MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI AL REPUBLICII MOLODVAACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA „FINANŢE”CATEDRA „ FINANŢE ŞI ASIGURĂRI”

SISTEMUL DE PENSII ÎN REPUBLICA  MOLDOVA : ACTUALITĂŢI ŞI

PERSPECTIVE DE DEZVOLTARE

TEZĂ DE LICENŢĂ

La specialitatea “Finanţe şi Asigurări”

Coordonator ştiinţific:Petroia Andrei,conf. univ., Dr.

Elaborată de studentul:gr. FA -233 zi

CHIŞINĂU 2008

CUPRINS:

INTRODUCERE3

CAPITOLUL I. ASPECŢE CONCEPTUALE PRIVIND SISTEMUL

ASIGURĂRILOR SOCIALE7

1.1. Conceptul şi structura sistemului de asigurări sociale 7

1.2. Contribuţiile de asigurare socială şi baza impozabilă18

CAPITOLUL II. PRINCIPII DE FUNCŢIONARE A SISTEMULUI DE

PENSII ÎN REPUBLICA MOLDOVA21

2.1. Principii de funcţionare a Casei Naţionale de Asigurări Sociale din

Moldova21

2.2. Tipurile de pensii şi condiţiile de stabilire a acestora 27

2.3. Formulele de pensionare 34

2.4. Aspecte ale indexării pensiilor în Moldova38

CAPITOLUL III. PROBLEMELE REFORMĂRII SISTEMULUI DE

PENSII ÎN REPUBLICA MOLDOVA41

3.1. Reformarea sistemului de pensii din Republica Moldova 41

3.2. Situaţia şi evoluţia numărului de beneficiari de pensii 48

3.3. Analiza riscurilor diferitor sisteme de pensionare 63

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI 69

BIBLIOGRAFIE 74

ANEXE 77

2

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Sistemul de pensii al Republicii Moldova este construit pe

principiul solidarităţii generaţiilor. Pensiile se plătesc din impozitele încasate de la

partea activă a populaţiei. În ultimii zece ani baza de formare a fondului de pensii s-a

redus ca rezultat al scăderii producţiei, fapt care a influenţat negativ posibilitatea de a

le asigura o existenţă decentă pensionarilor. Asigurarea cu pensii reprezintă, în

prezent, plata unor sume de bani relativ mici unui număr suficient de mare de

persoane. Încercările Guvernului de a reacţiona la situaţia creată s-au limitat doar la

majorarea impozitelor. În condiţiile evaziunii fiscale în masă, dezvoltării sectorului

neoficial al economiei s-a ajuns la acumularea unor datorii impunătoare faţă de

pensionari. Reforma sistemului de pensii, efectuată în anul 1998 s-a ales cu majorarea

vârstei de pensie şi a vechimii în muncă. Au mai fost schimbate şi regulile de

calculare a mărimei pensiei. Această modalitate de reformare, bineinţeles, nu a fost

de natură să amelioreze esenţial situaţia din sistemul de pensii, ceea ce determină

necesitatea şi condiţionează actualitatea temei.

Sistemul de pensionare este profund integrat în economia ţării şi succesele

(insuccesele) acestuia nu doar se reflectă asupra nivelului de asigurare materială a

pensionarilor, ci şi în mare măsură determină parametrii situaţiei social-economice a

ţării actuale şi de perspectivă şi au o influenţă semnificativă asupra situaţiei

macroeconomice în general.

La începutul reformei de pensionare Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi

Copilului al Republicii Moldova a anunţat despre necesitatea efectuării unor calcule

şi prognoze social-economice periodice şi sigure, care vor asigura calitatea necesară

de realizare a măsurilor practice în cadrul reformei de pensionare, vor constitui baza

de perfecţionare în continuare a legislaţiei de pensionare şi de elaborare a actelor

normativ-juridice noi. Prognozele, de asemenea, sînt necesare pentru a alege

3

variantele soluţiilor optime, ce vor asigura viabilitatea şi stabilitatea sistemului de

pensionare, a reacţiona operativ la schimbările demografice şi social-economice din

ţară, a utiliza raţional sursele financiare şi, în fine, a asigura garanţia de îndeplinire a

obligaţiunilor faţă de pensionari.

În primele etape ale reformei de pensionare, în scopul modelării scenariilor de

dezvoltare a sistemului de pensionare au fost utilizate diferite modele „universale”,

care erau exploatate cu atragerea consultanţilor străini. Însă, este de menţionat, că nici

unul din aceste modele nu a satisfăcut pe deplin necesităţile specialiştilor din

domeniul asigurării cu pensii. Modelele standarde erau cu greu adaptate la specificul

sistemului de pensionare al Republici Moldova.  Pe lîngă aceasta, restricţiile

semnificative referitor la informaţia statistică disponibilă pentru utilizatori deseori

veneau în contradicţie cu cerinţele modelelor standarde privind utilizarea datelor

iniţiale.

Această circumstanţă a îndemnat Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului

al Republicii Moldova, cu susţinerea Băncii Mondiale, de a iniţia realizarea

proiectului, rezultatul căruia a fost elaborarea unui set de modele imitative ale

sistemului de pensionare al Republicii Moldova. Este de menţionat, că în anul 2004

tenderul privind elaborarea setului respectiv de programe a fost cîştigat de Centrul

Independent Actuarial Informaţional - Analitic, care are o experienţă în elaborarea

programelor similare pentru sistemul de pensionare din Federaţia Rusă. În prezent

setul de programe include: „Modelul analitic al sistemului de pensionare al Republicii

Moldova”, „Calculatorul  pensiei” şi „Modelul pe un termen mediu al sistemului de

pensionare al Republicii Moldova”, care sînt în permanentă dezvoltare şi

perfecţionare.

Setul de programe elaborat reprezintă un instrumentar contemporan pentru efectuarea

monitorizării actuale a procesului de promovare şi dezvoltare a reformei de

pensionare în Republica Moldova, care, în primul rînd, este necesar pentru elaborarea

măsurilor eficiente întru perfecţionarea acesteia.

În procesul de exploatare a setului de programe, faţă de acesta vor apărea cerinţe noi

4

în legătură cu schimbarea legislaţiei de pensionare şi condiţiilor din exterior, care vor

determina abordarea sarcinilor noi. Cerinţe noi va înainta şi sistemul de pensionare al

Republicii Moldova în dezvoltare. Toate acestea vor necesita o activitate permanentă

în dezvoltarea şi ajustarea setului de programe actual către realităţile apărute. Această

activitate poate fi realizată în două direcţii: perfecţionarea modelului analitic de bază

şi elaborarea programelor suplimentare.

Noutatea temei de cercetare. Astăzi se impune o analiză obiectivă a sistemului

naţional de pensii, evaluarea sistemului de asigurare cu pensii în statele cu economie

bine dezvoltată, precum şi în ţările care urmează calea tranziţiei de la economia

administrativă de comandă la economia bazată pe relaţiile de piaţă. Bunăstarea,

calitatea şi nivelul vieţii pensionarului depind de modul în care vor fi soluţionate

aceste probleme, luandu-se în considera fie factorii demografici, sociali, economici,

care influenţează sistemul de pensii.

Reieşind din actualitatea temei, scopul propus este de a detrmina căile de

adminstrare cît mai eficentă a sistemului de pensii în ţară.

În acest context obiectivele lucrării sunt următoarele:

reflectarea conceptului şi structura sistemului de asigurări sociale;

descrierea contribuţiilor de asigurare socială şi baza impozabilă;

determinarea principiilor de funcţionare a Casei Naţionale de Asigurări

Sociale din Moldova;

determinarea tipurilor de pensii şi condiţiile de stabilire a acestora;

reflectarea aspectlor ale indexării pensiilor în Moldova;

aprecierea reformării sistemului de pensii din Republica Moldova;

descrierea situaţiei şi evoluţiei numărului de beneficiari de pensii;

analiza riscurilor diferitor sisteme de pensionare.

Baza metodologică şi informaţională a lucrării. În teză s-au utilizat

următoarele metode teoretico-logice precum: analiza, sinteza abordărilor teoretice cu

privire la problemele sistemului de pensii ;

5

Precum şi metode de cercetare : analiza calitativă şi cantitativă, analiza

dinamică, funcţională şi grafică, prin intermediul căreia s-au evidenţiat schimbările

survenite în timp în cadrul sistemului de pensii etc.

Gradul ştiinţific de cercetare a temei : Pentru analiza problemei de cercetare s-

au utilizat atît monografiile autorilor naţionali şi internaţionali din domeniul

sistemului fiscal şi asigurărilor sociale, cît şi publicaţiile periodice, rapoartele

instituţiilor de specialitate. Cei mai de vază autori ce au abordat problema sunt Stroe

R., Armeanu D., Certan S., Schimmelpfenning A., Barr N., Hemming R., Waithaus

E. şi ale altor autori etc.

Pentru originalitatea temei au fost folosite datele statistice ale Departamentului

Statistic şi Sociologie al Republicii Moldova, rapoartele Organizaţiei Naţiunilor

Unite, Băncii Mondiale, Fondului Internaţional Monetar, publicaţiile periodice ale

Agenţiilor de Presă naţionale şi internaţionale .

Structura lucrării. Teza este constituită din: introducere, trei capitole, concluzii

şi recomandări, anexe.

Primul capitol descrie harta conceptuală şi structura sistemului de asigurări

sociale. Contribuţiile de asigurare socială sunt delimitate şi evidenţiate în dependenţă

de specificul lor ceea ce a determinat realizarea concluziilor şi recomandărilor.

Deasemenea este bine dezvăluită teoretic baza impozabilă.

Al doilea capitol reflectă principiile de funcţionare a Casei Naţionale de

Asigurări Sociale din Moldova şi organigrama acestei instituţii. Sunt clasificate şi

caracterizate tipurile de pensii şi condiţiile de stabilire a acestora, formulele de

calculare a pensiilor etc.

Al treilea capitol descrierea situaţiei şi evoluţiei numărului de beneficiari de

pensii şi analiza riscurilor diferitor sisteme de pensionare şi aprecierea reformării

sistemului de pensii din Republica Moldova,

Cuvinte cheie : asigurare socială, protecţie socială, pensii, pensionar/ă,

indemnizaţie, ajutor social, sistem de pensii, indexare, ş.a.

6

CAPITOLUL I. ASPECŢE CONCEPTUALE PRIVIND SISTEMUL

ASIGURĂRILOR SOCIALE

1.1. Conceptul şi structura sistemului de asigurări sociale

Asigurările sociale sunt o formă de protecţie şi sprijin, organizată de societate,

pentru cazul în care membrii ei sunt în incapacitate temporară sau permanentă de a-şi

câştiga prin muncă existenţa lor şi a familiilor lor1.

În noţiunea de „societate” se includ: statul, companiile naţionale, regiile

autonome, societăţile comerciale, unităţile şi organizaţiile cooperatiste, asociaţiile,

întreprinzătorii particulari şi înseşi persoanele fizice, care, toate, apar în calitate de

contribuabili pentru fondurile de asigurări sociale.

Beneficiarii asigurărilor sociale sunt salariaţii şi pensionarii, membrii cooperaţiei

şi asociaţiilor agricole, agricultorii, întreprinzătorii particulari şi meşteşugarii cu

ateliere proprii, slujitorii cultelor, avocaţii, personalul casnic sau de serviciu al

persoanelor fizice şi asociaţiilor de locatari ş.a., unii dintre ei automat, în virtutea

legii, alţii în măsura în care au fost şi/sau sunt contribuabili.

În afara lor, beneficiari sunt şi membrii familiilor lor, ca şi copiii orfani,

persoanele fără nici un sprijin, familiile cu mulţi copii ş.a.

Riscurile de incapacitate de muncă includ o paletă foarte largă, cum sunt:

accidentările, bolile, maternitatea, invaliditatea, vârsta sub sau peste limita legală de

muncă, lipsa susţinătorilor legali, alte situaţii deosebite.

Protecţia socială reprezintă un sistem de măsuri economice, de drept, sociale şi

organizatorice, ântreprinse de stat in scopul asigurării unei vieţi normale cetăţenilor

săraci şi celor inapţi pentru muncă.

Protecţia socială este un mod eficient care oferă posibilitatea de a asigura un

anumit nivel de solidaritate ţntre persoanele care obţin venit la locul de muncă şi

1 STROE R., ARMEANU D., Finanţe., Ed. Economică - II. – Bucureşti:, 2001

7

persoanele care nu au un asemnea venit în legătură cu atingerea varstei de pensie,

starea sănătăţii sau imposibilitatea de a-şi găsi un loc de muncă.

In perioada sovietică protecţia socială includea un sistem de pensii relativ

generos, solidar, programe de asistenţă socială pentru oamenii cu cerinţe specifice,

cum ar fi invalizii şi orfanii, precum şi numeroase servicii gratuite sau subvenţionate,

inclusiv cheltuielile pentru transport, servicii medicale şi servicii comunale. In

condiţiile declinului economic profund şi indelungat acordarea unor astfel de înlesniri

în scurt timp a deveni imposibilă.

Rolul sistemului de protecţie socială se rezumă mai cu seamă la diminuarea

sărăciei şi că mecanismele de reglmentare a riscurilor trebuie să prevaleze în aceste

sisteme. Pentru adoptarea unor decizii conceptuale asupra căilor posibile de

dezvoltare in continuare a sistemelor de protecţie social, mecanismele de evaluare a

riscurilor sociale ce pot fi utilzate sunt împărţite în trei categorii2:

mecanisme de diminuare a riscurilor, care reduc posibilitatea apariţiei

unui eveniment nedorit, de exemplu strategia politicilor de asigurare cu

locuri de muncă;

mecanisme de reducere a riscurilor, care atenuează consecinţele aşteptate

ale unui eveniment nedorit, dacă acesta are loc, de exemplu asigurarea

socială;

mecanisme de reglementare a riscurilor, care se utilizeaz ca răspuns la

evenimente nedorite, de exemplu, ajutorul social.

Sistemul de protecţie socială în Republica Moldova presupune:

alocaţii pentru asigurările sociale, inclusiv pensii; pensiile plătite din

mijloacele bugetului de stat;

diverse tipuiri de indemnizaţii sociale din fondurile bugetului de stat;

compensaţii nominative;

intreţinerea invalizilor, pensionarilor, copiilor în case-internat;

asistenţa socială a persoanelor inapte de muncă;

2 Perepeliţa S., CĂILE DE PERFECŢIONARE A SISTEMULUI DE PENSII., Autoreferat la teza de doctor în ştiinţe economice, Chişinău, 2004

8

acordarea de ajutoare materiale prin Fondul de susţinere socială a

populaţiei;

ajutoare de binefacere.

In prezent protecţia socială include două elemente componente interdependente:

1. asigurările sociale - un sistem de indemnizaţii băneşti, care permite de a

compensa principalele tipuri de pierdere a capacităţii de muncă şi, prin urmare, este

un salariu achitat cu condiţia existenţei unor circumstanţe obiective - boală, şomaj,

bătraneţe, naşterea copilului, mutilare profesională, precum şi alte indemnizaţii

prevăzute de lege. Asigurările sociale se bazează pe principiul participativ, adică pe

aportul personal al asiguraţilor. In cadrul programelor de asigurări sociale sursele

financiare pentru efectuarea plăţilor şi prestarea serviciilor se obţin din fondurile

specializate, care se formează prin participarea nemijlocit a asiguraţilor;

2. ajutorul social este un alt component a protecţiei sociale, exprimat atât in

bani, cât şi în natură, servicii medicale, diverse forme de reabilitare socilă şi

profesională, servicii de angajare în campul muncii, servicii sociale pentru familie,

asistenţa bătranilor, a invalizilor şi alte forme. Baza ajutorului social o constituie

principiul nominativ sau pe categorii. În cadrul programului de ajutor social omul

nevoiaş primeşte indemnizaţia din contul mijloacelor sociale, de fapt, din contul altor

persoane.

Scopul principal al sistemului de asigurări sociale este de a garanta persoanei

asigurate un anumit venit in caz de boală, şomaj, de atingere a vârstei de pensie etc.

Asigurarea socială se bazează pe cateva principii: solidaritatea socială,

obligativitatea plăţii contribuţiilor, a distribuţiei, precum şi pe indeplinirea

neintreruptă a obligaţiilor asumate. Acest sistem funcţionează conform schemei

PAYG (pay-as-you-go) mijloacele acumulate din contul contibuţiilor curente ale

plătitorilor se folosesc pentru plăţile curente beneficiarilor sistemului.

La sfarşitul anilor 90 în Republica Moldova a fost introdus sistemul de asigurări

sociale ale lucrătorilor, structura căruia (figura 1.3.1) era similară celor utilizate în

ţările dezvoltate.

9

Sistemul de asigurări sociale obligatorii de stat în Republica Moldova este

reglementat de Legea corespunzătoare şi realizează următoarele funcţii:

1. funcţia economică - se manifestă în substituirea salariului, pierdut în legătur

cu atingerea varstei de pensie, incapacitatea de muncă sau cu pierderea

întreţinătorului familiei, prin compensarea parţială a cheltuielilor suplimentare în

cazul unor necesităţi stringente, precum şi prin acordarea unui ajutor minim bănesc

sau în natură cetăţenilor nevoiaşi. Drept sursă de finanţare pentru realizarea ei servesc

fondurile cu destinaţie socială, la ele se atribuie:

- Fondul de pensii,

- Fondul de plasare în câmpul muncii,

- Fondul de asigurare obligatorie în medicină,

- Fondul asigurărilor sociale,

- Fondul de asistenţă socială.

2. funcţia politică - constă în menţinerea stabilităţii sociale in societate, în care

exist diferenţe în nivelul de trai al diferitelor pături sociale;

3. funcţia demografică - este chemată să stimuleze reproducerea populaţiei,

necesare pentru dezvoltarea normal a ţării;

4. funcţia socială de reabilitare este indreptată spre restabilirea statutului social

al cetăţenilor inapţi de muncă şi al altor pături vulnerabile ale populaţiei, care le

permite să se simtă membri cu drepturi depline ai societăţii.

10

Se considera, că un asemenea sistem va contribui la impulsionarea restructurării

economice, asigurand o protecţie socială eficientă - rol cu care acest sistem s-a

descurcat excelent în economiile cele mai avansate ale ţărilor Europei Centrale şi de

Est. Operarea lentă a schimbărilor sistemice au zdruncinat însă baza de contribuţii a

sistemului. În plus, greutăţile tradiţionale s-au amplificat din cauza existenţei unui

mare sector neoficial. Aceşti factori au contribuit la agravarea problemelor

informaţionale şi de motivaţie, legate de asigurare, iar insuficienţa de resurse n-a

permis Guvernului să le soluţioneze eficient.

Mulţimea şi diversitatea contribuabilor, beneficiarilor, riscurilor, surselor de

finanţare conferă asigurărilor sociale caracterul de sistem. Sistemul asigurărilor

sociale cuprinde următoarele componente3:

a) asigurările sociale de stat, cu caracter general;

b) asigurările sociale profesionale, gestionate fie de un organism

guvernamental, fie de unul profesional;

c) asigurările sociale pentru sănătate, dedicate exclusiv acestui scop şi care sunt

gestionate de regulă de o Casă Naţională de Asigurări pentru Sănătate.

3 STROE R., ARMEANU D., Finanţe., Ed. Economică - II. – Bucureşti- 2001

11

Asigurările sociale de stat

Organizarea acestei componente a sistemului asigurărilor sociale este realizată

pe baza unor principii care exprimă caracterul legal, general, garantat de stat,

echitabil al acestora.

