Conceptul de drept. Norma juridică (noţiune, elemente, clasific are, interpretare). Diviziunea şi ramurile dreptului. Aplicarea dreptului în timp, spaţiu şi asupra persoanelor. Izvoarele dreptului. A. Sinteze 1. Conceptul de drept Jus est ars boni et aequi(Dreptul este arta binelui şi a echităţii) 1.1. Etimo logi a cuvânt ului „drept”. Cuvântul „drept” derivă din latinescul directum: a) adverb indicând direcţia, în sens direct, fără ocol, de-a dreptul; b) adjectiv, arătând diferite însuşiri (linie dreaptă, drum drept etc.); c) în sens figurat înseamnă: potrivit dreptăţii, adevărului, corect, echitabil etc. Prin urmare, luat în sens metaforic, cuvântul drept desemnează ceea ce este conform cu norma (legea). Pentru substantivul „drept” latinii foloseau jus (drept, dreptate, legi) care î şi are originea în sanscritul ju care înseamnă a lega. 1.2. Acce pţiun ile no ţiuni i de dre pt - Drep t obie ctiv – repre zintă ansa mblu l normelor juridice adoptate de stat cu scopul de a reglementa relaţiile dintre oameni în cadrul societăţii. - Dr ep t po zi ti v – re pr ez int ă co mp onenta activă a dr ep tu lui ob ie ct iv , resp ecti v totalitatea normelor juridice aflate în vigoare la un moment dat pe un anumit teritoriu. - Drep t sub iect iv – repre zint ă pos ibilit atea (facu ltate a, pre rogat iva) unei pers oane, recunoscută şi ocrotită de dreptul obiectiv (de lege) de a avea o anumită conduită ş i de a pr et inde pe rs oa ne i(l or ) ob ligate s ă ai bă o co mp or ta re (conduit ă) corespunză toare dreptului său, comportare care poate fi impusă la nevoie prin forţa de constrângere a statului. - Ştii nţ a drep tu lui – re pr ezint ă ş tii nţ a social ă ca re are ca obiect de cer ce ta re ansamblul regulilor de conduită (normelor juridice) adoptate de stat (care formează dr ep tu l ob iectiv ) pr ec um ş i ce ri n ţ ele soci al e ca re au impu s stat ul ui s ă reglementeze , să adopte norme juridice 2. Norma juridică 2.1. Noţiune. Norma juridică este o regulă generală, impersonală, tipică şi obligatorie care prescrie conduita oamenilor în raporturile dintre ei sau în raport cu societatea, având ca scop asigurarea ordinii sociale, regulă care poate fi adusă la îndeplinire, în caz de nevoie, prin forţa de constrângere a statului. 2.2. Trăsăturile normei juridice - Nor ma ju rid ică are car acter gen eral- Lex est communae praeceptum – Papinian D.1.3.1 (legea este o dispoziţie generală). Norma juridică prescrie o conduită tipică, un etalon de comportament pe care trebuie să-l respecte toţi subiecţii. Norma juridică conţine un model abstract pentru un agent posibil al acţiunii sociale. Norma juridică nu se rânduieşte pentru 1
Conceptul de drept. Norma juridică (noţiune, elemente, clasificare, interpretare).Diviziunea şi ramurile dreptului. Aplicarea dreptului în timp, spaţiu şi asupra
persoanelor. Izvoarele dreptului.
A. Sinteze
1. Conceptul de drept
Jus est ars boni et aequi
(Dreptul este arta binelui şi a echităţii)
1.1. Etimologia cuvântului „drept”. Cuvântul „drept” derivă din latinescul directum: a)adverb indicând direcţia, în sens direct, fără ocol, de-a dreptul; b) adjectiv, arătânddiferite însuşiri (linie dreaptă, drum drept etc.); c) în sens figurat înseamnă: potrivitdreptăţii, adevărului, corect, echitabil etc. Prin urmare, luat în sens metaforic, cuvântuldrept desemnează ceea ce este conform cu norma (legea). Pentru substantivul „drept”latinii foloseau jus (drept, dreptate, legi) care îşi are originea în sanscritul ju careînseamnă a lega.
1.2. Accepţiunile noţiunii de drept- Drept obiectiv – reprezintă ansamblul normelor juridice adoptate de stat cu scopul
de a reglementa relaţiile dintre oameni în cadrul societăţii.- Drept pozitiv – reprezintă componenta activă a dreptului obiectiv, respectiv
totalitatea normelor juridice aflate în vigoare la un moment dat pe un anumitteritoriu.- Drept subiectiv – reprezintă posibilitatea (facultatea, prerogativa) unei persoane,
recunoscută şi ocrotită de dreptul obiectiv (de lege) de a avea o anumită conduităşi de a pretinde persoanei(lor) obligate să aibă o comportare (conduită)corespunzătoare dreptului său, comportare care poate fi impusă la nevoie prin forţade constrângere a statului.
