SIbiu PUG 2009 - Mediu

UNIVERSITATEA « LUCIAN BLAGA » DIN SIBIU FACULTATEA DE ŞTIINŢE

CENTRUL DE CERCETĂRI DE ECOLOGIE APLICATĂ

STUDIU DE FUNDAMENTARE IN

DOMENIUL MEDIULUI AL PLANULUI

URBANISTIC GENERAL AL

MUNICIPIULUI SIBIU 2009

SIBIU 2008

UNIVERSITATEA « LUCIAN BLAGA » DIN SIBIU

FACULTATEA DE ŞTIINŢE CENTRUL DE CERCETĂRI DE ECOLOGIE APLICATĂ

STUDIU DE FUNDAMENTARE IN DOMENIUL

MEDIULUI AL PLANULUI URBANISTIC

GENERAL

AL MUNICIPIULUI SIBIU

2009

SIBIU 2008

ROMANIA MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI UNIVERSITATEA "LUCIAN BLAGA" DIN SIBIU F

Str.Dr.Ioan Raţiu nr.5-7 550012-Sibiu-România Tel: 004 0269 21 66 42 Fax: 004 0269 21 66 17

FAACCUULLTTAATTEEAA DDEE ŞŞTTIIIINNŢŢE

E

CONTRACT : 2129/23.06.2008

FAZA : RAPORT FINAL

TITLUL LUCRARII : STUDIU DE FUNDAMENTARE IN DOMENIUL

MEDIULUI AL PLANULUI URBANISTIC GENERAL AL MUNICIPIULUI SIBIU 2009

ELABORATOR: CENTRUL DE CERCETĂRI DE ECOLOGIE APLICATĂ

BENEFICIAR : S.C. PLANWERK SRL CLUJ NAPOCA

DIRECTOR PROIECT : CONF. UNIV. DR. CORNELIU BUCŞA

2

3

BORDEROU PIESE SCRISE

1. ANALIZA SITUAŢIEI EXISTENTE ŞI PROPUNERI PENTRU IMBUNATATIREA CALITATII MEDIULUI 2. CAPITOL PENTRU MEMORIULUI GENERAL AL PUG REFERITOR LA PROBLEME DE MEDIU 3. CAPITOL PENTRU MEMORIULUI GENERAL AL PUG

REFERITOR LA PROTECŢIA MEDIULUI

4. SINTEZĂ PENTRU MEMORIUL GENERAL AL PUG REFERITOR LA DOMENIUL MEDIULUI 5. ANEXA – FIŞELE SPAŢIILOR VERZI DIN MUNICIPIUL

SIBIU

BORDEROU PIESE DESENATE

Planşa nr. 1: HARTA GEOMORFODINAMICĂ ŞI RISCURILE INDUSE DE PROCESE GEOMORFOLOGICE ŞI HIDROLOGICE

Planşa nr. 2: MUNICIPIUL SIBIU – HARTA PEISAJELOR – SITUAŢIE ACTUALĂ Planşa nr. 3: MUNICIPIUL SIBIU – HARTA PEISAJELOR – SITUAŢIE PROPUSA Planşa nr. 4: MUNICIPIUL SIBIU – ZONE VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Planşa nr. 5: ARII NATURALE VALOROASE ŞI DE INTERES CONSERVATIV Planşa nr. 6: HARTA POTENŢIALULUI DE POLUARE

4

COLECTIV DE ELABORARE ŞI REDACTARE

Elaborare: Prof. dr. Constantin Drăgulescu Conf. dr. Corneliu Bucşa Conf. dr. Angela Bănăduc Lect. dr. Marioara Costea Lect. dr. Voichiţa Gheoca Prep. drd. Horea Oloşutean Tehnoredactare computerizată :

Ecolog Tăuşan Ionuţ Amalia Cotora

A mai participat la elaborarea proiectului : Dr. Erika Schneider - Binder (Universitaea Karlsrhue Germania)

5

CUPRINS

ANALIZA SITUAŢIEI EXISTENTE ŞI PROPUNERI PENTRU IMBUNATATIREA CALITATII MEDIULUI

CAPITOLUL I PROBLEME DE MEDIU SITUAŢIE EXISTENTĂ –DISFUNCŢIONALITĂŢI

1. CADRUL NATURAL - BAZA DE SUSŢINERE A SISTEMULUI TERITORIAL URBAN

AL MUNICIPIULUI SIBIU. 1.1 Introducere ………………………………………………………………10 1.2 Municipiul Sibiu şi teritoriul administrativ – situaţia existentă ………………11

1.2.1. Particularităţile structurale şi litologie ....................................12 1.2.2. Potenţialul geomorfologic şi dinamica reliefului ………………13

1.2.2.1. Tipuri genetice de relief ………………………………13 1.2.2.2. Disfuncţionalităţi morfodinamice şi degradarea terenurilor prin procese geomorfologice actuale ………………………15

1.2.3. Resursele de apă. Vulnerabilităţi hidrice teritoriale ........................18 1.2.3.1. Resursele de apă şi caracteristicile lor ........................18 1.2.3.2. Vulnerabilitatea la fenomene hidrologice cu caracter de risc ……………………………………………………………....19

1.2.4. Potenţialul climatic şi disfuncţiile induse de fenomenele climatice externe ................................................................................................20

1.2.4.1. Condiţiile climatice ............................................................20 1.2.4.2. Disfuncţionalităţile de ordin climatic ........................21

1.2.5. Condiţii pedogeografice – favorabilitate şi restrictivitate. Măsuri pedoameliorative ............................................................23

1.2.6. Riscuri naturale ........................................................................24 1.2.7. Peisajul actual ....................................................................................28

2. ZONE VERZI URBANE ŞI PERIURBANE

2.1. Vegetatia Sibiului şi a împrejurimilor sale ................................................30 2.2. Zone verzi intravilane ....................................................................................31 2.3. Zone verzi extravilane ....................................................................................49

2.3.1. Parcul natural Pădurea Dumbrava Sibiului ....................................49 2.3.2 Pădurea Guşteriţa ........................................................................57 2.3.3. Pădurea Dumbrava Mică ............................................................57

3. ARII NATURALE CARE ADĂPOSTESC SPECII CU VALOARE DEOSEBITĂ

3.1. Pajişti şi tufişuri de pe dealurile Văii Fărmăndoala şi afluenţi-Guşteriţa: Padina Goală, Padina Tiişelului, Fântâna Rece ş.a. ............................................................58 3.2. Pajişti umede din Lunca Ruşciorului şi a Pârâului Strâmb, între Sibiu, Ruşciori şi Şura Mică ............................................................................................................60 3.3. Lunca Cibinului între calea ferată şi Turnişor ................................................60

6

4. EVALUAREA STĂRII ECOLOGICE A RÂULUI CIBIN PE TERITORIUL MUNICIPIULUI SIBIU

4.1. Aspecte metodologice ....................................................................................61 4.2. Caracterizarea ecologică a sectoarelor de râu analizate ........................62 4.3. Modelarea matematică diversitatea comunităţilor de macronevertebrate – factori de biotop ................................................................................................68 4.4. Concluzii ………………………………………………………………71

5. ASPECTE ALE POLUARII PE TERITORIUL MUNICIPIULUI SIBIU

5.1. Introducere ………………………………………………………………72 5.2. Categorii principale de poluanţi ............................................................72 5.3. Monitoring ................................................................................................73 5.4. Concluzii ................................................................................................76

CAPITOLUL II PROTECŢIA MEDIULUI -PROPUNERI PENTRU IMBUNATATIREA CALITATII MEDIULUI IN CONTEXTUL NOULUI PLAN URBANISTIC GENERAL AL MUNICIPIULUI SIBIU

1. Optimizarea raporturilor om – mediu ........................................................................77 2. Diminuarea riscurilor geomorfologice ........................................................................77 3. Prevenirea şi diminuarea fenomenelor de risc hidrologic ....................................79 4. Raportul natural – antropic reliefat în tipologia peisajului. ....................................80 5. Strategia de amenajare şi dezvoltare a spaţiului.

Etape şi obietive care vizează cadrul natural ............................................................81 6. Suprafeţe propuse ca arii naturale cu specii cu valoare deosebită ........................88

6.1.Pajişti şi tufişuri din bazinul Văii Fărmândoala – Dealul Guşteriţa: Padina Goală, Padina Tiişelului, Fântâna Rece ş.a. ............88 6.2.Pajişti umede din Lunca Ruşciorului şi a Pârâului Strâmb, între Sibiu, Ruşciori şi Şura Mică ........................................................................89 6.3.Lunca Cibinului între calea ferată şi Turnişor ................................................89

7. Recomandări privind amenajarea eco - funcţională a spaţiilor verzi şi a suprafeţelorforestiere ....................................................................................90 8. Aspecte privind managementul ariei naturale «Parcul Natural Dumbrava Sibiului» ........................................................................91 9. Managementul zonelor umede ....................................................................................91

9.1.Aspecte generale privind managementul zonelor umede în mediul urban ........................................................................91 9.2. Propuneri pentru managementul zonelor umede pe teritoriul administrativ al municipiului Sibiu ................................................94

9.2.1.Lacul lui Binder ........................................................................94 9.2.2. Lunca Râului Cibin ........................................................................95 9.2.3.Valea Săpunului ........................................................................96 9.2.4.Rusciorul şi afluenţii acestuia ............................................................96 9.2.5.Valea Aurie ....................................................................................97

7

10. Propuneri pentru reducerea şi controlul poluării pe teritoriul administrativ al Municipiului Sibiu ……………………………………………………....97

CAPITOLUL III

ZONAREA MASURILOR PENTRU AMELIORAREA CALITATII MEDIULUI PE TERITORIUL ADMINISTRATIV AL MUNICIPIULUI SIBIU

1. Regiunea de podiş - Dealul Guşteriţa ………………………………………………99 2. Terasele râului Cibin ................................................................................................102 3. ul aluvial Nord Sibiu ................................................................................................103 4. LuncaRâului Cibin ………………………………………………………………104 5. Valea Săpunului ………………………………………………………………………106 6. Valea Aurie între Grădina zoologică şi Parcul Subarini ………………………107 7. Pădurea Dumbrava Sibiului ....................................................................................107 8. Pădurea Dumbrava Mică ....................................................................................108 9. Perimetrul construit ………………………………………………………………108

CAPITOL PENTRU MEMORIUL GENERAL AL PUG REFERITOR LA PROBLEME DE MEDIU

1.CADRUL NATURAL - BAZA DE SUSŢINERE A SISTEMULUI TERITORIAL URBAN AL MUNICIPIULUI SIBIU ………………………………………………………110

2.ZONELE VERZI URBANE ŞI PERIURBANE ............................................................121

3.ARII NATURALE CARE ADĂPOSTESC SPECII CU VALOARE DEOSEBITĂ 127

4.EVALUAREA STĂRII ECOLOGICE A RÂULUI CIBIN PE TERITORIUL MUNICIPIULUI SIBIU ………………………………………………………………………………128

5.ASPECTE PRIVITOARE LA POLUARE ............................................................128

CAPITOL PENTRU MEMORIUL GENERAL AL PUG REFERITOR LA PROTECŢIA MEDIULUI

1. REGIUNEA DE PODIŞ - DEALUL GUŞTERIŢA ………………………………133

2. TERASELE RÂULUI CIBIN ........................................................................134

3. ŞESUL ALUVIAL NORD SIBIU ........................................................................135

4. LUNCA RÂULUI CIBIN ....................................................................................137

5. VALEA SAPUNULUI ………………………………………………………138

6. VALEA AURIE INTRE GRADINA ZOOLOGICA SI PARCUL SUBARINI 138

7. PĂDUREA DUMBRAVA SIBIULUI ............................................................139

8. PERIMETRUL CONSTRUIT ………………………………………………139

8

SINTEZĂ PENTRU MEMORIUL GENERAL AL PUG REFERITOR LA DOMENIUL MEDIULUI ………………………………………142

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………149 ANEXE - FIŞELE SPAŢIILOR VERZI DIN MUNICIPIUL SIBIU

ANALIZA SITUAŢIEI EXISTENTE ŞI

PROPUNERI

PENTRU IMBUNATATIREA CALITATII

MEDIULUI

9

CAPITOLUL I

PROBLEME DE MEDIU SITUAŢIE EXISTENTĂ - DISFUNCŢIONALITĂŢI

1. CADRUL NATURAL - BAZA DE SUSŢINERE A SISTEMULUI TERITORIAL URBAN AL MUNICIPIULUI SIBIU

1.1. Introducere Planul urbanistic general - PUG Sibiu îşi propune să evidenţieze potenţialul

transformărilor spaţiului din limitele administrative ale oraşului, plecând de la un moment de referinţă - respectiv stadiul actual. Prin lucrarea de faţă am urmărit să evidenţiem, în urma unei analize de detaliu, disfuncţiile actuale ale sistemului urban care derivă din relaţia cadru natural/geografic şi structura şi funcţiile oraşului, şi să propunem unele soluţii de remediere sau optimizare a spaţiului geografic. Finalitatea acestui proiect este de a asigura coeziunea teritorială, eliminarea blocajelor de ordin environmental generate de o dezvoltare anarhică, eliminarea disparităţilor intrateritoriale şi asigurarea unei strategii viabile de ecodezvoltare a oraşului.

Etimologic vorbind, termenul de transformare antropică a unui sistem teritorial, indiferent de natura şi dimensiunile acestuia, indică acţiunea de schimbare a aspectului, formei şi conţinutului sistemului respectiv. Având în vedere desfăşurarea în timp şi spaţiu precum şi multitudinea şi amploarea schimbărilor survenite în spaţiul geografic Municipiului Sibiu, acţiunea de identificare şi analiză a modificărilor antropice s-a realizat pe baza a două criterii: criteriul temporal şi criteriul diversităţii.

Dată fiind complexitatea geosistemului depresionar submontan în care se încadrează Municipiul Sibiu şi dimensiunile impactului antropic, analiza noastră a urmărit prin localizare în special subsistemul geomorfologic la limita estică a Depresiunii Sibiului la contactul cu Podişul Hârtibaciului. Multitudinea formelor de transformare antropică a spaţiului geografic şi amploarea acestora sunt rezultatul asocierii factorilor fizico-geografici cu cei economici (dezvoltarea agriculturii, comerţului, industriei, transporturilor, prezenţa unor căi de

10

comunicaţie de interes naţional şi european etc.) şi al propagării în timp a influenţei urbane a Sibiului asupra teritoriului depresiunii.

Modificările antropice cu caracter istoric din limitele administrative ale Municipiului Sibiu au fost la început nesemnificative şi au avut un impact redus asupra albiei Cibinului şi asupra versanţilor, acestea fiind conforme geometriei formelor de relief şi în concordanţă cu potenţialul de habitat al condiţiilor de mediu. Organizarea şi dezvoltarea ulterioară a aşezării urbane a avut şi are şi în prezent o bază naturală de susţinere care derivă din poziţia geografică a oraşului Sibiu în cadrul Depresiunii Sibiului prin:

- suprafeţele cvasiorizontale de la nivelul teraselor şi luncii Cibinului pe care s-au organizat vechile vetre ale aşezărilor (Sibiu, Guşteriţa, Turnişor);

- climat temperat continental cu influenţe oceanice, adăpost şi risc climatic nesemnificativ;

- resurse de apă de suprafaţă (râul Cibin şi afluenţii săi) şi pânze de apă freatice bogate şi de calitate uşor de exploatat şi care asigurau necesarul de consum pe termen lung;

- fond funciar variat, de fertilitate ridicată pentru exploatarea agricolă; - prezenţa unor areale forestiere în vecinatate, cu rol în reîmprospătarea aerului,

absorbţia noxelor, reducerea efectelor poluării şi revigorarea sistemelor ecologice - căile de comunicaţie principale rutiere şi feroviare de importanţă naţională şi

internaţională care asigurau şi asigură legăturile între aşezări şi situarea pe axa principală de legatură dintre provinciile istorice: Transilvania, Muntenia şi Oltenia etc.

Condiţiile naturale constituie factori pozitivi în evoluţia spaţială, în dezvoltarea şi evoluţia socio-umană şi economică a Sibiului şi reprezintă, dealtfel, factorii care au condiţionat şi dirijat ulterior modificările antropice. Transformările cu caracter relativ recent şi actual sunt semnificative, ele fiind impuse de evoluţia spaţială şi funcţională a Sibiului şi de cuprinderea în aria de influenţă a acestuia a aşezărilor rurale din spaţiul periurban. Aşezările rurale de la periferia vestică (Turnişor) şi estică (Guşteriţa) a oraşului au fost absorbite în spaţiul urban în urma evoluţiei oraşului, însă cele două cartiere păstrează încă un caracter rural, mai ales la extremitatea lor.

1.2. Municipiul Sibiu şi teritoriul administrativ – situaţia existentă Municipiul Sibiu este situat din punct de vedere matematic la intersecţia paralelei de

45o 48’ latitudine nordică cu meridianul de 24o 09’ longitudine estică, în plină zonă temperată şi aproape central în cadrul României. Poziţia fizico-geografică în Depresiunea Sibiului, la contactul Munţilor Cindrelului şi ai Lotrului cu Podişul Târnavelor (prin subdiviziunile lui - Podişul Hârtibaciului şi Podişul Secaşelor) şi într-o arie de maximă convergenţă hidrografică şi a căilor de comunicaţie, a condus în timp la apariţia, evoluţia şi dezvoltarea sa funcţională a oraşului. Aşezat la interferenţa unor unităţi fizico-geografice distincte, spaţiul geografic al Municipiului Sibiu are aspectul unui amfiteatru deschis spre nord (spre Culoarul Visei) şi spre sud (prin Valea Cibinului), fiind dezvoltat în mare parte la nivelul şesului aluvial al Cibinului. Rama montană înaltă de la sud-vest (Munţii Cindrelului) trimite pinteni prelungi ca nişte contraforturi – Piemontul Cibinului şi Piemontul Cisnădioarei, care se insinuează în partea vestică şi sud-vestică a teritoriului administrativ. La est, Municipiul Sibiu se extinde în Podişul Hârtibaciului, cuprinzând în totalitate Dealul Guşteriţa, la baza căruia se extinde cartierul cu acelaşi nume. Acest spaţiu depresionar al Sibiului a fost intens modelat de artera hidrografică principală – Cibinul şi de afluenii acestuia. Evoluţia Cibinului a generat un complex de terase fragmentate de afluenţi şi o luncă extinsă, care au imprimat suprafeţei construite a oraşului caracterele lor morfologice. Asocierea elementelor geomorfologice, hidro-climatice, bio-pedo geografice, cumulul şi transferul de energie se realizează pe teritoriul Municipiului Sibiu prin intermediul penetraţiei digitate spre nucleul urban al

11

Sibiului a interfluviilor, a reţelei hidrografice şi a căilor de comunicaţie, care au constituit dintotdeauna şi constituie şi astăzi elementele de suport de legătură structurală şi funcţională cu aria depresionară periurbană sau cu alte regiuni ale ţării.

1.2.1. Particularităţile structurale şi litologice Fundamentul geologic al spaţiului depresionar peste care se extinde teritoriul

administrativ al Municipiului Sibiu este alcătuit din şisturi cristaline (identificate prin foraje la o adâncime de 1500 m) şi este acoperit cu o cuvertură groasă alcătuită din depozite sedimentare mio-pliocene şi cuaternare. Prelungirea cristalinului Carpaţilor Meridionali în fundamentul Depresiunii Transilvaniei este evidenţiată în apropierea Municipiului Sibiu prin măgurile cristaline care ies la zi la limita sudică şi sud-vestică a depresiunii: Cisnădioara, Măgureaua Poplaca, Dealul Zidul.

Depozitele sedimentare care aflorează în perimetrul analizat aparţin structurilor tinere, fiind reprezentate prin formaţiuni sedimentare diferite în ceea ce priveşte gradul de cimentare, de consolidare, rezistenţa la acţiunea factorilor de mediu. Depozitele pannoniene ocupă cea mai mare parte a teritoriului şi sunt alcătuite din argile, nisipuri argiloase, marne, cu un grad foarte redus de cimentare. Ele vin în contact direct cu formaţiunile cristaline şi aflorează la zi în Dealul Guşteriţa şi pe frontul de cuestă al Podişului Hârtibaciului ce intră în teritoriul administrativ al municipiului spre est şi nord-est. Depozitele cele mai recente sunt cele cuaternare, care acoperă aproape în totalitate teritoriul administrativ al Sibiului şi sunt reprezentate prin depozitele de terasă şi depozite proluviale (conuri de dejecţie) de vârstă pleistocen, diferite ca geneză, grosime şi alcătuire granulometrică (pietrişuri), cu tendinţă de formare de conglomerate (nisipuri înglobate într-o masă argiloasă) acoperite de o cuvertură de sol de grosimi variabile, precum şi de depozite aluviale actuale (pietrişuri, nisipuri, mâluri holocene) foarte bine reprezentate în luncile Cibinului şi afluenţilor acestuia.

Disfuncţionalităţile cauzate de constituţia litologică şi efectele negative asupra habitatului urban constau în următoarele aspecte:

- umezirea şi gonflarea substratului argilos deranjează echilibrul intern al substratului şi predispune versanţii din Podişul Hârtibaciului şi frunţile de terasă ale Cibinului la procese gravitaţionale de tipul alunecărilor de teren;

- friabilitatea şi slaba cimentare a rocilor favorizează procesele de pluviodenudare şi eroziune în suprafaţă, cu manifestări agresive de tipul şiroirii, ravenării şi torenţialităţii, mai ales pe versanţii Dealului Guşteriţa sau pe frunţile de terasă ale Cibinului;

- conţinutul mare de mâluri argiloase, din depozitele aluviale ale Cibinului şi afluenţilor şi impermeabilitatea acestora determină ridicarea nivelului pânzei de apă freatică în luncile râurilor, cu unele băltiri permanente sau cu caracter periodic;

- depozitelor sedimentare de terasă şi luncă, neconsolidate, asociate cu oscilaţiile hidro-climatice şi presiunea exercitată de greutatea lor sau de greutatea unor construcţii de deasupra determină în timp rearanjarea gravitaţională şi accentuarea unor procese de tasare şi sufoziune care pot avea efecte negative asupra structurii construcţiilor;

- gonflarea argilelor care intră în componenţa depozitelor în condiţiile supraumezirii şi contractarea lor în perioadele secetoase determină apariţia unor crăpături adânci în sol şi în formaţiunile geologice; aceste crăpături constituie căi de acces, prin infiltrare, a apelor meteorice în perioadele cu exces de precipitaţii, care cauzează infiltraţii şi igrasie în subsolul construcţiilor sau chiar inundarea unor spaţii deschise şi neprotejate. De asemenea, apa acumulata sub forma de depozite acvifere intre depozitele argiloase si suprafata, prin capilaritate se ridica in peretii cladirilor determinand igrasia acestora.

Tectonica Depresiunii Sibiului şi a oraşului Sibiu este simplă şi caracteristică zonelor stabilizate. Investigaţiile geofizice au evidenţiat, în zona Sibiului şi a împrejurimilor o

12

anomalie gravimetrică ce corespunde unei ridicări a fundamentului. Pe baza rezultatelor seismometrice se poate explica şi hidrografia regiunii. Astfel, Cibinul este forţat să ocolească ridicarea de la Sibiu şi împiedicat să se îndrepte spre nord de către obstacolul format de legătura dintre Ocna Sibiului şi Daia, astfel încât este nevoit să-şi croiască drum în lungul sinclinalului Şura Mică – sud de Guşteriţa, îndreptându-se spre sud către Olt.

Prospecţiunile seismice efectuate în regiunea Blaj-Sibiu (M. Popescu, 1962) au evidenţiat existenţa unei importante linii seismice numită ”linia sării” pe care se înşiruie anticlinalele cu sâmbure de sare situate la nord de Depresiunea Sibiului şi care pe la nord de Guşteriţa se leagă de ridicarea Daia-Caşolţ. La sud de linia sării, separarea de ridicarea Sibiului este făcută de sinclinalul Şura Mică – Sud de Guşteriţa. Acestea împreună cu sinclinalul Turnişor îmbracă periclinul nord-vestic al anticlinalului Sibiului.

Din punct de vedere seismic teritoriul administrativ al Municipiului Sibiu se înscrie într-o zonă cu intensitate seismică scăzută spre moderată (71 scara MSK). Având în vedere zonarea seismica conform SR 11100 – 1:1993 (Zonarea seismica. Macrozonarea teritoriului Romaniei) conform căreia intensitatea seismică care se poate atinge la nivelul ţării noastre este de 6 si 9 pe scara MSK, regiunea geografică în care este amplasat Sibiul se caracterizează prin risc seismic scăzut, cu o perioadă medie de revenire de minim 50 ani ceea ce nu ridică probleme majore din punct de vedere al expunerii la riscul seismic a construcţiilor civile, a obiectivelor industriale sau a infrastructurii de transport de toate tipurile (căi de comunicaţie, transport special prin conducte etc.).

1.2.2. Potenţialul geomorfologic şi dinamica reliefului Relieful de pe teritoriul Municipiului Sibiu aferent Depresiunii Sibiului este

caracterizat prin trăsături morfometrice (hipsometrie, fragmentare, pante, expoziţie) şi morfologice (procese geomorfologice actuale, dinamica versanţlor şi albiilor) care trădează pe de o parte influenţa geologică (prin litologie, structură), iar pe de altă parte condiţiile actuale ale modelării (climat, regim hidrologic de scurgere, grad de acoperire cu vegetaţie, intervenţia antropică asupra formelor de relief).

1.2.2.1. Tipuri genetice de relief Morfologia teritoriului înscris municipiului Sibiu şi ariei sale periurbane aparţine

treptei morfogenetice depresionare submontane şi podişului, diferenţiată funcţional în raport de formele de relief. La nivelul întregii Depresiuni a Sibiului, dar mai cu seamă în limitele administrative ale Municipiului Sibiu, se înregistrează o asimetrie netă a reliefului impusă de tendiţa de deplasare a Cibinului spre nord şi nord-est, fapt pus în evidenţă pe dreapta râului de scăderea altitudinală sub forma unor trepte a formelor de relief (dealuri submontane, piemonturi, terase, luncă) şi pe stânga râului de râpa de împingere a Podişul Hârtibaciului, afectată de procese gravitaţionale.

Dealurile submontane ale Cisnădioarei, bine împădurite, se desfăşoară la sud de Valea Sevişului şi sunt rezultatul fragmentării unui piemont. Prezintă caracterele unei regiuni deluroase, cu altitudini de 500 - 600 m şi cu văi puternic adâncite, rezultând o energie de relief de circa 100 - 150 m. Altitudinea scade de la sud-vest spre nord-est, acestea dominând şesul aluvial al Sevişului cu care vine în contact direct şi Piemontul Cibinului de la nord de aceasta.

Piemontul Cibinului se desfăşoară la nord de Valea Sevişului şi coboară altitudinal până la 500 şi chiar 470 m, având caracterul unei suprafeţe slab înclinate cu extensiune mare (lăţime de 0,5 - 2 km) care face racordul cu terasa superioară a Cibinului. Din punct de vedere morfogenetic este un piemont de acumulare rezultat în urma descărcării la ieşirea din munte a unui con de mari dimensiuni. Este alcătuit din materiale erodate şi transportate de către Cibin

13

(pietrişuri puternic rulate, alterate, înglobate într-o masă nisipoasă) cu o structură torenţială a depunerilor succesive, acoperit de o cuvertură groasă (1,5 – 2 m) de luturi argiloase şi nisipuri lutoase, care conferă versanţilor o morfodinamica accentuată. Trecerea spre terasele Cibinului este insesizabilă şi este marcată de un glacis continuu cu pante slabe (2 – 5o).

Terasele Cibinului în număr de trei au o dezvoltare maximă şi pot fi urmărite cu uşurinţă pe partea dreaptă a râului şi mai puţin pe stânga. Podurile au înclinare slabă 0 – 3o şi extensiune mare pe partea sudică a Cibinului, sub forma unor câmpuri larg evazate spre nord, sub formă de evantai. Podurile teraselor au o stabilitate accentuată comparativ cu frunţile de terasă, care au pante accentuate (peste 20o şi sunt fragmentate de o reţea de văi cu caracter temporar al scurgerii. În deschiderile teraselor pot fi identificate orizonturi groase de pietrişuri mărunte, şi pietrişuri grosiere, foarte bine rulate, nisipuri grosiere şi marne nisipoase, într-un amestec lutos-argilos şi nisipos-lutos care întreţine umezeala la suprafaţă şi împiedică drenajul intern din depozitele de terasă.

Terasa a 3-a are o altitudine de 450 - 475 m, fiind suspendată faţă de albia Cibinului cu 50 - 60 - 70 m. O bună parte a teritoriului extravilan al oraşului Sibiu din partea de sud - sud-vest se află situată la nivelul podului acestei terase, care se continuă şi cuprinde extremitatea vestică a cartierelor Valea Aurie, Calea Poplăcii şi extremitatea estică a Pădurii Dumbrava şi Calea Dumbrăvii până la cimitir. Această terasă este fregmentată aproape median pe direcţia sud-vest – nord-est de Pârâul Valea Aurie, care de la podul de pe Strada Argeşului se continuă spre aval şi fragmentează nivelul celei de a doua terase a Cibinului.

Terasa a 2-a are o altitudine absolută de 420 - 435 m şi un pod cu extensiune mare (0,5 - 2,5 - 3 km lăţime), fiind suspendată faţă de albia Cibinului cu 15 – 25 m. Acest nivel de terasă este foarte bine reprezentat în cadrul teritoriului administrativ al oraşului Sibiu, la nord –est de Cartierul Turnişor şi nord de Valea Cibinului, la nivelul acesteia fiind amplasat aeroportul, zona industrială Sibiu Vest, şoseaua naţională DN1 şi europeană E 81, precum şi drumul de legătură Sibiu - Şura Mică până în Dealul Cucului. Pe partea dreaptă a Cibinului, această terasă este slab reprezentată între Valea Poplaca şi extremitatea vestică a Cartierului Poplaca, însă ea este foarte bine reprezentată în perimetrul intravilan al oraşului Sibiu, cea mai mare parte a acestuia desfăşurându/se la nivelul acestei terase (Hipodrom, Calea Dumbrăvii, Calea Victoriei, Centrul istoric al oraşului, Vasile Aron). În perimetrul intravilanului, această terasă este fragmentată, ca şi cea superioară,de Valea Aurie, în lungul căreia Parcul Sub Arini penetrează sub forma unei zone verzi compacte până aproape în centrul oraşului. Deşi, datorită intervenţiei antropice deosebit de intense, această terasă nu îşi mai păstrează caracterul natural, ea poate fi recunoscută cu uşurinţă în peisajul urban prin structura cartierelor şi a tramei stradale.

Terasa 1 – a are o altitudine absolotă de 405 - 410 - 418 m şi este suspendată faţă de Cibin cu 5 - 10 m. Lăţimea ei este mult mai redusă comparativ cu celelalte două nivele, iar trecerea la nivelul de luncă al Cibinului este foarte greu de sesizat datorită modificărilor antropice. Ea este foarte bine reprezentată pe partea dreaptă a Cibinului, între limita vestică a extravilanului şi cotul Cibinului de la Turnişor, de unde se insinuează spre est, cuprinzând o parte a Cartierului Ştrand, o parte a Sibiului Vechi, parţal Cartierul Lupeni, Lazaret şi zona industrială sud-est Broscărie). Pe partea stângă a Cibinului această terasă se regăseşte în Turnişor - Şoseaua Alba Iulia - Frigoriferului, continuându-se cu cea mai mare parte a Cartierului Terezian. La nivelul acestei terase este amplasată calea ferată şi cea mai mare parte din Şoseaua naţională (aceasta coboară insesizabil uneori la nivelul luncii, iar alteori urcă la nivelul celei de a doua terase).

Lunca Cibinului şi şesul aluvial al afluenţilor acestuia constituie treapta cea mai joasă din punct de vedere altitudinal, fiind supuse în permanenţă ritmului anotimpual al scurgerii râurilor dar şi unor fenomene accidentale care se produc în albii, respectiv inundaţii şi scăderi puternice de nivel. Menţionăm încă de la început faptul că Cibinul amonte de Gura Râului are

14

un bazin hidrografic amenajat, procesele din albia minoră în aval de acesta fiind subordonate acestei retenţii, fluxului oscilant ca debit şi nivel în funcţie de volumul de apă eliberată din lac precum şi regimului anotimpual al scurgerii pe afluenţii Cibinului aval de lacul de acumulare.

Lunca Cibinului este foarte larg extinsă la vest de Turnişor şi în Cartierul Ştrand, unde atinge lăţimi de 0,5 - 1 km. Panta este foarte redusă (0 – 2°) iar altitudinea luncii scade în sensul de curgere a Cibinului, aceasta insinuându-se în lungul râului de la altitudini de 410 - 418 m în partea de vest amonte de Turnişor şi coborând treptat până la 396 m – 405 m în partea de sud-est a oraşului. Lunca este dezvoltată foarte bine pe ambele părţi ale Cibinului în sectorul vestic. Până la intrarea în Turnişor Cibinul prezintă un curs meandrat, cu numeroase meandre părăsite, care se regăsesc în peisajul de luncă prin suprafeţe înmlăţtinite, meandre cu maluri erodate şi adânci (- 2; - 3 m) în buclele concave şi maluri acumulate în buclele convexe. De la intrarea în Turnişor si până la ieşirea din Sibiu, Cibinul este amenajat, albia minoră fiind delimitată de maluri taluzate, cu înălţimi de 1,5 - 2 m până la peste 3 m, în cea mai mare parte fixate de vegetaţie ierboasă. În albia minoră se remarcă prezenţa unui nivel nou de luncă, rezultat în urma acumulării şi fixării cu vegetaţie ierboasă higrofilă a aluviunilor la partea inferioară a malurilor.

Aval de Guşteriţa, lunca Cibinului este asimetrică, cu dezvoltare maximă pe partea dreaptă, unde pe alocuri depăşeşte 1 km lăţime şi cu dezvoltarea unei fâşii late de numai 100 - 300 m pe partea stângă, la baza versantului abrupt al Podişului Hârtibaciului. Şi în acest sector surplusul de umezeală datorat pânzei freatice favorizează igrasia clădirilor, iar în extravilan utilizarea sub formă de fâneaţă. La nord de Sibiu se desfăşoară şesul aluvial al Rozbavului, Văii Popilor şi Văii Hamba. Acestea formează o arie de convergenţă hidrografică între Cartierul Tineretului şi Cartierul Guşteriţa. Se prezintă sub forma unui câmp larg deschis spre nord, cu altitudini de 405 - 410 - 414 m şi cu pante foarte reduse (0 - 2o), ceea ce împiedică drenajul suprafeţelor şi stagnarea apelor meteorice. De asemenea solurile gleice, cu un regim percolaţie scăzut favorizează menţinerea aproape de suprafaţă a apelor freatice.

Podişul Hârtibaciului este reprezentat pe teritoriul administrativ al Municipiului Sibiu printr-un abrupt de eroziune (front de cuestă) care mărgineşte depresiunea Sibiului la est, respectiv interfluviul care aliniază pe direcţie nord-vest – sud-est Dl. Hâia (528 m) – Dl. Padina Goală (538,6 m) – Dl. Pădurii (598 m) - Dl. Galben – Capul Dealului - Dealul Bucăţii (508 m). Acest aliniament domină lunca Cibinului cu 150 - 175 m şi este dublat la limita nord-estică a teritoriului de culmi deluroase cu orientare nord-sud impusă de fragmentarea exercitată de afluenţii din podiş ai Cibinului: Dealul lui Gumuşel, Dl. Cocoşului (621 m), Dealul La Tablă (642 m). Versanţii sunt modelaţi prin deplasări gravitaţionale de tipul prăbuşirilor, alunecărilor profunde şi superficiale, procese de ravenare, torenţialitate şi spălare în suprafaţă, care în mare măsură au contrubuit şi contribuie la formarea şi evoluţia glacisului deluvio-coluvial de la bază. Acesta este dispus sub forma unei fâşii aproape continui între Viile Sibiului şi limita sud-estică a teritoriului, având o lăţime de circa 80 - 150 m şi pante de 10 – 2o, care scad spre contactul cu lunca Cibinului. Este alcătuit din depozite argiloase şi argilo-nisipoase cu grad ridicat de instabilitate, provenite în urma meteorizării, eroziunii şi retragerii versantului abrupt al podişului şi acumulate la baza cuestei pe grosimi de circa 5 - 6 m, având aspectul unei terase înclinate spre albia Cibinului. La nivelul acestui glacis şi în lunca Cibinului este situat cartierul Guşteriţa.

1.2.2.2. Disfuncţionalităţi morfodinamice şi degradarea terenurilor prin procese

geomorfologice actuale În sectorul analizat altitudinile sunt cuprinse între 400 m în lunca Cibinului la limita

administrativă cu teritoriul comunei Şelimbăr şi 639 m în Dealul Hamba Sud Est pe cuesta Podişului Hârtibaciului, altitudinea medie depăşind 450 m. Izohipsa de 400 m delimitează lunca Cibinului în acest sector şi se insinuează la baza abruptului structural al podişului.

15

Fragmentarea reliefului prezintă valori care se înscriu în intervalul 0 – 0,5 km/km2 în lunca şi pe terasele Cibinului până la 2 – 2,5 km/km2 pe frontul de cuestă al Podişului Hârtibaciului şi pe frunţile de terasă. Energia de relief variază şi ea în funcţie de forma de relief, cu valori de la 0 - 10 m la nivelul şesului aluvial al Cibinului, până la 80 - 100 - 140 m la contactul dintre luncă şi frontul de cuestă. Pantele au valori diferenţiate pe sectorul analizat, de la valori minime de 0 - 3 - 5° la nivelul albiei majore a Cibinului şi afluenţilor şi pe podurile de terasă, valori de 10 - 15 - 35° specifice frunţilor de terasă, abruptului structural şi glacisului bazal al acestuia, până la valori de peste 60° întâlnite în perimetrul exploatărilor de argilă din Dealul Guşteriţa. Ca frecvenţă, sunt dominante pantele cuprinse între 10 – 30°, valori favorabile declanşării şi manifestării proceselor de pluviodenudare şi deplasărilor gravitaţionale.

Dinamica actuală a reliefului este indusă în primul rând de factorii naturali: contactul litologic şi structural dintre cristalinul celor două unităţi montane şi depozitele sedimentare ale Podişului Hârtibaciului, condiţiile climatice cu influenţe oceanice, precum şi de acţiunea reţelei hidrografice autohtone şi alohtone, pe un fond alcătuit din pietrişuri, nisipuri, marne şi argile, cu nuclee mai dure. Predomină procesele de versant generate de pluviodenudare: spălare în suprafaţă, şiroire, ravenare, torenţialitate (Florina Grecu, 1992, 1997). Procesele de eroziune, transport şi acumulare se succed şi în lungul văii alohtone a Cibinului cu debite destul de mari, care a descărcat la ieşirea din munte cantităţi mari de materiale sub forma unor conuri de dejecţie imense cu caracter piemontan - Piemontul Cibinului şi glacisuri, pe care le-au preluat reţeaua hidrografică autohtonă - Valea Aurie, Valea Săpunului, cu debite variabile în timp, contribuind la fragmentarea acestor construcţii acumulative şi la degradarea suprafeţelor interfluviale şi a versanţilor, prin retragerea regresivă a obârşiilor pe bazine hidrografice de ordinul I şi II.

Componenta lutoasă - argiloasă a depozitelor de terasă este responsabilă de prezenţa unor pânze acvifere de terasă la adâncimi destul de reduse şi de crearea unor probleme de infiltrare în subsolurile construcţiilor a apelor de infiltraţie. Pe frunţile de terasă şi la baza acestora, mai ales în extravilan, se pot identifica arii înmlăştinite şi izvoare. Terasa a 3-a în Păşunea Poplaca, dincolo de liziera nordică a pădurii Dumbrava, este deosebit de îmbucătăţită de ravenele, ogaşele şi văile scurte şi cu caracter torenţial (Valea Urzicarilor), afluente ale Cibinului în amonte de Turnişor. Acestea fragmentează fruntea de terasă şi se adâncesc prin eroziune regresivă şi în podul terasei superioare. Fruntea de terasă care face racordul cu lunca Cibinului este foarte puternic degradată prin procese geomorfologice de tipul deplasărilor gravitaţionale pe fondul acumulării fluviatile şi a proceselor fluvio-torenţiale.

În albia râului Cibin şi a afluenţilor de pe partea dreaptă - Pârâul Trinkbach (Valea Aurie) şi Valea Săpunului, în sectoarele de meandrare se manifestă acumularea malurilor convexe şi eroziunea malurilor concave, aceasta din urmă având ca efect subminarea versanţilor şi declanşarea unor procese de versant (alunecări, prăbuşiri). În lungul Văii Cibinului lunca se află sub directa incidenţă a cursului de apă şi a proceselor de versant din arealele limitrofe (cuesta podişului), unde domină alunecările superficiale şi de mică adâncime, prăbuşirile, torenţialitatea, ravenarea etc.

Astfel, în sectorul amonte de Turnişor, unele dintre meandrele părăsite ale Cibinului păstrează legătura cu albia minoră a acestuia, preluând o parte din debit în timpul apelor mari, altele însă sunt total sau parţial colmatate şi au rupt legătura cu râul. În perioadele cu exces de umiditate aceste bucle de meandre părăsite (belciuge) pot deveni suprafeţe lacustre sau suprafeţe mlăştinoase. De altfel pâraiele care fragmentează terasele Cibinului în acest sector alimentează belciugele formând bălţi şi mlaştini, care în condiţiile pantei foarte slabe şi a substratului mâlos se drenează foarte greu, întreţinând umezeala şi dezvoltarea vegetaţiei higrofile. În plus, aceste organisme torenţiale descarcă în lunca Cibinului conuri de dejecţie care exercită o acţiune de împingere a talvegului Cibinului şi o redirecţionare a proceselor din albie.

16

De asemenea, în sectorul cuprins între confluenţa cu Rozbavul şi limita sud-estică a intravilanului albia majoră are altitudini relative de 1 - 1,5 m iar manifestările dinamice care caracterizează relieful luncii joase sunt: eroziunea malurilor, acumulările aluviale, umectarea freatică a solului şi gleizarea. Procesele de acumulare sunt mai active în acest sector întrucât pe tronsonul amonte-aval de Guşteriţa, Cibinul primeşte afluenţi cu caracter torenţial cu obârşiile în podiş: Valea Fărmândoala cu afluentul său Valea Nepindoala, Valea Pe Remeţi. Acestea transportă şi depun în colector materialele solide rezultate în urma eroziunii fluvio-torenţiale. Acumulările din albie se găsesc lateral sub formă de renii fixate de vegetaţie, sau în partea centrală sub formă de ostroave total sau parţial fixate de o vegetaţie ierboasă sau lemnoasă, cum sunt cele de la podul Guşteriţa, sau sub formă de depozite submerse, cum sunt cele din avale de acest cartier. Picioarele podului de peste Cibin funcţionează ca obstacole pentru aluviuni şi treptat condiţionează formarea depozitelor submerse sau emerse din albie.

Factorii naturali ai morfodinamicii sunt amplificaţi de factorii antropici, rolul acestora în modelarea reliefului fiind foarte nuanţat, în strânsă legătură cu amploarea şi diversitatea activităţilor efectuate. Menţionăm în acest sens activităţile agricole, pastorale, industrie, defrişări, amenajări ale cursurilor de ape, drenaje, plantaţii forestiere, precum şi expansiunea edilitară şi amenajările de spaţii pentru diferite necesităţi sociale, comerciale şi de agrement. Valorificarea resurselor forestiere în trecut şi reducerea drastică a suprafeţelor împădurite la circa 20 % din suprafaţa ocupată de pădurile de odinioară a condus la exacerbarea proceselor geomorfologice, care afectează spaţiul depresionar, mai cu seamă la nivelul piemonturilor şi al abrupturilor structurale care mărginesc depresiunea în limitele administrative ale Municipilui Sibiu.

În momentul de faţă, abandonarea terenurilor agricole şi instalarea unor stâne în jurul izvoarelor sau chiar în mijlocul unor tarlale întinse ca suprafaţă în partea de nord a intravilanului conduc la degradarea solurilor prin nitrifiere, la accentuarea eroziunii în suprafaţă şi la distrugerea covorului vegetal ierbos. Suprafeţele destinate pomiculturii de pe Dealul Guşteriţa au fost în mare parte abandonate, aici instalându-se degradări încă de intensitate moderată, dar cu potenţial distructiv pe timp îndelungat. Terasele antropice sunt modelate de procese geomorfologice actuale care cresc în intensitate şi care slăbesc productivitatea terenurilor.