1) principiul unicităţii, potrivit căruia sistemul naţional de asigurări sociale este

unic, expresie a solidarităţii sociale generale şi între generaţii, dar şi a minimizării

riscurilor pe care le incumbă organizarea unor sisteme private sau facultative sau

delimitate, pe care totuşi nu le respinge;

2) principiul obligativităţii, potrivit căruia obligaţiile contribuabililor şi

drepturile beneficiarilor nu sunt facultative, fiind stabilite prin lege;

3) principiul generalităţii, potrivit căruia sistemul are drept contribuabili pe toţi

realizatorii de venituri din propria activitate şi drept beneficiari întreaga populaţie

activă a ţării, inclusiv membrii familiilor fiecărui cetăţean activ, pentru toate riscurile

şi situaţiile deosebite ce pot genera incapacitate de muncă şi de asigurare a existenţei;

4) garantarea de către stat, ceea ce înseamnă că, în condiţiile legii, deficitele

fondurilor de asigurări sociale sunt acoperite din bugetul de stat;

5) echitatea socială, potrivit căreia sunt contribuabili toţi cei ce au posibilitatea

să contribuie şi sunt beneficiari toate personale fizice care au contribuit şi/sau suferă

unul din riscurile menţionate de lege;

6) scutirea de taxe şi impozite, aplicabilă petiţionării pentru dobândirea

drepturilor de asigurărilor sociale, dar şi unora dintre veniturile dobândite în acest

context (pensii, ajutoare, unele indemnizaţii);

7) principiul imprescriptibilităţii, potrivit căruia dreptul de asistenţă prin sistem

nu se pierde în timp, indiferent când s-a produs riscul acceptat prin lege;

8) principiul incesibilităţii, potrivit căruia drepturile dobândite prin sistem sunt

considerate drepturi personale ce nu pot constitui obiect de tranzacţie sau cedare, nici

măcar parţial;

9) principiul autonomiei şi descentralizării, potrivit căruia asigurările sociale se

realizează de către asiguraţi prin organizaţii proprii, competente.

12

Constituirea surselor financiare în sistemul asigurărilor sociale de stat se face din

venituri dedicate (afectate), şi anume:

1) contribuţia pentru asigurările sociale se plăteşte de către persoanele juridice

şi fizice care au salariaţi, de regulă diferenţiat după mai multe criterii, cum sunt grupa

de muncă, numărul angajaţilor ş.a. Contribuţia se calculează după relaţia:

unde:

CAS = contribuţia pentru asigurări sociale,

TFBS = total fond de salarii brut,

c = cota de asigurări sociale.

În TFBS se includ: fond de salarii brut (inclusiv pentru cei scoşi din activitate

pentru perfecţionare/specializare sau pentru îndeplinirea unor obligaţii de stat sau

obşteşti), de concedii, sporuri de salarii (vechime, ore suplimentare, muncă de noapte,

periculozitate, nocivitate, toxicitate etc.), indemnizaţii de conducere, participarea

salariaţilor la profit şi prime.

2) contribuţia pentru pensia suplimentară, care se plăteşte de către salariaţi, în

care se includ, pe lângă salariul tarifar, orice fel de spor şi indemnizaţie cu caracter

permanent, precum şi salariul de merit. Plata acestei contribuţii dă dreptul ca, la

ieşirea la pensie, contribuabilul să primească pe lângă pensia de bază şi o pensie

suplimentară, calculată în cote procentuale din venitul luat ca bază de pensionare şi

diferenţiată după numărul de ani de contribuţie.

3) alte venituri, în care se includ lichidări de debite, dobânzi, majorări sau

amenzi pentru neonorarea la timp a obligaţiei de contribuţie, excedentul anului

bugetar anterior, transferuri din bugetul de stat.

Drepturile de asigurări sociale ale beneficiarilor sunt de mai multe tipuri.

A. PENSIILE se plătesc pe toată durata vieţii de după pensionare persoanelor

care îşi încetează activitatea datorită atingerii limitei de vârstă; persoanelor invalide şi

soţului supravieţuitor al pensionarului (începând de la o anumită vârstă şi dacă nu are

alt venit); precum şi, până la o anumită vârstă, copiilor urmaşi ai salariatului sau

pensionarului decedat. În România, de exemplu, există următoarele tipuri de pensii:

13

1. Pensia pentru muncă depusă şi limită de vârstă se acordă persoanelor care,

salariate fiind, au atins vârsta de pensionare şi au o vechime minimă în muncă.

Derogări de vârstă şi vechime în muncă sunt prevăzute pentru grupele de muncă I şi

II, personal didactic universitar şi de cercetare, maternitate (mame ce au născut cel

puţin 3 copii şi i-au crescut până la cel puţin vârsta de 10 ani), anumite handicapuri

fizice (nevăzători), anumite funcţii (personal navigant din aviaţia civilă, dansatori,

acrobaţi, balerini, unii salariaţi din căile ferate ş.a.).

Pensionarea se face la cerere, la 60 de ani pentru bărbaţi şi 55 de ani pentru

femei (cu variaţiile date prin derogări), sau, din oficiu, la 62 de ani pentru bărbaţi şi

57 de ani pentru femei (cu variaţiile date de derogări). Cele patru limite de vârste sunt

în prezent într-un proces de creştere progresivă de 4 luni pe an, astfel încât într-un

orizont de circa 10 ani să se mărească până la 65, respectiv 60 de ani.

Vechimea în muncă minimă pentru pensionare este de 30 de ani pentru bărbaţi şi

25 de ani pentru femei (cu variaţiile date de derogări) şi urmează să crească treptat în

următorii 10 ani până la 35 şi, respectiv, 30 de ani. Pentru anii de muncă prestaţi

peste vechimea minimă se acordă un spor de pensie (calculat la venitul luat ca bază

de pensionare) de câte 1% pentru fiecare din primii 5 ani şi de câte 0,5% pentru

fiecare din anii în plus peste primii cinci.

În cazul în care nu este îndeplinită condiţia de vechime minimă în muncă, dar nu

mai puţin de 10 ani vechime, pensia se calculează proporţional cu durata vechimii în

muncă. Pentru cei cu vechime sub 10 ani se acordă un ajutor social.

2. Pensia de invaliditate se acordă pentru pierderea capacităţii de muncă din

cauza unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, precum şi celor ce şi-au

pierdut capacitatea de muncă din cauza unor boli/accidente nelegate de muncă, însă

condiţionat de faptul că au o anumită vechime în muncă şi o anumită vârstă.

Cuantumul pensiei se stabileşte în raport cu salariul, dar şi cu gradul de invaliditate,

care poate fi:

• I, când capacitatea de muncă este pierdută în totalitate şi este necesară

îngrijirea şi supravegherea invalidului de către o altă persoană;

14

• II, când cpacitatea de muncă este total sau în cea mai mare măsură pierdută, dar

invalidul nu necesită îngrijire din partea altei persoane;

• III, când capacitatea de muncă este pierdută cel puţin 50%, dar invalidul poate

presta aceeaşi muncă sau o muncă mai uşoară.

Pensia pentru gradul I de invaliditate dobândită din riscuri legate de muncă se

calculează în raport cu salariul luat ca bază de pensionare, diferenţiat pe grupe de

muncă: 33-85% pentru grupa I de muncă (la care se adaugă o sumă fixă lunară pentru

îngrijire); 31-80% pentru grupa a II-a de muncă; 29-75% pentru grupa a III–a de

muncă. Pentru invaliditatea de gradul II se acordă 85%, iar pentru invaliditatea de

gradul III se acordă 60% din cuantumul pensiei aferente gradului I de invaliditate.

Pensia de invaliditate dobândită din riscuri nelegate de muncă se acordă ca şi

precedenta, numai că pentru gradul I de invaliditate cota de pensie este, în raport cu

grupa de muncă, între 27 şi 70% din salariul luat ca bază de pensionare.

3. Pensia de urmaş se acordă copiilor şi soţului supravieţuitor, dacă la data

decesului asiguratului acesta era pensionar sau întrunea condiţii pentru obţinerea unei

pensii.

Copiii au dreptul la pensie de urmaş până la împlinirea vârstei de 16 ani sau până

la terminarea studiilor, dar nu peste vârsta de 25 de ani sau 26 de ani (dacă durata

studiilor superioare este de peste 5 ani).

Soţia supravieţuitoare are dreptul la pensie de urmaş începând de la 55 de ani şi

dacă a convieţuit cu soţul minim 15 ani (între 10 şi 15 ani pensia se calculează

proporţional cu numărul de ani de convieţuire).

4. Pensia suplimentară se acordă asiguraţilor care au plătit contribuţia de 5%

(vezi punctul v) la venituri). Cuantumul ei se stabileşte în raport cu salariul luat ca

bază de pensionare, diferenţiat pe ani de contribuţie: 7% pentru un interval de

contribuţie de [5; 10] ani; 10% pentru (10; 15] ani; 13% pentru (15; 20] de ani; 15%

pentru (20; 25] de ani; 16% pentru peste 25 de ani. Contribuabililor sub 5 ani li se

restituie, la data pensionării, sumele cu care au contribuit, fructificate cu o anumită

dobândă.

15

B. Indemnizaţiile şi ajutoarele sunt drepturi pe care le primesc beneficiarii

pentru mai multe tipuri de împrejurări/riscuri care le afectează într-un fel sau altul

capacitatea de muncă, punându-i temporar în situaţia de a nu-şi putea câştiga

existenţa prin activitatea pe care o desfăşoară în mod obişnuit. Aceste indemnizaţii şi

ajutoare pot fi grupate după obiectul lor astfel:

• privind sănătatea;

• privind maternitatea;

• privind lipsa locului de muncă;

• altele.

Indemnizaţiile privind sănătatea sunt drepturi care se acordă fie în scopul

prevenirii, fie în scopul refacerii sănătăţii.

a) Indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirii şi refacerea/întărirea sănătăţii

sunt acordate salariaţilor angajaţi cu contract pe durată nedeterminată şi sunt

suportate parţial de către cel care a angajat (primele 10 zile) şi parţial de către

asigurările sociale de stat. Sunt utilizate astfel următoarele forme: trecerea temporară

în altă muncă, mai uşoară, sau reducerea programului de lucru, trimiterea la tratament

balnear, trimiterea în carantină, acordarea unor materiale ajutătoare (proteze, aparate,

centuri ş.a.).

Pentru prima formă menţionată, indemnizaţia o constituie diferenţa între salariul

anterior trimiterii/reducerii şi cel ce ar trebui plătit după aceasta.

b) Indemnizaţia de concediu medical se acordă celor ce primesc un concediu

medical în vederea însănătoşirii în urma îmbolnăvirii sau accidentării. Indemnizaţia

se acordă tuturor angajaţilor (inclusiv cei temporari), cu condiţia (pentru cei cu

contract pe durată nedeterminată) să fi contribuit la asigurările sociale cel puţin 4 luni

în ultimele 12 luni anterioare îmbolnăvirii/accidentării sau cel puţin 10 luni în

ultimele 24 de luni anterioare îmbolnăvirii/accidentării.

Plata acestor indemnizaţii este în sarcina celui la care este angajat salariatul şi

numai pentru unele excepţii ea revine asigurărilor sociale. Cuantumul indemnizaţiei

se stabileşte ca o cotă din salariul tarifar plus sporurile legale ale beneficiarului (avute

anterior îmbolnăvirii/accidentării) şi diferenţiat după vechimea în muncă.

16

Pentru primele trei zile de concediu medical acordate pentru

îmbonăviri/accidentări nelegate de muncă, indemnizaţia este de 50% din cea curentă,

conform diferenţierilor. Pentru toate cazurile de îmbolnăviri/accidentări legate de

muncă şi pentru bolile infectocontagioase indemnizaţia este 100% din chiar prima zi

de concediu medical şi pentru toate categoriile de salariaţi.

Indemnizaţiile pentru maternitate sunt drepturi care se acordă mamelor sau

viitoarelor mame sub forma indemnizaţiei de maternitate, indemnizaţie pentru

îngrijirea copilului, indemnizaţie pentru creşterea copilului până la vârsta de 2 ani şi

indemnizaţia de naştere.

a) Indemnizaţia de maternitate se acordă femeilor însărcinate, salariate, care

beneficiază prin lege de concediu de maternitate de 112 de zile, în principiu 52 de

zile prenatal şi 60 de zile postnatal, cu posibilitatea opţiunii viitoarei mame pentru

scurtarea prenatalului în favoarea postnatalului.

b) Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului se acordă mamei al cărui copil în

vârstă de până la 3 ani s-a îmbolnăvit. Mama beneficiază de un concediu medical pe

durata bolii copilului şi de o indemnizaţie de 50-85% din salariul ei tarifar plus

sporurile legale. Această indemnizaţie se acordă mamelor ce nu mai beneficiază de

indemnizaţia de maternitate (conform a) de mai sus) şi nu au optat pentru

indemnizaţia de creştere a copilului (conform c) de mai jos). Plata cade în sarcina

celui ce a angajat.

c) Indemnizaţia pentru creşterea copilului până la vârsta de 2 ani se acordă la

cerere, după expirarea postnatalului, într-o cotă de 85% din salariul tarifar. În acest

context, o formă de sprijin este şi posibilitatea mamelor de a lucra cu o jumătate de

normă, în scopul creşterii şi îngrijirii copilului, până când acesta împlineşte 7 ani.

d) Indemnizaţia de naştere se acordă, indiferent de statutul de salariată sau nu,

tuturor femeilor ce au născut al doilea copil şi apoi pentru fiecare naştere ulterioară.

3. Ajutorul pentru lipsa locului de muncă se acordă persoanelor care şi-au

pierdut locul de muncă sau celor ce nu au avut încă un loc de muncă.

a) Ajutorul de şomaj se acordă persoanelor care şi-au pierdut locul de muncă, dar

nu din iniţiativa lor, şi celor ce, terminând studiile, nu-şi pot găsi loc de muncă. De la

17

prima condiţie fac excepţie cazurile în care întreruperea activităţii din proprie

iniţiativă este cauzată de un motiv care nu întrerupe vechimea în muncă la momentul

reangajării (îngrijirea copilului sub 7 ani etc.). Alături de aceste condiţii de

cauzalitate a lipsei locului de muncă se mai adaugă condiţii de evidenţă

(înregistrarea la oficiile forţei de muncă şi protecţie socială din raza judeţului de

domiciliu, confirmarea medicală a unei stări de sănătate care să-i permită să

muncească), condiţii de inexistenţă a unor surse alternative de venit şi condiţia de

refuz nejustificat a unor propuneri de loc de muncă sau recalificare făcute de oficiul

de muncă.

b) Ajutorul de integrare profesională se acordă tinerilor care au absolvit

învăţământul preuniversitar sau cel universitar, precum şi celor ce au încheiat

serviciul militar obligatoriu şi care nu şi-au putut găsi de lucru potrivit pregătirii lor.

Ajutorul se acordă pentru maxim 270 de zile, după 30 de zile de la data înregistrării

cererii la oficiul forţei de muncă.

c) Alocaţia de sprijin se acordă, pe o perioadă de maxim 18 luni, persoanelor

care, la expirarea perioadei în care au beneficiat de ajutorul de şomaj sau de

integrarea profesională, nu şi-au găsit totuşi de lucru şi nu au alte mijloace

considerate minime pentru întreţinere.

4. Ajutorul de deces se acordă în caz de deces al salariatului, pensionarului sau

membrului cooperator, precum şi în caz de deces al unuia din membrii familiei sale.

Legea stabileşte o varietate de cazuri de acordare a acestui ajutor în raport cu gradul

de rudenie, cu faptul că beneficiarii acestui ajutor erau sau nu în întreţinerea celui

dispărut, cu venitul acestuia sau al beneficiarilor de ajutor, cu existenţa sau nu a unor

descendenţi-copii în întreţinerea dispărutului, cu vechimea în muncă ş.a.

1.2. Contribuţiile de asigurare socială şi baza impozabilă

Este necesar de menţionat că în Republica Moldova sistemul de asigurare socială

este destul de complicat. În primul rînd, marimea tarifului de asigurare este

diferenţiată pe categorii de plătitori: angajatori, persoane angajate si persoane ce-şi

18

desfaşoară activitatea pe cont propriu (persoane fizice proprietari de terenuri agricole,

persoane care au luat terenuri agricole in arenda sau folosinta; intreprinzatori

individuali si fondatori de intreprinderi individuale, deţinatori de patente, avocaţi,

notari, persoane care au încheiat contract individual de asigurare etc.).

Din anul 2005 într-o categorie specială de plătitori de contribuţii sociale au fost

evidentiaţi angajatorii din sfera producerii agricole, care transferă contribuţii de

asigurare socială pentru persoanele ce activează în baza contractului individual de

munca, altor contracte privind indeplinirea lucrărilor sau prestarea serviciilor în

domeniul prelucrării industriale a producţiei agricole.

Tarifele contribuţiilor de asigurare sînt diferentiate pentru diferite categorii de

plătitori şi marimile acestora sunt adoptate anual de către Parlament. Spre exemplu,

pentru angajatorii care achita contributii pentru angajatii din sfera agriculturii este

stabilit un tarif mai mic: in anul 2004 – 17.6%, 2005 – 16.9%, iar in anul 2006 –

16.0% fata de 24.0%, 23.5% si 23.0% respectiv, stabilite pentru angajatii, care achita

contributii de asigurare pentru persoanele angajate in celelalte ramuri ale economiei.

În al doilea rînd, pentru diferite categorii de plătitori de contribuţii de asigurare

diferă foarte mult şi baza impozabila, din care se achita contributiile de asigurare.

Astfel, toti angajatorii si platitorii de contributii individuale de asigurari sociale de

stat calculeaza si achita contributii, reiesind din sumele salariului calculat si altor

recompense. Insa, marimea salariului din care se achita contributiile individuale, se

limiteaza cu trei salarii medii lunare pe economie.

Este de menţionat că, reformarea sistemului de pensionare în Republica

Moldova prevede transferarea treptată a poverii ce ţine de plata contribuţiilor de

asigurare de la angajator spre angajaţi.

Se presupune ca, „anual, mărimea contribuţiei angajatorului se va reduce cu 1%,

in timp ce marimea contributiei individuale se va majora cu 1%”4. Într-adevar, dacă

în anul 2004 contribuţia individuală constituia 1%, atunci în anul 2005 – deja 2%, iar

in anul 2006 – 3%. Conform Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul

2007 se prevede majorarea cotei contribuţiei individuale pîna la 4%.

4 Raportul social anual al Ministerului Muncii si Protectiei Sociale ,Chişinău 2003, p.56.

19

Aşadar, dacă în tarifele pentru angajatori şi angajaţi există o claritate, atunci în

tarifele pentru alte categorii de platitori lucrurile sînt cu mult mai complicate. Mai

întii de toate aceasta se referă la lucrătorii ocupaţi în sfera agriculturii.

Proprietarii de pamînt, care-şi  prelucrează în mod individual terenurile agricole,

precum şi persoanele care au arendat sau au luat in folosinta terenuri agricole, achitau

contributiile de asigurare in dependenta de suprafata terenului agricol si bonitatea

acestuia: în anul 2004 tariful a constituit 1.7 lei pentru o unitate grad/hectar.

În acelasi timp, persoanele fizice care au arendat terenuri agricole, cu exceptia

celor care achita contributiile conform altui tarif, au platit contributiile de asigurare in

forma de taxe fixe. In anul 2005 sistemul grad/hectar a fost menţinut. Din anul 2006

pentru aceasta categorie de platitori ai contributiilor de asigurare a fost stabilita o taxa

fixa in marime de 480 lei anual, care acorda dreptul de a beneficia de pensie minima

si ajutor de deces. Pentru anul 2007 marimea taxei fixe s-a majorat pina la 576 de lei.

Pe lîngă arendaşii de terenuri agricole, o taxă fixă în sistemul de pensii au achitat

şi persoanele care lucreaza în străinatate în baza de contract, cit şi cele ce au încheiat

contracte individuale de asigurare. Pentru unele categorii de persoane angajate pe

cont propriu (avocati, notari, fondatori de întreprinderi individuale) baza de calcul a

contributiilor de asigurare o constituie suma venitului obtinut.

