Sistemul de Asezari Al Romaniei

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI FACULTATEA DE GEOGRAFIE

SISTEMUL DE AȘEZĂRI, INSTRUMENT ÎN DEZVOLTAREA

REGIONALĂ A ROMÂNIEI

- REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT -

Conducător științific: Prof. Univ. Dr. Ioan Ianoș

Doctorand: Ionuț-Adrian SANDU

București 2011

Sistemul de așezări, instrument în dezvoltarea regională a României

2

Cuprins INTRODUCERE.................................................................................................................. 5 Capitolul 1: Considerații teoretice asupra relației dintre sistemul de așezări și dezvoltarea regională...........................................................................................................

8

1.1. Noţiunea de spaţiu geografic.............................................................................. 8 1.2. Spaţiul geografic funcţional şi regiunile funcţionale.......................................... 14 1.3. Noţiunea de teritoriu........................................................................................... 16 1.4. Conceptul de aşezare umană.............................................................................. 19 1.5. Sistem teritorial – sistem de aşezări................................................................... 22 1.6. Reţeaua urbană, factor de integrare.................................................................... 29 1.7. Reţeaua urbană, factor de diferenţiere................................................................ 30 1.8. Sistemul de aşezări, instrument în dezvoltarea regională................................... 31 1.9. Principalele alternative în organizarea sistemelor de așezări............................. 38 Capitolul 2: Caracteristicile politicii de dezvoltare regională............................................. 42 2.1. Politica regională a Uniunii Europene................................................................ 42 2.2. Politica de dezvoltare regională în România...................................................... 42 2.2.1. Cadrul legal actual al politicii de dezvoltare regională în România......... 43 2.2.2. Organizarea teritorială. Regiuni de dezvoltare......................................... 45 2.3. Competitivitatea regională.................................................................................. 47 2.4. Coeziune sau competitivitate?............................................................................ 53 2.5. Considerații privind reorganizarea administrativ-teritorială a României........... 56 Capitolul 3: Caracteristicile sistemului național românesc de așezări................................ 65 3.1. Caracteristici ale sistemului urban european...................................................... 65 3.2. Caracteristicile sistemului românesc de aşezări................................................. 68 3.2.1. Caracteristicile sistemului urban românesc.............................................. 68 3.2.2. Caracteristicile sistemului rural de aşezări............................................... 78 3.3. Oportunităţi pentru implementarea unor politici de dezvoltare a sistemului de aşezări..................................................................................................................................

84

3.3.1. Oportunităţi pentru implementarea unor politici de dezvoltare urbană în România, după aderarea la Uniunea Europeană..............................................................

84

3.3.2. Oportunităţi pentru implementarea unor politici de dezvoltare rurală în România, după aderarea la Uniunea Europeană..................................................................

87

Capitolul 4: Rolul așezărilor cu funcție de loc central în dezvoltarea regională a României..............................................................................................................................

89

4.1. Relaţia centru – periferie. Consideraţii teoretice asupra rolului aşezărilor cu funcție de loc central...........................................................................................................

90

4.2. Modele de dezvoltare regională. Abordarea „centru-periferie” şi abordarea „de jos în sus” – avantaje şi dezavantaje.............................................................................

93

4.3. Rolul aşezărilor cu funcție de loc central în dezvoltarea regională. Cazul României..............................................................................................................................

100

Capitolul 5 – Sistemul de așezări din Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest, instrument în 107


3

dezvoltarea regională........................................................................................................... 5.1 Localizare............................................................................................................ 107 5.2 Caracteristici fizico-geografice........................................................................... 108 5.3 Sistemul urban din Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest. Evoluție numerică și demografică.........................................................................................................................

109

5.4 Infrastructura....................................................................................................... 123 5.4.1 Infrastructura de transport.......................................................................... 123 5.4.2 Transportul public urban............................................................................ 130 5.4.3. Străzi orășenești......................................................................................... 133 5.4.4 Rețeaua de apă potabilă și canalizare......................................................... 137 5.4.5 Rețeaua de distribuție a gazului metan...................................................... 137 5.5 Infrastructura socială........................................................................................... 138 5.5.1 Infrastructura educațională......................................................................... 138 5.5.2 Infrastructura de cercetare-inovare............................................................. 148 5.5.3 Infrastructura de sănătate............................................................................ 151 5.6 Justiția.................................................................................................................. 162 5.7 Sectorul bancar.................................................................................................... 165 5.8 Economia regională............................................................................................. 169 5.9 Turismul.............................................................................................................. 190 5.10 Indicele de dezvoltare........................................................................................ 214 CONCLUZII........................................................................................................................ 218 BIBLIOGRAFIE.................................................................................................................. 237


4

Teza de doctorat intitulată Sistemul de așezări, instrument în dezvoltarea regională a

României reprezintă o analiză cu caracter aplicativ a caracteristicilor și a rolului pe care

sistemul de așezări începe să îl dobândească, din ce în ce mai pregnant, în dezvoltarea

societății, într-o lume tot mai complexă, caracterizată de turbulențe dinamice tot mai

crescânde.

Obiectivul principal al lucrării este reprezentat de identificarea rolului pe care sistemul de

așezări îl poate avea în dezvoltare, la nivel regional și local, precum și a principalelor

modalități prin care acesta poate fi transformat într-un instrument – cheie în promovarea și

implementarea unei dezvoltări regionale echilibrate.

Acest obiectiv devine, în zilele noastre, unul tot mai actual, în contextul în care devine o

evidență faptul că doar dezvoltarea și creșterea economică a unei regiuni nu pot contribui,

într-o manieră singulară, la atenuarea disparităților teritoriale și la conturarea unui sistem de

așezări competitiv, capabil să preia și să atenueze șocurile care se manifestă, tot mai frecvent,

în mediul economic.

Accentuarea conflictelor dintre dezvoltarea economică și creșterea calității vieții, precum și

cele dintre organizarea efectivă a spațiului înconjurător și funcționarea deficitară a modelelor

tradiționale a sistemelor de așezări a condus la transformarea sistematică a rețelei de așezări.

Tranziția către o organizare optimă a sistemului de așezări necesită, astfel, o revizuire a

modelelor teoretice de localizare a producției, precum și a mecanismului de alocare a

resurselor dintre diferitele industrii și regiuni, pe baza unei strategii socio-economice pe

termen lung, luându-se astfel în considerare posibilii factori care pot perturba acest fenomen.

Oportunitatea reprezentată de finanțările de care sistemul de așezări poate beneficia prin

intermediul programelor europene reprezintă un element de actualitate, inedit pentru sistemul

de așezări românesc, constituind un argument în plus pentru atenția și importanța acordată

orașelor, considerate principale mototare ale creșterii, adevărate uzine de materie și energie,

care asigură funcționarea optimă a sistemului de așezări. Conștientizarea obiectivă a locului

ocupat în cadrul sistemului de așezări de către fiecare localitate contribuie la identificarea

clară a problemelor, precum și a unor posibile soluții, prin stabilirea unor strategii realiste și

realizarea de parteneriate funcționale.


5

În atingerea obiectivului acestei lucrări, principala metodă de lucru utilizată este reprezentată

de analiza comparativă a datelor statistice actuale, pentru domenii de interes precum evoluția

sistemului de așezări, infrastructura de transport, utilități publice, sănătate, educație-cercetare,

turism și economie regională, prin care s-a realizat o diagnoză a sistemului de așezări.

Noutatea științifică a lucrării este dată de faptul că, în România, studiul sistemelor de așezări

este, încă, abordat cu reticență, în ciuda aspectelor extraordinare care pot fi identificate la

nivelul acestor ”organisme vii”, aflate într-o permanentă transformare și evoluție. Astfel, sunt

analizate elemente de actualitate, precum posibile modele de organizare administrativ-

teritorială a țării, în vederea asigurării unei implementări optime a fondurilor europene,

disponibile pentru România.

Analizând evoluția sistemului urban din Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia, precum și

problemele cu care acesta se confruntă în prezent, s-a încercat o delimitare ierarhică

funțională, pornind de la delimitarea realizată prin Legea 351 din 2001, privind aprobarea

Planului Național de Amenajare a Teritoriului Național – secțiunea a IV-a, Rețeaua de

localități.

Astfel, dacă legea pune pe picior de egalitate ierarhică, într-un mod neechitabil și lipsit de

realism, reședințele de județ cu orașe care, în prezent, se confruntă cu o criză identitară,

asigurând din ce în ce mai greu funcțiile urbane de bază, lucrarea de față încearcă, pe cât

posibil, să clarifice și să realizeze o delimitare ierarhică funcțională și realistă a orașelor dintr-

o Oltenie în care, în ultimii 20 de ani, restructurările masive din domeniul economic au

determinat decuplarea unor localități de la creșterea economică, transformând o regiune,

altădată prosperă, în al doilea buzunar de sărăcie din România, după Regiunea de Dezvoltare

Nord - Est.