Excavaţiile realizate pentru extragerea argilei în scopul fabricării cărămizii în Dealul Guşteriţa (Sibiu) sau pentru construirea şoselei de centură (în dl. Şura Mare) constituie premise ale subminării versanţilor şi nuclee de accentuare a proceselor de şiroire, ravenare, alunecare şi prăbuşire şi de degradare a versaţilor. Aportul deluvial datorat proceselor gravitaţionale determină aglomerarea versanţilor şi formarea la baza acestora a unui glacis de alunecare cu instabilitate accentuată. De asemenea, prezenţa argilelor în pachete groase şi exploatarea lor în sistem intensiv pentru industrie sau construcţia de şosele explică morfodinamica accentuată a versanţilor şi aportul de material coluvio – proluvial din albiile râurilor cu caracter asecvent care fragmentează cuesta (Pârâul Nepindoala, Valea Fărmândoala, Valea Pe Remeţi).

În ceea ce priveşte impactul traficului, care se realizează pe căile de comunicaţie rutieră şi feroviară, menţionăm unele dezechilibre legate de stresul mecanic (tasare, alunecări, prăbuşiri), distrugerea protecţiei malurilor acolo unde arterele hidrografice sunt însoţite sau traversate de drumuri cu un trafic intens (peste Cibin), de construcţia unor picioare de poduri (peste Cibin şi afluenţi) care funcţionează în albiile râurilor ca obstacole pentru depozitele de aluviuni (Cibin la podul Guşteriţa), precum şi de subdimensionarea podurilor şi podeţelor care traversează artere hidrografice şi peste care se desfăşoară un trafic intens.

În prezent se află în blocaj lucrările la centura ocolitoare a municipiului Sibiu, un obiectiv deosebit de important în optimizarea traficului şi eliberarea oraşului Sibiu de efectele traficului greu şi de neajunsurile în confortul populaţiei create prin poluarea aerului cu noxe,

17

poluare fonică şi prin riscul de accidente. Deşi această arteră rutieră constituie un avantaj major în integrarea naţională şi internaţională a spaţiului depresionar analizat şi în degajarea Sibiului de stresul unui trafic intens în orele de vârf, această şosea încă nefinalizată se află deja în fază avansată de degradare prin procese de spălare şi şiroire.

1.2.3. Resursele de apă. Vulnerabilităţi hidrice teritoriale 1.2.3.1. Resursele de apă şi caracteristicile lor Apele subterane pot fi identificate sub formă de ape suprafreatice şi de stratificaţie,

care circulă libere în depozitele substratului, fără presiune hidrostatică. Cele mai importante cantităţi sunt cantonate în depozitele cuaternare de luncă, în lungul reţelei hidrografice care drenează teritoriul municipiului Sibiu, unde adâncimea nivelului freatic oscilează între 0,80 - 1,5 - 2 m. Importante rezerve de apă freatică sunt prezente în depozitele de terasă sub forma unor lentile, a căror acumulare este favorizată de componenta lutoasă- argiloasă în care sunt înglobate pietrişurile de terasă. Adâncimea acestora variază, de la 2 - 3 m la 15 - 16 m. La contactul luncă – terasă, sau la contactul dintre două terase succesive, pe frunţile teraselor aceste ape freatice apar la suprafaţă sub forma de izvoare, care întreţin suprafeţe mlăştinoase în afara oraşului. Apele freatice cantonate în treapta piemontană se gasesc la adâncimi de circa 18 - 20 m şi pot constitui alături de cele de terasă surse de alimentare cu apă a oraşului.

Calitatea pânzei freatice se impune a fi monitorizată prin două foraje, pentru care să se realizeze analize semestrial. În momentul de faţă, apa din pânza freatică din straturile de mare adâncime este folosită în mică măsură în industrie, sau ca apă potabilă.

Reţeaua hidrografică de suprafaţă aparţine bazinului hidrografic al Cibinului şi are un caracter convergent spre partea estică a intravilanului, fiind colectată pe teritoriul Municipiului Sibiu chiar de râul Cibin, care prin caracteristicile sale de culoar morfologic, biogeografic şi ecologic constituie o adevărată ”axă verde” a oraşului. Dispunerea radiar convergentă şi caracteristicile hidrografice şi hidrologice sunt rezultatul condiţiilor de relief în strânsă legătură cu condiţiile climatice. Municipiul Sibiu este străbătut de o reţea hidrografică principală cu debit permanent chiar în perioadele secetoase. Cibinul primeşte în intravilan doi afluenţi de dreapta, pârâul Trinkbach şi Valea Săpunului, cu care confluează aval de Guşteriţa, şi doi afluenţi de stânga, Rozbavul şi Pârâul Fărmândoala, confluenţele fiind situate între cartierele Terezian şi Guşteriţa.

Regimul de alimentare şi cel de scurgere este dependent direct de condiţiile climatice ale regiunii de formare. Cibinul este un râu alohton, cu obârşiile în Munţii Cindrelului, alimentarea fiind nivală şi pluvio-nivală, ceea ce se reflectă în caracterul scurgerii. Este necesar să menţionăm că râul Cibin a fost amenajat în amonte de localitatea Gura Râului (1973-1980) prin construirea unui baraj de beton cu contraforţi, cu scopul principal de alimentare cu apă a Municipiului Sibiu şi a localităţilor din aria periurbană, retenţia având şi un important rol hidroenergetic, de regularizare a debitelor şi de atenuare a undei de viitură în perioadele cu exces de precipitaţii.

Ca urmare a acestei amenajări, regimul de scurgere pe râul Cibin în limitele administrative ale municipiului Sibiu s-a modificat, acesta fiind dependent de regimul de funcţionare al barajului şi de aportul reţelei hidrografice din aval de baraj. Înainte de amenajare Cibinul avea un debit mediu multianual de 4,72 m3/s, iar în regim amenajat râul tranzitează un debit mediu multianual de 2,8 m3/s, cu valori variabile în funcţie de anotimp şi de regimul stocare/eliberare/uzinare a apei la baraj. Debitul solid a fost blocat de baraj, în momentul de faţă fiind furnizat doar de afluenţii din aval de baraj în afara limitei

18

administrative a municipiului (Săliştea cu Magul şi Cerna Vodă), de cei de pe teritoriul administrativ (în special cei cu obârşia în podiş - Valea Fârmândoala şi Rozbavul prin Valea Hamba) şi de cursul propriu-zis al Cibinului pe traseul depresionar în urma eroziunii malurilor si a fundului albiei.

Reţeaua hidrografică autohtonă podişului are o alimentare predominant pluvială. Aceasta tranzitează depresiunea în partea de nord a municipiului (Rozbavul, Valea Plopilor) şi colectează surplusul de apă subterană prelevat prin canalele de drenaj care împânzesc aceest sector. Valea Fărmândoala cu afluentul său Nepindoala şi Valea Pe Remeţi drenează partea vestică a Podişului Hârtibaciului, iar prin caracterul lor puternic torenţial în timpul ploilor de primăvară - vară aduc un aport solid semnificativ în colector.

Afluenţii de pe partea dreaptă au şi ei un regim de alimentare predominant pluvial. Pârâul Trinkbach a fost şi el amenajat prin amplasarea a patru baraje în Pădurea Dumbrava - Muzeul Satului, retenţiile având rol de agrement şi de regularizare a debitelor. La sud – sud- est, intravilanul este delimitat de Valea Săpunului - un canal alimentat din pârâul Şteaza aval de Răşinari, care transportă un debit de apă controlat. Un rol important din punct de vedere ecologic, constituind totodată ”un plămân verde” al oraşului, îl are Valea Aurie care leagă Pădurea Dumbrava, Muzeul Satului, lunca acestui pârâu în cartierul cu acelaşi nume şi înaintează prin Parcul Sub Arini spre centrul orasului. Acest pârâu alimentează pânza freatică a parcului şi asigură necesarul de apă pentru vegetaţia forestieră din zona parcului.

Repartiţia scurgerii în timpul anului este diferenţiată pe anotimpuri. Scurgerea minimă se produce iarna (XII - III), iar scurgerea maximă se produce primăvara şi vara (intervalul IV – VII) când topirea zăpezilor se asociază cu ploile de primăvară sau vara când au ploi bogate şi cu caracter torenţial care generează ape mari şi viituri pe afluenţii Cibinului. Apele mari au o frecvenţă ridicată primăvara, când condiţiile climatice de formare a lor sunt cele mai favorabile. Perioadele cu scurgere scăzută se produc vara, toamna şi iarna, iar pâraiele cu bazine hidrografice mici, afluente direct sau indirect Cibinului, au caracter temporar.

Lacurile sunt reduse ca număr, inegal distribuite în cadrul teritoriului administrativ al municipiului Sibiu si fac parte din categoria lacurilor artificiale (create pe cale antropică). Lacul lui Binder este situat în partea de nord-vest a oraşului, în cartierul ţiglari. Denumirea lacului şi a cartierului sugerează şi geneza antropică a acestui lac. Lacul are o suprafaţă de circa 7 ha, un perimetru de 1,6 km şi 10 m adâncime maximă si s-a format prin acumularea apelor meteorice şi a apelor din pânza freatică a şesului aluvial de la nord de Sibiu în excavaţiile antropice de exploatare a argilei realizate la începutul secolului al XX-lea pentru fabricarea cărămidei şi ţiglei. Fabrica a fost aplasată pe locul actualului lac şi a aparţinut unui negustor sas pe nume Binder, fiind închisă în perioada interbelică.

A doua categorie, o constituie lacurile de acumulare amenajate prin bararea cursului Văii Aurii (Trinkbach) din Muzeul Civilizaţiei Populare (16 ha), Grădina zoologică şi din amonte de Cabanei Valea Aurie. Aceste lacuri au o funcţie principală de regularizare a debitelor şi atenuare a viiturilor precum şi o funcţie de agrement.

1.2.3.2. Vulnerabilitatea la fenomene hidrologice cu caracter de risc Vulnerabilităţile hidrice teritoriale sunt legate producerea unor procese hidrodinamice

staţionare (excesele de umiditate) şi a celor active (ape mari, viituri, inundaţii). Pânza freatică situată destul de aproape de suprafaţă, ceea ce generează un excedent de

umiditate, mai ales în luncile râurilor şi în şesul aluvial de la nord de Sibiu. În acest sector, în şesul aluvial al Rozbavului, Văii Popilor şi Văii Hamba, panta redusă alături de substrat favorizează stagnarea apei şi gleizarea solurilor. Pe alocuri se formează mlaştini şi pajişti mlăştinoase. Lucrările de desecare realizate în prima jumătate a secolului XX, continuate în anii 1956 – 1975, au condus la formarea unei reţele foarte dense de canale în acest sector, cu adâncimi de 1,5 - 2 m, care au contribuit la drenajul acestei suprafeţe şi la scăderea nivelului

19

pânzei freatice. Odată cu retrocedarea suprafeţelor de teren în proprietate privată, lucrările hidroameliorative însă au fost abandonate. Marea majoritate a acestor canale sunt în prezent colmatate, unele au constituit locul de depozitare al deşeurilor menajere sau al deşeurilor din construcţii, astfel încât în acest areal în anii cu exces de precipitaţii se înregistrează o recrudescenţă a excesului de umiditate din sol şi ridicarea nivelului pânzei freatice.

În ceea ce privesc procesele hidrodinamice active, menţionăm că în condiţiile creşterilor de debite cauzate de cantităţi mari de precipitaţii luncile Cibinului şi afluenţilor sunt vulnerabile la inundaţii, iar obstacolele din albii accentuează acest fenomen. Amenajarea Cibinului la Gura Râului a limitat foarte mult aceste fenomene hidrologice de risc, prin atenuarea undelor de viitură şi regularizarea debitelor. Totuşi, aval de această amenajare Cibinul mai primeşte afluenţi care pot induce dezechilibre hidrologice pe cursul aferent teritoriului municipiului Sibiu, în condiţiile producerii unor precipitaţii semnificative cu caracter torenţial şi a utilizării necorespunzătoare a spatiului luncilor şi albiilor râurilor.

În lungul Cibinului, semnalăm următoarele arii vulnerabile la revărsări şi inundaţii: lunca Cibinului amonte de Turnişor, unde menţionăm prezenţa deşeurilor menajere şi a molozurilor provenite din demolări care aglomerează albia majoră a Cibinului în acest sector şi amplifică riscul hidrologic, lunca Cibinului în sectorul de maximă curbură a râului la Guşteriţa - râul face aici un unghi de aproape 90o schimbând direcţia de curgere; pe acest fond confluenţa cu pârâul Fărmândoala cu un regim de scurgere spasmodic, amplasarea podului peste Cibin şi obturarea cursului prin ostroave constituie factori de risc hidrologic major.

Deşi pârâul Trinkbach este amenajat, există situaţii în care unele proprietăţi din zona limitrofă traseului pârâului sunt inundate. Aceste fenomene apar uneori ca urmare a faptului că acumulările nu se folosesc la parametrii proiectaţi, dar mai ales datorită canalizării acestui pârâu, rigidizării cursului prin betonarea albiei minore şi subdimensionării acesteia. În condi�ii de ape mari sau viitură, apele din albia minoră a pârâului se infiltrează în subsolurile clădirilor riverane în sectorul acoperit.

În concluzie, din riscurile hidrologice pe teritoriul municipiului Sibiu pot fi evitate în condiţiile unei exploatări corecte a acumulărilor existente pe perioada de ape mari şi în condiţiile unor lucrări susţinute de hidroameliorare.

În ceea ce priveşte calitatea apei, reţeaua hidrografică şi pânza freatică suntulnerabile la poluare din cauza deversărilor necontrolate a apelor uzate şi din cauza infiltraţiilor din reţeaua de canalizare învechită a oraşului. Din punct de vedere al calităţii apei, râul Cibin la intrarea în Sibiu se încadrează în categoria II de calitate. Râul trece în categoria III -a de calitate pe tot traseul urban, ca urmare a colectării apelor urbane menajere şi efluenţilor parţial epuraţi, proveniţi din activităţile industriale ale municipiului. Cursul devine degradat după staţia de epurare Mohu, care este în aval de Sibiu, la 10 km.

1.2.4. Potenţialul climatic şi disfuncţiile induse de fenomenele climatice externe 1.2.4.1. Condiţiile climatice care caracterizează teritoriul administrativ al

municipiului Sibiu nu prezintă diferenţieri pregnante faţă de climatul general regional. Sibiul este amplasat într-o regiune cu climat temperat-continental moderat, cu influenţe oceanice. Pe acest fond, relieful este factorul principal de diferenţiere a valorilor elementelor climatice. Având în vedere poziţia geografică la contactul dintre munte şi podiş, desfăşurarea pe trepte altitudinale şi mularea depresiunii submontane, teritoriul municipiului Sibiu se caracterizează prin prezenţa a două tipuri de topoclimate complexe: topoclimatul complex depresionar şi topoclimatul complex de podiş.

Principalele elemente climatice care caracterizează teritoriul municipiului Sibiu sunt următoarele (valori obţinute prin prelucrare după datele climatice pe un şir de observaţii

20

realizate pe perioada 1901 – 2000 la staţia meteorologică Sibiu, cu restrângere pentru unii parametri la observaţiile din iltimii 30 de ani):

• Temperatura medie multianuală: 8,9 º C cu o amplitudine medie de 23 º C, cu valori medii a lunii celei mai reci – ianuarie, de -4,4 º C şi a lunii celei mai calde – iulie, de 19,5 º C;

• Temperatura maximă absolută: 39,5 (7.IX.1946); (valoarea de 37,5 º C s-a produs relativ recent la 25. VII. 1997);

• Temperatura minimă absolută: -31,8 (23. I. 1963); (-28,1º C produsă în ultimii 30 de ani 13. I. 1985);

• Nebulozitatea – media multianuală a ultimilor 30 de ani: 6,0 • Cantitatea medie anuală a precipitaţiilor: 649 mm/an; • Maxima absolută în 24 ore produsă în ultimii 20 ani este de 70,4 l/m2 produsă la

data de 18.VI.1998; • Umezeala relativă a aerului atmosferic – valoarea medie multianuală pe ultimii 30

de ani este de 81%. • Durata medie posibilă cu îngheţ este de 184 zile pe an, cu atingerea unei valori

extreme de 210 zile cu îngheţ în iarna 1991-1992; • Frecvenţa mare a calmului atmosferic - 60 % din an. Dacă se are în vedere întregul spaţiu geografic al municipiului Sibiu, desigur că

valorile medii multianuale ale parametrilor climatici prezentaţi mai sus suferă unele diferenţieri. Per ansamblu însă, pentru organismul uman, condiţiile bioclimatice pot fi apreciate ca sedative de cruţare, factorii climatici fiind moderaţi tot timpul anului. În apropierea suprafeţelor forestiere limitrofe intravilanului (Pădurea Dumbrava, Pădurea Guşteriţa) sau a spaţiilor verzi intraurbane cu suprafaţă mare (Parcul Sub Arini) se întrunesc condiţiile unui bioclimat tonic-stimulent, cu efecte benefice asupra organismului.

Diferenţierile locale ale elementelor climatice sunt condiţionate în special de altitudine, expoziţie, grad de înclinare şi configuraţia convexă sau concavă formelor de relief, precum şi de tipologia suprafeţei active: pădure, păşune, livadă, suprafaţă acvatică sau suprafaţă construită. Astfel, pe fondul climatic regional şi al topoclimatelor complexe, aceşti factori de detaliere determină la scară locală dezvoltarea unor topoclimate elementare şi a unor efecte microclimatice secundare date de direcţia vântului la sol, prezenţa suprafeţele acvatice, de canalizările de aer pe culoarele de vale sau pe culoarele stradale în perimetrul intravilanului. Se remarcă în acest sens următoarele tipuri de topoclimate elementare: de luncă, de terasă, de culmi deluroase, de pădure, de livadă, de păşuni şi fâneţe, topoclimatul lacurilor de acumulare, topoclimatul urban cu diferenţieri impuse de zonarea funcţională a municipiului (industrial, al zonelor de agrement, al zonelor rezidenţiale).

Topoclimatul elementar urban al municipiului Sibiu se caracterizează prin abateri uşoare faţă de valorile medii ale elementelor climatice enunţate anterior. Aceste abateri sunt rezultatul modificării condiţiilor de mediu prin artificializarea suprafeţelor active. Astfel, temperatura medie multianuală este ceva mai ridicată datorită efectului adăpost precum şi de supraîncălzire al pavajului străzilor în timpul verii, reducerea evaporaţiei prin asfaltarea suprafeţelor sau betonarea lor şi scăderea implicită a umidităţii aerului, frecvenţa mai mare a calmului atmosferic şi accentuarea poluării. În condiţiile menţinerii calmului atmosferic peste 60 %, asociat cu stratificaţia termică a aerului datorată inversiunilor termice frecvente şi cu ceaţa, noxele din atmosfera inferioară (gaze de eşapament eliberate în urma traficului intens, pulberi minerale rezultate în urma activităţilor antropice din industrie, agricultură, transporturi, pulberi organice etc.) constituie un real factor de risc.

1.2.4.2. Disfuncţionalităţile de ordin climatic sunt legate de fenomenele climatice

extreme pot induce disfuncţii la nivelul teritoriului administrativ al municipiului Sibiu.

21

Climatul temperat continental cu influenţe oceanice determină caracterul moderat al climei şi riscurilor climatice în Sibiu şi în aria periurbană. Fenomenele climatice de risc au un caracter aleatoriu şi un impact moderat asupra organismului uman şi asupra componentelor de mediu. Frecvenţa şi intensitatea fenomenelor climatice de risc sunt relativ moderate şi sunt în deplin acord cu caracterul climatic al Depresiunii Sibiului.

Dintre fenomenele climatice cu frecventa şi intensitatea cea mai mare menţionăm: - valurile de frig, producerea inversiunilor de temperatură şi a unor valori minime

absolute a temperaturii aerului, cu toată gama de procese asociate în cazul producerii în anotimpurile de tranziţie (îngheţ şi brume timpurii de toamnă, îngheţ şi brume târzii de primăvară);

- căderea masivă a precipitaţiilor şi excesul de umiditate (excedent pluviometric) care induc riscuri hidrologice şi geomorfologica asociate (ninsori timpurii şi târzii, ploi torenţiale în 24 ore);

- valurile de căldură şi producerea valorilor termice absolute pozitive, asociate cu deficitul de precipitaţii accentuează fenomenul de uscăciune sau chiar secetă.

Factorii geografici locali determină, în anotimpul rece al anului şi în anotimpurile de tranziţie, formarea şi persistenţa inversiunilor de temperatură, care facilitează suprarăcirea suprafeţei active şi întreţinerea unor temperaturi foarte scăzute. Raportat la staţia Păltiniş de pe versantul nordic al Munţilor Cindrelului, inversiunile de temperatură sunt absolute, iar în perimetrul depresionar se formează şi inversiuni relative condiţionate de desfăşurarea altitudinală a formelor de relief. Intensitatea inversiunilor de temperatură după temperaturile medii se înscrie în limitele inversiunilor slabe (< 3 º C ) şi medii (3 - 5 º C), iar după temperaturile zilnice apar şi inversiuni de intensitate mare (> 5 º C). Ele au o durată de permanetizare de 2 - 20 zile în funcţie de sezon şi de relief. Ele sunt normale pentru intervalul decembrie – februarie, însă se produc frecvent şi în lunile octombrie – noiembrie şi martie, caz în care prezintă risc pentru vegetatie şi culturile agricole.

Maximele lunare absolute ale precipitaţiilor căzute în 24 ore se produc în semestrul cald al anului. Ele variază între 30 – 60 mm, cu o frecvenţă mai mare de producere în intervalul mai - iulie. Cantitatea maximă de precipitaţii căzută în 24 ore la Sibiu a fost de 70,4 mm pe data de 18.VI. 1998. În aceste condiţii se amplifică riscul geomorfologic al proceselor de torenţialitate, ravenare, spălare în suprafaţă şi alunecări de teren. De asemenea riscul hidrologic indus de aceste precipitaţii constă în inundarea suprafeţelor joase şi cu pantă slabă din lunca Cibinului şi a afluenţilor, creşterea nivelului freatic, creşterea nivelului apei n lacuri, suprasolicitarea reţelei de canalizare a oraşului. Se pot produce implicit pagube materiale prin inundarea gospodăriilor şi a terenurilor agricole, refularea canalelor şi blocaje ale traficului şi reţelei de drenaj urban.

Cel mai mare val de căldură s-a înregistrat în 1994 în intervalul iunie - septembrie, totalizând 25 zile tropicale (temperaturi >30 º C) şi 85 zile de vară (temperaturi > 25 º C), valoarea medie anuală a temperaturii aerului fiind de 10 º C. Deficitul de precipitaţii în acelaşi an a fost de peste 100 mm, cu intervale secetoase (februarie - martie, aprilie – septembrie şi noiembrie - decembrie), care au alternat cu intervale ploioase, totuşi insuficiente pentru agricultură. Ca şi consecinţe negative în astfel de situaţii prelungite menţionăm: uscăciunea aerului, secetă în sol, compromiterea vegetaţiei şi culturilor prin uscare, migrarea spre adânc a pânzei freatice, evaporaţie puternică şi formarea de crăpături adânci în substrat, iar în ariile cu activitate pastorală mai intensă, cum este Dealul Guşteriţa, acidifierea şi nitrifierea solurilor şi instalarea unor specii de plante adaptate.

22

1.2.5. Condiţii pedogeografice – favorabilitate şi restrictivitate. Măsuri pedoameliorative

Acţiunea factorilor bioclimatici pe fondul condiţiilor de solificare a determinat procese de pedogeneză caracteristice zonei montane, în cea mai mare parte ocupată de fondul forestier, dar şi zonei depresionare şi de podiş, puternic antropizată. Distribuţia teritorială a solurilor în bazinul Sebeşului se prezintă diferenţiat de la nord la sud pe de o parte datorită naturii petrografice iar pe de altă parte datorită etajării, expoziţiei versanţilor şi neuniformităţii formelor de relief. Analiza sistematică a solurilor sub aspectul caracteristicilor morfologice şi al proprietăţilor fizico-chimice s-a realizat în conformitate cu Sistemul românesc de taxonomie a solurilor (SRTS - 2003), cu menţionarea corespondenţei vechilor clase din Sistemul român de clasificare (SRCS – 1980).

Luvisolurile, cunoscute în nomenclatura veche ca argiluvisoluri, sunt bine reprezentate în partea sud-vestică a teritoriului, dar şi în podiş, pe versanţi slab înclinaţi prin preluvosoluri şi foarte puţin prin luvosoluri. Materialul parental sedimentar are o granulometrie diferenţiată, fiind alcătuit din luturi, depozite aluvio-deluviale, argile marnoase. Terenurile în care se regăsesc aceste soluri au fost în mare parte acoperite de păduri şi arbuşti, astăzi fiind în mare parte defrişate, terenul căpătând o folosinţă agricolă (arabil, păşuni şi fâneţe degradate de ravenare şi torenţialitate sau utilizate pomicolă). Fertilitatea lor este scăzută spre medie, se impun măsuri pedoameliorative de afânare, fertilizare cu îngrăşăminte naturale şi chiar amendamente fosfo-calcaroase.

In zona depresionară şi în podiş, la altitudini sub 500 – 600 m, unde temperaturile ating media de 8,5oC iar precipitaţiile sunt de cca. 550 – 600 mm/an, sunt bine dezvoltate faeoziomurile din clasa cernisoluri. Ele au o textură variată, cu proprietăţi fizice şi hidrofizice bune dar cu un grad relativ ridicat de îndesare (tasare) datorită conţinutului de argilă. Faeoziomurile tipice sunt foarte răspândite pe versanţi în aria piemontană, pe terasele Cibinului, ele fiind formate în condiţiile bioclimatice tipice pădurilor de quercinee. În condiţiile actuale pe ele se dezvoltă păduri de stejar, pajişti cu plante mezofile, dar mai ales culturi agricole şi pomi fructiferi. În arealul piemontan, pe frunţile de terasă ale Cibinului, şi pe glacisurile deluvio-coluviale de la baza cuestei Podişului Hârtibaciului sau de la baza piemontului Cibinului, pe suprafeţe înclinate sunt frecvente alunecările de teren şi eroziunea liniară. Se recomandă măsuri de stabilizare, utilizarea sub formă de păşune, fâneţe naturale şi pădure.

Faeoziomurile pelice sunt formate pe argile, marne, argile marnoase, marne argiloase. Prezenţa lor este semnalată pe culmile domoale şi în jumătatea inferioară a versanţilor slab înclinaţi, pe terase, cu exces de umiditate freatic. Alături de faeoziomurile clinogleice, aceste soluri sunt foarte răspândite în partea de nord a municipiului Sibiu în şesul aluvial al Rozbavului, Văii Popilor şi a Hambei. Aici s-au format iniţial soluri mlăştinoase care prin drenare au evoluat în mare parte către faeoziomuri pelice.

Faeoziomurile clinogleice (solurile negre de fâneaţă) şi stagnogleice (pseudogleice) sunt dezvoltate pe versanţi slab înclinaţi, pe podurile de terasă ale Cibinului şi pe spaţiile interfluviale piemontane sau din podiş, pe depozite cu textură fină şi umiditate ridicată. Ele sunt soluri mai reci, mai tasate, cu porozitate redusă ceea ce face ca regimul aerohidric să fie restrictiv pentru culturile agricole. Sunt necesare în aceste condiţii lucrări de îmbunătăţire a aeraţiei iar pe arealele afectate de stagnogleizare se recomandă lucrări de eliminare a excesului de apă din perioadele umede ale anului.

Pe versanţii cu pante accentuate (cuestă) ale Dealului Guşteriţei, pe un substrat format din roci afânate predomină regosolurile. În aceste areale ritmul proceselor de denudare este mai intens sau egal cu cel de solificare. Fertilitatea lor scăzută şi volumul edafic redus recomandă aceste soluri pentru utilizarea ca pajişte şi păşune sau utilizarea forestieră. În

23

partea de nord/est a extravilanului aceste tipuri de soluri sunt utilizate cu bune rezultate în pomicultură (Viile Sibiului).

Pe suprafeţele cvasi-orizontale din depresiune, în lunca Cibinului şi a afluenţilor, predomină aluviosolurile cunoscute în nomenclatura veche sub denumiri de protosoluri aluviale şi solurile aluviale (neevoluate), cultivate cu legume şi cereale. Aluviosolurile gleice sunt cele mai răspândite, fiind prezente pe depozitele fluviale variate ca textură, dar predomină cele cu textură lutoasă până la lutoargiloasă. Se recomandă utilizarea lor ca păşuni, fâneţe, zăvoaie, dar şi ca teren arabil cu utilizare în legumicultură, necesitând în acest sens o serie de măsuri de fertilizare şi drenaj.

Hidrisolurile ocupă suprafeţe disjuncte, de diferite mărimi, oriunde există un exces temporar, prelungit sau permanent de apă. Ele sunt reprezentate prin gleisoluri molice pe versanţii prelungi din podiş sau pe piemont afectaţi adesea de alunecări de teren, gleiosoluri în lunci şi pe şesul aluvial la nord de Sibiu şi stagnosoluri pe podurile de terasă. Sunt soluri azonale dezvoltate pe un material parental cu textură fină: argile, marne argiloase, depozite lutoase, argile marnoase, care pot acoperi pietrişuri şi nisipuri. Acestea au un regim aerohidric defectuos, necesită lucrări hidroameliorative (desecări, drenaje), fertilizare, şi afânare adâncă pentru a putea fi utilizate în agricultură, iar acolo unde apar alunecările de teren se impun măsuri de stabilizare prin împădurire.

Diminuarea proceselor de eroziune a solului până la stingere şi prevenirea acestora constituie una din problemele prioritare ale gestionării durabile a potenţialului pedologic. Se impune în acest sens o monitorizate corectă a proceselor de degradare (intensitate, suprafaţă etc.) pe categorii de folosinţă a terenurilor şi o reconversie a acestor terenuri prin împădurirea celor mai intens degradate, prin înierbarea suprafeţelor mai puţin degradate şi prin aplicarea unui sistem de agricultură adaptat terenurilor în pantă, care să includă culturi adecvate ca tipologie şi structură şi alte măsuri de prevenire a proceselor de versant. Potenţialul pedogeografic, fertilizarea şi ameliorarea fertilităţii solurilor, oferă totuşi condiţii pentru extinderea suprafeţei forestiere sau pentru utilizare pomi-viticolă mai ales pe versanţii cu expoziţie favorabilă, pe terenuri neproductive, expuse eroziunii torenţiale şi alunecărilor de teren.

Alături de solurile analizate mai sus, care prezintă fondul pedologic dominant al teritoriului, se mai întâlnesc şi alte soluri răspândite pe areale mici, disjuncte, cu un evident caracter intrazonal.

De asemenea alături de solurile naturale specifice teritoriului, în special în spaţiul intravilan şi în imediata apropiere sunt foarte bine reprezentate antrisolurile. Ele sunt specifice unui material parental antropogen mineral sau organic neconsolidat (depozite pământoase, umpluturi, resturi de materiale de construcţii, materiale de dragaj etc.). Entiantrosolurile, cunoscute în nomenclatura veche sub denumirea de protosoluri antropice, sunt specifice suprafeţelor de depozitare a deşeurilor menajere, industriale şi a sterilului de la fabrica de cărămidă din arealul Dealului Guşteriţa, în aria de influenţă a depozitului de deşeuri menajere de pe Dealul Dăii - Valea Pe Remeţi, precum şi pe terasa a 3-a la capătul străzii Islazului, unde au fost depozitate materialele pământoase rezultate în urma săpăturilor în scop edilitar (fundaţii, şanţuri, terasamente etc.). Aceste soluri sunt în curs de formare pe materiale antropogene, slab fertile şi necesită măsuri de ecologizare, tasare, aplicare de îngrăşăminte şi utilizate ca zone verzi şi forestiere.

1.2.6. Riscuri naturale Spaţiul geografic cuprins în limitele administrative ale Municipului Sibiu constituie,

deci, un spaţiu de interferenţă puternic antropizat şi caracterizat în mare parte de stabilitate însă există şi areale caracterizate prin dezechilibre de versant şi o exploatare intensivă. În

24

25

funcţie de ritmul de manifestare, de intensitatea şi de tipul acţiunilor (asocieri de procese naturale şi antropice), în cadrul acestui areal de contact deosebim o serie de efecte şi disfuncţionalităţi pe care le vom exemplifica într-o fişă sintetică, studiind cazul luncii şi teraselor Cibinului precum şi cel al cuestei Podişului Hârtibaciului (tabelul 1).

Transformările de natura antropică de pe teritoriul administrativ al Municipiului Sibiu au fost graduale şi legate în mod direct de momentele cheie ale dinamicii oraşului Sibiu ca pol de atracţie şi dezvoltare socio-economic. Etapele de dezvoltare şi evoluţie urban-industrială au avut ca efecte imediate şi recente schimbarea destinaţiei terenurilor şi reorganizarea zonelor funcţionale prin: extinderea zonei rezidenţiale, reducerea zonei industriale din partea centrală a oraşului şi amplasarea unor zone industriale compacte şi complexe în partea de NV, N, E şi SE a Sibiului, amplasarea şi extinderea zonei comerciale actuale la extremităţile oraşului si relansarea la alte dimensiuni a rolului de pol de atracţie şi nod de comunicaţie feroviar, rutier şi aerian.

Totodată însă, antropizarea spaţiului depresionar pe sectorul Sibiu – Tălmaciu a avut drept efecte colaterale schimbarea caracteristicilor morfometrice şi morfografice ale formelor de relief prin tăiere, nivelare sau decopertare şi un impact major prin conturarea unor efecte imediate, accelerarea proceselor geomorfologice pe anumite areale şi dobândirea caracterului de hazard, precum si generarea unor manifestări cu caracter de risc (tabelul 1). Intervenţia omului a fost dirijată şi asupra reţelei hidrografice (prin rectificări, îndiguiri, amenajări de maluri, exploatarea materialelor de construcţie din albie etc), asupra vegetaţiei (defrişări masive, ruderalizare, dispariţia unor specii spontane), asupra solurilor (modificarea productivităţii prin amendare, drenare etc.) precum şi asupra condiţiilor climatice (prin crearea de noi topoclimate complexe şi elementare).

Cele mai reprezentative disfuncţii apar în sistemul geomorfologic şi în cel hidrologic. Ele sunt indisolubil legate de condiţiile geologice, climatice şi de modul de utilizare al terenurilor. Efectele imediate şi disfuncţionalităţile morfohidrografice induse de condiţiile naturale şi accentuate de modificările antropice care au avut şi au loc în Depresiunea Sibiului în sectorul Sibiu - Tălmaciu ne dau posibilitatea conturării unor zone de risc, cu precădere risc geomorfologic şi hidrologic (Florina Grecu, 1997, Maria Sandu, 1998, Marioara Costea, 2007):

- zona cu risc slab spre moderat – care cuprinde suprafaţele cu stabilitate ridicată ale luncii înalte a Cibinului şi teraselor, cu o morfodinamică relativ redusă, cu procese de tasare induse de o presiune antropică ridicată data de habitat şi trafic, cu potenţial mediu de producere a proceselor de spălare în suprafaţă, ravenarea frunţilor de terasă şi a glacisurilor;

- zona cu risc moderat spre mare - care cuprinde suprafaţa luncii inundabile a Cibinului, luncile joase ale afluenţilor şi glacisul de alunecare de la baza cuestei, cu o utilizare diversificată (fâneaţă, teren agricol, gospodării, obiective industriale), asociată frecvent cu excesul de umiditate datorat prezenţei pânzei freatice aproape de suprafaţă şi izvoarelor, şi supusă în mod direct influenţei cursurilor de apă (revărsări, inundaţii) şi proceselor de albie şi de versant: acumulări, meandrare, eroziune laterală, subminări şi prăbuşiri de maluri şi de versanţi;

- zona cu risc mare spre foarte mare - care cuprinde întreaga suprafaţă a versantului vestic al Podişului Hârtibaciului între Viile Sibiului şi Fabrica Record, cu o stabilitate redusă indusă de valorile mari ale pantei şi energiei de relief, cu o morfodinamică foarte activă subordonată proceselor de deplasare în masă, torenţialităţii şi ravenării şi cu un potenţial ridicat de reactivare datorită precipitaţiilor bogate şi prezenţei izvoarelor de coastă şi cu nuclee de risc sever determinat de activităţile antropice de exploatare în sistem industrial a argilelor şi de presiunea edilitară.

26

Tabelul nr. 1.1 Sectoare din teritoriul administrativ al Municipiului Sibiu vulnerabile la fenomene de risc natural si risc indus

Lunca Cibinului şi şesul aluvial nord Sibiu Terasele Cibinului Cuesta Podisului Hârtibaciului Factori

favorabili - depozite friabile de nisipuri şi pietrişuri cuaternare - dezvoltarea simetrică amonte de Turnişor şi asimetria albiei majore în sectorul Guşteriţa - panza freatică aproape de suprafaţă (0,5 - 1 m) - băltiri - apariţia freaticului la zi - amenajarea unor sectoare din căile de comunicaţie (şosele, cale ferată) în lungul albiei majore - utilizarea agricolă a luncii - procese chimice şi mecanice asupra depozitelor aluviale - amplasarea unor construcţii industriale şi a gospodăriilor - tasarea depozitelor - amplasarea picioarelor de pod în albia minoră

- depozite de terasă pietrişuri mărunte, şi pietrişuri grosiere, foarte bine rulate, nisipuri grosiere şi marne nisipoase, într-un amestec lutos-argilos şi nisipos-lutos - pânza freatică la 2 - 18 m adâncime – drenaj intern slab - infiltraţii în subsolul construcţiilor - modificarea geometriei teraselor prin nivelare şi ampalsarea habitatului urban - nivelarea antropică a frunţilor de terasă pe traseul căilor de comunicaţie - accentuarea profilului în perimetrul construibil (muchii în unghi drept, săparea bazei terasei) / cartier Tilişca - Săcel - încărcarea până la supraaglomerare a podului de terasă cu construcţii - tasarea depozitelor

- petrografia - nisipuri, argile, depozite argilo-marnoase şi marno-nisipoase panoniene (Guşteriţa) - structura monoclinală - front de cuestă - capete de strat atacate de procese geomorfologice actuale - existenţa unor alunecări pleistocene remodelate - pante accentuate (25 - 45 grd.) - energie de relief 40-80-100-150 m - expoziţia favorabilă S - SE, N - NE - influenţează regimul de umiditate din sol şi substrat

Acţiuni

- asocieri de procese naturale şi antropice

- eroziune moderată în talveg - tendinţa de instalare a profilului de echilibru demonstrată de indicele de concavitate a talvegului C = 0,68 (NB - Oltul) - eroziune laterală - în malurile concave ale albiei - mobilitatea laterală a albiei - subminarea malurilor - acumulare în malurile convexe sau la picioarele podurilor din albia minoră - excavaţii locale în albia minoră pentru exploatarea pietrişurilor şi activarea eroziunii turbionare - stres mecanic în albia majoră (trafic, aglomerare cu construcţii) - procese de tasare

- eroziune regresivă pe frunţile de terasă - fragmentarea frunţilor şi a podurilor de terasă de reţeaua hidrografică cu regim de scurgere torenţial - dinamica accentuată a frunţilor de terasă prin procese de ravenare, torenţialitate şi deplasări în masă - excavaţii locale pentru amplasarea unor construcţii pe frunţile de terasă - stres mecanic - compactări rupere echilibrului intern al depozitelor de terasă - stres mecanic datorat traficului rutier şi feroviar - amplasarea unor construcţii supradimensionate - stres mecanic - procese de tasare induse antropic - depozitarea deşeurilor din construcţii în extermitatea vestică a străzii Islazului

Procese geomorfologice asociate cu exploatari în carieră şi decopertări - procese geomorfologice actuale: alunecări preluate de ravenare şi torenţialitate - exploatarea argilelor în sistem industrial pentru fabrica de cărămidă Guşteriţa - Dl. Pădurii - exploatarea în carieră şi decopertarea Dl. Hâia-Şura Mare pentru construcţia şoselei de centură - păşunatul - cărări de animale preluate de procese de şiroire şi ravenare - tasare - încărcarea versanţilor cu construcţii (cartier Guşteriţa) Defrişări masive ale cuestei şi desţeleniri pentru - amplasarea aşezărilor, - obţinerea şi extinerea de terenuri arabile, păşuni - înfiinţarea unor plantaţii pomicole (Viile Sibiului) - extinderea aşezărilor prin expansiune edilitară

Efecte

- redirecţionarea proceselor de eroziune, transport şi acumulare în albia râului - colmatarea naturală sau indusă a canalelor - modificări ale profilului albiei minore

- secţionarea pânzelor freatice şi apariţia la zi a izvoarelor - dezechilibre prin umezire - modificarea regimului de aeraţie a depozitelor - modificarea raportului de forţe (echilibru şi

- secţionarea pânzelor freatice şi apariia la zi a izvoarelor - dezechilibre prin umezire - modificarea regimului de aeraţie a depozitelor - modificarea raportului de forţe (echilibru şi

27

- acumularea de ostroave şi renii - obstrucţionarea albiilor minore la trecerea pe sub poduri/podeţe şi apariţia unor obstacole pentru scurgerea solidă - apariţia unor forme de relief antropice - deblee, ramblee - supra-aglomerarea luncii cu construcţii şi amenajări

deviere) - crearea de noi planuri de atac pentru meteorizare (umezire - uscare, îngheţ - dezgheţ, acţiune chimică) - vibraţii datorate traficului - expansiune edilitară necontrolată - reducerea suprafeţelor ocupate de păşune şi terenurilor agricole amonte Sibiu

deviere) în masa depozitelor de versant tăiat - crearea de noi planuri de atac pentru meteorizare (umezire - uscare, îngheţ - dezgheţ, acţiune chimică) - preluarea suprafeţelor tăiate de pluviodenudare - reducerea suprafeţelor ocupate de stejărete (Pădurea Guşteriţei, Pădurea Căşăhula şi izolat înspre Şura Mare şi instalarea pajiştilor secundare cu Agrostis şi, Festuca - reducerea suprafeţei zăvoaielor în lungul Cibinului

Disfuncţio-

nalităţi

- subminarea malurilor şi local a versanţilor - degradarea rambleului şoselei de centură prin acţiunea de spălare şi şiroire - umezirea subsolurilor / igrasie - tasare accentuată a terenurilor - inundaţii în cartierele Guşteriţa, Lazaret, Broscărie - gleizare şi pierderea fertilităţii solurilor - poluare şi depozitare deşeuri în albia minoră şi majoră

- subminarea teraselor - procese de tasare . crăpături în fundaţiile şi zidurile construcţiilor - accentuarea ravenării şi torenţialităţii în extravilan - ape de infiltraţie - degradarea subsolurilor construcţiilor - poluare cu deşeuri menajere sau din construcţii

- degradarea în profunzime a versanţilor şi interfluviilor - accentuarea ravenelor, ogaşelor şi a organismelor torenţiale - evoluarea sufoziunii spre eroziune în adâncime - slăbirea rezistenţei versanţilor - fisuri paralele cu linia de versant la limita superioară a excavaţiilor - declanşarea de noi alunecări profunde şi prăbuşiri estimate prin relaţia Cruden - volum peste 26 mc

1.2.7. Peisajul actual Tratarea sistemică, integrativă, a componentelor de mediu abordată mai sus pentru

teritoriul administrativ al municipiului Sibiu ne-a permis să identificăm la acest nivel tipologia şi structura peisajului. Dincolo de aspectul vizibil şi perceptibil care este subiectiv, fizionomia pe care o are acest teritoriu la momentul actual este rezultatul asocierii dinamice a elementelor naturale cu cele antropice, care interacţionează între ele formând o entitate unitară şi nedisociabilă, aflată în continuă evoluţie.

Cu alte cuvinte, putem spune că, peisajul actual reprezintă rezultatul sintezei unor elemente compozite, care are o anumită formă şi specificitate date de interacţiunile care se stabilesc în timp şi spaţiu între elementele naturale şi activităţile umane. Aceste interacţiuni dau naştere la o serie de configuraţii spaţiale şi temporale care pot fi ierarhizate şi caracterizate prin focalizarea atenţiei asupra categoriei de fenomene dominante, fie ele naturale sau antropice.