Din anul 2005 întreprinzatorii individuali şi fondatorii de întreprinderi

individuale, persoanele ce deţin patentă de întreprinzator, precum şi avocaţii şi notarii

privati, ce au obtinut licenţă, plătesc contribuţii în forma de taxă fixă.

Începind cu anul 2007, acestea sint uniţi într-o categorie unică cu o cotă unică a

tarifului de asigurare în suma de 2318 lei.

Sistemul complicat al contribuţiilor de asigurare generează un şir de probleme.

În primul rind, acestea sint legate de sectorul agrar. Un tarif al contribuţiilor de

asigurare mai scazut, stabilit pentru angajatii din sectorul agrar, precum şi sistemul

încurcat de contribuţii pentru proprietarii de terenuri agricole, in combinare cu nivelul

scazut de acumulare a acestora, conduce la o redistribuire destul de esenţială a

mijloacelor pentru pensii in favoarea pensionarilor din numarul lucratorilor sectorului

agrar.

20

Astfel, conform datelor Ministerului Muncii si Protecţiei Sociale a Republicii

Moldova în anul 2005 angajaţii în sectorul agrar au contribuit la bugetul asigurărilor

sociale doar cu 7.9% din suma totală a veniturilor, în timp ce au beneficiat de pensii

si compensaţii in marime de 40% din suma totala a veniturilor5.

Întelegind ca asemenea stare de lucruri nu se poate menţine permanent, politica

Republicii Moldova în domeniul asigurărilor sociale presupune ca multitudinea

tarifelor contribuţiilor de asigurare socială va fi redusă pînă la doua şi anume: un

procent comun stabilit la calcularea salariului si altor recompense (venitului obtinut)

sau o taxă fixă în celelalte cazuri.

CAPITOLUL II. PRINCIPII DE FUNCŢIONARE A SISTEMULUI DE

PENSII ÎN REPUBLICA MOLDOVA

2.1. Principii de funcţionare a Casei Naţionale de

Asigurări Sociale din Moldova

În limitele sistemului public de asigurări sociale de stat, principala funcţie

realizată de CNAS, este distribuirea raţională a surselor financiare acumulate în

rezultatul plăţilor contribuţiilor asigurărilor sociale de stat şi a transferurilor din

bugetul de stat. Conform indicilor reflectaţi de către agenţii economici în raportul F-

4-BASS în anul 2006 au fost înregistraţi la BASS 983.756 contribuabili.

Pe parcursul anului 2006 de către agenţii economici au fort achitate contribuţii în

sumă de 3,7 mlrd. lei, cu 765,3mln. lei mai mult decât în anul 2005, ce ne

demonstrează o creştere de 23,4% a fondului de retribuire a muncii în anul 2006

comparativ cu anul 20056.

Pentru aceiaşi perioadă au fost achitate contribuţii de asigurări sociale de stat în

cuantum de 3,66 mlrd. lei, ce constituie 98,9% din contribuţiile calculate.

Necătând la faptul că în anul 2006 – 14 contribuabili au beneficiat de tarif redus

şi la 125 agenţi economici datoriile la BASS le-au fost eşalonate, datoriile s-au

5 Raportul social anual al Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, Chişinău 2003, p.49.6 http://www.cnas.md

21

majorat cu 39 mln. lei comparativ cu anul 2005 şi la situaţia de 01.01.2007 constituie

1,216 mlrd. lei.

Pentru reducerea şi lichidarea datoriilor la BASS, CNAS conlucrează intens cu

IFPS, începând de la deplasări în raioanele unde s-au înregistrat cele mai mici

acumulări şi continuând cu întreprinderea măsurilor de redresare a situaţiei prin

elaborarea recomandărilor şi petrecerea seminarelor cu agenţii economici.

În cadrul sistemului public de asigurări sociale, CNAS are ca funcţie de bază

evidenţa şi distribuirea raţională şi transparentă a mijloacelor financiare provenite din

achitările de către asiguraţi şi asigurători a contribuţiilor de asigurări sociale de stat.

Procesul acumulării declaraţiilor persoanelor asigurate a decurs cu succes.

Numărul declaraţiilor acumulate depăşeşte numărul declaraţiilor preconizate spre

acumulare, indicatorul fiind de 10,7%. Pentru aceasta au fost întreprinse ieşiri în

teritoriu şi duse conversaţii nemijlocit cu şefii întreprinderilor, cu reprezentaţii

contabilităţii şi cu persoanele asigurate. Pe parcursul anului 2006 au fost introduse

2.918.869 declaraţii.

Întru accelerarea procesului a fost elaborată Instrucţiunea privind modul de

predare-recepţionare a documentelor REVIND în format electronic, în aşa fel au fost

acumulate şi introduse în mod electronic 103.919 declaraţii ale persoanelor asigurate.

O atenţie deosebită a fost acordată lucrului de încheiere a contractelor individuale de

asigurări sociale între CNAS şi persoanele care doresc să-şi asigure un stagiu de

cotizare. În perioada raportată au fost înregistrate 172 contracte individuale şi 131

contracte adiţionale. În aceeaşi perioadă au fost înregistrate 1561 persoane încadrate

în câmpul muncii peste hotarele Republicii Moldova în bază de contract. Finalizarea

implementării procesului de evidenţă individuală pentru perioada anilor 1999-2005

este preconizată către 31 mai 2007.

CNAS realizează dreptul la asigurare şi protecţie socială şi alte tipuri de prestaţii

sociale. În sistemul public de asigurări sociale beneficiază de diverse prestaţii sociale

777,8 mii persoane, din care sunt asiguraţi: cu pensii – 621,4 mii pensionari; cu

alocaţii sociale – 46,2 mii beneficiari; cu indemnizaţii adresate familiilor cu copii –

110,2  mii beneficiari.

22

Prin urmare, ponderea pensionarilor în sistemul public de asigurări sociale este

predominantă şi constituie 79,9 %, pe locul următor plasîndu-se familiile cu copii,

beneficiari de indemnizaţii – 14,2 % şi doar o parte neînsemnată sau 5,9 % revine

beneficiarilor de prestaţii de stat (copiii invalizi, invalizii din copilărie şi alte

categorii).

După categoriile de pensii beneficiarii se divizează după cum urmează:

• pentru limită de vîrstă – 453,8 mii persoane din totalul beneficiarilor;

• de invaliditate – 125,7 mii persoane;

• de urmaş – 29,8 mii persoane;

• pentru vechime în muncă – 3,3 mii persoane;

• militari – 0,9 mii persoane;

• alte categorii –  7,9 mii persoane.

Concomitent, pentru 307,2 mii beneficiari de pensii, indemnizaţii adresate

familiilor cu copii şi alocaţii sociale de stat au fost stabilite: compensaţii nominative –

262,7 mii persoane; alocaţii nominale de stat pentru merite deosebite faţă de stat –

26,8 mii persoane; alocaţii lunare de stat – 17,7 mii persoane.

Începînd cu anul 2003, ca urmare a suspendării majorării vîrstei de pensionare,

în anii 2005-2006 se manifestă o tendinţă de creştere a adresărilor cetăţenilor privind

stabilirea pensiilor şi ca rezultat creşterea numărului de pensionari. În perioada de

referinţă, la CTAS s-au adresat cu cereri şi documentele respective pentru stabilirea şi

recalcularea pensiilor, alocaţiilor şi altor drepturi sociale 186,5 mii persoane.

În 2006 au fost indexate pensiile cu 15,7% şi alocaţiile sociale de stat pentru

unele categorii de cetăţeni cu 11,9%.

În conformitate cu modificările  operate în actele legislative corespunzătoare

alocaţiile pentru îngrijire se stabilesc însuşi invalizilor nevăzători de gradul I în

mărime de 150 lei şi persoanelor care deţin titlul „Erou al Muncii Socialiste” (144

beneficiari) li s-a majorat cuantumul alocaţiei nominale pentru merite deosebite faţă

de stat de la 50 lei la 500 lei.

23

A fost majorată indemnizaţia unică la naşterea copilului de la 500 la 800 lei. În

decursul anului a fost stabilită indemnizaţia unică la naşterea copilului pentru 29,3

mii beneficiari.

Au fost majorate compensaţiile nominative unice (la 262,7 mii beneficiari)

pentru procurarea cărbunelui şi a lemnului de foc pentru perioada de încălzire 1

noiembrie 2006 – 31 martie 2007, constituind 500 lei – pentru procurarea cărbunelui

şi 125 lei – pentru procurarea lemnului de foc.

Pe parcursul anului 2006 au fost achitate plăţi sociale în sumă totală de 3

799178,6 mii lei (cu 518763,3 mii lei mai mult decît în anul 2005).

O atenţie sporită în anul precedent a fost atrasă domeniului dezvoltării

tehnologiilor informaţionale, sistemului informaţional automatizat destinat asigurării

dezvoltării şi susţinerii a SIA, PAL şi complexe de programe aplicative în

conformitate cu cerinţele standardelor internaţionale, care susţin business-procesele

de bază ale CNAS în domeniul social al Republicii Moldova.

În anul 2006 pentru utilizatorii subdiviziunilor CNAS şi organizaţiilor externe au

demarat lucrările privind crearea noilor SIA, PAL, complexelor de programe şi

dezvoltarea celor existente. Au continuat lucrările privind elaborarea, dezvoltarea,

modernizarea şi implementarea noilor complexe  de programe şi sisteme

informaţionale, („SAD Pensia”, SIA „REVIND”, SIA „Compensaţii nominative”,

SIA „Stabilirea şi evidenţa plăţilor indemnizaţiilor pentru copii” şi altele).

Pe parcursul anului 2006 structura CNAS a fost modificată, s-a micşorat

numărul colaboratorilor prin  excluderea Departamentului de expertiză medicală a

vitalităţii din cadrul CNAS.

La 1 ianuarie 2007  în CNAS activează 1396 angajaţi, din numărul lor:

• ocupă funcţii publice - 1263 persoane;

• personalul de deservire - 45 persoane;

• personal netitular – 62 persoane;

• locuri vacante – 26.

24

În toamna anului trecut a fost instituită comisia permanentă pentru atestarea şi

conferirea gradelor de calificare funcţionarilor publici. Au fost convocate 5 şedinţe

ale comisiei de atestare. Comisia permanentă activează şi în anul curent. 

Una din funcţiile primordiale ale CNAS, care este executorul politicii statului în

domeniul asigurărilor sociale, constă în informarea populaţiei. În anul 2006 au fost

examinate 1804 petiţii, la Punctul de consultaţii s-au adresat 6056 de persoane: în

audienţa – 3778 persoane, prin intermediul telefonului „linia fierbinte” – 2278.

Numărul total al cetăţenilor primiţi în audienţă la CNAS în anul 2006 a depăşit cifra

de 45300.

Cele mai frecvente problemele abordate de cetăţeni s-au referit:

• la stabilirea, recalcularea şi plata pensiilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi

alocaţiilor;

• dezacordul cu mărimea pensiei stabilite;

• achitarea contribuţiilor de asigurări sociale;

• evidenţa individuală a contribuţiilor de asigurări sociale;

• a penalităţilor aplicate agenţilor economici;

• plata indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă;

• distribuirea biletelor de tratament balneosanatorial ş.a..

În scopul eficientizării lucrului privind examinarea petiţiilor şi organizarea

audienţei cetăţenilor conform cerinţelor Guvernului, precum şi formele, metodele de

colaborare cu organele mass-media au fost organizate 5 seminare pentru directorii

CTAS şi conducătorii subdiviziunilor CNAS. Una din cele mai solicitate şi econome

forme de informare a cetăţenilor este editarea ziarului „Asigurarea Socială”. Pe

parcursul anului au fost editate 12 numere ale ziarului, care au fost distribuite

populaţiei prin abonare şi vînzare, precum şi gratuit prin intermediul CTAS şi

Organizaţia veteranilor.

În perioada raportată în presa periodică au fost publicate 600 articole despre

activitatea CNAS, au fost realizate mai mult de 100 emisiuni la Radioul Naţional şi

TV cu participarea specialiştilor CNAS. La fel, au fost organizate 8 brifing-uri şi

conferinţe de presă.

25

Activitatea pe plan internaţional a CNAS s-a desfăşurat în direcţia stabilirii

relaţiilor de colaborare cu instituţiile similare din statele membre ale Uniunii

Europene şi ţările CSI - Federaţia Rusă, Republica Belarusi, Ucraina, Azerbaidjan,

Uzbechistan. A fost semnat Acordul bilateral între CNAS şi Departamentul Federal

de asigurare cu pensii din Germania, privind colaborarea în domeniul asigurărilor cu

pensii.

Au fost menţinute şi îmbunătăţite relaţiile de colaborare cu organizaţiile

internaţionale din domeniul asigurărilor sociale ca Organizaţia Internaţională a

Muncii, Asociaţia Internaţională de Asigurări Sociale şi altele.

Perspectiva fondurilor private de pensii

În Republica Moldova a fost înfiinţat primul fond nestatal de pensii (FNP), dar

nu a fost stabilită, încă, o dată la care "Primul Fond de Pensii"7 îşi va începe

activitatea şi nici planurile de pensii aferente, transmite corespondentul NewsIn la

Chişinău.

Acestea vor fi elaborate după ce Guvernul va adopta o bază normativă pentru

funcţionarea fondurilor de pensii.

"Primul Fond de Pensii" a fost creat după ce, la mijlocul lunii septembrie,

preşedintele Vladimir Voronin a vorbit la o festivitate consacrată Zilei lucrătorului

din sfera protecţiei sociale despre "necesitatea reformării substanţiale a sistemului de

asigurare cu pensii, accentul fiind pus pe crearea fondurilor private de pensii".

La o săptămână după aceea, Comisia Naţională a Pieţei Financiare (CNPF), care

va supraveghea activităţile viitoarelor fonduri private de pensii, a anunţat că lucrează

asupra cadrului normativ şi asupra "măsurilor de informare a publicului despre

oportunităţile sistemului de asigurare cu pensii private".

Activele fondului "Primul fond de pensii" sunt administrate de compania de

asigurări "Victoria Asigurări", iar Victoriabank joacă rolul de depozitar al acestuia.

Victoriabank este prima bancă comercială din R. Moldova, înregistrată încă din

22 februarie 1990 la Banca de Stat a URSS. În prezent, cei mai mari acţionari ai

7 Primul fond privat de pensii deschis în R. Moldova rămâne nefuncţional în lipsa legislaţiei, 16.11.2007, http://www.desprepensii.ro

26

băncii sunt Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), care deţine

peste 15% din capitalul social, şi Alpha Bank România, cu 12,5% din acţiuni.

"Victoria Asigurări" dispune de trei licenţe de activitate în domeniul asigurărilor

şi înregistra un volum total al rezervelor de asigurare de aproximativ 1 milion dolari,

potrivit raportului financiar de la 1 octombrie.

Sistemul de pensii private nu a demarat încă în Republica Moldova, deşi au

existat încercări de instituire a unui asemenea sistem, iar cauzele eşecurilor au variat

de la neseriozitatea companiilor de asigurări, la crizele şi instabilitatea economică din

anii '90. În prezent, pensionarii au la îndemână doar banii pe care li-i acordă statul, la

fel ca şi pe vremea Uniunii Sovietice.

Acum opt ani a fost adoptată Legea privind fondurile nestatale de pensii, care

permitea, teoretic, deschiderea de fonduri de pensii administrate privat. Nu a fost

elaborat, însă, setul de acte normative care să permită punerea în practică a legii.

În prezent, în Republica Moldova două persoane angajate plătesc pensia unui

pensionar, în timp ce la începutul anilor '90 la un pensionar reveneau şase angajaţi.

Între 300.000 şi 600.000 de persoane apte de muncă lucrează, majoriatea ilegal, în

afara Republicii Moldova.

2.2. Tipurile de pensii şi condiţiile de stabilire a acestora

Legea Republicii Moldova privind pensiile de asigurări sociale de stat prevede

achitarea următoarelor tipuri de pensii din contul mijloacelor asigurărilor sociale:

pentru limită de vîrstă, de invaliditate şi de urmaş.

1. Pensiile pentru limită de vîrstă

Condiţiile de stabilire a pensiei depline pentru limită de vîrstă sînt atingerea

vîrstei de pensionare stabilite de legislaţie şi realizarea stagiului de cotizare

corespunzător. Odată cu adoptarea Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat

în anul 1998, în Republica Moldova, din anul 1999, a început creşterea vîrstei de

ieşire la pensie atît pentru bărbaţi, cît şi pentru femei. Corespunzător a fost majorat şi

stagiul de cotizare. Dacă anterior bărbaţii ieşeau la pensie în vîrstă de 60 de ani, iar

27

femeile – la 55 de ani, atunci, începînd cu 1 ianuarie 1999, vîrsta de pensionare a

început să se majoreze cu 6 luni anual şi către anul 2008 urma să constituie 65 de ani

pentru bărbaţi şi 60 de ani – pentru femei. Însă, ulterior, a fost adoptată Legea

nr.1485-XV din 22.12.02 cu privire la introducerea modificărilor în art.41 al Legii

nr.156-XIV din 14.10.98 cu privire la pensiile de asigurări sociale de stat, prin care

vîrsta de pensionare a fost îngheţată la nivelul anului 2002, adică: 62 de ani pentru

bărbaţi şi 57 de ani – pentru femei. Se presupune că creşterea vîrstei de pensionare

este suspendată pentru 5 ani – pînă în anul 2008. Suspendarea creşterii vîrstei de

pensionare a condus la o majorare semnificativă a numărului de pensii pentru limită

de vîrstă noi stabilite. Conform datelor Casei Naţionale de Asigurări Sociale, în anul

2003 (primul an după suspendarea procesului de creştere a vîrstei de pensionare)

numărul acestora comparativ cu anul 2002 s-a majorat de 1.7 ori. În anii 2004 şi 2005

numărul pensiilor noi stabilite a continuat să crească, astfel majorîndu-se încă cu

21.8% şi, respectiv, cu 12.6%. În total în perioada 2003 – 2005 numărul pensiilor noi

stabilite s-a majorat de 2.3 ori. Specialiştii Ministerului Sănătăţii şi Protecţiei Sociale

apreciază negativ această situaţie. La părerea acestora, prognozele demografice

nefaste pentru anii imediat următori pun la îndoială posibilităţile de finanţare a

prestaţiilor din sistemul de asigurări sociale şi pun în pericol stabilitatea şi

credibilitatea întregului sistem: numărul mic al persoanelor active (o parte

considerabilă a acestora fiind angajaţi „la negru” în alte state) nu va face faţă

numărului mare al pensionarilor, care în următorii ani va creşte8

În acelaşi timp, este necesar de menţionat că, începînd cu anul 1999 (demararea

reformei), conform datelor Casei Naţionale de Asigurări Sociale, numărul total al

pensionarilor anual se micşora şi către anul 2005 s-a redus practic cu 12.5%. Cu toate

acestea, numărul pensionarilor pentru limită de vîrstă în aceeaşi perioadă s-a redus cu

15.7%. După cum se observă, combinarea creşterii considerabile a pensiilor noi

stabilite cu reducerea numărului total al pensionarilor este legată nu doar de stoparea

procesului de creştere a vîrstei de pensionare, dar şi de efectul „de cohortă”, ceea ce

8 Raportul social anual al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, Chişinău 2003, p.44.

28

înseamnă că la vîrsta de pensionare au ajuns cohortele populaţiei destul de

numeroase. 

Reforma de pensionare în Republica Moldova prevedea creşterea stagiului de

cotizare pînă la 35 de ani către anul 2008 atît pentru bărbaţi, cît şi pentru femei.

