SISTEMUL MONETAR EUROPEAN

NDRUMTOR: Lect. univ. dr. Doina Iacob

SUDENTI: Petcu Ionica Andrei VioricaValentina

2

CuprinsSISTEMUL MONETAR EUROPEAN...........................................1 NDRUMTOR:..............................................................................1 Lect. univ. dr. Doina Iacob...............................................................1 SUDENTI:........................................................................................1 Petcu Ionica......................................................................................1 Andrei Viorica-Valentina.................................................................1 Cuprins ............................................................................................3 SISTEMUL MONETAR EUROPEAN .........................................4 I. CREAREA SI FUNCIONAREA SISTEMULUI MONETAR EUROPEAN.............................................................................................4 II. ECU-COS, UNITATE DE CALCUL.................................................7 III. ECU-OFICIAL. INTERVENIILE SI FINANAREA LOR PE PIEELE DE SCHIMB..........................................................................10 IV. ECU PRIVAT .................................................................................13 1. Crearea ECU-privat........................................................................13 2. Utilizarile ECU-privat....................................................................15 Bibliografie.............................................................................................21

3

SISTEMUL MONETAR EUROPEANI. CREAREA SI FUNCIONAREA SISTEMULUI MONETAR EUROPEANPentru a pune capat instabilitatii monetare de pe pietele de schimb, generalizata dupa 1971, Comunitatea Economica europeana a demarat intense negocieri n vederea realizrii unui sistem monetar mai performant. Drept urmare, la 13 martie 1979, Comunitatea Economic european (cu exceptia Angliei care a declarat ca va participa mai trziu) a creat un "spatiu monetar comun"1[1]. Sistemul Monetar European, care a nlocuit "sarpele monetar" continundu-i principiile, avea ca obiectiv crearea unei zone de stabilitate n Europa de vest si realizarea unei convergente a politicilor financiare si economice ale tarilor membre, folosind un sistem complex de cursuri valutare, de forme de intervenie si de noi faciliti de credit2[2]. Sistemul Monetar European (S.M.E.) a fost gndit cu scopul de a stabiliza cursurile de schimb ale monedelor nationale si de a contracara inflatia. Sistemul apartine categoriei sistemelor monetare cu flexibilitate limitat, fiind o combinatie ntre cursurile fixe si fluctuante. Sistemul Monetar European a fost conceput astfel nct sa reziste presiunilor speculative exercitate pe pietele de schimb asupra monedelor comunitare, sistemul de interventii sustinut prin mecanismele de credit viznd, n special, evitarea asa numitelor "miscari gresite" ale cursurilor de schimb. Deci, Sistemul Monetar European a fost fondat pe doua piloane : un sistem de interventii pe pietele de schimb si un acord asupra manierei de finantare a acestor interventii3[3]. Conform ntelegerilor stabilite (Bremen - 1978), fiecare tara declara - cu asentimentul partenerilor - un curs pivot al monedei proprii, n ECU, si acesta reprezinta cursul oficial (central) sau paritatea n ECU a monedei respective. Pe baza acestui curs pivot se declara apoi cursuri bilaterale ntre valutele tarilor Sistemului Monetar European, denumite cursuri - pivot bilaterale (cursuri centrale bilaterale) a caror miscare trebuie sa se nscrie n limitele marjelor de fluctuatie prezentate, fiind asigurata prin interventiile bancilor centrale4[4]. 1[1] C.Basno, N.Dardac, C.Floricel, op.cit., p.63-64 2[2] Conf.univ.dr.ec. Ana Cojol, op.cit., p.59 3[3] C.Basno, N.Dardac, C.Floricel, op.cit., p.64 4[4] Conf.univ.dr.ec. Ana Cojol, op.cit., p.59 4

