemia

Se recolteazǎ

prin puncţie

venoasǎ 2 ml

sânge pe 4 mg

florurǎ de Na

0,80-1,20% 0,86%

Teste de

disproteinimie

Se recolteazǎ

prin puncţie

venoasǎ 5-6 ml

sânge simplu

nehemolizat.

ZnSO4: 0-8

USH

Rtymol: 0-4

UML

ZnSO4: 8,12

USH

Rtymol: 2,82

UML

Capitolul IV

Evaluare finalǎ

Evoluţia laringitei acute depinde de o serie de factori care ţin de virulenţa

germenilor şi masivitatea infecţiei cât şi de rezistenţa organismului pacientului. Cel mai

important factor îl constituie precocitatea diagnosticului şi instituirea unui tratament

igieno-dietic medicamentos corect şi prompt.

Cei trei pacienţi îngrijiţi de mine sunt:

C.R. în vârstǎ de 3 ani de sex masculin;

D.C. în vârstǎ de 38 ani de sex feminin;

R.I. în vârstǎ de 25 ani de sex masculin.

Aceşti pacienţi au avut urmǎtoarele nevoi afectate:

nevoia de a avea o bunǎ respiraţie şi circulaţie;

nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale;

nevoia de a bea şi a mânca;

nevoia de a elimina;

nevoia de a dormi şi a se odihni;

nevoia de a comunica;

nevoia de a se îmbrǎca şi dezbrǎca;

nevoia de a se recrea;

nevoia de a învǎţa;

nevoia de a fi curat, de a-şi proteja tegumentele şi mucoasele.

Pe baza acestor nevoi s-au stabilit urmǎtoarele probleme:


obstrucţia cǎilor respiratorii;

hipertermie;

alternarea vocii;

dificultatea de a se alimenta;

somn inadecvat;

stare de disconfort.

Pe baza problemelor s-au stabilit urmǎtoarele obiective:

pacientul sǎ prezinte respiraţie şi circulaţie în limite normale;

sǎ prezinte tuse diminuatǎ în intensitate;

pacientul sǎ prezinte temperaturǎ în limite fiziologice;

sǎ fie alimentat cantitativ şi calitativ corespunzǎtor vârstei;

sǎ prezinte somn liniştit, odihnitor corespunzǎtor vârstei;

sǎ prezinte stare de confort psihic;

sǎ fie ferit de infecţii nosocomiale.

Intervenţiile autonome

S-a instalat pacientul într-un salon liniştit, curat, aerisit, suficient de încǎlzit cu

umiditate normalǎ;

Pacientul a fost ajutat sǎ se aşeze într-o poziţie comodǎ care sǎ-i favorizeze

respiraţia;

S-au aplicat comprese calde în jurul gâtului;

S-au efectuat vaporizǎri medicamentoase în apropierea pacientului;

Pentru restabilirea permeabilitǎţii nazale s-au efectuat instilaţii nazale;

S-a administrat oxigen;

S-au pregǎtit materialele necesare recoltǎrii;

I s-au supravegheat funcţiile vitale;

S-a combǎtut febra prin aplicarea de comprese umede pe frunte şi torace.

S-a asigurat pacientului regimul alimentar corespunzǎtor vârstei şi stadiului

evolutiv al bolii;

S-a ţinut cont de starea febrilǎ în care s-a administrat ceaiuri calde cu linguriţa;

Regimul alimentar a fost administrat în condiţii de igienǎ;

I s-a asigurat pacientului un mediu ambiant liniştit, plǎcut, odihnitor, cu o

temperaturǎ constantǎ între 18-20°C;

- I s-a asigurat o igienǎ riguroasǎ tegumentarǎ, vestimentarǎ şi a lenjeriei de pat.

S-a instituit tratament cu antibiotice, antitermice, expectorante, sedative,

antiinflamatorii, adicǎ: Ampicilinǎ, Zinocef, Calciu gluconic, Hemisuccinat de

hidrocortizon (HHC), Romergon, Ambroxol, Prendinson, Dicarbocalm, Vitamina C,

Vitamina A, Paracetamol, Algocalmin, Aspirinǎ, Polidin.

În urma tratamentului instituit şi a intervenţiilor autonome cei trei pacienţi au avut

o evoluţie favorabilǎ, externându-se cu o stare generalǎ bunǎ.

http://www.tocilar.ro/

Date post:	26-Nov-2015
Category:	Documents
Upload:	alexandra-anton
View:	1,952 times
Download:	106 times

Studiu de caz privind ingrijirea pacientilor cu laringita acuta

Documents