Cele mai profunde convulsii s-au manifestat la nivelul orașelor mici și mijlocii, adesea cu

caracter monoidustrial, unde dispariția ramurii industriale a pus serioase probleme, inclusiv de

natură socială, în buna funcționare a localității. Pornind de la premisele potrivit cărora, pe

termen mediu și scurt, turismul reprezintă un sector care poate contribui la revigorarea

activităților productive a unei zone și având în vedere potențialul turistic extrem de valoros de

care se bucură regiunea, lucrarea propune, ca alt element de noutate, o metodologie simplă,


6

prin care se poate realiza un marketing eficient al produselor turistice locale, eliminând

confuziile și erorile cu care, din diverse motive, actorii locali implicați se confruntă.

Lucrarea este rezultatul studiului amănunțit al literaturii de specialitate, în majoritate

covârșitoare de proveniență străină, cu tradiții cunoscute în cercetarea sistemelor teritoriale.

De altfel, referințele bibliografice vin să susțină acest argument.

Capitolul 1 a fost conceput cu scopul de a clarifica relaíile funcționale care se stabilesc în

trinomul spațiu geografic – teritoriu – sistemul de așezări, pornind de la premisa potrivit

căreia, în studiile economice, spaţiul este tratat ca un concept abstract, care include trei sau

mai multe dimensiuni. Aceste studii se axează, în principal, pe problematica locaţiei sau a

distanţei, cel mai adesea calculată şi transpusă în termeni de cost al transportului. Însă, spaţiul

este o realitate mai concretă decât o noţiune abstractă. Diferenţiat calitativ, spaţiul este alcătuit

din mai multe elemente, atât naturale, cât şi antropice, fiecare dintre ele exercitând, într-o

manieră concretă şi perceptibilă, o influenţă specifică asupra activităţilor sociale şi

economice.

Abordările teritorial / regionale permit nu numai îmbunătăţirea eficienţei politicilor publice ci,

în acelaşi timp, permit ca politicile publice să fie mai pregnant sociale, prin faptul că se

adresează direct populaţiei, ajutând la realizarea stabilităţii şi coeziunii sociale, fără de care

creşterea economică şi ajustările structurale nu sunt posibile.

Extinderea Uniunii la 27 de state membre reprezintă o situaţie fără precedent în ce priveşte

competitivitatea şi coeziunea internă a grupării. Extinderea va adânci inegalităţile în materie

de dezvoltare economică, va produce un decalaj geografic către Est al disparităţilor şi va

îngreuna şi mai mult situaţia pe piaţa muncii: inegalităţile socio-economice se vor dubla, iar

media PIB-ului se va micşora cu 12,5 %.

În acest context, la nivel regional, principala problemă o constituie identificarea și selectarea

centrelor capabile să coordoneze dezvoltarea componentelor de diferite mărimi ale sistemului,

luându-se, astfel, în considerare atât aspectele legate de dinamica urbanizării, cât și pe cele

legate de dezvoltarea și extinderea infrastructurii de transport (în vederea stabilirii unor

fluxuri și relații optime de cooperare), care, pe termen lung vor influența atât dimnesiunile cât


7

și numărul de sisteme de așezări, caracteristice unui teritoriu. La nivel național principala

provocare o reprezintă identificarea acelor centre care au rolul de a coordona dezvoltarea

armonioasă a sistemelor regionale de așezări, dar și capacitatea de a soluționa problemele

generate de constrângerile întâmpinate de sistemele de așezări situate la nivel regional și

local.

În capitolul 2 sunt prezentate aspectele definitorii ce caracterizează politica de dezvoltare

regională a Uniunii Europene și principalele caracteristici în implementarea acesteia în

România, precum și o problematizare privind competitivitatea regională versus coeziunea

economică și socială.

Una dintre problemele întâmpinate în implementarea politicilor de dezvoltare este

reprezentată de lipsa unei fundamentări solide în alegerea unui instrument care să contribuie

la creșterea competitivității unei regiuni. Dificultatea de a alege și de a implementa politica de

dezvoltare este generată de multitudinea unor locații geografice eligibile, care, în ciuda

numeroaselor avantaje, sunt caracterizate și de o multitudine de puncte slabe (cum ar fi gradul

de accesibilitate, populație îmbătrânită, accesibilitate redusă la infrastructură etc).

De asemenea, sunt analizate aspecte de actualitate, referitoare la oportunitatea reorganizării

administrativ teritoriale a țării, în perspectiva declarată de eficientizare a utilizării fondurilor

europene nerambursabile, acordate României.

Disparitățile majore de la nivelul țării sunt mult mai vizibile la nivelul inferior regiunii de

dezvoltare, respectiv la nivelul județului, sau chiar la scări mult mai mici. Astfel, este

cunoscut faptul că Regiunea de Nord-Est este cea mai săracă, însă trebuie menționat faptul că

buzunarul de sărăcie este mult mai individualizat la nivel județean, fiind localizat la nivelul

județelor Botoșani și Vaslui. Similar, cel de-al doilea buzunar de sărăcie este reprezentat de

județele predominant agricole din Oltenia de Sud (Dolj, Olt), respectiv din Muntenia de Sud

(Teleorman, Giurgiu, Ialomița). În acest sens, introducerea unui nivel administrativ, superior

județului și inferior statului, ar putea contribui la atenuarea disparităților. Acesta a și fost

raționamentul pentru care actualele regiuni de dezvoltare au fost concepute astfel încât ele să

înglobeze județe cu un grad diferit de dezvoltare, care pot, astfel, să coopereze în vederea

reducerii decalajelor.


8

Analizând tendințele înregistrate la nivel european, singura soluție viabilă, aplicabilă în cazul

României o reprezintă comasarea comunelor care au o viabilitate economică scăzută, o

evidentă evoluție demografică negativă dar și dificultăți în asigurarea unei guvernanțe optime

(foarte multe comune au un nivel al cheltuielilor mult mai mare decât al veniturilor). În acest

sens, două opțiuni majore pot fi identificate, ținând cont și de localizarea geografică: fie

comunele mai mici se unesc și formează o singură comună mai mare (opțiune aplicabilă în

cazul în care în zonă nu există un centru urban cu rol polarizator), fie comunele localizate în

jurul unui oraș se unesc cu acesta, având acces, astfel, la beneficiile dezvoltării.

Capitolul 3 analizează principalele caracteristici ale sistemului românesc de așezări, a cărui

morfologie actuală este marcată de perioada socialistă, care a avut drept obiectiv prioritar

echilibrarea reţelei urbane în teritoriu, prin urbanizarea efectivă a unor aşezări rurale, de multe

ori neconformă realităţilor funcţionale. În intervalul de după 1990, prin restructurarea

sectorului industrial şi prin dezvoltarea sectorului terţiar, aşezările urbane s-au constituit în

segmentul cel mai afectat al sistemului de aşezări. Aproape toate oraşele româneşti intră într-o

fază de regres demografic, determinat de migraţia inversă, către spaţiul rural, și caracterizat

prin declin demografic, periurbanizare sau migraţia externă.

Schimbările economice care au survenit în România după 1990 s-au reflectat într-un proces de

restructurare a industriei ţării, care a avut ca efect reducerea activităţilor economice din

centrele urbane afectate şi, în consecinţă, a condus la disponibilizarea unui număr important

de salariaţi. Ca urmare, s-a înregistrat scăderea veniturilor populaţiei, reducerea investiţiilor

publice în infrastructura de bază şi deteriorarea situaţiei sociale din centrele urbane. Toate

acestea se reflectă în scăderea calităţii vieţii locuitorilor din mediul urban.

Cele mai afectate de acest fenomen sunt oraşele mici şi mijlocii, adesea monoindustriale, în

care declinul întreprinderii principale a generat o diminuare a funcţiilor urbane şi chiar

tendinţe de ruralizare. În cazul oraşelor mai mari sau cu structură economică mai diversificată,

închiderea unei întreprinderi a determinat creşterea disparităţilor (din punct de vedere socio-

economic) dintre arealul în care se localiza aceasta şi celelalte areale ale oraşului. Acest areal

s-a adăugat astfel celorlalte zone ale oraşului, caracterizate de degradare fizică, economică şi

socială, sporind disparităţile din interiorul oraşului respectiv şi afectând atractivitatea şi

competitivitatea acestora.


9

Capitolul 4 analizează rolul așezărilor cu funcție de loc central în dezvoltarea regională a

României, teoria locurilor centrale constituind un punct de atracţie pentru cercetătorii din

domeniul ştiinţelor umane, după publicarea, în 1933, a lucrării Locurile centrale în Germania

de Sud, de către Walter Christaller.