Această creştere este destul de semnificativă, luînd în consideraţie că anterior stagiul

necesar pentru obţinerea pensiei pentru limită de vîrstă constituia pentru bărbaţi 25

ani, iar pentru femei – 20 de ani. Însă ultima redacţie a Legii privind pensiile de

asigurări sociale de stat prevede un stagiu de cotizare necesar atît pentru femei, cît şi

pentru bărbaţi în mărime de 30 de ani. În acelaşi timp, legea prevede că persoana

asigurată, care la atingerea vîrstei de pensionare stabilite nu poate confirma stagiul

deplin de cotizare necesar, însă confirmă un stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani,

are dreptul de a beneficia de o pensie parţială, calculată proporţional stagiului de

cotizare. Astfel, în prezent pentru a beneficia de dreptul la pensie pentru limită de

vîrstă este suficient de a avea un stagiu de cotizare de 20 de ani (evident, cu condiţia

atingerii vîrstei de pensionare). De asemenea, este necesar de menţionat că, legislaţia

prevede norme care interesează persoanele asigurate în atingerea stagiului de cotizare

de 35 de ani şi mai mult. Astfel, pentru fiecare an de stagiu mai mare de 35 de ani

mărimea pensiei stabilite se majorează cu 2% din venitul asigurat, în timp ce pentru

fiecare an de stagiu de cotizare de la 20 pînă la 35 de ani – 1.2%. În legislaţia de

pensionare a Republicii Moldova sînt prevăzute şi stimulente pentru o realizare şi mai

tîrzie a dreptului la pensie. În acest caz mărimea pensiei se majorează cu 2% din

venitul asigurat pentru fiecare an asigurat, lucrat după atingerea vîrstei de pensionare

stabilite. 

Stagiul de cotizare în sistemul public de asigurări sociale se calculează prin

însumarea tuturor perioadelor contributive. La perioadele contributive sînt asimilate,

de asemenea, perioadele necontributive, precum sînt: beneficierea de indemnizaţii

privind incapacitatea temporară de muncă, de maternitate, de şomaj. În stagiul de

cotizare se mai includ şi alte perioade necontributive: satisfacerea serviciului militar

în termen sau cu termen redus, îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani.

În stagiul de cotizare, de asemenea, se includ perioadele în care, pînă la intrarea în

29

vigoare a Legii privind pensiile de asigurări sociale, a fost desfăşurată activitatea în

calitate de membru de colhoz; activitatea de creaţie a membrilor uniunilor de creaţie;

activitatea în calitate de slujitor şi lucrător al cultelor; îngrijirea unui invalid de gradul

I, unui copil invalid, unei persoane ce a depăşit vîrsta de 75 de ani; studiile în

instituţiile de învăţămînt superior cu frecvenţa la zi, serviciul militar sau alt serviciu

asimilat acestuia. 

Însă modul de finanţare a acestor perioade nu este reglementat definitiv de către

legislaţie. Chiar şi modul de includere în stagiul de cotizare a perioadelor ce ţin de

îngrijirea copiilor şi invalizilor, studiilor şi serviciului militar (legislaţia prevede că

acestea se compensează din contul mijloacelor bugetului de stat), nu este pînă în

prezent descris în actele normative.

Reforma de pensionare a lichidat, începînd cu 1 ianuarie 1999, pensiile pentru

vechime în muncă, acordate lucrătorilor din domeniul ocrotirii sănătăţii şi

învăţămîntului. Însă acele pensii, care au fost stabilite pînă la termenul indicat,

continuă să se plătească din contul mijloacelor bugetului asigurărilor sociale. În total

numărul acestor pensionari în perioada examinată (1999 – 2005) s-a redus cu 41.3%,

s-a redus şi ponderea acestora în numărul total de pensionari: de la 0.8% pînă la

0.5%.

Reforma de pensionare a permis de a reduce esenţial numărul pensionarilor care

beneficiază de pensii în condiţii avantajoase. Dacă în anul 1999 numărul

beneficiarilor de acest tip de pensie a fost de 148.2 mii de persoane şi constituia

21.7% din numărul total de pensionari (iar faţă de pensionarii pentru limită de vîrstă –

27.6%), atunci către anul 2005 numărul acestora s-a redus de 2.4 ori, constituind 62.3

mii de persoane sau 10.1% din numărul total de pensionari (13.6% din numărul

pensionarilor pentru limită de vîrstă). De peste 2 ori s-a micşorat şi volumul plăţilor

categoriilor de persoane privilegiate. Ponderea acestora în volumul total de plăţi a

scăzut de la 22.4% în anul 1999 pînă la 10.6% în anul 2005. În prezent pensii în

condiţii avantajoase se stabilesc doar persoanelor ocupate la lucrări în condiţii foarte

grele şi foarte nocive (prevăzute în Lista nr.1), cît şi femeilor care au născut şi au

educat pînă la vîrsta de 8 ani cinci şi mai mulţi copii. Anterior reforma de pensionare

30

prevedea că vîrsta de pensionare pentru stabilirea pensiilor în condiţii avantajoase

treptat va fi majorată, pînă nu va atinge vîrsta standard de pensionare. Însă mai tîrziu

(începînd cu anul 2004), pentru persoanele care lucrează în condiţii de muncă

speciale a fost stabilită următoarea vîrstă de pensionare: 54 de ani – pentru bărbaţi şi

49 de ani – pentru femei, pentru femeile cu mulţi copii – 54 de ani.

2. Pensiile de invaliditate

Pensiile de invaliditate se stabilesc persoanelor asigurate în cazul pierderii totale

sau parţiale a capacităţii de muncă în urma: unei boli obişnuite, unui accident de

muncă sau unei boli profesionale. Pentru a beneficia de pensie de invaliditate în urma

unei boli obişnuite, la momentul constatării invalidităţii persoana asigurată trebuie să

aibă un stagiu de cotizare în mărime de la un an pînă la 5 ani: pînă la 23 de ani – 1 an;

de la 23 pînă la 26 de ani – 2 ani; de la 26 pînă la 31 de ani – 3 ani şi mai mult de 31

de ani – 5 ani.  Pensiile de invaliditate în urma unui accident de muncă sau unei boli

profesionale se stabilesc indiferent de existenţa stagiului de cotizare. Pensiile de

invaliditate se plătesc în mărime deplină tuturor pensionarilor, inclusiv şi celor ce

realizează venituri pasibile de asigurări sociale de stat.

Numărul pensionarilor de invaliditate în Republica Moldova în perioada 1999 –

2005 a crescut lent şi în anul 2005 a constituit 123.7 mii persoane, majorîndu-se în

această perioadă cu 10.7%. Ponderea acestora în numărul total de pensionari în anul

2005 a constituit 20.0%. Cea mai mare parte dintre pensionarii de invaliditate o

constituie pensionarii de invaliditate în urma unei boli obişnuite – 96.9%.

3. Pensiile de urmaş

Dreptul la pensie de urmaş se obţine în cazul cînd decedatul a fost pensionar sau

avea dreptul la pensie. Pensiile de urmaş pot fi stabilite copiilor care nu au atins vîrsta

de 18 ani, sau o vîrstă mai mare, dacă îşi fac studiile în instituţii de învăţămînt de zi

secundar sau superior, pînă la terminarea acestora, dar nu mai mult decît 23 de ani;

soţului care a avut cel puţin 15 ani de căsătorie cu cel decedat şi nu s-a recăsătorit,

dacă la momentul decesului sau nu mai tîrziu de 5 ani după deces a atins vîrsta de

pensionare, sau a devenit invalid de gradul I sau II; soţului sau tutorelui, care

îngrijeşte de copiii susţinătorului decedat. Pensiile copiilor se plătesc în mărime

31

deplină în toate cazurile. Pensiile soţilor şi tutorilor – doar în cazul dacă aceştea nu

realizează venituri pasibile de asigurări sociale de stat. Ponderea pensionarilor de

urmaş în numărul total al pensionarilor Republicii Moldova are un caracter destul de

stabil şi în perioada 1999 – 2005 a variat între 5.1% şi 4.9%.

4. Pensiile unor categorii de cetăţeni

Strategia de reformare a sistemului de asigurare cu pensii adoptată de către

Republica Moldova presupune unificarea normelor de pensionare pentru toate

categoriile de beneficiari de acelaşi tip de pensie. În acest sens în anul 2004 a fost

adoptată Legea nr.273 privind modificarea şi completarea unor acte legislative, care a

suplimentat Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat cu un capitol separat,

care reglementează condiţiile de stabilire a pensiilor unor categorii de cetăţeni,

precum sînt deputaţii Parlamentului, membrii Guvernului, funcţionarii publici, aleşii

locali. Condiţia de bază pentru stabilirea pensiilor acestor categorii de beneficiari este

atingerea vîrstei de pensionare stabilite, precum şi realizarea stagiului total şi special.

Astfel, deputaţii şi membrii Guvernului urmează să-şi exercite funcţiile

corespunzătoare cel puţin doi ani (desigur, cu condiţia atingerii vîrstei de pensionare

şi realizării stagiului total de asigurare), pentru a obţine dreptul la pensie în mărime

de 75% din venitul mediu lunar asigurat al unui deputat sau membru al Guvernului în

exerciţiu. Funcţionarii publici urmează să confirme un stagiu total de cotizare de cel

puţin 15 ani în serviciul public pentru a obţine dreptul la pensie în mărime de 75%

din venitul mediu lunar asigurat, iar reprezentanţii aleşilor locali – cel puţin 8 ani.

Pensiile stabilite acestor categorii de cetăţeni se finanţează în mărime de 50%

din contul mijloacelor bugetului asigurărilor sociale de stat şi în mărime de 50% - din

contul bugetului de stat. Este de menţionat că numărul de beneficiari de acest tip de

pensii nu este mare şi în anul 2005 a constituit circa 0.8% din numărul total al

pensionarilor.

5. Pensiile/alocaţiile sociale

Printre beneficiarii de pensii în Republica Moldova mai există încă o categorie

destul de numeroasă – beneficiarii de pensii/alocaţii sociale. Aceste pensii/alocaţii

sînt finanţate din bugetul de stat şi nu se reglementează prin Legea privind pensiile de

32

asigurări sociale de stat nr.156-XIV din 14.10.98. În acelaşi timp, aceasta este o

categorie de beneficiari de pensii/alocaţii foarte importantă. În anul 2005 numărul

acestora a constituit 45.3 mii persoane, iar suma totală a mijloacelor alocate în acest

scop din bugetul de stat a constituit 4.8 mil.lei. Dreptul la pensia/alocaţia socială îl au

persoanele care nu au obţinut acest drept în sistemul de asigurări sociale: invalizii din

copilărie şi invalizii în urma unei boli obişnuite, care nu au realizat un stagiu necesar

pentru a obţine o pensie de invaliditate; copiii invalizi în vîrstă de pînă la 16 ani;

copiii în vîrstă de pînă la 18 ani (elevii şi studenţii instituţiilor medii şi superioare de

învăţămînt), care şi-au pierdut întreţinătorul, dar nu au dreptul de a beneficia de o

pensie corespunzătoare; persoanele vîrstnice ce nu întrunesc condiţiile necesare

pentru a beneficia de pensii din sistemul asigurărilor sociale de stat; persoanele care

îngrijesc la domiciliu un copil invalid în vîrstă de pînă la 16 ani sau care îngrijesc şi

însoţesc nevăzătorii.

Începînd cu anul 1999 în Republica Moldova a demarat procesul de trecere a

pensiilor sociale în categoria alocaţiilor sociale. În iulie 2003 acest proces s-a

finalizat, toate pensiile sociale au fost schimbate în alocaţii sociale, ceea ce a condus

la o creştere esenţială a poverii bugetului de stat, însă a permis de a scuti Fondul de

pensii şi indemnizaţii de plăţile nespecifice acestuia. 

6. Pensiile plătite din contul bugetului de stat

Pe lîngă pensiile de asigurări sociale de stat în Republica Moldova se plătesc un

şir de pensii şi indemnizaţii din contul mijloacelor bugetului de stat: pensii militarilor

în termen şi membrilor familiilor lor; pensii participanţilor la lichidarea consecinţelor

avariei de la C.A.E. Cernobîl; alocaţii lunare de stat invalizilor şi participanţilor la

război; indemnizaţii beneficiarilor de pensii din localităţile aflate în partea stîngă a

Nistrului; indemnizaţii nominale pentru merite deosebite faţă de stat; compensaţii

nominative şi ajutoare materiale unor categorii de cetăţeni, inclusiv şi celor care au

avut de suferit în urma avariei de la C.A.E. Cernobîl. Toate pensiile, alocaţiile şi

compensaţiile menţionate se plătesc din Fondul de pensii şi indemnizaţii, iar

cheltuielile legate de acestea sînt acoperite de către Casa Naţională de Asigurări

Sociale din contul mijloacelor bugetului de stat.

33

Sistemul de pensionare al Republicii Moldova nu prevede posibilitatea de a

beneficia concomitent de diferite tipuri de pensii. Persoanele care au  dreptul de a

beneficia de diferite tipuri de pensii urmează să opteze doar pentru un tip de pensie.

Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat conţine asemenea noţiuni, ca

„minim garantat” şi „pensia minimă”. Minimul garantat se aplică la calcularea

pensiei pentru perioada anterioară intrării în vigoare a legii menţionate, adică pînă la

1 ianuarie 1999. Acesta reprezintă o sumă fixă garantată de stat celor care au realizat

un stagiu deplin de asigurare. Pentru persoanele care nu au realizat acest stagiu,

minimul garantat se reduce proporţional stagiului confirmat. Pensia minimă se

plăteşte persoanelor la care mărimea pensiei depline este mai mică decît aceasta. În

toate cazurile pensia minimă urmează să depăşească cu 10 lei minimul garantat.

2.3. Formulele de pensionare

Calcularea mărimii pensiei pentru limită de vîrstă

Conform Legii Republicii Moldova cu privire la pensiile de asigurări sociale de

stat, pentru calcularea pensiei pentru limită de vîrstă se aplică diferite formule, în

dependenţă de mărimea stagiului de cotizare (atît celui total, cît şi celui obţinut după

anul 19991).

А) Dacă stagiul de cotizare al pensionarului, obţinut după anul 1999 este egal

sau mai mare decît 20 de ani, mărimea pensiei este proporţională venitului lunar

mediu asigurat, care se calculează conform următoarei formule:

(2.3.1)

unde:

 - suma contribuţiilor achitate pentru perioada de cotizare;

 - mărimea cotei de contribuţie stabilită în perioada de cotizare;

 - numărul lunilor pentru care s-au plătit contribuţiile.

34

În legea privind pensiile de asigurări sociale de stat nu este prevăzut mecanismul

de indexare a mărimii contribuţiilor .

Pentru fiecare an de stagiu de cotizare confirmat pînă la 35 de ani pensionarului i

se calculează 1.2%, iar mai mult de 35 de ani – 2% din venitul mediu lunar asigurat.

În cazul realizării stagiului de cotizare de 35 de ani mărimea pensiei se majorează

suplimentar cu 2% din venitul mediu lunar asigurat pentru fiecare an lucrat după

atingerea vîrstei de pensionare stabilite. În rezultat formula de calculare a pensiei

pentru limită de vîrstă este următoarea:

P = [1,2% ? Vn + 2% ? (Vt - Vn) + 2% ? (R - Rn)]? Sa          (2.3.2)

unde:

Sa – venitul mediu lunar asigurat;

Vt - stagiul de cotizare realizat;

Vn - stagiul de cotizare necesar (35 de ani);

R - vîrsta reală la pensionare;

Rn - vîrsta standard de pensionare.

B) Dacă stagiul de cotizare al pensionarului obţinut după anul 1999 nu depăşeşte

20 de ani, atunci mărimea pensiei este alcătuită din două părţi, care apreciază

drepturile la pensie, obţinute pînă şi după anul 1999, şi se calculează conform

următoarei formule:

  (2.3.3)

unde:

P – mărimea pensiei;

Pv – mărimea pensiei, calculată pentru perioada de pînă la anul 1999;

Pn – mărimea pensiei, calculată pentru perioada de după anul 1999 conform

formulei 3.1;

Vv – stagiul de cotizare pînă la anul 1999;

Vn – stagiul de cotizare după anul 1999.

Formula de calcul pentru determinarea mărimii pensiei pentru perioada de pînă

la anul 1999 se compune din doi termeni:

35

Pv = MMP +0.005?Vv?S?K (2.3.4)

unde:

MMP – mărimea minimă de calcul al pensiei pentru limită de vîrstă, se

deosebeşte pentru pensionarii din numărul lucrătorilor din sectorul agrar şi ceilalţi

pensionari. Mărimea minimă de calcul al pensiei este cu 10 lei mai mică decît pensia

minimă, mărimea căreia se stabileşte anual prin hotărîrea Guvernului (de regulă, deşi

aceasta nu este stipulat în lege, ritmul de indexare a pensiei minime coincide cu

ritmul de indexare a pensiei). Dinamica schimbării mărimii pensiei minime pentru

diferite categorii de pensionari este prezentată în tabelul 2.3.1;

S – salariul mediu lunar pe ţară, din care au fost achitate contribuţiile de

asigurări sociale în anul premergător anului de ieşire la pensie;

K – coeficientul individual al pensionarului.

Tabelul 2.3.1.

Mărimea pensiei minime

Categoria de pensionari 2004 2005 2006

pensii pentru limită de vîrstă pentru

lucrătorii din sectorul agrar 175.08 258.86 299.5

pensii pentru limită de vîrstă pentru ceilalţi

beneficiari de pensie pentru limită de vîrstă 196.98 290.77 336.42

Sursa: http://www.cnas.md

Calcularea mărimii pensiei de invaliditate

În corespundere cu Legea Republicii Moldova privind pensiile de asigurări

sociale de stat există formule de calculare a pensiei pentru cetăţenii ce au devenit

pensionari pînă şi după 1 ianuarie 2010.

A) Dacă cetăţeanul a devenit pensionar de invaliditate după anul 2010, atunci

mărimea pensiei este proporţională venitului mediu lunar asigurat şi se calculează

conform următoarelor formule:

Pentru gradul I de invaliditate:

36

(2.3.5)

Pentru gradul II de invaliditate:

                                   (2.3.6)

Pentru gradul III de invaliditate:

(2.3.7)

unde:

Sa – venitul mediu lunar asigurat;

V – stagiul de cotizare confirmat;

Vmax –stagiul de cotizare maxim potenţial de la vîrsta de 18 ani pînă la vîrsta de

pensionare general stabilită;

B) Dacă cetăţeanul a devenit pensionar de invaliditate după anul 2010, atunci

pensia este constituită din două părţi şi se calculează conform următoarei formule:

(2.3.8)

unde:

P – mărimea pensiei;

Pv – mărimea pensiei calculată pentru perioada de pînă în anul 1999;

Pn – mărimea pensiei, calculată pentru perioada de după anul 1999 conform

formulei 3.2;

Vv – stagiul de cotizare pînă în anul 1999;

Vn – stagiul de cotizare după anul 1999.

Formula de calcul pentru determinarea mărimii pensiei pentru perioada de pînă

la anul 1999 se compune din doi termeni:

Pentru gradul I de invaliditate:

Pv = [MMPII +20%?S?K] (2.3.9)

Pentru gradul II de invaliditate:

37

Pv = [MMPIII +15%?S?K] (2.3.10)

Pentru gradul III de invaliditate:

Pv = [MMPIIII +7%?S?K] (2.3.11)

unde:

MMPII, MMPIII, MMPIIII – mărimea minimă de calcul al pensiei de invaliditate

de gradul I, II şi III respectiv. Dinamica schimbării mărimii minime de calcul al

pensiei de invaliditate de diferite grade este prezentată în tabelul 2.4.2 (este cazul de a

reaminti că mărimea minimă a pensiei este cu 10 lei mai mare decît mărimea minimă

de calcul al pensiei;

Tabelul 2.3.2

Categoria de pensionari 2005 2006

pensii de invaliditate de gradul I 206.85 239.33

pensii de invaliditate de gradul II 199.76 231.12

pensii de invaliditate de gradul III 140.66 162.74

Sursa: http://www.cnas.md

S – salariul mediu lunar pe ţară, din care au fost achitate contribuţiile de

asigurări sociale în anul premergător anului de ieşire la pensie;

K – coeficientul individual al pensionarului.

