Sfantul Grigorie de Nyssa Scrieri Partea a Doua

7/23/2019 Sfantul Grigorie de Nyssa Scrieri Partea a Doua

1/464


2/464


3/464


4/464


5/464


6/464


7/464

SCRIERI

EXECS,TK:T

l 9

mobilititii

si

subtilitdtii

focului atit

din

pricina finetei sale

fireqti, cdt

si

a

uqoarei

sale

mobilititi. Dar

nlr

s-ar putea

spune nici

ci

ele n-ar fi

inruclite

$i cu uscanrl, pentlu motilul ci el nu-i nici in continuu nemi$cat, dar nici

nu sti

gi

nu

se

impriScie prinu.o scurgere

neintrerupti,

ci

pe temeiul

inrudiriis,

cu unul sau

altlrl, el

devine

un

f'el de

granild

intre fortele

opuse,

contopindu-le

cu sine insu$i

qi

tlansformindu-le in altceva.

Tot

la fel

se

comporti

si

lichidele, luind

o dubli infitisare

atunci

cind vin

in atingere

cu corpurile

opuse lor.

$i

anume,

intruc6"t

sunt

grele

qi

apasi

in

jos,

lichidele

au

o mare inrudire

cu

piminnrl,

iar intrr-rcit

posedi

forta fluidelor

clar

$i

nestatornicia

lor,

ele

dovedesc ci. nu-s stliine

cu tonrl

de nahrra

insufletiti, ci tocmai prin aceastaprovoaci

contopirea

qi

unirea cu cele opuse lor pdn aceeaci transformi forfa gravitagionali in

una motrice,

insi fr,rd,

ca

prin

miqcare si se piardi

din

greuta[e, aqa

ncdt

opusele extreme ale

nanrrii se ating

9i

se

impaci intleolalti tocmai

datoriti elementelor

intermediare.

$i

ce-i mai mult,

daci cercetim corect lucrurile, nici

naftrra insiqi

a

acestor

lucruri

opuse

nu

rimane neinsufletiti

Ei

total stliini

de cea

a

altora,

ci

cred c;

toate

lucrurile

ce

apar

in lume

stau

in dependen$

reciproci

qi

echilibru.

$i

chiar daci

par

a fi intr-o lupti

din

pricina

proprietitilor

specifice

opllse, tonr$i

in

sinea

lor

ele se afli

in al'monie.

Migcarea nu trebuie inqeleasi numai ca mutare dintr-un anumit loc, ci qi

sub

formi de

cre$tere

$i

de

alterare.

ln sinea

ei

fir'ea e

neschimbabild in

miqcarea

ei

qi

nu

poate produce

alterare sau

nimicire. fn intelepciunea

Sa,

Dumnezeu a

diruit neschimbabilitate

celor in continui miqcare

$i

transformare

celor imobile.

$i

in

spirit

de ingeleapti

prevedere

El a gi.sit

bine sd intloduci

o

astfel

de orinduiali incit

din

invariabilitatea

si

neschimbabilitatea

care ies in

evidentl

uneori

la cite o fipturi

qi

care

sunt

insuqiri ale

firii dumnezeie$ti sI

nu

se poati

dedtice c;, creatura ar

putea

fi

luati

drept Dumnezeu. Tocmai

din

acest

motiv

are pimantul

insusirile

corpurilor solide, ceea ce nu inseamni ci n-ar suferi qi el unele schimbiri,

pe

cati weme

cerul de$i

nu-i supus

nici

unei

schimbiri

n-are nicicurh

insuqiri de soliditate

gi

aceastapentru

ci Dumnezeu a voit

ca,

prin aceasti

unire

a

ceea ce-i

schimbitor

cu ceea ce-i statornic

qi

ceea ce-i migci"tor cu

firea

celor invadabile,

echilibrdndu-se

a$adar

intreolalti

prin schimbul

reciproc de

insu$iri, cerul

si

nu dea nici de departe impresia

c5.

am avea

B.

Poatc ci sub

influenla

lui Posidonios clin Apanrea

(135-51

i.Hr.), filosof din

roala

rrre


8/464


9/464

scRtt.Rt

_xt(iu'ncl: 2 l

mal'ea

qi

cerul

(:e

s-a

boltit ca

un

acoped$ pestc

ele

si

dttpi ce

au

fost

so'inse

n

acest

palat

irnpirritesc tot fi:lul de bogaiqii,ar intre a(:cste ogieii

intri tot ce a fost (:r'eat, i anume tot cc cre$tcsi tot ce inclqeqte;i rre n

ea

simlire,

viata

si

sullare,

ba inci la

acestc

bogiqii inqirim

5i

intreaga

materie

care in fata ochilor omenegti s-a nu-ednicit cle

oal'ecare

aloare

qi

inscmnitate,

cum

srrnt

auml

qi

arginnrl

qi

pieu'ele pregioasc

nrlrirsite

de

oameni plecurn

si

tot s


10/464


11/464

SCRIERI EXEGEI]CE

toate fipturile

nu wea sI insemneze

altceva decdt ci de la inceput

fir'ea

omului

a

fost destinati sii fie regini.

Cici dupi cum,

potrivit

obiqnuinqelor

omene$ti,

cei care executi

tablourile

stipinitorilor u'ebuie si redea in

ele

expresia

lor autentici,

iar

prin

imbricd"mintea

de

purpuri spol'e$te

i

mai

mult vrednicia

lor impiritesci",

incdt

se

qi

spune

in

mod obiqnuit cd in

tabloul

respectiv se vede

chiar'

"r'egele"

insugi, tot a$a

qi

fir'ea omeneasci,

a

fost creati sd aibi

rol de

conduci"tor

peste altele pentru ci

se aseamind cu

impiranrl tuturor

fipturilor',

fiind astfel ca

un tablou viu, dar care

are

comun cu modelul sd.u

vegnic atlt wednicia c1t

qi

numele.