La început de secol XXI, se poate afirma că tipologia realizată de Christaller este specifică şi

corectă pentru sistemul urban al secolului trecut, devenind aproape depăşită, odată cu

accentuarea proceselor de globalizare din prezent.

Astfel, teoria clasică a lui Christaller este dominată de aşezări cu dimensiuni mici, care au

evoluat, devenind, aproape exclusiv, centre de servicii şi nu ia în considerare aproape deloc

centrele ultraspecializate, situate la vârful ierarhiei urbane.

Evoluţia sistemului urban european a fost profund afectată de intensificarea procesului de

globalizare şi de informaţionalizarea economiei, concretizată în saltul calitativ pe care aceasta

l-a efectuat de la producţia primară de bunuri la procesarea şi valorificarea informaţiei.

Manuel Castells a comparat acest fenomen cu saltul de la economia agrară la economia

industrială, produs în secolele 18 şi 19.

Aceste aspecte au condus la creşterea importanţei pe care o au oraşele din vârful ierarhiei

urbane europene, care au fost denumite, pe drept cuvânt, oraşe mondiale sau oraşe globale.

Această sintagmă nu este de dată recentă, fiind utilizată încă din 1915, de către Patrick

Geddes în lucrarea Cities in Evolution.

Majoritatea oraşelor care ar fi trebuit să se comporte ca motoare de creştere pentru regiunile

înconjurătoare, au înregistrat scăderi semnificative de populaţie şi diminuarea funcţiilor

urbane, afectându-le, implicit, potenţialul de creştere economică. De asemenea, sistemul de

transport urban nu este totdeauna propice întăririi relaţiilor şi contactelor dintre judeţe. Ca

rezultat, nici azi nu se poate spune că există o piaţă regională a forţei de muncă, ceea ce

explică de ce un şoc pe piaţa muncii nu a condus la migraţia forţei de muncă spre alte centre

urbane mai dezvoltate din aceeaşi regiune.

Este de menţionat că şi diferitele tipuri de dotări infrastructurale existente sunt nefuncţionale

şi sunt afectate de reducerea drastică a investiţiilor publice realizate de către autorităţile locale


10

pentru întreţinerea şi modernizarea acestora. Un număr ridicat de oraşe mici şi mijlocii din

România întâmpină dificultăţi în asigurarea serviciilor publice urbane de utilităţi, lipsa

acestora constituind un impediment în elaborarea unor strategii pentru atragerea investiţiilor şi

stimularea micilor întreprinzători.

În interiorul oraşelor mari şi mijlocii, există disparităţi generate de gradul ridicat de

atractivitate al unor zone ale acestor oraşe, faţă de alte zone, nu neapărat periferice. Cel mai

pregnant exemplu în acest sens îl reprezintă diferenţa evidentă între preţurile terenurilor. In

capitală, de exemplu, preţurile terenurilor din zona de nord, extrem de căutată, sunt de peste

10 ori mai mari decât cele din sud şi est, mai puţin atractive pentru investitori, unde şi

investiţiile sunt mult mai reduse.

Diferenţele dintre arealele aceluiaşi oraş sunt, de obicei, mai mari decât între oraşele ţării.

Datele furnizate de Urban Audit pentru oraşele României, indică faptul că în interiorul

oraşelor există zone (cartiere) unde anumiţi indicatori socio-economici relevă o situaţie

înrăutăţită comparativ cu valorile medii ale acelor indicatori la nivelul oraşului sau naţional.

De exemplu, pentru anul 2001, rata şomajului în cel mai degradat cartier al Bucureştiului era

de aproximativ 7 ori mai mare decât rata şomajului înregistrată în cel mai puţin afectat cartier.

De obicei, valorile ridicate ale şomajului sunt însoţite şi de alte caracteristici negative, cum ar

fi: slaba dotare infrastructurală, lipsa spaţiilor verzi, locuinţe aflate într-o stare avansată de

degradare, nivel redus al educaţiei sau oportunităţi reduse de inserţie pe piaţa muncii, rate

ridicate ale criminalităţii.

Capitolul 5 realizează o analiză detaliată a sistemului de așezări la scară regională, la nivelul

Regiunii de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia, analiză pe baza căreia cele 40 de orașe sunt

ierarhizate pe principii obiective, pornind de la clasificarea parțial depășită pe care o

realizează Legea 351 din 200, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național

– secțiunea a IV-a – Rețeaua de localități. Principalele elemente analizate reprezintă repere

majore prin care pot fi identificate nucleele urbane cu caracter competitiv, care pot constitui

pilonii de bază în dezvoltarea regiunii. Astfel, sunt analizate aspecte care țin de evoluția

sistemului urban, infrastructura și gradul de accesibilitate a orașelor, transportul public urban,

calitatea străzilor orășenești, infrastructura socială (educație, cercetare, sistem de sănătate),

justiția, sectorul bancar, turism, indicele de dezvoltare locală și principalele aspecte relevante

care țin de economia regională.


11

În urma analizei realizate în partea practică a prezentei lucrări, s-a încercat clasificarea

orașelor din Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia, în funcție de gradul lor de dezvoltare,

măsurat prin cuantificarea unor indicatori diverși, precum: gradul de accesibilitate, transportul

public urban, ponderea străzilor orășenești modernizate în totalul străzilor orășenești,

prezența unor instituții de învățământ superior, a centrelor de cercetare, a numărului de

specializări în licee, gradul de competență a instituțiilor spitalicești, numărul instituțiilor

bancare, prezența judecătoriilor, ponderea populației ocupate în diferite sectoare de activitate

(industrie, agricultură, construcții, sectorul energetic, servicii), potențialul turistic, indicele

dezvoltării locale.

Această clasificare a avut ca scop principal identificarea unei osaturi a sistemului urban

regional, a potențialilor poli de dezvoltare regională și locală, constituind, totodată, un posibil

punct de plecare în procesul de corectare a actelor normative care reglementează rețeaua de

așezări, dacă avem în vedere caracterul perfectibil al legilor.

Gradul de complexitate a indicatorilor, precum și unitățile de măsură diferite au necesitat

prelucrarea și armonizarea acestora, în așa fel încât să permită o clasificare caracterizată de

acuratețe și pertinență.

În acest scop, fiecare indicator analizat a fost clasificat pe o scară valorică, primind un punctaj

corespunzător, astfel:

Foarte ridicat: 5 puncte (cu excepția indicatorului privind ponderea populației ocupate

în agricultură, unde punctajul a fost invers proporțional, respectiv 1).

Ridicat: 4 puncte (cu excepția indicatorului privind ponderea populației ocupate în

agricultură, unde punctajul a fost invers proporțional, respectiv 2).

Mediu: 3 puncte (inclusiv pentru ponderea populației ocupate în agricultură).

Scăzut: 2 puncte (cu excepția indicatorului privind ponderea populației ocupate în

agricultură, unde punctajul a fost invers proporțional, respectiv 4).

Foarte scăzut: 1 punct (cu excepția indicatorului privind ponderea populației ocupate

în agricultură, unde punctajul a fost invers proporțional, respectiv 5).

Au fost acordate câte 5 puncte pentru fiecare instituție de învățământ superior și filială

a acesteia, fiecare judecătorie, fiecare centru de cercetare, fiecare oraș care oferă

servicii de transport public urban.


12

În cazul în care un indicator avea valoare nulă, acesta a fost punctat ca atare, cu 0

puncte, cu excepția indicatorului privind ponderea populației ocupate în agricultură,

unde s-au acordat 5 puncte, ținând seama de faptul că, din punct de vedere teoretic, o

pondere scăzută a populației din agricultură este expresia unui grad ridicat de

urbanizare.

În urma armonizării setului de 16 indicatori, au rezultat următoarele aspecte relevante în ceea

ce privește caracteristicile sistemului urban de așezări și rolul pe care acesta îl deține în

dezvoltarea regională:

Orașele din Regiunea de Sud-Vest au un grad mediu de accesibilitate, resimțind din plin

absența unei infrastructuri adecvate, de tipul autostrăzilor, în contextul în care prin regiune

tranzitul de persoane și mărfuri către vest, dar și de la sud la nord cunoaște valori din ce în ce

mai ridicate1. Absența șoselelor de centură contribuie la îngreunarea traficului în mediul

urban, dar și la o poluare a aerului peste limita maximă admisă.

Fig. 13: Gradul de accesibilitate la infrastructura de transport a orașelor din Regiunea Sud –

Vest, prelucrare date statistice 1 Cu perspective de creștere, în contextul realizării podului de la Calafat.