- Ştiinţa dreptului – reprezintă ştiinţa socială care are ca obiect de cercetareansamblul regulilor de conduită (normelor juridice) adoptate de stat (care formeazădreptul obiectiv) precum şi cerinţele sociale care au impus statului săreglementeze, să adopte norme juridice
2. Norma juridică
2.1. Noţiune. Norma juridică este o regulă generală, impersonală, tipică şi obligatorie care prescrie conduita oamenilor în raporturile dintre ei sau în raport cu societatea, având ca scopasigurarea ordinii sociale, regulă care poate fi adusă la îndeplinire, în caz de nevoie, prin forţade constrângere a statului.
2.2. Trăsăturile normei juridice- Norma juridică are caracter general- Lex est communae praeceptum – Papinian
D.1.3.1 (legea este o dispoziţie generală). Norma juridică prescrie o conduită tipică, un etalonde comportament pe care trebuie să-l respecte toţi subiecţii. Norma juridică conţine un modelabstract pentru un agent posibil al acţiunii sociale. Norma juridică nu se rânduieşte pentru
ceea ce se produce întâmplător, într-un caz izolat, ci are în vedere o generaltate de relaţii şi omedie de comportament. Neque leges neque senatus consulta ita scribi possunt, ut omnes
casus qui quandoque incidetiat comprehendantur, sed suficit la quae plerum accidunt continert – Iulianus, 3, 1. Digeste, Libro LVIII, digestorum, 10 (nici legile, nici senatus-consultele nu pot fi scrise astfel încât să cuprindă toate cazurile care s-ar ivi vreodată, dar estesuficient ca ele să includă ceea ce se întâmplă de cele mai multe ori).
- Norma juridică are caracter impersonal – Jura non singulas personas, sed generaliter constituuntur – Ulpianus, Digeste, 3, 1, III ad Sabinum 1,8. (dreptul se rânduieştenu pentru fiecare om în parte, ci pentru toţi). Norma juridică nu se adresează direct unei
persoane determinate, concretizate, ci ea vizează un număr nedeterminat de persoane- Norma juridică este obligatorie - Conformarea la conduita prescrisă de norma
juridică nu este facultativă, ci obligatorie, astfel încât dacă norma nu este îndeplinită de bunăvoie se poate apela la forţa coercitivă (de constrângere) a statului.
- Norma juridică are caracter de repetabilitate şi continuitate - Norma juridică se aplicăunui număr nedefinit de cazuri, ori de câte ori este necesar, pe durata cât este în vigoare şi câttimp se manifestă relaţiile sociale de natura acelora avute în vedere de legiuitor în momentuledictării normei.
- Norma juridică are caracter social - Norma juridică implică un raport intersubiectiv,adresându-se exclusiv comportamentului uman pe care urmăreşte să îl direcţioneze.
2.3. Structura normei juridice2.3.1. Structura internă (logico-juridică) a normei juridice. Aceasta alcătuieşte
partea statică, stabilă a normei, fiind alcătuită din:a) Ipoteza – arată condiţiile sau împrejurările în care se va aplica norma
juridică b) Dispoziţia – prescrie conduita părţilor adică acţiunea sau inacţiunea pe care
subiectele trebuie să o îndeplineascăc) Sancţiunea – reprezintă acea parte a normei juridice care stabileşte
consecinţele nerespectării conduitei prescrise de dispoziţie şi măsurile coercitive carese pot lua de organele specializate ale statului.2.3.2. Structura externă (tehnico-legislativă) a normei juridice. Aceasta alcătuieşte
partea dinamică a normei, reprezentând forma de exprimare, de exteriorizare a normei juridiceîn cadrul actelor normative sub formă de capitole, secţiuni, paragrafe, articole, alineate.
2.4. Clasificarea normelor juridice2.4.1. După felul conduitei pe care o prescriu:
a) norme imperative – conduita prescrisă de ele este obligatorie, părţileneputând deroga de la aceasta. Sunt de două feluri: onerative (care impun o anumită acţiune)
şi prohibitive (care interzic o anumită acţiune).b) norme dispozitive – recomandă o anumită conduită. Pot fi: permisive (carenici nu obligă şi nici nu interzic o anumită conduită, lăsând la aprecierea subiectului alegereaunei conduite) şi supletive (când se reglementează o anumită conduită, dar în mod subsidiar,dacă părţile nu şi-au determinat-o ele însele). 2.4.2. După criteriul structurii logico-juridice (interne) normele juridice se
împart în:a) norme complete (determinate) – cuprind în structura lor toate elementele:
ipoteză, dispoziţie, sancţiune.b) norme incomplete (nedeterminate) – nu au în structura lor toate elementele.
În acest caz actul normativ face trimitere la alte norme din acelaşi act normativ sau din alte
acte normative prezente (norme de trimitere) sau precizează faptul că norma în cauză se vacompleta prin acte normative ulterioare (norme în alb).2.4.3. După criteriul sferei de aplicare normele juridice se clasifică în:
a) norme generale – au sfera cea mai largă de aplicabilitate într-o ramură dedrept.
b) norme speciale – se aplică unei sfere restrânse de relaţii, derogă de la dreptulcomun ( specialia generalibus derogant ), având prioritate faţă de normele generale
c) norme de excepţie – completează normele generale sau speciale fără a aduceatingere ordinii de drept. Exemplu: conform Codului familiei vârsta minimă la căsătorie
pentru femei este de 16 ani, dar prin excepţie, pentru motive temeinice se poate încuviinţacăsătoria femeii care a împlinit vârsta de 15 ani. Normele speciale şi normele de excepţie sunt de strictă interpretare
(exceptiones sunt strictissimae interpretationis), conţinutul lor neputând fi extins prinanalogie şi la alte domenii. 2.4.4. După criteriul sancţiunii normele juridice se clasifică în:
a) norme punitive – prevăd o sancţiune negativă sub forma unei pedepse juridice
b) norme stimulative – prevăd o sancţiune pozitivă sub forma unui sistem destimulente, a unor mijloace de cointeresare în vederea punerii în aplicare a normei: distincţii,decoraţii, recompense etc.