S-au creat astfel doua mecanisme de interventie : unul, prin care fiecare banca centrala este obligata sa intervina pe pietele externe, atunci cnd propria moneda atinge una din marginile de fluctuatie ; arile membre ale Sistemului Monetar European au declarat paritatile bilaterale ale monedelor lor, n jurul carora cursurile de schimb pot oscila cu 2,25 %, iar ca exceptie temporara, pentru unele monede (care nu au participat la "sarpe"), s-a admis o marja de fluctuatie de 6 % (au beneficiat sau beneficiaza de aceasta : lira italiana, pesetas spaniola, escudo portughez). Totodata, se determina cursuri centrale pivot ale monedelor lor n raport cu moneda compozita ECU5[5]. altul, care se refera la definirea unui c 848g66i os de monede, cu

ajutorul caruia sa se determine cursurile centrale (paritatile) monedelor individuale si limitele de fluctuatie, ca si obligativitatea actiunilor de corectie n caz de divergente. Daca o singura moneda (de exemplu, marca germana) deviaza prea mult fata de cursul central, cel de-al doilea mecanism intra n functiune si necesita o actiune corectiva solitara a Bundesbank-ului, n timp ce primul mecanism presupune o interventie a tuturor bancilor centrale. n vederea stabilirii cursurilor reciproce ale monedelor si a determinarii conditiilor optime de interventie, s-a avut n vedere un numar de criterii de referinta care sa permita autoritatilor monetare nationale sa se implice pe pietele de schimb pentru a mentine o ordine minima. Pentru fiecare dintre monedele sistemului au fost definite tipurile de interventii obligatorii si/sau prezumtive prin raportarea la o alta moneda comunitara sau fata de unitatea compozita ECU. Problema esentiala n legatura cu acest sistem este aceea a credibilitatii lui. Exista nsa factori care ajuta sistemul sa defineasca aceasta problema si anume : existenta benzilor de fluctuatie ; costurile devalorizarii6[6].

5[5] Conf.univ.dr.ec. Ana Cojol, op.cit., p.59 6[6] C.Basno, N.Dardac, C.Floricel, op.cit., p.64 5

Benzile de fluctuatie au fost fixate la 2,25 % fata de paritatea oficiala (curs central), permitnd o variatie a cursurilor de schimb cu 4,5 %. Pentru unele tari (Italia, Spania etc.) benzile de fluctuatie au fost fixate la 6 %, deci cu o variatie a cursurilor de schimb de 12 %. Existenta acestor marje largi face posibila pentru tarile respective modificarea cu regularitate a cursurilor de schimb n proportii mici, fara a trebui sa nfrunte marile crize speculative. Aceste marje largi de fluctuatie nu mpiedica rate mai mari ale inflatiei din unele tari comparativ cu altele, dar elimina miscarile speculative, destructive, care pot aparea n cazul n care benzile ar fi mai mici. n ceea ce priveste costurile devalorizarii, acestea sunt, de regula, mai mari dect costul modificarii ratei inflatiei. O tara care a anuntat un curs de schimb fix are mai putine stimulente sa devalorizeze moneda dect alta care a anuntat o anumita rata a inflatiei. Doua sunt motivele pentru care costurile devalorizarii sunt mai mari si anume : modificarea cursului de schimb are diferite implicatii n alte

spatii economice (de exemplu , daca o tara comunitara si devalorizeaza moneda apar implicatii pentru politica agricola comuna; acea tara trebuie sa creasca pretul extern al produselor sale agricole sau sa introduca taxe la exportul lor; acestea sunt costuri pe care tara respectiva doreste sa le evite) ; exista si un motiv politic; cursul de schimb oficial (central) este

o variabila foarte transparenta si el nu poate fi modificat fara consultari cu alte tari membre ale Sistemului Monetar European; autoritatile monetare ale unei tari care si devalorizeaza frecvent moneda sunt considerate, deseori, esuante n managementul macroeconomic7[7]. Aceste doua motive se constituie n factori care contribuie la cresterea costurilor politice ale devalorizarii. Scad astfel stimulentele pentru devalorizare, fapt ce determina cresterea credibilitatii n sistemul cursurilor de schimb fixe.