13

Infrastructura edilitară (străzi orășenești, rețele de apă potabilă, apă uzată, canalizare,gaze

naturale) se situează pe un nivel median, ponderea străzilor orășenești modernizate fiind mai

ridicată în orașele mici, unde lungimea totală a străzilor este mai mică, față de orașele mari,

unde ponderea are valori mai reduse. În schimb, populația care beneficiază de rețelele de apă

potabilă, canalizare și gaz metan se menține la valori mult prea reduse, comparativ cu

standardele pe care o localitate urbană ar trebui să le îndeplinească.

În ceea ce privește sistemul de învățământ și cercetare științifică, în regiune există o gamă

diversă de specializări pentru învățământul preuniversitar, care ar trebui să poată furniza pe

piața muncii absolvenți pregătiți pentru domeniile de interes din regiune. În realitate,

specializările tehnice sunt din ce în ce mai ocolite, preferate fiind specializările științifice, de

tipul matematică-informatică, filologie și științe sociale, unde se obțin și cele mai bune

rezultate. Infrastructura de cercetare-inovare este slab reprezentată și dezvoltată, legătura pe

care aceasta ar trebui să o dezvolte între actori precum mediul antreprenorial și mediul

academic universitar fiind extrem de firavă, dovedindu-se foarte vulnerabilă la factori precum

finanțarea, modificările legislative sau cele de pe piața muncii.

Sistemul de sănătate se confruntă cu grave carențe, determinate, pe de o parte, de migrarea

masivă a personalului medical în sectoare de activitate mai atractive, de gradul înaintat de

uzură a infrastructurii spitalicești, dar și de modificările cadrului legislativ în domeniu, pe

fondul implementării reformelor din domeniul sanitar, ultimele având efect direct de

închidere/desființare a unor unități spitalicești, localizate în orașe mici.

Deși măsura ar putea părea justificată în cazul micilor centre urbane, aflate în zona de

influență directă a marilor orașe, care ar putea asigura intervențiile rapide și practicarea unui

act medical de calitate, în cazul unor orașe localizate la distanțe apreciabile, necesitatea

existenței unei unități spitalicești ar fi fost necesară, cu atât mai mult cu cât specificul

industrial al acestor orașe explică și numărul mare al accidentelor de muncă. Simpla

intervenție pe cale rutieră și transportul pacienților se realizează, în consecință, într-un

interval ridicat de timp, cu costuri logistice (carburant, echipă de intervenție) implicit mai

ridicate.


14

Fig. 27: Numărul spitalelor și categoria acestora, Regiunea Sud-Vest, mediul urban, 2011,

conform OMS 1408 din 2010 și OMS 323 din 2011

Sistemul bancar2 din regiune este slab dezvoltat, fiind mult mai dinamic și mai activ în

reședințele de județ. Restrângerea activităților economice, corelată cu un grad de sărăcie

accentuată (Oltenia fiind recunoscută ca fiind al doilea buzunar de sărăcie din România, după

Regiunea Nord-Est) au determinat repoziționarea băncilor în piață, prin restrângerea

numărului de filiale și atacarea unor nișe de piață, reprezentate de populația cu un anumit

standard de viață.

2 Analizat prin prisma Top 10 bănci din România, realizat de Ensight, citat anterior.


15

Fig. 28: Numărul filialelor bancare ale băncilor aflate în Top 10, Regiunea Sud-Vest,

mediul urban, 2011, prelucrare după www.ensight.ro

Ponderea populației din mediul urban, ocupate în sectorul de servicii, cunoaște valori

medii, similare populației ocupate în sectorul industrial, orașele din Oltenia fiind tradițional

industrializate, cunoscând din plin politica de industrializare masivă, din perioada comunistă.

În ultima perioadă, în contextul facilităților acordate în domeniul turismului (finanțări din

fonduri comunitare), a creșterii populației de vârstă școlară dar și a supradimensionării

aparatului administrativ, ponderea populației ocupate în domeniul serviciilor a cunoscut o

ușoară creștere. O parte importantă a populației este ocupată în sectorul energetic, regiunea

fiind furnizorul principal de energie electrică din țară.

Turismul constituie un sector cu extrem de multe oportunități de creștere economică la nivel

regional și local, cu rezultate vizibile pe termen mediu și scurt, pe fondul crizei economice ce

se manifestă din ce în ce mai pregnant, contribuind la crearea de noi locuri de muncă (în

sectorul de transporturi, industrie alimentară, construcții, artizanat precum și în sectorul de

servicii), la apariția și dezvoltarea de firme și companii din domenii adiacente, transformând

arealele cu competitivitate economică scăzută în zone cu potențial, atractive pentru investitori

și constituind o oportunitate pentru ocuparea forței de muncă feminine, excedentare la nivel

regional.


16

Fig. 46: Distribuția teritorială a monumentelor istorice în mediul urban, Regiunea Sud-Vest,

2010, prelucrare după Legea 422 din 2001

Structurile turistice de primire dar mai ales oferta de agrement sunt învechite, nediversificate

și necompetitive, serviciile turistice şi programele turistice sunt realizate stereotip şi de

calitate modică iar raportul calitate-preţ este neconcludent. În acest context, în ultimii 20 de

ani s-a constatat o scădere continuă a fluxului de turiști în regiune.

Studiile de specialitate, elaborate de Organizaţia Mondială pentru Turism (World Tourism

Organization) au identificat principalele megatendinţe ce se înregistrează în domeniul

turismului, care se vor amplifica în perspectiva anilor 2020, în ceea ce priveşte cererea şi

oferta turistică.

Printre cele mai semnificative aspecte, pot fi menţionate următoarele: creşterea numărului de

turişti, creşterea numărului de persoane interesate de turismul etnic (vizitarea locurilor natale),

creşterea cererii pentru destinaţii noi, creşterea frecventării staţiunilor balneoclimaterice şi

balneare (datorită preocupării crescânde pentru întreţinere, înfrumuseţare, gimnastică, fitness

etc.), creşterea numărului persoanelor de vârsta a III-a care sunt mai active şi dornice de

călătorii; turiştii devin mai experimentaţi, aşteptând atracţii de bună calitate, utilităţi şi servicii

pe măsură şi tarife / preţuri adecvate calităţii în călătoriile lor; dezvoltarea ofertei pentru

călătorii de afaceri sau pentru congrese, conferinţe, reuniuni etc; creşterea numărului turiştilor


17

preocupaţi de conservarea şi protejarea mediului natural; turismul utilizează într-o măsură tot

mai mare, tehnologia modernă, în domenii precum serviciile de rezervare sau marketing; în

ultima perioadă, Internet-ul a devenit un mijloc tot mai important de informare si marketing.

În acest context, pe fondul tendințelor identificate de Organizația Mondială pentru Turism,

sunt absolut necesare modernizarea, relansarea şi dezvoltarea turismului din regiune şi crearea

unor produse turistice moderne şi competitive pe piaţa turistică, prin dezvoltarea ofertei de

agrement, de mare atractivitate, prin crearea de parcuri tematice şi de divertisment, parcuri

acvatice în stațiunile balneare, oferte prezente în ţările cu tradiţie turistică din lume.

Analizând caracteristicile principalilor indicatori analizați, orașele din Regiunea Sud-Vest

Oltenia pot fi grupate în următoarele categorii (fig. 59):

Orașe de importanță interregională

Craiova deține un rol deosebit de important la nivel regional, detașându-se printr-un punctaj

maxim de 92 puncte, constituind un puternic centru economic în ramuri precum industria

constructoare de mașini și electrotehnică, corelat cu existența unui mediu academic

tradițional. Prin funcțiile sale economice, sociale, universitare și culturale exercitate pe o arie

foarte extinsă, Craiova se individualizează ca un veritabil pol de creștere de importanță

interregională3, cu potențial de dezvoltare în domeniul economic și industrial, cu o activități

de cercetare – inovare, cu infrastructură de afaceri bine dezvoltată, beneficiind de o

accesibilitate deosebit de crescută și de un nivel ridicat al serviciilor publice în domenii

precum învățământ, sănătate și cultură.

Este de remarcat faptul că orașul Craiova nu deține niciun spital cu nivel de competență foarte

înalt și este singurul centru universitar de medicină din țară care nu dispune de elicopter

pentru intervenții în situații de urgență.

Nivelul de dezvoltare al unei regiuni este direct influențat de nivelul de dezvoltare al orașelor

mari, prin multitudinea și diversitatea funcțiilor de grad superior pe care acestea le

îndeplinesc, acestea acționând ca poli regionali de creștere urbană, unde se concentreză

3 alături de ceilalți șase poli desemnați la nivel național: Brașov, Cluj Napoca, Constanța, Iași, Ploiești și Timișoara, prin Hotărârea de Guvern 998 din 2008, pentru desemnarea polilor naționali de creștere, în care se realizează cu prioritate investiții din programele cu finanțare comunitară și națională, cu modificările și completările ulterioare.