De aceea interpretarea şi analiza peisajului din limitele administrative ale municipiului Sibiu capătă o coordonată temporală şi o valenţă dinamică. Peisajul natural şi cel antropizat au înregistrat, până în prezent o continuă evoluţie şi schimbare. Menţionăm condiţiile de acoperire a suprafeţelor cu vegetaţie forestieră care în timp s-a restrâns foarte mult şi efectele acestor defrişări în condiţiile climatice actuale asupra morfologiei reliefului prin eroziunea fluvio-torenţială şi deplasări în masă. Mult mai complexă este însă dinamica peisajului antropizat, deoarece aceasta se datorează comportamentului uman, inventivităţii acestuia, capacităţii omului de a modela teritoriul în termen scurt. De aceea, putem spune că sensul istoric este fundamental în interpretarea peisajului, însă modificările au loc în mod continuu şi sub ochii noştri (dinamică diurnă, dinamică sezonieră, dinamică anuală).

La nivelul municipiului Sibiu se pot distinge mai multe tipuri de peisaje care alcătuiesc o structură integrativă formată din nivelele de organizare şi structurare, care reflectă raportul cantitativ şi calitativ de participare a elementelor naturale şi umane. Pornind de câteva criterii reprezentative: aspectul geomorfologic, aspectul bio-pedo-climatic şi presiunea umană, în cadrul teritoriului municipiului Sibiu deosebim următoarele tipuri şi sub-tipuri de peisaje:

peisaj natural sau/şi seminatural a. peisaj geomorfologic

i. peisaj de luncă ii. peisaj de terase

iii. peisaj de piemont iv. peisaj de podiş v. peisajul terenurilor degradate de alunecări şi torenţialitate

b. peisaj acvatic

i. peisajul cursurilor de apă ii. peisajul lacustru

c. peisaj forestier

peisaj antropic

d. peisaj urban e. peisaj industrial f. peisaj feroviar

28

g. peisaj agricol i. peisaj de păşune si fâneaţă

ii. peisaj pomicol iii. peisajul terenurilor cultivate (arabil)

h. peisajul haldelor de deşeuri În cele mai multe cazuri unul dintre peisajele existente enumerate mai sus este

dominant iar altele pot fi subordonate. Există de asemenea situaţii în care peisajul geomorfologic nu se mai recunoaşte ca peisaj natural, devenind subsidiar peisajului urban datorită modificărilor configuraţiei formelor şi supraîncărcării cu construcţii şi căi de comunicaţii. De asemenea, în interiorul ariei construite se pot diferenţia subtipuri de peisaje: peisajul construit (peisajul cartierelor cu vile, peisajul cartierelor cu blocuri, peisajul unităţilor industriale din centrul oraşului care în acest context este şi el unul subsidiar), peisajul spaţiilor verzi (parcuri, culoare stradale verzi, grădini personale sau instituţionale), peisaj comercial etc. Legat de peisajul aşezării urbane a Sibiului, trebuie să menţionăm faptul că unele cartiere au un profund caracter rural prin structura gospodăriilor şi natura relaţiilor sociale.

În acest context relaţia de ansamblu natură – mediu construit devine principalul instrument de analiză a imaginii urbane, într-o viziune peisagistică. O calitate specifică Sibiului este existenţa cartierelor de vile care, prin intermediul grădinilor, „transportă” şi extind în structura urbană caracterul verde al Parcului Sub Arini, prelungind astfel pătrunderea naturii în oraş. Această continuitate gradată natură – construit, prezentă în întreg arealul avînd la capete Pădurea Dumbrava şi centrul istoric, conferă oraşului coerenţă de ansamblu. Prin întreruperea locală a acestei teme, în dreptul zonelor industriale din interiorul oraşului, imaginea de ansamblu este fragmentată, iar cartierele aflate „dincolo” de întreruperi apar în percepţia locuitorilor ca decuplate de corpul principal al oraşului şi, în consecinţă, izolate, străine. Deşi o mare parte a ansamblurilor de locuinţe colective au la bază viziunea unui „oraş verde” şi deci un bun potenţial de integrare într-un oraş „infiltrat” de natură, ele apar ca insule supra-aglomerate, ale căror interspaţii pierd caracterul verde şi sunt invadate de maşini, construcţii şi deşeuri. Desigur că imaginea de ansamblu a oraşului, respectiv peisajul urban, conţine şi elemente naturale de valoare care de fapt au constituit cadrul de susţinere şi dirijare a structurii urbane. Aceste elemente penetrează spaţiul urban şi sunt rezultatul unei evoluţii în timp geologic a spaţiului depresionar în care este situat Sibiul: cursuri de apă - Cibinul şi afluenţii săi şi culoarele naturale definite de acestea, suprafeţe lacustre adiacente, forme de relief – terasele şi lunca Cibinului, glacisul deluvio-coluvial de la baza cuestei Hârtibaciului, suprafeţe forestiere - pădurea Dumbrava prelungită cu Parcul Sub Arini sau păşuni şi fâneţe în şesurile aluviale din lungul Cibinului şi afluenţilor.

29

2. ZONE VERZI URBANE ŞI PERIURBANE

2.1. Vegetaţia Sibiului şi a împrejurimilor sale Vegetaţia Sibiului este o reflectare a factorilor orografici, pedologici, climatici şi zoo-antropici. Vegetaţia caracteristică este aceea de depresiune, dat fiind relieful major şi de luncă şi terase, rezultat al străbaterii municipiului de către râul Cibin. Spre nord un arc de dealuri mărgineşte această depresiune, aşa-zisele dealuri ale Guşteriţei şi ale Viilor Sibiului. Câteva documente vechi ne dau indicii despre covorul vegetal al Sibiului în secolele trecute. J. Troester scrie la 1666 că „Oraşul e înconjurat imediat în afara zidurilor de un brâu de lacuri şi multe grădini...spre miazănoapte are un fluviu frumos şi bogat în peşti, Cibin...” Gravuri din acelaşi secol evidenţiază salba de lacuri din jurul cetăţii Sibiului şi dealurile Guşteriţei plantate cu vii. Morando Visconti în a sa „Mappa della Transilvania” din 1699 schiţează nu numai lacurile şi mlaştinile ci şi pădurea dintre Sibiu şi Răşinari. In gravuri din veacul al XVIII-lea sunt reprezentate şi întinse fâneţe în afara centurii oraşului. Documente ale magistratului Sibiului din acelaşi veac amintesc despre „fâneaţa de pe Altenberg /Dealul Vechi”, „fâneţele de la Lazaret”, „fâneţele Burger”, „fâneaţa Fleischerwiese/Şesul Măcelarilor” şi despre una dintre primele defrişări masive din Pădurea Dumbrava, urmată, în 1799, de însămânţere în vederea reâmpăduririi. Tot acum, graţie activităţii botaniştilor J. Lerchenfeld, P. Sigerus, Chr.G.J. Baumgarten sunt consemnate primele informaţii floristice despre Sibiu şi conservate primele plante (aflate azi în colecţia de herbarii a Muzeului de Istorie Naturală Sibiu) între care speciile azi dispărute de aici Hottonia palustris, Menyanthes trifoliata, Narcissus radiiflorus, ultima specie formând o întinsă pajişte cu narcise/Narzissenwiese între Sibiu şi Răşinari (aceasta a dăinuit cel puţin un secol şi jumătate, de la sfârşitul veacului al XVIII-lea pană la începutul celui de-al XX-lea). Pe o hartă din 1838 se pot vedea întinderile de păduri din jurul oraşului şi mulţimea mlaştinilor din lunca Cibinului dintre Turnişor şi Cristian precum şi dintre Guşteriţa şi Bungard şi din lunca Ruşciorului. Botanistul F. Schur descrie astfel peisajul Sibiului în 1850: „...alternează într-o imagine plăcută fâneţe, câmpuri, tufărişuri, păduri, mici mlaştini, pârâuri şi râuri...”. Colinele guşteriţei sunt catalogate „grădina botanică a Sibiului, deoarece aici putem găsi înflorite începând cu primăvara timpurie şi până la sosirea iernii excelente plante”. Acelaşi botanist descrie (în 1866) sute de plante din împrejurimile Sibiului cu ecologia şi cenologia lor, prin aceasta sugerând şi asociaţiile vegetale în care ele creşteau (E. Schneider-Binder, 1976).

Factorul uman a schimbat mult aspectul vegetaţiei prin defrişări, desţeleniri, drenări, plantări, construcţii etc. Am amintit deja de defrişarea din Pădurea Dumbrava din 1799, pădure care, scrie J. Binder în 1909, „în secolele trecute a ajuns până la Sub Arini fiind însă defrişată şi transformată în terenuri agricole”. Odată cu defrişarea pădurilor, în locul ştejăretelor s-au instalat pajişti mezofile şi mezo-higrofile din clasa Molinio-Arrhenatheretea care, ulterior, o bună parte dintre ele au fost transformate în terenuri agricole/agrocenoze. În urma extragerii stejarului (Quercus robur) s-a schimbat raportul dintre arbori, carpenul (Carpinus betulus) devenind, în multe locuri, dominant. Înlăturarea vegetaţiei lemnoase de pe versanţi a condus la masive alunecări de teren şi la eroziuni mai mult sau mai puţin profunde. Zăvoaiele de sălcii (Salicetum albae-fragilis) de pe malurile Cibinului, Ruşciorului, Sevişului s-au rărit (prin defrişare) şi ruderalizat şi alterat cu specii nitrofile/buruieni (prin depozitarea de gunoaie). Culturile agricole care au înlocuit fitocenozele naturale de pajişti şi de pădure s-au umplut de buruieni segetale care au dat o altă structură florei locale. Pe de o parte au fost desecate vechile bălţi şi mlaştini amintite în Evul mediu, pe de alta au apărut o serie de gropi

30

şi bălţi de excavaţie a pietrişului şi nisipului de-a lungul Cibinului în care s-au perpetuat o parte dintre speciile acvatice.

În prezent peisajul municipiului Sibiu se caracterizează pritr-o fărâmiţare a covorului vegetal şi un aspect mozaicat generate de conlucrarea factorilor naturali şi a celui antropic. Astfel în lunca Cibinului şi a Ruşciorului precum şi în lacurile din Dumbrava Sibiului şi Lacul Binder întâlnim cenoze hidrofile şi higrofile aparţinând asociaţiilor Lemnetum minoris, Lemno- Utricularietum vulgaris, Potamogetonetum crispi, Polygono-Potamogetonetum natantis, Ceratophylletum demersi, Scirpo-Phragmitetum, Typhaetum angustifoliae, Typhaetum latifoliae, Glycerietum aquaticae, Sparganio-Glycerietum fluitantis, Glycerietum plicatae, Bolboschoenetum maritimi, Eleocharitetum palustris, Oenantho aquaticae – Rorippetum amphibiae, Caricetum vesicariae, Caricetum vulpinae, Caricetum gracilis, Caricetum acutifoermis-vesicariae, Bidenti-Leersietum, Carici flavae-Eriophoretum, Agrosti-Eleochari-Alopecuretum geniculati, Peplido-Limoselletum, Juncetum buffoni, Ranunculetum scelerati, Bidenti-Polygonetum hydropiperis, Agrostidetum stoloniferae, Agrostio- Deschampsietum, Agrostideto- Festucetum pratensis, Alopecuretum pratensis, Cirsietum cani, Juncetum effusi, Junco inflexi- Menthetum longifoliae ş.a.

Pe versanţii umbriţi şi cu umiditate suficientă, îndeosebi pe colinele din jurul Sibiului (Guşteriţa, Bungard, Poplaca, Cristian, Răşinari) sunt păşuni şi fâneţe mezofile din asociaţiile Arrhenatheretum elatioris, Festuco rubrae-Agrostietum, Anthoxantho-Agrostietum tenuis, Trifolio-Lolietum perennis, Holcetum lanati ş.a.

Pe versanţii însoriţi, în schimb, s-au dezvoltat cenoze xerofile ale asociaţiilor Agrostio- Festucetum valesiacae, Medicagini minimae-Festucetum valesiacae şi Thymo-Festucetum valesiacae, Festuco rupicolae-Danthonietum provincialis, Stipetum pulcherrimae, Stipetum stenophyllae, Stipetum capillatae, Botriochloetum ischaemi, Carici humilis-Brachypodietum pinnati ş.a. La acestea adăugăm tufişurile din asociaţiile Amygdaletum nanae şi Crataego-Prunetum fruticoase de pe dealurile Guşteriţei (Padina goală, Padina Tiişelului, Valea Guşteriţei spre Fântâna Rece) cu specii deosebit de valoroase sub aspect biogeografic.

Pe terenurile cu gunoaie şi cu moloz/ruderalizate ca şi în culturile îmburuienite se întâlnesc grupări ale asociaţiilor Hordeetum murini, Carduetum acanthoidis, Onopordetum acanthi, Xanthietum italici, Arctio-Ballotetum nigrae, Sambucetum ebuli, Galeopsidetum speciosae, Amarantho- Chenopodietum albi, Capsello- Descurainietum sophiae, Malvetum pusillae, Tanaceto- Artemisietum vulgaris, Conietum maculati, Convolvulo arvensis- Agropyretum repentis, Lepidietum drabae ş.a.

Zăvoaiele care au mai rămas pe Cibin şi afluenţii săi (cu cenoze din asociaţiile Salicetum albae-fragilis şi Salicetum triandrae, în Parcul Arinilor şi Aegopodio-Alnetum) sunt invadate de specii adventive (unele formând chiar asociaţii precum Astero- Rubietum caesii, Rudbeckio- Solidaginetum, Polygonetum cuspidati) şi de buruieni nitrofile datorită gunoaielor de pe maluri.

Pădurile din împrejurimile Sibiului aparţin asociaţiilor Querco robori-Carpinetum şi Querco petraeae-Carpinetum (Dumbrava Mare şi Mică, Pădurea Catrinei) şi Quercetum robori-petraeae (Dealurile guşteriţei la Padina Goală, Padina Lungă).

2.2. Zone verzi intravilane Zonele verzi reprezintă componenta foarte importantă în relaţia de ansamblu natură – mediu construit prin complexitatea funcţiilor pe care le îndeplineşte şi prin rolul structural în sistemul de ecoţesuturi definitorii pentru peisajul urban şi periurban în viziunea unui „oraş verde” înconjurat şi „infiltrat de natură”.

31

Rolul zonelor verzi nu se reduce doar la cel de „accesoriu ambiental” în dezvoltarea spaţiului public; ele contribuie la ameliorarea condiţiilor de microclimat, la reducerea poluării, la crearea condiţiilor favorabile pentru agrement, sport şi recreere, exercitând o puternică influenţă binefăcătoare asupra sănătăţii oamenilor. Într-o viziune firească, elementele naturale interioare sau periferice oraşului trebuie să condiţioneze intervenţiile asupra structurii construite, politica peisagistică şi nu în ultimă instanţă o abordare inovatoare în proiectele de dezvoltare spaţială viitoare a Sibiului, în acord cu principiile dezvoltării durabile.

Pentru realizarea acestui studiu s-au efectuat observaţii directe, s-au analizat literatura de specialitate şi documentaţiile puse la dispoziţie de beneficiar şi de către serviciul public pentru administrare parcuri şi zone verzi al Consiliului Local al municipiului Sibiu şi Direcţia Silvică Sibiu. S-au luat în considerare studiile anterioare elaborate şi/sau publicate de către membrii echipei de cercetare, de către Planwerk Cluj – Napoca, Urbanproiect Bucureşti şi alţii. A fost utilizat un sistem de referinţă conform prevederilor legislative naţionale în domeniu şi al convenţiilor europene şi internaţionale le care s-au respectat cerinţele exprimate prin teme de proiectare şi s-au avut în vedere planurile şi programele locale, regionale şi naţionale. În consecinţă studiul cuprinde analiza situaţiei existente, evidenţierea disfuncţionalităţilor şi propuneri, recomandări de intervenţie pentru conservarea, consolidarea şi extinderea sistemului de zone verzi de la nivelul teritoriului administrativ al Sibiului.

Primele informaţii despre existenţa unor grădini decorative în Sibiu datează din Evul

Mediu. Cea mai celebră a aparţinut lui Albert Huet, care, în 1607, o lasă moştenire oraşului, ca loc de recreere pentru sibieni. Ea se afla la sud de poarta Cisnădiei şi o vedem schiţată pe un plan al Sibiului realizat de Visconti în 1699. Mulţimea spaţiilor decorative, a „brâului de grădini”, determină pe vizitatorii străini să asemene Sibiul, la mijlocul secolului al XVII-lea, cu un „oraş persan de flori”. În 1726 oraşul avea angajat un grădinar münchenez, iar în 1773 grădinarii sibieni încât solicită înfiinţarea unei bresle proprii. Sunt celebre grădinile şi parcurile baronului Samuel von Brukenthal (de pe actuala stradă Constantin Noica), a lui Martin Hochmeister, a bastionului Soldisch, din curtea actualului Spital Judeţean de Neuropsihatrie, Promenada (de-a lungul centurii a III-a de apărare a oraşului) şi altele. La începutul secolului XIX era renumită pentru frumuseţea ei grădina comerciantului Popp de pe actualul bulevard al Victoriei care a fost duminica un loc de plimbare şi recreere pentru cetăţenii Sibiului (în 1854 ajunge în proprietatea lui Andrei Şaguna). În 1856 se hotărăşte înfiinţarea parcului Sub Arini. Lucrările încep chiar în anul următor şi sunt finalizate de către Societatea de înfrumuseţare a oraşului (înfiinţată în 1879), cea care va realiza şi parcurile Astra, cel din Piaţa Gării, Piaţa Cluj, Piaţa Schiller şi altele.

Zone verzi – situaţia existentă Suprafaţa teritoriului administrativ al municipiului Sibiu este de 121,64 Km² (12164 ha) din care suprafaţa intravilanului este de 40,34 Km² (4034 ha), iar cea a extravilanului de 81,30 Km² (8130 ha). Pe teritoriul administrativ al municipiului Sibiu suprafaţa totala a zonelor verzi este de24.6 kmp.{2460 ha) avind o pondere de 20,2%.Structurarea zonelor verzi este următoarea:

1. Zone verzi din intravilane – 3,62 Km² (362 ha) cu o pondere de 8,97%, din care spaţii verzi conform legii 24/2007 – 1,65 Km² (165 ha) cu o pondere de 4,09%. Suprafaţa si ponderea ocupată de diferite unităţi este prezentată în tabelul 1 şi 2.

32

Tabelul 2.1 Total spaţii verzi din intravilan: Nr. Tip Numar

unităţi Suprafaţa (mp) Pondere

1. Parcuri 3 320889 8.85% 2. Scuaruri 36 76972 2.12% 3. Parcuri si gradini specializate 2 1008000 27.8% 4. Spatii verzi intre

blocuri 10

175334 4.83%

5. Spatii verzi stadioane 5 46544 1.28% 6. Aliniamente stradale 266 54060 1.50% 7. Spatiu verde Cibin 2 22276 0.61% 8. Spatiu verde militar 1 13927 0.38% 9. Spatii verzi piete pubilce 5 21454 0.6% 10. Spatii verzi Viile Sibiului 1 93745 2.58% 11. Padurea Dumbrava (intravilan) 1 1204618 33.21% 12. Spatii verzi institutionale 13 186916 5.15% 13. Spatii verzi cimitire 5 402211 11.09% TOTAL 84+266 3 626 946 100%

Tabelul 2.2 Spaţii verzi din intravilan dupa legislatia in vigoare: Nr. Tip Numar

unităţi Suprafaţa (mp) Pondere

1. Parcuri 3 320889 19.37% 2. Scuaruri 36 76972 4.65% 3. Parcuri si gradini specializate 2 1 008 000 60.84% 4. Spatii verzi intre

blocuri 10

175334 10.58

5. Aliniamente stradale 266 54060 3.26% 6. Spatii verzi piete publice 5 21454 1.3% TOTAL 56+266 1 656 709 100%

Precizăm că prin prevederile Legii 24 /2007 art. 3 spaţiile verzi din zonele urbane curpind: parcuri, scuaruri, aliniamente plantate în lungul bulevardelor şi străzilor, terenuri libere neproductive din intravilan. În litera legii, parcurile sunt spaţii verzi care au o suprafaţă minimă de 1 ha, iar scuarurile sunt spaţii verzi cu suprafaţă mai mică de 1 ha. Din aceste motive, multe din “parcurile” sibiene au trebuit încadrate la scuaruri. Am socotit necesar să prezentăm în tabelul 2.1. toate spaţiile verzi intravilane întrucât ele contribuie în ansamblu la definirea reţelei mozaicate de sisteme seminaturale şi artificiale cu rol eficient în realizarea condiţiilor favorabile de locuire. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) apreciază că pentru desfăşurarea în condiţii optime a activităţilor umane ar fi necesari 50 mp zonă verde intravilană/locuior şi 300 mp zonă verde extravilană/locuitor. Conform OU 114/2007 pentru modificarea şi completarea OUG 195/2005, “autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a asigura din terenul intravilan o suprafaţă de spaţiu verde de minimum 20mp/locuitor până la data de 31 decembrie 2010 şi de 26 mp /locuitor până la data de 31 decembrie 2013. În aceste condiţionări legale, având în vedere că PUG Sibiu va avea o durată de valabilitate până în 2019 se ia ca indicator de calcul al suprafeţelor verzi, valoarea de 26mp/loc. Raportând suprafaţa totală ocupată de zonele verzi din intravilan de 3,62 kmp (362 ha) la numărul total de locuitori, adică 151.976 (2007), se obţine un indice de suprafaţă verde de 23,86 mp/ locuitor, adică mai puţin de jumătate decât prevederile OMS. Dacă însă raportarea se face luând în

33

34

considerare doar spaţiile verzi după legea 24/2007, se obţine un indice de 10,76 mp/locuitor. Acest indice se situează sub nivelul mediei pe ţară, la circa 1/5 din recomandările OMS şi la aproximativ o treime din prevederile legale. Situaţia este şi mai gravă dacă se calculează aceşti indici pentru cartierele mai dens populate. Astfel, în cartierul cu densitatea cea mai mare a populaţiei, Vasile Aron indicele de suprafaţă verde este de doar 1,85 mp/loc, iar în zona centrală de 2,91 mp /locuitor. Cea mai bună situaţie se constată în cartierul Turnişor unde indicele este de 16,36 mp/locuitor. Aceşti indici demonstrază existenţa unui serios disconfort pentru populaţie, situaţie care trebuie tratată cu toată seriozitatea necesitând luarea de măsuri urgente în vederea stopării reducerii suprafeţelor de spaţii verzi şi totodată de înfiinţare a altora noi. Este necesară întocmirea unui plan clar de către specialişti cu un set de măsuri care să fie puse în aplicare de către administraţia locală.

Sistemul de structurarea al spaţiilor verzi este mixt, combinând dispunerea în pete cu cea în fâşii. În intravilan cele mai mari suprafeţe şi ponderi le prezintă “parcurile şi grădinile specializate”

(Muzeul Astra şi Grădina zoologică) şi “parcurile” (Subarini, Cristianului şi Ştrand). Numărul cel mai însemnat de unităţi este deţinut de “scuaruri” din care cele mai reprezentative, având rolul de parcuri, sunt cele situate în zona zidului cetăţii, Parcul Tineretului, Parcul Astra, Parcul Terezian şi Parcul din Piaţa Cluj. O sistematizare sintetică a situaţiei celor 88 de spaţii verzi, cu suprafaţa lor, tipul de spaţiul, vegetaţie, influenţe antropice, calitatea ecolgică este prezentată în tabelul 2.3. De asemenea, lista spaţiilor verzi din intravilan cu localizare, suprafaţă şi tip, este prezentată în tabelul 2.4 interconectat cu linkuri pentru fişele acestora prezentate în format electronic şi în anexa materialului.

Din tabelul 2.3 reiese că în general spaţiile verzi sibiene sunt bine îngrijite, dar la majoritatea lor se constată influenţe antropice nefaste mai mult sau mai puţin accentuate (tabel 2.5).

Tabel 2.5. Starea de întreţinere a spaţiilor verzi intravilane Calificare Numar Infl. antropice

nefaste Numar

Degradat 3 - 20 Insuficient ingrijit 7 + 22 Suficient ingrijit 17 ++ 29

Bine ingrijit 42 +++ 15 Foarte bine ingrijit 12

Excelent ingrijit 5 Nu sunt posibiltati de extindere a

spatilor verzi actuale

O atenţie specială merită aliniamentele stradale plantate. Din documentele puse la dispoziţie de Primăria Municipiului Sibiu, din 474 de străzi, doar 266 au arbori plantaţi în lungul lor (6360 arbori); 79 de străzi au sub 5 arbori iar 99 au efectivele reduse în ultimii ani. Numărul cel mai mare de arbori de pe aliniamentele stradale este întâlnit pe B-dul Victoriei cu 211 arbori. Urmează în ordine descrescătoare strada N. Iorga (209), Calea Dumbrăvii (169), Calea Poplacii (162) strada Măgheranului (127), B-dul Milea (125). Din păcate se poate constata că ritmul replantărilor nu ţine pasul cu extincţia sau tăierea acestei vegetaţii lemnoase. Una din problemele cele mai mari este situaţia spaţiilor verzi din cartierele cu locuinţe colective. Ele sunt, în general, extrem de fragmentate. Din acestea, 10 considerate mai semnificative, sunt prezentate în tabelele şi fişele mai sus amintite. Toate spaţiile din cartierele cu locuinţe colective reclamă pentru viitor o analiză aparte în vederea elaborării unor reglementări în ceea ce priveşte utilizarea şi îngrijirea lor.

Tabel. 2.3. Date sintetice referitoare la spaţiile verzi Nr. crt.

Denumirea Suprafaţa(mp)

Tip de spaţiu

Vegetaţie Căi de circulaţie Constr. Posib. de ext.

Infl. antropice

nefaste

Calificare

1. Scuar Mihai Viteazu 10200 S Gv,G,fo, 1,2,4,5,7 +++ - ++ e.i. 2. Parc Ţiţeica 2783 S A,L,fo,t,G 4,7,10 + - - f.b.i. 3. Zona verde Reşita 12557 A.S A,L,t,G 1,2,4,5,7 ++ - - b.i. 4. Scuar Teclu 549 S t,I,A,L 4,5,7,8 + - ++ b.i. 5. Scuar Darwin 769 S I,G,fo,A,L,gv 4,5,6 ++ - - b.i. 6. Parc Piaţa Cluj 2204 S I,G,A,gv,t 4,5,7,9 + - + s.i. 7. Scuar Triunghi Spital CFR 827 S I,A,G,gv 4,5,7 + - - s.i. 8. Parc Cristianului 29340 P L,gv,G,I 5,6 + - ++ f.b.i. 9. Scuar Infrăţirii 10197 S I, A, L, 4,5 + - + d. 10. Scuar Someşului 1182 S I,fo,A,L,G,gv 4,5,6,8 ++ - + e.i. 11. Spaţiu verde Biserica-M. Viteazu 2574 S.V.I G,fo,I 4,5,7 ++ - ++ e.i. 12. Scuar Cârlova 703 S I, A, 1,2,3,4,5,6 + - +++ d. 13. Scuar Bucegi 465 S I, L 6,7,10 + - - d. 14. Parc V.Aaron 3000 S I 1,3,7,10 ++ - - i.i. 15. Scuar Rusciorului 9818 S I, L, A, 1,2,4,5,7 + - ++ f.b. 16. Scuar ‘9MAI’-2 3767 S I, L 1,2,4,5,7 + - ++ i.i. 17. Scuar “Palatul Copiilor” 1274 S I, L, A 5,7 ++ - ++ i.i. 18. Spaţiu verde “Casa de Cultură” 3407 S.V.I A, L, I, fo 4,5,7,8 ++ - ++ f.b.i. 19. Scuar Ţiglari 1699 S I,L,t 1,2,4,5,7 + - - b.i. 20. Spaţiu verde Piaţa Unirii 8134 S.V.P.

P G,gv,A,L,fo,t 4,5,7,8 +++ - +++ e.i

21. Spaţiu verde Parcarea Thalia 8309 S.V.I I, A, L 1,3,4,7,8 ++ - ++ f.b.i 22. Parc Cetăţii 8309 S G, L 4,5,7,8,9 + - - b.i. 23. Parc Policlinicii 1974 S gv,L,A,I 4,5,7 +++ - ++ b.i. 24. Parc Tineretului 8850 S A,L,G,fo,T,gv 4,5,7,8 ++ - ++ e.i. 25. Scuar Spitalului + Δ 4.797 S Gv,t,fo,A,L 1,2,4,5,7 ++ - ++ b.i. 26. Spaţiu verde Schiller 327 S.V.P. t,gv,L,G,fo 3,4,7,8 + - - b.i

35

P 27. Zona verde Ştefan cel Mare 1.688 A.S. G,t,L 1,2,4,5,7 ++ - ++ b.i. 28. Zona verde B-dul Coposu 8788 A.S. L,A,gv,t,G 4,5,7,8 ++ - ++ f.b.i 29. Scuar Dragoner 168 S L,t 1,2,4,5,7 + - - b.i. 30. Parc Reconstrucţiei 5.438 S A,L,gv,G 4,5,7,9 + - - s.i. 31. Spaţiu verde B-dul Victoriei 5.709 S.V.I. L,A,gv,t,G,fo 4,5,7,8 +++ - ++ f.b.i. 32. Parc Astra 7.803 S L,A,gv,G,fo 4,5,7 ++ - - b.i. 33. Scuar Pedagogilor 4325 S Gv,A, 4,5,7 + - - b.i. 34. Parc Terezian 9.250 S A,L,gv, 4,5,7,8 + - ++ b.i. 35. Scuar sens giratoriu Bieltz 400 S G,fo 1,2,4,5,7,8 + - +++ b.i. 36. Parc Petofi Sandor 5.100 S A,L,gv,G,fo 4,5,7 + - ++ b.i. 37. Parc Sub Arini 212.688 P L,A,gv,I,G,fo 4,5,6,7,8,11,13 ++ - + f.b.i. 38. Parc Strand 13.880 P I,A,L,G,gv 4,7.9.10 ++ - ++ b.i. 39. Scuar Scoala de Inot 5.400 S I,A,L,gv,fo 1,2,4,5,7,11,13 ++ - + f.b.i. 40. Scuar Raţiu 308 S G, A 1,2,4,5,7 ++ - - b.i. 41. Spaţiu verde Polsib 27308 S.V.I A, l, L 4,10 + - +++ s.i. 42. Spaţiu verde P-ţa Iancu de

Hunedoara 4257 S.V.P.

P A,I,gv,L 4,5,7,8, 10 + - - b.i.

43. Scuar “Broscărie” 15963 S L, A, I 1,2,4,5,7 + - ++ b.i. 44. Spaţiu verde cimitir Guşteriţa 15116 S.V.C L.,I 4,10 ++ - ++ s.i. 45. Spaţiu verde stadion Municipal 10182 S.V.S G 4,10 ++ - ++ b.i. 46. Spaţiu verde stadion Şoimii 13461 S.V.S G,I 4,10 ++ - ++ s.i. 47. Spaţiu verde stadion CFR 6397 S.V.S G,I 4,10 + - - s.i. 48. Spaţiu verde stadion Voinţa 8335 S.V.S G,I 4,10 ++ - +++ s.i. 49. Spaţiu verde Spitalul de Psihiatrie 53998 S.V.I I,L,A,Gv,fo 1,2,4,5,7 + - + b.i. 50. Spaţiu verde Piaţa Sadu 1781 S.V.P.

P I,L 1,2,4,5,7 + - - b.i.

51. Spaţiu verde Lacul lui Binder (malurile lacului)

16847 S.V.Cb

I,L 4,5,7,10 +++ - +++ i.i.

52. Spaţiu verde Baza Hipică 7629 S.V.S I,L 4,7,10 ++ - ++ b.i. 53. Spaţiu verde Rusciorului2 5429 S.V.C I,L 4,7,10 + - + i.i.

36

b 54. Spatiu verde Cireşica 9644 S.V.I.

B I,A 1,4,7,10 ++ - ++ i.i.

55. Spaţiu verde Protopopiatul Ortodox

11431 S.V.I Gv, L,A 4,5,7 ++ - +++ s.i.

56. Scuar verde cămine studenţeşti 1500 S Gv,G,A,L 4,10 ++ - +++ b.i. 57. Spaţiu verde Catedra de

Pshiologie 11761 S.V.I A,L 1,2,4,5,7 ++ - +++ b.i.

58. Spaţiu verde Facultatea de Drept 5466 S.V.I A,L ,G 4,5,7 ++ - ++ b.i. 59. Spaţiu verde Oituz 12407 S.V.I A,L,G 4,5 + - + s.i. 60. Scuar Oituz 548 S A,L,G 1,2,4,5,7 + - ++ s.i. 61. Spaţiu verde Piaţa Tălmaciu 8736 S.V.P.

P A,L,G 1,2,4,5,7 + - + b.i.

62. Spaţii verzi între blocuri Calea Dumbrăvii- Milea

21345 S.V.I.B

A,G,Gv 1,2,4,5,7 ++ - +++ s.i.

63. Spaţiu verde “Turnişor 2” 19635 S.V.C I,L 4,5,7 + - + b.i. 64. Scuar Magheru

1123 S I,L 4,5,7 ++ - +++ s.i.

65. Scuar Bâlea-Ştefan cel Mare 250 S I,L,Gv - + - ++ i.i. 66. Spaţii verzi între blocuri Luptei 3310 S.V.I.

B L,G,Gv 4,5,7 + - + b.i.

67. Spaţii verzi între blocuri Turnişor 7614 S.V.I.B

Gv, L, A 4,5,7 + - + s.i.

68. Spaţiu verde V. Aaron 9167 A.S. G, L 4,5,7 ++ - + b.i 69. Spaţiu verde Baza sportivă

Pompieri 13927 S.V.M G,L,A 4,5,7 ++ - + s.i.

70. Spaţiu verde spital Wolf 28082 S.V.I L,A 4,5,7,10 + - + b.i. 71. Spaţiu verde Spital Boli

pulmonare 6386 S.V.I L, A, I 4,5,7 ++ - ++ s.i.

72. Scuar”Dumbrava” 740 S fo 4,5,7 +++ - +++ f.b.i. 73. Parc Coposu 8000 S L,Gv, I, G 4,5,10 ++ - +++ b.i. 74. Parc Coposu 2 2000 S L,G,I 4,5,6 ++ - +++ f.b.i.

37

75. Spaţiu verde cimitir Municipal 371.200 S.V.C L,A,I 4,5,7 + - - b.i. 76. Spaţiu verde Spital Municipal 23398 S.V.I I,A,L,Gv 1,2,4,5,7 +++ - +++ b.i. 77. Muzeul Astra 48000 P.G.S. L,I,A,Gv,G 4,5,7 + - + f.b.i.

78. Grădina Zoologică 960000 P.G.S. L,I,A,Gv,G 4,5,7 ++ - ++ s.i.

79. Spatiu verde Viile Sibiului 93745 80. Spaţii verzi intre blocuri Rahova 30746 S.V.I.

B L,I,A,G 1,2,4,5,7 ++ - + b.i.

81. Spaţii verzi intre blocuri V. Aaron 2 013 S.V.I.B

I,G 1,4,5,7 ++ - + b.i.

82. Spaţii verzi intre blocuri Rusciorului

11082 S.V.I.B

L,I,A,G,Gv 1,2,4,5,6,7 ++ - + b.i.

83. Spaţii verzi intre blocuri Terzian 12931 S.V.I.B

L,I,A,G,Gv 1,4,5,6,7 ++ - + b.i.

84. Spaţii verzi intre blocuri Ştrand 19460 S.V.I.B

L,I,A,G,Gv 1,4,5,7 + - + b.i.

85. Spaţii verzi intre blocuri Mihai Viteazu

57191 S.V.I.B

L,I,A,G,Gv 1,4,5,7 ++ - + b.i.

86. Spaţiu verde cimitir «Cimitirul Saşilor »

7102 S.V.C L,I,A,G 4,7,9 + - - b.i.

87. Spatiu verde cimitir Guşteriţa2 3 119 S.V.C L,I,A,G 4,7,9 + - - b.i. 88. Spatiu verde Padurea Dumbrava 1204618

TOTAL 3 626 946

Unde S.V.I. - spaţiu verde instituţional, S.V.P.P - spaţiu verde piaţa publiă, S.V.S – spaţiu verde stadioane, S.V.I.B – spaţiu verde între blocuri, A.S. – aliniamente stradale, S.V.C.- spaţiu verde cimitir, P.G.S – parcuri şi grădini specializate, S.V.Cb – spaţiu verde Cibin, P – parc, S – scuar; Vegetatie: G – gazon, A – arbustivă, L –lemnoasă, I – ierboasă, Gv – gard viu, fo – flori ornamentale, t – trandafiri. Calificare: d – degradat,i.i. – insuficient îngrijit, s.i. – suficient îngrijit, b.i. – bine îngrijit, f.b.i. – foarte bine îngrijit, e.i. – excelent îngrijit Căi de circulaţie: 1. Drumuri pentru circulaţia vehiculelor, 2. Drumuri cu acoperământ asfaltic, 3. Drumuri cu acoperământ din piatră, 4. Drumuri şi alei pentru circulaţia pietonală, 5. Drumuri şi alei cu acoperământ asfaltic, 6. Drumuri şi alei cu acoperământ din piatră, 7. Alei pentru circulaţia pietonală 8. Alei pentru circulaţia pietonală cu acoperământ din dale, 9. Alei pentru circulaţia pietonală cu acoperământ de iarbă, gazon, 10. Alei pentru circulaţia pietonală cu acoperământ de pietriş, griblură, 11. Alei pentru biciclişti,

38

Tabel 2.4. Lista spaţiilor verzi intravilan – numerele de ordine corespund celor de pe Planşa zonelor verzi urbane şi periurbane NR.

FIŞA

NUME LOCALIZARE SUPRAFAŢA

mp

TIPUL

SPAŢIULUI

1. Parcul “Sub Arini” La inter. B-dul Victoriei, str. O.Goga si Valea Aurie 212688 PARC

2. Parc Ştrand La inter. str. Doljului, str. Bihorului, str. Gorjului şi str. Maramureşului 13880 PARC

3. Parc V. Aron la inter. dintre str. V. Aaron şi str. Şureanu 8230 PARC

4. Parc Piaţa Cluj In V-ul oraşului, la inter. str. Kiev, str. Timişoara, P-ţa Cluj 2204 PARC

5. Parc Cetăţii In C-ul oraşului pe str. Cetăţii 8309 PARC

6. Parc Tineretului In N-E-ul oraşului în apropr. Gării, delimitat de str. Constituţiei, str. Manejului, str.Funarilor, str.Onofreiu si Bd. Coposu

8850 PARC

7. Parc Policlinicii La inter. str. Oberth, Bd Coposu, şi str. Fabricii 1974 PARC

8. Parc Ţiţeica la inter. str. Gh. Ţiţeica, str. C. Diaconu şi str. Axente Sever 2783 PARC

9. Parc Astra In C-ul orasului, între str. Gh. Bariţiu, str. Mitropoliei, str. Lupaş şi parcarea de la Hotel Forum

7803 PARC

10. Parc Terezian La inter. str. Lungă, str. Rusciorului, str. Gladiolelor şi Aleea Petuniei 9250 PARC

11. Parc Petofi Sandor Delimitat de pasajul Petofi Sandor şi şos. A.Iulia 5100 PARC

12. Parc Reconstrucţiei In N-V-ul oraşului, la inter. str. Reconstrucţiei, str. Câmpului, str. Caragiale si str. Lungă

5438 PARC

13. Parc Cristianului în S-V-ul oraşului, la inter. str. Litovoi, str. Cristianului, str. Dragalina 29340 PARC

14. Parc C. Coposu Delimitat de blv. Coposu, str. Gimnasticii 8000 PARC

15. Parc C. Coposu 2 Delimitat de blv. Coposu, şi str. Gh. Lazar 2000 PARC

TOTAL Suprafaţa totală (plus Parcul Sub Arini) : 320889 mp

15 parcuri

39

16. Scuar verde “Broscărie” Pe str. Ştefan cel Mare 15963 SCUAR

17. Scuar verde Mihai Viteazu face legatura între Calea Dumbrăvii, şi str. Rahovei 10200 SCUAR

18. Scuar Pedagogilor Str. Grădinarilor şi str. Pedagogilor 4325 SCUAR

19. Scuar verde Ţiglari In N-ul oraşului pe str. Ţiglari 1699 SCUAR

20. Scuar verde Infrăţirii în N-V-ul oraşului pe str. Infrăţirii 10197 SCUAR

21. Scuar Spitalului + Δ In N-E-ul oraşului, apropr. Gării, la inters. Constituţiei, str. Oberth şi B-dul Coposu

4797 SCUAR

22. Scuar “Palatul Copiilor”

la inter. dintre str. Gen. Magheru şsi str. Constituţiei 1274 SCUAR

23. Scuar ‘9MAI’-2 La inter. dintre str. Harmuzache şi Constituţiei 3767 SCUAR

24. Scuar Magheru la intersecţia dintre str. 9 Mai şi str. Gen. Magheru 1123 SCUAR

25. Scuar Teclu la inter. dintre str. Constituţiei şi str. Abatorului 549 SCUAR

26. Scuar Oituz pe str. Oituz (marginita de str. Hipodromului şi str.Mărăşeşti 548 SCUAR

27. Scuar Someşului pe str. Someşului (lângă Universitate) 1182 SCUAR

28. Scuar Şcoala de Inot In C-ul oraşului, inters. str. Justiţiei, str. Lomonosov şi str. Aleea Eminescu 5400 SCUAR

29. Scuar Dragoner Pe str. 9 Mai 168 SCUAR

30. Scuar Bucegi la inter. dintre str. Ştefan cel Mare, str. E.Murgu şi str. Bucegi 465 SCUAR

31. Scuar Bâlea-Ştefan cel

Mare

la intersecţia dintre str. Bâlea, şi str. Ştefan cel Mare 250 SCUAR

32. Scuar ”Dumbrava” pe bd-ul. Coposu 740 SCUAR

33. Scuar cămine studenţeşti pe blv. Victoriei în faţa căminelor studenţeşti 1500 SCUAR

34. Scuar Rusciorului Pe str. Rusciorului 9818 SCUAR

40

35. Scuar sens giratoriu Bieltz La inter. str.Bieltz, Calea Turnişorului şi şos. Alba Iulia 400 SCUAR

36. Scuar Darwin la inters. dintre str.Turismului şi str. Ch. Darwin 769 SCUAR

37. Scuar Raţiu La inter. dintre str. Dealului şi str. Dr. Raţiu 308 SCUAR

38. Scuar Cârlova la inter. dintre str.Cârlova şi varianta (în Ştrand) 703 SCUAR

39. Scuar Triunghi Spital CFR la intersecţia str. C. Noica, str. Independentei şi str. Negruzzi 827 SCUAR

TOTAL Suprafaţa totală : 76972 mp 24 scuaruri

40. Spaţiu verde Polsib La inter. dintre şoseaua Alba Iulia şi str. Malului 27308 S.V.I.

41. Spaţiu verde Spitalul de

Psihiatrie

delimitată de cursul râului Cibin, pârâul Rusciorul şi str. Dr. Bagdasar 53998 S.V.I.

42. Spaţiu verde Protopopiatul

Ortodox

la inters. dintre str. Transilvaniei şi Blv. Victoriei 11431 S.V.I.

43. Spaţiu verde Catedra de

Pshiologie

pe blv. Victoriei vis-à-vis de caminele student. 11761 S.V.I.

44. Spaţiu verde Facultatea de Drept

la inters. dintre Calea Dumbrăvii, str. N. Olahus şi str. Dr. Anghel 5466 S.V.I.

45. Spaţiu verde Oituz la intersecţia dintre str. Hipodromului şi str. Oituz 12407 S.V.I.

46. Spaţiu verde Spital Boli

pulmonare

la inters. dintre şos. Alba Iulia şi str. Morilor 6386 S.V.I.

47. Spaţiu verde spital Wolf la inter. dintre str. Hameiului şi Pedagogilor 28082 S.V.I.

48. Spaţiu verde “Casa de

Cultură”

La inter. dintre str. E. Cioran, str. Dr. Stanca şi Someşului 3407 S.V.I.