7[7] C.Basno, N.Dardac, C.Floricel, op.cit., p.64-65 6

Pentru a sesiza clar problematica legata de natura ECU, putem sa ne ajutam de urmatoarea analogie. ECU-cos nu este altceva dect un vas (amfora) imaterial. Exista mai multe posibilitati de a umple acest vas, fie cu aur si dolari, fie cu diferite monede care-l definesc. n primul caz, poarta denumire de ECU-oficial (public), fiind utilizat numai de catre autoritatile monetare. n al doilea caz, se numesc ECU-privat. Cele trei entitati sunt distincte fiind falsa afirmatia ca exista doar un singur ECU. Desi ECU-public si cel privat au aceeasi definire si capacitate, totusi continutul lor este fundamental diferit : aur si dolari, pe de o parte, monede europene, pe de alta parte.8[8] Exista, deci urmatoarele forme de existenta a ECU : ECU-cos utilizat ca unitate de cont de sectorul public si privat ; ECU-rezerva, monopolizat de autoritatile monetare si utilizat ca ECU-cos, folosit de sectorul privat ca mijloc de plata, de credit si

mijloc de plata si de rezerva ; investitii9[9].

II. ECU-COS, UNITATE DE CALCULCunoscuta sub denumirea uzuala de ECU, moneda europeana are ca si DST-ul, o istorie proprie. Nascut n ideea contrabalansarii inechitatilor monetare, Sistemul Monetar European si-a creat, pe lnga propriul mecanism, si propria moneda. ECU este definit ca un cos, o suma de 12 monede, fiind ca si DST-ul, o moneda compozita. Spre deosebire de DST, structura ECU este stabilita si publicata direct, sub forma contributiei cantitative la cos a monedelor comunitare. Acordurile care au dat nastere Sistemului Monetar European au prevazut un numar de conditii n care poate avea loc revizuirea acestei definiri. Revizuirile trebuia acceptate reciproc si au avut ca efect modificarea valorii externe a ECU si se produceau numai daca are loc o 8[8]"When Will the EURO Be in Our Pockets ?",Office For Official Publications Of The EUROpeanCommunities, Luxembourg, 1996 9[9] C.Basno, N.Dardac, C.Floricel, op.cit., p.65

7

modificare a ponderii mai mare de 25 %. Compozitia ECU a fost modificata de la crearea lui, doar n doua reprize : la 17 septembrie 1984 n momentul intrarii drahmei n cos si la 21 septembrie 1989, prin includerea pesetei spaniole si escudo-ului portughez. Compozitia ECU n 1979, 1984 si 1989 Moneda DM LUK FF LIT FO FB FL CD LIRL DG PS de la 1 martie 1979 0,828 0,0885 1,15 109,00 0,286 3,66 0,14 0,217 dupa 17 sept.1984 0,719 0,0878 1,31 140,00 0,256 3,71 0,14 0,219 0,00871 1,15 -

dupa 21 sept.1989 0,6242 0,08784 1,332 151,8 0,2198 3,301 0,130 1,1976 0,008552 1,44 1,393

n calitate de cos monetar, ECU avea un curs de schimb rezultat din cursurile de schimb ale monedelor ce l compun. Cursul astfel dedus a fost calificat drept un curs teoretic. El era un curs instantaneu ce rezulta din ponderea la un moment precis a cursului n ECU al unei monede, cu participarea ei la cos. Acest curs se calcula att pentru devizele europene, ct si pentru dolarul american. n afara cursului teoretic exista si un curs de piata al ECU si care nu se ndeparta prea mult de cel teoretic. Contravaloarea ECU ntr-o moneda nationala nu era n mod direct un curs de schimb, ci era determinata de conditiile pietei. Nu trebuie deci confundat cursul de piata al ECU (cotat ca si celelalte devize importante) cu contravaloarea sa n acea moneda si care nu este altceva dect un curs teoretic10[10].

10[10] C.Basno, N.Dardac, C.Floricel, op.cit., p.66 8

ntre aceste doua notiuni trebuie sa o distingem pe a treia, si anume aceea de curs pivot. Acesta nu era un curs de piata, ci unul abstract, ales n mod arbitrar n functie de o serie de criterii legate de politica de ncadrare a cursurilor de piata. Nici o tranzactie nu se efectua la cursul pivot, exceptnd situatiile n care cursul de piata coincidea cu acesta. Fiecare moneda europeana din cos avea astfel un curs pivot fata de ECU, care servea la determinarea unei grile a cursurilor pivot bilaterale. Grila cursurilor - pivot centrale ale monedelor din Sistemul Monetar European Amst.FO Bruxl. FB-L 42,458 Frank. DM 2,058 Copenh. CD 7,852 Dublin LIRL 0,768 Paris FF 6,904 Roma LIT 1.483,58 Madrid PS 133,80