De fapt, ca

semne ale

demnitigii

sale,

omul

nu

poarti

nici o manrie

de

purpuri

gi

n-are nici scepu'u

si

nici

diaclemi,

cici

sub

inflgigarea

lui nu

avem de

astidati pe Cel

ce i-a fost model

intrucdt in locul

manriei de

purpuri s-a

imbricat in haina virtutii, care-i tonrqi cea mai

impi"r'iteasci dintre

imbriciminfi, iar in loc


12/464


13/464


14/464


15/464

SCRIERI

EXEGETICE

27

Chiar

9i

penajul

pisdrilor

poate

fi

folositor

oamenilor,

incAt datoriti

inventivititii

lor acest

folos

nu

rimdne

cu

nimic inapoia vitezei

cu

care

aceste

animale

zburau,

cici

o

parte

din ele

sunt imblAnzite

Ei

oferi ajutor

v6ni[orilor',

iar altele sunt trimise ca mesagericind e nevoie, ba s-aucreat

chiar

sigegi

impinate

ofer-ind

folosului

nostru, prin

mljlocirea arcului,

iteza

de altidati

a pisdrii.

Cind

pingelele

noastre sunt

uneori sensibile

a

marquli

$i

se

tocesc

u$or, se

poate

apela

iariSi la folosul acestor

fiinte

supuse:

de aici

avantajul

de a incilta

picioalele

cu sandale.

CAPITOLUL\1II

Jinuta

omului

este

dreapti,

orientati

spre cer,

iar

privirea

indreptati

in sus,

ceea

ce

desigul este

un semn

de noblete

qi

denoti

o

wednicie

impirlteasci. Or, prin fapnrl ci dintre toacesingur omul a fost flcut aEa,

in timp

ce la toate

vietuitoarele

[inuta

corpului e

orientati spre

pimint,

e

o dovadi

clari

ci acestea

sunt

destinate

si se

ase supuse

Pe

cand

omului

i

s-a

dar

puterea

de

a

le stip6ni?e.

Pe

cnnd la toate

celelalte vietuitoare

membrele

anterioare

sunt

Propriu-zis

picioare

pentru

cd"

pozitria

aplecati a

corpului

are

neapirati

nevoie si.

fie sprijiniti,

la alcinrirea

omului, aceste

membre

au

devenit

mdini,

cici pentr-u

tinuta

lui velticali

era suficienti

o

singuri

bazi

cle sprljin,

care asigurd

cu ajutorul

ambelor picioare

siguranli

la stare

qi

la miqcale.

In special

rolul mdinilor se vide$te

a

fi de

mult ajutor mai ales in vorbire:

atunci

cind

cineva wea

si dea acestui

uJ.,rlor

o.noti

deosebiti

celui

dotat

cu darul vorbirii,de

pildi

uneori

c6nd

nlcl nlt-t

nevote

nrci mdcar si-ti

exteriorizezi

gdndurile,

ci

numai

prin

dibicia

miinilor

si te exprimi

cici

si

acesta-i

un

aspectal

darului

vorbirii

si

al

cugetirii

ca si putem

vorbi

prin scris

$i

asfel si

Pucem

convorbi

cu

ajutorul

miinii

ca

Ei

fapnrl

de

a

reda

cuvintele prin semnele

literelor

insi

eu

mi gindesc

qi

la

altceva

atunci

cdnd miinile

ne sunt

de ajutor

la

cuvinte

Ei

a

grai.

Totusi

inainte

de a

lua in considerare

acest asPect

si

ne gdndim

la

ceva,

despre

cal'e am

mai pomenit

inainte

(qi

pe

care nu l-am

luat la rind

cum secidea) qi anume: de ce produsele piminhrlui incolgesccele dintii?

De

ce dupi ele

au

venit la

rdnd animalele

necuvindtoare

qi

abia

la urma

acestora,

bmul?

Poate

cd nu invitim

de aici

numai

ceea ce-i tlece

oricui

prin

minte,

anume,

ci

iarba

este

de folos animalelor,

pe

cind omului

ii

este

utili

vita,

motiv penfill

care

inainte

de

ele

a trebuit

si fie

creati

hrana

lor'. iar

inainte

de a

fi cr-eat

omul a trebuit

si

fie create

cele

ce-i

erau

lu i

necesare pentru

u'ai. Cred

insi

ci prin

aceasta

Moise

a vrut si

ne

descopere

o ingelepciune

ascunsi

si

anume

a vl'Lrt

sI tlateze

despre suflet

inu.un

limbaj

inviilttit,

temi

despre

cal'e

qia

formulat

si otiinta

pigind

29.

Mereu

influenta

cugetirii lui Posidonios,

cunl ne

clovedeste

Ciccro (De naL deorum,

II.

l4(.1) A sc

vedea

insi

si

nota artterioari.


16/464


17/464


18/464


19/464

SCJRIERIAXECETICE

cugetare, care e

ceva.

ur spiritual

Ei

netlupesc, n-ar

avea posibili tatea de

a

comunica ori de a

impirtigi cuiva ceva daci

nu s-ar gisi vreun mijloc

deosebit prin

care si se facd

cunoscuti. creafia

sa vie. De

aceea ea a avut

nevoie de o alci.tuire

organici

prin

care intocmai ca

prin

ciupirea cu

un

plectrtr si se

atingi pdrgile sensibile ale vocii

si

asfel

si se exteriorizeze

unul

sau altul

din tonurile melodiei

pe

care le dorim.