2.4.5. După criteriul ramurii de drept (după obiectul lor) normele juridice seclasifică în : norme de drept civil, de drept penal, de drept administrativ, de dreptconstituţional, de drept comercial etc.
2.4.6. După criteriul forţei juridice a actului normativ în care sunt cuprinsedeosebim norme cuprinse în Constituţie, legi, decrete, ordonanţe de guvern, hotărâri deguvern, ordine ale miniştrilor, hotărâri ale autorităţilor publice autonome centrale sau localeetc.
2.5. Interpretarea normelor juridice2.5.1. Noţiune. Interpretarea este operaţiunea prin care se determină sensul pe care l-a
avut în vedere legiuitorul când a elaborat şi adoptat legea. Scopul interpretării normelor dedrept constă în identificarea voinţei reale a legiuitorului. Benignius leges interpretandae sunt,
quo voluntas earum conservetur – Celsus, D., 1.3.18 (Legile trebuie interpretate cu multăgrijă pentru ca intenţia legiuitorului să fie respectată).
2.5.2. Formele interpretării:A. Din punctul de vedere al efectelor pe care le produce distingem:
a) interpretare oficială – este realizată de o autoritate publică competentă şi areforţă juridică, fiind astfel obligatorie. Această interpretare poate fi autentică (atunci când esterealizată chiar de autoritatea care a edictat norma juridică) sau cazuală (realizată de instanţele
judecătoreşti sau de organele administraţiei în procesul de aplicare a normei) b) interpretare neoficială – este realizată în doctrina juridică (literatura juridică)
sau în pledoariile avocaţilor şi este facultativă, neavând forţă juridică.B. Din punct de vedere al rezultatelor interpretării normelor juridice,intrepretarea poate fi:
a) literală (declarativă) – când între formularea textului legal şi cazurile de practică care se încadrează în ipoteza sa există concordanţă
b) extensivă – când conţinutul normei este, în realitate, mai întins decât celformal, literal (cuprins în formularea textului normei)
c) restrictivă – când aplicarea normei juridice se face, în realitate, într-undomeniu mai restrâns decât cel formal literal.
2.5.3. Metodele interpretării:a) metoda gramaticală – constă în analiza semantică, sintactică şi morfologică
b) metoda sistematică – constă în stabilirea sensului normei juridice prinîncadrarea sa în economia actului normativ din care face parte sau prin raportarea sa laeconomia altor acte normative.
c) metoda istorică – se stabileşte sensul normei juridice prin raportare lacontextul istoric, la condiţiile socio-economice şi politice de la momentul adoptării normei dedrept.
d) metoda logică – constă în examinarea textului prin aplicarea regulilor logiciiformale, recurgându-se la argumente logice de genul: ad absurdum (se demonstrează că oriceinterpretare dată textului normei juridice, în afară de cea oferită, conduce la concluzii contrarelegii), per a contrario (aplică legea terţului exclus – tertium non datur -, pornind de la premisacă în cazul noţiunilor contradictorii care se neagă una pe alta, doar una poate fi adevărată,cealaltă este falsă, neexistând o a treia posibilitate), a majori ad minus (cine poate mai mult
poate şi mai puţin), a minori ad minus ( dacă legea interzice mai puţin, ea interzice implicit şimai mult), a fortiori (cu atât mai mult), a pari (pentru situaţii identice, soluţii identice – ubi
eadem ratio, ibi idem jus).e) metoda analogică. Atunci când organul de aplicare este sesizat cu
soluţionarea unei cauze care nu este prevăzută de lege el poate aplica fie o normă
asemănătoare (analogia legii), fie poate face apel la principiile de drept (analogia dreptului).Judecătorul nu poate realiza denegare de dreptate, adică el nu poate refuza să judece atuncicând nu există un text de lege aplicabil cauzei. Analogia nu poate fi folosită:
- în dreptul penal infracţiunile şi pedepsele trebuie să fie prevăzute expres de legeconform principiului legalităţii incriminării (nullum crimen sine lege – nici oinfracţiune fără lege) şi a principiului legalităţii pedepsei (nulla poena sine lege – nici o
pedeapsă fără lege). Prin urmare în acest domeniu nu poate funcţiona analogia.- în cazul excepţiilor la o anumită normă juridică. Excepţiile sunt de strictă interpretare şi
nu pot fi extinse la alte situaţii (exceptiones sunt strictissimae interpretationis)- în cazul prezumţiilor legale absolute, care sunt de strictă interpretare
3. Diviziunea şi ramurile dreptului3.1. Diviziunea dreptului în drept public şi drept privat. Publicum jus est quod ad
statum rei Romanae spectat, privatum quod ad singulorum utilitatem pertinet – Ulpianus, D.,1.1.2 (Dreptul public este cel ce se referă la organizarea statului roman; dreptul privat priveşteinterese particulare).
