Drd. Arh. Ioana Costina Drăgănuță ( Chisărău )

pg. 1

Cuprins

1. Introducere

1.1. Scopul lucrării, Întrebare, Noțiuni cheie

1.2. Metoda

1.3. Plan de idei

2. Context internațional, evoluția spațiilor publice în lume

2.1. Spațiul urban tradițional

2.2. Modernismul și proliferarea traficului rutier

2.3. Brasilia

2.4. Skarpnack

3. Context național, evoluția spațiilor publice în România

3.1. Evoluția spațiilor publice din zonele centrale înainte de Revoluție

3.2. Evoluția spațiilor publice din zonele centrale după Revoluție

4. Spațiul public și regenerarea urbană

4.1. Funcțiile necesare ale spațiului public

4.1.1. Protecția pietonului în spațiul public

4.1.2. Protecția pietonului împotriva traficului rutier

4.1.3. Protecția pietonului în fața infracțiunilor și a violenței

4.1.4. Protecție împotriva experiențelor senzoriale neplăcute

4.1.5. Atractivitatea spațiului public

4.1.6. Mobilitate pietonală

4.1.7. Condiții pentru a sta în picioare, a rămâne pe loc și a sta jos

4.1.8. Facilitarea contactului vizual

4.1.9. Opțiuni pentru joc, relaxare, exprimare și liberă expresie

4.1.10. Spațiul public raportat la scara umană

4.1.11. Sustenabilitatea spațiului public

4.2. Regenerarea urbană

4.3. Rolul spațiului public în regenerarea urbană

5. Metodologie de implementare a unui spațiu public pietonal, în contextul regenerării

urbane a zonei centrale

6. Practici recente de a interveni în spațiul public central

6.1. Incinta centrală pietonală, Nuremberg

6.2. Regândirea rolului bulevardului în oraș, Helsinki

Drd. Arh. Ioana Costina Drăgănuță ( Chisărău )

pg. 2

6.2.1.Proiectul de diplomă premergător ideii de reorganizare a bulevardelor

6.2.2.Remodelarea bulevardului urban în Helsinki

6.3. Intervenții de redistribuire a spațiului pe artere urbane principale

6.3.1. Brooklyn, New York

6.3.2. Tampa, Florida

7. Aplicație municipiul Bacău

7.1. Scurtă istorie

7.1.1. Aspecte generale ce au influențat evoluția țesutului construit al Bacăului

7.1.2. Sistematizarea orașului Bacău și spațiile publice rezultate

7.1.3. Moduri de folosire contemporană a spațiilor publice în zona centrală

7.2. Analiza condițiilor globale și locale

7.2.1. Analiza la nivelul orașului

7.2.2. Analiza la nivel local

7.3. Spațiul public propus în zona centrală a orașului

7.3.1. Axa funcțional-rutieră

7.3.2. Axa economică

7.3.3. Axa social-culturală

7.4. Includerea intervenției în spațiul public într-un proiect urban integrat de

regenerare pentru zona centrală

8. Concluzii

9. Bibliografie

10. Anexe

11. Tabel de figuri

Drd. Arh. Ioana Costina Drăgănuță ( Chisărău )

pg. 3

Rezumat

Scopul lucrării

Lucrarea propune un model de intervenție în spațiul public post-socialist, axat pe

cazul zonelor centrale ale orașelor cu identitatea puternic afectată de procese ce au dus la

depersonalizare. Modul de abordare propus este bazat pe revalorificarea atribuțiilor spațiului

public, în contextul unui proiect integrat de regenerare urbană ce are ca finalitate

redobândirea rolului zonei centrale de pol cultural, social și comercial al orașului. Propunerea

de idee este demonstrată prin intermediul unei aplicații pe municipiul Bacău, aceasta având

potențialul de a aduce beneficii atât pe plan social, cât și pe plan economic, cultural, fizic și

de mediu.