Dupi cum

un

cunoscdtor

in

ale

muzicii care

qi-a

pierdut vocea

in

urma unei boli, daci

wea si-$i arate priceperea

in acest domeniu

pune altcuiva la dispozigie

cdntecele compuse de el, ca

acela si-i

faci cunoscuti

arta sa

prin

flaut

gi

liri,

tot asa

iEi descoperi

Ei

cugetul omenesc

tot

felul de

g6"nduri care ii

trec prin suflet exteriorizindule prin sunete specffice. Muzica

organismlrlui

omenesc e

qi

ea un

amestec de

flaut

6i

lirl

c6.nd

acestea

doui

se

combind intr-o melodie

armonici. Cici aurnci

cind

voinga

vorbitorului,

produce

vibratii prin presiuni liuntrice

asupra

corzilor

vocale, intocmai ca

la corzile lirei

dispuse in formi de

semicerc,

aerul

din

spatiul

care

serve$te

respiraqia e

impins in sus,

pe

ciile respiratorii

gi

imiti

oarecum

sunettrl

instrumenhrlui in timp

ce

e presat

circular ca intr-un

fel de banci.

Fiind

pompat

in

sus in clipa cdnd

urmeazi sI se

produci vorbirea,

aerul

fiind merell impins din interior

pe

o

traiectorie

cu niqte

giuri

dispuse circular

produce

in drepnrl

acestor

caviti.gi

vocea

printr-o agitare

a

membranei

dispusi

si

ea

circular

deasupra nirilor.

Palanrl

gurii

receptioneazi sunenrl in cavitatea ui si prin doui canale il conduce spre

nlri, care au

deasupra

un fel de

siti

qi

prin

cartilajul

din

jurul

osului

etrnoidal se produce tonul mai clar. Obrajii, limba

qi

conformafia

faringelui l6.ngi care birbia

se termini domol cu o

arcuihrri care

se

sffirqeqte

intr-o asclrtitur'; brusci,

toate aceste

pirti

imiti

in bogad

vat'ietate

miEcarea

produsi

de

plcctru pc so'une

si

schimbi tonurile,

clupi

cum

dorim.

Deschiclerea

qi

inchiderea

buzelor

produc acelaqi

efect

precum clegetele

pe giurile fluierului,

pouivit armoniei cdntecului36.

CAPITOLULX

DacI, a9adar,cu ajutorul acestei conformafii

olganice cugetul omului

produce graiul in modul in care

se produce

cintecul

Ei

din

acel

moment,

noi

am

devenit cugetitori, cred

ci am fi lipsigi de

acest

dar

de

exprimare a

g6.ndirii daci

am

incredinXa

br-rzelor

serviciul greoi

si

anevoios

al

dobinciirii

hranei trupului. Acum insi

mdinile au

preluat asupra lor

aceasti sarcini,

incredingind

pe seama gurii

serviciul

dibaci

al vor-birii. De

fapc,

activitatea aceshriatelier duhowricesc:

vorbire

qi

auz e

indoiti;

pe

de

o

3l

36. Imagini din domeniul muzicii, al instrumentelor g al armoniei, int6lnim adeseori in

glsql

^Sfin1ului

Grigoric.

.U1ele

p;ar

a

fi imprumutale

de la

Qrigen,

Filocalia

(P.S.B.,

7,

p.

341-342 tc.). A sevetlea

si

a

Grigorie

de

Nyssa,Migne, P.G. 44,414.-


20/464


21/464


22/464


23/464


24/464


25/464


26/464


27/464


28/464

40

sr,qxrut. GRtc,()RrE E^r!6sA

sd

nu

se

oplrn;

gi

sd

opreasci dist-r'ibtrirea

i. CIci

dupi cum,

cind

soarele

se abate

cu

raze fierbinti pesce pimf,ntul umed,

ridicind din

adincuri

aburi

ca

un

fel


29/464


30/464


31/464


32/464


33/464


34/464


35/464

SCRIERI EXEGETICE

47

universului,

ori ci

se aseamini

cu

acesta.

Nu

numai

astrele

cerului

care

se

l otesc la nesflrgit

Ei

care sunt

mereu supuse schimbirilor',

ci tot

ce

se

cuprinde pe

ele

pier

o dati

cu

ele.

Vrei sI

otii

ce

spune

Biserica despre wednicia

si

miretia omului? De

bund-seami,

nu voi

reu$i

si

rispund

la

aceasti

intlebare

dacil comparim

pe

om cu

lumea crea[iei,

ci doar daci ne gindim

cd,

el a

fost plismuit

dupi

chipul

qi

firea Creatomlui siu.

Dar

poate

ci

Levei

intreba:ce trebuie

si

inlelegem

prin

cuvintele

"chipul

lui Dumnezeu"? Cum s-ar putea

asemina

ceva imaterial

cu ceea

ce

e tlupesc? Cum

ar putea

fi

asemenea

ceea

ce

e veqnic

cu ceea ce-i trecitor? Ceea

ce

e

neschimbitor

cu cevace e

supus

mereu

schimblrii?

Ceea

ce nu poate

fi

atins

de

patimi

qi

de

striciciune

cu ceva supus strferintei

si

mortii?

Ceea

ce

e

cu totul striin

de

picat cum si se asemene cu riutatea in care (noi, oamenii, n.n.) triim qi

crestem

tot timpul?

in orice caz, e mare

deosebire intre

omul cel ziditsi se

asemene

cu

modelul

qi

ceea ce

a

fost ficut dupi weun

chip oarecare

din

jurul

siu. Cici

daci

"chipul"

n-are nici o aseminare

cu modelul, aturnci

nici

nu-i

wednic

si-i poarte

numele.