Ecu 2,319

Pe de o parte si de alta a acestor cursuri pivot bilaterale se determinau marjele, care erau astfel calculate nct sa contina cursurile de piata. La rndul lor, cursurile pivot centrale erau si ele stabilite pe baza de acord, de o parte si de alta a acestora stabilindu-se ecarturile maxime si pragurile de divergenta. Existau, de fapt, doua tipuri de limite susceptibile sa declanseze interventia autoritatilor monetare si anume : cursurile limita de interventie ; pragurile de divergenta11[11].

Pentru fiecare tara membra a Sistemului Monetar European se fixau marjele n interiorul carora moneda sa era autorizata sa fluctueze. Marjele de fluctuatie de +/- 2,25 % erau fixate de-o parte si alta a cursurilor pivot bilaterale. O data ce cursul de piata atingea aceste cursuri limita, interventia bancii centrale devenea obligatorie, declansnd automat finantarea pe termen scurt. 11[11] C.Basno, N.Dardac, C.Floricel, op.cit., p.66 9

Exista si o alta limita stabilita, de data aceasta n raport cu cursurile pivot centrale, deci n raport direct cu ECU. Aceasta limita era numita prag de divergenta. Divergentele se caracterizau prin praguri fixate la 75 % fata de ecartul maxim de divergenta. Acest ecart se calcula procentual, ca diferenta ntre cursul zilnic si cursul pivot al unei monede exprimate n ECU. Acest mecanism spre deosebire de primul, acest mecanism al cursurilor limita, nu comporta obligatia unei interventii, ci doar o prezumtie de actiune. n general, pragul de divergenta al unei monede era atins nainte ca aceasta sa atinga cursul limita de interventie fata de o alta moneda. ncepnd, de altfel, din 1989, indicatorul de divergente a cazut n desuetudine.

III. ECU-OFICIAL. INTERVENIILE SI FINANAREA LOR PE PIEELE DE SCHIMBContinutul ECU-oficial era constituit din aur si dolari S.U.A. El a fost creat n contrapartida cu un depozit n aur si dolari. n acest scop, tarile Comunitatii Economice Europene s-au angajat sa depuna la FECOM 20 % din rezerva lor n aur si dolari americani. n contrapartida, ele au fost creditate n ECU prin conturile lor deschise la FECOM, fiind fixat un pret al aurului si un curs al dolarului n ECU. Pentru aur, pretul s-a fixat pe baza mediei cursurilor monedelor din cos, convertita n ECU si stabilita n fiecare zi la cele doua fixing -uri de la Londra. Pentru dolari se retinea cursul de piata cu doua zile bursiere naintea datei cnd se stabilea valoarea acestuia. ECU-oficial era utilizat numai n reglementarile ntre bancile centrale si care , n fapt, nu exprimau altceva dect o noua ncercare de monetizare a aurului. Desfasurate n principal pe seama resurselor FECOM, care erau evaluate n conditiile aratate mai sus, interventiile au avut de fapt scopuri pragmatice: mentinerea cursurilor n cadrul marjelor stabilite.