Întrebarea pe care s-a axat cercetarea

O mare parte din orașele românești din regiunile extra-Carpatice posedă un fond

construit și spații publice în zonele centrale puternic afectate de intervențiile tipice din

perioada industrializării. Spații ample, ambigue și slab definite, multe dintre acestea sunt

rămase de pe urma fostelor proiecte pentru redefinirea zonelor centrale, proiecte precum

centre civice, case de cultură și piețele aferente, sau esplanade comerciale. Intervențiile

recente au avut rezultate limitate, însă în general nu au reșit nici ele să găsească noi moduri

de utilizare a acestor spații, astfel încât astăzi ele nu sunt valorificate la maximul lor potențial.

În această situație, cum se poate interveni în spatiul public post-socialist al zonelor centrale în

contextul regenerării urbane sustenabile?

Noțiuni cheie întâlnite în teză

Lucrarea abordează noțiuni contemporane de interes național și internațional specifice

arhitecturii și urbanismului, dintre care cel mai des întâlnite pe parcursul textului fiind

următoarele:

orașul compact sustenabil, spațiul public, regenerare urbană, redimensionarea străzii („street

rightsizing”), orașul bun pentru mersul pe jos („walkable city”), a transforma în pietonal

(„pedestrianize”), incintă centrală pietonală („pedestrian precinct”), remodelarea bulevardului

urban („boulevardization”)

Drd. Arh. Ioana Costina Drăgănuță ( Chisărău )

pg. 4

orașul compact sustenabil = orașul cu densități crescute ale populației și ale ariei construite1,

în care organizarea funcțiunilor se bazează pe principiul mixității și proximității2, unde este

încurajată o intensificare a activităților economice la nivel local și sunt susținute aspectele

vieții culturale și sociale, în sensul manipulării formei urbane pentru a face loc activităților de

petrecere a timpului în spațiul public de calitate, mersului pe jos, cu bicicleta și cu mijloacele

de trasport public3.

spațiul public = spațiul folosit în comun de oameni aparținând diverselor grupuri, pentru o

gamă largă de activități, incluzând spații aflate în proprietate publică și spații aflate în

proprietate privată, precum piețe, scuaruri, parcuri, locuri de joacă, străzi, spații aferente

complexelor comerciale, târgurilor, teraselor, sălilor de evenimente, lobby-urilor,

atriumurilor, curților interioare, care au în comun potențialul de a strânge persoanele

împreună și care crează cadrul pentru schimburi economice, sociale și culturale4.

regenerare urbană = acțiunea de a formula o viziune și un proces de intervenție integrator ce

duce la soluționarea problemelor urbane, căutând să producă efecte de durată în

îmbunătățirea factorilor de mediu, economici, fizici și sociali5 ai unei arii aflate în stare

îndoielnică, nesigură sau decadentă.

redimensionarea străzii („street rightsizing”) = modificarea unei străzi pentru a face față

tuturor modurilor de transport necesare6, cea mai uzuală cale fiind aceea de micșorare a

lățimii benzilor, reducându-se astfel și viteza de călătorie, și refolosirea spațiului obținut

pentru alte funcțiuni precum introducerea pistelor de biciclete, a spațiilor pietonale și

transportului public, în contextul remodelării sustenabile a mobilității urbane7.

1 M. Jenks, R. Burgess, Compact Cities : Sustainable Urban Forms for Developing Countries, Spon Press,

Londra, 2000. 2 M. H. Negulescu, Mobilitate și formă urbană – aspecte teoretice, Editura Universitară „Ion Mincu”, București,

2011. 3 D. M.E.G.W. Snellen și H. D. Hilbers, „Evaluation of the Mobility Impacts of the Dutch VINEX Policy”,

Association for European Transport and Contributor, Netherlands Institute for Spatial Research, Haga, 2005. 4 K. Worpole, K. Knox, „The social value of public spaces”, JRF Research and Development Programme on

Public Spaces, York, 2007. 5 P. Roberts, H. Sykes, Urban Regeneration A Handbook, Sage Publications, Londra, 2000．

6 A. R. Arvidson, „Get Help Rightsizing Your Street”, Planning, American Planning Association, Vol. 79.5,

Chicago, 2013. 7 National Association of City Transportation Officials, Urban Street Design Guide, Island Press, New York,

2013.