Daci. imitarea nu-i deplini, avem

de

a

face

cu

altceva,

iar nu cu chipul sau

reproducerea originalului.

in cazul

acesta,s-ar

putea

oare ca

omul,

aceasti

fiinti

muritoare,

supusi patimilor

qi

trecitoare,

si

fie chip al

firii

celei

nestricicioase,

curate

$i

ve$nice?

Numai

cel

care

e

Adevirul

insu$i

poate

$ti

cum se pot

implca

aces[e

doui

realiti"ti. Pe cit mi ajuti puterile, eu voi ci.uta si aflu adevirul prin sfat si

presupuneri.

$i,

iati, care

ar

fi

rispunsul la

intrebarea

pusi:

Nici cuvintul

dumnezeiesc

nu minte cdnd spune

ci omul

a

fost creat

dupi

chipul

lui Dumnezeu

qi

nici

starea

wednici

de mili a firii omeneqti

n-are

nimic comun cu starea

fericiti a vietii

celei lipsite de orice patimi

Ei

suferinte.

Daci wem si

ne

aseminim

cu Dumnezeu atunci va

trebui

si

alegem

una

din doui:

ori ci Dumnezeu e supus

simgurilor,

ori ci omul e

deasupra

acestor

simturi;

ideea de egalitate

numai

in cazul

acesta

se poate spune

ci-i

valabili pentrLrambele pirfi. Or, daci nici Dumnezeirea nu se pleaci spre

supunere

patimilor

si

nici

fir'ea noastri nu-i

lipsiti de

ele,

ahrnci numai

o

a

treia

posibilitate

mai rimdne

pentru

ca si se

confirqle adevirul

rostit de

Sfinta

Scripturi

gi

care

spune

ci omul a

fost

ficut dupi chipul

lui

Dumnezeu.

De

aceea,si

mai luim in mnni,

inci o

dati,

Sfhnta

Scripturl,

pentlu

ci tohrgi ea este cea

care ne di indmmarea penu'u

rezolvan'ea

increbirii

puse.

Dupd, ce a spus:

"Sd

facem

om dupd chipul Nostru"

$i

dupi ce a limurit

care

e scopul acestei

lucriri, Scriptura

adaugi:

"$i

a

ficut Dumnezeu pe om

dupi chipul Siu".

Dupd chipul lui

Dumnezeu

l-a ficuq

pe ei

i-a

ficut birbat

qi

femeie"ss.

Dar, deja mai

59. Facere ,27

(dupn

ed. sinod. l9l4)


36/464


37/464


38/464

5o

sr.Alvrut-

cRrcoRrr-. )f, NlssA

Deoscbirca carc izvorirgte


39/464


40/464


41/464


42/464


43/464


44/464


45/464


46/464

58

sFANruL GRIGoRIE DE NtssA

duhornicesc este

si

judece

lucrurile addncs. Dimpotrivi, pentrar a stabili

semnificafia

cuvdnnrlui

"cunoa$tere"

nu

trebuie si

ne gindim

in

primul

rind

la ingelegere

si

la

qtiinti,

ci

mai ales

la inclinarea

sau

ddruirea spre

ceva ce-(i sti la inimi'7. De pildi" Cunoscut-a l)omnul pe cei ce sunt ai

Sei"es,

ar citre Moise Domnul griieEte

a$a:

Te

qtiu

pe tine

mai mult decit

pe toqi"ee.

espre

cei

pedepsiqipenuU

riutatea lor,

Cel

ce

qtie

toate spune:

"Niciodati

nu

v-arn cunoscut pe

voi"'uu.

A"sadar,pomul

din

care culegem o cunoa$tere

"

amestecati" face parte

din numiml pomilor

oprili.

In

schimb,

rodul lui, al cirui apiritor s-a

ficut

qarpele,

e un amestec

de

contladic$i,

poate

din

pricini

ci, potrivit

firii sale,

riul nu ni se

oferi direct

qi

pe

fagi.

Cici

daci, intr-adevir, riul

nu

lisa urme at6t

de nenorocite,

n-ar fi fbst

impodobit cu

eticheti

buni

pentru ca si trezeasci pofte in cei pe care i-a inselat. A$ase face ci, riul a

fost

infitisat in chip

invS.luit,

sub

doui aspecte,pe

de o

parte ascunz6nd

n

taini, printr.o

cursi vicleand, pieirea

omului,

in

lreme

ce,

pe

de alti

parte,

el poarti

la aritare

chipul binelui. In

ochii zgircitului,

stlilucirea

arginnrlui

pare un

lucru frumos,

dar cu

toate

acestea

"iubirea

de

argint

este

ridicina tuturor

relelor"r0r.

Oare,

s-ar afunda

in noroiul

desfrdului cel

prins

de

aceasti

momeali daci

n-ar fi considerat

plicerea

ca ceva bun

si

wednic

de

gustat?

$i

tot a$a

ne

pregitesc pe

ascuns pieirea

Ei

celelalte

patimi, apirindu-ne

la

inceput ca cevavrednic

de implinit

si

fiind socotite,

de cei care

nu

tin

ochii deschisi

gi

nu

sunt

bigitori de seami,

ca

tot

atAtea

fericiri nevinovate.

A5adar, deoarece

multi

socotesc

ci

fericirea

e

legati de plicerile

simturilor

Si

at6t

binele

adevirat

cnt

si

cel

pirut poarti

acelaqi

nume, de

aceea

doringa ce s-a trezit

dupi riu

si

dupi bine

a

fost numiti

Ei

ea

de

citre Scripnrri:

"cunoa$tere

a binelui

si

a

riului",

inqelegindu-se

prin

aceasta

cd,

zr

fi

vorba

de o cunoa$tere

dubli

qi

amestecati.