10

n cadrul unei piete nationale o moneda din cosul ECU putea tinde spre a depasi limita superioara a marjei ca expresie a raportului ntre cerere si oferta (C > 0). Interventia presupunea cresterea ofertei (0 + o) pentru a se ajunge la egalitatea ntre cerere si oferta majorata (C = 0 + o), si chiar la modificarea sensului dezechilibrului (C < 0 + o), fapt ce urma sa mpingea cursul napoi n cadrul marjei. n acelasi fel se rezolvau si situatiile n care o moneda tindea sa coboare prin cursul sau, n jurul limitei de interventie inferioara, ca urmare a unei cereri insuficiente (C < 0). Interventia urmarea sa echilibreze initial cursul la nivelul atins prin suplimentarea cererii (C + c = 0) si apoi sa readuca cursul n cadrul marjelor ngaduite (C + c > 0). Finantarea interventiilor cunostea trei forme : a). finantarea pe termen foarte scurt ; b). sustinerea monetara pe termen scurt ; c). concursul financiar pe termen mediu12[12]. a. Finantarea pe termen foarte scurt Scopul acestei operatii era de a furniza, pentru o perioada relativ foarte scurta (n general de 75 de zile) mijloacele de finantare pentru banca centrala a unei tari, nevoita sa intervina pe piata n scopul sustinerii monedei proprii. Bancile centrale si acordau facilitati de credit pe termen foarte scurt fara limita de suma. Operatiile de finantare luau forma cumpararilor si vnzarilor de moneda lichida (la vedere) contra debitelor sau creditelor din conturile n ECU de la FECOM. Finantarea pe termen foarte scurt era un mecanism instituit ntre bancile centrale participante la mecanismul de schimb si de interventie n vederea facilitarii interventiilor obligatorii asupra marjelor de fluctuatie. Cea mai mare parte a interventiilor erau de tip intramarginal, n sensul 12[12] C.Basno, N.Dardac, C.Floricel, op.cit., p.68 11

ca autoritatile monetare interveneau atunci cnd cursul de piata atingea marjele impuse de Sistemul Monetar European. Acesta a fost motivul pentru care aproape ntreaga finantare corespundea operatiilor bilaterale dintre bancile centrale, FECOM jucnd un simplu rol de centralizator. Perioada de finantare putea fi rennoita de doua ori, cte trei luni ; prima data intervenea n mod automat, iar a doua oara prin acord mutual ntre participanti. b. Sustinerea monetara pe termen scurt Pentru a spori contributia la ntarirea solidaritatii monetare ntre tarile lor, bancile centrale au instituit n 1970 acest mecanism de sustinere monetara pe termen scurt la care pot recurge oricnd. Acest mecanism a fost ameliorat treptat pna n 1979 si a fost apoi aplicat n cadrul Sistemului Monetar European. Bancile centrale puteau face apel la acest mecanism pentru acoperirea nevoilor urgente de finantare pe termen scurt a deficitelor temporare ale balantelor de plati. Fiecarei banci centrale participante i revenea o cota parte debitoare si una creditoare. Cotele debitoare determinau nivelul sustinerii monetare de care beneficia fiecare banca, iar cele creditoare determinau nivelul sustinerii monetare pe care consimtea sa o acorde orice banca. n ceea ce priveste tehnica propriu-zisa a operatiilor, banca centrala beneficiara primea de la partenerii sai facilitati sub forma de depozite, swap-uri etc. Aceste facilitati erau foarte suple, iar durata utilizarii lor este de trei luni, rennoibila de doua ori la cererea bancii centrale beneficiare. Acest mecanism consta n acordarea creditelor n moneda efectiv ceruta de catre banca beneficiara, iar aceasta putea fi moneda nationala a bancii debitoare sau o alta moneda liber convenita. Sustinerea monetara a fost foarte putin utilizata. c. Concursul financiar pe termen mediu

12

Acest mecanism de credit consta ntr-un ajutor financiar acordat pe o perioada medie (de la 2 la 5 ani) unui stat membru care se confrunta cu dificultati privind balanta de plati curente sau balanta miscarilor de capital. Finantarea fiecarei operatii era asigurata de tarile creditoare participante. Creantele si obligatiile nascute din folosirea acestui concurs reciproc erau exprimate n ECU, echivalentul n moneda nationala stabilindu-se pe baza cursurilor de schimb zilnice la data efectuarii fiecarei operatii. Acesta era un ajutor conditionat, tarile beneficiare trebuind sa subscrie la un anumit numar de angajamente economice si monetare13[13].