3.2. Caracteristicile dreptului public- tradiţional, normele dreptului public ocrotesc interesul general, ceea ce justifică protecţiadeosebită acordată- unul din subiectele raportului de drept public este o autoritate publică- părţile raportului juridic de drept public se află într-o poziţie de inegalitate juridică, statul
(autorităţile publice) având o poziţie supraordonată iar cealaltă parte o poziţie de subordonare- normele juridice care constituie dreptul public sunt de principiu norme imperative, de la carenu se poate deroga - Jus publicum privatorum pactis mutari non potest – D., 2.14.38 (Dreptul
public nu poate fi modificat prin convenţii între particulari)- normele de drept public sunt apărate de autorităţile publice din oficiu
3.3. Ramurile dreptului public:- Dreptul constituţional- Dreptul administrativ- Dreptul financiar şi fiscal- Dreptul penal- Dreptul procesual penal
- Dreptul internaţional public3.4. Caracteristicile dreptului privat:
- tradiţional, normele dreptului privat ocrotesc interesul personal
- părţile raportului juridic de drept privat se află într-o poziţie de egalitate juridică. Statul(autorităţile publice) poate fi parte în raportul juridic de drept privat având aceleaşi drepturi şiobligaţii ca orice altă persoană juridică.- normele juridice care constituie dreptul privat sunt de principiu norme dispozitive, de la care
pările pot deroga prin convenţia lor - normele de drept privat sunt apărate numai la sesizarea părţii interesate căreia i s-a încălcat
un drept subiectiv3.5. Ramurile dreptului privat:- Dreptul civil- Dreptul comercial- Dreptul familiei- Dreptul muncii- Dreptul internaţional privat3.6. Ramuri mixte (complexe) de drept. În prezent există ramuri de drept care
cuprind atât dispoziţii specifice dreptului public cât şi dispoziţii specifice dreptului privat,astfel încât nu putem face o încadrare în diviziunea clasică. Aşa este de exemplu Dreptulafacerilor.
4. Acţiunea normelor juridice în timp, spaţiu şi asupra persoanelor4.1. Acţiunea normelor juridice în timp
4.1.1. Intrarea în vigoare a normei juridice. Normele juridice intră învigoare de la data publicării în Monitorul Oficial al României cu excepţia cazului când înconţinutul lor se prevede o altă dată de intrare în vigoare. Legile se publică în MonitorulOficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară
prevăzută în textul ei (art. 78 din Constituţie). În dreptul comunitar, actele normative aleUniunii Europene intră în vigoare la data prevăzută în textul lor sau, în absenţa acesteia, în a20-a zi de la publicare (art. 254 TCE şi art. I-39 din Constituţia europeană).
4.1.2. Principiile acţiunii în timp a normei juridice:
- Principiul aplicării imediate a legii noi- Principiul că nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii (nemo censetur
ignorare legem)- Caracterul activ al normei juridice. Norma juridică acţionează numai pentru
viitor. De aici decurg principiul neretroactivităţii (norma juridică nu poate produce efecteasupra raporturilor născute înaintea intrării sale în vigoare) şi principiul neultraactivităţiinormei juridice (norma juridică nu îşi poate extinde efectele după momentul ieşirii sale dinvigoare).
Excepţii de la principiul neretroactivităţii normei juridice:a) normele dreptului penal care prevăd dezincriminarea unor fapte
(Codul penal prevede că legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă numai sunt prevăzute de legea nouă) şi normele penale mai favorabile infractorului (Codul penal prevede că, dacă de la săvârşirea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a cauzei intervinmai multe reglementări, se va aplica reglementarea care prevede un regim sancţionator maifavorabil).
b) normele juridice cu caracter interpretativ. Normele juridice careinterpretează reglementări anterioare fac corp comun cu normele juridice interpretate.
Excepţii de la principiul neultraactivităţii normei juridice:- normele juridice cu caracter temporar sau excepţional (Codul penal
prevede că legea penală temporară se aplică şi infracţiunilor săvârşite în timpul cât era învigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată în acest interval de timp).
4.1.3. Ieşirea din vigoare a normei juridice se realizează prin treimodalităţi:
a) ajungerea la termen- în cazul legilor temporare se prevede înconţinutul lor data ieşirii din vigoare (ex. Decretul- Lege nr. 60/1990 privind pensionarea cureducere de vârstă a unor salariaţi prevedea că acest decret intra în vigoare la 1 martie 1990 şise aplica pe o durată de 6 luni)
b) căderea în desuetudine – se realizează atunci când condiţiile social-economice care au dus la apariţia normei s-au modificat de o manieră esenţială, astfel încât
norma, deşi în vigoare, nu se mai poate aplica. Cessante ratione legis cessat lex ipsa (Dacătemeiul pentru care legea a fost întocmită dispare, încetează şi valabilitatea legii). Leges non solum suffragio legislatoris, sed etiam tacito consensu omnium, per desuetudinem abrogantur
– Iulianus, D. 1.3.32 (Legile nu se abrogă numai prin votul leguitorului, dar şi prindesuetudine, cu acordul tacit al tuturor).
c) abrogarea – norma îşi încetează acţiunea ca urmare a intrării învigoare a unei norme noi.