18

industrii dinamice, nivelul investițiilor este ridicat, cu efect direct atât asupra economiei la

nivel intraregional, cât și interregional, prin generarea de fluxuri de populație și produse.

Fig. 59: Propunere de ierarhizare funcțională a orașelor din Regiunea Sud-Vest

În contextul locului ocupat de Craiova în sistemul național de orașe, investițiile se vor realiza

într-o manieră integrată, contribuind atât la dezvoltarea și consolidarea rolului polarizator al

orașului, cât și la dezvoltarea unor relații de cooperare la nivel local, cu localitățile din zona

adiacentă, incluse sau nu în Zona Metropolitană Craiova4. Documentul care stă la baza

finanțărilor realizate este reprezentat de Planul Integrat de Dezvoltare Urbană, care stabilește

obiective strategice și activități concrete, finanțabile atât din fonduri comunitare, cât și din

fonduri naționale, în baza unei alocări financiare de 95,5 milioane euro.

Orașe de importanță intraregională

Această categorie grupează reședințele de județ,cu un punctaj general de peste 50 puncte,

respectiv Râmnicu Vâlcea (66 puncte), Târgu Jiu (62 puncte), Drobeta Turnu Severin (58

puncte) și Slatina (51 puncte).

4 Zona Metropolitană Craiova include localitățile Craiova și comunele Mischii, Breasta, Pielești, Ghercești, Simnicu de Sus, Predești, Teasc, Murgași și Plesoi.


19

Aceste orașe au un rol deosebit de important, constituindu-se ca un liant între orașele cu statut

de poli naționali de creștere, de importanță interregională și celelalte orașe mici și mijlocii ale

sistemului urban, în vederea atenuării și prevenirii tendințelor potențiale de dezechilibru,

intervenite în dezvoltare.

Singurul oraș declarat pol de dezvoltare urbană din regiune este Râmnicu Vâlcea, care, de

altfel, deține cel mai ridicat punctaj dintre reședințele de județ.

Investițiile realizate în aceste orașe au drept scop diminuarea migrației forței de muncă spre

marile aglomerări urbane, precum și crearea unor structuri spațiale care să impulsioneze

dezvoltarea economică echilibrată la nivel teritorial.

Aceste orașe se caracterizează printr-un grad de accesibilitate foarte ridicat, precum și un grad

ridicat de modernizare a străzilor orășenești (cu valori mai mici în Râmnicu Vâlcea), dispun

de instituții de învățământ superior (cu excepția Slatinei) și instituții de cercetare (Târgu Jiu și

Râmnicu Vâlcea) și un număr ridicat de specializări în învățământul liceal, instituții financiar-

bancare, judecătorii.

Elementele comune ale acestor orașe sunt constituite de calitatea relativ scăzută a sistemului

de sănătate, aici fiind localizate spitale cu nivel mediu de competență, care deservesc

populația județului, pentru afecțiuni cu grad mediu de complexitate. Ținând seama de faptul

că aceste orașe deservesc o zonă puternic industrializată, cu frecvente accidente de muncă

(industrie extractivă, industrie chimică, armament, construcții de mașini) este absolut necesară

crearea unei infrastructuri de sănătate, capabile să asigure un act medical de calitate, prin

dotarea unităților spitalicești, extinderea numărului de echipaje de intervenție, în contextul în

care durata de intervenție în localitățile situate la periferia județului este suficient de ridicată și

anevoioasă, din cauza configurației reliefului.

Populația ocupată în agricultură se caracterizează prin ponderi extrem de reduse. Caracterul

profund industrial se menține chiar și după o perioadă îndelungată de la liberalizarea

activităților economice, astfel că, în toate orașele, ponderea populației ocupate în industrie are

valori destul de ridicate.


20

În contrast, populația ocupată în servicii se află, încă, la un nivel redus, cu valori mai ridicate

în Târgu Jiu, fiind rezultatul creșterii aparatului bugetar, cele mai dinamice sectoare de

activitate fiind reprezentate de administrația publică, în cea mai mare măsură și de învățământ

(unde dinamica este direct influențată de dinamica populației școlare).

Prin consolidarea funcțiilor urbane, este de așteptat ca ponderea populației ocupate în servicii

să crească, concomitent cu diminuarea populației ocupate în industrie. De altfel, în vederea

conturării unui peisaj urban sănătos, sunt absolut necesare retehnologizarea și relocalizarea,

acolo unde este posibil, marilor unități industriale în zona imediat adiacentă orașului și

reconversia spațiilor industriale în centre de afaceri, orașul păstrând doar rolul de coordonator

și mai puțin pe cel de producător propriu-zis.

Această activități de reconversie și relocalizare trebuie însoțite de ample măsuri de

reconversie profesională, pentru a putea fi capabile să ocupe o parte din forța de muncă din

sectorul agricol, practicat la nivel de subzistență, constituindu-se ca o oportunitate pentru

spațiul rural caracterizat de o evoluție oscilantă, adesea negativă, îmbătrânire a populației,

lipsa unor activități productive.

Prin patrimoniul construit de care dispun, aceste orașe dețin un mare potențial turistic,

insuficient valorificat, deși infrastructura de cazare se află la un nivel calitativ ridicat. În

contextul unei promovări eficiente, aceste orașe pot constitui puncte de difuzie a turismului,

acționând ca principale porți pentru fluxurile de turiști, fie aflate în tranzit, fie pentru cele

orientate către zona montană sau către Dunăre.

Prin caracteristicile pe care lor, aceste orașe corespund grupei orașelor de rang II din Legea

351 din 2001, privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Național – secțiunea a

IV-a – Rețeaua de localități, îndeplinind criteriile de mărime demografică, rază de desrevire,

acces la căi de comunicație, funcții economice și nivel de dotări tehnico-edilitare.

Orașe de importanță județeană

Această categorie de orașe grupează orașele care au acumulat un punctaj cuprins între 36 și 50

puncte, respectiv 16 orașe:


21

Județ Oraș

Dolj Filiași

Calafat

Băilești

Gorj Motru

Turceni

Târgu Cărbunești

Novaci

Mehedinți Orșova

Strehaia

Olt Caracal

Balș

Corabia

Vâlcea Drăgășani

Brezoi

Horezu

Călimănești

Tabel nr. 8: Orașe de importanță județeană

Prin caracteristicile lor, aceste orașe ar putea constitui grupa orașelor de rang III,

corespunzător Legii 351 din 2001, privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului

Național – secțiunea a IV-a – Rețeaua de localități.

Orașe precum Caracal, Drăgășani, Calafat, Motru și Orșova, care, conform prevederilor

legii de mai sus, se încadrează în categoria orașelor de rang II, suferă o regresie în ceea ce

privește funcțiile urbane pe care ar trebui să le îndeplinească, ca urmare a unui complex de

factori, reprezentat fie de competiția perdantă și neconstructivă cu reședința de județ (Caracal)

, fie de impactul restructurării activităților economice, care au determinat reducerea, până la

dispariție a unor activități precum transportul public urban sau activitățile de cercetare.

Scăderea gradului de importanță a acestor orașe la nivel intraregional este consecința unei

politici de dezvoltare cu caracter endogen, independent, fără cultivarea unor relații de

cooperare, extinse la nivelul regiunii. Singurele relații pe care aceste orașe le-au consolidat au

fost cele cu zona imediat adiacentă, funcționând ca veritabile aspiratoare de materii prime și

de forță de muncă.


22

Investițiile susținute în rețeaua de infrastructură (urban-edilitară, dar și infrastructura majoră –

construirea podului de la Calafat), precum și în ramuri industriale de nișă (industrie

alimentară, materiale de construcții, componente pentru industria constructoare de mașini) pot

impulsiona creșterea rolului acestor orașe la nivel regional și chiar național.

Gradul de accesibilitate care caracterizează aceste orașe variază de la nivelul scăzut (Novaci,

Horezu și Brezoi), la nivelul mediu și ridicat, în funcție de configurația reliefului, care a

constituit un factor restrictiv în dezvoltarea rețelelor de căi de comunicație. Un element ce

caracterizează absolut toate orașele din această categorie este dat de absența activităților de

transport public urban, care s-a redus treptat, până la dispariție, odată cu reducerea

activităților economice din orașe. În prezent, administrațiile publice nu pot asigura subvenția

acestei activități, iar pentru mediul privat nu reprezintă o activitate profitabilă. Singurul mod

de deplasare în interiorul acestor localități este reprezentat de micile companii de taximetre.