2.4. Indexarea pensiilor

Legislaţia Republicii Moldova prevede indexarea anuală a pensiilor de asigurări

sociale de stat. Coeficientul de indexare constituie media dintre creşterea anuală a

indicelui preţurilor de consum şi creşterea anuală a salariului mediu pe ţară pentru

anul precedent. Cu toate acestea, se indexează doar partea pensiei ce se achită din

contul mijloacelor bugetului asigurărilor sociale de stat. Acest mecanism de indexare

a fost introdus din anul 2003. Anterior legislaţia prevedea indexarea pensiilor doar în

cazul cînd nivelul inflaţiei creştea cu 5% comparativ cu indexarea precedentă. Însă

această metodă nu era utilizată şi indexarea pensiilor nu se efectua, deoarece la acel

38

moment o atenţie prioritară era acordată achitării datoriilor la pensii, iar mecanismul

de indexare nu era determinat. După achitarea tuturor datoriilor, în anii 2000-2002

toate pensiile ce se plătesc din contul bugetului asigurărilor sociale au fost recalculate

de trei ori. Ca rezultat către finele anului 2002 toate pensiile au fost majorate practic

de două ori. Această metodă de actualizare a pensiilor în Republica Moldova a fost

considerată inacceptabilă. La părerea specialiştilor Ministerului Muncii şi Protecţiei

Sociale acest fapt a condus la un dezechilibru al raporturilor, stabilite de legislaţie,

dintre mărimile pensiilor pentru diferite categorii de beneficiari. În procesul de

recalculare au fost stabilite, fără careva argumente, diferite majorări ale mărimii

pensiilor pentru limită de vîrstă pentru agricultori şi lucrători din alte ramuri, precum

şi pentru pensionarii de invaliditate de diferite grade.  Pe lîngă aceasta, s-a schimbat

diferenţierea dintre mărimile pensiilor, ce se reglementează de Legea privind pensiile

de asigurări sociale de stat şi mărimile pensiilor stabilite conform altor legi9.

Prima indexare conform legislaţiei noi a fost efectuată în anul 2003. În

corespundere cu legislaţia toate pensiile urmau să fie indexate cu 19.3%. Însă, cu

toate acestea, au fost stabilite anumite limite pentru majorarea pensiilor. În primul

rînd, indexării a fost supusă doar partea pensiei, ce nu depăşea mărimea pensiei

minime pentru limită de vîrstă. Plus la aceasta, suma majorării pensiei pentru limită

de vîrstă nu putea fi mai mică decît 50 de lei. A fost indexată şi pensia minimă,

mărimea căreia (cu excepţia lucrătorilor din sectorul agrar) constituia 185 de lei. În

rezultat, cea mai mare majorare a pensiei au primit-o beneficiarii de pensii joase. 

Evident, această indexare cu stabilirea limitelor maxime şi minime, nu poate fi

recunoscută corespunzătoare mecanismului de indexare a pensiilor, stabilit de

legislaţie. În acelaşi timp, este clară dorinţa puterii, în condiţiile surselor limitate, de a

ridica nivelul de trai al pensionarilor, care dispun de mijloace minime pentru

existenţă. Însă, urmează de recunoscut că asemenea scheme de indexare conduc la o

egalizare în sistemul de pensionare.

Începînd cu anul 2004, indexarea pensiilor se efectuează sistematic, o dată în an

de la 1 aprilie, după cum este stabilit în Legea privind pensiile de asigurări sociale de

9 Raportul social anual al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, Chişinău- 2002

39

stat. Astfel, în anul 2004 pensiile au fost indexate cu 22.3%10, în anul 2005 – cu

18.2%11, iar în anul 2006 – cu 15.7%12. Cadrul de Cheltuieli în domeniul protecţiei

sociale pentru anii 2007-2009, de asemenea, prevede actualizarea mărimilor pensiilor

în dependenţă de creşterea preţurilor de consum şi a salariului prin indexare. Se

preconizează că în perioada 2007-2009 pensiile vor fi indexate cu 17.5%, 15.5% ş,i

respectiv, cu 13.8%.

Este necesar de menţionat că în anul 2004, pe lîngă indexarea planificată, s-a

efectuat o majorare semnificativă a pensiilor conform Legii nr.324 din 7 octombrie

2004 privind introducerea modificărilor în Legea privind pensiile de asigurări sociale

de stat nr.156 din 14.10.98. Prin legea menţionată au fost majoraţi coeficienţii

utilizaţi în formulele pentru calcularea pensiilor pentru limită de vîrstă şi de

invaliditate, precum şi mărimea salariului mediu lunar pe ţară, reieşind din care s-au

stabilit pensiile pînă la 1 ianuarie 2001. În rezultat suma majorării pensiilor

recalculate urma să constituie cel puţin 25%. Pe lîngă aceasta, legea a stabilit,

începînd cu 1 noiembrie 2004, mărimea minimă a pensiei complete pentru categoriile

de bază de beneficiari. În urma acestei iniţiative legislative (luînd în consideraţie

indexarea din luna aprilie), pensiile pentru limită de vîrstă s-au majorat în anul 2004

comparativ cu anul 2003 cu cel puţin 50%.

10 Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.278 din 22 martie 2004 „Cu privire la indexarea pensiilor”11 Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.291 din 17 martie 2005 „Cu privire la indexarea prestaţiilor de asigurări sociale şi a unor prestaţii sociale de stat”12 Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.297 din 21 martie 2006 „Cu privire la indexarea prestaţiilor de asigurări sociale şi a unor prestaţii sociale de stat”

40

CAPITOLUL III. PROBLEMELE REFORMĂRII SISTEMULUI DE PENSII

ÎN REPUBLICA MOLDOVA

3.1. Reformarea sistemului de pensii din Republica Moldova

Problema asigurarii cu pensii intotdeauna a fost sensibila pentru populaţie. De

aceea, calitatea vieţii pensionarilor depinde substanţial de modul în care autorităţile

abordează această problemă, luând în calcul factori sociali, economici, demografici

care influenţeaza sistemul de pensii. În prezent, tendinţele rezultate din reducerea

natalităţii, creşterea duratei medii de viaţă si a speranţei de viaţă la naştere, precum şi

îmbătranirea generaţiei „baby-boom” contribuie la fenomenul de îmbătranire a

populaţiei. Cu astfel de situaţii se confruntă mai multe ţări din lume.

Toate aceste fenomene generează presiuni foarte mari asupra bugetelor de

asigurări sociale, care nu mai pot face faţă nivelurilor de cheltuieli pe care le implică

plata pensiilor.

Este vorba atat de nivelul acestora, cât şi de durata mult mai mare în care

pensiile trebuie plătite celor în drept. În cele mai multe ţări, sursa principală de

finanţare a pensiilor o reprezintă contribuţia persoanelor angajate care se constituie

într-un fond central din care se platesc aproape imediat pensiile cuvenite

pensionarilor.

41

Astfel, este vorba de o redistributie a veniturilor, principiu pe care se bazează

sistemul PAYG. Dat fiind marile probleme legate de insuficienţa fondurilor astfel

colectate pentru a plati pensiile, multe ţări (inclusiv Bulgaria, Romania, Polonia etc.)

au realizat reforme importante în sistemele naţionale de pensii prin care raspunderea

pentru veniturile din perioada post-activa nu mai revine numai statului, ci si

angajatorului si angajatului.

Ca succese deosebite privind sistemul de pensii pot fi menţionate ţări ca Olanda

si ţările scandinave, care au avut ca element de bază comun în strategia lor o varietate

de politici bazate pe reducerea la maximum a şomajului, o echilibrare a distribuţiei

veniturilor si performanţă economică substanţială alături de creşterea salariilor

minime.

Reforma sistemului de pensionare în Republica Moldova a început în anul 1999,

odată cu adoptarea Strategiei de reformare a asigurării cu pensii şi Legii privind

pensiile de asigurări sociale de stat nr.156-XIV din 14.10.98. Actele menţionate au

fost completate de Legea Republicii Moldova privind sistemul public de asigurări

sociale nr.489-XIV din 08.07.99. Pachetul actelor legislative, ce reglementează

asigurarea cu pensii, anual se completează cu Legea Republicii Moldova privind

bugetul asigurărilor sociale de stat, care reglementează mecanismul de calcul şi plată

a contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, cît şi aspectele specifice ce ţin

de venituri şi cheltuieli.

Conform Legii adoptate în Republica Moldova s-a menţinut un sistem de

pensionare distributiv, de un singur nivel, în care în scopul unei evidenţe mai

depline a drepturilor la pensii acumulate, începînd cu 1 ianuarie 199913, a fost

introdusă o formulă nouă de pensionare, care leagă direct suma contribuţiilor

individuale achitate cu mărimea viitoare a pensiei. Suplimentar a fost introdusă

formula perioadei de tranziţie, care combină drepturile la pensii acumulate în

perioada de pînă la reformă şi drepturile obţinute în sistemul nou. Concomitent a

început procesul de renunţare treptată la o mulţime de privilegii şi înlesniri la ieşirea

13 http://www.pension.md

42

la pensie, precum şi majorarea pe etape a vîrstei de pensionare şi a stagiului de

cotizare, necesar pentru obţinerea pensiei pentru limită de vîrstă în mărime deplină.

În anul 2003 prin legislaţie a fost stabilit coeficientul de indexare anuală a pensiei

care este egal cu valoarea medie dintre indicatorii de creştere a preţurilor şi a

salariului mediu pe ţară pentru anul precedent.

Cu toate acestea, reforma iniţiată în anul 1999 nu poate fi caracterizată nici fiind

una radicală, nici una consecventă. Aceasta se explică prin faptul că realităţile

politice din ultimii ani au condiţionat un şir de abateri de la strategia iniţială a

reformei de pensionare, care s-au reflectat printr-o serie de modificări, introduse de

către Parlament în legea de bază de pensionare din anul 1998 (îngheţarea temporară a

vîrstei de pensionare, restabilirea unui şir de înlesniri la ieşirea la pensie, anterior

anulate etc.). Ca urmare în prezent sistemul statal de pensionare al Republicii

Moldova reprezintă un hibrid destul de complicat, care include un şir de elemente din

sistemul vechi de pensionare, moştenit din vremea sovietică, şi elemente ale

sistemului nou de asigurare. Aşadar, sistemul actual de pensionare al Republicii

Moldova reprezintă un produs tipic al economiei în tranziţie, care necesită o

perfecţionare continuă  şi o adaptare permanentă la realităţile economice

schimbătoare.

Însemnătatea reformei de pensionare este condiţionată şi de faptul că, sistemul

de pensionare este profund integrat în economia ţării şi succesele (insuccesele)

acestuia nu doar se reflectă la nivel de asigurare materială a pensionarilor, ci şi în

mare măsură determină parametrii situaţiei social-economice a ţării actuale şi de

perspectivă şi au o influenţă semnificativă asupra situaţiei macroeconomice în

general.

În aceste condiţii destul de complicate Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale a

Republicii Moldova a anunţat despre necesitatea efectuării unor calcule şi prognoze

social-economice periodice şi sigure, care vor asigura calitatea necesară de realizare a

măsurilor practice în cadrul reformei de pensionare, vor constitui baza de

perfecţionare în continuare a legislaţiei de pensionare şi de elaborare a actelor

normativ-juridice noi. Prognozele, de asemenea, sînt necesare pentru a alege

43

variantele soluţiilor optime, ce vor asigura viabilitatea şi stabilitatea sistemului de

pensionare, a reacţiona operativ la schimbările demografice şi social-economice din

ţară, a utiliza raţional sursele financiare şi, în fine, a asigura garanţia de îndeplinire a

obligaţiunilor faţă de pensionari.

La primele etape a reformei de pensionare în scopul modelării scenariilor de

dezvoltare a sistemului de pensionare au fost utilizate diferite modele „universale”,

care erau exploatate cu atragerea consultanţilor străini. Însă, este de menţionat, că nici

unul din aceste modele nu a satisfăcut pe deplin necesităţile specialiştilor din

domeniul asigurării cu pensii. Modelele standarde erau cu greu adaptate la specificul

sistemului de pensionare al Republici Moldova.  Pe lîngă aceasta, restricţiile

semnificative referitor la informaţia statistică disponibilă pentru utilizatori deseori

veneau în contradicţie cu cerinţele modelelor standarde privind utilizarea datelor

iniţiale.

Această circumstanţă a îndemnat Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale a

Republicii Moldova, cu susţinerea Băncii Mondiale, de a iniţia realizarea proiectului,

rezultatul căruia a fost elaborarea unui set de modele imitative ale sistemului de

pensionare al Republicii Moldova. Este de menţionat, că în anul 2004 tenderul

privind elaborarea setului respectiv de programe a fost cîştigat de Centrul

Independent Actuarial Informaţional-Analitic, care are o experienţă în elaborarea

programelor similare pentru sistemul de pensionare din Federaţia Rusă. În prezent

setul de programe include: „Modelul analitic al sistemului de pensionare al Republicii

Moldova”, „Calculatorul  pensiei” şi „Modelul pe un termen mediu al sistemului de

pensionare al Republicii Moldova”, care sînt în permanentă dezvoltare şi

perfecţionare.

Recent, a fost lansată initiativa reformării sistemului de pensii din Republica

Moldova, în conformitate cu standardele internaţionale, în special, prin crearea

fondurilor private de pensii, în conditiile imposibilităţii asigurării unui trai decent

pensionarilor, ca urmare a ambiguităţii sistemului existent şi resurselor insuficiente

ale bugetului asigurarilor sociale de stat.

44

Noutatea apare pe fundalul indexarii anuale a pensiilor cu 15-20% şi a mărimii

medii a pensiei lunare de cca. 552 lei, ceea ce constituie doar 27-28% din bugetul

minim de consum. În context, există un şir de probleme iar impactul modernizarii

sistemului de pensii asupra populaţiei şi economiei trebuie determinat14.

Reforma sistemului de pensii autohton din anii 1998-1999 n-a contribuit nici la

introducerea unui sistem de pensii cu 3 piloni şi nici la majorarea considerabilă a

mărimii pensiilor, cu toate că la 25.03.1999 a fost adoptată Legea RM cu privire la

fondurile de pensii nestatale15.

Cauzele ar consta în costurile mari ale reformelor, dezvoltarea embrionară a

pieţei de capital, lipsa experienţei de formare şi de funcţionare a fondurilor private de

acumulare, caracterul facultativ al cotizaţiilor de asigurare, lipsa garanţiilor solide de

răscumparare a investiţiilor contribuabililor, experienţa negativă a populaţiei ţării

care a pierdut toate depunerile baneşti la Banca de Economii în anii 1991-1992,

consecinţele activităţii piramidelor financiare în perioada imediat urmatoare

destrămării imperiului sovietic.

Corespunzator, sistemul actual de asigurare cu pensii a devenit practic un sistem

fiscal, deoarece contribuţiile de asigurare ale companiilor nu se bazează pe evaluarea

riscurilor sociale, adică nu mai poartă un caracter de asigurare.

Totodata, impactul acestuia asupra economiei este extrem de negativ: -

diminueaza numărul de angajaţi, capabili să mai presteze o muncă socială utilă; -

nivelul sporit al cotei contributiilor se asociaza cu legatura slaba dintre marimea

acestora si cea a pensiei, incurajand evaziunea fiscala si munca la negru;

De aceea sistemul actual de pensii ar putea fi justificat numai dacă ritmul de

creştere a generaţiei noi il depaseste pe cel al vârstnicilor – fapt ce nu se întampla în

condiţiile migrării masive a populaţiei apte de muncă peste hotare.

Ca urmare, pensiile în Republica Moldova sunt cele mai mici din Europa de

Sud-Est si chiar CSI. Totodata, pentru unele categorii de angajaţi, precum deputaţii,

judecătorii, procurorii, funcţionării publici, condiţiile stabilirii pensiei diferă de cele

14 Gamanjii Al. Despre Reformarea sistemului de pensii din Republica Moldova// nr. 25, 21 septembrie 2007. www.expert-group .org15 Legea Republicii Moldova Cu privire la fondurile nestatale de pensii Nr. 329-XIV din 25 martie 1999(Monitorul Oficial, 12 august 1999, nr.87-89, p. I, art. 423)

45

ale altor cetăţeni. Astfel, în anul 2003 au fost operate modificări la Legea nr. 156-

XIV din 1998, prin care resursele de finanţare a pensiilor pentru categoriile

nominalizate se formeaza din contul bugetului CNAS-ului în mărime de 42% din

venitul mediu de asigurare, iar mărimea pensiilor – din bugetul de stat. Ca urmare,

pensia şefului statului este de cca. 7500 lei, a deputatilor – 4300 lei etc., iar a

profesorilor – 350 lei, a agricultorilor – cca. 360 lei. Doar 289 lei primesc invalizii de

grupa I. Partea proastă a lucrurilor este ca aceste cifre sunt în vigoare dupa indexarea

din aprilie 2007, conform careia pensia minimă este de doar 406 lei.

În viitorul apropiat unui lucrator din economia naţională îi va reveni un

pensionar. Astfel, actualul sistem de pensii şi-a epuizat toate rezervele, incălcând

drepturile omului la o viaţă şi o bătrâneţe asigurată16.

Modernizarea sistemului de pensii este o problemă care necesită soluţionare cât

mai grabnică. Autoritaţile trebuie să acorde o atenţie specială acestui aspect important

al protecţiei sociale, prin studierea experienţei mondiale, inclusiv a Romaniei,

Bulgariei, Poloniei etc.

De remarcat, ca începand cu anul 1996, un număr neînsemnat de cetăţeni ai

republicii au optat deja în favoarea contribuţiilor de asigurare facultative, fiind

nevoite sa se deplaseze în acest scop la Budapesta, Varsovia, pentru a incheia

contracte cu fonduri private de pensii.

Pentru Republica Moldova, cel mai binevenit ar fi sistemul de pensii bazat pe

trei piloni (al doilea si al treilea se administreaza in sistem privat)17:

Pilonul I obligatoriu – pensia oferita de Guvern care acoperă minimul

veniturilor necesare traiului.

Pilonul II obligatoriu – administrarea privată a unei părţti din contribuţia plătită

pentru pensie de angajator şi angajat (sistem de pensii ocupaţionale).

Pilonul III opţional – pensia suplimentară creată din contribuţia angajatului,

mărind veniturile la pensie. Evident, abordarea este diferită pentru Pilonul II

16 Gamanjii Al. Despre Reformarea sistemului de pensii din Republica Moldova// nr. 25, 21 septembrie 2007. www.expert-group .org17 Oleg DORONCEANU, Publicat pe 23.05.2008, http://www.pensiileprivate.ro

46

obligatoriu si Pilonul III opţional. În acest din urma caz, pot exista deduceri din

venitul global plafonate la un anumit nivel anual pentru a nu favoriza pe cei cu

venituri foarte mari.

În paralel, este utilă şi încurajarea economiilor private prin extinderea

facilitatilor fiscale asupra asigurarilor de viata. În speţă, este vorba despre asigurările

de viaţa cu acumulare de capital. Noutatea acestei posibilităţi a fost lansată înca în

anul 2004, cand compania austriacă Grawe şi-a început activitatea pe piata republicii,

ramanand pina in prezent unica care ofera asemenea servicii populaţiei. Conform

estimărilor noastre, doar 0,6% din populaţie reprezintă astăzi clienţii programelor de

asigurare de viaţa cu acumulare de capital.