Aceasta

nu

inseamni

ci rodul din pomul

oprit

e

cera

cu

totul

riu,

pentru

ci

e

infitisat

ca

podoabi

infloriti a

binelui

si

nici ci, el e

bun numai pentru

ci

riul

dispare in dosul

binelui, ci doar numai pentral

ci, in

sinea

lui,

el e

ceva

compus din

amindoui,

din care cei

care nu

vorasculta

Ei

vor gusta

-

a

zis Domnul

- "cu

moarte vor

muri"lot. Prin aceastasa statornicit

rispicat

invitinrra

ci dupi firea lui,

binele

este simplu

si

unitar

si

striin

de orice

duplicitate

$i

de orice dezbinare, pe

cdnd, dimpouivi, r'iul apare

ca ceva

neunitar'

qi

ispititor la aritare,

intrucdc

ai

crede

ci

e vorba

de altceva

decdt

96. ^Cor.2,

5.

97. In

text

"rcT,crproprr.r

dro(hrn6", lispozilie e nrultunriresufleteasci;contrariul

i

poate

Ii

"f1

aprcr0corapcr.

ro&:cnq", e care anrinteste

Sl. Grigorie

in

'\!ata

lui Moise",

Migrre,

P.G.44, 28.

98.

l Tinr. 2,

19.

99. es.

33,

12

(


47/464


48/464


49/464


50/464


51/464


52/464


53/464

S(:RIT,RI I.XEGETICE

Daci,


54/464


55/464


56/464


57/464


58/464


59/464


60/464

72

st'.{ivt

uL.

tt,

\1

5,

l2-13).

F'irr.:stc:rl

;xrlt'trrica

p;rgini l-:r

irlosit


61/464


62/464


63/464


64/464


65/464


66/464


67/464


68/464


69/464


70/464


71/464


72/464


73/464


74/464


75/464

.\(,Rt!-Rt

. t .(

t

I

t(

l

Aettrl t lt l

$ti ' l inistit ni


76/464


77/464


78/464


79/464


80/464


81/464


82/464


83/464

s(:Rlt-Rt _xt(;El

lcE

95

nestat


84/464


85/464


86/464

: i l j . .\NI

t l .

(:Rt(;()R|l]

l)]. N]l isA


87/464


88/464


89/464


90/464


91/464


92/464


93/464


94/464


95/464


96/464


97/464

109

CJRIERIEXEGETICE

daci aceasti

scriere a

mea nu

se potriveqte

intru totul

cu

a

luiaa,

onrqi voi

ajunge

la

aceea$i

cale ingeleapti

pe

care

a ardtzt-o el.

$i,

in fond, in ce

va

consta

aceasti

deosebire?

Eu nu virl numai in foc Ei n apl aclionind stihii potrivnice, ci sunt de

pirere

ci in naturi existi

o

adevirati

lupti

a

contlariilor dupi cum

am

pomenit.

Cici aqa

cum se manifesd

actionnnd

potdvnic

cildura fati de

riceali,

precum

qi

umezeala fatd

de

usciciune, tot a$ase

comporti contrar

una

fatd de

alta

densitatea

pim6.ntului

fati de raitztea

aerului,

datoriti.

desigur unor

calitiqi

proprii

fieci"r'eia.

Dar dupi cum nu

pot spune

ci

una

din

aceste

calititi contrare inu'etine

pe

cea

opusi

ei,

de

pildd prin arderea

unor

materii grele s-ar spori

raritatea aerrlui, in schimb densitatea

pimdntului

nu ar produce

raritatea

vizduhului

dupi cum n-am

putea

spune ci cu insuqirile altor elemente ar alimenta pe cele ale aerului, tot

a$a

n-ar putca spune

cineva cd, rd"ceala

i

umezeala

sunt

contr-arecildurii

si

secctei,

prin toa[e acestea

nu

\,lreausi

trag

concluzia

ci. fiecar-edin

aceste

elemente

se

cavz,eazd,eciproc

unul

pe altul

si

nici ci inexistentul al putea

produce

ceva existent.

Dacd

puterea

fiecirei

stihii ar fi fbst cu acel scop

vidit

in fiecare,

ca

si

distrug;

pe

cea contrari

ei, atunci

n-ar

putea exista

nici

una,

nici

cealalti. Dar', deEi

experienga

confir'mi ci

aceasti putere

de

distlugere

reciproci

este

egali, totuqi

puterea

celui

mai

tare produce

primejdie

celui

invins.

Daci am aruncat

in

foc un material oarecare

qi

indati am arunca peste el api, vom plrtea vedea

cum

se produce pieirea

amindurora. Cici

ceea ce domini

pe

fiecare, aceea

pe unul

il zdrobeqte

atunci

cdnd

cedeazi

puterii

celui

mai tare,

in

schimb, dacd atit puterea

unuia

cit

Ei

a altuia este egali, atunci nimicirea se ncearci din

amdndoui

pirtrile

si

daci

nici

unul

nu reu$e$te

si

nimiceasci deplin

pe

celilalt, in

schimb

amdndoui se

macini, nimicindu-se reciproc.