O dinamică pozitivă individualizează rolul tot mai crescut la nivel județean al unor orașe mici,

care aveau, inițial, rol polarizator pentru o zonă slab urbanizată. Astfel, revigorarea

activităților turistice și investițiile din domeniu au contribuit la creșterea rolului unor orașe

precum Novaci, Horezu, Brezoi, Călimănești, iar implementarea unor proiecte de anvergură

precum construirea unei burse de cereale de la Corabia va contribui la creșterea rolului

acestui oraș, localizat în plină zonă agricolă. Turceniul gravitează în jurul Complexului

Energetic și va cunoaște o dezvoltare susținută, odată cu demararea proceselor de ecologizare,

care au generat interesul marilor investitori. Astfel, materiile generate de complexul energetic

(desulfo-gipsul) vor fi utilizate în fabricarea gips-cartonului în cea mai mare fabrică de profil

din regiune, pe care grupul LAFARGE o va deschide, în urma unei investiții de 100 milioane

euro.

De asemenea, se individualizează o categorie de orașe care traversează o perioadă incertă, de

repoziționare ierarhică, care depinde vital de măsurile administrative și de investițiile pe care

acestea le vor realiza: Filiași (uzina mecanică de armament, capabilă să producă la standarde

NATO este în pragul falimentului), Băilești (oraș situat în plină zonă agricolă, cu unitate de

producție a celulelor electrice, afectată de criza economică, cu beneficiari localizați în

interiorul regiunii), Motru (recent ieșit din avantajul oferit de statutul de zonă defavorizată),

Târgu Cărbunești (oraș monoindustrial, cu unități de producție cu viitor incert, în absența

unor strategii coerente, în care administrația locală deplânge lipsa investitorilor privați dar


23

care ”a investit” recent o sumă consistentă în refacerea Casei de Cultură, iar furnizarea de apă

potabilă în regim non-stop constituie o realizare notabilă pentru un oraș al mileniului III),

Strehaia (unde unitatea reprezentativă de producție - fabrica de pompe și armături ARPO

constituie o emblema – mastodont negativă a orașului).

Orașe de importanță locală

Această categorie grupează majoritatea orașelor din Regiunea de Sud-Vest, respectiv un

număr de 19 orașe, care au acumulat un punctaj inferior valorii de 36 puncte, respectiv: Județ Oraș

Dolj Segarcea

Bechet

Dăbuleni

Gorj Baia de Aramă

Tismana

Rovinari

Țicleni

Bumbești-Jiu

Mehedinți Vânju Mare

Olt Potcoava

Scornicești

Piatra-Olt

Drăgănești-Olt

Vâlcea Băile Olănești

Băile Govora

Ocnele Mari

Băbeni

Berbești

Bălcești

Tabel nr. 9: Orașe de importanță locală

Această categorie grupează majoritatea orașelor apărute în perioada comunistă, în urma

procesului de industrializare masivă (Rovinari, Bumbești-Jiu, Scornicești, Piatra-Olt,

Drăgănești-Olt, Ocnele Mari) sau în perioada post-comunistă, când au fost declarate orașe

localități cu dotări infrastructurale minore, cu rol de polarizare locală pentru areale lipsite de

orașe (Bechet, Dăbuleni, Tismana, Țicleni, Potcoava, Berbești, Bălcești, Băbeni).


24

O categorie aparte o constituie orașele care au cunoscut o dezvoltare înfloritoare înainte de

primul război mondial și în perioada interbelică: Vânju Mare, Baia de Aramă (care au deținut

și funcții administrative), Segarcea, Băile Olănești și Băile Govora.

Multe dintre aceste orașe nu dispun de dotări elementare (alimentare cu apă, canalizare, gaze

naturale), unitățile spitalicești sunt într-un număr foarte redus, existând localități care nu sunt

deservite de spitale, iar unitățile financiar-bancare sunt slab reprezentate, având mai mult un

aspect profund rural.

Încadrate prin lege în categoria de rang III, aceste orașe sunt cele la care legea face referire

atunci când, deși catalogate pe un nivel ierarhic superior, nu îndeplinesc încă toate criteriile

specifice acestei categorii.

Pentru a păstra un caracter echitabil, clasificarea ar trebui să includă un al patrulea nivel

ierarhic, care să includă aceste localități urbane, distinct față de cele situate pe nivelul ierarhic

superior, menționat anterior.

Declinul activităților industriale a generat într-o manieră directă declinul acestor orașe, iar

declararea de localități urbane a unor localități care nu îndeplineau condițiile minimale de

atestare a condus la conturarea acestei grupe majoritare, în care orașele au o capacitate de

polarizare foarte scăzută, iar orice minimă destabilizare a unui sector economic sau

privatizările defectuoase (cazul Băile Olănești, Băile Govora) poate afecta serios capacitatea

acestora de a asigura funcții urbane minimale. Un aspect special îl constituie calitatea

habitatului în Ocnele Mari, unde exploatările necontrolate de sare au, în prezent, efecte

negative, multe dintre locuințe fiind afectate de prăbușirea tavanelor fostelor exploatări.

Beneficiind de un grad de accesibilitate mediu, aceste orașe pot dezvolta activități de

prelucrare a produselor agro-zootehnice, cele mai dinamice în acest domeniu fiind Potcoava,

Segarcea, Dăbuleni, Bălcești, Vânju Mare sau de dezvoltare în domeniul turismului (Băile

Govora, Băile Olănești, Bumbești-Jiu, Ocnele Mari, Baia de Aramă, Bechet).


25

*

* *

Sistemul de așezări din Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia gravitează în jurul Craiovei

și a celorlalte reședințe de județ, care, prin existența unei mase critice pentru care serviciile

oferite devin rentabile, constituie principalii poli prin care dezvoltarea regiunii poate să

difuzeze către nivelele ierarhice inferioare.

Sistemul administrativ actual încurajează această stare de fapt, prin deciziile luate ”la centru”,

care, în absența unor parteneriate regionale strategice de tipul asociațiilor de dezvoltare

intercomunitară funcționale (în care parteneriatul este desenat pe principii funcționale și nu în

majoritate politice), vor favoriza întotdeauna ”centrul”, în detrimentul ”periferiei”.

Competitivitatea care trebuie să caracterizeze un sistem de așezări ar trebui să fie una

constructivă și nu de tip pradă – prădător, din care, într-un final, nimeni nu este avantajat. În

acest sens, un exemplu concludent este reprezentat de binomul Slatina – Caracal, unde

relațiile de competitivitate agresiv-reciprocă nu au constituit un avantaj pentru niciuna dintre

localități. Concentrarea pe competiții interne, neconstructive, a avut ca rezultat consumul

inutil de energie, ecartul dintre cele două orașe a continuând să crească, concomitent cu

diminuarea calității serviciilor urbane din Slatina, comparativ cu celelalte reședințe de județ.

Contrar celor de mai sus, orașele mici nu au dezvoltat relații de competiție, ci mai degrabă

indiferența a fost atributul care le-a caracterizat. De aceea, în spiritul celor de mai sus, trebuie

conturată ideea potrivit căreia o soluție care poate contribui la creșterea șanselor de

supraviețuire orașele mici o constuituie cooperarea, angrenarea acestora în parteneriate și

asociații funcționale și dezvoltarea de clustere în domeniul alimentar și turistic, care să le

permită atenuarea șocurilor, în contextul în care fluctuațiile pieței sunt mult mai ample și mai

frecvente, iar impactul acestora la nivelul micilor localități este adesea devastator.


26

BIBLIOGRAFIE

ALLEN P.M. 1997, Cities and regions as self-organizing systems. Amsterdam, Gordon and Breach Science Publishers.

BAILLY, A. şi colab, 1996, Changing Cities Restructuring, Marginality and Policies in Urban Europe, European Urban and Regional Studies, Vol. 3, No. 2, 161-176, Sagepub

BAIROCH P. 1985, De Jericho à Mexico. Paris, Gallimard.

BAIROCH P. BATOU J. CHÈVRE P., 1988, La population des villes européennes de 800 à 1850. Genève, Droz.

BERRY B.J.L. 1964, Cities as systems within systems of cities. Papers of the Regional Science Association.

BONNEMAISON, J., CAMBRESI, L., QUINTI-BOURGEOIS, L., 1999, Les territoires de l’identité, tome 2, Le territoire, lien ou frontière?, Paris, Harmattan, 315p.

BRAUDEL, F. 1979, Civilisation matérielle, économie et capitalisme, XVe-XVIIIe siècle, Paris, A. Colin, vol. 3

BRETAGNOLLE, A., 1996, Les indices de concentration d’une population. L’Espace Géographique, 2.