Drd. Arh. Ioana Costina Drăgănuță ( Chisărău )

pg. 5

orașul bun pentru mersul pe jos („walkable city”) = orașul care oferă spații confortabile și

plăcute pentru deplasarea liberă și neîngrădită a pietonilor, descurajând folosirea

autovehiculelor individuale în favoarea transportului în comun, cu bicicleta sau pe jos8.

a transforma în pietonal („pedestrianize”) = a închide accesul auto pe o stradă, cu scopul

dării acesteia în folosință pietonilor9 și a reface elementele de mobilier urban, design stradal

și vegetație pentru a crea un mediu prielnic noilor utilizatori ai spațiului.

incintă centrală pietonală („pedestrian precinct”) = rețea de străzi interconectate ce include

sau este adiacentă unei serii de piețe, piațete și grădini, în care traficul auto este interzis sau

limitat10

, de obicei implementată în zona centrală a orașelor pentru a intensifica activitățile

culturale, sociale și economice prin varietatea și atractivitatea de funcțiuni oferite11

.

remodelarea bulevardului urban („boulevardization”) = transformarea arterelor majore de

trafic auto și autostrăzilor urbane în spații publice care se adresează mai multor tipuri de

utilizatori, integrând mai multe moduri de transport, reducând la minimul necesar spațiul

pentru autovehicule personale și creând spații protejate și primitoare pentru mersul cu

bicicleta și pe jos, încurajând o viață urbană activă și diversificată12

.

8 J. Gehl, Orașe pentru oameni, Igloo Media, București, 2010.

9 J. Gehl, Op. Cit.

10 R. Monheim, „Inner cities from the perspective of their visitors – more than just commercialism” , Munich 21

Conference, Munchen, 2013. 11

Project for Public Spaces, „Rolf Monheim. Groundbreaking research on how city centers thrive”, P.P.S. Blog,

2007. 12

P.Lehtovuori, T. Hamalainen, „City of Boulevards or City of Malls? Urban Transport Infrastructure Retrofits

Are Changing the Urban Landscape in Helsinki and Tampere”, Project Baltia, Nr. 22, St. Petersburg, 2014.

Drd. Arh. Ioana Costina Drăgănuță ( Chisărău )

pg. 6

Context internațional, evoluția spațiilor publice în lume

Capitolul prezintă evoluția spațiilor publice pe plan internațional de la orașul

tradițional către orașul de azi. În spațiul urban tradițional, oamenii aveau loc să meargă pe

jos, să se plimbe, să se relaxeze în aer liber, să se exprime în public și să formeze o

comunitate. Aceste activități își găsesc cu greu locul în spațiul urban contemporan, acesta

degradându-se în timp, în ultimele decenii. Un aspect important este prezentarea principiilor

urbanismului funcționalist, care alături de politicile urbane de satisfacere a nevoilor traficului

rutier, au avut efecte puternice de durată asupra vieții urbane. Sunt explicate problemele

majore ce au dat naștere orașelor aglomerate de azi.

Separarea pe funcțiuni, respingerea spațiului urban, amplasarea construcțiilor ca

volume independente unele față de altele, creșterea numărului și dimensiunilor străzilor duc

la încurajarea deplasărilor cu automobilul pentru nevoile zilnice, la proliferarea traficului

individual motorizat și descurajarea unei vieți urbane active, socializării și autoexprimării.

Capitolul atrage atenția asupra problemei orașului cu un trafic auto aglomerat, neînsuflețit, în

care deplasarea pe jos este o provocare și dimensiunea umană este neglijată.