Primo, există o concurenţă serioasă din partea sectorului bancar, care oferă

posibilităţi de deschidere a conturilor de depozit, prin care populaţia poate, practic

cind doreste, sa-si retraga partial sau integral banii din cont. Acest lucru este mai

complicat in cazul asigurarilor facultative, deoarece contractul e incheiat pe termen

lung – de la 10 pana la 35 de ani, ceea ce pur si simplu sperie populatia sa

incredinteze economiile unei institutii, despre care se cunoaste prea putin. Secundo,

este o problema de mentalitate, de planificare financiara, care pentru cetatenii nostri

este mai degraba „terra ingognito”, adica un rol mare il are mediatizarea transparenta

si factorul timp. In acelasi timp, in practica mondiala au existat mai multe cazuri cind

banci solide nu si-au putut onora angajamentele financiare in fata clientilor.

De exemplu, British and Commonwealth Bank, Barrings, BCCI, Credit Lyonaise

etc. In cazul falimentarii bancilor, in UE suma compensatorie acordata de catre stat

clientilor este de cca. 20 mii euro (in Republica Moldova – 4500 lei).

Iar de la 1 iulie 2005 conform unei directive fiscale a UE, toate bancile uniunii

trebuie in mod obligatoriu sa acorde organelor fiscale informatie despre clientii sai,

pe cind companiile de asigurari de viaţă, conform legislaţiei internaţionale nu oferă

niciodata această informaţie, decît clientului sau rudelor acestuia, în caz de deces.

Argumentele în cauză ne demonstrează că riscurile investirii economiilor în bănci,

sunt mai mari decît în companiile cu renume mondial care oferă programe de

asigurare de viaţă cu acumulare de capital.

47

De fapt populaţia trebuie sa inţeleaga un lucru foarte principial: bancile

mobilizeaza resursele pe termen scurt.

Efecte potenţiale ale reformei.

Reformarea sistemului de pensii din Republica Moldova, în baza extinderii

administrării private va elimina presiunea asupra bugetului asigurărilor sociale de

stat, stimulând creşterea economică prin investirea sumelor acumulate în economie,

crearea de noi locuri de muncă şi reducerea somajului. Economiile populaţiei

favorizează dezvoltarea pieţei de capital, deoarece activele mobilizate sporesc si

sprijina dezvoltarea unor proiecte mari, pe termen lung in economia nationala.

Guvernul intenţionează să restructureze bugetul asigurărilor sociale de stat şi să

introducă sistemul de pensii cu trei piloni, asemănător României, Poloniei, şi

Bulgariei.

Se urmăreşte elaborarea unui nou proiect de lege vizand activitatea fondurilor

facultative de pensii private si lansarea Pilonului II.

În prezent, în Moldova activează un sistem public de pensii (Pilon I), iar Legea

privind fondurile private de pensii, elaborată în anul 1999, nu a contribuit nici la

introducerea unui sistem de pensii cu 3 piloni şi nici la majorarea considerabilă a

mărimii acestora, actualmente acestea fiind cele mai mici din Europa de Sud-Est şi

chiar din CSI. În anul 2008, au fost înregistrati 624,3 mii de beneficiari ai fondului

public de pensii, iar numarul pensionarilor creşte în medie cu 2%.

Vârsta de pensionare este de 62 de ani pentru bărbaţi si 57 de ani, pentru femei.

Valoarea totala a fondului de pensii pentru anul 2008 este stabilita la nivelul 278,4

mil. EUR, în crestere cu 23% faţă de anul 200718.

Analiştii apreciază că introducerea sistemului de pensii bazat pe cele 3 piloane

va diminua presiunea asupra bugetului asigurarilor sociale de stat, va stimula

creşterea economica prin investirea sumelor acumulate in economie, cat si crearea de

noi locuri de munca si reducerea somajului.

3.2. Situaţia şi evoluţia numărului de beneficiari de pensii

18 Conform datelor agenţiei Moldpress

48

Pe parcursul perioadei 1999-2005 în Republica Moldova s-a înregistrat o

oarecare reducere a numărului total de pensionari. Datele prezentate în fig. 3.1.1

indică că în această perioadă  numărul de pensionari s-a redus cu 63.9 mii persoane

sau cu 0.5%, constituind la finele anului 2005 - 618.3 mii persoane. Pînă în anul 2004

numărul de pensionari a scăzut cu ritmuri mai înalte, decît reducerea numărului total

al populaţiei Republicii Moldova. Ca urmare în anul 2003 ponderea pensionarilor în

numărul total al populaţiei s-a micşorat pînă la 17.4% (de la 18.7% în anul 1999).

Însă deja în anii 2004-2005 numărul de pensionari a crescut din nou şi s-a stabilizat la

nivelul de 18.2-18.3%. Se presupune că variaţia numărului relativ de pensionari, pe

lîngă cauzele demografice, se explică prin majorarea vîrstei de ieşire la pensie,

efectuate în Republica Moldova în perioada 1999-2002.   

Fig. 3.1.1 Numărul pensionarilor

Sursa: http://www.cnas.md

Analiza numărului pensionarilor în dependenţă de vîrstă este prezentată în fig.

3.1.2, din care se observă că în perioada examinată numărul de pensionari, atît a

bărbaţilor, cît şi a femeilor s-a redus lent: la femei de la 413 mii persoane în anul

1999 pînă la 381 mii persoane în anul 2005; la bărbaţi în aceeaşi perioadă de la 250

mii pînă la 238 mii persoane. Creşterea raportului dintre numărul bărbaţilor şi al

49

femeilor cu două puncte procentuale (în anul 2001 – 60.5%, în anul 2005 – 62.5%)

indică asupra faptului că, numărul femeilor s-a redus cu ritmuri mai înalte. Este de

menţionat că, schimbarea anuală a numărului de pensionari se determină prin raportul

dintre numărul pensionarilor decedaţi şi numărul de pensionari noi (doar a celor care

au ieşit la pensie). În cazul dat (referitor la  pensionari) diferenţa dintre numărul de

emigranţi şi imigranţi poate să nu fie luată în consideraţie.

 Fig. 3.1.2 Numărul de pensionari după criteriul de sex

Sursa: http://www.cnas.md

În fig. 3.1.3 este reflectată dinamica modificării numărului de pensionari noi. Pe

parcursul perioadei examinate numărul pensionarilor noi a crescut de mai mult de 2

ori, de la 15.0 mii pînă la 34.5 mii persoane. O creştere atît de bruscă este

condiţionată, în primul rînd, de schimbarea vîrstei de pensionare; şi în al doilea rînd,

de aşa-numitul efectul de cohortă.

Majorarea vîrstei de pensionare cu 6 luni pe parcursul unui an (după cum a fost

în Republica Moldova) reduce numărul de pensionari noi pentru limită de vîrstă (cea

mai numeroasă categorie de pensionari) aproape de două ori.

Aritmetica este simplă: în caz că vîrsta de pensionare nu ar fi fost majorată,

atunci la pensie ar fi ieşit toţi cetăţenii, care au atins vîrsta de pensionare anterioară.

50

Vîrsta nouă de pensionare este cu jumătate de an mai mare decît cea anterioară, de

aceea dreptul la pensie îl deţin doar cetăţenii care au atins vîrsta egală sau mai mare

ca vîrsta de pensionare anterioară plus jumătate de an. Considerînd că zilele de

naştere pe parcurul anului sînt repartizate aproximativ uniform, numărul de astfel de

cetăţeni va fi egal cu jumătate din numărul celor care ar fi putut atinge în acest an

vîrsta de pensionare anterioară.

Efectul de cohortă se manifestă printr-o influenţă semnificativă asupra

modificării numărului de pensionari noi, ce se înregistrează în numărul unor cohorte

în dependenţă de vîrstă şi sex pe parcursul diferitor ani. În legătură cu aceasta,

schimbarea numărului populaţiei de vîrstă pensionară determină şi modificările în

numărul de pensionari „noi”.

Fig. 3.1.3 Numărul pensionarilor „noi” după criteriul de sex

Sursa: http://www.cnas.md

În arborele demografic (fig. 3.1.4) sînt evidenţiate cu o culoare închisă acele

grupuri ale populaţiei în dependenţă de vîrstă şi sex, care în perioada 1999-2005 au

atins vîrsta de pensionare: la bărbaţi – 62 de ani, la femei – 57 de ani. Acestea

reprezintă acele cohorte care în perioada dată au format numărul de pensionari noi.

Numărul mai mic de femei în grupurile examinate se explică prin faptul că, în această

perioadă au atins vîrsta de pensionare generaţia de femei, născute în anii Marelui

51

război pentru apărarea patriei sau în primii ani după război. În anul 2003 vîrsta de 57

de ani a atins cohorta cea mai puţin numeroasă, în anii ulteriori se înregistrează o

creştere treptată a numărului de femei de această vîrstă, ceea ce, evident, conduce la

creşterea numărului de pensionari noi – femei.

La bărbaţi situaţia este puţin altfel şi este legată de diferenţele dintre vîrsta de

ieşire la pensie la bărbaţi şi la femei, stabilite de legislaţie (62 de ani faţă de 57 de

ani). De aceea generaţiile de bărbaţi din timpul războiului ating vîrsta de pensionare

cu 5 ani mai tîrziu comparativ cu femeile. În fig.6.4 se observă clar că la bărbaţi acest

proces abia începe, în legătură cu acest fapt în anii apropiaţi se poate de aşteptat o

reducere a numărului de pensionari noi – bărbaţi.

Generalizînd cele menţionate, se poate de constatat că, odată cu majorarea vîrstei

de pensionare şi ieşirea la pensie a cohortelor „de război” (puţin numeroase), numărul

pensionarilor „noi” iniţial s-a redus semnificativ. Odată cu suspendarea creşterii

vîrstei de pensionare în anul 2002 şi apropierea către această vîrstă a cohortelor mai

numeroase (în primul rînd de femei), numărul pensionarilor „noi” a început să

crească.

Fig. 3.1.4 Arborele demografic al numărului populaţiei Republicii Moldova în anul

2006.

Sursa: http://www.cnas.md

52

Deşi în perioada 2003-2005 numărul pensionarilor „noi” s-a majorat, aceasta nu

a fost suficient pentru a compensa reducerea numărului total de pensionari din cauza

mortalităţii acestora. Aceasta a condus la faptul că reducerea numărului total de

pensionari a fost însoţită de creşterea pensiilor noi stabilite. Ulterior, în legătură cu

apropierea de vîrsta de pensionare a cohortei destul de numeroase, acest raport s-a

schimbat, ceea ce a condus la creşterea numărului total de femei – pensionare, care

practic se va înregistra pînă în anul 2025. Perioada anilor 2025-2030, de asemenea, se

va caracteriza printr-o oarecare reducere a numărului total de femei – pensionare,

ceea ce, probabil, se explică prin faptul că vîrsta de pensionare va atinge cohorta de

copii puţin numeroasă, născută de către „copiii războiului”.

Repartiţia numărului de pensionari în dependenţă de tipurile de pensii

beneficiate

În conformitate cu legislaţia de pensionare a Republicii Moldova în sistemul

statal de asigurare cu pensii sînt prevăzute următoarele tipuri de beneficiari de pensii:

1. beneficiari de pensii pentru limită de vîrstă din numărul pensionarilor ce nu

au fost ocupaţi în agricultură (în continuare prescurtat – beneficiari de pensii

neagricole);

2. beneficiari de pensii pentru limită de vîrstă din numărul pensionarilor ocupaţi

în agricultură (în continuare prescurtat – beneficiari de pensii agricole);

3. beneficiari de pensii de invaliditate;

4. beneficiari de pensii de urmaş.

Pe parcursul perioadei 2001-2006 cei mai numeroşi beneficiari de pensii au fost

pensionarii – beneficiari de pensii agricole. În anul 2005 în numărul total de

pensionari aceştia au constituit 39.3%; beneficiarii de pensii neagricole – 35.9%,

pensionarii de invaliditate – 20% şi beneficiarii de pensii de urmaş – 4.8%. În

semestrul întîi al anului 2006 această structură practic nu s-a schimbat (anexa 1).

În acelaşi timp, este necesar de menţionat că pe parcursul perioadei examinate

structura numărului de pensionari, diferenţiată după tipurile de beneficiari de pensii, a

suferit careva schimbări. Astfel, ponderea celei mai numeroase categorii de

53

beneficiari de pensii – pensionari pentru limită de vîrstă, care primesc pensii agricole

s-a micşorat de la 44.6% (în anul 2001) pînă la 39.3% (anul 2005). Ponderea

pensionarilor pentru limită de vîrstă, care primesc pensii neagricole s-a majorat de la

32.7% pînă la 35.9% şi a pensionarilor de invaliditate de la 17.7% pînă la 20%.

Se presupune că aceste schimbări sînt legate de particularităţile structurii

diferitor categorii de pensionari după vîrstă şi sex, influenţa majorării vîrstei de

pensionare, reducerea numărului populaţiei ocupate în agricultură etc.

Structura numărului de pensionari „noi” conform tipurilor de beneficiari de

pensii se deosebeşte esenţial de structura generală (anexa 1). Aceasta reprezintă, mai

întîi de toate, rezultatul majorării vîrstei de pensionare. Se observă că în perioada

dată, cînd s-a majorat vîrsta de pensionare, a scăzut brusc numărul de pensionari

pentru limită de vîrstă, ceea ce a condus la faptul că în anii 2001-2002 printre pensiile

noi stabilite practic jumătate le-au constituit pensiile de invaliditate.

Odată cu îngheţarea procesului de majorare a vîrstei de pensionare, numărul de

pensionari pentru limită de vîrstă din nou a început să crească şi structura numărului

pensionarilor „noi” a obţinut proporţiile obişnuite.

Deosebirea principală în structura numărului total de pensionari în această

perioadă o constituie depăşirea numărului de beneficiari de pensii neagricole în

numărul total de pensionari pentru limită de vîrstă.  În anul 2005 pensionarii „noi”

pentru limită de vîrstă, care au beneficiat de pensii neagricole au constituit 40.5% (în

semestrul întîi al anului 2006 – 43.2%), iar de pensii agricole – 22.6% (în semestrul

întîi al anului 2006 – 23.4%).

Examinînd structura numărului de pensionari conform tipurilor de beneficiari de

pensii diferenţiat la bărbaţi şi femei, se poate de constatat că există o diferenţă gender

destul de semnificativă.

În primul rînd, în numărul total de bărbaţi - pensionari ponderea pensionarilor de

invaliditate în anul 2005 a constituit 28.8%, pe cînd la femei – 16.7%. Totodată,

printre bărbaţii -pensionari „noi” pensionarii de invaliditate reprezintă cea mai

numeroasă categorie pe parcursul întregii perioade de analiză (2001-2005). Dacă la

femei, odată cu încetarea procesului de creştere a vîrstei de pensionare, ponderea

54

pensiilor de invaliditate noi stabilite a început să se micşoreze (de la 60.8% în anul

2002 pînă la 19.1% în semestrul întîi al anului 2006), atunci la bărbaţi aceasta iniţial

s-a redus în anul 2003 pînă la 36.8% (în anul 2002 a constituit 60.8%), iar ulterior,

din nou a început să crească şi a constituit în semestrul întîi al anului 2006 - 46.4%.

Tendinţele formate permit de a presupune că, ponderea pensionarilor de invaliditate

în numărul de bărbaţi – pensionari „noi” poate că crească şi în continuare.

A doua deosebire semnificativă în structura pensiilor noi stabilite la femei şi

bărbaţi este că la femei ponderea pensiilor neagricole este mai mare. Astfel, în anul

2005 în numărul total de pensii noi stabilite femeile au constitut 54.7%, iar bărbaţii –

30.3%. Probabil că asemenea situaţie se explică prin diferenţele în domeniile de

ocupare a bărbaţilor şi femeilor.

Numărul de pensionari în dependenţă de vîrstă şi sex

Pensionarii pentru limită de vîrstă

În anexa 2 este prezentat profilul în dependenţă de vîrstă şi sex al numărului de

pensionari pentru anii 2003 şi 2005, diferenţiat după tipul de beneficiari de pensii.

În figurile menţionate se observă clar că profilul de vîrstă al bărbaţilor –

pensionari, beneficiari de pensii agricole şi neagricole, are trăsături comune cu

profilul respectiv al femeilor – pensionare.

În acelaşi timp, structura pensionarilor după vîrstă pe diferite tipuri de pensii se

deosebeşte destul de semnificativ. Aici urmează de ţinut cont de faptul că, structura

dată, în mare măsură,  s-a format şi sub influenţa legislaţiei vechi de pensionare, în

care a fost o altă vîrstă de ieşire la pensie, un număr mai mare de pensionari, care

aveau dreptul la o pensie în condiţii avantajoase (anticipată), precum şi la o pensie

pentru vechimea în muncă, care acordă dreptul de a ieşi mai devreme la pensie. 

Analiza graficilor în vîrstă medie (bărbaţii – pînă la 62 de ani, femeile – pînă la

57 de ani) demonstrează că numărul de femei ce beneficiază de pensii în condiţii

avantajoase este de 2 ori mai mare decît a bărbaţilor din această categorie. Acestea

sînt, de regulă, mamele ce au născut şi educat pînă la vîrsta de 8 ani 5 şi mai mulţi

copii. Numărul acestora este divizat practic uniform între pensionarii ce beneficiază

de pensii neagricole şi cei ce beneficiază de pensii agricole.

55

Graficele structurii pensionarilor pentru limită de vîrstă într-o vîrstă mai înaltă

(la bărbaţi după 62 de ani şi la femei – după 57 de ani) sînt instabile şi diferă la

pensionarii ce beneficiază de pensii agricole şi cei ce beneficiază de pensii

neagricole.   

Astfel, pensionarilor pentru limită de vîrstă, care au ieşit la pensie în perioada

anilor 90 ai secolului trecut (care în prezent au 70 de ani şi mai mult), le este

caracteristică predominarea pensionarilor ce beneficiază de pensii agricole. Numărul

acestora practic este de două ori mai mare atît printre bărbaţi, cît şi printre femei.

Ponderea acestora în numărul total al pensionarilor constituie pînă la 55% la bărbaţi,

iar le femei ajunge pînă la 80%.

Pensionarilor, care au ieşit la pensie după anul 1990, le este caracteristică o

tendinţă inversă. Printre pensionarii pentru limită de vîrstă se înregistrează o reducere

bruscă a numărului de pensionari care au fost ocupaţi în agricultură. Numărul

bărbaţilor s-a redus practic cu o treime, iar a femeilor – cu un sfert. Însă dacă la

bărbaţi numărul de pensionari ce beneficiază de pensii neagricole a rămas practic la

acelaşi nivel, atunci la femei numărul a crescut destul de esenţial – practic cu 60%,

ceea ce a generat o reducere semnificativă a ponderii femeilor ce beneficiază de

pensii agricole în numărul total al pensionarilor comparativ cu bărbaţii.

Ponderea femeilor ce beneficiază de pensii agricole la momentul ieşirii la pensie

(adică la 57 de ani) constituie doar circa 15% din numărul total al pensionarilor şi

doar către 60 de ani atinge nivelul de 30%. În timp ce ponderea femeilor ce

beneficiază de pensii neagricole la momentul ieşirii la pensie constituie deja circa

30%, iar către 60 de ani – atinge nivelul de 50%.

La bărbaţii beneficiari de pensii agricole şi neagricole se înregistrează aceleaşi

tendinţe. Însă acestea sînt mai moderate prin faptul că, spre deosebire de femei,

numărul bărbaţilor ce beneficiază de pensii neagricole în anii 90 nu s-a schimbat

esenţial, de aceea la momentul ieşirii la pensie (62 de ani) atît pensionarii care

beneficiază de pensii agricole, cît şi cei care beneficiază de pensii neagricole

constituie în numărul total al pensionarilor circa 20%. Către 65 de ani ponderea

ambelor categorii în numărul total ajunge la 40%. Apoi ponderea bărbaţilor -

56

pensionari care beneficiază de pensii neagricole se stabilizează la nivelul de 35% şi

începe  să se micşoreze după vîrsta de 75 de ani. Ponderea pensionarilor care

beneficiază de pensii agricole continuă să crească aproximativ pînă la vîrsta de 70 de

ani, şi atinge un nivel de peste 50%. Către vîrsta de 82 de ani aceasta ajunge la 60%

şi ulterior se micşorează.

