Spania

Asezare geografica

Regatul Spaniei sau Spania este o țară situată în sud-vestul Europei, membră a Uniunii Europene. În nord-est se învecinează cu Franța și Andora de-a lungul Munților Pirinei. Face parte din Peninsula Iberică împreună cu Portugalia și Gibraltar, având de asemenea două arhipelaguri, situate unul în Marea Mediterană (Insulele Baleare) și celălalt în Oceanul Atlantic (Insulele Canare). De asemenea, de Spania aparțin două mici teritorii din nordul Africii (care includ orașele autonome Ceuta și Melilla), precum și enclava Llivia din Pirinei.

PopulatiaAnul de intrare în UE: 1986Este în vecinătate cu: Franţa, Portugalia (prin strâmtoarea de la Gibraltar) Maroc.Suprafaţa: 504.782 km2 (împreună cu cu insulele Canare şi insulele Baleare), din care peninsula este de 490.774 km2Numărul de locuitori: 43,758,250 (2006)Densitatea populaţiei: 79 pers/km2Componenţa populaţiei: 14.4% între 0-14 ani68% între 15-64 de ani17.6% peste 65 de aniCreşterea populaţiei: 0.15%Raportul natalităţii: 10.1 naşteri/1.000 persoaneRaportul mortalităţii: 9.63 de decese/1.000 persoaneRaportul mortalităţii la nou născuţi: 4.42 de decese/1.000 naşteriDurata de viaţă: - în general : 79.52 de ani- la femei: 83.03 de ani- la bărbaţi: 76.18 de ani

Relief• În Spania, predomină relieful de podiș și muntos,

câmpia ocupând numai a-10-a parte din teritoriu. Partea centrală a Spaniei este formată de Podișul Meseta, care este înconjurat de lanțuri muntoase, după cum urmează: la nord M-ții Cantabrici, paraleli cu golful Biscayala; la sud Cordiliera Betică cu M-ții Sierra Nevada; spre S-E Sierra Morena;în interior Cordiliera Centrală (Sierra de Gata. Sierra de Gredos și Sierra de Guadarrama); în marginea N-E se află lanțul Pirineilor (3478 m în Vârful Pic d’Aneto).

• Câmpii mai întinse există dea lungul fluviului Guadalquivir (câmpia Andaluziei) și Ebru (câmpia Aragonului).

Clima• Climatul temperat oceanic: se întâlnește în Galicia, Asturias, Cantabria, Țara

Bascilor și Navarra. Se caracterizează prin precipitații abundente, repartizate uniform de-a lungul anului și prin temperaturi moderate, atat iarna cât și vara (10,4°C media lunii Ianuarie și 19,2°C media lunii August și 1.008mm/an pentru orașul La Coruña).

• Climatul temperat continental: se întâlnește în Castilla și Leon, Madrid, La Rioja, Castilla-La Mancha, Extramadura și Andalucia. Se caracterizează prin precipitații reduse, repartizate neuniform de-a lungul anului și prin amplitudini termice mari de la zi la noapte, precum și de la un anotimp la altul.

• Climatul mediteraneean: se întâlnește în Catalonia, Valencia, Murcia, Andalucia, precum și în Insulele Baleare. Se caracterizează prin precipitații ce scad în cantitatea dinspre nordul spre sudul zonei (640mm/an la Barcelona, 524mm/an la Tortosa, 454mm/an la Valencia, 336mm/an la Alicante, 196mm/an la Almeria). Aceste precipitații cad preponderent toamna, sub formă de aversă. Temperaturiile sunt relativ ridicate atât vara (23-27°C media lunii August) cât și iarna (8-12°C media lunii Inuarie), amplitudinea termică dintre cele două anotimpuri fiind mai ridicată decât în cazul climatului temperat oceanic, dar mai scăzută decat în cazul climatului temperat continental.

• Climatul subtropical: se întâlnește în Insulele Canare și pe coasta estică a Andaluciei (supranumită și "Costa del Sol" - Coasta Soarelui). Se caracterizează prin temperaturi ridicate tot timpul anului (17,9°C media lunii Inuarie și 25,1°C media lunii August, pentru localitatea Tenerife), precipitații abundente (influențate de condițiile orografice locale) și amplitudini termice reduse între iarnă și vară.

• Microclimatul munților înalți: se întâlnește sporadic, în cazul masivelor muntoase ce depașesc 2000m înălțime (Munții Pirinei, Munții Cantabrici, Cordiliera Iberică și cea Centrală, Sierra Morena etc.) Acest climat se caracterizează prin precipitații ceva mai abundente și temperaturi mai reduse de-a lungul anului.