49. Spaţiu verde Biserica-M. la inter. dintre Bd-ul Victoriei şi pasajul Spitalului 2574 S.V.I.

41

Viteazu50. Spaţiu verde Parcarea

ThaliaIn C-ul orasului pe Bd Coposu 698 S.V.I.

51. Spaţiu verde B-dul Victoriei

In C-ul orasului, unde este Primaria şi Tribunal

5709 S.V.I.

52. Spaţiu verde Spitalul

Municipal

La inter. dintre str. Oberth şi Bd-ul Coposu (in interiorul Spitalului) 23398 S.V.I.

TOTAL Suprafaţa totală : 186916 mp 12 s.v.i.

53. Spaţiu verde Gradina

Zoologica

În pădurea Dumbrava Sibiului, delimitată de Muzeul Astra şi zona Valea Aurie

48000 P.G.S.

54. Spaţiu verde Muzeul Astra În pădurea Dumbrava Sibiului, Gradina Zoologică, delimitat de şoseaua Sibiu-Răşinari şi Sibiu-Poplaca

960000 P.G.S.

TOTAL Suprafaţa totală : 1008000 mp 2 p.g.s.

55. Spaţiu verde Piaţa Unirii In C-ul oraşului 8134 S.V.P.P

56. Spatiu verde Schiller In C-ul oraşului, la inter. str. Arhivelor str. Popovici, str. Tipografilor 327 S.V.P.P

57. Spaţiu verde Piaţa Iancu de

Hunedoara

La inter. str. Bieltz , str. Toparceanu şi P-ţa Iancu de Hunedoara 4257 S.V.P.P

58. Spaţiu verde Piaţa Tălmaciu pe Calea Poplăcii 8736 S.V.P.P

59. Spaţiu verde Piaţa Sadu la inter. str. Calea Poplacii, str.Aciliu, str. Bobâlna, str.Orlat (zona verde are o dispoziţie radiară)

1781 S.V.P.P

TOTAL Suprafaţa totală : 21454 mp 5 s.v.p.p

60. Spaţiu verde stadion

Municipal

delimitată de Aleea Eminescu, str. Goga şi str. Maiorescu 10182 S.V.S

42

61. Spaţiu verde stadion CFR delimitată de str. Ştefan cel Mare str, Triajului şi pârâul Valea Săpunului 6937 S.V.S

62. Spaţiu verde stadion Şoimii delimitată de str. H.Coandă, str. Oţelarilor 13461 S.V.S

63. Spaţiu verde stadion Voinţa la inter. dintre str Maramureşului, Vasile Cârlova şi şos. Alba Iulia 8335 S.V.S

64. Spaţiu verde Baza Hipică pe str. Vasile Aaron 7629 S.V.S

TOTAL Suprafaţa totală : 46544 mp 5 s.v.s.

65. Spaţii verzi între blocuri

Calea Dumbrăvii-Milea

delimitat de Calea Dumbrăvii, blv. V. Milea şi str. Lomonosov 21345 S.V.I.B


Luptei

Pe str.Luptei 3310 S.V.I.B

67. Spaţiu verde între blocuri

zona Cireşica

la inter. str. Arieşului, str. Siretului şi Calea Cisnădiei 9644 S.V.I.B


Turnişor

pe str. Alea Pajiştei şi str. Iasomiei 7614 S.V.I.B

TOTAL Suprafaţa totală : 41913 mp 4 s.v.i.b

69. Aliniament stradal V. Aaron

Pe str. V. Aaron 9167 A.S.

70. Aliniament stradal Reşiţa in N oraşului, pe str. Reşiţa 12557 A.S.

71. Aliniament stradalŞtefan cel Mare

In E-ul oraşului 1688 A.S.

72. Aliniament stradal B-dul

Coposu

In C-ul oraşului 8788 A.S.

TOTAL Suprafaţa totală : 32200 mp 4 a.s

43

73. Spaţiu verde Cimitirul

Municipal

pe Calea Dumbrăvii (in capat) 371200 S.V.C.

74. Spatiu vede Turnişor 2 pe str. G. Topârceanu (in capat) 19635 S.V.C.

75. Zona verde cimitir Guşteriţa delimitată de str. Mălinului, str. Viilor 1156 S.V.C.

TOTAL Suprafaţa totală : 391991 mp

3 s.v.c

76. Spaţiu verde Baza sportivă

Pompieri

La inter. str. Maramureşului, şi cursul râului Cibin 13927 S.V.M.

77. Spaţiu verde Lacul lui

Binder

pe str. Zidarilor 16847 S.V.Cb

78. Spaţiu verde Rusciorului pe str. Cerbului, de-a lungul pârâului Rusciorului 5429 S.V.Cb

TOTAL Suprafaţa totală : 22276 mp 2 s.v.c

79. Spaţiu verde Viile Sibiului 93745

80. Spaţii verzi intre blocuri Rahova

pe str. Rahova 30746 S.V.I.B

81. Spaţii verzi intre blocuri V. Aaron

pe str. V.Aaron 2 013 S.V.I.B

82. Spaţii verzi intre blocuri Rusciorului

delimitate de str. Rusciorului, str. Râului, str. Lungă şi str. Gladiolelor 11082 S.V.I.B

83. Spaţii verzi intre blocuri Terzian

delimitate de str. Râului, str. Lungă, str. Târgul cailor şi str. Daliei 12931 S.V.I.B

84. Spaţii verzi intre blocuri Ştrand

delimitate de str. Maramureşului, str. V. Cârlova şi str. Ştrandului 19460 S.V.I.B

85. Spaţii verzi intre blocuri Mihai Viteazu

delimitate de str. Mihai Viteazu, str. Hipodromului, str. N. Iorga 57191 S.V.I.B

86. Spaţiu verde cimitir pe str. Cimitirului 7102 S.V.C

44

45

«Cimitirul Saşilor »87. Spatiu verde cimitir

Guşteriţa2str. Mălinului 3 119 S.V.C

88. Spatiu verde Padurea

Dumbrava

1204618

TOTAL SUPRAFEŢE Suprafaţa totală : 3 626 946 mp

Parcul Arinilor (Sub Arini) este cel mai mare parc al municipiului Sibiu, înfiinţat fiind în anul 1857 (în baza şedinţei primăriei oraşului din 3 nov. 1856), pe locul unei foste păduri de stejar, din care au supravieţuit până astăzi câteva exemplare seculare. Lucrările de organizare a acestei noi zone verzi au fost coordonate de inginerul Seyfried, care a întocmit şi proiectul de amenajare a parcului. Ele au început prin trasarea celor două alei principale şi plantarea a cca. 1000 arbori autohtoni. Iniţial parcul începea din capătul străzii Şcoala de Înot şi respectiv “Estrada Steaua” şi se termina la “Digul cu Pini” de lângă “Bolta Rece”, dig pe care în anul 1859 s-a construit un pod pentru travervarea pârâului. Din anul 1860 au fost declanşate lucrările de extindere a parcului spre Pădurea Dumbrava. Din 1863 primăria oraşului arendează pe 20 de ani terenul amonte de “Digul cu Pini” unei societăţi bancare în vederea realizării unor puncte suplimentare de atracţie şi destindere a cetăţenilor. Se amenajează lacurile pentru peşti şi se construieşte restaurantul (1864). Până la înfiinţarea “Societăţii pentru înfrumuseţarea oraşului” (în 1879) nimic deosebit nu mai semnalăm în evoluţia parcului. Această societate se va implica activ în extinderea zonelor verzi sibiene, în igienizarea şi creşterea biodiversităţii lor. În 1881 ea realizează noi plantări atât cu arbori indigeni cât şi exotici. Din 1882 restaurantul este pus la dispoziţia grădinarului parcului şi se construieşte o seră (între actualul restaurant şi terenul de antrenament al fotbaliştilor, seră dezafectată în urmă cu două decenii). Zestrea dendrologică a parcului creşte considerabil din anul 1894 când sunt aduse şi plantate zeci de exemplare valoroase de arbori exotici rari precum Gingko biloba, Pseudotsuga menziensis, Tsuga canadensis, Abies concolor, Platanus acerifolia, Juniperus virginiana. În 1894 se construieşte fântâna arteziană (reamenajată în urmă cu un deceniu), iar în 1898 pavilionul de muzică (refăcut în 1979). În anul 1900 este amenajat un mic lac cu nuferi, iar în 1902 un alpinet (grupare de pietre cu plante saxicole). În anii 1904-1905 Uzina electrică realizează iluminarea aleii principale şi a fântânii arteziene. După primul război mondial se trasează noi alei, se amenajează rozariul între fântâna arteziană şi pârâu (mărginit spre fântână de borduri cu arbuşti decorativi precum Forsythia suspensa, Berberis thunbergii, Spiraea vanhouttei, Philadelphus coronarius ş.a.), se realizează piaţeta cu statuia lui M. Eminescu etc. În perioada comunistă în parc nu s-au petrecut schimbări importante. Periodic s-au reparat aleile, podeţele şi băncile, corpurile de iluminat, s-au întreţinut peluzele, s-au executat tăieri de igienizare şi pentru siguranţa vizitatorilor. A fost construit un loc de joacă pentru copii dotat şi s-a clădit un nou pod de beton şi metal pe “Digul cu Pini”, în locul celui de lemn, prăbuşit în anii '80. În anii 1965-1966, independent unul de altul, M.I. Doltu şi C. Drăgulescu realizează primele inventarieri ale arborilor din parc, rezultatele fiind publicate în 1967 şi respectiv 1995 (ultimul autor făcând o paralelă între situaţia arborilor în 1965 şi 1993). Cu acest prilej se face (în 1967) şi prima etichetare a arborilor din parc (iar în 1976 cea ce a doua), precizându-se denumirea ştiinţifică, cea populară şi regiunea de origine a arborilor. Primul autor identifică 80 de specii de arbori şi arbuşti, din care 33 exotici şi 47 indigeni, iar cel de al doilea 61 de specii de arbori (nu au fost în atenţia sa şi arbuştii) din care 26 exotici şi 35 indigeni. După anul 1989 , mai exact din 1993, parcul a intrat în atenţia organizaţiei neguvernamentale Ecotur Sibiu care a efectuat periodic igienizări (1993-2003), plantări de arbori (1994-2003), etichetări (1993, 2001, 2002), a publicat articole (în Tribuna Sibiului, Radical, Rondul, Hermannstädter Zeitung, România pitorească) şi pliante de popularizare (1993-2003), a organizat un concurs cu premii pentru elevi (1993), a realizat un film documentar despre parc şi a montat la intrări panouri de prezentare a parcului (1994), a efectuat aplicaţii cultural-educative în parc, cu elevi şi studenţi ş.a. Şi primăria Sibiului s-a implicat an de an, înlocuind podurile de lemn cu cele de metal şi beton (1992-1993), reparând fântâna arteziană şi înlocuind băncile, vechii stâlpi şi corpurile de iluminat cu unele noi (2001), modernizând şi diversificând zona jocurilor de copii şi facând noi alei (2003), reorganizând rozariul şi întreţinând (prin plantări regulate)

46

peluzele înconjurătoare. Primăria împreună cu Ecotur-ul au amenajat, lângă fântâna arteziană, o stâncărie cu specii montane caracteristice (2003). Din păcate s-au întâmplat în parc şi lucruri nedorite. Din neglijenţă şi chiar din necunoaştere au fost tăiaţi arbori preţioşi şi rari (exemplare de Abies concolor, Picea pungens, Pseudotsuga menziensis, Fagus silvatica f. roseo-marginata, Larix decidua, exemplare de Gymnocladus dioica ş.a.). În sectorul VI s-au început în 2003 lucrări de amenajare a unui teren de tenis, tăindu-se mai mulţi arbori. Prin demersurile membrilor Ecotur care au alertat organizaţii naţionale şi internaţionale lucrările au fost stopate. Tabelul 2.1 prezintă o listă a speciilor lemnoase din parcul Subarini

Tabelul 2.1. Speciile lemnoase din Parcul Arinilor (cu diametrul peste 10 cm - cu bold sunt marcate speciile valoroase)

SPECIA Nr. exemplare Abies alba 22 Abies concolor 1 Abies nordmanniana 1 Acer campestre 191 Acer negundo 77 Acer platanoides 246 Acer pseudoplatanus 17 Acer saccharinum 5 Aesculus hippocastanum 206 Alnus glutinosa 273 Alnus incana 2 Betula pendula 12 Carpinus betulus 159* Catalpa bignonioides 33 Chamaecyparis lawsoniana 6 Cornus mas 1 Cornus sanguinea + Corylus avellana + Crataegus monogyna + Evonymus europaea + Fagus sylvatica 1 Frangula alnus + Fraxinus excelsior 263 Ginkgo biloba 2 Gleditschia triacanthos 1 Gymnocladus dioica 4 Juglans regia 6 Juglans nigra 1 Juniperus virginiana 1 Liriodendron tulipifera 1 Magnolia kobus 6 Mahonia aquifolium + Malus silvestris 8 Morus alba 5 Philadelphus coronarius +

47

Picea abies 21 Picea pungens 1 Pinus nigra 29 Pinus silvestris 114 Pinus strobus 15 Platanus hybrida 16 Platanus orientalis 1 Populus alba 28 Populus nigra 15 Populus tremula 6 Prunus avium 40 Prunus cerasifera 95 Prunus domestica 4 Prunus padus 67 Prunus spinosa + Pseudotsuga menziensii 2 Pyrus pyraster 4 Quercus palustris 1 Quercus robur 317 Quercus rubra 14 Robinia pseudacacia 143 Rosa canina + Rosa sp. cult. + Salix alba 4 Salix babilonica undulata ? 4 Salix caprea 1 Salix fragilis 8 Salix purpurea + Salix triandra 53 Sambucus nigra + Spiraea + Symphoricarpus racemosa + Taxus baccata 1 Thuja occidentalis 39 Thuja orientalis 5 Tilia platyphyllos 431 Tsuga canadensis 1 Ulmus glabra 5 Ulmus minor 34 Total 3069

*La care se adaugă alţi 213 carpeni care înconjoară (delimitează) Părculeţul Cu semnul + sunt notaţi arbuştii.

48

2.3. Zone verzi extravilane

Zonele verzi ocupă o suprafaţă de 20,88 Km² (2098 ha) având o pondere de 25,8% din totalul suprafeţei de extravilan. Acestea sunt reprezentate de :

a) Pădurea Dumbrava Sibiului (parc natural) 8,73 Km² (873 ha) b) Pădurea Dumbrava mică 1,84 Km² (184 ha) c) Pădurea Guşteriţa 10,41 Km² (1041 ha)

Pădurea Dumbrava Sibiului este arie protejată ca rezervaţie naturală şi are o suprafaţă

totală de 974,9 ha, din care 120 ha aparţin intravilanului. Distribuţia spaţială a acestor păduri în jurul perimetrului intravilan al Sibiului este

concentrată şla Sud-Vest – Pădurea Dumbrava şi Pădurea Dumbrava Mică şi Nord- Est – Pădurea Guşteriţa, constituind doi poli naturali majori în configurarea peisajului. Această repartizare apsţială a pădurilor în jurul oraşului este dejavantajoasă din punct de vedere ecologic şi agravată de absenţa coridoarelor de vegetaţie foresteră între acestea. În acest context elemente naturale majore cum sunt cursurile de apă, culoarele naturale definite de acestea, Parcul Subarini, prin care Pădurea Dumbrava se prelungeşte şi pătrunde în oraş. Se cer revigorate şi integrate viitoarelor planificări ale dezvoltării spaţiale a teritoriului administrativ al Municipiului Sibiu în sensul unei continuităţi natură – spaţiu urban.

2.3.1. Parcul natural Pădurea Dumbrava Sibiului Pădurea Dumbrava Sibiului se află situată în Depresiunea Sibiului, la contactul dintre

cristalinul Munţilor Cindrel şi sedimentul depresiunii propriu-zise şi ocupă în prezent câmpia piemontană şi piemontul colinar, situate în partea de sud-vest a oraşului Sibiu. Pădurea Dumbrava Sibiului ocupă o suprafaţă de 974,9 ha fiind situată la sud-vest de municipiul Sibiu la o altitudine cuprinsă între 433,5 m. şi 604,5 m. (Dealul Obrejii). Teritoriul pădurii Dumbrava Sibiului este cantonat pe partea terminala a glacisului piemontan al Răşinarilor acoperind bazinul hidrografic al pârâului Valea Aurie şi cele două interfluvii ce separă Valea Aurie de râul Cibin şi de pârâul Seviş. Pădurea este delimitată spre nord şi nord-vest de lunca râului Cibin (păşuni, terenuri agricole, şoseaua Sibiu-Poplaca) şi spre sud, sud-vest şi sud-est de comunele Poplaca şi Răşinari. Spre est şi sud-est, prin lunca pârâului Seviş (păşuni şi terenuri agricole) se învecinează cu gorunetul din Pădurea Cisnădioarei şi subunităţile sale: Catrina şi Dumbrava Mică. La nord-est pădurea pătrunde până în zona cartierului Valea Aurie al municipiului Sibiu, fiind continuată de parcul “Sub Arini”.

Vegetaţia Teritoriul Pădurii Dumbrava este ocupat de un “stejăret de terasă de productivitate

inferioară” (PAŞCOVSCHI, LEANDRU, 1958) care în componenţa actuală a arboretului se poate împărţi în trei categorii de vârstă şi anume: pădure bătrână de 120-170 ani, pădure de vârstă mijlocie 100-120 ani şi pădure tânără de 60-100 ani (SCHNEIDER – BINDER, 1973). Astfel, în partea de nord-est, între valea lacurilor şi drumul Sibiu – Poplaca, precum şi în capătul spre Răşinari al pădurii se află porţiuni de pădure tânără presărată cu exemplare de stejar bătrân. În partea din stânga şoselei Sibiu–Răşinari, spre oraş, lângă complexul turistic şi în partea de sud-est se găsesc porţiuni de pădure tânără şi de vârstă mijlocie şi unele petice de pădure bătrână. Porţiunea centrală de pe axa sud–vest şi nord–est este ocupată mai ales de pădure bătrână.

49

Fig.2. 1 Pădurea Dumbrava – stejar secular (stânga), stejar bătrân (dreapta)

În fondul actual al pădurii se mai găsesc unele exemplare de Quercus robur rămase ca vestigii ale unui stejăret vechi, arbori a căror vârsta este apreciata la 700–800 de ani (SCHNEIDER-BINDER, 1973). Astfel de arbori (fig. 2.17.) pot fi întâlniţi lângă Grădina Zoologică, în apropiere de Hanul Dumbrava, întreprinderea textila, fiind ocrotiţi de lege.

Studiile efectuate de SCHNEIDER-BINDER (1973) încadrează stejăretul din Pădurea Dumbrava asociaţiei Querco robori-Carpinetum SOÓ et PÓCS (1931, 1957) subasociaţia dacicum (SCHNEIDER-BINDER, 1973). Această asociaţie se încadrează în clasa QUERCO–FAGETEA (BR.-BL. et VLIEG., 1937) ordinul Fagetalia sylvaticae (PAWL., 1928) alianţa Fagio dacicum (SOÓ, 1964).

Structura verticală este relativ simplă. Pe lângă Quercus robur ca edificatoare principală, înălţimea medie a arborilor fiind de (12) 15-20 (25) m, în porţiunile de pădure tânără se găsesc infiltraţii puternice de Carpinus betulus care alcătuieşte un subetaj (e3) cu o înălţime de (5) 8-10 (12) m, devenind codominantă şi uneori chiar dominantă. De altfel, în locurile cu drenaj deficitar, mai ales în expoziţii nordice se semnalează prezenţa mai mare a carpenului, care se înmulţeşte repede în locurile unde stejarul a fost rărit. Pe lângă aceste două specii se găsesc şi alte specii de amestec ca: Cerasus avium, Acer campestre, Fraxinus excelsior, Tilia platyphyllos, Ulmus minor, Populus tremula şi altele, care nu ajung însă la proporţiile şi nici la importanţa pe care le au în componenţa pădurilor de stejar din regiunile de dealuri din podişul Transilvaniei, ci sunt de importanţă subordonată.

Pe alocuri mai pot fi întâlnite Quercus petraea şi specii de Salix. Unele locuri, mai ales în urma defrişărilor, au fost împădurite cu răşinoase: Picea excelsa, Larix decidua şi Pinus sylvestris; pentru pin, staţiunile fiind favorabile dezvoltării, acesta are cea mai mare întindere în enclave din diferite puncte ale pădurii.

50

Fig.2. 2 Pădurea Dumbrava -stejăret tânăr(stânga), cărpinet(dreapta)

Stratul de arbori este bine dezvoltat, închegarea coronamentului variind între 0,5 şi 0,9 iar diametrul arborilor variază între (25) 30 - 40 (50) cm.

În stratul arbustiv (E2) edificatoarele principale sunt Crataegus monogyna şi Lygustrum vulgare, de asemenea, Prunus spinosa, Rhamnus cathartica şi Cornus sanguinea, specii cu punctul de greutate în cadrul asociaţilor din ordinul Prunetalia spinosae. Mai apar în stratul arbustiv Rosa canina, Frangula alnus, Viburrnum lantana. În locurile defrişate aflate în stadiul de reîmpădurire se instalează tufărişuri de Coryllus avellana.

Stratul ierbos este mediu dezvoltat în varianta cu Asperula odorata, acoperirea fiind de 20-40 % şi bine dezvoltat în varietatea cu Carex pallescens cu acoperirea de 30-55%. Din mozaicul speciilor care edifică stratul ierbos se distinge un grup de specii mezohigro şi higrofile caracteristice pentru Molinietalia şi Molinio-Arrhenatheretea (inclusiv unităţi cenotaxonomice inferioare), în parte şi specii de Alno-Padion, în majoritate indicatoare pentru soluri mai grele, pentru regimul variabil de umiditate din sol, precum şi pentru sărăcirea şi acidifieria solului, ca: Carex pallescens, Lysimachia vulgaris, Lysimachia nummularia, Carex brizoides, Betonica officinalis, Orchis maculata, Potentilla erecta, mai rar: Molinia coerulea, Deschampsia caespitosa, etc., prin care stejăretul piemontan se diferenţiază de gorunetele piemontane (SCHNEIDER – BINDER, 1973). Se evidenţiază, de asemenea, un grup de specii caracteristice pentru alianţa Veronico (officinalis) - Quercion, dintre care însă numai Veronica officinalis, Hieracium racemosum şi Veronica chamaedrys au constanţă mare. Speciile acidofile caracteristice clasei QUERCETAEA ROBORI - PETRAEAE sunt mai slab reprezentate.

51

Fig. 2.3 Pădurea Dumbrava – ariniş (stânga), pinet(dreapta)

Semnificativă în combinaţia de specii caracteristice este Festuca heterophylla, specie mezoxerofilă, oligo–mezotrofa, moderat acidofilă (BELDIE, CHIRIŢĂ, 1967), care dă un aspect caracteristic fitocenozelor cu Quercus robur, mai ales în partea dinspre lunca pârâului Seviş a pădurii Dumbrava. Apropierea faţă de pădurile de Quercus petraea din Depresiunea Sibiului este indicată şi de specii caracteristice pentru clasa QUERCETAEA PUBESCENTI - PETRAEAE, la care se mai ataşează un grup de specii răspândite mai mult în bordurile termofile ale pădurii, fiind intercalate între acestea şi pajişti. Astfel, la marginea spre pârâul Seviş şi în staţiunile cu uşoară înclinare spre sud, se instalează sub formă de bandă îngustă cenoze care se încadrează alianţei Geranion sanguinei R. TX., 1961.

Mai puţin frecvente sunt specii de Carpinion, respectiv de Carpinion dacicum. În afară de esenţele lemnoase Carpinus betulus şi Cerasium avium, răspândite mai mult în asociaţiile aparţinând la Fagion, respectiv Carpinion, în stratul ierbos apare Melampyrum bihariense şi Crocus banaticus, care dă pe alocuri un aspect autumnal caracteristic, iar foarte rar apare Silene dubia. Larg răspândite sunt însă speciile mezofile frecvente în toate pădurile de foioase, specii caracteristice pentru clasa QUERCO - FAGETEA ca: Brachypodium sylvaticum, Geum urbanum, Fragaria vesca, Poa nemoralis, Viola reichenbachiana, Galium schultesii, etc. (SCHNEIDER-BINDER, 1973).

Pe cursul Văii Aurii sunt bine dezvoltate arinişurile Aegopodion - Alnetum KÁRPÁTI et JURKO, 1961, sub formă de tufişuri şi arborete, având ca dominantă pe Alnus glutinosa şi Aegopodium podagrariae. Mai apar şi specii de Rhamnus catharctica, Cornus sanguinea, Evonymus europaea, Crataegus monogyna, etc. Ca însoţitoare se pot cita speciile Rudbeckia laciniata, Salix fragilis, Sambucus nigra, Salix capraea şi altele. Înălţimea arborilor este de 9-

52

18 m, iar a stratului arbustiv 1,5-5m. Închegarea coronamentului este de 0,5-0,7. Stratul ierbos este bine dezvoltat, acoperirea fiind de 55-65 % (SCHNEIDER-BINDER, 1974).

După cum arată SCHNEIDER – BINDER (1973) stabilirea apartenenţei fitocenozelor de Quercus robur din zona studiată este destul de dificilă, datorită faptului ca pădurea Dumbrava Sibiului, în aspectul sau actual, este în mare parte rezultatul intervenţiilor umane dar şi a variaţiilor condiţiilor edafo–climatice din pădure şi a interferenţelor diferitelor cenoze. Din aceste motive, pentru o apreciere cât mai judicioasă, cenozele edificate de stejar trebuiesc privite în evoluţia lor istorica şi în comparaţie cu cenoze asemănătoare cunoscute, din depresiunile de contact ale Podişului Transilvaniei cu lanţul carpatic. Ca urmare analiza variaţiei în componenţa floristica a cenozelor de Quercus robur reflectă diferitele lor tendinţe de evoluţie. Astfel, în porţiunile de pădure tânăra, unde carpenul formează un subetaj cu consistenţa mare, sunt date condiţiile de existenţa necesara pentru cenozele de Querco – robori Carpinetum tipice, care ar corespunde cu “stejăretul de terasă, facies cu carpen: Querceto – Carpinetum” (PASCHOVSCHI, LEANDRU, 1958).

Bazat pe frecvenţa speciei Asperula odorata se poate delimita o varianta sau un facies asperuletosum. Pe lângă aceasta se conturează un grup de cenoze cu caracter mezohigrofil dat de specii caracteristice pentru Molinio – Arrhenatheretea şi care s-ar putea cuprinde într-o varianta cu Carex pallescens. Alături de acestea exista porţiuni de pădure care se conturează ca stejărete cu prezenţă foarte slabă a carpenului sau pure, unde apar elemente ale gorunetelor acidofile. În concluzie, se poate afirma ca cenozele de Quercus robur studiate (SCHNEIDER – BINDER, 1974) ocupa o poziţie de limita între asociaţiile subalianţei Carpinion dacicum, cele de Veronico – Quercion precum şi cele de tip Molinio – Quercion.

Impactul activităţilor umane asupra pădurii Dumbrava Sibiului . Înfăţişarea actuală a pădurii Dumbrava este în cea mai mare parte rezultatul acţiunii omului,

care a intervenit în cursul timpului prin: tăieri, drenări, replantări şi sistematizări. Unele informaţii sunt cuprinse în vechi descrieri ale Sibiului şi a împrejurimilor sale, de asemenea în unele gravuri şi hărţi datând din secolele XVII-XIX (SCHNEIDER - BINDER, 1973, 1976). În “Mappa della Transilvania” GIO MORANDO VISCONTI (1699) dă o hartă a oraşului Sibiu şi a împrejurimilor sale. Pe foaia de hartă cuprinzând împrejurimile oraşului Sibiu, oraşul cu toate localităţile din jur , în porţiunea dintre Sibiu şi Răşinari este indicată o zonă păduroasă care se identifică cu pădurea Dumbrava. Într-un document din 1789 al magistratului de Sibiu (BINDER, 1909) privind veniturile şi cheltuielile legate de teritoriile din jurul Sibiului sunt amintite o serie de păduri şi fâneţe, ca pădurea de stejari Dumbrava. Aflăm de stejăretul secular din Dumbrava, care pe porţiuni a fost înlocuit, făcându-se încă din anul 1799 prima cultură de pădure de stejar, o reîmpădurire prin însămânţare (“Eichelreihensaat”), urmată apoi de altele în 1814 şi 1826 (BINDER, 1909).

Probleme legate de păduri sunt expuse pe larg în lucrarea lui J. T. ZIEGLER (1806) “De re sylvestri habita imprimis ad H. Transsylvaniae Principatum reflectione Dissertatio”. Această lucrare cuprinde şi catalogul plantelor lemnoase cunoscute pe atunci în Transilvania, elaborat de J. LERCHENFELD. În această enumerare sunt citate şi stejăretele din regiunea Sibiului (SCHNEIDER-BINDER, 1976).

Între anii 1828-1829 J. FRITSCH (BINDER, 1909) face prima măsurare şi cartare a pădurii Dumbrava şi a pădurii Catrina, indicând suprafeţele ocupate de stejari bătrâni, stejari înalţi-lemn de construcţie şi suprafeţe câştigate prin drenarea mlaştinilor (1827) existente în Dumbravă. O hartă din 1838 a împrejurimilor Sibiului oferă informaţii asupra întinderii pădurilor din jurul oraşului, printre altele şi păduri de luncă astăzi dispărute (SCHNEIDER-BINDER, 1976). F. SCHUR (1866) aminteşte de “stejărete rare, în pământ mlăştinos în

53

Dumbrava Sibiu”. J. BINDER (1909) arată că în 1875 s-au efectuat plantări în Dumbrava, într-o “mare mlaştină spre sud”. Tot acest autor arată că o dată cu drenarea mlaştinilor din Dumbrava şi a replantării pădurii de stejar configuraţia acesteia a suferit modificări, mai ales prin reducerea pajiştilor. Alte tăieri şi replantări, diferite intervenţii antropice de altă factură au determinat, în final înfăţişarea actuală a pădurii. Printre intervenţiile cele mai severe ale omului de la sfârşitul secolului XIX şi din secolul XX putem aminti: punerea în funcţiune a liniei de tramvai Sibiu-Răşinari, care traversează pădurea pe toată lungimea sa pe direcţia nord-est şi sud-vest; modernizarea drumurilor de acces spre comuna Răşinari (paralel cu linia de tramvai) şi comuna Cisnădioara, ambele intens circulate întrucât sunt căi de acces spre zone turistice şi de agrement; construirea şi darea în folosinţă a unei întreprinderi textile situată în partea centrală a pădurii, pe malul stâng al Văii Aurii; amenajarea unui complex turistic cu grădină zoologică, motel, camping, han etc. în partea nord-estică în apropiere de municipiul Sibiu; înfiinţarea unui muzeu etnografic în aer liber cu o suprafaţă de cca 100 ha, situat lângă complexul turistic; amplasarea şi exploatarea unei ferme experimentale pentru caprine şi ovine situată la limita nordică, spre lunca Cibinului; defrişarea unei benzi pe direcţia nord-sud pentru o linie de înaltă tensiune; amplasarea unor obiective militare; amenajarea celor trei lacuri de acumulare şi agrement de pe pârâul Valea Aurie, situate în zona muzeului etnografic şi al grădinii zoologice. La toate acestea se poate adăuga şi influenţa păşunatului, determinată de învecinarea cu păşuni şi de traversarea periodică a pădurii de turmele de oi din comunele învecinate. Paralel cu aceste influenţe nefaste, în anumite cazuri inerente, s-au desfăşurat şi unele acţiuni de protecţie iniţiate mai ales de silvicultori. Astfel: au fost luate măsuri pentru a împiedica păşunatul în pădure şi pentru a evita tăierile neplanificate prin împrejmuire şi amenajarea unor şanţuri de perimetru care împiedică accesul; au fost înfiinţate perimetre cu rol de rezervaţii semincere; au fost executate lucrări de igienizare şi replantare ş.a.m.d.

În concluzie, se poate afirma că teritoriul Pădurii Dumbrava Sibiului este puternic antropizat mai ales jumătatea lui nord-estică care se învecinează nemijlocit cu municipiul Sibiu. Luându-se în considerare funcţia mediogenă a pădurii, semnalele de alarmă trase de naturalişti, de diferitele organizaţii ecologiste şi turistice şi nu în ultimul rând de către silvicultori, prin Hotărârea nr.12 din 28 septembrie 1994 a Consiliului Judeţean Sibiu privind “stabilirea zonelor naturale protejate şi a monumentelor naturii de pe teritoriul judeţului Sibiu”, Pădurea Dumbrava Sibiului a fost declarată Parc Natural sub administraţia R.A. Romsilva filiala Sibiu.

Aspecte privind încadrarea juridică şi managementul ariei naturale «Parcul Natural Dumbrava Sibiului» Parcul Natural Dumbrava Sibiului, conform actului legal de înfiinţare este o arie naturală protejată care corespunde categoriei IV UICN (Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii) – arie de gestionare a habitatelor şi speciilor, denumirea acestei categorii în legislaţia românească este REZERVAŢIE NATURALĂ. Aşadar, deşi denumirea este de «Parcul Natural Dimbrava Sibiului», această arie protejată este din punct de vedere juridic şi managerial rezervaţie naturală, aşa este încadradtă şi de Legea 5/2000 privind administrarea teritoriului României, anexa Arii naturale protejate.

Conform UICN ariile protejate (AP) din cat. IV (Arii de gestionare a habitatelor/ speciilor) sunt AP gestionate în principal pentru conservare prin interventii de management şi sunt definite astfel: Arie terestra si/sau acvatica care face obiectul unei interventii active in scopul managementului pentru a asigura mentinerea habitatelor si/sau indeplinirea necesitatilor unor anumite specii.

54

55

Obiective de management: - pastrarea si mentinerea conditiilor de habitat necesare pentru protectia unor specii semnificative, grupuri de specii, comunitati biotice sau trasaturi fizice ale mediului acolo unde acestea necesita o manipulare specifica din partea omului pentru un management optim; - facilitarea cercetarii stiintifice si monitorizarii ca activitati primare asociate cu managementul durabil al resurselor naturale; - dezvoltarea unor arii limitate pentru educatia publicului si aprecierea caracteristicilor habitatului in cauza si pentru managementul vietii salbatice; - eliminarea si apoi prevenirea exploatarii si ocuparii impotriva scopului pentru care a fost desemnata; - aducerea de beneficii oricarei populatii rezidente conforme cu celelalte obiective de management.

Aria protejată “Parcul Natural Pădurea Dumbarava Sibiului” este în custodia ROMSILVA Sibiu, managementul său fiind reglementat prin Planul de management elaborat de custode şi aprobat conform prevederilor legale reglementate de Ordonanţa de Urgenţă 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.

Disfuncţionalităţi : - fragmentarea habitatelor naturale prin crearea de căi de acces, - prezenţa depozitelor ilegale de deşeuri, - program de management insuficient elaborat pentru calitatea de arie protejată în ceea

ce priveşte: regimul vizitatorilor zonei în corelaţie cu obiectivele de conservare a valorilor naturale ale zonei; gospodărirea şi protecţia vegetaţiei forestiere; - influenţe antropice nefaste în zona complexului turistic; - extinterea spaţiului construit în zone forestiere; - existenţa unor proiecte de dezvoltare a spaţiului construit în detrimentul pădurii.

56

Aspecte ale impactului activităţilor umane în Pădurea Dumbrava Sibiului

2.3.2 Pădurea Guşteriţa Pădurea Guşteriţa este situată în zona colinară a Guşteriţei în NE teritoriului

administrativ al Sibiului la o altitudine de 500 – 600 m. Se întinde pe o suprafaţă de 1041,1 ha în spaţiul periurban contribuind împreună cu celelalte elemente structurale cum sunt tufărişurile, vechile terase de vii, pajiştile de diferite tipuri, la conturarea unui peisaj colinar foarte diversificat, cu habitate care oferă nişe de viaţă pentru o foarte mare diversitate de plante şi animale.

În literatura de specialitate este cunoscută ca pădure de amestec, şleau de deal (încadrat în asociaţia Quercetum robori petreae dacicum) cu Quercus robur, Q. petreae, Tilia cordata, T. platyphylos, Carpinus betulus, Sorbus torminalis, Ligustrum vulgare, adăpostind elemente termofile prezente şi în asociaţiile de pădure din Câmpia Transilvaniei. Pe pantele înclinate, cu expoziţie sudică, unde insolaţia determină o înmagazinare de căldură augmentată de substratul litologic, iar configuraţia terenului determină o scurgere rapidă a apei, sunt întrunite condiţiile instalării unor grupări xeroterme de Amygdalus nana şi Carasus fruticosa precum şi a unor insule de vegetaţie xerotermă stepică.

O parte din suprafeţele defrişate în tecut au fost parţial ocupate de vii şi livezi de pomi fructiferi; azi aceste suprafeţe au fost în mare parte abandonate instalându-se degradări de intensitate variată, evolutive. Excavaţiile pentru extragerea argilei subminează versanţii şi determină procese de ravenare, alunecare şi prăvălire. O parte din aceste terenuri degradate au fost împădurite în anii ’90 pe o suprafaţă de 101 ha cu 13 specii forestiere.

Pădurea Guşteriţa se include intr-o asemenea perspectivă într-un sistem de ecoţesuturi definitorii pentru peisajul periurban şi urban, se integrează în matricea agriculturală, silvopastorală şi edilo-pomiculturală specifică Sibiului, în viziunea unui „oraş verde” înconjurat şi „infiltrat de natură”.

2.3.3.Pădurea Dumbrava Mică

Cu o suprafaţă de 1,84 kmp, Pădurea Dumbrava Mică, situată la Sud-Vest de Sibiu se

învecinează la nord cu lunca Sevişului, unde întâlnim terenuri aricole şi construcţii, la est cu Pădurea Catrina de care o desparte şoseaua Sibiu- Cisnădioara, la vest cu dealurile Răşinarului, iar la sud se continuă cu pădurea Cisnădioarei. Zona de luncă ce o separă de aria protejată Pădurea Dumbrava Sibiului este străbătută de Râul Seviş. Pădurea Dumbrava Mică este o cenoză de gorun cu carpen, având o expoziţie nordică şi parţial nord-estică. Liziera în partea nordică este afectată de contactul cu trerenurile agricole şi de drumurile de căruţă neîntreţinute care fac legătura cu comuna Răşinari. Învecinarea cu şoseaua Sibiu- Cisnădioara destul de intens circulată reprezintă un potenţial de poluare fonică şi cu noxe generate de trafic;

Disfuncţionalităţi la zonele verzi

- distribuţia polarizată şi fragmentată a zonelor verzi - indicele de suprafaţă verde/locuitor este sub nivelul mediei pe ţară şi al

reglementărilor în vigoare; - porţiuni de extindere necontrolată a ariei construite;

57

- dezvoltarea la periferii a unor mari centre comerciale şi de serviciu nu este însoţită de amenajări peisajistice şi de dezvoltarea zonelor verzi;

- aliniamentele verzi de pe direcţiile principale şi secundare a reţelei de trafic sunt incomplete;

- majoritatea terenurilor libere de la periferie sunt de tip agrar şi fragmentate de parcelări, multe din ele lăsate în paragină;

- existenţa între locuinţele colective a unor suprafeţe virane sau degradate; - inexisenţa unei strategii coerente de dezvoltare cu programe detaliate de protejare şi

extindere a zonelor verzi - tendinţa de fragmentare a pădurilor concomitent cu reducerea nucleelor şi absenţa

coridoarelor; - tendinţa de reducere a suprafeţelor ocupate de pădure în vederea extinderii

exploatărilor de material argilos; - accesul nelimitat şi necontrolat în pădure; existenţa a numeroase drumuri de căruţă şi

tractor, neîntreţinute având drept consecinţă favorizarea proceselor de torenţialitate, ravenare, tasare;

- arii de picnic haotic dispuse cu vetre de foc având un ridicat potenţial de incendiu; în paralel se constată distrugerea stratului arbustiv şi a arborilor din apropierea acestor arii;

- depozitarea de deşeuri menajere, casnice sau din construcţii în diferite puncte, mai ales din apropierea lizierei.

3. ARII NATURALE CARE ADĂPOSTESC SPECII CU VALOARE

DEOSEBITĂ

3.1. Pajişti şi tufişuri de pe dealurile Văii Fărmăndoala şi afluenţi-Guşteriţa: Padina Goală, Padina Tiişelului, Fântâna Rece ş.a.

Această zonă reprezintă un peisaj mozaicat cu mare varietate de habitate (pajişti, tufişuri,

păduri), xerofile şi xero-mezofile (ochiuri de stepă) cu specii caracteristice. Cele mai reprezentative fitocenoze aparţin asociaţiilor Carici humilis-Brachipodietum, Medicagini-Festucetum valesiacae, Stipetum pulcherrimae, Amygdaletum nanae, Pruno-Cerasietum fruticosae. In Anexa 1 a Directivei Habitate a CEE ele sunt incluse în habitatele 6210, 6240, 62C0 şi 40A0. Dintre rarităţi menţionăm: Adonis vernalis, Allium ammophilum, Allium flavum, Amygdalus nana, Astragalus austriacus, Astragalus monspessulanus, Centaurea atropurpurea, Cephallaria uralensis, Cerasus fruticosa, Cirsium pannonicum, Crambe tataria, Dictamnus albus, Echium russicum, Iris hungarica, Iris pumila, Jurinea mollis, Jurinea simonkaiana, Onosma pseudarenaria, Pulsatilla montana, Salvia austriaca, Salvia nutans, Salvia transsilvanica, Silene bupleuroides, Stipa pulcherrima, Stipa stenophylla, Vinca herbacea.

Conservarea acestui perimetru ar perpetua ultimele fragmente de stepă din jurul Sibiului cu o serie de rarităţi din flora româniei precum migdalul pitic, vişinelul, ruscuţa de primăvară, frăsinelul, coliliile ş.a. Speciile Echium russicum şi Crambe tataria sunt înscrise în anexele Directivei Habitate a CEE. Teritoriul include un spaţiu de agricultură tradiţională, pajişti şi îndeosebi fâneţe naturale nealterate sau puţin modificate în structura lor floristică. Pentru sibieni şi turişti ar fi un punct de atracţie deosebit, o „rezervaţie” peisagistică dar şi o sursă de oxigen şi sănătate.

Zona colinară a Guşteritei (cu Dealul Guşteriţei, Padina Goală, Padina Tiişelului, colinele spre Fântâna Rece, Valea Fărmândoala etc), se prezintă cu un peisaj colinar foarte diversificat cu variate elemente structurale (păduri, tufărişuri, vechi terase de vii, pajişti de diferite tipuri)

58

fiind rezultatul îmbinării reliefului, a vegetaţiei naturale şi a activităţilor tradiţionale, extensive ale omului de alungul secolelor. Diversitatea formelor de relief, coline cu diferită expoziţie şi grad de inclinaţie a pantelor, văi şi vâlcele, condiţionate la rândul lor de substratul geologic – depozite terţiare cu o alternanţă de straturi de argilă, marne şi gresie – constitue baza pentru gama largă de macro- şi microhabitate naturale şi a celor influenţate de activitatea omului. Aceste habitate oferă nişe de viaţă pentru o excepţională diversitate de specii de plante şi animale unică colinelor marginale Depresiunii Sibiului, fiind scoasă în evidenţă şi de naturaliştii sibieni din secolul 18 şi 19. Astfel, în primul volum al Societăţii de Ştiinţele Naturii din Sibiu (1850) botanistul Ferdinand Schur, membru fondator, scrie: „… spre nord de Sibiu, o jumătate de oră îndepărtare de oraş, se situază colinele de la Guşteriţa. Aceste coline sunt o formaţiune terţiară de o întindere considerabilă alcătuite din marne, argilă, nisip şi pietriş, în care nu rareori se găsesc petrefacte (fosile) deosebite. Aceste coline pot fi denumite drept grădină botanică a Sibiului, deoarece aici înfloresc din primăvara timpurie până la începerea iernii în continuu plante excepţionale“.