Asupra reducerii ponderii pensionarilor ce beneficiază de pensii agricole în

numărul total al pensionarilor, care se înregistrează, începînd cu anii 90 ai secolului

trecut, ar fi putut influenţat un şir de motive. La acestea s-ar putea referi

particularităţile dezvoltării istorice, problemele în economie, creşterea şomajului,

reducerea numărului populaţiei ocupate în agricultură, îmbătrînirea populaţiei,

precum şi schimbarea legislaţiei, majorarea vîrstei de ieşire la pensie şi a stagiului

necesar etc.

Pensionarii de invaliditate

Primii pensionari de invaliditate s-au înregistrat în vîrsta de peste 17 ani. (În

anexa 2 sînt prezentate datele privind numărul pensionarilor de invaliditate în

dependenţă de vîrstă şi sex). Numărul acestora este destul de mic şi practic pînă la

vîrsta de 25 de ani aceştea constituie doar cîteva sutimi de procente în numărul

popilaţiei de vîrsta respectivă. Apoi numărul acestora începe să crească conform

regulii exponenţiale şi atinge nivelul cel mai înalt în vîrsta prepensionară. Odată cu

atingerea vîrstei de pensionare (la femei – 57 de ani, iar la bărbaţi – 62 de ani),

numărul începe să se reducă brusc şi se stabilizează deja în vîrstele de pensionare

înalte la nivelul de 3-5% din numărul total al populaţiei de vîrsta şi sexul respectiv.

Mărimea medie a pensiilor stabilite

 Indicatorul principal care caracterizează nivelul de trai al pensionarului este

mărimea pensiei care este asigurată de către sistemul de pensionare. Dinamica

mărimii medii nominale a pensiei este reflectată în tabelul 6.2.

Pe parcursul perioadei 2001 – 2006 mărimea nominală a pensiei medii în

Republica Moldova a crescut de la 139.0 lei pînă la 440.2 lei, adică de 3.2 ori.

În perioada examinată practic toate tipurile de pensii au crescut în ritmuri

identice. Astfel, pensia pentru limită de vîrstă şi alocaţiile sociale s-au majorat de 3.3

57

ori, pensia de invaliditate – de 2.7 ori, iar pensia de urmaş – de 3 ori. O creştere atît

de sincronizată a mărimilor diferitor tipuri de pensii, în mare măsură, este legată de

reglementarea legislativă complexă, care, de regulă, prevede schimbarea

concomitentă a acestora. Aceasta a condus la menţinerea raportului destul de stabil

dintre mărimile pensiilor de diferite tipuri pe parcursul unei perioade îndelungate.

Tabelul 3.2.1.

Mărimea medie lunară a pensiei, lei

Anul

Pensionarii pentru limită de

vîrstă

De

invaliditate

De urmaş Toţi

pensionarii 

Pensionarii

ce

beneficiază

de alocaţii

sociale**

  ce

beneficiază

de pensii

neagricole

ce

beneficiază

de pensii

agricole

total

2001 157.7 126.3 139.6 149.6 91.7 139.0 55.4

2002 184.2 150.6 165.1 170.1 106.1 163.0 68.6

2003 236.4 203.5 218.1 203.7 139.1 211.6 102.7

2004 366.5 311.4 336.3 304.5 210.2 324.4 125.3

2005 430.9 367.1 397.0 350.0 240.5 380.9 137.9

2006*497.8 422.6 458.5 406.4 276.7 440.2 184.2

Sursa: http://www.cnas.md

Compararea mărimii medii lunare a pensiilor, prezentată în tabelul 3.2.1 cu

mărimea pensiei noi stabilite, prezentată în tabelul 3.2.2. demonstrează că, din anul

2003 mărimea pensiilor noi stabilite este mai joasă ca mărimea pensiei medii.

Aceasta atinge practic toate tipurile de pensii stabilite.

 Cu timpul această diferenţă este în creştere. Astfel, dacă în anul 2004 pensiile pentru

limită de vîrstă noi stabilite au fost doar cu 0.7% mai mici ca mărimea pensiei medii,

atunci în semestrul întîi al anului 2006 această diferenţă a constituit deja 10.6%, iar

58

pentru pensiile de invaliditate şi de urmaş această diferenţă a constituit 35.0% şi,

respectiv,  20.0%.

Tabelul 3.2.1

Mărimea medie lunară a pensiilor noi stabilite, lei

Anul Pensionarii pentru limită de

vîrstă

De

invaliditate

De urmaş Toţi

pensionarii

Pensionarii

ce

beneficiază

de alocaţii

sociale

  ce

beneficiază

de pensii

neagricole

ce

beneficiază

de pensii

agricole

total

2001 173.68 126.51 150.8 148.0 103.1 150.6 58.0

2002 217.0 155.3 193.1 161.0 119.5 166.2 69.8

2003 250.4 187.7 225.6 183.7 147.2 204.9 102.1

2004 375.3 265.7 333.9 269.9 207.2 304.4 118.7

2005 413.7 271.5 362.8 262.2 203.0 320.7 128.8

2006 469.5 313.0 414.5 301.8 231.4 371.7 164.8

Sursa: http://www.cnas.md

Probabil situaţia creată se explică prin faptul că, mărimea pensiilor noi stabilite

este în dependenţă directă de mărimea medie lunară a venitului asigurat, care se

calculează reieşind din salariul neindexat pentru toată perioada de muncă, ceea ce

conduce la devalorizarea mărimii salariului pentru perioadele anterioare.

Nivelul de trai, asigurat de către sistemul de pensionare participanţilor săi, se

caracterizează nu prin mărimea nominală a pensiei, ci prin cea reală.  În fig. 3.1.5.

sînt reflectate datele privind dinamica mărimii nominale şi reale a pensiei medii şi a

bugetului minimului de existenţă, care dovedeşte despre rămînerea în urmă a ritmului

59

de creştere a pensiei medii în expresie reală faţă de mărimea nominală a acesteia. În

acelaşi timp, se poate de menţionat şi unele tendinţe pozitive. Astfel, dacă în anul

2001 mărimea pensiei medii rămînea în urmă faţă de minimul de existenţă al

pensionarului practic de 3 ori, atunci în anul 2005 această reţinere constituia doar 1.7

ori.

Fig. 3.1.5. Dinamica mărimii nominale şi reale a pensiei medii şi a bugetului

minimului de existenţă

Sursa: http://www.cnas.md

Pentru a evalua nivelul de trai al pensionarului nu este suficient de a lua în

consideraţie doar mărimea medie a pensiilor achitate. Evident, prezintă un interes şi

repartiţia pensionarilor în dependenţă de nivelul pensiilor primite. Datele ce

caracterizează repartiţia mărimii pensiei medii pentru limită de vîrstă conform

numărului de beneficiari permit de a constata că în anul 2005 doar la 3.5% din

pensionari mărimea medie a pensiei a atins nivelul minimului de existenţă. Mai mult

de 80% de pensionari beneficiază de pensie între 300 şi 450 de lei, iar aceasta

constituie 46.2% şi, respectiv, 69.3% din mărimea minimului de existenţă. Aşadar, se

60

poate de constatat că, marea majoritate a pensionarilor deocamdată trăieşte sub pragul

sărăciei (sau destul de aproape de acest prag). Raportul dintre mărimea pensiei

maxime şi minime, adică mărimea pensiei primită în grupurile cu veniturile cele mai

înalte şi cele mai modeste, depăşeşte cifra de 7 ori. Însă, ţinînd cont că marea

majoritate a pensionarilor, mai mult de 90%, beneficiază de pensii în mărime de la

250 pînă la 650 de lei, atunci acest raport se reduce pînă la 2.6 ori. De asemenea, este

necesar de menţionat, că aflarea a 80% de beneficiari de pensii în intervalul de la 300

pînă la 450 de lei dovedeşte despre o diferenţiere insuficientă a acesteia, ce generează

un caracter egalitar în asigurarea cu pensii.  

Pentru pensiile noi stabilite este caracteristic un diapazon mai larg a mărimii

pensiei medii. Este de menţionat ponderea mai înaltă a pensionarilor, mărimea

pensiei cărora este de 300 lei şi mai puţin. În anul 2005 ponderea acestora a constituit

circa 63.8%, în acelaşi timp în numărul total al pensionarilor aceştia constituie doar

20.2%.

Diferenţele gender între mărimile pensiilor

Între mărimile pensiilor la bărbaţi şi femei există diferenţe destul de

semnificative. Aceasta se observă din datele prezentate în fig. 3.1.6. Calculele indică

că în total pentru perioada 2001-2006 mărimea pensiei medii pentru limită de vîrstă la

femei a fost cu 10-15% mai mică decît la bărbaţi.

61

Fig. 3.1.6. Mărimea pensiei medii pentru limită de vîrstă, lei

Sursa: http://www.cnas.md

Dinamica ce caracterizează procesul de schimbare a raportului dintre mărimile

pensiilor la bărbaţi şi femei, în perioada examinată, a avut o tendinţă neesenţială de

apropiere a acestora. În acelaşi timp, formula nouă de calculare a pensiei, care pune

mărimea pensiei într-o dependenţă mai mare de salariu şi stagiul de cotizare, urmează

să contribuie la creşterea diferenţierii dintre pensiile la bărbaţi şi femei. Aceasta este

legat, în primul rînd, de faptul că, femeile, de regulă, au un salariu mai mic şi iese la

pensie cu 5 ani mai devreme, ceea ce reduce semnificativ stagiul de cotizare. Plus la

aceasta, problema perioadelor necontributive se referă, în mai mare măsură, la femei

decît la bărbaţi, ceea ce şi mai mult reduce stagiul de cotizare şi, respectiv, reduce

mărimea pensiei.

Însă în practică aceasta nu se întîmplă, ceea ce se observă din fig. 3.1.7, în care

sînt reflectate datele privind raportul dintre mărimile pensiilor noi stabilite la bărbaţi

şi femei. Analiza demonstrează că, mărimile medii ale acestor pensii treptat se

apropie. Astfel, dacă în anul 2001 diferenţa dintre pensiile bărbaţilor şi femeilor a

constituit 10.7%, atunci în semestrul întîi al anului 2006 – doar 1.9%. Însă, dacă

examinăm acest raport după tipurile de pensii noi stabilite (anexa 3), atunci se poate

62

de observat că practic peste tot mărimea pensiei medii la bărbaţi este mai mare decît

mărimea pensiei medii la femei. Spre exemplu, în anul 2006 mărimea medie a

pensiilor noi stabilite pentru lucrătorii din sectorul neagricol la bărbaţi a fost cu

23.7% mai mare decît la femei, iar pentru cei din sectorul agrar – cu 4.0%, iar

pensiile de invaliditate se deosebeau cu 2.0%.

Prezenţa acestui paradox este legat de diferenţa în structura de beneficiari de

pensii. Astfel, în structura femeilor predomină beneficiarii de pensii neagricole (în

semestrul întîi al anului 2006 acestea au constituit 54.7%), iar ele au cel mai înalt

nivel de pensii. În aceeaşi perioadă la bărbaţi în structura de beneficiari de pensii

46.4% au constituit pensionarii de invaliditate, pensia medie a cărora a fost de 1.7 ori

mai joasă decît pensia pensionarilor din sectorul neagricol. Aceasta şi a condus la

apropierea mărimii medii a pensiilor noi stabilite la bărbaţi şi femei, care, la rîndul

său, s-a reflectat asupra raportului dintre pensiile bărbaţilor şi femeilor în general.

Fig. 3.1.7. Mărimea medie a pensiilor noi stabilite, lei.

Sursa: http://www.cnas.md

63

Egalarea mărimilor pensiilor medii la pensionarii noi în general este legată de

faptul că la bărbaţi în structura de beneficiari de pensii predomină invalizii şi

pensionarii pentru limită de vîrstă, care beneficiază de pensii agricole, iar la femei –

pensionarii pentru limită de vîrstă, care beneficiază de pensii neagricole, mărimea

cărora, de regulă, este mai mare.

3.3. Analiza riscurilor aferente sistemelor de pensionare

Procesul de îmbătrînire a populaţiei schimbă principial structura demografică a

populaţiei lumii şi echilibrul social-economic între generaţii. Acest proces abordează

problema privind formele de susţinere socială a populaţiei vîrstnice şi înaintează

cerinţe noi faţă de sistemele de pensionare.

Îmbătrînirea populaţiei pe fonul reducerii numărului populaţiei în vîrstă aptă de

muncă face sistemele de pensionare tradiţional distributive în viitor destul de

costisitoare şi majorează povara asupra populaţiei lucrătoare. Aceasta, de asemenea,

generează un şir de probleme, printre care:

tarifele înalte şi crescătoare ale impozitului (care sînt condiţionate de creşterea

duratei vieţii şi a ponderii populaţiei de vîrstă pensionară) la fondul de remunerare a

muncii pentru finanţarea sistemului distributiv, ceea ce poate conduce la creşterea

şomajului;

eschivarea de la plata impozitului şi „retragerea” în sectorul informal, unde

productivitatea este mai joasă;

plasarea incorectă a resurselor statale, deoarece veniturile fiscale deficitare sînt

direcţionate la plata pensiilor, şi nu la dezvoltarea învăţămîntului, ocrotirii sănătăţii

sau a infrastructurii;

transferurile netransparente între generaţii (deseori în favoarea grupurilor cu

venituri mai înalte);

precum şi creşterea datoriilor latente imense la plata pensiilor (prin datoria

latentă imensă la plata pensiilor se subînţelege valoarea drepturilor obţinute de

64

pensionari şi angajaţi), din cauza cărora sistemul de pensionare îşi pierde echilibrul

financiar.

Toate problemele menţionate se manifestă nu în toate ţările cu un sistem de

asigurare cu pensii distributiv, însă au loc în majoritatea ţărilor atît în curs de

dezvoltare, cît şi celor dezvoltate.  Aceasta indică asupra caracterului neîntîmplător al

acestor probleme, care se ascund în însăşi natura economiei şi strategia schemelor

tradiţionale cu plăţi stabilite.

În condiţiile unei economii în dezvoltare sistemele solidare statale reprezintă

sursa conflictelor politice imense şi a promisiunilor populiste. De aceea guvernele

multor ţări încearcă să limiteze rolul sistemelor statale distributive şi să ridice

responsabilitatea înseşi a lucrătorilor în asigurarea cu pensii, stimulînd acumulările

private de pensii.

La sfîrşitul secolului XX – începutul secolului XXI în multe ţări ale lumii au fost

petrecute reforme ale sistemelor de asigurare cu pensii, în legătură cu problemele

apărute în acest domeniu. Scopurile principalele ale acestor reforme au fost:

reducerea poverii asupra populaţiei lucrătoare (în viitor);

implementarea principiilor de asigurare;

diminuarea datoriei statale latente la plata pensiilor.

Printre tendinţele principale pe parcursul reformelor se poate de evidenţiat:

trecerea de la protecţia socială, bazată pe principiul distributiv la finanţarea privată şi

în interiorul sectorului privat, trecerea de la planificarea în baza plăţilor stabilite la

planificarea bazată pe contribuţiile stabilite.

Se poate de evidenţiat trei grupuri principale de ţări :

ţările care au implementat sistemul cumulativ, ca o parte integrantă a

sistemului obligatoriu. Astfel, ţările din America Latină – Bolivia, Mexic, Salvador şi

Chile - în urma reformei au creat sisteme cumulative obligatorii de conturi

individuale de pensii, în care mărimea pensiei depinde de valoarea contribuţiilor de

pensii şi a venitului obţinut din investiţiile acestora. O parte din ţările Europei de Est

şi CSI (ceva mai mult de zece ţări) – Ungaria, Kazahstan, Slovenia, Letonia,

Bulgaria, Estonia, Croaţia, Federaţia Rusă, Macedonia, Lituania – pornind pe calea

65

spre economia de piaţă, au realizat trecerea la sisteme de pensionare mixte sau de

multe niveluri.

Suedia, Italia, Polonia, Letonia, Federaţia Rusă, Kîrgîzstan şi Mongolia au

implementat conturile condiţional-cumulative.

alte ţări, inclusiv Republica Moldova, Georgia şi Armenia s-au limitat la

adaptarea unor parametri ai sistemului de pensionare în vigoare la situaţia social-

economică formată. 

La începutul anilor 1990 criza economică a agravat situaţia în sfera socială a

Republicii Moldova. Problemele în domeniul protecţiei sociale şi asigurării cu pensii

au apărut concomitent cu scăderea producerii, creşterea inflaţiei şi scăderea nivelului

de trai al populaţiei. Acestea permanent se agravau, iar către mijlocul anului 1996 au

căpătat un caracter îndelungat. 

Din momentul adoptării Legii cu privire la asigurarea cu pensii de stat legislaţia

de pensionare a suportat schimbări esenţiale. Aceasta a fost condiţionat de situaţia

economică a ţării, inclusiv de starea financiară a sistemului. Criza economică, ritmul

înalt al inflaţiei, reforme separate, precum reforma banilor, au condiţionat necesitatea

introducerii modificărilor în legislaţia de pensionare.

Neachitările sistematice şi datoriile agenţilor economici influenţau negativ

asupra stării financiare a sistemului de asigurare cu pensii. Următoarele motive au

favorizat situaţia creată:

ineficienţa sistemului fiscal,

reducerea semnificativă a persoanelor ocupate în economia naţională,

eschivarea de la plata impozitelor,

diminuarea ponderii salariului în structura veniturilor populaţiei,

tarifele înalte ale cotelor de asigurare socială.

S-a redus nivelul total de asigurare cu pensii. Preţurile la mărfurile de larg

consum şi servicii creşteau cu ritmuri mai înalte decît mărimile pensiilor. Raportul

dintre pensia medie şi bugetul minim de consum s-a diminuat de la 38,2% în anul

1993 pînă la 18,8% în anul 1997, iar raportul dintre pensia minimă şi bugetul minim

de consum – de la 27% pînă la 14,1% respectiv.

66

A crescut povara de plăţi sociale asupra populaţiei economic active a ţării.

Raportul dintre numărul pensionarilor şi populaţia ce activează a crescut de la 51,1%

în anul 1992 pînă la 61,4% în anul 1996.

Necesitatea reformării sistemului de asigurare cu pensii s-a confirmat şi prin

prognoza de dezvoltare a acestuia. Calculele privind rata defalcărilor în sistemul de

asigurare cu pensii, efectuate de către Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi

Copilului, au indicat că pentru a menţine nivelul de asigurare cu pensii în condiţiile

tendinţei formate de creştere economică a ţării şi situaţiei pe piaţa muncii, procentul

defalcărilor în sistemul de asigurare cu pensii urmează să crească pînă la 45 procente

şi mai mult. Asemenea situaţie nu putea asigura o dezvoltare eficientă a sistemului de

pensionare din cauza nivelului înalt al cotelor sociale. În ţările dezvoltate procentul

defalcărilor în sistemul de pensionare se află la un nivel de 15-20%.

Rezultatele calculelor, de asemenea, au indicat la influenţa negativă a situaţiei

demografice agravate asupra dezvoltării sistemului de asigurare cu pensii: din anul

2008 raportul dintre numărul pensionarilor şi persoanele în vîrstă aptă de muncă va

începe să se agraveze semnificativ.

Aşadar, la sfîrşitul anilor 1990 necesitatea reformării sistemului de pensionare şi

aducerii acestuia în corespundere cu realităţile economice noi a devenit inevitabilă.