IV. ECU PRIVAT1. Crearea ECU-privatECU-privat a avut si el o viata proprie. Ca si ECU-oficial, el a mprumutat de la ECU-cos doar definirea continutului sau. ECU-privat era constituit din 12 monede europene, n proportii ce respectau definirea ECU-cos si era creat prin circuitul bancar clasic. El s-a nascut din depozitele valutare ale bancilor constituite de catre institutiile comunitare, din monedele celor 12 tari membre n schimbul creditelor n ECU din conturile lor. Crearea ECU-privat a fost posibila prin operatii bancare si n contrapartida cu depozitele aflate n banca si formate din monedele care l alcatuiau. Pentru ca o banca sa fi creat ECU-privat trebuia sa crediteze contul unui client care la rndul lui trebuia sa-i furnizeze echivalentul n ECU a tuturor celor 12 monede. Operatiile de creare a ECU-privat erau concentrate n minile unui numar relativ mic de banci. Crearea ECU-privat de catre banca

13[13] [13] C.Basno, N.Dardac, C.Floricel, op.cit., p.68-69 13

Activ

Pasiv 1 ecu-privat0,62420 0,08784 1,3320 marci germane lire sterline franci francezi lire italiene florini olandezi franci belgieni franci luxemburghezi coroane daneze lire irlandeze drahme grecesti pesetas spaniola escudo portughez

151,80 0,2198 3,301 0,130 0,1976 0,00855 1,44 1,3930 6,8850

Masa monetara n ECU corespundea diferentei ntre suma creantelor bancare n ECU asupra sectorului nebancar si datoriile bancilor n ECU fata de acelasi sector. Fiecare ECU-privat putea fi utilizat de mai multe ori datorita cererii viguroase si constante pentru aceasta moneda. Masa monetara n ECU circula mai mult sau mai putin rapid pe piata, trecnd de la un utilizator la altul cu diferite viteze. Masa monetara derivata (M2 si M3) putea fi calculata, incluznd n structura ei si alte produse financiare (obligatiuni si alte titluri rezultate din intermedieri si exprimate n ECU)14[14]. Ca oricare alta moneda, ECU-privat avea un curs de schimb care era calculat zilnic pe baza compozitiei cosului ECU si a 14[14] C.Basno, N.Dardac, C.Floricel, op.cit., p.69 14

cursului de schimb al monedelor componente, stabilit si el zilnic la fixing. Determinarea cursului ECU Compozitia la Cursurile la Valoarea n dolari data Data 21/10/92 1$=nx 1x=n$ 21/09/89 0,624200 1,5050 0,6644 0,087840 0,6143 1,6270 1,332000 5,1000 0,196 151,800000 1318,6139 0,00075 0,219800 1,6981 0,5889 3,301000 31,0694 0,03219 0,130000 29,0245 0,03445 0,197600 5,8053 0,1722 0,008552 0,5721 1,7447 1,440000 195,4545 0,005177 1,393000 106,9652 0,0093 6,885000 133,9564 0,0074 a unui ECU 0,414751 0,142992 0,261176 0,115121 0,129437 0,106246 0,004479 0,034038 0,014949 0,007367 0,013023 0,051397 Cursul valutelor fata de ECU 1,94894 0,79550 6,60438 17007,57379 2,19904 40,23409 37,58604 7,51775 0,74083 253,10901 138,51737 173,47035

Nr. Crt 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Denumirea Valutei Marca DM Lira Franc FR Lira IT Florin OL Franc Belg Franc Lux Coroana Dan Lira Irland Drahma Grec Pesetas Span Escudo Port

1,294976 $/ECU Fiecare moneda europeana era cotata nentrerupt. n aceasta situatie ECU dispunea n fiecare moment de un curs teoretic de cumparare si unul de vnzare. Pe pietele de schimb, ECU se negocia nsa la cursuri care puteau fi mult diferite de cele oficiale (teoretice) calculate. Ecu era cerut pentru el (ca atare ) si nu pentru cele 12 monede care l compuneau, att pe pietele monetare pe termen scurt, ct si pe termen mijlociu sau lung (pe piata obligatara sau a mprumuturilor). Nu mai era vorba de un ECU-cos, pur nominal, ci de unul real cotat pe toate pietele ca si celelalte devize. ECU-privat a facut obiectul unor multiple tranzactii.