• Microclimatul temperat continental excesiv: se întâlnește sporadic în Madrid, Castilla-La Mancha și Castilia și Leon (suprapunându-se astfel Mesetei Centrale). Se caracterizează prin precipitații foarte scăzute (de obicei sub 250mm/an), repartizate neuniform de-a lungul anului, temperaturi scăzute iarna și ridicate vara (amplitudinii termice ridicate) precum și printr-o evapotranspirație esxcesivă, lucru care-și pune amprenta asupra vegetației, solului și inclusiv faunei.

Extreme climatice• Temperatura maximă: 47,2°C, s-a înregistrat în Murcia, la data de

4 Iulie 1994. Este de notat faptul ca valori superioare acestora au fost înregistrate și măsurate în secolul trecut (cum ar fi cele 51,0°C înregistrate la Sevilia pe data de 30 Iulie 1876), dar n-au fost omologate oficial.

• Temperatura minimă: -32°C, înregistrată în apropierea lacului Estangento (Lerida) pe data de 2 Februarie 1956. Aceasta valoare este urmată de cea înregistrată la Calamocha (Teruel) pe data de 17 Decembrie 1963 (-30,0°C)

• Precipitații maxime căzute în decursul unei zile: 817mm, pe data de 3 Noiembrie 1987 în localitatea Oliva (Tenerife), valoare urmată de cea înregistrată pe data de 17 Decembrie 1963 în localitatea Puebla del Duc, din Valencia (790mm).

• Precipitații maxime căzute în decurs de-o oră: 129,9mm, valoare înregistrată la data de 31 Martie 2002 în localitatea Santa Cruz de Tenerife din Insulele Canare.

VegetatiaMediteraneană• Este regiunea de vegetație cu cea mai mare extensiune spațială din Spania și este influențată de

regiunea climatică omonimă. Valoarea amplitudinii termice și a cantitatea de precipitații ce cade in decursul apariția au determinat două zone principale:

• zona stejarului, în care reprezentantul principal este stejarul de stâncă (Quercus ilex), la care se mai adauga stejarul de plută (Quercus suber), stejarul lusitan (Quercus lusitanica) cu frunze căzătoare. Aceste plante apar în formațiuni reduse în suprafață și care au cel mai adesea forma unor insule sau a unor fâși înguste.

• zona de maquis, alcătuită din tufișuri sempervirescente, greu de străbătut de 1,5-3 m înălțime, în care apar: măslinul sălbatic (Cistus solvifolium), mirtul (Myrtus communis), leandrul (Nerium oleander), laurul nobil sau dafinul (Laurus nobilis), rodiul (Punica granatum), drobita (Genista), și pe alocuri palmierul pitic (Chamaerops humilis).

Vegetația insulelor Canare• Insule Canare prezintă o vegetație specifică, net diferențiată față de cea a Spaniei continentale. Sunt

caracteristice specii cu un grad ridicat de endemism (aproximativ 500 de specii de plante se întâlnesc doar în aceste insule și nicăieri altundeva pe glob). Vegetația este puternic influențată de climă și datorită prezenței munților înalți este etajată altitudinal.

Eurosiberiană• Această regiune de vegetație se întâlnește în partea de nord a Spaniei, unde predomină

precipitațiile bogate și regulate și o climă ceva mai rece decât în restul teritoriului. Și această regiune poate fi împărțită în două zone principale:

• zona atlantică, se găsește în nordul și nord estul țării. Vegetația specifică acestei zone este formată din păduri de foioase dese cu numeroase pajiști verzi. Predomină specii de stejar și fag, adaptate condițiilor de umiditate la care se adaugă specii de brad (Abies) și pin (Pinus silvestris) pe măsura creșterii altitudinii. Covorul vegetal al acestei zone este foarte dezvoltat și variat.

• zona submediteraneană - se întâlnește în Cordiliera Cantabrică. Este specific: stejarul pufos (Quercus rubens), pinul silvestru (Pinus silvestris), la care se mai adaugă și pinul alb (Pinus alba) și stejarul alb (Quercus alba). Odată cu scăderea altitudinii și a precipitațiilor aceste specii încep să fie înlocuite de cele specifice zonei de maquis.

Etajată pe altitudine• etajul montan alpin - se îtâlnește la altitudini mai mari de 2.400 de metri și se caracterizează

prin specii cu un ciclu vegetativ redus (din cauza temperaturilor scăzute din timpul iernii). Cele mai întâlnite specii sunt cele de foioase și în special de pin si molid. La altitudine mai mari de 3.000m locul pădurilor de conifere este luat de pajiștile și pașunile alpine.

• etajul subalpin - se întâlnește la altiduni cuprinse între 1.200 și 2.400 de metri și reprezintă o zonă de tranziție între etajul alpin și zone climatică din care acesta face parte.