Factorii principali care au determinat necesitatea imperioasă de reformare a

sistemului de asigurare cu pensii au fost:

 reducerea încasărilor mijloacelor financiare în Fondul Social (în prezent Casa

Naţională de Asigurări Sociale), care a condus la reţinerea achitării pensiilor şi altor

plăţi sociale;

reducerea nivelului de asigurare cu pensii şi alte plăţi sociale;

 creşterea poverii privind plăţile sociale asupra populaţiei economic active;

 cotele de asigurări sociale înalte, care nu determină creşterea ratei de

producere, creează un egalitarism în defalcări şi nu stimulează achitarea acestora;

dezechilibrul în stabilirea mărimilor cotelor achitate de către angajatori şi

angajaţi;

ponderea semnificativă a cheltuielilor indirecte ce ţin de asistenţa socială;

67

 distribuirea iraţională a mijloacelor, ceea ce nu permite de a direcţiona sumele

necesare spre asistenţa socială a păturilor vulnerabile ale populaţiei;

 pierderea legăturii dintre mărimea pensiei şi aportul de muncă al angajatului;

 discordanţa  legislaţiei de pensionare;

 ineficienţa sistemului de administrare al asistenţei sociale.

Ca urmare reforma sistemului de pensionare a fost orientată spre:

asigurarea unui ajutor material adecvat la bătrîneţe tuturor locuitorilor, în cazul

pierderii capacităţii de muncă, în cazul pierderii întreţinătorului;

respectarea principiilor de echitate socială datorită creării unui sistem de

pensionare transparent şi clar tuturor, în cadrul căruia majoritatea cetăţenilor

beneficiază de pensii în dependenţă de aportul acestora în sistem;

atingerea stabilităţii sistemului financiar şi respectarea disciplinei financiare;

crearea sistemului de asigurare cu pensii, ce corespunde intereselor tuturor

generaţiilor.

Deci, în Republica Moldova pe parcursul efectuării reformei, care a fost iniţiată

în anul 1999, s-a menţinut sistemul de pensionare de un singur nivel, bazat pe o

redistribuire semnificativă a cotelor de asigurare, însă totodată, a fost introdusă o

formulă nouă de calculare a pensiei, care ia în consideraţie drepturile de pensii

acumulate. Aceasta a permis în mod direct de a lega cotele cu mărimea pensiei plătite

şi de a face sistemul mult mai transparent. Concomitent a început majorarea pe etape

a vîrstei de pensionare şi a stagiului de cotizare necesar.

Însă analiza rezultatelor de funcţionare a sistemului reînnoit de pensionare al

Republicii Moldova a demonstrat că, modificările introduse în structura acestuia nu

au permis de a face faţă, în deplină măsură, consecinţelor ce ţin de schimbarea

demografică, instabilitatea financiară şi nivelul inadecvat de asigurare cu pensii. În

prezent sistemul statal de asigurare cu pensii al Republicii Moldova reprezintă un

hibrid destul de complicat, care include un şir de elemente din sistemul vechi de

pensionare, moştenit din vremea sovietică, şi, totodată, care reflectă specificul

perioadei de trecere de la sistemul vechi la cel nou.

68

În legătură cu aceasta problema privind necesitatea de reformare în continuare a

sistemului de pensionare a devenit din nou actuală. Una din variantele de reformare

examinată este posibilitatea utilizării schemei cu contribuţii stabilite.

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

Concluziile şi recomandările privind dezvoltarea sistemului de pensionare al

Republicii Moldova sunt următoarle:

1. Sistemul postreformatoriu de pensionare al Republicii Moldova s-a dezvoltat

pe fonul unei scăderi a numărului total de pensionari şi a creşterii destul de

semnificative a pensiilor noi stabilite (în special în ultimii ani), ceea ce este legat de

majorarea vîrstei de pensionare, precum şi de aşa-numitul efectul de cohortă, care se

manifestă printr-o influenţă destul de înaltă asupra numărului pensionarilor „noi”,

schimbărilor ce au avut loc în numărul unor cohorte separate după vîrstă şi sex pe

parcursul diferitor ani.

2. Majorarea vîrstei de pensionare, prevăzută de reforma de pensionare, s-a

reflectat asupra structurii beneficiarilor de pensii. Astfel, dacă în numărul total al

69

pensionarilor predomină pensionarii pentru limită de vîrstă, atunci printre pensiile noi

stabilite ponderea mai mare îi revine pensionarilor de invaliditate. Pe lîngă aceasta,

dacă la femei după îngheţarea majorării vîrstei de pensionare creşterea numărului de

pensionari de invaliditate a încetat, atunci la bărbaţi aceasta s-a înregistrat pe

parcursul întregii perioade de post-reformă.

3. Printre pensionarii ce beneficiază de pensii în condiţii avantajoase (bărbaţi în

vîrsta de pînă la 62 de ani şi femei – pînă la 57 de ani) numărul femeilor este practic

de două ori mai mare decît cel al bărbaţilor. Acestea sînt, de regulă, mamele ce au

născut şi educat pînă la vîrsta de 8 ani, 5 şi mai mulţi copii. Numărul acestora este

divizat practic uniform între pensionarii ce beneficiază de pensii neagricole şi cei ce

beneficiază de pensii agricole.

4. Pensionarilor pentru limită de vîrstă, care au ieşit la pensie în perioada anilor

90 ai secolului trecut (care în prezent au 70 de ani şi mai mult), le este caracteristică

predominarea pensionarilor ce beneficiază de pensii agricole. Pentru cei care au ieşit

la pensie după anul 1990, se înregistrează o reducere bruscă a numărului de

pensionari care au fost ocupaţi în agricultură. Numărul bărbaţilor s-a redus practic cu

o treime, iar a femeilor – cu un sfert.

5. Pe parcursul ultimilor şase ani mărimea nominală a pensiei medii în Republica

Moldova a crescut de la 139.0 lei pînă la 440.2 lei, adică de 3.2 ori. Practic toate

tipurile de pensii au crescut în ritmuri identice. O creştere atît de sincronizată a

mărimilor diferitor tipuri de pensii, în mare măsură, este legată de reglementarea

legislativă complexă, care, de regulă, prevede schimbarea concomitentă a tuturor

tipurilor de pensii stabilite. Aceasta a condus la menţinerea raportului destul de stabil

dintre mărimile pensiilor de diferite tipuri pe parcursul unei perioade îndelungate.

6. Începînd cu anul 2003, mărimea pensiilor noi stabilite este mai joasă ca

mărimea pensiei medii. Iar cu timpul această diferenţă tot creşte. Probabil situaţia

creată se explică prin faptul că, mărimea pensiilor noi stabilite este în dependenţă

directă de mărimea medie lunară a venitului asigurat, care se calculează reieşind din

salariul neindexat pentru toată perioada de muncă, ceea ce conduce la devalorizarea

mărimii salariului pentru perioadele anterioare.

70

7. Mărimea pensiei depinde de anul stabilirii acesteia. La pensiile stabilite pînă

în anul 1991 se observă o dependenţă destul de clară: cu cît mai devreme acestea sînt

stabilite, cu atît mărimea medie a pensiilor este mai mică. Însă după anul 1991

această tendinţă începe să se încalce. Mărimea pensiei medii pentru cohortele

alăturate poate să difere destul de esenţial, iar după anul 2003 a început scăderea

mărimii medii a pensiilor noi stabilite.  

8. Mărimea pensiei medii în expresie reală rămîne cu mult în urma valorii

minimului de existenţă al pensionarului. Însă aici s-au înregistrat şi tendinţe pozitive.

Astfel, dacă în anul 2001 aceste valori se deosebeau de 3 ori, atunci în anul 2005

reţinerea constituia doar 1.7 ori.

9. Începînd cu anul 2001 se înregistrează o scădere a raportului dintre pensia

medie şi salariul mediu. Pe parcursul anilor 2001-2003 valoarea acestui indicator s-a

redus de la 25.6% pînă la 23.8%. Acţiunea de proporţii privind majorarea pensiilor,

petrecută în anul 2004, a permis de a majora mărimea pensiei cu cel puţin 50%, ceea

ce, la rîndul său, a permis de a majora rata de înlocuire pînă la 29.4%. Însă în anul

2005 rata de  înlocuire a scăzut din nou pînă la 28.9%, iar în semestrul întîi al anului

2006 a constituit 26.7%. Micşorarea continuă a ratei de înlocuire, în mare măsură,

este legată de faptul că, salariul în Republica Moldova creşte cu ritmuri mai înalte

decît pensiile, deoarece, conform legislaţiei în vigoare, pensiile se indexează doar cu

mărimea medie dintre creşterea medie anuală a indicelui preţurilor de consum şi

creşterea anuală a salariului mediu lunar pe ţară pentru anul precedent. În asemenea

situaţie este inevitabilă scăderea permanentă a ratei de înlocuire. Agravează situaţia şi

mărimile mai mici ale pensiilor noi stabilite, ceea ce este legat de specificul

formulelor de pensionare utilizate.

10. Analiza sistemului de pensionare al Republicii Moldova permite de a

determina tendinţele principale ale dezvoltării acestuia şi de a identifica locurile cele

mai vulnerabile. Sistemul de pensionare ce funcţionează în prezent poate propune

participanţilor săi după ieşirea la pensie un nivel de asigurare destul de modest. Cu

menţinerea condiţiilor actuale de funcţionare a sistemului de pensionare, rata de

înlocuire se va reduce şi în continuare, pînă în anul 2040, iar ulterior se stabilizează

71

aproximativ la nivelul de 11-12%. Va creşte şi, destul de semnificativ, diferenţa

dintre mărimea salariului mediu calculat şi mărimea medie a pensiei stabilite. Astfel,

dacă în anul 2005 mărimile acestora se deosebeau de 3.2 ori, atunci către finele

perioadei de prognozare această diferenţă va fi de 8.5 ori. În acelaşi timp, practic pe

întreaga durată de prognozare sistemul de pensionare va avea proficit.

11. Pentru a evita o reducere bruscă a mărimii pensiei medii, odată cu trecerea la

calcularea acesteia, utilizînd doar formula nouă de calculare a pensiei, este necesar de

a elabora un mecanism de indexare a mărimii venitului mediu lunar asigurat. Însă

acest mecanism urmează să fie foarte bine gîndit, deoarece o indexare excesivă poate

conduce la dezechilibrarea întregului sistem de pensionare.

12. Modificarea vîrstei de pensionare are o influenţă fortificatoare asupra

sistemului de pensionare în general. Odată cu creşterea vîrstei de pensionare se

majorează şi numărul persoanelor ocupate, cît şi se reduce numărul de pensionari, în

urma cărora se micşorează rata de împovărare a sistemului de pensii şi creşte rata

admisibilă de înlocuire. Calculele de prognoză au demonstrat că, dacă vîrsta de ieşire

la pensie pentru bărbaţi şi pentru femei se va majora pînă la 65 de ani, atunci rata de

împovărare a sistemului de pensii se va reduce de 1.3 ori, ceea ce, la rîndul său va

permite de a majora rata admisibilă de înlocuire cu 30% către finele perioadei de

prognozare. Pe lîngă aceasta, oricare majorare a vîrstei de pensionare va ava efect

destul de înalt la începutul procesului de creştere.

13. Legislaţia de pensionare a Republicii Moldova prevede pentru diferite

categorii de plătitori diferite mărimi ale contribuţiilor de asigurare, ceea ce conduce la

un proces de redistribuire destul de esenţial în interiorul sistemului de pensionare şi,

ca urmare, la o necorespundere între volumul contribuţiilor de pensii şi volumul

plăţilor de pensionare, de care beneficiază o categorie sau alta de pensionari. În cazul

evidenţierii plătitorilor de contribuţii de asigurare pentru angajaţii sectorului

neagricol într-un sistem de pensionare separat (aceştia achită cele mai înalte

contribuţii de asigurare), rata de înlocuire pentru beneficiarii de pensii neagricole va

creşte de două ori.

72

14. Din punct de vedere al creşterii ratei de înlocuire, un oarecare efect poate

avea stabilirea unui tarif unic (maxim în prezent) al contribuţiilor de asigurări pentru

toate categoriile de plătitori. Aceasta va permite de a ridica rata de înlocuire cu 17 –

20%.

15. Un efect şi mai înalt poate avea stabilirea unui tarif unic al contribuţiilor de

asigurări în combinare cu majorarea, prin legislaţie, a vîrstei de ieşire la pensie pînă

la 65 de ani pentru bărbaţi şi pentru femei. Aceasta va permite de a ridica rata de

înlocuire la începutul perioadei de prognozare cu un sfert, iar către finele perioadei de

prognozare – cu 50 la sută.

16. Amînarea ieşirii la pensie, de asemenea, contribuie la creşterea ratei de

înlocuire. Fiecare an de amînare permite de a majora pensia cu 8-10%. Un efect şi

mai înalt poate avea recalcularea pensiilor pensionarilor ce lucrează, în corespundere

cu mărimea contribuţiilor achitate de către aceştia. Aceasta sporeşte practic de două

ori rata individuală de înlocuire a unui bărbat / pensionar care lucrează la atingerea

vîrstei de 70 de ani, iar sporul anual al pensiei poate constitui 11-13%. În acelaşi

timp, în cazul ieşirii la pensie în vîrsta stabilită de legislaţie (cu toate celelalte

condiţii), rata de înlocuire a unui bărbat pensionar către 70 de ani chiar puţin va

scădea de la 20.2% la 62 de ani pînă la 18.7% la 70 de ani, iar sporul anual al pensiei

constituie cel mult 3%.

73

BIBLIOGRAFIE:

Acte normative :

1. Legea privind pensiile de asigurari sociale de stat nr. 156-XIV din 14 octombrie

1998

2. Legea Republicii Moldova Cu privire la fondurile nestatale de pensii Nr. 329-

XIV din 25 martie 1999 (Monitorul Oficial, 12 august 1999, nr.87-89, p. I, art.

423)

3. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.278 din 22 martie 2004 „Cu privire

la indexarea pensiilor”

4. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.291 din 17 martie 2005 „Cu privire

la indexarea prestaţiilor de asigurări sociale şi a unor prestaţii sociale de stat”

5. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.297 din 21 martie 2006 „Cu privire

la indexarea prestaţiilor de asigurări sociale şi a unor prestaţii sociale de stat”

Monografii şi periodice :

74

6. Blake D., Cairns A., Dowd K. Pension metrics: stochastic pension plan design

and value-at-risk during the accumulation phase //Insurance: Mathematics and

Economics.-2001.-№29.-p.187-215

7. Certan S., Perepeliţa S. Caracteristica comparativa a sistemelor de pensionare. //

Problemele socio-economice în perioada de tranziţie / Antonie M. Craiova: Spirit

Romanesc, 2003 2 vol., 291 p.

8. Certan S., Perepeliţa S. Strategia dezvoltării sociale a Republicii Moldova. //

Problemele socio-economice in perioada de tranzitie / Antonie M. Craiova: Spirit

Romanesc, 2003 1 vol., 372 p.

9. Dimitri Vittas. Pension Reform and Capital Market Development: Feasibility and

Impact Preconditions, Washington D. C.: World Bank. www.worldbank.org

10. Gamanjii Al. Despre Reformarea sistemului de pensii din Republica Moldova//

nr. 25, 21 septembrie 2007. www.expert-group.org

11. Holzmann, R., I. Gill, G. Impavido, A.R. Musalem, M. Rutkowski, A. Schwarz

(2002) Understanding the World Bank's Approach to Pension Reform: Rationale,

Issues, and Open Questions. Draft

12. John Odling-Smee, Johannes Linn. Armenia, Georgia, Kyrgyz Republic,

Moldova, and Tajikistan: External Debt and Fiscal Sustainability. IMF and WB,

February 7, 2001. 42 p.

13. Marek G., E. Palmer. Shifting Perspectives in Pensions. www.worldbank.org

14. Palmer E. The Swedish pension reform model: Framework and issues. -

Washington D.C.: World Bank Pension Primer, 2000

15. Pension Fund Reform and Implications for the Market, SSB City Asset

Management Limited, 2001, Boston, 2002, 6 march

16. Perepeliţa S. CăILE DE PERFECţIONARE A SISTEMULUI DE PENSII. Teză

de doctor în ştiinţe economice, Chişinău, 2004

17. Perepeliţa S. Despre teoria şi practica convergenţei economice. // Problemele ale

sistemelor economice nationale / Maximilian S., Antonie M. Craiova: Spirit

Românesc, 2002 3 vol.; cm. 21, 308 p.

75

18. Perepeliţa S. Sistemul de pensionare din Republica Moldova pe calea reformei. //

Revista Romaă de ştiinţe Economice / Antonie M. Craiova: Spirit Românesc, Nr-

4-6 / 2002. – 95 p.

19. Pietcrs D. Introduction into the Social Security Law of the Member States of the

European Community. Brussel. 1993

20. STROE R.; ARMEANU D. Finanţe. Ed. a II. – Bucureşti: Ed. Economică, 2001

21. Thompson L. Older and wiser – the economics of pension reform, Washington,

D.C. The Urban Institute Press, 1998Buchanan, J (1968), ‘Social insurance in a

growing economy: a proposal for radical reform’, National Tax Journal, 21,

December, 386-95.

22. Whitehouse Edward. Insurance and Private Pensions Compendium For Emerging

Economies. Administrative Charges For Funded Pensions: Comparison and

Assessment of 13 Countries, OECD. (2001www.oecd.org/daf/insurance-pensions

23. Raportul social anual al Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, Chişinău

2003, p.56

24. Raportul social anual al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, Chişinău 2003,

p.44.

25. Strategia Naţionala pentru Dezvoltarea Durabila Moldova 21. Consiliul

Economic Suprem pe linga Presedintia Republicii Moldova, PNUD-Moldova,

Chisinau, 2000.- din www.undp.md/keypubdocument/RAPORT_21.pdf

26. Center for Strategic Studies and Reforms. Moldova in transition. Economic

Survey No.9, 2002. Ch.: CISR, February 2002. 89 p.

27. Center for Strategic Studies and Reforms. Moldova in transition. Economic

Survey No.10, 2002. Ch.: CISR, November, 2002. 65 p.

Site :

28. The politics of pensions. (2002), We know what s best for your old age? Why

can t you see it?, www.economist.com, 1 august

29. http://www.cnas.md

30. http://www.pensiileprivate.ro

76

31. http://www.pension.md

ANEXE

77

а) ambele sexe 

b) bărbaţi

с) femei

Repartiţia numărului de pensionari după tipul de beneficiari

de pensii

а) ambele sexe 

b) bărbaţi

с) femei

Repartiţia numărului de pensionari “noi” după tipul de

beneficiari de pensii

ANEXA 1

78

ANEXA 2

bărbaţi femei

Numărul pensionarilor pentru limită de vîrstă în dependenţă de vîrstă şi sex, ce

beneficiază de pensii neagricole

bărbaţi femei

Numarul pensionarilor pentru limita de virsta in dependenta de virsta si sex, ce

beneficiaza de pensii agricole

bărbaţi femei

Numarul pensionarilor de invaliditate

ANEXA 3

Mărimea pensiilor noi stabilite, lei

79

Anul

Pensionarii pentru limită de vîrstă

De invaliditate Total pensionari  ce beneficiază de

pensii neagricole

ce beneficiază de

pensii agricole

  bărbaţi femeibărb/fembărbaţi femeibărb/fembărbaţi femeibărb/fembărbaţi femeibărb/fem

2001 183.6 162.8 1.13 129.1 119.2 1.08 156.8 138.7 1.13 158.5 143.2 1.11

2002 230.8 201.1 1.15 160.4 142.0 1.13 167.6 152.9 1.10 181.6 165.4 1.10

2003 265.7 234.7 1.13 191.0 177.1 1.08 190.5 175.8 1.08 217.0 204.4 1.06

2004 417.9 346.8 1.21 272.7 255.8 1.07 284.7 253.5 1.12 326.8 299.9 1.09

2005 473.9 388.4 1.22 279.2 265.8 1.05 273.0 250.1 1.09 339.3 325.8 1.04

2006 552.4 446.7 1.24 321.7 309.2 1.04 313.0 288.3 1.09 387.6 380.4 1.02

80