Această apreciere făcută cu peste 150 de ani în urmă a rămas valabilă fără echivoc până în prezent, căci colinele prezintă şi la ora actuală aceiaşi „grădină botanică“ de care vorbeşte botanistul Schur. Unicitatea acestei „grădini“ rezultă din diversitatea formelor de relief, a vegetaţiei şi a factorilor edafo-climatci, care permite instalarea în funcţie de pretenţiile ecologice ale speciilor a unui mozaic variat de habitate şi biocenoze. Astfel pe lângă elementele de floră şi de faună europeană aici se găsesc elemente (specii de plante şi animale /insecte) caracteristice stepelor pontice din estul Europei, vestigii unor epoci trecute, defapt considerate a fi relicte ale unor stepe diluviale sau a perioadei postglaciare termice. Unicitatea acestei zone colinare rezultă tocmai din îmbinarea elementelor de flora şi faună central-europeană cu cele de stepă, ele fiind repartizate dealungul unor gradienţi ecologici în funcţie de umiditate şi temperatură dependentă de expoziţia, inclinarea pantelor şi structura solului. Expoziţia spre sud şi inclinarea pantelor cu insolaţia puternică oferă acele condiţii extreme care sunt necesare pentru elementele stepice cu deosebită semnificaţie biogeografică pentru zona Sibiului. Există puţine locuri în zona colinară din sudul Transilvaniei, unde se găseşte de exemplu migdalul pitic (Amygdalus nana) şi vişinelul pitic (Cerasus fruticosa), ambele elemente de silvostepă, ele fiind bine prezente formând comunităţi de plante bine închegate în zona Guşteriţei pe Padina Goală, Padina Tiişelului şi spre Fântâna Rece.

Multe dintre speciile de plante citate constitue baza nutritivă pentru insecte deosebite, importante nu numai pentru zona Sibiului, ci remarcabile în general din punct de vedere biogeografic. Dintre acestea amintim doar câteva, lista lor putând fi completată cu multe alte specii.

Dintre insecte /coleoptere menţionăm ca deosebite: Lucanus cervus (rădaşca); Cerambyx cerdo (croitorul mare al stejarului); Argoptochus periteloides (curculionid descris de entomologul sibian C. Fuss); Stenodera caucasica (Meloidae); Meloe hungarus (Meloidae); Copris lunaris (Scarabaeidae); Potosia hungarica (Scarabaeidae); Perotis lugubris (Buprestidae).

Dintre lepidoptere sunt de remarcat: Fluturi de zi:Zerynthia polyxena (cu unicul loc pe panta nordică a Padinei Goale pe specia de plante Mărul lupului Aristolochia pallida-foarte rară în zonă); Limenitis populi; Apatura ilia; Lopinga achine; Pyrgus sidae; Pseudophilotes schiffermuelleri Fluturi de noapte: Saturnia pavonia; Chariclea delphinii ( Noctuidae). Acest peisaj cultural cu îmbinarea elementelor naturale şi a celor influenţate de om prin activităţile agricole şi silvice tradiţionale, extensive, este de deosebită valoare pentru patrimoniul natural nu numai al României, ci şi al Europei în ansamblu, un peisaj cu elemente structurale multiple si o biodiversitate remarcabilă cu caracter de unicitate.

59

3.2. Pajişti umede din Lunca Ruşciorului şi a Pârâului Strâmb, între Sibiu, Ruşciori şi Şura Mică

Ultimele vestigii ale unei vegetaţii de luncă inundabilă odinioară ocupând mari suprafeţe în vecinătatea Sibiului, rămase insular în urma drenărilor din această luncă. Asociaţiile caracteristice sunt Alopecuretum pratensis inclusiv plantaginetosum maximae, Agrostietum stoloniferae, Festucetum pratensis şi fragmente de Molinietum coeruleae. Ele se încadrează în Anexa 1 a Directivei Habitate a CEE la habitatele 6410, 6430, 6440 şi 6510. Cele mai rare şi semnificative specii sunt: Achillea asplenifolia, Allium angulosum, Carex melanostachya, Carex panicea, Clematis integrifolia, Galium rubioides, Gentiana pneumonanthe, Gladiolus imbricatus, Iris sibirica, Iris spuria, Juncus subnodulosus, Oenanthe banatica, Orchis elegans, Orchis incarnata, Plantago maxima, Sanguisorba officinalis, Veronica longifolia, Viola stagnina.

Teritoriul ar putea perpetua o serie de specii unicat precum pătlagina uriaşă (Plantago maxima) aflată aici în singurul loc din Romania şi trei specii de orhidee. Pentru o buna conservare a vegetaţiei umede de aici se recomanda renunţarea la drenaje.

Pârâul Rusciorului şi Pârâul Strâmb, păstrate nemodificate ar constitui un mediu natural pentru o serie de animale şi coridoare de migraţie. Această zonă umedă ar contribui la umectare aerului Sibiului în timpul verii, creând un microclimat mai plăcut pentru locuitorii municipiului.

3.3. Lunca Cibinului între calea ferată şi Turnişor

Pajişti de luncă cu fitocenoze higrofile şi hidrofile. Asociaţiile caracteristice sunt Agrostietum stoloniferae, Alopecuretum pratensis, Eleocharietum palustris, Festucetum pratensis, Phragmitetum australis, Typhaetum latifoliae ş.a. Unele dintre ele se încadrează în Anexa 1 a Directivei Habitate a CEE la habitatele 6410, 6430, 6440. Specii cu valoare deosebită sunt: Blysmus compressus, Butomus umbellatus, Carex melanostachya, Fritillaria meleagris, Iris sibirica, Utricularia vulgaris ş.a.

Păstrarea acestui peijaj natural la marginea Sibiului ar duce la creşterea biodiversităţii şi îmbunătăţirea microclimatului din zonă. Ar putea fi şi un punct de agrement pentru sibieni.

60

4. EVALUAREA STĂRII ECOLOGICE A RÂULUI CIBIN PE TERITORIUL MUNICIPIULUI SIBIU

4.1. Aspecte metodologice Evaluarea stării ecologice a râului Cibin şi a impactului municipiului Sibiu asupra

acestui râu se bazează pe cercetările proprii (publicate). În acest scop a fost analizată structrua comunităţilor de macronevertebrate bentonice şi comunităţilor de peşti, în corelaţie cu caracteristicile de biotop – parametri fizico-chimici ai apei, panta, debite lichide.

Au fost prelevate probe biologice (macronevertebrate bentonice şi ihtiofaună) şi de apă în vederea analizei fizico-chimice din două sectoare de râu (fig. 1, tab. 1): 0,5 km amonte municipiul Sibiu (S1) şi 1 km aval de municipiul Sibiu (S2).

Probele cantitative de bentos şi de apă au fost prelevate cu frecvenţă lunară în perioada septembrie 2006 – iunie 2007, iar analiza cantitativă a ihtiofaunei s-a realizat în trei campanii – septembrie 2006, noiembrie 2006, mai 2007.

Fig. 4.1. Schiţa amplasării staţiilor de prelevare a probelor din râul Cibin.

Tab. 4.1. Poziţia staţiilor de prelevare a probelor din râul Cibin. Staţia de prelevare Lungimea

râului

km

Suprafaţa bazinului de recepţie km2

Altitudinea medie

m

Panta medie

o/oo

S1(amonte Sibiu) 52 481 408 7 S2(aval Sibiu) 59 634 401 5

Pentru evaluarea calităţii apei, au fost determinate valorile următorilor indicatori fizico–chimici: temperatura, pH-ul, suspensii totale, duritatea totală, duritatea permanentă, duritatea temporară, reziduul fix, oxigenul dizolvat, consumul biochimic de oxigen la cinci

61

zile (CBO5), consumul chimic de oxigen determinat prin metoda cu permanganat de potasiu (CCO-Mn), conţinutul în carbonaţi, cloruri, amoniac, azotaţi, azotiţi, fosfaţi şi ioni ai unor metale grele (Hg, Ni, Cr, Cu, Pb, Zn). Pentru descrierea cantitativă a comunităţilor de macronevertebrate bentonice am folosit valorile densităţii statistice (Ds), abundenţei relative (Ar%), frecvenţei (F%) şi ale indicelui de semnificaţie ecologică Dzuba (W). Evaluarea stării ecologice a râului Cibin s-a realizat pe baza analizei structurii comunităţilor acvatice în corelaţie cu următorii factori de biotop: gradul de înclinare al pantei, natura substratului, debite lichide, parametrii fizico – chimici ai apei. Datele obţinute au fost analizate şi pe baza standardelor române şi pe baza standardelor Uniunii Europene pentru calitatea râurilor.

Ca indici sintetici pentru cuantificarea stării ecologice a râului Cibin am determinat indicele biotic belgian, indicele biotic Hilsenhoff, indicele de saprobitate Knöpp şi indicele de integritate biotică. Biodiversitatea, ca măsură a gradului de homeostazie al râului, a fost evaluată pe baza indicilor diversităţii specifice – Menhink şi Margaleef, heterogenităţii – Simpson şi Shanon –Wiener, de asemena a fost determinată şi echitabilitatea.

Pe baza de dtelor obţinute au fost eleborate modele matematice care să redea variaţia biodiversităţii în funcţie de variaţia factorilor de biotop precum şi condiţionările între factorii de biotop, în acest scop s-a utilizat analiza factorială (analiza de corelaţie şi analiza de regresie).

Variabilele considerate au fost factorii de biotop (panta, debitul, caracteristicile fizico-chimice ale apei) şi biodiversitatea exprimată prin indici de biodiversitate (Margalef, Menhinik, Shannon – Wiener, Simpson, echitabilitate).

Pe baza testelor statistice au fost selectaţi parametrii între care există corelaţii semnificative (a se vedea, mai jos, matricile de corelaţie şi matricile de probabilitate). Acei parametri între care există corelaţii semnificative precum şi condiţionări obiective au fost supuşi analizei de regresie obţinându-se ecuaţii de regresie.

Modelele permit prognoza, cu un anumit nivel de probabilitate, a evoluţiei biodiversităţii în condiţiile modificării unor parametri de biotop, fiind utile pentru stabilirea programului de management ecologic al râului.

4.2.Caracterizarea ecologică a sectoarelor de râu analizate

Staţia S1 (fig. 4.2) este situată la kilometrul 52 al râului, 0,5 km amonte de municipiul Sibiu, la o altitudine de 408 m. În acest sector valea Cibinului prezintă o pantă redusă – 7o/oo, lăţimea albiei este de 20 m, iar debitul mediu multianual al apei este de 3,14 m3/s. Cursul natural al râului a fost modificat, coturile au fost tăiate şi malurile au fost îndiguite, iar afluenţii mici au fost deviaţi. Substratul este format din pietriş şi nisip grosier în centru, iar spre maluri din mâl. În albie există praguri de fund din beton, construite pentru oxigenarea apei.

62

Fig. 4.2. Râul Cibin la 0,5 km amonte de municipiul Sibiu.

Din amonte râul primeşte apele reziduale menajere (neepurate) ale comunei Cristian, pârâul Ruscior (degradat) şi ape reziduale din cartierul Turnişor al localităţii Sibiu. Conţinutul apei în substanţe organice creşte faţă de sectorul din amonte, astfel valorile medii, în perioada studiului, ale indicatorilor CCO-Mn şi CBO5 sunt de 8,31 mg/l şi 5,01 mg/l. De asemenea, se înregistrează o creştere a concentraţiei sărurilor în apă, valoarea medie a durităţii totale este de 5,89 grade germane, concentraţia medie a clorurilor este de 29,08 mg/l, a sulfaţilor de 18,82 mg/l, iar cea a azotaţilor de 3,18 mg/l. Se remarcă faptul că apa conţine, în cantităţi mici, metale grele: cupru (maxim 0,006 mg/l), plumb (maxim 0,02 mg/l) şi zinc (maxim 0,07 mg/l). Pragurile de aerare din albie determină o oxigenare a apei destul de bună, astfel saturaţia în oxigen are valori între 49,59% şi 92,31%. (tab. 4.2.)

Tab. 4.2. Valori ale parametrilor fizico – chimici ai apei în staţia S1 (T – temperatura, Susp. – suspensii totale, DT – duritatea totală, Dt – duritatea temporară, Dp – duritatea permanentă, Rez. fix – reziduu fix, OD – oxigen dizolvat, Defic. ox. – deficit de oxigen, CBO5 – consum biochimic de oxigen, CCO-Mn – consumul chimic de oxigen).

Valori lunare Indicator III IV V VI VII VIII IX X XI

T (ºC) 5,4 13 20,0 20,3 19,0 20,8 17,9 14,0 6,0 pH 7,3 7,1 7,5 6,9 7,1 7,2 7,0 6,9 7,2

Susp. (mg/l) 98 110 165 135 68 120 95 54 122 DT (ºG) 6,25 5,23 8,27 7,32 4,98 7,13 3,67 4,48 5,6 Dt (ºG) 1,53 2,78 3,36 4,50 1,56 3,86 1,20 1,40 4,48 Dp (ºG) 4,72 2,45 4,91 2,82 3,42 3,27 2,47 3,08 1,12

Rez. fix (mg/l) 175 268 156 198 213 312 234 136 264 OD (mg/l) 9,45 5,80 6,75 6,23 5,50 5,31 4,75 9,25 11,52

Defic. ox. (%) 25,47 45,38 26,55 31,99 41,30 41,33 50,41 10,97 7,69 CBO5 (mg/l) 4,70 4,95 5,86 5,82 5,10 5,22 5,86 3,40 4,13

CCO-Mn (mg/l) 7,53 7,20 7,88 9,32 9,40 10,20 9,81 7,20 6,21 Cl- (mg/l) 22,10 34,21 40,47 30,70 21,67 25,88 40,50 21,30 24,85

SO42- (mg/l) 19,01 17,56 17,33 20,0 18,73 19,20 18,11 19,50 20,0

63

Ca (mg/l) 20,13 11,43 10,89 21,15 27,54 24,0 26,95 24,0 28,0 Mg (mg/l) 3,9 5,2 0 4,5 6,8 0 3,4 4,9 7,3

HCO3 (mg/l) 31,8 50,7 73,2 84,5 64,3 30,7 50,3 30,5 97,6 NH4

+ (mg/l) 0 0,123 0,187 0,45 0,12 0 0,10 0 0,60 NO2

2- (mg/l) 0,09 0,11 0,232 0,123 0,09 0,19 0,2 0,08 0,2 NO3

- (mg/l) 2,34 3,42 3,393 4,17 1,12 5,20 2,34 5,6 1,01 PO4

3- (mg/l) 0,11 0,19 0,27 0,20 0,08 0,11 0,102 0,09 0,101 Fe total (mg/l) 0 0,23 0,24 0,28 0,51 0,32 0,54 0,32 0,613

Cu (mg/l) 0 0 0,005 0 0,003 0 0 0 0,006 Pb (mg/l) 0,01 0,02 0 0,01 0 0 0,019 0 0,01 Zn (mg/l) 0,06 0,03 0 0,03 0,06 0,04 0 0 0,07

În acest sector al râului apare în albie râului macrofita acvatică Potamogeton crispus. Comunitatea de macronevertebrate bentonice (tab. 4.) este dominată numeric de chironomide (A = 55,05%, 8 specii – Cricotopus silvestris, Orthocladius saxicola, O. thienemanni, Tanytarsus sp., Chironomus plumosus, Ch. thummi, Cryptochironomus defectus, Microtendipes tarsalis) şi oligochete (A = 41,49%, 12 specii – Spercaria josinae, Nais pardalis, Ophidonais serpentina, Pristina aequiseta, Tubifex newaensis, Limnodrilus hoffmeisteri, L. claparedeianus, L. profundicola, Potamothrix hammoniensis, Ilyodrilus tampletoni, Rhyacodrilus falciformis, Proppaus volki), alături de care, în proporţii mai mici, sunt prezente nematodele (A = 2,58%), trichopterele (A = 0,40%, 3 specii – Hydropsyche modesta, H. siltalai, Hydropsyche sp.), crustaceele (A = 0,32%, o specie – Gammarus balcanicus) şi efemeropterele (A = 0,16%, 2 specii – Baetis lutheri, Ephemerella ignita). Speciile eudominante şi dominante (W > 5,1%) sunt Limnodrilus claparedeianus, Cryptochironomus defectus, Microtendipes tarsalis şi Chironomus thummi, specii care preferă apele cu încărcare organică moderată. Alături de acestea, cu abundenţe mai mici, dar cu frecvenţe de peste 50,1% apar speciile Potamothrix hammoniensis, Hydropsyche modesta şi Chironomus plumosus, de asemenea rezistente la poluarea organică. În acest sector se înregistrează diversitatea specifică şi abundenţa ihtiofaunei cea mai mare de pe întreg cursul râului Cibin, acest fapt datorându-se diversităţii habitatelor şi existenţei unei oferte trofice adecvate. Sunt prezente 11 specii de peşti aparţinând familiilor Cyprinidae (Leuciscus cephalus, Gobio obtusirostris, Pseudorasbora parva, Barbus petenyi, Cyprinus carpio, Carassius auratus gibelio, Sabanejewia romanica), Cobitidae (Cobitis taenia danubialis), Centrarchidae (Lepomis gibbosus) şi Percidae (Perca fluviatilis fluviatilis, Gymnocephalus cernuus). Valoarea indicelui biotic belgian (6) şi cea a indicelui biotic Hilsenhoff (6,72) evidenţiază faptul că acest sector al râului Cibin este caracterizat printr-o stare ecologică critică. Conform clasificării lui Knöpp sectorul se încadrează în categoria β – mezo – α – mezosaprobă, valoarea indicelui de murdărire relativă fiind de 58,82%. Indicele de integritate biotică are valoarea 23, care evidenţiază faptul că acest sector de râu suportă o presiune antropică semnificativă.

64

Tab. 4.3. Lista speciilor de macronevertebrate bentonice prezente în S1 (Ds - densitatea statistică, A - abundenţa relativă, F - frecvenţa, W - indicele de semnificaţie ecologică, xc - specii care apar exclusiv în probe calitative).

Specia Ds (ind./m2) A% F% W

Nematoda 39 2,81 96,30 2,71 Oligochaeta

Spercaria josinae 4 0,29 14,81 0,04 Nais pardalis 3 0,22 11,11 0,02 Ophidonais serpentina 21 1,51 40,74 0,62 Pristina aequiseta 21 1,51 33,33 0,50 Tubifex newaensis 66 4,76 77,78 3,70 Limnodrilus hoffmeisteri 3 0,22 18,52 0,04 L. claparedeianus 186 13,41 81,48 10,93 L. profundicola 30 2,16 40,74 0,88 Potamothrix hammoniensis 74 5,34 62,96 3,36 Ilyodrilus tampletoni 3 0,22 25,93 0,06 Rhyacodrilus falciformis 11 0,79 33,33 0,26 Proppaus volki 210 15,14 40,74 6,17

Gastropoda Physa acuta xc - - -

Amphipoda Gammarus balcanicus 5 0,36 22,22 0,08

Ephemeroptera Bäetis lutheri xc - - - Ephemerella ignita 2 0,14 7,41 0,01

Odonata Leuchorrhinia pectoralis xc - - -

Trichoptera Hydropsyche modesta 3 0,22 51,85 0,12 H. siltalai 2 0,14 22,22 0,03 Hydropsyche sp. 1 0,07 44,44 0,03

Diptera fam. Chironomidae

Cricotopus silvestris 37 2,67 14,81 0,40 Orthocladius saxicola 74 5,34 25,93 1,38 O. thienemanni 148 10,67 40,74 4,35 Tanytarsus sp. 110 7,93 51,85 4,11 Chironomus plumosus 11 0,79 62,96 0,50 Ch. thummi 100 7,22 74,07 5,35 Cryptochironomus defectus 111 8,00 77,78 5,93 Microtendipes tarsalis 112 8,07 66,67 5,38

Staţia S2 (fig. 4.3) este situată la kilometrul 59 al râului, 1 km aval de municipiul

Sibiu, la 401 m altitudine. În acest sector panta medie a albiei este de 5o/oo, malurile sunt îndiguite, lăţimea albiei este cuprinsă între 15 m şi 17 m, debitul mediu multianual al apei este de 3,60 m3/s, iar adâncimea apei variază între 0,20 m şi 0,80 m. Patul albiei este mâlos înspre maluri şi este format din pietriş şi nisip în centru.

65

Fig.4.3. Râul Cibin la 1 km aval de municipiul Sibiu.

Analiza fizico-chimică a apei râului Cibin indică o încărcare organică moderată (tab. 4.4.). Valorile medii ale indicatorilor CCO-Mn şi CBO5 sunt 9,26 mg/l respectiv 5,13 mg/l. Valoarea medie a durităţii totale este de 9,34 grade germane.

Tab. 4.4. Valori ale parametrilor fizico-chimici ai apei în staţia S2 (T - temperatura apei, Susp. - suspensii totale, DT - duritate totală, Dt - duritate temporară, Dp - duritate permanentă, Rez. fix - reziduu fix, OD - oxigen dizolvat, Defic. ox. - deficit de oxigen, CBO5 - consum biochimic de oxigen la 5 zile, CCO-Mn - consum chimic de oxigen determinat prin metoda cu KMnO4).

Valori lunare Indicator III IV V VI VII VIII IX X XI

T (ºC) 5,3 12,7 20,5 20,5 16,0 20,8 18,0 10,5 6,0 pH 6,9 7,3 7,6 7,4 6,8 7,0 7,1 7,2 7,5

Susp. (mg/l) 156 162 176 98 132 124 152 90 134 DT (ºG) 9,78 10,20 11,97 9,97 8,20 8,15 9,17 8,20 8,4 Dt (ºG) 5,22 5,17 5,32 5,18 5,60 4,79 5,60 5,20 5,6 Dp (ºG) 4,56 5,03 6,65 4,79 2,6 3,36 3,57 3,00 2,8

Rez. fix (mg/l) 152 167 158 273 280 237 267 192 156 OD (mg/l) 9,57 6,85 6,33 6,29 6,10 5,60 5,82 8,20 10,44

Defic. ox. (%) 24,88 35,92 30,44 30,87 38,82 38,12 39,12 26,91 16,35 CBO5 (mg/l) 4,95 5,02 5,85 5,12 5,15 6,20 6,31 3,43 4,12

CCO-Mn (mg/l) 8,20 8,65 8,42 10,67 10,13 10,11 10,02 9,35 7,76

Cl- (mg/l) 20,98 23,11 24,14 26,70 23,23 28,35 24,15 25,20 28,40 SO4

2- (mg/l) 24,32 15,67 14,67 27,70 25,98 26,78 15,34 14,74 28,0 Ca (mg/l) 20,10 13,32 14,0 14,0 35,70 47,60 38,60 14,10 48,0 Mg (mg/l) 2,30 1,23 0 3,15 0 3,55 1,45 1,11 3,65

HCO3 (mg/l) 123,0 113,7 115,9 121 119,9 115,6 122 119,8 122,7 NH4

+ (mg/l) 0,997 1,110 0,853 0,923 1,230 1,140 0,967 1,120 1,27 NO2

2- (mg/l) 0,067 0,320 0,549 0,430 0,09 0,330 0,534 0,450 0,017

66

NO3- (mg/l) 1,160 1,250 1,176 1,233 1,450 1,170 1,176 1,350 1,170

PO43- (mg/l) 0,120 0,143 0,173 0,144 0,132 0,175 0,174 0,157 0,148

Fe total (mg/l) 0,52 0,15 0,14 1,24 0,66 0,45 0,56 0,16 0,65 Cu (mg/l) 0,01 0,015 0,02 0 0,01 0,01 0 0 0,01 Zn (mg/l) 0,008 0,007 0,004 0 0,007 0,008 0,002 0,002 0,007

Concentraţiile clorurilor, sulfaţilor, azotaţilor şi fosfaţilor nu se modifică semnificativ

faţă de sectorul din amonte. În apă au fost depistate metale grele: plumb (maxim 0,02 mg/l) şi zinc (maxim 0,008 mg/l). Regimul de curgere al râului permite, în acest sector, o destul de bună oxigenare a apei, astfel încât valoarea saturaţiei medii în oxigen variază între 60,88% şi 83,65%. (tab. 4.4) În acest sector al râului populaţia de Potamogeton crispus este bine dezvoltată. Comunitatea de macronevertebrate bentonice (tab. 4.5.) prezintă următoarea structură: chironomide (A = 52,68%, 6 specii - Cricotopus silvestris, Tanytarsus sp., Chironomus plumosus, Ch. thummi, Cryptochironomus defectus, Microtendipes tarsalis), oligochete (A = 39,60%, 4 specii - Spercaria josinae, Tubifex newaensis, Ilyodrilus tampletoni, Rhyacodrilus falciformis) alături de care, cu număr mult mai mic de indivizi, sunt prezente nematodele (A = 3,21%), trichopterele (A = 1,70%, 3 specii - Hydropsyche modesta, H. siltalai, Cheumatopsyche lepida), efemeropterele (A = 1,50%, 2 specii - Ephemerella ignita, Bäetis sp.), hirudineele (A = 1,19%) şi odonatele (A = 0,12%, o specie - Leucorrhinia pectoralis). Speciile prezente sunt caracteristice sectoarelor de râu „stresate”. Speciile care dezvoltă populaţii stabile, cu număr mare de indivizi sunt Cryptochironomus defectus, Chironomus thummi, Microtendipes tarsalis, Tubifex newaensis şi Rhyacodrilus falciformis. Toate aceste specii preferă apele mai bogate în substanţe organice fiind detritofage sau filtratoare. Comunitatea de peşti este formată din 4 specii: Gobio obtusirostris, Pseudorasbora parva, Barbus petenyi (Cyprinidae) şi Cobitis danubialis (Cobitidae). Scăderea diversităţii specifice a ihtiofaunei, comparativ cu cea înregistrată în sectorul din amonte, se datorează modificării habitatelor naturale ale râului prin construcţii hidrotehnice. Valoarea indicelui biotic belgian pentru acest sector este 6, cea a indicelui biotic Hilsenhoff este 6,47, acestea indică o stare ecologică critică. Conform clasificării lui Knöpp, acest sector se încadrează în categoria ß-mezo-α-mezosaprobă, valoarea indicelui de saprobitate fiind de 60%. Faptul că acest sector de râu este supus unui impact antropic sever este evidenţiat şi de valoarea 17 a indicelui de integritate biotică. Tab. 4.5. Lista speciilor de macronevertebrate bentonice prezente în S2 (Ds - densitatea statistică, A - abundenţa relativă, F - frecvenţa, W - indicele de semnificaţie ecologică, xc - specii care apar exclusiv în probe calitative).

Specia Ds (ind./m2) A% F% W Nematoda 63 3,23 85,19 2,75

Oligochaeta Spercaria josinae 68 3,49 62,96 2,20 Tubifex newaensis 478 24,51 44,44 10,89 Ilyodrilus tampletoni 34 1,74 29,63 0,52 Rhyacodrilus falciformis 205 10,52 81,48 8,57

Hirudinea 24 1,23 48,15 0,59 Gastropoda

Galba truncatula xc - - - Succinea putris xc - - -

67

Ephemeroptera Bäetis sp 5 0,26 22,22 0,06 Ephemerella ignita 18 0,92 44,44 0,41

Odonata Leucorrhinia pectoralis xc - - -

Trichoptera Hydropsyche modesta 18 0,92 33,33 0,31 H. siltalai 12 0,62 18,52 0,11 Cheumatopsyche lepida 3 0,15 37,04 0,06

Diptera fam. Chironomidae

Cricotopus silvestris 49 2,52 11,11 0,28 Tanytarsus sp. 243 12,46 40,74 5,08 Chironomus plumosus 97 4,97 66,67 3,31 Ch. thummi 195 10,00 55,56 5,56 Cryptochironomus defectus

292 14,97 70,37 10,53

Microtendipes tarsalis 146 7,49 51,85 3,88 4.3. Modelarea matematică diversitatea comunităţilor de macronevertebrate – factori de biotop

Lista abrevierilor utilizate:

– coduri parametri de biotop consideraţi: P - panta, Q - debit mediu, PH - pH, S - suspensii, DT - duritate totală, DTG - duritatea temporală, DP - duritatea permanentă, RF - reziduu fix, OD - oxigen dizolvat, DO - deficit de oxigen, CBO5 - consumul biochimic de oxigen la 5zile, CMN - consumul chimic de oxigen determinat prin metoda cu permanganat de poasiu, CL - cloruri, SO - sulfaţi, CA - calciu, MG - magneziu, HCO3 - acid carbonic, NO2 - azotiţi, NO3 - azotaţi, PO - fosfaţi, FE - fier, HG - mercur, NI - nichel, ZN - zinc, CU - cupru, CD - cadmiu, PB - plumb;

– coduri indici de biodiversitate: ME - indicele Menhinik, MA - indicele Margalef, H - indicele Shannon – Wiener, E - echitabilitatea, SIM - indicele Simpson.

(r2 – coeficient de determinare, Es – eroare standard, q – nivel de semnificaţie – probabilitatea erorii de tip I)

( ) (PME ln531,0938,1ln +−= ) ; r2=0,84; Es±0,341; q<0,001

( )PMA ln321,0085,1 += ; r2=0,759; Es±0,270; q<0,005

( )PH ln153,0803,0 += ; r2=0,668; Es±0,162; q<0,01

( )SDT 129,0583,7 +−= ; r2=0,911; Es±1,276; q<0,005

( ) (SRF 015,0816,3ln += )); r2=0,78; Es±0,25; q<0,005

( ) (SDO 015,0615,1ln += ; r2=0,858; Es±0,195; q<0,001

68

( ) (SCBO ln829,1908,6ln )+−= ; r2=0,791; Es±0,297; q<0,005

( ) (SCMN ln548,1044,5ln )+−= ; r2=0,701; Es±0,32; q<0,05

( ) (SME ln559,2164,11ln −= ))

))

)))

; r2=0,881; Es±0,297; q<0,001

( ) (SMA ln945,0943,4ln −= ; r2=0,849; Es±0,126; q<0,001

( )SH 00777,099081,1 −= ; r2=0,773; Es±0,134; q<0,005

( ) (SSIM 016,0656,3ln +−= ; r2=0,711; Es±0,315; q<0,005

( ) (DTGDT ln988,0579,0ln += ; r2=0,952; Es±0,179; q<0,001

( ) (DPDT ln88,0935,0ln += ; r2=0,942; Es±0,196; q<0,001

( ) (CADT ln252,1038,2ln +−= ; r2=0,926; Es±0,221; q<0,001

( ) (RFDT ln309,1532,5ln +−= ; r2=0,731; Es±0,423; q<0,01

( )239,0 MGDT = ; r2=0,813; Es±2,965; q<0,001

( ) ( ) ( ) ( )CADPDTGDT ln*ln*ln*169,0858,0ln += ; r2=93,8; Es±0,203; q<0,001

(DTME ln545,0535,1 −= ))

))

; r2=0,624; Es±0,345; q<0,05

( ) (DTMA 118,0565,2ln −= ; r2=0,835; Es±0,223; q<0,001

( ) ( )DTH 057,0515,1ln −= ; r2=0,757; Es±0,138; q<0,005

( ) ( )RFH ln548,1508,0905,3ln +−= ; r2=0,929; Es±0,075; q<0,001

( ) (RFMA ln943,0937,6ln −= ; r2=0,831; Es±0,227; q<0,001

( ) (RFME ln526,1566,7ln −= ; r2=0,886; Es±0,291; q<0,001

( ) ( ) ( )RFDTH ln*ln*047,0578,1ln −= ; r2=0,746; Es±0,141; q<0,005

( ) ( ) ( )RFDTMA ln*ln*097,0691,2ln −= ; r2=0,814; Es±0,237; q<0,005

( ) ( ) ( )RFDTME ln*ln*150,0639,0ln −= ; r2=0,795; Es±0,391; q<0,005

( ) ( 5077,0474,2ln CBOOD −= ))

)

))

; r2=0,900; Es±0,093; q<0,001

( ) (CMNOD 051,0521,2ln −= ; r2=0,743; Es±0,149; q<0,005

( ) (RFOD 002,0518,2ln −= ; r2=0,909; Es±0,089; q<0,001

( ) ( 5ln715,0094,2ln CBODO += ; r2=0,807; Es±0,227; q<0,001

( ) (CMNDO ln087,0374,2ln += ; r2=0,711; Es±0,278; q<0,005

69

( ) (RFDO ln003,0408,2ln += ); r2=0,803; Es±0,230; q<0,001

( ) ( ) ( ) ( )RFCMNCBOOD ln*ln*5ln*018981,042516,2ln −= ; r2=0,856; Es±0,111; q<0,001

( ) ( ) ( ) ( )RFCMNCBODO ln*ln*5ln*032239527,05451,2ln += ; r2=0,803; Es±0,23; q<0,001

(ODSIM ln274,0713,0 −= )

))

)

))

)

))

)

))

)

))

)

; r2=0,756; Es±0,046; q<0,005

( ) ( )ODH ln874,0608,0ln +−= ; r2=0,838; Es±0,113; q<0,1

( ) (ODMA ln704,1608,1ln +−= ; r2=0,828; Es±0,229; q<0,05

( ) (ODME ln547,2826,5ln +−= ; r2=0,752; Es±0,43; q<0,005

(DOSIM ln147,0319,0 +−= ; r2=0,0,677; Es±0,053; q<0,05

( ) ( )DOH 017,0636,1ln −= ; r2=0,81; Es±0,122; q<0,001

( ) (DOMA ln969,0974,4ln −= ; r2=0,831; Es±0,226; q<0,001

( ) (DOME ln467,107,4ln −= ; r2=0,775; Es±0,409; q<0,005

( ) ( 5144,0826,2ln CBOSIM +−= ; r2=0,786; Es±0,221; q<0,001

( ) ( )5074,0586,1ln CBOH −= ; r2=0,904; Es±0,087; q<0,001

( ) ( 5134,0619,2ln CBOMA −= ; r2=0,769; Es±0,264; q<0,005

( ) ( 5ln214,1234,1ln CBOME −= ; r2=0,838; Es±0,347; q<0,01

( ) (CMNSIM 103,0987,2ln +−= ; r2=0,772; Es±0,279; q<0,005

( ) ( )CMNH 051,0652,1ln −= ; r2=0,821; Es±0,119; q<0,001

( ) (CMNMA 092,0736,2ln −= ; r2=0,698; Es±0,303; q<0,005

( ) (CMNME ln275,1064,2ln −= ; r2=0,748; Es±0,433; q<0,05

( ) (CLSIM 038,0118,3ln +−= ; r2=0,639; Es±0,352; q<0,01

( ) ( )CLH 018,0699,1ln −= ; r2=0,633; Es±0,17; q<0,01

( ) (CLMA ln012,1205,5ln −= ; r2=0,574; Es±0,359; q<0,05

( ) (CLME ln711,1994,4ln −= ; r2=0,667; Es±0,498; q<0,05

( ) (SOSIM ln032,0637,2ln +−= ; r2=0,699; Es±0,321; q<0,005

70

( ) ( )SOH 015,0474,1ln −= ; r2=0,717; Es±0,149; q<0,005

( ) (SOMA 029,0439,2ln −= ))

; r2=0,674; Es±0,314; q<0,01

( ) (SOME ln788,0438,1ln −= ; r2=0,734; Es±0,445; q<0,05

( ) ( ) ( ) ( )DOCMNCBOSIM ln*ln*5ln*056,0712,2ln +−= ; r2=0,788; Es±0,269; q<0,001

( ) ( ) ( ) ( )DOCMNCBOH ln*ln*5ln*029,0526,1ln −= ; r2=0,897; Es±0,09; q<0,001

( ) ( ) ( ) ( )CMNDOCBOMA ln*ln*5ln*053,0523,2ln −= ; r2=0,799; Es±0,247; q<0,001

( ) ( ) ( )DOCBOCMNME ln*5ln*ln*048,0287,1 −= ; r2=0,612; Es

Aceste modele permit prognoza, cu un anumit nivel de probabilitate, a evoluţiei biodiversităţii în condiţiile modificării unor parametri de biotop, fiind utile pentru stabilirea programului de management ecologic al râului.

Considerând biodiversitatea indicator pentru satrea ecologică a râului şi limitele în care aceasta descrie stare favorabilă a râului, pe baza modelelor se pot stabili condiţiile de utilizare a resurselor râului (apă, substrat, capacitatea de absorbţie a reziduurilor) de către sistemul socio-economic uman, în limitele capacităţii naturale de epurare şi suport.

4.4. Concluzii A fost analizată starea ecologică a râului Cibin în 4 staţii situate la 0,5 km amonte de

intrarea în oraş, şi la 1 km aval. Amonte de Oraş În acest sector valea Cibinului prezintă o pantă redusă – 7o/oo, lăţimea albiei este de 20

m, iar debitul mediu multianual al apei este de 3,14 m3/s. Cursul natural al râului a fost modificat, coturile au fost tăiate şi malurile au fost îndiguite, iar afluenţii mici au fost deviaţi. Substratul este format din pietriş şi nisip grosier în centru, iar spre maluri din mâl. În albie există praguri de fund din beton, construite pentru oxigenarea apei. Din amonte râul primeşte apele reziduale menajere (neepurate) ale comunei Cristian, pârâul Ruscior (degradat) şi ape reziduale din cartierul Turnişor al localităţii Sibiu. Conţinutul apei în substanţe organice creşte faţă de sectorul din amonte, astfel valorile medii, în perioada studiului, ale indicatorilor CCO-Mn şi CBO5 sunt de 8,31 mg/l şi 5,01 mg/l. De asemenea, se înregistrează o creştere a concentraţiei sărurilor în apă, valoarea medie a durităţii totale este de 5,89 grade germane, concentraţia medie a clorurilor este de 29,08 mg/l, a sulfaţilor de 18,82 mg/l, iar cea a azotaţilor de 3,18 mg/l. Se remarcă faptul că apa conţine, în cantităţi mici, metale grele: cupru (maxim 0,006 mg/l), plumb (maxim 0,02 mg/l) şi zinc (maxim 0,07 mg/l). Pragurile de aerare din albie determină o oxigenare a apei destul de bună, astfel saturaţia în oxigen are valori între 49,59% şi 92,31%. Valoarea indicelui biotic belgian (6) şi cea a indicelui biotic Hilsenhoff (6,72) evidenţiază faptul că acest sector al râului Cibin este caracterizat printr-o stare ecologică critică. Conform clasificării lui Knöpp sectorul se încadrează în categoria β – mezo – α – mezosaprobă, valoarea indicelui de murdărire relativă fiind de 58,82%. Indicele de integritate biotică are valoarea 23, care evidenţiază faptul că acest sector de râu suportă o presiune antropică semnificativă.

În staţia situată la 1 km aval de municipiul Sibiu, la 401 m altitudine. Intr-un sector cu panta medie a albiei de 5o/oo, malurile îndiguite, lăţimea albiei este cuprinsă între 15 m şi 17

71

m, debitul mediu multianual al apei este de 3,60 m3/s, iar adâncimea apei variază între 0,20 m şi 0,80 m. Patul albiei este mâlos înspre maluri şi este format din pietriş şi nisip în centru. Analiza fizico-chimică a apei râului Cibin indică o încărcare organică moderată. Valorile medii ale indicatorilor CCO-Mn şi CBO5 sunt 9,26 mg/l respectiv 5,13 mg/l. Valoarea medie a durităţii totale este de 9,34 grade germane.

5. ASPECTE ALE POLUARII PE TERITORIUL MUNICIPIULUI SIBIU

5.1. Introducere Potenţialele surse de poluare sunt reprezentate de: - agenţi economici cu activităţi de producţie şi prelucrare, - transporturi rutiere şi feroviare, - construcţii, - locuinţe ale populaţiei fără infrastructură corespunzatoare, - complexe medicale.

Categoriile principale de poluanţi, în ordinea suprafeţei arealului afectat, sunt: - elemente cauzatoare de disconfort: zgomot, vibraţii, praf, deşeuri depozitate necorespunzator, poluare olfactivă; - compuşi organici volatili (C.O.V.) în combinaţie cu ioni şi compuşi metalici; - compuşi organici volatili (C.O.V.); - substanţe organice: solvenţi organici, ape menajere, dejecţii animaliere, compuşi organici proveniţi din activităţi industriale; - gaze toxice: CO, NOx, SO2, gaze rare (în principal argon).

5.2. Categorii principale de poluanţi

Prezenţa elementelor cauzatoare de disconfort (în principal zgomot, vibraţii şi praf) se face simţită pe un areal de extindere mare, relativ continuu, în lungul arterelor principale de transport (rutier şi feroviar). Local, arealul este lărgit prin prezenţa unor activităţi industriale, cum este cazul în zona adiacentă gării, prin prezenţa Depoului C.F. (care adaugă şi emisii de C.O.V.) şi S.C. Special S.A., în Platforma Industrială Vest, în principal datorită S.C. Holcim România S.A., a prezenţei Aeroportului Internaţional Sibiu şi a construcţiei noilor obiective industriale (în aceeaşi zona, S.C. Caucho Metal Product OS S.R.L. contribuie cu emisii de C.O.V.), sau în zona aferentă şantierului viitoarei autostrăzi. Tot la această categorie a elementelor cauzatoare de disconfort mai pot fi menţionate zona malului stâng al Cibinului şi albia râului din zona cartierului Turnişor, în care sunt depozitate deşeuri menajere şi din construcţii, zona din partea dreaptă a drumului Sibiu – Rusciori, la fel cu depozite de deşeuri menajere, şi zona adiacentă S.C. Sibavis S.A., cu puternică poluare olfactivă. Emisii combinate COV şi compuşi ai metaleleor grele sunt asociate cu două areale de suprafaţă mare, reprezentând cele două subdiviziuni ale Zonei Industriale Est: arealul corespunzator străzii H. Coanda, pe de o parte, cu spaţiile de producţie ale S.C. Compa S.A., S.C. Krupp Bilstein S.A., S.C. Sembraz S.A. şi S.C. Stirya Arcuri S.A.; arealul ocupat de S.C. Independenţa S.A. şi S.C. Hidrosib S.A., la care se adauga emisiile de C.O.V. de la S.C. Poliflex S.R.L., dar şi emisiile de solvenţi organici de la aceleaşi S.C. Hidrosib S.A. şi S.C.

72

Solvosib S.A. O sursă punctuală de astfel de emisii de ioni şi compuşi metalici cu C.O.V. este reprezentată de S.C. Flagav S.A.. Emisii de C.O.V., fără a fi combinate cu ioni sau compuşi metalici mai provin, cu excepţia celor menţionate anterior, de la surse disparate: S.C. Balanţa S.A. şi S.C. Pim S.A., în zona Guşteriţa, dar la distanţa apreciabilă una de cealalată, şi S.C. Rasital S.R.L., în zona Ţiglari, ultimele două instituţii contribuind şi cu emisii de substanţe organice în mediu, în special din categoria solvenţilor organici. De menţionat ca cele trei surse de emisie sunt la oarecare distanţă în teritoriu de alte posibile surse de emisii (poate doar S.C. Pim S.A. să poată fi considerata în apropierea şantierului autostrăzii). Emisii de substanţe organice sunt asociate, în afara surselor deja menţionate, cu S.C. Steaua S.A. şi S.C. Bere Trei Stejari S.A., cu spaţii de producţie situate în zona Gării Sibiu, în apropierea imediată a zonelor ocupate de reţeaua de transport, şi contribuind, deci, cu noi valenţe la degradarea zonei; în plus, procesul de producţie al S.C. Bere Trei Stejari S.A. este asociat cu poluare olfactivă periodică. Activităţi neproductive pot genera emisi de substanţe organice, cum este cazul Spitalului Judeţean, situat în apropierea zonei menţionate anterior, sau al zonei aferente cartierului Turnişor, în care nu există infrastructură de canalizare, astfel că apele reziduale ajung direct sau indirect în râul Cibin (zonă care poate fi racordată cu arealul ocupat de reţeaua de transport). Emisii de gaze potenţial toxice sunt concentrate în zona marilor intersecţii, datorită valorilor ridicate de trafic: - Alba Iulia – Malului – Maramureşului – Autogării; - Piaţa Unirii; - Constituţiei – Bâlea – Bulevardul Spitalelor; - Mihai Viteazu – Calea Dumbrăvii; - Vasile Milea – Rahovei – Semaforului. În principal, se regăsesc valori depăşite la oxizi de sulf, azot şi carbon. Emisii gazoase, dar de altă factură (gaze rare) sunt asociate cu spaţiile de producţie ale S.C. Hidrosib S.A.. 5.3. Monitoring

Monitorizarea calităţii aerului în municipiul Sibiu se face de către A.P.M. Sibiu în două puncte: sediul APM Sibiu, str. Hipodromului nr.10 şi S.C. Compa S.A. str. Oţelarilor, nr. 10, în aceste puncte sunt amplasate staţii automate care analizează şi transmit valorile cu frecvenţă orară valorile următorilor parametrii: SO2, NO, NOx, NO2, CO, O3, pulberi în suspensie cu particule >10µ (PM10). În tab. 5.1. redăm valorle medii, maxime absolute şi minime absolute pentru perioada ianuarie – iunie 2008, ale indicatorilor monitorizaţi în cele două puncte, comparativ cu valorile CMA satbilite în standardele de mediu în vigoare. Tab. 5.1. Valori medii (MED), maxime absolute (MAX) şi minime absolute (MIN) pentru perioada ianuarie – iunie 2008, ale indicatorilor de calitate pentru aer monitorizaţi în punctele Hipodromului (SB1) şi Compa (SB2), comparativ cu concentraţia maximă admisă (CMA) conform standardelor de mediu în vigoare. (Sursa: APM Sibiu)

Staţia SB1 Concentraţie SO2

(µg/m3) NO

(µg/m3)NOX

(µg/m3)NO2

(µg/m3)CO

(mg/m3) O3

(µg/m3) PM10

(µg/m3)MED 7,92 20,55 71,35 40,52 1,48 45,74 26,16MAX 175,34 393,38 765,60 162,45 79,09 459,80 175,81MIN 0,00 0,74 0,00 3,02 0,00 0,00 0,86Staţia SB2

73

MED 8,64 9,75 60,65 35,18 0,17 63,38 43,83MAX 184,92 163,98 352,61 117,54 3,45 161,36 424,08MIN 1,88 1,25 7,26 4,31 -0,01 -0,68 0,19CMA 125,00 - 200 - 10,00 120,00 50,00

Poluarea atmosferică generată de traficul auto în municipiul Sibiu a fost monitorizată

în perioada 2000 – 2005 de către R.A.R. în colaborare cu A.P.M. Sibiu, în două puncte: Şoseau Alba Iulia nr.40 şi Piaţa Unirii nr. 10, în anul 2005 acestora li s-a adăugat un nou punct de monitorizare situat pe Str. Constituţiei nr. 23. Indicatorul unic de monitorizare a imisiilor este concentraţia CO, rezultatele monitărizării pentru anul 2005 sunt prezentate în tab. 5.2.