Principiile abrogării:
- Legea posterioară înlătură aplicarea celei anterioare ( Lex posterior derogat priori)- Legea generală posterioară nu înlătură aplicarea unei legi speciale anterioare decât dacă
prevede expres acest lucru ( Lex posterior generalis non derogat legi priori speciali)- Actul normativ nou poate abroga doar acte normative care au aceeaşi forţă juridică sau
o forţă juridică inferioară- Abrogarea unei norme juridice are întotdeauna caracter definitiv
Formele abrogării:1. Abrogarea expresă directă sau indirectă. Abrogarea expresă directă – noul act
normativ indică expres actele normative abrogate (Ex: la data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă legea nr... din anul...., ordonanţa guvernului nr....dinanul..., art.... din legea nr... din anul...). Abrogarea expresă indirectă – noul actnormativ utilizează o formulă generică pentru abrogarea unor acte normativeanterioare: „pe data intrării în vigoare a prezentului act normativ se abrogă orice
dispoziţie legală contrară”.2. Abrogarea implicită (tacită)- noul act normativ înlocuieşte reglementări din actenormative anterioare, fără a prevedea nimic în legătură cu acţiunea vechilor reglementări, care vor fi considerate abrogate tacit.
4.2. Acţiunea normelor juridice în spaţiu. Norma juridică se aplică pe întregteritoriul statului care a edictat-o (principiul teritorialităţii). Actelor juridice li se aplică legeadin locul unde au fost încheiate (locus regit actum). Excepţii:
- excepţia extrateritorialităţii în condiţii de reciprocitate – Pe teritoriulunei misiuni diplomatice se aplică legea statului reprezentat de misiune. La bordulnavelor sau aeronavelor se aplică regulile statului al cărui pavilion îl poartă.4.3. Acţiunea normelor juridice asupra persoanelor. Norma juridică română se
aplică cetăţenilor români, apatrizilor cu domiciliul în România şi cetăţenilor străini aflaţi peteritoriul României. Excepţii:
- personalul diplomatic beneficiază de imunitate diplomatică avândimunitate de jurisdicţie. Statul acreditar poate cere retragerea diplomatului sau poatelua iniţiativa de a-l declara persona non-grata şi de a-l expulza în cazul în care acestacomite fapte incompatibile cu statutul său şi care lezează grav ordinea de drept.
6. Izvoarele dreptului6.1. Noţiunea de izvor de drept. Există două accepţiuni ale acestei noţiuni:
a) izvor de drept în sens material- reprezintă condiţiile materiale ale societăţii
la un moment dat care au stat la baza voinţei legiuitorului de a reglementa un anumit domeniusocial; sunt acele „dat”-uri ale dreptului şi societăţii care determină acţiunea legiuitorului.
1. Actele normative:1.1. Acte normative cu competenţă de reglementare primară şi
originară – reglementează în mod primordial relaţiile sociale:a) Legile
Accepţiunile conceptului de lege:
- prin lege în sens general (lato sensu) se înţeleg toate actele normative- prin lege în sens strict ( stricto sensu) se înţelege numai acel act normativ adoptat de
Parlament, conform unei proceduri prestabilite.
Clasificarea legilor:- Legile constituţionale. Constituţia din 1991 şi Legea
de revizuire din 2003- Legile organice care se adoptă în domeniile
prevăzute de art. 73 (3) din Constituţie reglementează: regimul juridic general al proprietăţii(Legea 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia); regimul general
privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială (Legea 53/2003 privind Codul muncii) etc.
privire la faptele de comerţ, comercianţi şi obligaţii comerciale), Legea nr. 31/1990 asocietăţilor comerciale, Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal etc.b) Decretele adoptate înainte de 1989 de către Marea Adunare
Naţională – Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice careconţine prevederi cu privire la capacitatea civilă.c) Ordonanţele de Guvern (simple) sunt emise în temeiul unei
legi speciale de abilitare adoptată de Parlament, în limitele şi în condiţiile prevăzute deaceasta; au aceaşi forţă juridică cu legile ordinare de unde rezultă că Guvernul nu poate emiteordonanţe simple în domeniile rezervate legilor organice şi constituţionale. Ex. - Ordonanţanr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală
d) Ordonanţele de urgenţă adoptate de Guvern în situaţiiextraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată; pot fi emise atât în domeniul legilor ordinare cât şi organice; nu pot fi emise în domeniul legilor constituţionale. Ex – O.U.G. nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de
lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.1.2. Acte secundum legem – se emit pentru organizarea executăriireglementărilor primare: Hotărârile de Guvern, instrucţiuni şi ordine ale miniştrilor, decizii şihotărâri ale autorităţilor administrative locale cu caracter normativ.