BRETAGNOLLE, A., PUMAIN, Denise, ROZENBLAT Céline, 1997, Space-time Contraction and the Dynamics of Urban Systems , Cybergeo,10th European Colloquium on Quantitative and Theoretical Geography, Rostock, Germany, September 6-11, , articolul 61

BRUNET, R, 1997, Champs et contrechamps, Belin

BRUNET, R. şi colab., 1992, Les mots de la géographie. Dictionnaire critique. Paris, Reclus (Coll. "La Documentation Française")

BRUNET, R., 1980, La composition des modèles dans l’analyse spatiale. L’espace Géographique, nr. 4, 1980, Doin, 8 place de l’Odéon, Paris – VIe

BRUNET, R., 1990, Mondes Nouveaux, în Geographie Universelle, Hachette / Reclus

BRUNET, R., 2004, Le developpment des territoires, L’Aube

BUGĂ, D., 2005, Orașele dintre Carpați și Dunăre în secolele XIX și XX, Editura Semne, București

BURA, S., GUÉRIN-PACE, F. , MATHIAN, H., PUMAIN, D. , SANDERS, L., 1996, Multi-agents systems and the dynamics of settlement systems, Geographical Analysis, 161-178.


27

CAMAGNI, R., 2002, On the concept of territorial competitiveness: sound or misleading? Urban Studies, 39, 13, pag. 2395-2411

CASTELLS, M., 1996, The Rise of the Network Society, The Information Age: Economy, Society and Culture, Vol. I. Cambridge, MA; Oxford, UK: Blackwell.

CASTELLS, M., 1997, The Power of Identity, The Information Age: Economy, Society and Culture, Vol. II. Cambridge, MA; Oxford, UK: Blackwell

CASTELLS, M., 1998, End of Millennium, The Information Age: Economy, Society and Culture, Vol. III. Cambridge, MA; Oxford, UK: Blackwell.

CELLINI, R., SOCI, A., 2002, Pop Competitiveness, Banca Nazionale del Lavoro, Quarterly Review, LV, 220, pag. 71-101

CHABOT, G., BEAUJEAU-GARNIER, J., (1971), Geografia urbană, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.

CHANDLER, T.I., FOX, G., 1976, 3000 years of urban growth. New York.

CRISTEA, Doina şi colab., 2006, Metodologie de reconfigurare a bazei spaţiale a planurilor de amenajare a teritoriului în vederea integrării în Uniunea Europeană, Editura Universitară “Ion Mincu” Bucureşti

CUCU, V., 1984, Aşezările umane – categorii geografice fundamentale, Buletinul Societăţii de Ştiinţe Geografice, VII, SSGR, pag. 17-27

DALMASSO, E., PUMAIN, D., SAINT-JULIEN, Th., 1982, Le système urbain français, Acta geographica Lovaniensia, 22, pag. 101-161

DAVIS, K., 1969, World Urbanization 1950-1970, Berkeley, University of California, Institute of International Studies, Population Monograph series, 4 and 9.

de VRIES, J., 1984, European Urbanization 1500-1800, London, Methuen.

DEMATTEIS, G., 1995, Projetto implicito – il contributo della geografia humana alle scienze del territorio, Milan, Angeli

DENDRINOS, D., MULLALY, H., 1985, Urban evolution. Oxford University Press.

DI MÉO, G., 1998, Geographie sociale et territories, Nathan Universite, Paris

DZIEWONSKI, K., 1967, Le réseau urbain: notion, éléments, évolution, a énagement, Geographia Polonica, 37, pag. 29-40, cit. Pag. 30

DZIEWONSKI, K., JERCZYNSKI, M., 1978, Theory, methods of analysis and historical development of national settlement systems, Geographia Polonica, 39 ENRIGHT, Michael J., 2002, The Globalization of Competition and the Localization of Competition: Policies Toward Regional Clustering, în N. Hood and S. Young, The


28

Globalization of Multinational Enterprise Activity and Economic Development, Macmillan, London.

ESPON, 2006, Territory matters for competitiveness and cohesion – Facets of regional diversity and potentials in Europe, ESPON Synthesis Report III, results by autumn 2006

ESPON, 2007, Europe in the world – Territorial evidence and vision, ESPON project 3.4.1, result by autumn 2007

FOTHERINGHAM, A.S., O’Kelly, M.E., 1989, Spatial interaction models: formulations and applications, New York, Kluwer.

FRENTZ, Gabriela, 2002, Politica de dezvoltare regională în România. Dezvoltarea regională şi integrarea europeană, Grupul de reflecţie “Evaluarea Stării Economiei Naţionale”, p. 36-56

FUJITA, M., KRUGMAN, P., MORI, T., 1994, On the evolution of hierarchical urban systems. Niagara Falls, North American meeting of the Regional Science Association International.

GÄRTNER, S., 2008, Balanced structural policy: German saving banks from a regional economic perspective, World Saving Banks Institute

GEDDES, P., 1915, Cities in Evolution: an Introduction to the Town Planning Movement and to the Study of Civics, The Outlook Tower Association, Edinburgh; The Association for Planning and Regional Reconstruction, London Vol. 27, No. 1 (Feb., 1951), pp. 83-84, University of Wisconsin Press

GEORGE, P., 1992, Dictionnaire de la géographie, Edition PUF

GIBRAT, R., 1931, Les inégalités économiques. Paris, Sirey.

GOTTMAN, J., 1975, The significance of Territory, Charlottesville VA: University Press of Virginia

GUÉRIN-PACE, F., 1993, Deux siècles de croissance urbaine. Paris, Anthropos.

HANSEN, N., 1990, Innovative Regional Milieux, Small Firms and Regional Development: Evidence from Mediterranean France, Annals of Regional Science, 64

HARVEY, D., 1989, The Urban Experience, Basil Blackwell Oxford and Johns Hopkins University Press, 1989

HOHENBERG, P.M., LEES, L.H., 1992, La formation de l’Europe urbaine, 1000-1950. Paris, PUF.

IANOŞ, I., 1987, Some elements of settlement systems analysis, Revue Roum. Géol.,Géophys., Géogr., Géographie, 31, p.3-10, cit. Pag.3


29

IANOȘ, I., 1997, Hierarchical distortion within the Romanian urban system, Geographia Polonica, 69, Urban development and urban life in international perspective, pag. 55-65

IANOŞ, I., 2000, Sisteme Teritoriale, Editura Tehnică, Bucureşti

IANOŞ, I., 2004, Dinamica urbană. Aplicaţii la oraşul şi sistemul urban românesc, Editura Tehnică, Bucureşti

IANOŞ, I., HELLER, W., 2006, Spaţiu, economie şi sisteme de aşezări, Editura Tehnică, Bucureşti

IANOŞ, I., HUMEAU, Jean-Baptiste, 2000, Teoria sistemelor de aşezări umane, Editura Tehnică, Bucureşti

IANOŞ, I., TĂLÂNGĂ, C., 1994, Oraşul şi sistemul urban românesc în condiţiile economiei de piaţă, Academia Română, Institutul de Geografie

ILLERIS, S., 1993, An Inductive Theory of Regional Development, Papers in Regional Science, 72, 2

JANELLE, D. G., 1969, Spatial reorganisation : a model and concept, Annals of the Association of American Geographers, 343-368.

JUILLARD, E., 1972, Espace et temps dans l'évolution des cadres régionaux, în Etudes de géographie tropicale offertes à P. Gourou, Paris, Mouton, 29-43.

KANSKY, K., 1969, The structure of Transportation Networks, Research Paper, 84, University of Chicago

KITSON, M., MARTIN, R., TYLER, P., 2004, Regional competitiveness: an elusive yet key concept?, Regional Studies, 38(9), pag. 991-999

KOCHETKOV, A. V., PCHELINTSEV, O. S, 1982, Settlement systems: development and management strategies, în Human settlement systems: spatial patterns and trends, International Institute for Applied Systems Analysis, Laxenburg, Austria

KORTEN, D. C., 1996. When Corporations Rule the World, Kumarian Press, Connecticut şi Berrett-Kochler Publishers: San Francisco

KRUGMAN, P., 1994, Competitiveness: a dangerous obsession, Foreign Affairs, 73, pag. 28-44

Le BRAS, H., 1996, Le peuplement de l’Europe. Paris, La Documentation Française.

LEFEBVRE, H., 1991, The production of space, Blackwell Publishing, edition Anthropos

LEPETIT, B., PUMAIN, D., 1993, Temporalités urbaines. Paris, Anthropos.

MARTIN, J.P., 1984, La croissance sélective des lieux centraux: l’exemple de la Lorraine 1840-1910 în CLAVAL, P. (ed.), Géographie historique des villes d’Europe occidentale,


30

Paris, Publications du département de Géographie de l’Université de Paris-Sorbonne, 12, 1, 134-141.

MORGAN, K., 2004, The exaggerated death of geography: learning, proximity and territorial innovation systems, Journal of Economic Geography 4, pag. 3-21

MORICONI-EBRARD, F., 1994, Geopolis, pour comparer les villes du monde, Paris, Anthropos.

Nordregio şi colab., 2003, Territorial Effects of the Structural Funds, Second Interim Report of the ESPON Project 2.2.1, p. 11.