Tab. 5.2. Valorile mediilor glisante ale imisiilor de CO în anul 2005, în cele trei puncte de monitorizare a poluării atmosferice generate de traficul auto în municipiul Sibiu

Concentraţie COmedPerioada de calcul (ore) Şoseaua Alba

Iulia, nr. 40 Str. Constituţiei, nr.

23 Piaţa Unirii, nr.10

01 1.39 1.40 2.43 02 1.16 1.39 2.21 03 1.05 1.32 1.94 04 0.95 1.14 1.61 05 0.86 1.07 1.38 06 0.85 1.05 1.19 07 0.93 1.09 1.17 08 1.12 1.31 1.41 09 1.29 1.47 1.57 10 1.52 1.55 1.99 11 1.70 1.62 2.18 12 2.13 1.67 2.25 13 2.39 1.68 2.27 14 2.55 1.63 2.29 15 2.71 1.52 2.23 16 2.74 1.26 1.92 17 2.77 1.1 1.84 18 2.77 1.03 1.64 19 2.70 1.04 1.71 20 2.36 1.16 1.98 21 2.19 1.23 2.19 22 2.05 1.29 2.36 23 1.80 1.36 2.45 24 1.59 1.40 2.50

74

Monitorizarea nivelului de zgomot se realizează de către A.P.M. Sibiu, lunar, în 13 puncte (tab. 5.3). Tab. 5.3. Valorile măsurate ale nivelului de zgomot în cele 13 puncte de monitorizare din Sibiu, pentru luna iunie 2008.

Strada Cat. străzii

LEQ (dB)

MAXIM (dB)

MINIM

(dB)

CMA (dB)

ORA MĂSURĂTORI

I Maramureşului II-a 71.6 80.2 66.8 70 1045-1055

Calea Poplăcii III-a 69.6 78.2 56.8 65 1100-1110

M.Viteazu II-a 70.8 80.2 62.6 70 1120-1130

Calea Dumbrăvii

II-a 71.0 80.6 64.5 70 1140-1150

Rahovei II-a 73.0 88.5 66.8 70 1200-1210

Semaforului II-a 72.6 82.3 68.2 70 1220-1230

Ştefan cel Mare II-a 72.2 83.7 69.7 70 1240-1250

Bâlea II-a 71.8 84.1 68.7 70 1300-1310

Constituţiei II-a 73.0 79.3 65.2 70 1320-1330

Alba Iulia II-a 73.6 86.1 68.2 70 1430-1440

C.Coposu II-a 70.6 78.4 62.8 70 1340-1350

Teclu III-a 68.6 74.2 62.4 65 1420-1430

V. Milea II-a 70.6 76.8 64.6 70 1450-1500

Monitorizarea calităţii solului. În tab. 5.4. redăm concentraţia Pb, Zn, Cd, Cu şi valoarea pH-ului în sol, în cele 14 puncte de monitorizare a calităţii solului ale A.P.M. Sibiu, comparativ cu pargurile admisibile stabilite de Ord. 765/1997, măsurătorile au fost făcute în iunie 2007. Tab. 5.4. Concentraţia Pb, Zn, Cd, Cu şi valoarea pH-ului în sol, în cele 14 puncte de monitorizare a calităţii solului ale A.P.M. Sibiu, comparativ cu pargurile admisibile stabilite de Ord. 765/1997, măsurătorile au fost făcute în iunie 2007 (Sursa A.P.M. Sibiu)

Nivel adâncime

(cm)

pH Pb (mg/kg)

Cd (mg/kg)

Zn (mg/kg)

Cu (mg/kg)

Punct monitorizare: Pădurea Poplaca 0 - 20 5,50 2,500 0,000 15,250 6,750 20 - 40 5,50 2,750 0,000 19,500 6,500

Punct monitorizare: Intersecţie Poplăcii-Cristian 0-20 6,50 0,000 0,000 7,750 1,750 20-40 6,50 44,250 0,000 1198,500 30,500

Punct monitorizare: Poligrafie 0-20 6,00 0,750 0,000 14,500 4,250 20-40 6,50 18,750 0,000 43,250 11,250

Punct monitorizare: Spital Municipal 0-20 6,50 32,750 0,000 111,000 21,500 20-40 6,50 33,750 0,000 83,500 22,500

Punct monitorizare: Hotel Continetal 0-20 6,00 15,750 0,000 66,000 14,000 20-40 6,50 5,750 0,000 371,000 8,500

75

Punct monitorizare: Intersecţie Semaforului-Rahovei 0-20 6,50 0,000 0,000 12,750 2,250 20-40 6,50 7,500 0,000 50,000 12,500

Punct monitorizare: Sediul A.P.M 0-20 7,00 17,750 0,000 73,500 16,000 20-40 6,50 0,000 0,000 20,750 6,250

Praguri conform Ord.756/97 6,5 250,0 5,0 700,0 250,0

5.4. Concluzii

Pe teritoriul Municipiului Sibiu, arealele afectate de emisii poluante ocupă o suprafaţă relativ mare, de menţionat este faptul că nivelul concentraţiei diverselor noxe în mediu nu depăşeşte semnificativ concentraţia maximă admisă reglementată prin standardele de mediu (conform datelor de monitorizar ale A.P.M.);

Emisiile poluante de gaze, praf, vibraţii, zgomot, se regăsesc pe o zonă relativ continuă în lungul principalelor căi de comunicaţie. În zone adiacente acestui areal continuu sunt cantonate activităţi industriale care contribui fie cu acelaşi tip de poluare, fie cu emisii diferite;

Cele două zone industriale concentrează potenţiale surse de poluare, care se adaugă emisiilor asociate cu trasporturile:

- Zona Industrială Vest prezintă pericol mai redus de emisie, datorită dispersiei relative a spaţiilor de producţie şi a tehnologiilor mai noi folosite; totuşi, situarea ei în zona de maxim trafic rutier şi în preajma aeroportului constituie premisa concentrării elementelor poluante;

- Zona Industrială Est este punctul principal de emisii poluante, din mai multe motive: concentrare mare de obiective industriale potenţial poluante pe spaţiu redus; concentrare mare de obiective industriale cu domeniu de activitate similar şi deci cu emisii similare (poluare cumulativă); apropierea de zone cu trafic rutier intens, dar şi de reţeaua de cale ferată; prezenţa unor intreprinderi cu emisii poluante diverse, cum este cazul S.C. Hidrosib S.A. (C.O.V., ioni şi compuşi metalici, solvenţi organici, gaze toxice);

De menţionat este prezenţa unor surse diverse de poluare în arealul cuprins între intersecţia Constituţiei – Bâlea – Bulevardul Spitalelor şi Depoul C.F. Această zonă se caracterizează prin: surse diverse de emisii, provenind din transporturi (două artere importante de trafic şi reţeaua densă de căi ferate) şi activităţi industriale (S.C. Bere trei Stejari S.A., S.C. Steaua S.A., Depoul C.F., S.C. Special S.A.), care acoperă toate categoriile de poluanţi menţionate anterior. Situare acestui areal în imediata apropiere a Zonei Industriale Est face ca poluarea generată să fie cumulativă.

În teritoriu mai există activităţi industriale cu posibile emisii poluante (S.C. Balanţa S.A., S.C. Rasital S.A., S.C. Pim S.A., S.C. Flagav S.A.) a căror contribuţie este limitată la nivel local.

76

CAPITOLUL II

PROTECŢIA MEDIULUI

PROPUNERI PENTRU IMBUNATATIREA CALITATII MEDIULUI IN CONTEXTUL NOULUI PLAN URBANISTIC GENERAL

AL MUNICIPIULUI SIBIU 1. Optimizarea raporturilor om – mediu

Strategia de dezvoltare a municipiului Sibiu trebuie să urmărească fortificarea

sistemului teritorial urban printr-o împletire şi interrelaţionare armonioasă a factorilor naturali cu cei antropici în spiritul dezvoltării durabile şi al valorificării ecologice a spaţiului. Rolul acestei strategii este de a asigura protecţia şi conservarea mediului, în speţă, de a stabili limitele ecologice până la care este posibilă intervenţia antropică asupra spaţiului prin expansiune edilitară şi derularea unor activităţi economice, astfel încât această intervenţie să fie benefică pentru societate şi să nu aibă repercusiuni negative.

În acest context conceptul de dezvoltare durabilă a municipiului Sibiu presupune dezvoltarea economică şi socială pe termen lung, echitabil pentru toţi locuitorii fară dezechilibre teritoriale la nivel social şi în condiţiile unui mediu înconjurător de calitate. În acest sens, strategia de dezvoltare durabilă a municipiului Sibiu este necesar să se bazeze pe valorificarea eficientă şi durabilă a cadrului natural de susţinere, pe corelarea evoluţiei spaţiale cu favorabilitatea şi restricţiile impuse de suportul fizico-geografic, pe promovarea unor politici eficiente de protecţia mediului în contextul dezvoltării economice, pe armonizarea zonării funcţionale cu pretabilitatea spaţiului pentru anumite destinaţii precum şi pe promovarea unui management adecvat şi eficient al terenurilor din extravilan.

În baza coordonatelor menţionate mai sus, interesul nostru a fost orientat spre studiul disfuncţionalităţilor peisagistice induse de componentele mediului natural, cu un accent deosebit pe degradările de teren. Motivaţia acestei analize critice este una practică, întrucât acestea provoacă pagube considerabile, uneori irecuperabile, diferitelor sectoare de activitate economico-socială: agriculturii, silviculturii, aşezărilor omeneşti, căilor de comunicaţie, în consecintă conduc la o gestiune defectuoasă a teritoriului cu numeroase dezechilibre în zonarea funcţională al spaţiului geografic.

Analiza situaţiei existente a cadrului natural al municipiului Sibiu a fost condusă spre evidentierea disfuncţionalităţilor existente la momentul actual, cauzate de factori naturali a căror acţiune este accentuată pe un fond puternic antropizat şi a avut ca scop reliefarea unor argumente geo-spaţiale temeinic fundamentate care să stea la baza elaborării strategiei de dezvoltare urbană a municipului Sibiu. În acest context sarcina noastră este de a propune unele măsuri de prevenire şi diminuare a riscurilor naturale - geomorfologice şi hidrologice, măsuri de conservare, protejare şi reabilitare a condiţiilor de mediu, în vederea unei valorificări echilibrate şi durabile a potenţialului natural.

2. Diminuarea riscurilor geomorfologice După cum s-a prezentat în capitolul referitor ma cadrul naturalam văzut în capitolele

precedente riscul geomorfologic este cauzat de agenţii externi (îngheţul/dezgheţul, apa din precipitaţii, apa curgătoare) a căror acţiune prin procese geomorfologice actuale este exacerbată în contextul favorabilităţii substratului geologic şi al utilizării actuale a terenurilor.

77

Frapează multitudinea şi complexitatea enomenelor de degradare, manifestate prin asociere pe complexe de procese, extinse pe suprafeţe de diferite dimensiuni şi dispersat la nivel teritorial. Preservarea în condiţii optime a formelor de relief ca suport al structurii urbane şi diminuarea efectelor negative ale proceselor geomorfologice actuale presupune următoarele măsuri:

- atenuarea intensităţii eroziunii liniare şi în adâncime în bazinele hidrografice mici din Podişul Hârtibaciului: Valea Fărmândoala, Valea Nepindoala, Valea Pe Remeţi, Valea Hamba şi pe ravenele şi torenţii care fragmentează fruntea teraselor în Păşunea Poplaca prin lucrări hidrotehnice, forestiere şi agrotehnice, care să transforme scurgerea liniară în nonliniară;

- colectarea eficientă a apelor de suprafaţă prin lucrări agrotehnice şi hidrotehnice; - îmbunătăţirea drenajului natural al substratului prin lucrări hidroameliorative,

pedoameliorative (nivelare, terasare) în arealele afectate de alunecări de teren din Dealul Guşteriţei, Dealul Cocoşului, Dealul lui Gumuşel, Fântâna Rece şi recomandăm fixarea alunecărilor prin înfiinţarea unor plantaţii pomicole noi şi extinderea celor vechi, sau împăduriri;

- interceptarea izvoarelor de terasă cu debit permanent şi a celor de coastă prin lucrări de captare (puţuri, tubulaturi orizontale), canalizarea la baza teraselor sau a versanţilor din podiş;

- eliminarea excesului de apă de la nivelul podurilor de terasă, acolo unde este posibil, prin plantarea unei vegetaţii forestiere sau ierboase care prin consum şi evapotranspiraţie să elimine supraumezeala;

- stoparea subminării malurilor prin lucrări de amenajare a versanţilor şi malurilor şi reabilitarea forestieră a suprafeţelor împădurite cu Pinus sylvestris de la obârşia Văii Nepindoala;

- stoparea înaintării şi extinderii alunecărilor prin realizarea unor ziduri de sprijin si contraforturi;

- însămânţarea cu specii cu talie mică şi medie, care să compactizeze covorul vegetal ierbos şi să reducă eroziunea în suprafaţă şi eroziunea liniară;

- reabilitarea suprafeţelor cu utilizare pomicolă din Dealul Guşteriţa (vechea plantaţie de măr) care se află într-un stadiu avansat de degradare şi nu mai poate stabiliza terenul;

- realizarea de baraje naturale tip gărduleţe împletite pe traectul rigolelor, ravenelor şi ogaşelor, care să diminueze eroziunea în adâncime şi eroziunea regresivă;

- interzicerea executării arăturilor conform liniei de pantă şi reconsiderarea agrotehnicilor de lucru;

- evitarea suprapăşunatului în zonele de obârşie ale organismelor torenţiale Nepindoala, Remetea;

- evitarea realizării de deblee la baza versanţilor pentru căi de comunicaţie care facilitează accesul în podiş în perimetrul cartierului Guşteriţa;

- evitarea şi interzicerea realizării de excavaţii şi exportări de material argilos de la baza versanţilor în Dealul Guşteriţa;

- interzicerea extinderii exploatării de argilă pentru fabricarea cărămizii în detrimentul suprafeţelor forestiere;

- interzicerea construcţiilor şi stoparea lor pe versanţii vulnerabili la alunecări de teren şi torenţialitate în Perimetrul Dealului Guşteriţa şi pe frunţile de terasă din intravilan şi extravilanul oraşului;

- interzicerea amplasării unor construcţii supraetajate tip locuinţe colective pe frunţile de terasă în perimetrul intravilanului;

- interzicerea supraîncărcării muchiei teraselor (cornişe) cu clădiri; - interzicerea construcţiilor de locuinţe în cartierul Calea Poplăcii - prelungire

Izlazului în aria depozitului de deşeuri pământoase instabile şi plantarea acestei suprafeţe cu vegetaţie forestieră sau pomi fructiferi;

78

- interzicerea defrişărilor în scopuri edilitare în aria piemontană - Piemontul Cibinului – terasa a treia a Cibinului întrucât se predispune terenul la degradare prin alunecări;

- consolidarea versantului Dealului Guşteriţa în vederea evitării declanşării de noi procese de prăbuşire si alunecare care vor fi favorizate de stresul mecanic generat de traficul pe şoseaua de centură;

3. Prevenirea şi diminuarea fenomenelor de risc hidrologic Perspectiva dezvoltării şi evoluţiei spaţiale durabile a oraşului Sibiu implică din ce în

ce mai mult cunoaşterea regimului hidrologic al suprafeţei din limitele administrative, în extravilan ca arie de alimentare şi degajare, dar mai ales în intravilan ca arie de recepţie si transfer a fluxurilor hidrologice. Suprafaţa oraşului se supune unui regim hidrologic natural prin reţeaua hidrografică (inclusiv lacurile) care are un caracter convergent spre râul Cibin care traversează oraşul şi colectează afluenţii într-o arie de maximă convergenţă hidrografică în partea de est a oraşului.

Existenţa unor suprafeţe foarte puternic artificializate, a sistemelor de canalizare şi transport urban şi a sistemelor de epurare a apelor industriale şi domestice, sunt elemente care impun cunoaşterea regimului hidrologic al scurgerii, mai cu seamă în intravilan, unde suprafeţele betonate, asfaltate şi subdimensionarea reţelei de canalizare pot conduce la amplificarea scurgerii şi autoinundarea spaţiului urban. Pe de altă parte amplasarea oraşului într-o arie cu surplus de umiditate a substratului ridică probleme de hidrogeologie, de drenaj spre reţeaua hidrografică stabilă de suprafaţă şi pune problema unor fenomene de risc hidrologic datorat proceselor hidrice staţionare.

În acest context se impune luarea unor măsuri de amenajare a cursurilor, de optimizare a scurgerii de suprafaţă, dar şi a unor măsuri de îmbunătăţire a drenării apelor din precipitaţii şi a apelor urbane prin reţeaua subterană urbană şi de diminuare a riscului hidrologic. În acest sens recomandările noastre vizează diminuarea riscului generat de procese hidrodinamice staţionare cât şi de cele active:

- eliminarea excesului de apă de la nivelul podurilor de terasă şi în lunci, acolo unde este posibil, prin plantarea unei vegetaţii forestiere sau ierboase care prin consum şi evapotranspiraţie să elimine supraumezeala;

- interceptarea izvoarelor de terasă cu debit permanent şi a celor de coastă prin lucrări de captare (puţuri, tubulaturi orizontale), canalizarea la baza teraselor sau a versanţilor din podis;

- executarea de canale de drenaj a suprafeţelor plane cu exces de umiditate şi reabilitarea celor existente; atenţie deosebită se va acorda sistemelor de drenaj de suprafaţă deja existente dar abandonate dintre Şura Mică şi Viile Sibiului şi din cartierul Lazaret, adâncirea acestor canale până la nivelul interceptării depozitului acvifer;

- realizarea de drenaje de adânc, lucrări hidroameliorative de colectare şi drenaj subteran (puţuri, conducte subterane orizontale) care să elimine surplusul subteran de umezeală;

- monitorizarea regimului de funcţionare a barajului de la Gura Râului, astfel încât debitul la intrarea în oraş să nu ridice probleme ;

- amenajarea bazinelor hidrografice mici şi regularizarea debitelor afluenţilor în perimetrul oraşului;

- regularizarea Cibinului în oraş şi la ieşirea din oraş; - evitarea îngustării albiilor minore prin amplasarea unor construcţii

79

- realizarea unor parcuri - zăvoaie în lungul Cibinului şi afluenţilor care să exploateze şi să redistribuie surplusul de apă din lunci şi care să aibă şi rolul unui culoar verde care traversează oraşul;

- amenajarea unor zone umede controlate cu rol de a valorifica zona cu meandre părăsite din Lunca Mare a Cibinului - amonte Turnişor, dar care să capete şi un rol de agrement;

- optimizarea scurgerii subterane prin redimensionarea canalizării în funcţie de valoarea asigurată a ploii la care se adaugă consumul urban domestic şi industrial;

- realizarea de canale marginale şi sisteme de canalizare de suprafaţă (şanţuri, rigole), mai ales pentru străzile aflate în pantă, care să asigure transferul surplusului de debit spre colectori naturali sau spre canale colectoare subterane;

- realizarea unor amenajări pomicole sau forestiere în regiunea de podiş, în plus faţă de cele existente, pentru reţinerea şi transferul întârziat al cantităţilor de precipitaţii care generează viituri pe văile Hamba, Valea Popilor, Valea Fărmândoala, Valea Pe Remeţi;

- luarea unor măsuri de deblocare a albiei Cibinului la podul Guşteriţa; - interzicerea depozitării deşeurilor menajere sau pământoase pe malurile Cibinului

sau afluenţilor, care pot fi purtate în albie şi, dincolo de poluare, pot genera blocaje ale scurgerii; atenţie deosebită necesită pârâul Trinkbach care poate inunda subsolurile caselor riverane pe tronsonul Patinuar – Lazaret;

- evitarea amplasării picioarelor de pod în albiile râurilor şi decolmatarea acestora; - evitarea subdimensionării podurilor şi podeţelor, care pot fi obturate şi pot provoca

fenomen de remuu, cu inundarea suprafeţelor din amonte; - interzicerea amplasării construcţiilor în lunca inundabilă a Cibinului sau a

afluenţilor;

4. Raportul natural – antropic reliefat în tipologia peisajului.

Peisajul, componentă de bază a patrimoniului natural şi antropic, constituie o resursă

favorabilă pentru activitatea socială, culturală, economică. Protecţia, managementul şi amenajarea corespunzătoare a peisajului contribuie la crearea de spaţii de agrement, spaţii de recreere, locuri de muncă etc., contribuind prin aceasta la bunăstarea umană şi creşterea calităţii vieţii.

În vederea îmbunătăţirii relaţiei dintre construit şi natural şi a dezvoltării durabile a spaţiului aferent municipiului Sibiu bazată pe o relaţie echitabilă şi armonioasă între necesităţile sociale, activităţile economice şi preservarea condiţiilor de mediu, în arealul urban intravilan sau extravilan se impun unele măsuri de reabilitare şi reconversie a peisajului.

În cea mai mare parte a teritoriului administrativ, mai ales în intavilan, elementele de naturalitate se află într-un acord deplin sau într-o relaţie neutră cu spaţiul construit, însă există şi situaţii de conflict care rezidă în calitatea relaţiei dintre elementele naturale şi mediul construit.

Pentru spaţiul extravilan sunt vizate în special arealele degradate de procese geomorfologice actuale de pe frontul de cuestă al Podişului Hârtibaciului din Dealul Guşteriţa şi de pe frunţile de terasă a Cibinului în Păşunea Poplaca şi la sud de aeroport, unde propunem extinderea suprafeţelor forestiere existente sau chiar înfiinţarea unor noi suprafeţe sub forma unor cordoane orientate vest-est (în cazul teraselor), cu rol de protecţie antierozională, dar şi cu rol peisagistic.

Peisajul de luncă din Lunca Cibinului în Turnişor şi în Şesul Măcelarilor, precum şi aval podul Guşteriţa, se prezintă într-o stare seminaturală foarte bună şi constituie spaţii geografice cu valoare peisagistică deosebită, ca urmare recomandă menţinerea acestuia şi

80

chiar utilizarea în scop de recreere şi agrement prin amenajarea unor parcuri. Acest peisaj seminatural pătrunde în inima oraşului prin axa Cibinului care tranzitează oraşul pe direcţie vest-est. Pentru a exclude izolarea sau separaţia realizată de artera hidrografică, propunem ca în partea de nord a teritoriului administrativ, în lungul afluenţilor Cibinului să se realizeze culoare verzi cu caracter convergent spre Cibin, culoare care să amplifice valoarea peisagistică şi să rupă monotonia peisajului agricol.

De asemenea, având în vedere importanţa naturalistică a peisajului în unele areale ale extravilanului prin existenţa unor specii de plante şi asociaţii de interes conservativ (protejate prin legislaţia română şi europeană), se impune conservarea şi menţinerea peisajului actual. Este cazul Pădurii Dumbrava în întregime. Ideea realizării unui ansamblu rezidenţial în interiorul acestui spaţiu forestier cu statut de arie protejată şi de interes naţional ar conduce la fragmentare, la degradarea comunităţilor de plante şi animale caracteristice, la dispariţia unor specii protejate, la invadarea cu specii ruderale etc, în consecinţă la pierderea valorii peisagistice a acestui spaţiu. De asemenea, pentru aceleaşi considerente naturalistice se recomandă conservarea peisajului de luncă din Lunca Mare a Cibinului amonte Turnişor, din Lunca Rusciorului până la confluenţa cu Pârâul Strâmb şi a peisajului de păşuni cu tufărişuri din bazinul Pârâului Nepindoala.

În situaţia actuală a extinderii zonei industriale în partea de vest şi sud-est a oraşului, propunem eliberarea nucleului central al oraşului de spaţiile industriale, mutarea unităţilor industriale care încă funcţionează din oraş la periferia acestuia şi reconversia acestor spaţii prin amenajarea unor parcuri şi grădini publice, care să constituie nucleele verzi ale unor cartiere aproape lipsite de verdeaţă şi să sporească confortul ”verde” al oraşului. De asemenea, amplasarea şi dinamica zonei industriale nord necesită unele măsuri de izolare ”verde” cu perdele forestiere de protecţie care să se desfăşoare în lungul căilor de comunicaţie (Şoseaua naţională pe tronsonul Aeroport – Turnişor, Drumul Vechi pe tronsonul Dealul Cucului – Cărămidăriei), precum şi alternarea unităţilor industriale cu zone verzi care să confere ansabblului industrial o ambianţă naturală.

Ţinând seama de evoluţiile tehnicilor de producţie agricolă, industrială şi de politicile în materie de amenajare a teritoriului, urbanism, transport, infrastructură, precum şi de schimbările economice la nivel regional şi naţional, care continuă în multe cazuri să accelereze transformarea peisajelor naturale sau seminaturale în peisaje antropice, se impune o îmbinare armonioasă a celor două categorii astfel încât să răspundă voinţei publice de a se bucura de o calitate crescută a peisajelor. Acesta este un element esenţial al bunăstării sociale şi individuale şi protecţia, managementul şi amenajarea acestuia implică drepturi şi responsabilităţi pentru fiecare.

5. Strategia de amenajare şi dezvoltare a spaţiului. Etape şi obiective

care vizează cadrul natural. Strategia de dezvoltare a unui teritoriu, indiferent de marimea acestuia, se constituie

într-un ansamblu coerent de obiective, măsuri şi soluţii, unele cu caracter general care vizează teritoriul în ansamblul său, altele cu caracter specific, aferente fiecărui domeniu, subdomeniu sau component de mediu în parte. Obiectivele generale au o importanţă majoră în evoluţia şi dezvoltarea spaţiului urban, fapt pentru care ele se stabilesc pe termen lung şi constituie jaloane de direcţionare, de orientare şi condiţionare a tuturor propunerilor şi iniţiativelor care vizează dezvoltarea urbană. Obiectivele specifice fiecărui domeniu în parte trebuie să acopere toate etapele de dezvoltare ale aşezării urbane, indiferent de dimensiunea temporală (timp scurt, mediu, lung), să asigure o continuitate a procesului de amenajare şi dezvoltare a spaţiului geografic, fără întreruperi de ordin calitativ (praguri, disfuncţii).

81

Stabilirea acestor obiective şi propunerea unor măsuri pentru teritoriul administrativ al municipiului Sibiu a fost posibilă în urma evaluării situaţiei existente printr-o analiză de detaliu a componentelor de mediu, ştiinţific argumentată în subcapitolele precedente. În urma acestei analize se desprinde concluzia că municipiul Sibiu beneficiază de un remarcabil potenţial de poziţie într-o arie de contact munte - podiş dar mai ales de convergenţă hidrografică şi convergenţă a căilor de comunicaţie feroviare şi rutiere de importanţă naţională şi internaţională. Spaţiul geografic prin împletirea componentelor naturale este deosebit de valoros. Analiza situaţiei existente a reliefat pe de o parte cele mai mari oportunităţi legate de componentele naturale ale teritoriului, care se constituie în elemente de favorabilitate ale dezvoltării, iar pe de altă parte disfuncţionalităţile legate de fiecate componentă naturală în parte. Evidenţierea acestor puncte negre în evoluţia teritorială constituie un atu şi obligă la fixarea unor priorităţi în dezvoltarea viitoare a spaţiului.

Obiectivul general care derivă din parcurgerea etapei diagnostic şi care trebuie urmărit în planul urbanistic general îl constituie valorificarea durabilă a potenţialului natural şi conservarea, reabilitarea şi protecţia componentelor mediului natural, în contextul creşterii economice echilibrate şi al expansiunii edilitare.

În vederea realizării acestui obiectiv este necesară elaborarea unei strategii care să vizeze următoarele direcţii de dezvoltare:

- reducerea impactului fenomenelor de risc natural asupra teritoriului; - ameliorarea sau eliminarea riscurilor antropice asupra mediului; - conservarea şi protecţia mediului în contextul creşterii economice şi edilitare; - valorificarea sustenabilă a resurselor naturale; - optimizarea funcţiilor urbane şi îmbunătăţirea raportului dintre funcţiile

economice şi componentele cadrului natural. Strategia de amenajare a teritoriului urban este orientată spre satisfacerea cerinţelor

de amenajare a unei structuri urbane proprii teritoriului administrativ al Municipiului Sibiu, obiectivele fiind racordate la necesităţile de depăşire a disfuncţionalităţilor determinate pe baza analizei diagnostic. Repartiţia spaţială a elementelor cadrului natural - elemente favorabile şi elemente de disfuncţionalitate, precum şi relaţia acestora cu structura spaţială urbană (intravilan sau extravilan), impun tratarea lor drept componente majore ale structurii teritoriale urbane.

Obiectivele specifice şi direcţiile care derivă din obiectivul general sunt prezentate

mai jos, alături de unele măsuri care se impun a fi luate pentru diminuarea disfuncţionalităţilor sau a riscurilor induse de factorii naturali şi antropici şi optimizarea spaţiului şi a condiţiilor de mediu:

Optimizarea raportului relief – habitat urban prin amenajarea versanţilor, prevenirea

şi diminuarea riscurilor geomorfologice Direcţii: - diminuarea şi controlul antropic al cauzelor naturale - eliminarea cauzelor antropice care conduc la accelerarea proceselor - prevenirea şi combaterea proceselor geomorfologice cu caracter de risc Măsuri: - monitorizarea continuă a suprafeţelor cu risc la alunecări de teren, torenţialitate,

ravenare, creep;

82

- îmbunătăţirea drenajului suprafeţelor interfluviale, a teraselor şi luncilor, prin lucrări cu caracter complex (hidroameliorative, pedoameliorative) în funcţie de caracterul morfologic al suprafeţelor şi de utilizarea terenurilor;

- optimizarea scurgerii apelor de suprafaţă pe versanţi prin lucrări de colectare, drenaj şi evacuare a apei spre reţeaua hidrografică existentă sau spre reţeaua de canalizare subterană;

- captarea izvoarelor de terasă cu debit permanent şi a celor de coastă prin amenajarea de puţuri şi drenaje subterane orizontale şi canalizarea spre reţeaua hidrografică de suprafaţă, în vederea evitării supraumezirii unor suprafeţe şi a depozitelor de rocă din substrat;

- îmbunătăţirea drenajului natural pe verticală în masa depozitelor de rocă şi a cuverturii de sol prin lucrări pedoameliorative de afânare, funcţie de panta suprafeţelor şi de utilizarea acestora;

- nivelarea şi astuparea rigolelor şi ogaşelor create prin eroziune liniară de apele de şiroire;

- executarea de lucrări ameliorative de amenajare a teraselor antropice sau a nivelărilor pe versanţii afectaţi de alunecări de teren active sau stabilizate; atenţie deosebită se va acorda glacisului de alunecare şi versanţilor abrupţi ai Podişului Hârtibaciului şi frunţilor de terasă ale Cibinului;

- executarea lucrărilor agricole în lungul curbelor de nivel; - evitarea suprapăşunatului în zonele de obârşie ale organismelor torenţiale

Nepindoala, Remetea; - interzicerea încărcării versanţilor din podiş, a muchiilor şi a frunţilor de terasă cu

construcţii şi a amplasării unor construcţii supraetajate tip locuinţe colective pe frunţile de terasă în perimetrul intravilanului;

- interzicerea trasării căilor de comunicaţie cu trafic intens în lungul unor versanţi instabili

- interzicerea excavărilor la baza versanţilor pentru prelevarea de materiale de construcţie sau în alte scopuri;

- interzicerea defrişărilor în aria Podişului Hârtibaciului şi a Piemontului Cisnădioara, ca urmare a potenţialului ridicat de risc la alunecări;

- interzicerea extinderii exploatării de argilă pentru fabricarea cărămizii în detrimentul suprafeţelor forestiere;

- evitarea realizării de deblee la baza versanţilor pentru căi de comunicaţie care facilitează accesul în podiş în perimetrul cartierului Guşteriţa;

- interzicerea construcţiilor de locuinţe în cartierul Calea Poplăcii - prelungire Izlazului în aria depozitului de deşeuri pământoase instabile şi plantarea acestei suprafeţe cu vegetaţie forestieră sau pomi ornamentali şi înierbarea suprafeţelor dintre rânduri;


- consolidarea versantului Dealului Guşteriţa în vederea evitării declanşării de noi procese de prăbuşire şi alunecare care vor fi favorizate de stresul mecanic generat de traficul pe şoseaua de centură; executarea de ziduri de sprijin, injecţii de beton, tiranţi, extinderea suprafeţelor forestiere, în vederea stabilizării versanţilor din podiş;

- stabilizarea şi valorificarea terenurilor afectate de alunecări, torenţialitate, ravenare, prin împădurire şi însămânţare cu specii erbacee mari consumatoare de apă, care să asigure eliminarea surplusului de apă din substrat prin consum şi evapo-transpiraţie, protecţia antierozională şi stabilizarea versanţilor; se recomandă împădurirea versantului tip front de

83

cuestă al Podişului Hârtibaciului (Guşteriţa) şi fruntea de terasă a Cibinului pe sectorul Păşunea Poplaca – strada Săcel.

Amenajarea durabilă a reţelei hidrografice şi diminuarea riscului hidrologic sau a

riscurilor de altă natură legate de reţeaua hidrografică Direcţii: - amenajarea reţelei hidrografice şi îmbunătăţirea drenajului ; - gospodărirea raţională a resurselor de apă şi protecţia lor împotriva epuizării şi

poluării; - asigurarea calităţii resurselor de apă şi echiparea hidroedilitară; - prevenirea şi diminuarea riscului hidrologic şi hidrogeologic; Măsuri: - amenajarea ecologică a bazinelor hidrografice mici şi regularizarea debitelor

afluenţilor în perimetrul oraşului; - întreţinerea cursurilor de apă, a lucrărilor de apărare existente; - suplimentarea debitelor şi transportul apei pe arterele hidrografice cu deficit în

perioadele de secetă, pentru asigurarea debitelor ecologice; - drenajul suprafeţelor slab înclinate şi cu exces de umiditate din partea de nord a

teritoriului prin canale de drenaj şi decolmatarea celor existente; atenţie deosebită se va acorda sistemelor de drenaj de suprafaţă deja existente, dar abandonate dintre Şura Mică şi Viile Sibiului şi din cartierul Lazaret, adâncirea acestor canale până la nivelul interceptării freaticului;

- captarea izvoarelor de terasă cu debit permanent şi a celor de coastă prin amenajarea de puţuri şi drenaje subterane orizontale şi canalizarea spre reţeaua hidrografică de suprafaţă, în vederea evitării înmlăştinirii unor suprafeţe;


- interzicerea amplasării de construcţii în lunca inundabilă în imediata apropiere a malurilor sau a îngustării albiilor minore prin amenajări de orice natură;

- interzicerea blocării albiilor cu deşeuri menajere, pământ sau materiale de construcţii - moloz, care pot bloca scurgerea; atenţie deosebită necesită pârâul Trinkbach care poate inunda subsolurile caselor riverane pe tronsonul Patinoar – Lazaret;

- decolmatarea albiilor Cibinului şi afluenţilor, a Pârâului Hamba şi Rozbavului la intrarea în intravilan;

- deblocarea podurilor, redimensionarea podeţelor pentru a asigura tranzitul lichid şi solid;


- executarea unor lucrări de îmbunătaţiri funciare şi forestiere cu caracter hidroameliorativ:

• realizarea unor parcuri - zăvoaie în lungul Cibinului şi afluenţilor care să valorifice şi să redistribuie surplusul de apă din lunci şi care să aibă şi rolul unui culoar verde care traversează oraşul;

• amenajarea unor zone umede controlate cu rol de a valorifica zona cu meandre părăsite din Lunca Mare a Cibinului - amonte Turnişor, lunca Cibinului – aval Guşteriţa, dar care să capete şi un rol de agrement;

84

• realizarea unor amenajări pomicole sau forestiere în regiunea de podiş, în plus faţă de cele existente, pentru reţinerea şi transferul întârziat al cantităţilor de precipitaţii, care generează viituri pe văile Hamba, Valea Popilor, Valea Fărmândoala, Valea Pe Remeţi;


- asigurararea calităţii resurselor de apă subterană şi de suprafaţă prin realizarea sistemelor de canalizare a apei uzate la parametri prevăzuţi în standardele actuale;

Structurarea echilibrată a categoriilor de folosinţă a terenurilor adaptată necesităţilor

agriculturii şi asigurarea calităţii terenurilor pentru destinaţiile agricole propuse Direcţii: - reabilitarea şi realizarea amenajărilor de îmbunătăţiri funciare în scopul creşterii

productivităţii solurilor şi a pretabilităţii acestora pentru agricultură; Măsuri necesare în scopul ameliorării calităţii solurilor: - menţinerea sub control a nivelului freatic prin reabilitarea reţelei de desecare –

drenaj existentă în partea de nord a extravilanului; - crearea de noi şanţuri de scurgere a apei în perioadele cu exces de umiditate; - lucrarea terenurilor destinate agriculturii; - realizarea lucrărilor agricole la umiditatea optimă pentru a se evita tasarea,

compactarea orizonturilor de sol; - măsuri pedoameliorative de afânare, fertilizare cu îngrăşăminte naturale şi chiar

amendamente fosfo-calcaroase a luvisolurilor din partea sud-vestică a teritoriului, dar şi din podiş, pe versanţi slab înclinaţi;

- lucrări antierozionale: agroterasări, scarificare, afânare adâncă, lucrări de nivelare – modelare;

- măsuri de stabilizare şi utilizarea sub formă livezi şi pădure în Dealul Guşteriţa; extinderea spre sud – sud-vest a suprafeţelor pomicole din partea de nord-est;

- împădurire de protecţie a frunţii de terasă a Cibinului în arealul Păşunea Poplaca; - măsuri de reconstrucţie ecologică a terenurilor degradate prin depozitare şi poluare

cu deşeuri în zona Remetea - Dealul Dăii şi zona Calea Poplăcii - str. Preot Baca, se impune amenajarea şi valorificarea terenurilor degradate prin înfiinţarea de pajişti sau împăduriri;

Adaptarea structurii funcţionale urbane la condiţiile de mediu – zonarea funcţională

să fie echilibrată, să joace un rol activ în dinamica urbană şi în conservarea şi protecţia mediului

Direcţii: - creşterea ponderii spaţiilor verzi din intravilan în scopul îmbunătăţirii condiţiilor

de viaţă şi de muncă şi al creşterii gradului de ”confort verde” al populaţiei; - extinderea şi diversificarea spaţiilor verzi şi accentuarea rolului de protecţie

împotriva poluării şi a rolului de spaţii de agrement şi recreere a populaţiei; - organizarea funcţională astfel încât să se atenueze discrepanţa dintre zonele

funcţionale, mai ales discrepanţa dintre condiţiile de viaţă prin raportarea la spaţiile verzi pe cap de locuitor;

Măsuri: - constituirea unor culoare stradale verzi care să traverseze radiar teritoriul

extravilan şi care converg spre nucleul urban polarizator;

85

- reamenajarea aliniamentelor stradale verzi din interiorul intravilanului actual şi popularea cu specii rezistente;

- amenajarea unor culoare verzi riverane, în lungul arterelor hidrografice principale care converg spre culoarul verde deja existent al Cibinului;

- constituirea unor arii de protecţie şi conservare a habitatelor şi speciilor în lunca Pârâului Rusciorului şi în lunca Cibinului - Lunca Mare şi Şesul Măcelarilor;

- renaturarea şi redarea în circuit recreativ şi de agrement a unor arii din lunca Cibinului aval de Guşteriţa, în regim de parc natural;

- protecţia şi conservarea păşunii cu tufăriş din bazinul Fărmândoalei; - extinderea suprafeţei forestiere pe Dealul Guşteriţa; - amenajarea unei perdele de protecţie, alcătuită din specii arboricole rezistente la

agenţii de poluare, la limita nordică şi vestică a zonei industriale vest, perdea care să protejeze atât zona rezidenţială preconizată a se realiza cât şi aria de interes conservativ din Lunca Rusciorului;

- amenajarea unui culoar verde de protecţie în lungul centurii Sibiului, care să protejeze de poluare cu gaze şi poluare fonică cartierele locuite prin care trece centura (in acest sens se impune dublarea spre interior a perdelei forestiere cu panouri de protecţie sonoră);

- dezafectarea spaţiilor industriale nefuncţionale, strămutarea unităţilor industriale funcţionale spre periferie şi integrarea acestor spaţii în domeniul public prin amenajarea de parcuri şi grădini pentru a spori suprafaţa de zonă verde pe cap de locuitor şi valoarea naturală a peisajului urban.

- crearea unei reţele de coridoare verzi conform principiilor moderne de conservare a biodiversităţii

- prezervarea speciilor şi asociaţiilor vegetale autohtone, - introducerea de reglementări în RGU şi RLU pentru dimensionarea spaţiilor verzi

la nivel maxim şi monitorizarea respectării acestora; - reamenajările şi dotările cu locuri de joacă, agrement şi activităţi sportive să nu se

realizeze în detrimentul suprafeţelor ocupate de acestea; - dezvoltarea activităţilor de administrare a spaţiilor verzi de către serviciile

specializate ale primăriei, în sensul îmbunătăţirii evidenţei, gospodăririi, protecţiei şi dezvoltării spaţiilor verzi.

Având în vedere necesităţile de dezvoltare a zonelor verzi urbane şi periurbane,

considerăm necesară realizarea şi implementarea unui proiect detaliat de dezvoltare şi management de către specialişti din domeniile urbanismului, arhitecturii peisagistice, ecologiei, horticulturii şi silviculturii.