Dupi cum nu vom zice ci

e

firesc lucru ci fiarele

silbatice

iqi dau

una

alteia puterea

de a se nimici

una pe

cealalti , tot a$a nu

vom

zice nici ci"

umezeala

$i

usciciunea

nu de aceea

sunt

deosebite

pentru

ci

una ar

fi

crugati de cealalti daci"

pe

aceastaar favoriza-o moartea celeilalte. Drept

aceea cu at6t mai potrivit mi se pare si subliniem ci lucrurile trebuie

intelese in sensul

lor

adevirat anume

ci

"toate

cdte

a fXcut Dumnezeu

erau

bune foarte"as'qi

ci

aceasti bunitate

desivdrsiti

se referi

qi

la fiecare

fipturi

in

parte,

fapt care reiese

si

din

adaosul

"foarte",

care

wea sI spuni

in

chip

emfatic

cum ci in cazul

acelui

bine nu lipsea nimic

incit si

nu fie

44. A .sc ol-rsen,ildef'erenta cu carc

Sf. Griqorie

"cornplete-azi"

cele afinnatc


98/464


99/464


100/464


101/464


102/464


103/464


104/464


105/464


106/464

l l 8

srArrtul

crucoRtE DEN]6sA

ofertei

ca

si

dai

la

cirnpul potrivit ceea ce

se

ccl'e

-,

tot a$ape

nesimtite se

face

si

aclirugilea

acclor

particule

la intinrlerea uscatului.

De

aceea

oriunde

se lipeEcc cevzr

gi

se contope$te cu ceea ce-i in chip fir-escaplopiat, acolo

intervine

5i

schirnbarea

irii: buleirul

tlage

la

bulgdr,

tirina

sc

face

girini,

piatra

se

impietre$te, universul se supune universului

si

ol'i

unde

s-ar'

intirnpla

si

cacli ceva solid

peste un

corp

uscat

acesta

l afi'age

gi-i

schimbi

infi(i$area.

Iar rlacl cineva

crecle

ci-i

greu


107/464


108/464


109/464


110/464


111/464


112/464


113/464


114/464


115/464


116/464


117/464


118/464


119/464

SCRIEPJEXEGETICE

Unii dintre inaintasii no$td

au

inclinat

si creadi ci

ltljitoarea

din

Endor'

ar

fi chemat intr-adevir

sufletul proorocului

Samuel, iar in

sprijinul acestei pirefi ei au adus inainte fapnrl ci acel plooroc a rimas

amirit din

pricini

cd

regele

Saul a ajuns si fie

pirisit

de

I)umnezeu

pentru

neincetata insisten[i cu care cerea

si

se faci

acea

consultare

cu

actiuni vrijitoreqti,

pentru

care

regele

s-a

ndepirtat

qi

mai mult de

popor,

dar mihnirea

proorocului a

crescut

qi

mai mult din

pricini

ci

n-a vrut nici

si se

impace cu regele cel

pirisit de

toti.

In

sinragiaaceasta e spune ci

pdni

la

urmi,

Dumnezeu

ar

fi ingiduit

tonrsi ca

suflenrl proorocului

si

fie

consultat ca

si

vadi

si

Samuel

ci

spre

aplrarea

proprie in faga lui

Dumnezeu,

s-a scuzat spundnd, insi,

prin

mljlocirea griirii din

abdomen,

ci nici calea

acestor

consultiri

inqelitoare

si

nici vrijirea cu

ele nu sunt

favorabile

aducerii pe pimdnt a unui

suflet

din lumea de dincolo.

Gindindu-mi

insi la

pripastia

de

care ne spune Evanghelia ci

s-a

ciscat

inu'e impirilia

celor

buni

si

a

celor rii

-

precum a zis

acel patriarh,

sau

mai cur6nd insuqi Domnul

patriarhului Awaam

(parabola

cu sirmanul

L.azdr), anume ci nimeni din cei osinditi nu

se mai

poate

ridica

pind

la

cele

cere$ti

si

nimeni din cer nu mai

poate

cobori in ceata

celor rii

-

eu

personal

nu cred in

astfel

de conceptii

magice, ci cred ci

singurul adevir

e

cel descoperit de

Sfinta

Evanghelie5.

Pe

cdt

stim

cit de mare

este

Samuel

intre

sfin$,

dar

qi

c6"t de

condamnabili e fascinagiamagiei, pe at6t sunt de convins ci in acea stare

de

odihni

completi in care

se afla

Samuel

n-a

putut

nici cu

voie, nici firi

voie si

poati

tlece peste pripastia care

separi pe

cei rii de cei buni

9i

anume

firi

voie

nu

s-ar'

i

punrt

face

acest ucru intrucitar insemna ci

s-ar

fi

permis

diavolului

si treaci

el peste acea pripastie

si

si mute pe acel

sfrnt

prooroc

din mijlocul cetei celor

sfintri

in

alt

loc, iar

pe

de

alti parte nici

acest

ucru n-ar' fi

posibil,

cici nici

n-ar fi fost

in

stare, dar nici n-ar fi

vmt

ca lucrurile cele bune si

se amestece

n cele rele.

Cici

cine

odati

petrece

in bine,

e

absurd si se spuni ci

ar trece

de buni

voie in cele rele. Dar

chiar daci cineva ar avea de gind asa cer?, mdrimea acelei prdpastii nu

ingiduie

asfel

de trecere.

Cum si

ingelegem, deci,

problema pe

care

o

discutim?

intrucdt

vrdjmagul firii

omeneqti

e

protivnicul

nostr-u

al tucuror, el

n-are

alt gind

qi

alti griji

decit

si

loveasci

pe

om

undel

doare, rinindu-I.

$i

care

alti rand

poate

fi mai mortalt

pentlu

oameni decdt

a-i

indepirta ca

si nu

se poati

apropia

de Dumnezeul

Cel

dititor

de

viati

qi

li.sinduJ

si treaci

de buni

voie

spu'e

pierzare?

intrucdt, deci, multri din cei ce

se

ingrijesc

de cele

4. Penmr a inplege mai usor conlextul problemei a se ciri despre boala carel muncea pe

regele Saul in

Canea

I a Regilor, cap. 16, dar mai

ales

cap.