OHMAE, Kenichi, 1996, The End of the Nation State: The Rise of Regional Economies, McKinner, New York

PARR, J.B., 1999, Growth Poles Strategies in Regional Economic Planning: A Retrospective View. Part 2. Implementation and Outcome, Urban Studies, Vol. 36, No. 8, 1247-1268, 1999. p. 1247.

PERROUX, F., 1955, Economie et espace, essai d’integration du facteur spatial dans l’analyse economique, SEDES, Paris

PESCHEL, Karin, 1981, European Integration and Regional Development in Northern Europe, p. 39-72 în Development From Above or Below?, Walter B. Stohr and DR Fraser Taylor eds., John Wiley and Sons, Chichester, UK

PINCH, S., HENRY, N., JENKINS, M., TALLMAN, S., 2003, From ”industrial districts” to ”knowledge clusters”: a model of knowledge dissemination and competitive advantage in industrial agglomeration, în Journal of Economic Geography, Oxford University Press, vol. 3 (4), pag. 373-388

POLVERARI, L., BACHTLER, J., 2004, La dimensión territorial de la cohesión económica y social: política regional y planificación territorial en Europa, în Joan Romero GONZÁLEZ, FARINÓS Dasí Joaquín, Ordenación del territorio y desarrollo territorial. El gobierno del territorio en Europa: tradiciones, contextos, culturas y nuevas visiones, Ediciones Trea, S. L., Gijón, Spain.

POLVERARI, L., BACHTLER, J., 2005, The contribution of European Structural Funds to territorial cohesion, Town Planning Review, Special Issue, Vol. 76, Number 1, 2005, p. 29-42

POPESCU, Claudia Rodica (coord.), Disparităţi regionale în dezvoltarea economico-socială a României, Meteor Press, Bucureşti

PORTER, M.E., 2001, Regions and the new economics of competition, în Scott, A.J. (Ed) Global City Regions, Oxford: Blackwell, pag. 139-152

PRED, A., 1977, City systems in advanced societies, London, Hutchison.


31

PROST Marie-André, 1965, La hiérarchie des villes en fonction de leurs activitésx de commerce et de service, Gauthier-Villars, Paris, pag. 34

PUMAIN, D., 1982, La dynamique des villes. Paris, Economica.

PUMAIN, D., 1997, Pour une théorie évolutive des villes, L’Espace Géographique, 2.

PUMAIN, D., ROBIC, M.C., 1996, Théoriser la ville, în DERYCKE, P.H., HURIOT, J.M., PUMAIN, D., Penser la ville, Paris, Anthropos, 107-161.

PUȚURIANU, I., 1910, Efectele fiziologice și proprietățile terapeutice ale apelor minerale din stațiunea Olănești (Vâlcea), Tipografia Fulgerul, Craiova

RACINE, J.B., 1992, Développement urbain metropolitain et crise de la ville:une monde en transition, Revue Suisse d’conomie politique et de Statistique, 128 (3), pag. 241-260

RAFFESTIN, C., BOUVIER, N., LEVY, B., 1999, Ma ville ideale, Metropolis

RECLUS, E., 1895, The evolution of cities, The Contemporary Review, 67, 2, p. 246-264.

REY, Violette şi colab, 2007, Atlasul României, Editura Rao

REYNAUD, A., 1981, Société, espace et justice, Paris, PUF

ROBIC, M.C., 1982, Cent ans avant Christaller, une théorie des lieux centraux., L’Espace Géographique, 1, 5-12.

ROBSON, B.T., 1973, Urban growth, an approach. London, Methuen.

SAMIR, A., 1973, Le developpement inegal. Essai sur les formations sociales du capitalisme peripherique, Paris, Editions de Minuit.

SANDERS, L., 1992, Systèmes de villes et synergétique. Paris, Anthropos.

SANDU, D., 2011, Social disparities in the regional development and policies of Romania, în International Review of Social Research, Volume 1, Issue 1, February 2011, 1-30

SANTOS, Milton Almeida dos, 1996, Industrial geography: agglomeration and local milieu, Progress in Human Geography, Vol. 20, No. 3, 392-403

SANTOS, Milton Almeida dos, 1996, Metamorfosis del espacio habitado, Oikos-Tau. Barcelona

SANTOS, Milton Almeida dos, 2002, Por Uma Geografia Nova: Da Critica Da Geografia a Uma Geografia Critica, Editura Universităţii Sao Paulo

SASSEN, S., 1991, The Global City: New York, London, Tokyo, Princeton University Press, Ed. I.

SCOTT, A. (ed)., 2001, Global City Regions. Oxford University Press, New York.


32

SHONKWILER, J.S., HARRIS, T.R., 1996, Rural Retail Business Thresholds and Interdependencies, Journal of Regional Science 36(4), 617-630.

SOMBART, W., 1916, Der moderne Kapitalismus. Historisch-systematische Darstellung des gesamteuropäischen Wirtschaftslebens von seinen Anfängen bis zur Gegenwart, Endgültige Ausgabe, Reproduktion 1969, Paperback-Ausg. (3 Bde. in 6): 1987 München: dtv

STOHR, Walther B., 1981, Development from above or below? The dialectics of regional planning in developing countries, Wiley

SURD V., 2003, The Shape of the Territorial Systems from the North-Western Region, Rural Space and Regional Development, Editura Studia, p. 1 – 6.

VALLAUX, C., 1911, Géographie sociale, Le sol et l’Ėtat, Doin, Paris.

WILSON, A., 1981, Catastrophe theory and bifurcation, London, Croom Helm.

WU, Chung-Tong şi David F. Ip, 1981, China: Rural Development- Alternative Combinations of Top-Down and Bottom-UP Strategies, p. 155-82 în Development From Above or Below?, Walter B. Stohr and DR Fraser Taylor eds., John Wiley and Sons, Chichester, UK.

***, 1974, Spatial planning and policy. Theoretical Foundation, Polish Academy of Sciences – Committee for Space, Economy and Regional Planning, Polish Scientific Publishers, Warszawa

***, 1997, Glossary of Environment Statistics, Studies in Methods, Series F, No. 67, United Nations, New York.

***, 2003, Parteneriat avec les villes – L’Initiative communautaire URBAN, Commision

Européenne

***, 2004, Anuarul Statistic al României

***, 2004, Diagnoza locuirii: lipsa unei locuinţe şi locuirea în condiţii precare, ICCV

***, 2004, Structural Change in Europe 4 – Entrepreneurial Spirit in Cities and Regions,

Hagbarth Publications

***, 2004, Urban Audit – Key indicators on living condition in European cities, European

Commission - Directorate General Regio

***, 2004, Working together on the strength of the city, Ministry of the Interior and Kingdom

Relations – Urban Policy and Inter-administrative Relations Directorate, Hague



***, 2007, Anuarul Statistic al României ***, 2008, Anuarul Statistic al României ***, 2009, Anuarul Statistic al României


33

***, 2010, Anuarul Statistic al României ***, 2007, Programul Operaţional Regional, Guvernul României, Ministerul Dezvoltării,

Lucrărilor Publice şi Locuinţelor

***, 2007, Planul de Dezvoltare Regională 2007 – 2013 – Regiunea Sud-Vest Oltenia

***, Cambridge Econometrics, ECORYS-NEI, A study on the Factors of Regional Competitiveness. Draft final report to the European Commission Directorate-General Regional Policy.

***, Legea Nr. 351 din 6 iulie 2001, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a IV-a - Reţeaua de localităţi

***, Legea nr. 422 din 18 iulie 2001, Republicată, privind protejarea monumentelor istorice

***, Hotărârea de Guvern nr. 852 din 13 iulie 2008, pentru aprobarea normelor și criteriilor de atestare a stațiunilor turistice

***, Legea nr. 190 din 26 mai 2009, pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 142/2008, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a VIII-a – zone cu resurse turistice

***, Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1408 din 12 noiembrie 2010, privind aprobarea criteriilor de clasificare a spitalelor în funcție de competență

***, Ordinul Ministrului Sănătății nr. 323 din 18 aprilie 2011, privind aprobarea metodologiei și a criteriilor minime obligatorii pentru clasificarea spitalelor în funcție de competență

www.admitereliceu.ro

www.adroltenia.ro

www.aeroportcraiova.ro

www.cfr.ro

www.edu.ro

www.ensight.ro

www.espon.eu

www.europa.eu.int

www.mdrt.ro

www.renascc.eu

http://www.sar.org.ro/files/564_Policy%20memo53.pdf

www.ucv.ro

www.urbact.org

http://www.mdlpl.ro/_documente/atlas/index.htm

Date post:	18-Feb-2015
Category:	Documents
Upload:	laurentziu-bacescu
View:	63 times
Download:	6 times

Sistemul de Asezari Al Romaniei

Documents