Notă. Autorităţile publice pot emite secundum legem atât acte cu caracter normativ câtşi acte cu caracter individual (ex- o autorizaţie de construcţie, o hotărâre de numire a unei
persoane într-o anumită funcţie)2. Contractul normativ – Ex: contractul colectiv de muncă prevede
condiţiile generale ale organizării procesului muncii la nivel naţional, ramură şi unitate în baza cărora vor fi încheiate apoi contractele individuale de muncă (Contractul Colectiv deMuncă Unic la Nivel Naţional pentru anii 2005 – 2006 nr. 2001/2005).
3. Jurisprudenţa – reprezintă totalitatea hotărârilor judecătoreşti. Nuconstituie izvor al dreptului românesc. Excepţie fac:
- deciziile Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie în cazul recursului în interesul legii promovat de Procurorul General atunci când se constată că în practica instanţelor de recurs oanumită reglementare este aplicată în mod diferit. Hotărârile ICCJ în acest caz au rolul de arealiza aplicarea unitară a dreptului pe întreg teritoriul ţării, fiind obligatorii pentru instanţeleinferioare
- deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii de la data publicării lor în
Monitorul Oficial şi au putere numai pentru viitor. Deciziile prin care se judecă excepţiile deneconstituţionalitate sunt obligatorii erga omnes ( pentru toţi), nu numai pentru părţile dinlitigiu.
4. Doctrina – reprezintă literatura juridică şi nu constituie izvor dedrept.
6.2.2. Izvoare nescrise:- Obiceiul juridic (cutuma) – constă într-o practică generală, relativ
îndelungată, repetată, în raporturile dintre subiectele de drept, acceptată de către acestea dreptregulă obligatorie. Consensus omnium consuetudo pro servatur (cu consimţământul tuturor,obiceiul serveşte drept lege). Pentru ca obiceiul să fie izvor de drept este necesar ca o normă
juridică din cuprinsul unui act normativ să facă trimitere expresă la respectivul obicei.
Termeni şi cuvinte cheie
- drept obiectiv; drept pozitiv; drept subiectiv; ştiinţa dreptului;- norma juridică; structura logico-juridică şi structura tehnico-legislativă a normei
juridice; norme imperative şi dispozitive; norme complete şi incomplete; normegenerale, speciale şi de excepţie; norme punitive şi stimulative;
- interpretarea normei juridice; interpretare oficială şi neoficială; interpretarea autenticăşi cazuală; interpretare literală, extensivă şi restrictivă; metodele interpretării;interpretarea gramaticală, logică, sistematică, istorică, analogică; analogia legii şianalogia dreptului; denegare de dreptate;
- drept public; drept privat;- acţiunea în timp a normei juridice; intrarea în vigoare a normei juridice; principiul
neretroactivităţii şi principiul neultraactivităţii normei juridice; ieşirea din vigoare anormei juridice; ajungerea la termen; căderea în desuetudine; abrogarea expresă directăşi indirectă; abrogarea implicită (tacită); acţiunea normelor juridice în spaţiu şi asupra
persoanelor;
8
Pentru aprofundare:
Brânduşa Ştefănescu, Raluca Dimitriu, coord. – Drept civil pentru învăţământulsuperior economic, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002
Ion Corbeanu, Maria Corbeanu – Teoria generală a dreptului, Editura LuminaLex, Bucureşti, 2002
Nicolae Popa – Teoria generală a dreptului, Editura All Beck, Bucureşti, 2002
Norme de drept civil, penal, administrativ,constituţional, comercialetc.
Norme cuprinse înConstituţie, legi, decrete,ordonanţe de guvern,hotărâri de guvern,ordine ale miniştrilor,hotărâri ale autorităţilor publice autonomecentrale sau locale etc.