Context național, evoluția spațiilor publice în România

Scurtă istorie a evoluției spațiilor publice, înainte de Revoluție

Problema spatiului public in context post-socialist, după Revoluție

Capitolul prezintă principalele transformări urbane ale perioadei de reconstrucție

socialistă a orașelor românești, provocările întâlnite și principiile urmate de arhitecți în

definirea orașelor. Această parte a lucrării se axează pe a înțelege spațiul public proiectat și

rezultat în acea perioadă, cu accent pe zona centrală a orașelor extra-Carpatice, cu identitatea

puternic afectată de intervențiile fostului regim (Fig. 1). Capitolul atrage atenția asupra

existenței unei probleme tip a spațiilor ample, actual nefolosite la maximul lor potențial,

rămase de pe urma proiectelor de centre civice, promenade centrale, case de cultură și piețele

aferente lor.

După Revoluție, evoluția spațiilor publice nu a avut parte de schimbări majore în

abordare. Cea mai mare parte a proiectelor au constat în renovări locale de străzi și trotuare,

mai rar fiind întâlnită o gândire integratoare care să includă toți utilizatorii spațiului urban și

să analizeze rolul unei astfel de intervenții la nivelul orașului.

Drd. Arh. Ioana Costina Drăgănuță ( Chisărău )

pg. 7

Capitolul tratează anumite probleme ale orașelor din România după Revoluție, care au

contribuit la menținerea situației ambigue a spațiului public din zilele noastre. Printre cele

mai importante aspecte abordate se numără: golirea zonelor centrale, creșterea dispersiei

urbane, proliferarea traficului rutier, neglijarea spațiilor pietonilor și bicicliștilor, degradarea

imaginii urbane și a unor terenuri cu potențial, probleme legate de legislație, probleme

economice și aspecte ce îngreunează dezvoltarea și investițiile private.

Fig. 1 Strada Mihai Viteazul din Bacău, înaintea demolărilor și după reconstrucție. Se observă

degradarea spațiului public în timp și trecerea lui din folosința oamenilor (prima fotografie) în folosința

autovehiculelor (a doua fotografie). Se observă și pierderea identității urbane. Sursa: Arhivele Revistei Ateneu,

„Bacăul lui Bacovia”, Colecția fotgrafică a Revistei Ateneu, Bacău, 17 03 2016 cu intervenții personale și

Google Maps, Bacău, Bacău County, Romania, Street View, 16 09 2014.

Drd. Arh. Ioana Costina Drăgănuță ( Chisărău )

pg. 8

Spațiul public și regenerarea urbană

Sunt aduse în prim-plan nevoile pietonului în timpul petrecut de acesta în spațiul

public din oraș. Sunt menționate și explicate calitățile pe care este de preferat să le aibă

spațiul public pentru a răspunde nevoilor oamenilor, astfel încât aceștia să fie încurajați să

meargă pe jos, să se relaxeze, să socializeze și să se autoexprime.

Capitolul urmărește, în continuare, definirea conceptului de regenerare urbană în context

internațional, redând importanța lui în sensul prezentei lucrări. Tot aici este evidențiat efectul

pe care o intervenție zonală, proiectată cu o viziune holistică de regenerare urbană, îl poate

avea la nivelul întregului oraș. Apoi tratează rolul spațiului public în proiectele de regenerare

urbană și susține nevoia de proiectare prin/cu politici locale care să încurajeze principii

sustenabile de evoluție a zonei centrale, scoțând în evidență beneficiile la nivelul economiei,

mediului, coeziunii sociale, brandingului orașului, identității și calității vieții.

Elemente de procedură și metodologie

Capitolul urmărește definirea unei metodologii de a interveni în spațiul public al zonelor

centrale post-socialiste, în cadrul unui scenariu de regenerare urbană, pentru cazul orașelor

extra-Carpatice care au suferit pierderi semnificative de țesut urban și identitate. Aceasta

poate fi readaptată în funcție de caracteristicile locale și specificul fiecărui oraș.