Conservarea, crearea şi restructurarea fondului forestier, amenajare şi gestiune a

suprafeţelor împădurite Direcţii: - conservarea fondului forestier - valorificarea şi gestiunea sustenabilă a fondului forestier - acţiuni ecologice de protecţie a mediului Măsuri: - păstrarea integrităţii fondului forestier public şi privat; - gospodărirea unitară a pădurilor din domeniul public şi privat

86

- executarea unor lucrări de amenajare silvică şi luarea unor măsuri tehnice care să permită:

• regenerarea naturală a pădurilor • creşterea suprafeţelor forestiere în zonele cu deficit şi mai ales împădurirea unor

noi suprafeţe, ca măsură antierozională • reconstrucţia unor suprafeţe forestiere şi ameliorarea compoziţiei pădurilor prin

folosirea unor specii valoroase dar adaptate condiţiilor de mediu – specii autohtone; - creşterea ponderii pădurilor cu funcţie de protecţie prin împăduriri şi crearea unor

culoare forestiere în lungul căilor de comunicaţie principale; - extinderea şi conservarea suprafeţelor forestiere existente cu statut de arie protejată

şi ocrotirea unor specii valoroase; - interzicerea defrişărilor şi iniţierea de programe de refacere a pădurilor în scopul

diminuării proceselor de degradare a terenurilor; - interzicerea realizării unor căi de comunicaţie care să penetreze pădurea

Dumbrava; - interzicerea expansiunii edilitare în detrimentul fondului forestier, mai cu seamă în

Pădurea Dumbrava, cunoscută ca arie protejată de interes naţional. - realizarea unui inel verde periurban Protecţia şi conservarea zonelor naturale în sensul menţinerii biodiversităţii,

protecţiei şi conservării speciilor şi habitatelor Direcţii: - protejarea ariilor naturale valoroase; - menţinerea sau restabilirea într-o stare de conservare favorabilă a habitatelor şi a

speciilor din flora spontană şi fauna sălbatică; - asigurarea măsurilor speciale de ocrotire şi conservare in situ a bunurilor

patrimoniului natural; - constituirea, organizarea şi extinderea reţelei de arii naturale protejate. Bunurile de patrimoniu natural identificate în Parcul Natural ”Pădurea Dumbrava”,

Lunca Mare a Cibinului, Lunca Rusciorului şi Pârâul Fărmândoala şi motivate ştiinţific în prezenta documentaţie necesită asigurarea unor măsuri speciale de ocrotire şi conservare în situ prin instituirea unui regim diferenţiat de ocrotire, conservare şi utilizare, potrivit clasificării IUCN şi legislaţiei române în vigoare, în care sunt stipulate categoriile de arii protejate: rezervaţii naturale, arie naturală sălbatică, monument natural, arie de gestionare a habitatelor/speciilor etc. Alături de aceste arii naturale protejate sau necesar a fi protejate, se impune a fi ocrotite şi conservate în regim de protecţie şi coridoarele ecologice prevăzute a se realiza în lungul reţelei hidrografice sau al căilor de comunicaţie cu rol de protecţie: perdele forestiere din lungul arterelor rutiere şi a centurii, vegetaţia din lungul căilor ferate, tufărişurile naturale, vegetaţia din lungul malurilor râurilor, canalelor şi a lacurilor, zonele umede naturale din lungul Cibinului, Pârâului Rusciorului, Rozbavului, pajiştile naturale, precum şi vegetaţia de pe terenurile marginale culturilor agricole.

87

6. Suprafeţe propuse ca arii naturale cu specii cu valoare deosebită

6.1.Pajişti şi tufişuri din bazinul Văii Fărmândoala – Dealul Guşteriţa: Padina Goală, Padina Tiişelului, Fântâna Rece ş.a. Motivaţie Peisaj mozaicat cu mare varietate de habitate (pajişti, tufişuri, păduri). Habitate xerofile şi xero-mezofile (ochiuri de stepă) cu specii caracteristice. Cele mai reprezentative fitocenoze aparţin asociaţiilor Carici humilis-Brachipodietum, Medicagini-Festucetum valesiacae, Stipetum pulcherrimae, Amygdaletum nanae, Pruno-Cerasietum fruticosae. In Anexa 1 a Directivei Habitate a CEE ele sunt incluse în habitatele 6210, 6240, 62C0 şi 40A0. Dintre rarităţi menţionăm: Adonis vernalis, Allium ammophilum, Allium flavum, Amygdalus nana, Astragalus austriacus, Astragalus monspessulanus, Centaurea atropurpurea, Cephallaria uralensis, Cerasus fruticosa, Cirsium pannonicum, Crambe tataria, Dictamnus albus, Echium russicum, Iris hungarica, Iris pumila, Jurinea mollis, Jurinea simonkaiana, Onosma pseudarenaria, Pulsatilla montana, Salvia austriaca, Salvia nutans, Salvia transsilvanica, Silene bupleuroides, Stipa pulcherrima, Stipa stenophylla, Vinca herbacea. Conservarea acestui perimetru ar perpetua ultimele fragmente de stepă din jurul Sibiului cu o serie de rarităţi din flora româniei precum migdalul pitic, vişinelul, ruscuţa de primăvară, frăsinelul, coliliile ş.a. Speciile Echium russicum şi Crambe tataria sunt înscrise în anexele Directivei Habitate a CEE. Teritoriul include un spaţiu de agricultură tradiţională, pajişti şi îndeosebi fâneţe naturale nealterate sau puţin modificate în structura lor floristică. Pentru sibieni şi turişti ar fi un punct de atracţie deosebit, o „rezervaţie” peisagistică dar şi o sursă de oxigen şi sănătate. Zona colinară a Guşteritei (cu Dealul Guşteriţei, Padina Goală, Padina Tiişelului, colinele spre Fântâna Rece, Valea Fărmândoala etc), se prezintă cu un peisaj colinar foarte diversificat cu variate elemente structurale (păduri, tufărişuri, vechi terase de vii, pajişti de diferite tipuri) fiind rezultatul îmbinării reliefului, a vegetaţiei naturale şi a activităţilor tradiţionale, extensive ale omului de alungul secolelor. Diversitatea formelor de relief, coline cu diferită expoziţie şi grad de inclinaţie a pantelor, văi şi vâlcele, condiţionate la rândul lor de substratul geologic – depozite terţiare cu o alternanţă de straturi de argilă, marne şi gresie – constitue baza pentru gama largă de macro- şi microhabitate naturale şi a celor influenţate de activitatea omului. Aceste habitate oferă nişe de viaţă pentru o excepţională diversitate de specii de plante şi animale unică colinelor marginale Depresiunii Sibiului, fiind scoasă în evidenţă şi de naturaliştii sibieni din secolul 18 şi 19. Astfel, în primul volum al Societăţii de Ştiinţele Naturii din Sibiu (1850) botanistul Ferdinand Schur, membru fondator, scrie: „… spre nord de Sibiu, o jumătate de oră îndepărtare de oraş, se situază colinele de la Guşteriţa. Aceste coline sunt o formaţiune terţiară de o întindere considerabilă alcătuite din marne, argilă, nisip şi pietriş, în care nu rareori se găsesc petrefacte (fosile) deosebite. Aceste coline pot fi denumite drept grădină botanică a Sibiului, deoarece aici înfloresc din primăvara timpurie până la începerea iernii în continuu plante excepţionale“. Această apreciere făcută cu peste 150 de ani în urmă a rămas valabilă fără echivoc până în prezent, căci colinele prezintă şi la ora actuală aceiaşi „grădină botanică“ de care vorbeşte botanistul Schur. Unicitatea acestei „grădini“ rezultă din diversitatea formelor de relief, a vegetaţiei şi a factorilor edafo-climatci, care permite instalarea în funcţie de pretenţiile ecologice ale speciilor a unui mozaic variat de habitate şi biocenoze. Astfel pe lângă elementele de floră şi de faună europeană aici se găsesc elemente (specii de plante şi

88

animale /insecte) caracteristice stepelor pontice din estul Europei, vestigii unor epoci trecute, defapt considerate a fi relicte ale unor stepe diluviale sau a perioadei postglaciare termice. Unicitatea acestei zone colinare rezultă tocmai din îmbinarea elementelor de flora şi faună central-europeană cu cele de stepă, ele fiind repartizate dealungul unor gradienţi ecologici în funcţie de umiditate şi temperatură dependentă de expoziţia, inclinarea pantelor şi structura solului. Expoziţia spre sud şi inclinarea pantelor cu insolaţia puternică oferă acele condiţii extreme care sunt necesare pentru elementele stepice cu deosebită semnificaţie biogeografică pentru zona Sibiului. Există puţine locuri în zona colinară din sudul Transilvaniei, unde se găseşte de exemplu migdalul pitic (Amygdalus nana) şi vişinelul pitic (Cerasus fruticosa), ambele elemente de silvostepă, ele fiind bine prezente formând comunităţi de plante bine închegate în zona Guşteriţei pe Padina Goală, Padina Tiişelului şi spre Fântâna Rece.

Multe dintre speciile de plante citate constitue baza nutritivă pentru insecte deosebite, importante nu numai pentru zona Sibiului, ci remarcabile în general din punct de vedere biogeografic. Dintre acestea subliniem prezenta unor coleoptere şi lepidoptere rare. Acest peisaj cultural cu îmbinarea elementelor naturale şi a celor influenţate de om prin activităţile agricole şi silvice tradiţionale, extensive, este de deosebită valoare pentru patrimoniul natural nu numai al României, ci şi al Europei în ansamblu, un peisaj cu elemente structurale multiple si o biodiversitate remarcabilă cu caracter de unicitate.

6.2.Pajişti umede din Lunca Ruşciorului şi a Pârâului Strâmb, între Sibiu, Ruşciori şi Şura Mică Motivaţie Ultimele vestigii ale unei vegetaţii de luncă inundabilă odinioară ocupând mari suprafeţe în vecinătatea Sibiului, rămase insular în urma drenărilor din această luncă. Asociaţiile caracteristice sunt Alopecuretum pratensis inclusiv plantaginetosum maximae, Agrostietum stoloniferae, Festucetum pratensis şi fragmente de Molinietum coeruleae. Ele se încadrează în Anexa 1 a Directivei Habitate a CEE la habitatele 6410, 6430, 6440 şi 6510. Cele mai rare şi semnificative specii sunt: Achillea asplenifolia, Allium angulosum, Carex melanostachya, Carex panicea, Clematis integrifolia, Galium rubioides, Gentiana pneumonanthe, Gladiolus imbricatus, Iris sibirica, Iris spuria, Juncus subnodulosus, Oenanthe banatica, Orchis elegans, Orchis incarnata, Plantago maxima, Sanguisorba officinalis, Veronica longifolia, Viola stagnina. Teritoriul ar putea perpetua o serie de specii unicat precum pătlagina uriaşă (Plantago maxima) aflată aici în singurul loc din Romania şi trei specii de orhidee. Pentru o buna conservare a vegetaţiei umede de aici se recomanda renunţarea la drenaje. Pârâul Rusciorului şi Pârâul Strâmb, păstrate nemodificate ar constitui un mediu natural pentru o serie de animale şi coridoare de migraţie. Această zonă umedă ar contribui la umectare aerului Sibiului în timpul verii, creând un microclimat mai plăcut pentru locuitorii municipiului. 6.3. Lunca Cibinului între calea ferată şi Turnişor Motivaţie Pajişti de luncă cu fitocenoze higrofile şi hidrofile. Asociaţiile caracteristice sunt Agrostietum stoloniferae, Alopecuretum pratensis, Eleocharietum palustris, Festucetum pratensis, Phragmitetum australis, Typhaetum latifoliae ş.a. Unele dintre ele se încadrează în Anexa 1 a Directivei Habitate a CEE la habitatele 6410, 6430, 6440. Specii cu valoare

89

deosebită sunt: Blysmus compressus, Butomus umbellatus, Carex melanostachya, Fritillaria meleagris, Iris sibirica, Utricularia vulgaris ş.a. Păstrarea acestui peijaj natural la marginea Sibiului ar duce la creşterea biodiversităţii şi îmbunătăţirea microclimatului din zonă. Ar putea fi şi un punct de agrement pentru sibieni.

7. Recomandări privind amenajarea eco - funcţională a spaţiilor verzi şi a suprafeţelor forestiere

Ca urmare a acestui studiu, considerăm că se pot formula următoarele recomandări:

- pentru îmbunătăţirea şi aducerea la normele internaţionale a suprafeţelor de spaţii verzi, în viitor trebuie ca municipalitatea să acorde un loc aparte pentru mărirea suprafeţelor de spaţii verzi, locuri de joacă pentru copii şi eliminarea diletantismului în proiectarea, execuţia şi întreţinerea spaţiilor verzi; - speciile introduse şi noile asociaţii de plante ruderale merită studiate pe viitor, prioritară fiind prezervarea speciilor şi a asociaţiilor vegetale ce rezistă în zonele intens poluate; - utilizarea principiilor ecologiei şi tehnicilor reconstrucţiei logice ca un component de seamă în amenajările peisagere; - educaţia populaţiei pentru mediu trebuie să cuprindă şi elemente de arhitectură peisageră şi de comportament în spaţiul în care trăim zilnic. - integritatea şi structura pădurii se cer menţinute la un nivel cât mai mare de naturalitate. - principiile moderne de gestionare şi management ecologic impun crearea unei reţele de coridoare forestiere de legătură; acestea pot fi dezvoltate în viitor prin zonele propuse ca arii de interes conservativ.

În ceea ce priveşte suprafeţele forestiere trebuie avut în vedere: 1. Elaborarea şi punerea în practică a unui plan de management adecvat de dezvoltare

durabilă în zonă care să prevadă: - interzicerea defrişărilor; - evitarea fragmentării şi a distrugerii vegetaţiei arbustive; - mărirea suprafeţelor pâlcurilor de pădure şi plantarea de coridoare forestiere de

legătură între ele; - refacerea lizierelor naturale arbustive, mai ales pe expoziţii însorite, pante abrupte şi

în amonte de terenuri deschise - dezafectarea drumurilor inutile şi întreţinerea corespunzătoare a celor pastorale; - amenajarea ariilor de picnic şi marcarea potecilor turistice; - interzicerea păşunatului în pădure; - amenajări turistice în limitele legii. 2. Încadrarea pădurii, în condiţiile legii, ca zonă naturală de interes local care necesită

protecţie pentru funcţiile de conservare a biodiversităţii, mediogenă şi pentru valoarea peisagistică.

90

8. Aspecte privind managementul ariei naturale «Parcul Natural

Dumbrava Sibiului» Conform UICN ariile protejate (AP) din cat. IV (Arii de gestionare a habitatelor/ speciilor) sunt AP gestionate în principal pentru conservare prin interventii de management şi sunt definite astfel: Arie terestra si/sau acvatica care face obiectul unei interventii active in scopul managementului pentru a asigura mentinerea habitatelor si/sau indeplinirea necesitatilor unor anumite specii. Obiective de management: - pastrarea si mentinerea conditiilor de habitat necesare pentru protectia unor specii semnificative, grupuri de specii, comunitati biotice sau trasaturi fizice ale mediului acolo unde acestea necesita o manipulare specifica din partea omului pentru un management optim; - facilitarea cercetarii stiintifice si monitorizarii ca activitati primare asociate cu managementul durabil al resurselor naturale; - dezvoltarea unor arii limitate pentru educatia publicului si aprecierea caracteristicilor habitatului in cauza si pentru managementul vietii salbatice; - eliminarea si apoi prevenirea exploatarii si ocuparii impotriva scopului pentru care a fost desemnata; - aducerea de beneficii oricarei populatii rezidente conforme cu celelalte obiective de management.

9. Managementul zonelor umede

9.1.Aspecte generale privind managementul zonelor umede în mediul urban

Necesitatea luării în considerare a introducerii zonelor umede (izvoare, pârâuri, râuri, bălţi temporare şi permanente, lacuri, etc.) în planul de urbanism general al municipiului Sibiu rezultă din următoarele motive: caracteristicile tradiţionale naturale, culturale şi sociale au fost determinate aici în mod pregnant şi de aceste zone umede; o dezvoltare durabilă a localităţii şi ariior învecinate nu poate exclude aceste zone umede; păstrarea echilibrului ecologic al zonei nu se poate realiza excluzându-se aceste zone umede în special în codiţiile încălzirii accelerate a climei; valoarea beneficiilor multidimensionale pentru societate ale unei abordări ecohidrologice; etc. La nivel strategic, PUG-UL se recomandă să includă elemente care facilitează funcţiile ecologice şi sociale ale zonelor umede urbane şi perirbane în termeni de: - contribuţia zonelor umede la spaţiile verzi/deschise, recreaţionale şi de confort psihic a populatiei comunităţii (creşterea productivităţii muncii, creşterea gradului de sănătate al populatiei) şi a vizitatorilor (dezvoltarea turismului şi creşterea investiţiilor străine). Exemplu: Lobau Reserve in Vienna, Austria.

91

- păstrarea şi crearea unor coridoare ecologice reale şi efective în mediul urban şi periurban din ce în ce mai antropizat, devenit fizic şi psihic ostil populaţiei comunităţii şi a vizitatorilor (pentru evitarea exemplelor negative de tip Bucureşti): dimensionarea optimă a coridoarelor ecologice în funcţie de funcţiile ecologice ale acestora; păstrarea şi crearea de zone ecologice tampon pentru zonele cu funcţiile ecologice. - păstrare şi creare de legături structurale şi functionale între zone importante, de exemplu legături efective şi continue între zone terestre şi/sau zone umede adiacente distincte de deal, depresionare, de luncă, de lacuri, etc. Aceste conexiuni sunt importante nu doar pentru necesităţile de supravieţuire, perpetuare şi extindere a speciilor de plante şi animale acvatice, semiacvatice şi terestre valoroase ci şi pentru evitarea fragmentării culoarelor de deplasare sau rezidenţă a populaţiei umane, cu beneficii imediate legate de recreativitate şi de confort psihic (creşterea productivităţii muncii, creşterea gradului de sănătate al populatiei) şi a vizitatorilor (dezvoltrea turismului şi creşterea investiţiilor). - creşterea pe termen scurt, mediu şi lung a sănătăţii populaţiei umane prin cesterea sănătăţii ecosistemelor urbane şi periurbane, datorat managementului adecvat al zonelor umede pentru funcţii specifice (epurare naturala a factorilor de mediu). De exemplu, un management (care practic nu necesită investiţii sau fonduri de parcurs suplimentare) care să ţină seama de funcţiile naturale ale zonei umede a Cibinului înainte de a intra in Turnişor/Sibiu poate oferi o creştere a calităţii Cibinului pe parcursul oraşului şi în aval de acesta (apa, aer, specii de plante şi animale de interes comunitar) cu 25-50%. - zonele umede naturale sau seminaturale asigură, fără costuri pentru municipalitate, controlul natural al scurgerilor şi infiltrărilor apelor de precipitaţie şi apei subterane în ariile construite învecinate. - zonele umede naturale sau seminaturale reduc parţial fără costuri pentru municipalitate eroziunea terenurilor în ariile invecinate. - zonele umede naturale sau seminaturale prin procese naturale de autoepurare ridică calitatea apei subterane in acviferul cu care este în legatură şi în apele de suprafaţî în aval. - zona umedă (Turnişor) înainte de intrarea Cibinului în Sibiu are o biodiversitate valoroasă de excepţie în contextul întregului bazin şi trebuie conservată ca arie cheie în acest sens. - Însulele de pe Cibin (Guşterita) trebuie conservate ca şi arii cheie pentru biodiversitatea valoroasă, prin intermediul unor lucrări foarte simple (executarea unor canale de foarte mici dimensiuni) mai putându-se crea alte astfel de insule de un impact peisagistic si al biodiversităţii deosebit. - Permiterea formării, refacerea unor ostroave în albia râului, elemente de un impact peisagistic si al biodivrrsităţii ridicat. - Zonele umede reduc şocul scurgerii la suprafaţă a precipitaţiilor torenţiale, cu transport din arii neprotejate (arii tehnice) în arii protejate (arii de recreere, arii rezidenţiale). - Pe malul pârâurilor vegetaţia ierboasă şi arbustivă: nu trebe tăiată sau trebuie tăiată pe sectoare de 50m în alternanţă cu sectoare de 50m unde iarba nu se taie, în vederea asigurării culoarelor de migraţie a speciilor de interes. Sectoarele unde se taie aceasta vegetaţie se schimbă cu cele unde nu se taie, alternativ. - Datorită imposibilităţii lăsării unor coridoare ecologice prea largi, valoarea acestora pate fi amplificată prin utilizarea verticalităţii spaţiale; plantare/păstrarea vegetaţiei arboricole, de preferinţă de specii şi vârste cât mai variate posibil. - Renaturarea cursurilor de râu, a cât mai multor sectoare de cursuri de râu, ascunse astazi privirii şi deci de neutilizat ca zone de rereere prin canalizare şi transformate în pseudo-canale prin reducerea drastica proceselor de autoepurare naturală în absenţa luminii şi a microhaitatelor naturale necesare organismelor care fac autepurarea.

92

- Continuitatea reţelei de zone umede reprezintă o cale naturală gratuită de a minimiza efectul caracteristc al creşterii antropice a temperaturii aerului (transport, reflecţia căldurii de către construcţii şi drumuri, industrie) în localitate. - Efectul poate fi sporit prin "înverzirea" unor căi de comunicaţii, parcări (inclusiv parcările supermarketurilor) spaţii stradale verzi minimale cu continuitate la nivelul întregii localităţi. De preferat utilizarea tuturor nivelelor de vegetaţie (ierboasă, arbustivă, arboricolă) în vederea creşterii capacităţii de a minimiza efectul creşterii antropice a temperaturii aerului în localitate. Indicatori de evaluare a calităţii serviciilor oferite de zonele umede sunt: - continuitatea neintreruptă în orice punct al reţelei de zone umede, atât în spaţiul urban cât şi în cel periurban, cu ieşire în exterior; - existenţa punctelor cheie, de conexiune, a coridoarelor ecologice de pasaj sau a coridoarelor ecologice consistente; - izolarea zonelor umede de inputurile accidentale şi permanente de poluare; - interzicerea modificărilor de habitat şi microhabitat în reţelele de zone umede fără studiu de impact prealabil; - creşterea continuă cantitativă şi calitativă a reţelei de zone umede până la atingerea optimului structural şi funcţional (creşterea calităţii apei, aerului, biodiversităţii); - existenţa de programe de monitoring (structuri guvernamentale şi neguvernamentale) pentru evaluarea funcţionalităţii reţelei de zone umede. Măsuri de protecţie a funcţiilor şi serviciilor zonelor umede: - zone de protecţie/tampon în jurul zonelor umede care să reducă/elimine impactul negativ al poluării de diverse tipuri datorată spălării de suprafaţă (nutrienţi, sedimente, materii organice, bacterii fecale, metale grele, detegenţi, combustibili, uleiuri, etc.) - zone de protecţie/tampon în jurul zonelor umede care să reducă/elimine impactul negativ al zgomotului, compactării solului, incidenţei directe a luminii solare, acumulării molozului şi deşeurilor, pătrunderii speciilor de plante invazive şi modificarea structurii asociaţiilor de plante valoroase. In acest caz protecţia se realizează şi în relaţie cu distanţa de sursa potenţială de impact cât şi cu existenţa unui tip de comunitate vegetală deosebită care oferă o separare inclusiv vizuală între zona umedă de zonele limitrofe cu alte folosinţe. Gradul de protecţie fizică în calea accesului auto abuziv şi compactării solului, poate fi crescut prin instalarea unor bariere, copacii în combinaţie cu arbuştii reprezentând cea mai de dorit de utilizat barieră, aceştia având avantajul că îndeplinesc şi multiple alte funcţii pozitive. - zone de protecţie/tampon în jurul zonelor umede oferă spaţiu pentru activităţi viitoare de renaturare în vederea creşterii cantitative şi calitative a reţelei de zone umede, chiar dacă restaurarea zonelor umede intens antropizate în prezent nu este posibilă în viitorul apropiat. Este necesară crearea acestui tip de zone şi ca urmare a prevederii viitoareor direcţii de impact antropic intens în zonele limitrofe. - zonele de protecţie/tampon în jurul zonelor umede permit conservarea elementelor naturale multi-dimensionale a zonelor umede (longitudinale - aval şi amonte; verticale: albia minoră, medie şi pe cât posibil majoră, mediul interstiţial şi componenta freatică; lateral: albii-maluri-arii ripariene; temporal: inclusiv modificările ciclice şi sezoniere), toate acestea asigurând menţinerea proceselor ecologice - zonele de protecţie/tampon în jurul zonelor umede asigură habitate pntru specii valoroase care se deplasează şi/sau trăiesc în acestea în timpul ciclurilor lor de viaţă (acvatic-semiacvatic-terestru).

93

- zonele de protecţie/tampon din jurul zonelor umede pot oferi funcţia de recreere.

9.2. Propuneri pentru managementul zonelor umede pe teritoriul administrativ al municipiului Sibiu

Propunerile sunt în conformitate cu Directiva Cadru Ape, Legislaţia română pentru protecţia apelor, Convenţia de la Ramsar, Directiva Habitate, Directiva Păsări, legislaţia română pentru conservarea biodiversităţi.

9.2.1.Lacul lui Binder

Lacul lui Binder – zonă de agrement care necesită renaturare În prezent zona lacul lui Binder este degradată, pe maluri şi în lac sunt depozitate deşeuri menajere şi din construcţii, de asemenea în lac sunt deversate ilegal, ape reziduale. Structura comunităţilor acvatice şi caracteristicile fizico-chimice ale apei indică faptul că lacul este eutrofizat fiind necesare măsuri pentru redresarea ecologică. Măsuri propuse: - stoparea deversărilor de ape reziduale şi depozitării deşeurilor solide în lac; - igienizarea lacului şi malurilor acestuia; - pentru combaterea eutrofizării şi refacerea funcţionalităţii ecologice a lacului propunem cultivarea macrofitelor emerese şi natante în lac (a se vedea lista speciilor de mai jos) şi recoltarea acestora o dată pe an (în sezonul de vegetaţie) – pentru îndepărtarea surplusului de nutrienţi din lac; materialul vegetal recoltat poate fi compostat şi utilizat ca îngrăşământ organic. Cultivarea macrofitelor are un impact estetic peisagistic pozitiv. Lista speciilor de macrofite recomandate pentru a fi cultivate în lacul lui Binder:

Potamogeton natans Potamogeton perfoliatus

Poligonium amphibium Nuphar lutea - amenajarea malurilor cu vegetaţie ierboasă (gazon) în alternanţă cu pâlcuri de arbori şi arbuşti, specii autohtone caracteristice (a se vedea lista de mai jos). Subliniem importanţa plantării speciilor autohtone, care au valoare din perspectiva conservării biodiversităţii şi nu necesită îngrijiri speciale pentru că sunt bine adaptate condiţiilor edafoclimatice locale, speciile propuse au şi aspect esteic adecvat. Lista speciilor vegetale recomandate pentru a fi cultivate în zona verde Lacul lui Binder: Salix alba, Salix triandra Viburnum opulus Alnus glutinosa

94

9.2.2. Lunca Râului Cibin C1 – Lunca Cibinului – zonă de conservare

Lunca Cibinului între calea ferată şi Turnişor Motivaţie Pajişti de luncă cu fitocenoze higrofile şi hidrofile. Asociaţiile caracteristice sunt

Agrostietum stoloniferae, Alopecuretum pratensis, Eleocharietum palustris, Festucetum pratensis, Phragmitetum australis, Typhaetum latifoliae ş.a. Unele dintre ele se încadrează în Anexa 1 a Directivei Habitate a CEE în categoriile de habitate 6410, 6430, 6440. Specii cu valoare conservativă deosebită sunt: Blysmus compressus, Butomus umbellatus, Carex melanostachya, Fritillaria meleagris, Iris sibirica, Utricularia vulgaris ş.a.

Pentru păstrarea echilibrului ecologic al sistemului lotic Cibin (incluzând capacitatea de epurare şi suport a acestui râu) este important a se conserva şi/sau reface zonele umede din albia minoră, cu păstrarea conectivităţii între albia minoră şi cea majoră, fapt important şi pentru menţinerea nivelului pânzei freatice. Măsuri de management:

- îndepărtarea deşeurilor menajere şi din construcţii depozitate în zonă şi prevenirea creeării de noi depozite de deşeuri,

- refacerea zăvoiului de sălcii şi arini de-a lungul malurilor Cibinului, - păstrarea liniei malului şi a morfohidrodinamicii naturale a râului (aceasta implică

interzicerea construcţiei de diguri, canale de drenaj şi baraje în albia minoră şi majoră a Cibinului),

- pentru conservarea structurii fitocenozelor de luncă şi a speciilor ierboase valoroase din punct de vedere conservativ, este necesară cosirea o dată pe an în luna iunie.

C2 – Lunca Cibinului – zonă de agrement care necesită renaturarea Măsuri de management:

- îndepărtarea deşeurilor menajere şi din construcţii depozitate în zonă şi prevenirea creeării de noi depozite de deşeuri,

- refacerea zăvoiului de sălcii şi arini de-a lungul malurilor Cibinului, - păstrarea liniei malului şi a morfohidrodinamicii naturale a râului (aceasta implică


- păstrarea bălţilor din albia majoră a Cibinului. - însămânţarea şi supraînsămânţarea (se poate face oricând în perioada aprilie –

septembrie) cu specii ierboase autohtone specifice locului: Poa pratensis, Festuca pratensis, Dactylis glomerata, Lolium perene.

Din perspectiva utilizării zonei pentru agrement se impune amenajarea (pe malul râului şi printre bălţi) unor poteci pentru plimbare şi unor zone de odihnă, cu bănci. Trebuie evitată tasarea vegetaţiei prin accesul vizitatorilor în afara aleilor.

Lunca Cibinului între C2 şi C3 – zona de agrement În această zonă, pentru atingerea stării ecologice favorabile a râului Cibin (în sensul

Directivei Cadru Ape) este necesară stoparea deversărilor în râu a apelor reziduale şi depozitării pe maluri şi în albie a deşeurilor solide, păstrarea şi refacerea zăvoiului de sălcii şi arini şi a covorului ierbos, crearea în albia minoră, a microhabitatelor lenitice în care se cantonează comunităţi de organisme acvatice cu rol important în procesele de epurare naturală (aceste microhabitate pot fi obţinute prin crearea unor alveole, în zona malurilor).

95

Malurile Cibinului pot fi utilizate ca zonă de agrement prin amenajarea unor alei pietonale, cu bănci. C3 – Lunca Cibinului la Guşteriţa – zonă de agrement care necesită renaturare Măsuri de management:

- îndepărtarea deşeurilor menajere şi din construcţii depozitate în zonă şi prevenirea creării de noi depozite de deşeuri,

- păstrarea şi refacerea zăvoiului de sălcii şi arini de-a lungul malurilor Cibinului, - păstrarea liniei malului şi a morfohidrodinamicii naturale a râului (aceasta implică


- păstrarea ostroavelor, ca habitat pentru păsările acvatice, - păstrarea şi refacerea pajiştilor de luncă, plantarea unor pâlcuri de arbori şi arbuşti,

specii autohtone caracteristice acestor habitate: Salix cinerea, Cornus sanguinea, Viburnum opulus, Rhamnus, Frangula.

- amenajarea unor poteci de acces şi locuri de odihnă cu bănci.

9.2.3.Valea Săpunului

Măsuri de management: - asigurarea unui debit ecologic, - îndepărtarea deşeurilor solide din albie şi de pe maluri, - stoparea deversării apelor reziduale, - refacerea cordonului de sălcii şi arini – perdea de protecţie.

9.2.4.Rusciorul şi afluenţii acestuia

R1 - Pajişti umede din Lunca Ruşciorului şi a Pârâului Strâmb, între Sibiu, Rusciori şi Şura Mică – zonă de conservare Motivaţie

Ultimele vestigii ale unei vegetaţii de luncă inundabilă odinioară ocupând mari suprafeţe în vecinătatea Sibiului, rămase insular în urma drenărilor din această luncă. Asociaţiile caracteristice sunt Alopecuretum pratensis inclusiv plantaginetosum maximae, Agrostietum stoloniferae, Festucetum pratensis şi fragmente de Molinietum coeruleae. Ele se încadrează în Anexa 1 a Directivei Habitate a CEE la habitatele 6410, 6430, 6440 şi 6510. Cele mai rare şi semnificative specii sunt: Achillea asplenifolia, Allium angulosum, Carex melanostachya, Carex panicea, Clematis integrifolia, Galium rubioides, Gentiana pneumonanthe, Gladiolus imbricatus, Iris sibirica, Iris spuria, Juncus subnodulosus, Oenanthe banatica, Orchis elegans, Orchis incarnata, Plantago maxima, Sanguisorba officinalis, Veronica longifolia, Viola stagnina.

Măsuri de management - stoparea drenajului prin închiderea canalelor de drenaj, în vederea creşterii

nivelului pânzei fretice, condiţie esenţială pentru refacerea şi menţinerea vegetaţiei caracteristice luncilor umede.

În cazul Rusciorului şi Pârâului Strâmb, pentru atingerea stării ecologice favorabile, se

impune refacearea unor meandre şi refacerea zăvoiului de sălcii şi arini.

96

De-a lungul acestor pârâuri, pe ambele maluri, se recomandă crearea unor coridoare de vegetaţie caracteristică (arbori, arbuşti, vegetaţie ierboasă), cu lăţime de minim 5 m înafara spaţiului actual construit şi minim 3 m în actualul intravilan.

9.2.5.Valea Aurie

De-a lungul Văii Aurii se recomandă crearea unei benzi de vegetaţie pe ambele maluri, care să asigure conectivitatea dintre oraş şi Pădurea Dumbrava Sibiului.

10. Propuneri pentru reducerea şi controlul poluării pe teritoriul

administrativ al Municipiului Sibiu

Cu toate că, după cum s-a prezentat în capitolul referitor la poluare, nivelul concentraţiei diverselor noxe în mediu nu depăşeşte semnificativ concentraţia maximă admisă reglementată prin standardele de mediu (conform datelor de monitorizare ale A.P.M.), prezenţa diverselor categorii de agenţi poluanţi generează la nivel mai mult sau mai puţin localizat, disconfort care afectează atât populaţia rezidentă cât şi pe cea care tranzitează oraşul.

Măsuri propuse: - finalizarea lucrărilor la centura ocolitoare a Sibiului, cu efecte în reducerea nivelelor

de zgomot, vibraţii şi praf de pe principalele artere de circulaţie ale oraşului, precum şi în reducerea acumulării de gaze potenţial toxice în principalele intersecţii

- limitarea drastică a traficului greu în interiorul oraşului, cu efecte similare celor prezentate la punctul anterior

- monitorizarea regulată a nivelelor de poluare din intersecţiile principale ale oraşului, pentru cunoaşterea valorilor existente, în scopul de a preveni eventuale acumulări de gaze periculoase pentru sănătatea umană

- monitorizarea valorilor de trafic (zgomot, vibraţii, emisii de gaze) şi pe alte artere de importanţă mai redusă

- monitorizarea emisiilor din zonele industriale în conformitate cu datele din autorizaţiile de mediu ale intreprinderilor, pentru a urmări eventuale valori de poluare cumulativă

- monitorizarea complexă a arealelor cu surse multiple de poluare (zona Constituţiei – Bâlea – Bulevardul Spitalelor – Piaţa Gării – Depoul CFR, Zona Industrială Est, Zona Industrială Vest)

- monitorizarea metalelor grele şi a altor substanţe potenţial periculoase din sol, în scopul evitării poluării pânzei freatice, precum şi monitorizarea perioadică a pânzei freatice pe teritoriul oraşului

- racordarea cartierului Turnişor la un sistem funcţional de canalizare, fie prin intermediul Zonei Industriale Vest, fie prin intermediul cartierelor de locuinţe din apropiere

- stabilirea corectă şi monitorizarea atentă a emisiilor cu caracter poluant provenite din industria zootehnică, cu impact nu doar asupra mediului, ci şi asupra posibilităţilor de locuire a zonei

- monitorizarea firmelor care gestionează deşeurile menajere, pentru a urmări modul de depozitare după recoltarea de la consumatorii casnici şi industriali

- monitorizarea atentă a colectării de deşeuri periculoase, precum şi modul lor de transport pe teritoriul oraşului

97

- controlarea, supravegherea şi împiedicarea depozitărilor de deşeuri menajere ilegale (malul Cibinului în Turnişor, drumul Sibiu – Rusciori, malurile Lacului Binder)

- rezolvarea problemelor derivate din acumularea de deşeuri spitaliceşti, cel mai probabil prin construirea unui incinerator modern în apropierea oraşului

- monitorizarea efluenţilor proveniţi de la staţiile de epurare ale intreprinderilor de pe raza municipiului, pentru a se urmări respectarea normativelor tehnice de protecţia apelor; în plus trebuie monitorizate acumulările de substanţe evacuate în canalizare sau reţea hidrografică de la intreprinderi cu activităţi similare situate în aceleşi areale, în scopul anticipării unor poluări cumulate, care ar pune în pericol funcţionarea staţiei de epurare

- monitorizarea funcţionării staţiei de epurare a apelor uzate menajere de la Mohu, pentru a se observa raportul dintre capacitatea de epurare a staţiei şi volumele şi încărcările cu substanţă organică emise de oraş - stabilirea, prin autorizaţia de mediu pentru fiecare agent economic, a limitelor de emisie în mediu a poluanţilor pe baza funcţiei tehnice de transformare limite de emisie – concentraţie maximă admisibilă în mediu (reglementată prin standaredele de mediu), ţinându-se seama de eco-bilanţurile zonei – efectul cumulativ şi sinergic al poluanţilor.

98

CAPITOLUL III

ZONAREA MASURILOR PENTRU AMELIORAREA CALITATII MEDIULUI PE TERITORIUL ADMINISTRATIV AL MUNICIPIULUI

SIBIU

1. Regiunea de podiş - Dealul Guşteriţa

Regiunea de podiş a Hârtibaciului reprezentată prin Dealurile Guşteritei, Padina Goală, Padina Tiişelului, colinele spre Fântâna Rece, Valea Fărmândoala etc, se prezintă cu un peisaj colinar foarte diversificat cu variate elemente structurale (păduri, tufărişuri, vechi agroterase viticole, pajişti de diferite tipuri) fiind rezultatul îmbinării reliefului, a vegetaţiei naturale şi a activităţilor tradiţionale, extensive ale omului de-a lungul secolelor. Diversitatea formelor de relief, versanţi cu diferite expoziţii şi grad de înclinare, văi şi vâlcele, condiţionate la rândul lor de substratul geologic – depozite terţiare cu o alternanţă de straturi de argilă, marne şi gresie – constituie baza pentru gama largă de macro- şi microhabitate naturale şi a celor influenţate de activitatea omului.

Impactul antropic concretizat prin defrişare, suprapăşunat şi exploatarea argilei a făcut ca în ultimele decenii acest sector să fie supus unor procese de degradare cu efecte dezastruoase asupra reliefului, florei şi faunei.

Preservarea în condiţii optime a formelor de relief ca suport al structurii urbane şi diminuarea efectelor negative ale proceselor geomorfologice actuale presupune următoarele măsuri:

• realizarea de lucrări hidrotehnice, forestiere şi agrotehnice, care să transforme scurgerea liniară în nonliniară pentru atenuarea intensităţii eroziunii liniare şi în adâncime pe Valea Fărmândoala, Valea Nepindoala, Valea Pe Remeţi,;

• colectarea eficientă a apelor de suprafaţă prin lucrări agrotehnice şi hidrotehnice; • realizarea de lucrări hidroameliorative, pedoameliorative (nivelare, terasare) pentru

îmbunătăţirea drenajului natural al substratului • fixarea alunecărilor prin înfiinţarea unor plantaţii pomicole noi şi extinderea celor

vechi, sau împăduriri; • interceptarea izvoarelor de coastă prin lucrări de captare (puţuri, tubulaturi orizontale),

canalizarea la baza versanţilor din podiş; • eliminarea excesului de apă, acolo unde este posibil, prin plantarea unei vegetaţii

forestiere sau ierboase care prin consum şi evapotranspiraţie să elimine supraumezeala;

• stoparea subminării malurilor prin lucrări de amenajare a versanţilor şi malurilor şi reabilitarea forestieră a suprafeţelor împădurite cu Pinus sylvestris de la obârşia Văii Nepindoala;

• stoparea înaintării şi extinderii alunecărilor prin realizarea unor ziduri de sprijin si contraforturi;

• însămânţarea cu specii cu talie mică şi medie, care să compactizeze covorul vegetal ierbos şi să reducă eroziunea în suprafaţă şi eroziunea liniară;

• reabilitarea suprafeţelor cu utilizare pomicolă din Dealul Guşteriţa (vechea plantaţie

99

de măr) care se află într-un stadiu avansat de degradare şi nu mai poate stabiliza terenul;

• realizarea de baraje naturale tip gărduleţe împletite pe traectul rigolelor, ravenelor şi ogaşelor, care să diminueze eroziunea în adâncime şi eroziunea regresivă;

• interzicerea executării arăturilor conform liniei de pantă şi reconsiderarea agrotehnicilor de lucru;

• evitarea suprapăşunatului în zonele de obârşie ale organismelor torenţiale Nepindoala, Remetea;

• evitarea realizării de deblee la baza versanţilor pentru căi de comunicaţie care facilitează accesul în podiş în perimetrul cartierului Guşteriţa;

• evitarea şi interzicerea realizării de excavaţii şi exportări de material argilos de la baza versanţilor în Dealul Guşteriţa;

• interzicerea extinderii exploatării de argilă pentru fabricarea cărămizii în detrimentul suprafeţelor forestiere;

• interzicerea construcţiilor şi stoparea lor pe versanţii vulnerabili la alunecări de teren şi torenţialitate în Perimetrul Dealului Guşteriţa

• consolidarea versantului Dealului Guşteriţa în vederea evitării declanşării de noi procese de prăbuşire si alunecare care vor fi favorizate de stresul mecanic generat de traficul pe şoseaua de centură;

• monitorizarea continuă a suprafeţelor cu risc la alunecări de teren, torenţialitate, ravenare, creep;

De asemenea, pentru conservarea şi refacerea vegetaţiei forestiere recomandăm: Elaborarea şi punerea în practică a unui plan de management adecvat de dezvoltare

durabilă în zonă care să prevadă: • interzicerea defrişărilor; • evitarea fragmentării şi a distrugerii spaţiului arbustiv; • mărirea suprafeţelor pâlcurilor de pădure şi plantarea de coridoare forestiere de

legătură între ele; • refacerea lizierelor naturale arbustive, mai ales pe expoziţii însorite, pante

abrupte şi în amonte de terenuri deschise • dezafectarea drumurilor inutile şi întreţinerea corespunzătoare a celor

pastorale; • amenajarea ariilor de picnic şi marcarea potecilor turistice; • interzicerea păşunatului în pădure; • amenajări turistice în limitele legii.

Încadrarea pădurii, în condiţiile legii, ca zonă naturală de interes local care necesită

protecţie pentru funcţiile de conservare a biodiversităţii, mediogenă şi pentru valoarea peisagistică.

Recomandare de conservare

Zona de pajişti şi tufişuri de pe dealurile Văii Fărmăndoala şi afluenţi-Guşteriţa:

Padina Goală, Padina Tiişelului, Fântâna Rece ş.a. reprezintă un peisaj mozaicat cu mare varietate de habitate (pajişti, tufişuri, păduri). Habitate xerofile şi xero-mezofile (ochiuri de stepă) cu specii caracteristice. Cele mai reprezentative fitocenoze aparţin asociaţiilor Carici humilis-Brachipodietum, Medicagini-Festucetum valesiacae, Stipetum pulcherrimae, Amygdaletum nanae, Pruno-Cerasietum fruticosae. In Anexa 1 a Directivei Habitate a CEE ele sunt incluse în habitatele 6210, 6240, 62C0 şi 40A0. Dintre rarităţi menţionăm: Adonis

100

vernalis, Allium ammophilum, Allium flavum, Amygdalus nana, Astragalus austriacus, Astragalus monspessulanus, Centaurea atropurpurea, Cephallaria uralensis, Cerasus fruticosa, Cirsium pannonicum, Crambe tataria, Dictamnus albus, Echium russicum, Iris hungarica, Iris pumila, Jurinea mollis, Jurinea simonkaiana, Onosma pseudarenaria, Pulsatilla montana, Salvia austriaca, Salvia nutans, Salvia transsilvanica, Silene bupleuroides, Stipa pulcherrima, Stipa stenophylla, Vinca herbacea. Conservarea acestui perimetru ar perpetua ultimele fragmente de stepă din jurul Sibiului cu o serie de rarităţi din flora româniei precum migdalul pitic, vişinelul, ruscuţa de primăvară, frăsinelul, coliliile ş.a. Speciile Echium russicum şi Crambe tataria sunt înscrise în anexele Directivei Habitate a CEE.

Teritoriul include un spaţiu de agricultură tradiţională, pajişti şi îndeosebi fâneţe naturale nealterate sau puţin modificate în structura lor floristică. Pentru sibieni şi turişti ar fi un punct de atracţie deosebit, o „rezervaţie” peisagistică dar şi o sursă de oxigen şi sănătate.