2. Utilizarile ECU-privata. Piata interbancara n ECU.

15

Aceasta piata era una generica, care regrupa ansamblul operatiilor care generau nscrieri n ECU n pasivul sau/si n activul unei banci europene sau neeuropene. Trebuia insa facuta o distinctie neta ntre piata interbancara (ca piata dintre banci) si cea dintre banci si agentii nebancari. Piata interbancara avea la baza doua criterii de evaluare. Un prim criteriu l constituia volumul zilnic al tranzactiilor n ECU, acesta reprezentnd mai mult de 1 % din totalul tranzactiilor cu devize. Al doilea criteriu de evaluare a pietei interbancare n ECU era mai complet si mai precis. El furniza date cu privire la stocurile si fluxurile n aceasta deviza, cea mai mare parte a pozitiilor (debitoare sau creditoare) interbancare corespunznd, n general, creditelor cu o durata ntre 3 si 6 luni. Statisticile Bancii Reglementelor Internationale aratau ca ECU era, ndeosebi, o piata a creditelor interbancare15[15]. Volumul mediu al tranzactiilor pe piata interbancara Moneda Ecu BRF DKR DM ESC FF HPL IRL LFR LIT PTA UKL M.I. ECU 1.801 346 3 959 86 1.164 317 52 92 626 701 1.768 b. Piata dintre banci si agentii nebancari. Depozitele n ECU ale agentilor nebancari erau nscrise n pasivul bancilor si reprezentau n 1990 mai mult de 10 % din ansamblul pasivelor bancare n ECU. Aceasta cifra trebuia corelata cu slaba utilizare comerciala a ECU, precum si cu faptul ca cea mai mare parte a 15[15] C.Basno, N.Dardac, C.Floricel, op.cit., p.70 16 % 20,02 3,80 0,04 10,70 0,90 12,90 3,50 0,60 1,00 7,00 7,80 19,70

mprumutatorilor nebancari (de pe piata bancara sau a obligatiunilor) cedau imediat ECU pe piata de schimb. Pozitiile creditoare n ECU ale bancilor asupra clientilor nebancari corespundeau creditelor pe care acestea le acordau sub diferite forme (mprumuturi la termen, credite revolvind, facilitati, optiuni multiple etc.). mprumuturile la termen detineau ponderea cea mai mare, respectiv peste 60 % ntre 1982 si 1990. Este de mentionat si faptul ca depozitele n ECU ale particularilor ramneau extrem de scazute, n ciuda nlaturarii anumitor constrngeri si a introducerii unor privilegii (de exemplu, n Franta si Spania, unde ECU putea fi depus n conturi deschise fara o autorizare prealabila pentru o perioada de trei luni. Inovatia ramnea insa inutila, n sensul ca particularii nu puteau regla nimic cu aceste depozite n ECU. c. Piata monetara n ECU Aceasta cuprindea piata creditelor a caror durata de viata este sub un an. Ea avea o existenta veritabila numai n masura n care era suficient de lichida. Ea ngloba att piata interbancara, ct si bonurile de tezaur n EURO emise de un numar tot mai mare de tari si a caror utilizare s-a nascut si dezvoltat ca urmare a masurilor de dezintermediere bancara. De asemenea, biletele de trezorerie si certificatele de depozit n ECU erau produse specifice create la nivelul pietei monetare, fiind utilizate n aceeasi maniera ca si alte produse financiare si avnd o maturitate cuprinsa ntre 1 si 6 luni. d. Piata euroobligatiilor n ECU Aceasta s-a nascut n 1981 si a cunoscut, cu unele perioade de stagnare, o dezvoltare vertiginoasa, ECU devenind n 1991 a doua deviza pentru mprumuturi obligatare pe piata financiara internationala. Paralel cu

17

emisiunile internationale, unele state si-au dezvoltat programe nationale de mprumuturi n ECU sau indexate n aceasta deviza16[16]. Emisiuni obligatare (europene sau internationale) n devizele cele mai utilizate (milioane ECU contabilizati la data platii) Deviza USD DM YEN Ecu UKL TOTAL 1985 93.721 8.093 6.971 6.780 5.841 132.552 % 70,7 6,1 5,3 5,1 4,4 100 1990 61.348 23.595 21.581 21.166 18.001 174.121 % 51,5 13,6 12,4 12,2 10,3 100