28,

y25.

5. Luca,

16,19-31.

l3l


120/464


121/464


122/464


123/464


124/464

t 36

SFANTLTLGRIGoNL, DE .I\ssA

mi-am

qi

inch'eptac gindul

spre titlurilc

psalmilof.

Am inqeles ci mi-ai

cenrt

sA

urm?ll'csc icleea cuprinsi in

acestc tiduri ca

sX

devind limpede

pcnuu

to[i,

cir

pini

qi

acestc titluri ne

pot scwi

drcpt

ciliuze spre viltute.

Dcci, dupi ce rn-amgAndit rnai pe in


125/464


126/464


127/464

S(]RIEPJ

[,XECETICE

avea

ocazia

si

inqeleagi

in ce chip,

prin stilul pllcut al celor

spuse,am

inaintat in

invititura dati

prin psalmi,

care

ne face si

tu'im

ri.ul

si

si

ne

simtim

atraqi

spre

virtute.

CAPITOLUL I

'

$i

acum,

mai int6i incepem

cercetarea de la

sfhrsit

qi

vom

lua in

considerare gdndul care

a

fXcut

viata at6t de aspri

qi

de obositoare,

invd[inrra

despre

taine, cea

atit

de neinteleasi,

teologia cea

nespusl

qi

ascuns;

in contempla$i

greu de

ajuns, si

fie

at6t

de

uqor de inteles

qi

de

plicute,

incAt

si se poati

ocupa

de

aceasti

invigituri

nu numai bi.rbagi

desivdrsiti

care

gi-au

curitit

simturile sufletului, ci

si

si

le

poati insuqi

chiar

si

femeile

tinere

qi

pruncii. Ca

oc

le

produce

pld"cere

copiilor'; celor

mai v6rstnici

le

tine

loc de toiag

si

odihnis;

qi

cel ce

se

curi[eqte

pe sine

socote$te

ci aceasti invitituri ii

este

un

dar';

cel

ce

este

intr'-o

imprejurare

care ii

produce

o dispozitrie

tristi,

socote$te

ci

i-a fost dat

pentru el anume

harul acestei

ci"rgi.

Cili.torii

9i

navigatorii, ca

qi

cei care

se ocupi de lucriri

sedencare,

qi

absolut toti,

birbagi

qi

femei deopouivi din orice

fel de

viati

ar

fi,

sinitoqi

ori

bolnavi, cind

sunt indrumagi spre Psaltire.

consideri o

pagubi

si

nu

aibi pe

buze

invitinua

aceastasublimi. Ba chiar banchetele

si

nun[ile cele strilucitoare

primesc filosofia

aceasca

a

o parte

a

lor de

bucurie6. Iar

in

si.rbitori

primim

cdntarea cea durnnezeiascd,

tot

din

Psaltire qi filosofia care se propagi in adunirile bisericeEti qi care sti.rnegte

tot

spre

cintarea de

psalmi.

Deci care

este

rostul

acestei nespuse

pliceri

dumnezeie$ti,

pe

care

a

turrlat-o peste

invifituri marele David

qi

prin care omul

primeqte mai

uqor

invifinrrile?

Poace

ci" nu-i deloc greu oricui

si spuni

pricina pentru

care

ne f,ace atAta pld,cere si ne ocupim de

psalmi:

omul

ar zice cd,

pricina

plicerii pe

care o

simtim este

aptul ci.

vorbele

sunt exprimate prin c6"ntec.

dar oricit ar fi de adevirat

acest

lucm,

eu sus6in ci nu trebuie

si trecem

peste

el firi si-l

cercetim.

Cici aceasti filosofie deprinsi

prin

cdntare,

pare un lucrr mai mare decit daci. el ar fi aritat plin felul de gdndire al

multimii. Deci,

ce

zic eu? Am

auzit pe un

inqelept

zicind despre

firea

noastr;, ci

omul

esceun mic

univers

(un

microcosmos),

care contine in

el

toate

elementele universului

celui

mare?. ar ordinea

universului

este

ca o

armonie

muzicalis, care

se armonizeazi cu

sine

insiEi intr-o

succesiune

qi

intr-un ritm,

care

este alcituit din multe

qi

diferite

elemente

qi

consuni cu

139

5. Idee

reluati dn

Vnta Sfhtei Macrfura,ecl.

GNO

MII, l,

p. 373.

6 Idee intilniti

si

in uatatul priviror la

"pruncii

care mor prematur".

.7.

Desp-re om ca

"microcosm"

vorbe5te acleseori

9i

Sf. Grigorie. Asa in Despre feicirca

otnulu|

cap.' 6;

Despre srrllet

5i

tnviere

(P.G.

46,27) .

8. Despre "arnionia sf'erelor"vorbise nci Platon, Rep. 187 b. Dinue creqtini, cel dintii care

sulinca aceSte

dei a fbst Origen, Filocal ia

P.S.B.

7, 341)

'


128/464


129/464


130/464

142 srAvlrrl cRIcoRIE DE \nssA

fost

compuse de cintireti lipsigi de ingelepciune,

a$a cum o concepem

noi. Cici

cAntecul nu

sti

in

tonul

cuvintelor', dupi cum

putem si

ne dim

seama la aceia la care cdntecul se formeazi numai dupi cantitatea

prozodici;

tonul

^fiind

aci mai

jos,

aci

mai

ascufit,

scurtandu-se

Si

lungindu-se

nota. Insi cel ce iubeqte cintarea, care

nu-i ficuti

qi

potriviti

pentru

cuvinte

dumnezeie$ti,

wea si

faci inteleasd

prin melodie gindirea

exprimati

in cuvinte

qi

printr-un

fel de compozitrie,

el descoperi

pe

cdt

poate,

cu tonul

vocii,

intrelesul care

este

n crwinte.