Diversitatea habitatelor oferă nişe de viaţă pentru o excepţională diversitate de specii de plante şi animale unică colinelor marginale Depresiunii Sibiului, fiind scoasă în evidenţă şi de naturaliştii sibieni din secolul 18 şi 19. Astfel, în primul volum al Societăţii de Ştiinţele Naturii din Sibiu (1850) botanistul Ferdinand Schur, membru fondator, scrie: „… spre nord de Sibiu, o jumătate de oră îndepărtare de oraş, se situază colinele de la Guşteriţa. Aceste coline sunt o formaţiune terţiară de o întindere considerabilă alcătuite din marne, argilă, nisip şi pietriş, în care nu rareori se găsesc petrefacte (fosile) deosebite. Aceste coline pot fi denumite drept grădină botanică a Sibiului, deoarece aici înfloresc din primăvara timpurie până la începerea iernii în continuu plante excepţionale“.

Această apreciere făcută cu peste 150 de ani în urmă a rămas valabilă fără echivoc până în prezent, căci colinele prezintă şi la ora actuală aceiaşi „grădină botanică“ de care vorbeşte botanistul Schur. Unicitatea acestei „grădini“ rezultă din diversitatea formelor de relief, a vegetaţiei şi a factorilor edafo-climatici, care permit instalarea în funcţie de pretenţiile ecologice ale speciilor a unui mozaic variat de habitate şi biocenoze. Astfel pe lângă elementele de floră şi de faună europeană aici se găsesc elemente (specii de plante şi animale /insecte) caracteristice stepelor pontice din estul Europei, vestigii ale unor epoci trecute, defapt considerate a fi relicte ale unor stepe diluviale sau a perioadei postglaciare termice. Unicitatea acestei zone colinare rezultă tocmai din îmbinarea elementelor de flora şi faună central-europeană cu cele de stepă, ele fiind repartizate dealungul unor gradienţi ecologici în funcţie de umiditate şi temperatură dependentă de expoziţia, inclinarea pantelor şi structura solului. Expoziţia spre sud şi inclinarea pantelor cu insolaţia puternică oferă acele condiţii extreme care sunt necesare pentru elementele stepice cu deosebită semnificaţie biogeografică pentru zona Sibiului. Există puţine locuri în zona colinară din sudul Transilvaniei, unde se găseşte de exemplu migdalul pitic (Amygdalus nana) şi vişinelul pitic (Cerasus fruticosa), ambele elemente de silvostepă, ele fiind bine prezente formând comunităţi de plante bine închegate în zona Guşteriţei pe Padina Goală, Padina Tiişelului şi spre Fântâna Rece.

Multe dintre speciile de plante citate constitue baza nutritivă pentru insecte deosebite, importante nu numai pentru zona Sibiului, ci remarcabile în general din punct de vedere biogeografic. Dintre acestea amintim doar câteva, lista lor putând fi completată cu multe alte specii.

Dintre insecte /coleoptere menţionăm ca deosebite: rădaşca, Lucanus cervus (legată de stejar), croitorul mare al stejarului, Cerambyx cerdo, Argoptochus periteloides, o gărgăriţă /curculionid descris de entomologul sibian C. Fuss; Stenodera caucasica (Meloidae); Meloe hungarus (Meloidae); Copris lunaris (Scarabaeidae); Potosia hungarica, (Scarabaeidae); Perotis lugubris (Buprestidae)

101

Dintre lepidoptere sunt de remarcat:

Fluturi de zi: Zerynthia polyxena cu unicul loc pe panta nordică a Padinei Goale pe specia de plante Mărul lupului Aristolochia pallida (foarte rară în zonă); Limenitis populi; Apatura ilia; Lopinga achine; Pyrgus sidae; Pseudophilotes schiffermuelleri Fluturi de noapte: Saturnia pavonia; Chariclea delphinii ( Noctuidae) Acest peisaj cultural cu îmbinarea elementelor naturale şi a celor influenţate de om prin activităţile agricole şi silvice tradiţionale, extensive, este de deosebită valoare pentru patrimoniul natural nu numai al României, ci şi al Europei în ansamblu, un peisaj cu elemente structurale multiple şi o biodiversitate remarcabilă cu caracter de unicitate.

2. Terasele râului Cibin

Municipiul Sibiu se extinde la nivelul celor trei terase ale Cibinului, mare parte din teritoriul intravilşan fiind desfăşurat pe podurile acestora. Presiunea antropică ridicată manifestată prin construcţii de locuinţe, obiective economice, căi de comunicaţie a condus la modificarea configuraţiei formelor şi anihilarea diferenţelor de nivel corespunzătoare frunţilor de terasă. Indiferent de poziţia în spaţiul intravilan sau extravilan, muchia teraselor şi frunţile de terasă, constituie elementele cele mai vulnerabile la procese geomorfologice actuale cu caracter de hazard/risc (alunecări de teren, torenţialitate, ravenare, spălare în suprafaţă). În acest sens se impune o monitorizare a suprafeţelor şi luarea unor măsuri care vizează atât substratul geologic (bogat în argilă), cât şi cuvertura de sol şi învelişul de vegetaţie.

Măsuri propuse: - atenuarea intensităţii eroziunii liniare şi în adâncime în bazinele hidrografice mici şi

pe ravenele şi torenţii care fragmentează fruntea teraselor în Păşunea Poplaca (Valea Lupului, Valea Cânepei, Valea Poplaca, Valea Urzicarilor) prin lucrări hidrotehnice, forestiere şi agrotehnice, care să transforme scurgerea liniară în nonliniară;

- colectarea eficientă a apelor de suprafaţă prin lucrări agrotehnice şi hidrotehnice; - îmbunătăţirea drenajului natural al substratului prin lucrări hidroameliorative,

pedoameliorative (nivelare, terasare) în arealele afectate de alunecări de pe frunţile de terasă şi recomandăm fixarea alunecărilor prin împăduriri;

- interceptarea izvoarelor de terasă cu debit permanent prin lucrări de captare (puţuri, tubulaturi orizontale), canalizarea la baza teraselor;


- însămânţarea cu specii cu talie mică şi medie, care să compactizeze covorul vegetal ierbos şi să reducă eroziunea în suprafaţă şi eroziunea liniară;

- realizarea de baraje naturale tip gărduleţe împletite pe traectul rigolelor, ravenelor şi ogaşelor, care să diminueze eroziunea în adâncime şi eroziunea regresivă;

- evitarea suprapăşunatului în zonele de obârşie ale organismelor torenţiale menţionate;

- interzicerea construcţiilor şi stoparea lor pe versanţii vulnerabili la alunecări de teren şi torenţialitate pe frunţile de terasă din intravilan şi extravilanul oraşului;

- interzicerea amplasării unor construcţii supraetajate tip locuinţe colective pe frunţile de terasă în perimetrul intravilanului;

- interzicerea supraîncărcării muchiei teraselor (cornişe) cu clădiri; - interzicerea construcţiilor de locuinţe în cartierul Calea Poplăcii - prelungire

102

Izlazului în aria depozitului de deşeuri pământoase instabile şi plantarea acestei suprafeţe cu vegetaţie forestieră sau pomi fructiferi;





- lucrări antierozionale: agroterasări, scarificare, afânare adâncă, lucrări de nivelare – modelare;

3. Şesul aluvial Nord Sibiu

Zona situată la nord de Sibiu între Dealul Guşteriţa şi Şura Mică (Şesul Sibiului,

Drenchea, Lunca Sârbului, Lunca Mare), se caracterizează printr-o planitate a suprafeţei topografice, lipsa drenajului, şi exces de umiditate. În acest context extinderea suprafeţei intravilanului presupune luarea unor măsuri hidroameliorative şi pedoameliorative după cum urmează:


- executarea de canale de drenaj a suprafeţelor plane cu exces de umiditate şi reabilitarea celor existente; atenţie deosebită se va acorda sistemelor de drenaj de suprafaţă deja existente dar abandonate dintre Şura Mică şi Viile Sibiului şi din cartierul Lazaret, adâncirea acestor canale până la nivelul interceptării depozitului acvifer;


- evitarea îngustării albiilor minore prin amplasarea unor construcţii - realizarea unor parcuri - zăvoaie în lungul pâraielor (Valea Hamba, Rozbav, Valea

Rusciorului) şi canalelor, care să exploateze şi să redistribuie surplusul de apă din lunci şi care să aibă şi rolul unui culoar verde care traversează oraşul;

- interzicerea depozitării deşeurilor menajere sau pământoase pe pâraielor, care pot fi purtate în albie şi, dincolo de poluare, pot genera blocaje ale scurgerii.

În acest sector, teritoriul administrativ al Municipiului Sibiu (extravilan) se suprapune unor arii naturale valoroase din lunca Rusciorului, pe care le recomandăm pentru conservare.

3.1.Rusciorul şi Pârâul Strâmb

În cazul Rusciorului şi Pârâului Strâmb, pentru atingerea stării ecologice favorabile, se

impune refacearea unor meandre şi refacerea zăvoiului de sălcii şi arini. De-a lungul acestor pârâuri, pe ambele maluri, se recomandă crearea unor coridoare de

vegetaţie caracteristică (arbori, arbuşti, vegetaţie ierboasă), cu lăţime de minim 5 m înafara spaţiului actual construit şi minim 3 m în actualul intravilan.

103

Propunere pentru conservare

Pajişti umede din Lunca Ruşciorului şi a Pârâului Strâmb, între Sibiu, Rusciori şi Şura Mică – zonă de conservare - R1

Ultimele vestigii ale unei vegetaţii de luncă inundabilă odinioară ocupând mari

suprafeţe în vecinătatea Sibiului, rămase insular în urma drenărilor din această luncă. Asociaţiile caracteristice sunt Alopecuretum pratensis inclusiv plantaginetosum maximae, Agrostietum stoloniferae, Festucetum pratensis şi fragmente de Molinietum coeruleae. Ele se încadrează în Anexa 1 a Directivei Habitate a CEE la habitatele 6410, 6430, 6440 şi 6510. Cele mai rare şi semnificative specii sunt: Achillea asplenifolia, Allium angulosum, Carex melanostachya, Carex panicea, Clematis integrifolia, Galium rubioides, Gentiana pneumonanthe, Gladiolus imbricatus, Iris sibirica, Iris spuria, Juncus subnodulosus, Oenanthe banatica, Orchis elegans, Orchis incarnata, Plantago maxima, Sanguisorba officinalis, Veronica longifolia, Viola stagnina.

Măsuri de management - stoparea drenajului prin închiderea canalelor de drenaj, în vederea creşterii

nivelului pânzei fretice, condiţie esenţială pentru refacerea şi menţinerea vegetaţiei caracteristice luncilor umede.

3.2. Lacul lui Binder – zonă de agrement care necesită renaturare

În prezent zona lacul lui Binder este degradată, pe maluri şi în lac sunt depozitate deşeuri menajere şi din construcţii, de asemenea în lac sunt deversate ilegal, ape reziduale. Structura comunităţilor acvatice şi caracteristicile fizico-chimice ale apei indică faptul că lacul este eutrofizat fiind necesare măsuri pentru redresarea ecologică. Măsuri propuse:

• stoparea deversărilor de ape reziduale şi depozitării deşeurilor solide în lac; • igienizarea lacului şi malurilor acestuia; • pentru combaterea eutrofizării şi refacerea funcţionalităţii ecologice a lacului

propunem cultivarea macrofitelor emerese şi natante în lac (Potamogeton natans, Potamogeton perfoliatus, Poligonium amphibium, Nuphar lutea) şi recoltarea acestora o dată pe an (în sezonul de vegetaţie) – pentru îndepărtarea surplusului de nutrienţi din lac; materialul vegetal recoltat poate fi compostat şi utilizat ca îngrăşământ organic. De asemenea, cultivarea macrofitelor are un impact estetic peisagistic pozitiv.

• amenajarea malurilor cu vegetaţie ierboasă (gazon) în alternanţă cu pâlcuri de arbori şi arbuşti, specii autohtone caracteristice (Salix alba, Salix triandra, Viburnum opulus Alnus glutinosa ). Subliniem importanţa plantării speciilor autohtone, care au valoare din perspectiva conservării biodiversităţii şi nu necesită îngrijiri speciale pentru că sunt bine adaptate condiţiilor edafoclimatice locale, speciile propuse au şi aspect esteic adecvat.

4. Lunca Râului Cibin

Râul Cibin reprezintă unul din elementele care definesc spaţiul urban şi periurban al municipiului Sibiu. Caracteristicile tradiţionale, culturale şi sociale, similar celor naturale, din zonă au fost influenţate în mod pregnant de existenţa zonelor umede în general, a râului Cibin şi a luncii sale în special. Exploatarea sa ca şi element peisagistic si de agrement prin

104

renaturarea unor sectoare şi conservarea unor zone valoroase din punct de vedere floristic, se înscrie în curentul general european şi mondial de dezvoltare urbană.

4.1 Lunca Cibinului între calea ferată şi Turnişor Pentru păstrarea echilibrului ecologic al sistemului lotic Cibin (incluzând capacitatea de

epurare şi suport a acestui râu) este important a se conserva şi/sau reface zonele umede din albia minoră, cu păstrarea conectivităţii între albia minoră şi cea majoră, fapt important şi pentru menţinerea nivelului pânzei freatice. Măsuri de management:

• îndepărtarea deşeurilor menajere şi din construcţii depozitate în zonă şi prevenirea creeării de noi depozite de deşeuri,

• refacerea zăvoiului de sălcii şi arini de-a lungul malurilor Cibinului, • păstrarea liniei malului şi a morfohidrodinamicii naturale a râului (aceasta

implică interzicerea construcţiei de diguri, canale de drenaj şi baraje în albia minoră şi majoră a Cibinului),

• pentru conservarea structurii fitocenozelor de luncă şi a speciilor ierboase valoroase din punct de vedere conservativ, este necesară cosirea o dată pe an în luna iunie.

Propunere de conservare

Lunca Mare a Cibinului între cale ferată şi Turnişor – C1 Zona cuprinde pajişti de luncă cu fitocenoze higrofile şi hidrofile. Asociaţiile

caracteristice sunt Agrostietum stoloniferae, Alopecuretum pratensis, Eleocharietum palustris, Festucetum pratensis, Phragmitetum australis, Typhaetum latifoliae ş.a. Unele dintre ele se încadrează în Anexa 1 a Directivei Habitate a CEE în categoriile de habitate 6410, 6430, 6440. Specii cu valoare conservativă deosebită sunt: Blysmus compressus, Butomus umbellatus, Carex melanostachya, Fritillaria meleagris, Iris sibirica, Utricularia vulgaris ş.a. 4.2. Lunca Cibinului Câmpuşor – Amonte Ştrand - zonă de agrement care necesită renaturarea - C2 Măsuri de management:

• îndepărtarea deşeurilor menajere şi din construcţii depozitate în zonă şi prevenirea creeării de noi depozite de deşeuri,

• refacerea zăvoiului de sălcii şi arini de-a lungul malurilor Cibinului, • păstrarea liniei malului şi a morfohidrodinamicii naturale a râului (aceasta implică


• păstrarea bălţilor din albia majoră a Cibinului. • însămânţarea şi supraînsămânţarea (se poate face oricând în perioada aprilie –

septambrie) cu specii ierboase autohtone specifice locului: Poa pratensis, Festuca pratensis, Dactylis glomerata, Lolium perene.

Din perspectiva utilizării zonei pentru agrement se impune amanajarea (pe malul râului şi printre bălţi) unor poteci pentru plimbare şi unor zone de odihnă, cu bănci. Trebuie evitată tasarea vegetaţiei prin accesul vizitatorilor în afara aleilor.

105

4. 3. Albia Cibinului – sectorul Turnişor – Guşteriţa - zona de agrement –între C2 şi C3 În această zonă, pentru atingerea stării ecologice favorabile a râului Cibin (în sensul

Directivei Cadru Ape) este necesară stoparea deversărilor în râu a apelor reziduale şi depozitării pe maluri şi în albie a deşeurilor solide, păstrarea şi refacerea zăvoiului de sălcii şi arini şi a covorului ierbos, crearea în albia minoră, a microhabitatelor lenitice în care se cantonează comunităţi de organisme acvatice cu rol important în procesele de epurare naturală (aceste microhabitate pot fi obţinute prin crearea unor alveole, în zona malurilor).

Malurile Cibinului pot fi utilizate ca zonă de agrement prin amenajarea unor alei pietonale, cu bănci. 4.4. Lunca Cibinului la Guşteriţa – zonă de agrement care necesită renaturare – C3 Măsuri de management:

• îndepărtarea deşeurilor menajere şi din construcţii depozitate în zonă şi prevenirea creării de noi depozite de deşeuri,

• păstrarea şi refacerea zăvoiului de sălcii şi arini de-a lungul malurilor Cibinului,

• păstrarea liniei malului şi a morfohidrodinamicii naturale a râului (aceasta implică interzicerea construcţiei de diguri, canale de drenaj şi baraje în albia minoră şi majoră a Cibinului),

• păstrarea ostroavelor, ca habitat pentru păsările acvatice, • păstrarea şi refacerea pajiştilor de luncă, plantarea unor pâlcuri de arbori şi

arbuşti, specii autohtone caracteristice acestor habitate: Salix cinerea, Cornus sanguinea, Viburnum opulus, Rhamnus, Frangula.

• amenajarea unor poteci de acces şi locuri de odihnă cu bănci. Propunerile sunt în conformitate cu Directiva Cadru Ape, Legislaţia română pentru protecţia apelor, Convenţia de la Ramsar, Directiva Habitate, Directiva Păsări, legislaţia română pentru conservarea biodiversităţi.

5. Valea Săpunului

Valea Săpunului reprezintă o arteră hidrografică care se suprapune limitei administrative sudice a Municipiului Sibiu. Amenajarea unui culoar verde în lungul acestei văi, ar compensa deficitul de spaţii verzi din cartierele cu locuinţe colective amplasate în vecinătatea acesteia şi ar constitui un tampon dezirabil între spaţiul rezidenţial, zona comercială şi arterele de circulaţie. Acest lucru necesită implicarea factorilor de decizie care au în administraţie teritoriul intravilan sau extravilan riveran.

Măsuri de management: • asigurarea unui debit ecologic, • îndepărtarea deşeurilor solide din albie şi de pe maluri, • stoparea deversării apelor reziduale, • refacerea cordonului de sălcii şi arini – perdea de protecţie.

106

6. Valea Aurie între Grădina zoologică şi Parcul Subarini

Pârâul Valea Aurie constituie un culoar de legătură între principalul spaţiu verde al oraşului - Parcul Subarini şi Pădurea Dumbrava. Importanţa acestui sector derivă din rolul său de zonă umedă şi culoar de pasaj pentru o serie de specii animale. Expansiunea edilitară din cartierele limitrofe (NE Calea Dumbrăvii – SV Valea Aurie, B-dul Victoriei), a limitat puternic habitatele naturale din acest sector. Dispariţia bălţilor din lunca pârâului a determinat dispariţia vegetaţiei specifice de luncă şi pierderea calităţii naturale a peisajului. Având în vedere dificultatea refacerii ecosistemelor naturale şi presiunea antropică considerabilă generată de localizarea spaţiilor rezidenţiale adiacente şi traficul aferent acestora, recomandăm amenajarea acestui sector pentru agrement.

De-a lungul Văii Aurii se recomandă crearea unei benzi de vegetaţie pe ambele maluri, care să asigure conectivitatea dintre oraş şi Pădurea Dumbrava Sibiului. Menţionăm că zona este poluată cu dejecţii animaliere provenite de la câteva gospodării individuale şi recomandăm controlul respectării reglementărilor referitoare la creşterea animalelor în intravilanul Municipiului Sibiu.

7. Pădurea Dumbrava Sibiului

Conform UICN ariile protejate (AP) din cat. IV (Arii de gestionare a habitatelor/ speciilor în care se încadrează şi Parcul Natural Pădurea Dumbrava Sibiului) sunt AP gestionate în principal pentru conservare prin interventii de management şi sunt definite astfel: Arie terestra si/sau acvatica care face obiectul unei interventii active in scopul managementului pentru a asigura mentinerea habitatelor si/sau indeplinirea necesitatilor unor anumite specii. Obiective de management:

• pastrarea si mentinerea conditiilor de habitat necesare pentru protectia unor specii semnificative, grupuri de specii, comunitati biotice sau trasaturi fizice ale mediului acolo unde acestea necesita o manipulare specifica din partea omului pentru un management optim;

• facilitarea cercetarii stiintifice si monitorizarii ca activitati primare asociate cu managementul durabil al resurselor naturale;

• dezvoltarea unor arii limitate pentru educatia publicului si aprecierea caracteristicilor habitatului in cauza si pentru managementul vietii salbatice;

• eliminarea si apoi prevenirea exploatarii si ocuparii impotriva scopului pentru care a fost desemnata;

• aducerea de beneficii oricarei populatii rezidente conforme cu celelalte obiective de management.

AP “Parcul Natural Pădurea Dumbarava Sibiului” este în custodia ROMSILVA Sibiu, managementul său fiind reglementat prin Planul de management elaborat de custode şi aprobat conform prevederilor legale regelementate de Ordonanţa de Urgenţă 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.

107

8. Pădurea Dumbrava Mică

- interzicerea tăierilor din lizieră şi menţinerea intactă a suprafeţei forestiere - crearea unui coridor verde care să realizeze legătura între Pădurea Dumbrava şi

Comuna Cisnădioara ca zonă turistică şi rezidenţială. - întreţinerea corespunzătoare a drumurilor de căruţă

9. Perimetrul construit 8.1. Adaptarea structurii funcţionale urbane la condiţiile de mediu – zonarea

funcţională să fie echilibrată, să joace un rol activ în dinamica urbană şi în conservarea şi protecţia mediului

Direcţii: - creşterea ponderii spaţiilor verzi din intravilan în scopul îmbunătăţirii condiţiilor

de viaţă şi de muncă şi al creşterii gradului de ”confort verde” al populaţiei; - extinderea şi diversificarea spaţiilor verzi şi accentuarea rolului de protecţie

împotriva poluării şi a rolului de spaţii de agrement şi recreere a populaţiei; - organizarea funcţională astfel încât să se atenueze discrepanţa dintre zonele

funcţionale, mai ales discrepanţa dintre condiţiile de viaţă prin raportarea la spaţiile verzi pe cap de locuitor;

Măsuri: - constituirea unor culoare stradale verzi care să traverseze radiar teritoriul

extravilan şi care converg spre nucleul urban polarizator; - reamenajarea aliniamentelor stradale verzi din interiorul intravilanului actual şi

popularea cu specii rezistente; - amenajarea unor culoare verzi riverane, în lungul arterelor hidrografice principale

care converg spre culoarul verde deja existent al Cibinului; - constituirea unor arii de protecţie şi conservare a habitatelor şi speciilor în lunca

Pârâului Rusciorului şi în lunca Cibinului - Lunca Mare şi Şesul Măcelarilor; - renaturarea şi redarea în circuit recreativ şi de agrement a unor arii din lunca

Cibinului aval de Guşteriţa, în regim de parc natural; - dezafectarea spaţiilor industriale nefuncţionale, strămutarea unităţilor industriale funcţionale spre periferie şi integrarea acestor spaţii în domeniul public prin amenajarea de parcuri şi grădini pentru a spori suprafaţa de zonă verde pe cap de locuitor şi valoarea naturală a peisajului urban

8.2. Recomandări referitoare la spaţiile verzi În urma studiului realizat, considerăm că se pot trage următoarele concluzii şi se pot

formula următoarele recomandări: - pentru îmbunătăţirea şi aducerea la normele internaţionale a suprafeţelor de spaţii verzi, în viitor trebuie ca municipalitatea să acorde un loc aparte pentru mărirea suprafeţelor de spaţii verzi, locuri de joacă pentru copii şi eliminarea diletantismului în proiectarea, execuţia şi întreţinerea spaţiilor verzi; - speciile introduse şi noile asociaţii de plante ruderale merită studiate pe viitor, prioritară fiind prezervarea speciilor şi a asociaţiilor vegetale ce rezistă în zonele intens poluate;

108

- utilizarea principiilor ecologiei şi tehnicilor reconstrucţiei logice ca un component de seamă în amenajările peisagere; - educaţia populaţiei pentru mediu trebuie să cuprindă şi elemente de arhitectură peisageră şi de comportament în spaţiul în care trăim zilnic.

8.3.Propuneri privind reducerea şi controlul nivelelor de poluare - reducerea poluării cu zgomot, vibraţii si praf datorate traficului prin redirecţionarea traficului greu in contextul finalizării centurii ocolitoare a Sibiului - limitarea drastică a traficului greu în interiorul oraşului, cu efecte similare celor prezentate la punctul anterior - monitorizarea regulată a nivelelor de poluare din intersecţiile principale ale oraşului, pentru cunoaşterea valorilor existente, în scopul de a preveni eventuale acumulări de gaze periculoase pentru sănătatea umană - monitorizarea valorilor de trafic (zgomot, vibraţii, emisii de gaze) şi pe alte artere de importanţă mai redusă - monitorizarea emisiilor din zonele industriale în conformitate cu datele din autorizaţiile de mediu ale intreprinderilor, pentru a urmări eventuale valori de poluare cumulativă - monitorizarea complexă a arealelor cu surse multiple de poluare (zona Constituţiei – Bâlea – Bulevardul Spitalelor – Piaţa Gării–Depoul CFR, Zona Industrială Est, Zona Industrială Vest) - monitorizarea metalelor grele şi a altor substanţe potenţial periculoase din sol, în scopul evitării poluării pânzei freatice, precum şi monitorizarea periodică a pânzei freatice pe teritoriul oraşului - racordarea cartierului Turnişor la un sistem funcţional de canalizare, fie prin intermediul Zonei Industriale Vest, fie prin intermediul cartierelor de locuinţe din apropiere - stabilirea corectă şi monitorizarea atentă a emisiilor cu caracter poluant provenite din industria zootehnică, cu impact nu doar asupra mediului, ci şi asupra posibilităţilor de locuire a zonei - implementarea unui sistem de colectare selectivă a deşeurilor - amenajarea locurilor de depozitare a containerelor din zonele cu locuinţe colective şi mascarea lor astfel încât să se reducă impactul estetic negativ al acestora - monitorizarea firmelor care gestionează deşeurile menajere, pentru a urmări modul de depozitare după recoltarea de la consumatorii casnici şi industriali - monitorizarea atentă a colectării de deşeuri periculoase, precum şi modul lor de transport pe teritoriul oraşului - controlarea, supravegherea şi împiedicarea depozitărilor de deşeuri menajere ilegale (malul Cibinului în Turnişor, drumul Sibiu – Rusciori, malurile Lacului Binder) - rezolvarea problemelor derivate din acumularea de deşeuri spitaliceşti, cel mai probabil prin construirea unui incinerator modern în apropierea oraşului - monitorizarea efluenţilor proveniţi de la staţiile de epurare ale intreprinderilor de pe raza municipiului, pentru a se urmări respectarea normativelor tehnice de protecţia apelor; în plus trebuie monitorizate acumulările de substanţe evacuate în canalizare sau reţea hidrografică de la intreprinderi cu activităţi similare situate în aceleşi areale, în scopul anticipării unor poluări cumulate, care ar pune în pericol funcţionarea staţiei de epurare - monitorizarea funcţionării staţiei de epurare a apelor uzate menajere de la Mohu, pentru a se observa raportul dintre capacitatea de epurare a staţiei şi volumele şi încărcările cu substanţă organică emise de oraş. - stabilirea, prin autorizaţia de mediu pentru fiecare agent economic, a limitelor de emisie în mediu a poluanţilor pe baza funcţiei tehnice de transformare limite de emisie – concentraţie maximă admisibilă în mediu (reglementată prin standaredele de mediu), ţinându-se seama de eco-bilanţurile zonei – efectul cumulativ şi sinergic al poluanţilor.

109

BIBLIOGRAFIE LUCRĂRI ŞTIINŢIFICE

BOGDAN, OCTAVIA (2004), Riscul climatic. Implicaţii pentru mediu şi societate, Revista

Geografică, Bucureşti. BOGDAN, OCTAVIA, NICULESCU, ELENA (1999), Riscurile climatice din România, Editura

Academiei Române, Bucureşti. BUCŞA, C., HAŞEGAN, C.,., Principii ecologice ale amenajării teritoriului, Univ. "Lucian

Blaga" din Sibiu, Program Tempus-Phare, 28 p., 1997 BUCSA,C.,1999, Coleoptere xilofage din Pădurea Dumbrava şi Muzeul Tehnicii Populare

Sibiu. Studiu sistematic, biologic şi ecologic”,Teza de doctorat, , Universitatea “Babeş Bolyai” Cluj-Napoca

CIULACHE, STERIE (1997), Clima Depresiunii Sibiului, Editura Universităţii Bucureşti. CONSTANTINESCU, M., SZILAGYI, C, 2002, Spaţiile verzi, in “Municipiul Cluj – Napoca şi

zona periurbană. Studii ambientale”, Edit. Accent Cluj – Napoca COSTEA, MARIOARA (2002), Tipologia peisajului geografic din Depresiunea Sibiului din

perspectivă sistemică, Alpii Transilvaniei, 5, Sibiu. COSTEA, MARIOARA (2006), Riscul la inundaţii. Impactul în peisaj, în Hidrologie aplicată,

Editura Universităţii ”Lucian Blaga” Sibiu. COSTEA, MARIOARA (2007), Riscul geografic în aria depresiunilor circumcarpatice interne.

Studiu de caz - Depresiunea Sibiului, în Acta Musei Tutovensis, II, Bârlad. COSTEA, SANDA (2008), Riscurile climatice de iarnă din Depresiunea Sibiului şi influenţa lor

asupra organismului şi comportamentului uman, Rezumatul tezei de doctorat, Editura Universităţii ”Lucian Blaga” din Sibiu.

CURTEAN-BĂNĂDUC ANGELA, 2005, Râul Cibin – caracterizare ecologică, Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, 240 pg.

DRĂGULESCU, C. (coord.), 1996, Arii naturale protejate în judeţul Sibiu. Edit. Constant Sibiu DRAGULESCU, C., 2000, Specii rare şi dispărute din flora Transilvaniei meridionale, Lucr.

Celei de a 5 –a Conferinţe naţionale pentru protecţia mediului, Braşov, 52-54 DRAGULESCU, C., 2001, Bibliografia botanică a judeţului Sibiu, Acta oecologica Sibiu, VIII,

1-2, 35-84 DRAGULESCU, C., 2003, Cormoflora judeţului Sibiu, Edit. Pelecanus Braşov DRAGULESCU, C., 2004, Flora şi vegetaţia Parcului Arinilor din Sibiu, Acta oecologica

Univ. „Lucian Blaga” Sibiu, XI, 1-2, 151-168 DRĂGULESCU, C., Bude, Mihaela, 1999, Dinamica vegetaţiei din rezervaţia „Dealul Zakel”

(Jud. Sibiu), Acta oecologica Univ. „Lucian Blaga” Sibiu, VI, 1-2, 45-52 GAFTA, D., 2002, Influenţa antropo-zoogenă asupra pădurilor periurbane, în

“Municipiul Cluj – Napoca şi zona periurbană. Studii ambientale”, p.241-274, Edit. Accent Cluj – Napoca

GIURGIU, V., 1988, Amenajarea pădurilor cu funcţii multiple, Edit. Ceres, Bucureşti GIUŞCĂ, ROXANA (2006), Modele ale degradărilor de teren din Munţii Şureanu, Munţii

Cindrel şi Depresiunea Sibiului, Editura Universităţii ”Lucian Blaga” din Sibiu. GRECU, FLORINA (1992), Bazinul Hârtibaciului. Elemente de morfohidrografie, Editura

Academiei, Bucureşti.

110

GRECU, FLORINA (1997), Etapele întocmirii hărţii expunerii la risc a terenurilor din bazine hidrografice de deal. Bazinul Calvei, Mem. Secţ. Şt., IV, 1994, XVII, Editura Academiei Române, Bucureşti.

IANOŞ, I., (2000), Sisteme teritoriale. O abordare geografică, Editura Tehnică, Bucureşti. IELENICZ, M., (1993), Metodica cercetării albiilor majore, Terra, 1-4, Editura Academiei,

Bucureşti. MUJA, S, 1994, Spaţiile verzi în sistematizarea teritoriului şi localităţilor, Editura Ceres

Bucureşti NEGRUŢIU, F., 1980, Spaţii verzi , Edit. Didactică şi pedagogică, Bucureşti SANDU, MARIA (1998), Culoarul depresionar Sibiu – Apold. Studiu geomorfologic, Editura

Academiei, Bucureşti. SANDU, MARIA (2003), Podişul Secaşelor. Relaţii între parametrii morfometrici şi procesele

de denudare în bazine reprezentative, Rev. Geogr., IX, Instit. de Geogr., 2002, Bucureşti. SCHNEIDER-BINDER, ERIKA, 1967, Flora şi vegetaţia xerofilă de pe pantele din dreapta

pârâului Şerbota (rn. Sibiu), Studia Univ. Babeş- Bolyai Cluj ser. biol., 1, 29-35 SCHNEIDER-BINDER, ERIKA, 1970, Aspecte din flora şi vegetaţia conglomeratelor de la

Tălmaciu- Podul Olt (Jud. Sibiu), St. şi com. Muz. Brukenthal Sibiu, Şt. nat., 15, 161-186 SCHNEIDER-BINDER, ERIKA, 1970, Vegetaţia acvatică şi palustră dintre pârâul Strâmb

(Râsloavele) şi Ruşciorul, St. şi com. Muz. Brukenthal Sibiu, şt. nat., 15, 187-214 SCHNEIDER-BINDER, ERIKA, 1971, Pajiştile xeromezofile din depresiunea Sibiului şi

colinele ei marginale, St. şi com. Muz. Brukenthal Sibiu, şt. nat., 16, 135-172 SCHNEIDER-BINDER, ERIKA, Tufişurile alianţei Prunion fruticosae Tx. 1952 şi Prunion

spinosae Soo (1930 n.n.) 1940 din zona colinelor marginale ale depresiunii Sibiului, St. şi com. Muz.Brukenthal Sibiu, şt. nat., 17, 183-208

SCHNEIDER-BINDER, ERIKA, 1973, Pădurile din depresiunea Sibiului şi dealurile marginale I, St. şi com. Muz. Brukenthal Sibiu, şt. nat., 18, 71-108

SCHNEIDER-BINDER, ERIKA, 1974, Flora şi vegetaţia Depresiunii Sibiului şi a dealurilor marginale, Teză doctorat Univ. „Babeş-Bolyai” Cluj

SCHNEIDER-BINDER, ERIKA, 1975, Pajiştile xeroterme din Ord. Festucetalia valesiacae Br.-Bl. et Tx. 1943 în zona colinelor marginale ale depresiunii Sibiului, St. şi com. Muz. Brukenthal Sibiu, şt. nat., 19, 95-120

SCHNEIDER-BINDER, ERIKA, 1976, Caracterizare generală a vegetaţiei Depresiunii Sibiului şi a dealurilor marginale, St. şi com. Muz. Brukenthal Sibiu, Şt. nat., 20, 15-46

SCHNEIDER-BINDER, ERIKA, 1977, Consideraţii asupra asociaţiilor din alianţa Stipion lessingianae Soo 1947 în România, St. şi com. Muz. Brukenthal Sibiu, Şt. nat., 21, 91-113

SCHNEIDER-BINDER, ERIKA, 1978, Zur Verbreitung, Okologie und Zonologie des Riesenwegerich (Plantago maxima Juss.), St. şi com. Muz. Brukenthal Sibiu, Şt. nat., 22, 137-172

SCHNEIDER-BINDER, ERIKA, 1979, Analiza florei din Depresiunea Sibiului şi dealurile marginale, St. şi com. Muz. Brukenthal Sibiu, Şt. nat., 23, 99-119

SCHNEIDER-BINDER, ERIKA, 1983, Die Flora des Steppenreservates am Zakelsberg (Slimnic, Sudsiebenburgen), St. şi com. Muz. Brukenthal Sibiu, Şt. nat., 25, 153-176

SCHNEIDER, ERIKA 1960, Insula de stepă Dealul Măgura (Zackelsberg r. Sibiu reg. Stalin), Com. Acad. Bucureşti, X, 4, 331-315

111

SORAN, V., BUCŞA, C., CURTEAN, A., Bazele teoretice ala ecodezvoltării, în Popescu, D. (edit.), Conferinţa Ştiinţifică Internaţională "Integrarea euroatlantică şi relansarea economică", Sibiu 1997, Ed. Continent Sibiu, p. 54 - 56., 1998

SURD, V., BOLD, I., ZOTIC, V., CHIRA, CARMEN, (2005), Amenajarea teritoriului şi infrastructure tehnice, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

POPESCU, M. (1962), Prospecţiuni seismice-reflexie în regiunea Blaj-Sibiu, D.D.S., Geofizică, XLV (1957-1958), p.255-270, Bucureşti.

STĂNESCU, V. (1995), Hidrologie urbană, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. ŞTEF, V., COSTEA, MARIOARA – editori (2006), Hidrologie aplicată, Editura Universităţii

”Lucian Blaga” Sibiu. UJVARI, I. (1972), Geografia apelor României, Editura Ştiinţifică, Bucureşti. VELCEA, VALERIA, COSTEA, MARIOARA (2006), Geomorfologie generală, Editura

Universităţii “Lucian Blaga”, Sibiu. WAGNER I. et all, 2008, Aquatic habitats in sustainable urban water

management. Science, Policy and Practice, UNESCO Publishing, Tylor α Francis Group, 229 pg.

* * * (1971), Râurile României. Monografie hidrologică, Edit. INMH, Bucureşti. * * * (1983), Geografia României. Geografie fizică, Edit. Academiei, Bucureşti. * * * (1987), Geografia României. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei, Edit. Academiei,

Bucureşti. * * * (1998), Planul de Amenajare a Teritoriului Naţional * * * SR 11100 - 1:1993, Zonarea seismica. Macrozonarea teritoriului Romaniei.* * * (2006), Transelectrica. Sucursala de transport Sibiu. Monografia tehnică, Edit. AGIR,

Bucureşti.

DOCUMENTE DE REFERINŢĂ

• Legea apelor 170/1996. • Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul. • Legea 289/2006 Privind modificarea şi completarea legii 350/2001 • Legea 557/2001 privind aprobarea patn, secţiunea a v-a, zone cu risc natural. • Legea 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional • Legea 137/29.12.1995 privind protecţia mediului – republicată, completată şi modificată

prin OUG91/2002 aprobată prin Legea 294/2003; • Legea 26/1996 Codul Silvic; • OUG 139 din 20.10.2005 privind administrarea fondului forestier; • Legea 159/1999 pentru completarea legii protecţiei mediului nr.137/1995; • Legea 5/2000 privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a

III –a Zone protejate; • Legea 24/2007 Privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din zonele urbane • OUG 236/2001 privind regimul ariilor naturale protejate; • Ordinul 494/2005 al MMGA privind aprobarea procedurilor de încredinţare a

administrării şi de atribuire în custodie a ariilor naturale protejate; • Strategia şi planul de dezvoltare a Judeţului Sibiu pentru perioada 2006 -2013.

112

• Planul regional de acţiune pentru mediu 2007 – 2013 Regiunea 7 Centru • Plan de management al Rezervaţiei „Parcul Natural Dumbrava Sibiului „ • Plan de Amenajare a Teritoriului Judeţean Sibiu • PATZ Sibiu, 2005 – 2006, Urban Proiect, Bucureşti. • PATJ Sibiu, 2003 - 2004,Urban Proiect, Bucureşti. • PUG Sibiu, Studiu de fundamentare şi strategia de dezvoltare durabilă a întregului oraş,

Planwerk, Cluj-Napoca. • Directiva Cadru în domeniul Apelor 2000/60/EC. • Directiva Consiliului 91/271/CEE privind tratarea apei urbane menajere modificată de

Directiva 98/15/EC • Directiva 98/83/EC privind calitatea apei potabile; • Directiva Consiliului 75/440/CEE referitoare la calitatea cerută apelor de suprafaţă

destinate producerii de apă potabilă în statele membre • Directiva Consiliului 76/464/CEE privind poluarea cauzată de anumite substanţe

periculoase deversate în mediul acvatic al Comunităţii la care se adaugă cele 7 directive “fiice”

• Directiva Consiliului 80/68/CEE privind protecţia împotriva poluării apelor subterane cu anumite substanţe periculoase

• Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 94/63/EC privind controlul emisiilor de compuşi organici volatili (COV) rezultaţi din depozitarea benzinei şi distribuţia sa de la terminale la staţiile de benzină

• Directiva 97/68/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind armonizarea legislaţiei Statelor Membre referitoare la măsurile luate împotriva emisiilor de gaze şi particule poluante, provenite de la motoarele cu combustie internă instalate pe echipamente nerutiere

• Directiva 2001/81/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind plafoanele naţionale de emisii ale unor poluanţi atmosferici

• Directiva Consiliului nr.2000/14/CE pentru armonizarea legilor Statelor Membre privind zgomotul emis în mediu de echipamentele utilizate în aer liber

• Directiva 2002/49/EC referitoare la evaluarea si managementul zgomotului în mediu înconjurător – Declaraţia Comisiei formulată în cadrul Comitetului de Conciliere privind evaluarea şi managementul zgomotului

• Directiva 2003/87/CE Parlamentului şi a Consiliului European privind stabilirea unui grafic al emisilor de gaze cu efect de seră care pot fi comercializate în cadrul Comunităţii, care amendează Directiva Consiliului 96/61/CE

• Directiva nr. 96/61/CE privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (IPPC) • Directiva Consiliului 1999/31/CE cu privire la depozitarea deşeurilor • Directiva Consiliului 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale, faunei şi florei

sălbatice • Directiva Consiliului 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice

113

Lucări de popularizare

(autor Constantin Drăgulescu)

Stejarii seculari, Tribuna Sibiului, 29 aug. 1976 Zonele verzi - izvoare de sănătate, Tribuna Sibiului, 8 aug. 1978 Arbori seculari, Albina Bucureşti, nov. 1981 Foşnetul arborilor multiseculari, Tribuna Sibiului, 30 sept. 1984 Parcurile şi grădinile noastre: O incursiune în istorie şi ... prezent, Tribuna Sibiului, 7 aug. 1988 Parcurile şi grădinile noastre: parcul "Sub Arini", Tribuna Sibiului, 28 aug. 1988 Parcurile şi grădinile noastre: Parcul Sanatorului din Avrig, Tribuna Sibiului, 4 sept. 1988 Parcurile şi grădinile noastre: Parcul "Astrei", Tribuna Sibiului, 18 sept. 1988 Parcurile şi grădinile noastre: Pledoarie pentru "plămânul verde" al oraşului, Tribuna Sibiului, 25 sept. 1988 Şi arborii au suflet, Dimineaţa Sibiu, 4 iul. 1990 şi Foaia Poporului Astra Sibiu, mart. 1992 Monumente ale naturii. Au fost odată trei stejari ..., Radical Sibiu, 6 iun. 1991 Parcul Arinilor în atenţia clubului "Ecotur", Radical Sibiu, 14 oct. 1993 Uriaşa pătlagină de lângă Sibiu, România pitorescă Bucureşti, oct. 1993 Parcul Arinilor o bijuterie a Sibiului, Radical Sibiu, 11 nov. 1993 În secolul al XVII-lea Sibiul era denumit "oraş persan de flori", Tribuna Sibiu, 17 febr. 1994 Unii cu foloasele, alţii cu ponoasele, Radical Sibiu, 24 mart. 1994 În întâpinarea Zilei Pământului (22 aprilie), Radical Sibiu, 14 apr. 1994 Parcul Arinilor Sibiu. Istoric-Valoare-Conservare (pliant), Sibiu, apr. 1994 Brazii Sibiului sau cum se taie creanga de sub picioare, Radical Sibiu, 23 sept. 1994 Acţiuni ale organizaţiei de mediu Ecotur Sibiu, Tribuna Sibiu, 3 iun. 1995 Frumuseţi şi monumente ale naturii în Ocna Sibiului şi împrejurimi (Buletin concurs), Sibiu, mart 1996 Dealul Zakel- Dispariţia unei rezervaţii ? Tribuna Sibiu, 16 mart. 2000 Atentat asupra parcului “Sub Arini”, Tribuna Sibiu, 30 ian. 2003 (cu Gh. Ban şi Angela Bănăduc)

114

Date post:	24-Dec-2015
Category:	Documents
Upload:	blajinu
View:	52 times
Download:	14 times

SIbiu PUG 2009 - Mediu

Documents