1. Obiectul specific de cercetare al ştiinţei dreptului îl reprezintă:a) norma juridicăb) realitatea juridicăc) metodele de cercetare juridicăd) societatea
2. Intră în conţinutul realităţii juridice:a) exclusiv ansamblul normelor juridiceb) conştiinţa juridică, dreptul şi relaţiile (raporturile) juridicec) numai metodele de cercetare proprii ştiinţei dreptuluid) nici un răspuns nu este corect
3. Dreptul obiectiv reprezintă:a) o parte a dreptului pozitivb) ansamblul normelor juridice instituite sau sancţionate de statc) ansamblul normelor juridice în vigoare
d) totalitatea normelor juridice adoptate exclusiv de Parlament4. Dreptul subiectiv reprezintă:
a) un ansamblu de noţiuni, concepte şi principii despre drept b) componenta activă a dreptului obiectivc) x posibilitatea recunoscută de lege unei persoane de a avea o anumită
conduităd) x facultatea unei persoane de a solicita celorlalte persoane o conduită
corespunzătoare, în condiţiile recunoscute de dreptul obiectiv
5. Dreptul pozitiv reprezintă:
a) ansamblul normelor juridice, indiferent dacă sunt sau nu în vigoare b) componenta activă a dreptului obiectivc) totalitatea normelor juridice aflate în vigoared) ştiinţa dreptului
6. Ştiinţa dreptului reprezintă:a) un ansamblu de noţiuni şi concepte despre totalitatea relaţiilor sociale
b) arta a ceea ce e bine şi răuc) un ansamblu de idei, noţiuni, concepte şi principii care explică dreptuld) o formă de organizare a normelor juridice
7. Statul reprezintă:a) o formă politică de organizare a societăţii
c) un ansamblu de autorităţi şi instituţiid) un ansamblu de grupuri sociale
8. Norma juridică reprezintă:a) o regulă de conduită instituită sau sancţionată de către stat
b) o regulă de conduită cuprinsă în legi şi acte administrative individualec) orice regulă de conduită socială
d) obiect de cercetare al ştiinţei dreptului
9. Trăsături ale normei juridice sunt:a) caracter irepetabil
b) se adresează persoanelor privite în mod individualc) caracter facultativd) caracter general şi personal
10. Structura internă a normei juridice este reprezentată de:a) structura logico-juridică
b) structura tehnico-legislativăc) structura cuprinzând: ipoteza, dispoziţia, sancţiunead) structura dinamică a normei juridice
11. Condiţiile şi împrejurările în care se aplică norma juridică sunt prevăzute în:a) ipoteza normei juridice
b) dispoziţia normei juridicec) sancţiunea normei juridiced) preambulul actului normativ
12. Normele dispozitive pot fi:a) permisive
b) onerativec) supletived) prohibitive
13. Normele onerative sunt:a) norme dispozitive
b) norme prohibitivec) norme supletived) norme imperative
14. Sunt de strictă interpretare:a) normele generale b) x normele specialec) x normele de excepţied) normele determinate
15. Normele în alb:a) X se completează cu norme din acte normative care urmează să apară
b) se completează cu norme din acelaşi act normativc) se completează cu norme din alte acte normative aflate în vigoared) sunt norme complete (determinate)
16. Normele de trimitere:a) X se completează cu norme din acelaşi act normativ
b) se completează cu norme din acte normative ulterioarec) x se completează cu norme din alte acte normative aflate în vigoared) x sunt norme incomplete (nedeterminate)
17. Normele onerative:a) interzic o anumită acţiune
b) x impun o anumită acţiunec) lasă la aprecierea subiectului alegerea unei conduited) suplinesc voinţa părţilor
18. După criteriul sancţiunii normele juridice se împart în:a) norme determinate şi nedeterminate
b) norme onerative şi prohibitivec) norme permisive şi supletived) x norme punitive şi stimulative
19. Normele punitive:
a) X prevăd o sancţiune negativă b) impun o anumită acţiunec) prevăd o sancţiune pozitivăd) prevăd mijloace de cointeresare pentru aplicarea normei
20. Normele juridice se deosebesc de celelalte categorii de norme sociale prin faptul că:a) numai normele juridice cuprind sancţiuni
b) numai normele juridice sunt scrisec) x numai încălcarea normei juridice atrage aplicarea forţei coercitive a
statuluid) numai încălcarea normei juridice atrage urmări nefavorabile pentru cei care nu
le respectă
21. Scopul interpretării este:a) să realizeze eludarea legii
b) stabilirea normei juridice aplicabilec) x identificarea voinţei reale a legiuitoruluid) realizarea unor studii doctrinare
22. Interpretarea oficială poate fi realizată de:a) X organele puterii legiuitoare
b) X organele puterii executivec) X instanţele judecătoreştid) doctrina juridică
23. Interpretarea autentică se realizează de:a) X organul emitent al actului
b) doctrina juridicăc) instanta de judecatăd) organul cu atribuţii în procesul aplicării normei juridice
25. Atunci când conţinutul literal coincide cu cel real al normei juridice, interpretarea este:a) extensivă
b) restrictivăc) autentică
d) x literală
26. Atunci când norma juridică este analizată prin raportare la întreg actul normativ sau/şi prin raportare la alte acte normative este vorba despre o interpretare:
a) istorică b) gramaticalăc) x sistematicăd) logică
27. Sub aspectul rezultatului interpretării normelor juridice, interpretarea poate fi:a) cazuală
b) x restrictivăc) x extensivăd) x literală
28. Sunt trăsături ale dreptului privat:a) poziţia de subordonare juridică a părţilor
b) x poziţia de egalitate juridică a părţilorc) normele de drept privat sunt apărate de autorităţile publice din oficiud) x normele de drept privat sunt apărate doar la sesizarea părţii interesate
căreia i s-a încălcat un drept subiectiv