Metodologia va încerca să creeze cadrul pentru implementarea unei zone preponderent

pietonale în centrul orașului și va cuprinde elemente readaptate a metodologiilor recomandate

de J. Gehl, F. M. Alvers, Proiectul Euroscapes și Comisia Europeană pe nevoile locale,

coroborate cu aspecte specifice mediului național. Pentru cazul analizat al zonelor centrale

post-socialiste, în orașe medii, propunerea se bazează pe regândirea rolului spațiului public în

zona centrală, astfel încât să aducă beneficii pe plan fizic, social, cultural, de mediu și

economic, în contextul unui proiect urban integrat aplicat unei arii propuse.

Practici recente de a interveni în spațiul public central

Capitolul expune moduri contemporane de reinterpretare a spațiului public, întâlnite la

orașe competitive. Sunt alese modele care prezintă probleme și/sau caracteristici fizice

similare orașelor din regiunile extra-Carpatice ale României, reprezentative ca abordare

pentru gândirea la nivel global, a orașului, și pentru cea la nivel local, a zonei centrale. Sunt

urmărite proiecte de remodelare a străzilor cu rol major în structura urbană, în principal pe

axe reprezentative ale orașelor, în contextul regenerării urbane sustenabile a zonelor din care

Drd. Arh. Ioana Costina Drăgănuță ( Chisărău )

pg. 9

fac parte. Lucrarea continuă prin atragerea atenției, prin modele semnificative, a importanței

abordării integrate, pe mai multe planuri, evidențiind în unele contexte aspecte precum: rolul

unei densități relativ crescute, a mixității funcționale și relaționării de vecinătate, a

accesibilității și remodelării transportului public, în noile proiecte de remodelare a spațiilor

publice centrale urbane.

Aplicație

Acest capitol folosește aplicarea metodologiei prezentată anterior și aspectele cheie

extrase din studiile de caz, pentru a reda o intervenție în cazul zonei centrale a municipiului

Bacău. Voi face o propunere de reorganizare a spațiului public pe artera principală Nicolae

Bălcescu, în cadrul unui plan de regenerare urbană care are rolul să îmbunătățească mai multe

aspecte ale zonei centrale, precum latura economică, socială și culturală, având un impact

pozitiv la nivelul întregului oraș.

Concluzii

Teza se încheie prin atragerea atenției asupra faptului că spațiile publice post-socialiste

din zonele centrale ale orașelor poartă un potențial enorm în dezvoltarea urbană, care trebuie

valorificat. Modul de abordare propus poate fi folosit pentru a valorifica acest potențial și

pentru a produce schimbări de durată în zone centrale din orașe care azi sunt amorțite, lipsite

de viață urbană și de prosperitate. Spațiul public poate fi catalizatorul acestei schimbări. Un

sistem de spații publice și o axă verde centrală în nucleul orașului pot reda vitalitatea

spațiului urban, încurajând oamenii să meargă pe jos și să petreacă timp în aer liber.

Mixitatea de funcțiuni din preajma zonei pietonale va atrage o parte din cei care momentan

preferă centrele comerciale ce oferă o diversitate crescută de produse și de moduri de

petrecere a timpului liber. Spațiile largi din zonele centrale au potențialul să fie reorganizate

în sensul unei dezvoltări urbane sustenabile. Odată cu intervenția la nivelul străzilor, va crește

varietatea serviciilor și vor apărea noi oportunități pentru dezvoltare economică susținută de

investitorii privați.

Pornind de la o viziune având la bază spațiul public, un oraș își poate clădi un

scenariu de regenerare urbană a zonei centrale, care nu doar oferă cadrul pentru interacțiuni

sociale, activități culturale și petrecera timpului liber, ci poate în același timp să readucă o

creștere economică, deschizând drumul pentru o dezvoltare viitoare prosperă, orientată către

un oraș compact sustenabil și competitiv.

Drd. Arh. Ioana Costina Drăgănuță ( Chisărău )

pg. 10

Structura tezei este prezentatî în schema următoare ( Fig. 2 ), redând relațiile între

capitolele descrise anterior.

Fig. 2 Schema generală a tezei, redând relațiile între capitole. Sursa: imagine realizată de autoare.