Fauna• Fauna prezintă un grad ridicat de diversitate, lucru care se datorează în

mare parte următtorilor doi factori: poziția geografică a Spaniei, între oceanul Atlantic și marea Mediterană și între Europa și Africa, precum și a marii difersități de medii și biotopuri, consecință a unei varietăți considerabile de microzone climatice și zone bine diferențiate între ele. În Spania se pot întâlni, pe lângă altele, o serie de specii care au disparut din alte țări europene. Acest lucru se datorează în principal faptuli că, în trecut, Spania a fost un teritoriu mai puțin populat decât cel al unor țări precum Italia, Germania, Anglia, dar mai ales faptului că industrializarea timpurie a acestor țări a dus la distrugerea a nenumărate habitate și implicit a unor specii de animale (fenomen documentat pe larg în secolul XX). De asemenea, un mare număr de specii întâlnite aici prezintă influențele faunei africane (cameleonul comun, ariciul algerian, bufnița cu coarne, mangusta etc), precum și un număr de specii endemice, întâlnite în Insulele Baleare și Canare (porumbelul de dafin, dropia de Canare etc.). Anumite specii autohtone au devenit extincte, așa cum s-a întâmplat în Antichitate cu iepurele de casă ("conejo", nume de la care se presupune că ar proveni și denumirea Spaniei, conform anumitor etimologi) și cu pasărea numită canar.

Hidrografia - Raurile

Din cele aproximativ 1.800 de rîuri și pârâuri din Spania, doar Tago are un curs mai lung de 1.000 de km și doar 90 au mai mult de 100km. Celelalte sunt râuri scurte și cu un debit neregulat: de cele mai multe ori seacă în perioadele secetoase și se umflă și provoacă inundații locale în timpul ploilor torențiale. Majoritatea râurilor care-și au obârșia în munții ce mărginesc sau străbat Meseta Centrală curg spre vest de-a lungul podișului și străbat Portugalia pentru a se vărsa în oceanul Atlantic. O excepție semnificativă o constituie râul cu cel mai mare debit din peninsula Iberică și anume Ebro, care se varsă în marea Mediterană după ce străbate vest-est câmpia Aragonului. Râurile din partea de nord a țării și care izvorăsc din Cordiliera Cantabrică sunt scurte și tumultuoase, debușând în golful Biscaia sau oceanul Atlantic, generând un relief specific (țărmuri cu rias în nord vest). Insulele sunt lipsite de râuri cu un caracter permanent, singurele excepții fiind La Palma și Gomera.

Hidrografia - LacurileLipsa unor vaste depresiuni interioare lipsite de drenaj, forța erozivă a râurilor precum

și evapotranspirația excesivă prezentă în cea mai mare parte a Spaniei au determinat inexistența unor lacuri cu o suprafață mare, deși există dovezi că in trecutul geologic al regiunii (Terțiar) au existat astfel de lacuri în vechi depresiuni endoreice (Meseta Centrală și Câmpia Andaluziei). Aceste depresiuni au dispărut pe măsură ce râurile au reușit să treacă de sistemul montan ce le imprejura. Lacurile existente în Spania se pot împărți în trei mari categorii:

• lacuri de origine endoreică (tectonice și vulcanice). Sunt destul de rare și reduse ca suprafață, cel mai mare fiind Laguna de la Janda (Cadiz), 30-40km² în momentele de maximă extindere, dar cu o adâncime foarte redusă, de aproximativ 1m.

• lacuri de origine exogenă (glaciare, carstice, eoliene și litorale). Cele de origine glaciară se întâlnesc doar în munții înalți, cum ar fi Pirinei (Estany - 880m în diametru și 80m adâncime, Lago de Rius - 1.600m în diamentru și 25m adâncime, El Tort - 2.400m în lungime și 96m adâncime etc), Cordiliera Centrală, în Munții Iberici și în Sierra Nevada (cum ar fi lacurile Zeguas și Caldera, situate la peste 2.700m înălțime). Lacurile de origine eoliană se găsesc în zona de coastă a Geronei și au o suprafață redusă. Lacurile și lagunele maritime se întâlnesc în zona de vărsare a râurilor Guadalquivir și Ebros, precum și a altor lacuri de dimensiuni reduse.

• lacuri de origine antropică. Acestea au fost create de către om, mai ales în decursul ultimului secol, cu scopul regularizării unor râuri, precum și pentru a stoca importante rezerve de apă necesare irigațiilor și alimentării marilor orașe. Astfel de lacuri (baraje) se găsesc mai ales pe cursul râurilot mari: Tago, Ebro, Duero, Guadiana, Guadalquivir etc.

Nationala de fotbal a Spaniei

Nationala de fotbal a Spaniei este actuala detinatoare a titlului de campioana mondiala in urma castigarii Campionatului Mondial din Africa de Sud 2010. De asemenea ea mai detine titlul de campioana europeana dupa ce a reusit sa castige trofeul la EURO 2008 gazduit de Austria si Elvetia.

Bibliografie

• Wikipedia.ro• Atlas “Misterele Lumii”• Google.ro

Acest proiect a fost realizat de:

Surdu AlinGrecu AlinHortolomei Ovidiu