29. Sunt trăsături ale dreptului public:a) X apărarea sa prin norme imperative
b) X normele sale vizează ocrotirea intereselor generale ale societăţiic) apărarea sa prin norme dispozitived) normele sale vizează apărarea intereselor individuale
30. Din dreptul privat fac parte:a) dreptul constituţional
b) x dreptul comercialc) dreptul administrativ
d) dreptul financiar 31. Din dreptul public fac parte:
a) dreptul muncii b) x dreptul fiscalc) x dreptul penald) dreptul civil
32. Din dreptul privat fac parte:a) dreptul financiar
33. Legile intră în vigoare, de regulă:a) la data adoptării de către Parlament
b) la data publicării în Monitorul Oficialc) x la trei zile de la publicarea în Monitorul Oficiald) la data promulgării prin decret prezidenţial
34. Intrarea în vigoare a unei ordonanţe de Guvern se produce, de regulă:a) în momentul adoptării ei b) x în momentul publicării în Monitorul oficial al Românieic) la trei zile de la publicarea în Monitorul oficial al Românieid) în momentul promulgării prin decret prezidenţial
35. Au aceeaşi valoare din punct de vedere al forţei juridice:a) legile adoptate de Parlament şi hotărârile de Guvern
b) Constituţia şi legile adoptate de Parlamentc) Ordonanţele Guvernului şi hotărârile de Guvernd) X Legile adoptate de Parlament şi ordonanţele Guvernului
36. Caracterul activ al normei juridice presupune:a) X norma juridică acţionează pentru viitor
b) X norma juridică nu retroactiveazăc) X norma juridică nu ultraactiveazăd) nici un răspuns nu este corect
37. Principiul neretroactivităţii normei juridice presupune ca:a) norma juridică să nu se aplice unor împrejurări sociale manifestate după ieşirea
ei din vigoare b) norma juridică să nu se mai aplice atunci când relaţiile sociale reglementate s-
au modificat de o manieră esenţialăc) x norma juridică să nu se aplice unor împrejurări sociale manifestate
anterior intrării ei în vigoared) norma juridică să nu se aplice unor împrejurări sociale manifestate după
intrarea sa în vigoare
38. Constituie excepţii de la principiul neretroactivităţii normelor juridice:a) normele juridice cu caracter temporar
b) x normele juridice cu caracter interpretativc) x normele penale mai favorabile
d) x normele penale care prevăd dezincriminarea unor fapte
39. Principiul neultraactivităţii normei juridice presupune ca:a) norma juridică să nu se mai aplice în cazul când unele împrejurări sociale nu
mai corespund voinţei legiuitorului b) norma juridică să nu se aplice unor împrejurări sociale manifestate ulterior
intrării ei în vigoarec) x norma juridică să nu se aplice unor împrejurări sociale manifestate
ulterior ieşirii ei din vigoared) norma juridică să nu se aplice unor împrejurări sociale manifestate anterior
ieşirii ei din vigoare
40. Constituie excepţii de la principiul neultraactivităţii normelor juridice:a) normele juridice cu caracter interpretativ
b) normele penale care prevăd dezincriminarea unor faptec) normele penale mai favorabiled) x normele juridice cu caracter temporar
41. Neaplicarea unei norme juridice o perioadă de timp îndelungată duce la:
a) căderea în desuetudine a normei b) abrogarea implicităc) abrogarea indirectăd) x nu duce la ieşirea din vigoare a normei
42. Abrogarea expresă poate fi:a) X directă
b) X indirectăc) tacităd) implicită
43. Formularea „de la data intrării în vigoare a prezentului act normativ toatereglementările contrare se consideră abrogate” este specifică abrogării:
a) directe b) implicitec) tacited) x indirecte
44. Sunt modalităţi de ieşire din vigoare a unei norme juridice:a) X abrogarea
b) X căderea în desuetudine
c) neaplicarea pe o perioadă îndelungată de timpd) x ajungerea la termen
45. Principalul izvor al dreptului este:a) jurisprudenţa
b) obiceiul juridicc) contractul normativd) x actul normativ
46. Constituie, prin excepţie, un izvor al dreptului:
a) doctrina juridică b) toate hotărârile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiec) x obiceiul juridicd) actul normativ
47. Pentru ca un obicei să reprezinte izvor al dreptului este necesar:a) numai ca acesta să fie aplicat pe o perioadă îndelungată de timp
b) numai ca regula de conduită pe care o conţine să fie percepută ca obligatorie decătre cei cărora li se adresează
c) x să se permită aplicarea sa printr-o normă juridică din cuprinsul unui actnormativ prin care se face trimitere la acel obicei
d) să se permită aplicarea sa printr-un text din cuprinsul unei hotărâri judecătoreşti prin care se face trimitere la acel obicei
48. Sunt izvoare ale dreptului românesc:a) X actul normativ
b) jurisprudenţac) doctrinad) x contractul normativ
49. Sunt izvoare scrise ale dreptului românesc:a) obiceiul b) doctrinac) jurisprudenţad) x contractul normativ
50. Constituie izvor al dreptului:a) toate hotărârile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ)
b) x hotărârile ICCJ pronunţate în cazul recursului în interesul legiic) hotărârile ICCJ pronunţate în cazul recursului în anulare în materie penalăd) nici una din hotărârile ICCJ nu poate constitui izvor de drept
51. Deciziile de neconstituţionalitate pronunţate de Curtea Constituţională:a) îşi produc efectele doar faţă de părţile în litigiu (inter partes litigantes)
b) x sunt opozabile erga omnes (faţă de toţi)c) sunt obligatorii şi retroactived) sunt facultative şi au putere numai pentru viitor
52. Contractul colectiv de muncă:a) nu constituie izvor de drept
b) este un act juridic individual care produce efecte exclusiv între părţile care au participat la negocierea şi încheierea lui
c) este un act normativd) x este un contract normativ