Spatiul financiar european se consolida astfel tot mai mult, iar disponibilitatile monetare colectate n interiorul acestui spatiu erau utilizate de intermediarii financiari fara a tine cont de frontierele nationale. e. Utilizarile comerciale ale ECU Cresterea sustinuta a utilizarilor financiare ale ECU nu a fost nsotita de o crestere echivalenta a utilizarilor sale comerciale. Pentru relatiile intraeuropene, ECU, pe baza compozitiei sale, prezenta un tot mai mare grad de stabilitate fata de fiecare din componentele sale, att pentru cursul de schimb, ct si pentru rata dobnzii. ECU constituia deci un mijloc de acoperire mpotriva oricarui risc. De asemenea, pentru ntreprinderile apartinnd aceleiasi societati, cu mai multe filiale raspndite n diferite tari europene, ECU permitea o simplificare a gestiunii de trezorerie n devize, dar si n politica de preturi. Pentru comertul international ECU permitea ntreprinderilor sa se degajeze de consecintele nefavorabile ale instabilitatii dolarului american. Existau trei aspecte ale utilizarii ECU, si anume : ntocmirea bilantului n ECU; aceasta reprezenta o forma de

calcul asistata de calculator; nu era o operatie monetara, ci o simpla 16[16] C.Basno, N.Dardac, C.Floricel, op.cit., p.71 18

prezentare a rezultatelor financiare si care folosea ECU ca unitate de calcul ; facturarea n ECU; trebuie nsa facuta distinctia ntre facturarea

propriu-zisa n ECU si reglementarea n ECU ; astfel putea exista un activ facturat n ECU, dar reglementat printr-o alta moneda; n aceste cazuri, destul de rare, ECU nu era dect un mijloc de indexare ; mijloc de plata efectiv; cu aceasta utilizare se intra, de fapt, n

miezul problemei; ordinele de virament, cecurile, cartile de credit, permiteau creditarea, respectiv debitarea n ECU a conturilor detinute n aceasta deviza17[17]. Au existat numeroase instrumente la dispozitia particularilor sau ntreprinderilor care alcatuiesc cererea. Experientele pivot au avut ca scop familiarizarea utilizatorului cu folosirea ECU n tranzactiile cotidiene. Principala utilizare comerciala a ECU a fost aceea de mijloc de reglare ntre filialele aceluiasi grup european sau ntre diferite firme europene. ntreprinderi ca VISA, EUROCARD, EUROCHEQUE au tratat ECU ca pe oricare alta deviza. Carti de credit si cecuri n ECU erau liber utilizabile, fiind totusi, necesar acordul beneficiarului platii. n scurt timp de la aparitia sa, ECU-privat a devenit o deviza (valuta) negociata si cotata - pe baza raportului cerere - oferta - pe majoritatea pietelor valutare ca moneda autonoma, independenta de cele care-i alcatuiesc cosul valutar, ceea ce i-a consolidat statutul de moneda internationala. ECU a patruns si a fost folosit pe toate componentele sistemului pietelor monetar-financiare internationale; astfel au existat: piata monetara n ECU (piata creditului pe termen scurt, avnd la

baza depozite n ECU); piata financiara, a emisiunilor obligatare n ECU; piata valutara n ECU .

17[17] C.Basno, N.Dardac, C.Floricel, op.cit., p.71 19

La nceputul anilor '90 ECU ocupa locul al patrulea ca moneda internationala de rezerva dupa dolar, care reprezenta 50 % din rezervele internationale, marca germana (20 %) si yenul (8 %); cu o pondere de 4 % n rezervele internationale, ECU se plasa naintea lirei sterline, a francului francez si a francului elvetian. n 1991, ECU detinea 2 % din volumul tranzactiilor valutare de pe piata Londrei (aproximativ 5 miliarde de dolari americani zilnic) - cea mai puternica piata valutara ; toate acestea au facut ECU , pna la introducerea EURO ,singura moneda privata din lume care avea un rol economic semnificativ fara vreo interferenta cu sectorul oficial sau cu autoritatile monetare.

20

Bibliografie

1. Cezar Basno, Nicolae Dardac, Constatin Floricel Moneda, Credit, Banci. Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2003 2. C. Basno, N. Dardac Integrarea monetar bancara europeana. Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1999 3. Conf.univ.dr.ec. Ana Cojol, Relatii monetare si financiare internationale, Ed.Bucura Mond, Bucuresti, 1997

21