Iar adaosul la mdncare

este

de

a$a

nahrri incdt

prin el si se

indulceasci hrana

invigihrrii, ca cu

niste

dulciuri'

.APIT.LUL

rv

$i

acum ar

fi momentul

se explicim totu$i

in

cuvdnt

qi

acel

ospil

imbelqugat

de

virnr$,

dupi

imaginea

artisrici pe

care

am expus-o mai

inainte.

Mai intii,

trebuie si allim

despirgiti

virtutea de

viciu, prin semne

clare, ca

si se

deosebeasci fiecare din

ele

de contrarul

ei

si

si

nu

se

confunde. Cici faptele sunt cele care itri

arati

insugirea,

prin bucuria

prin

care ne-o

produc,

viciul

veselind simturile trupului, iar

virnrrca veselind

suflenrl.

Ci

si

firea acesnri

subiect

care

poate

fi limurit

prin

aceste

semne,

este

neindoielnici

gi

firi gre$, acest lucru

potri sil afli

din

alte citate,

conform cu o gindire mai superficiali sau mai adnnci,

qi

in multe locuri

din

Psaltire;

qi

mai cu

seami in Psalmul 4. in

el se spune ci sunt

"grei

la

inimi" cei care nu disting minciuna

qi

zidirnicia

de adevir,

qi

iubesc cele

ce nu sunt, trecand

cu

vederea cele

statornice

qi

vrednice de

a

fi iubitels.

Cici a

zis Psalmistul ci numai

sfintenia este de

admirat dintre toate

celelalte,

pe

care oamenii le r6.rmescn locul

bunititilor. Acestea constau

numai

in

supozilii, neexist6nd de la

sine,

dar

gisind ci-gi au

existenfa

in

pdrerea

zadarnici,

a oamenilor.

$i,

ca

qi

cum

ar

dezvilui

si

mai limpede

invitdtura

despre

acestea, Psalmisnrl zice la inceput cd

mulqimea

mi"rgineqte binele la cele aparente

qi

crede ci este bine, numai ceea ce

omul

simte

cu

simgurile trupului. Psalmul zice:

"Cdci

multi zic:

cine

ne

va.

arita

noui cele bune?"

le

insi cel ce

are

in

vedere virtutea, acela dispretruieqte

udecata

aceasta

despre bine,

fiindci

este

servili.

Asa

unul vede binele in lumini

gi

asa se

arati veselia cea

inalti.

9i

dumnezeiasci.

Vorbegte

despre

o asdel de

lumini, care radiazd, de la fata lui Dumnezeu,

lumini

a

cirei nahrri

mintea

nu o

poate pricepe. C:aci

zice:

"insemnatu-s-a

peste noi lumina fetei

Tale,

Doamne"20. Considerind fata lui Dumnezeu,

cu anumite trisituri,

18.Ps.4, 3 siurm.

19.Ps. ,6.

20.

Ps.4.6 .


131/464


132/464


133/464


134/464


135/464

scnlrrur,xrc,mrcn

, -

147

fXcut inaintea

Ta", aritind

ci pornirea spr

riu

este

iraqionali. Apoi

adaugi:

"[ar

eu punua sunt

cu Tine"5t. Pdn aceste cuvinte Psalmiscul

expune mndul

apropierii

de l)umnezeu, a$a

ci

am pucea afla

qi

noi. in

ce

fel se uneste dupi aceea cu Dumnezeu cel ce mai inainte era ca un

necuv6ntitor'.

"Cici

m-ai apucat

de mdna mea cea

dreapti"

'n,

zicei..

Vorbeste

despre ideea

p.

.at. ne-o facem

cu

privire

la Durnnezeu, care ne

indl'epteazi mintea spre

cele

de sus.

"Cu

sfatul

Tiu m-ai

povituit"

a0,

ci.ci

firi

sfatul

lui

Dumnezeu nu se

face nici o

povituire

spre bine.

"$i

cu

slavi

m-ai primit". Este

bine

ci pune

in opozigie cu ru$inea slava,

care

se

f;ace

un

fel

de car

qi

aripi ale

celui care

a

fost luat

de mina lui Dumnezeu, ahlnci

cind

omul

ra

instriinat de faptele ruqinoase

si

asfel s-a

ridicat deasupra,

cum zice

in citanrl:

"Cici

pe

cine

am eu

in cer afari

de Tine,

qi;

afari

de

Tine, ce am dorit eu pe pimint?"ar. Multi oameni fac pdni acum asa:

avind

ei in

mod

absolut acestea

n cer, iqi inchipuie

cd

amigirile

fanteziei

lor se

fac, de la Dumnezeu,

prin mglciune,

o

putere,

sau

o cinste, sau

o

avere,

sau acea

rnici

slavi

de nimic, din cauza

ciI-eia firea omeneasci. este

cuprinsi

de nebunie. insi cel ce a ajuns la cele spuse

n citanrl

de mai

sus

scoate,

ca

urmare,

acest strigic

"Iar

mie

bine

este a

mi alipi

de Dumnezeu,

a pune

in Domnul

ni


136/464


137/464

SCRIERI EXECETICE

Acest

intreles

il

pdndem din

psalmul

al

cnrui

titlu este

"Rugicirurea

lui

Moise,

omul

lui Dumnezeu"

*.

caci, de.ra"eme

ee ea instipinit

riutatea

pican-rlui Peste firea omeneascl gi aceilsta a fost smulsi din unirea cu Binele

intinindu-se

cu

patimile cele

potrivnice

binelui,

ea aveanevoie

de

rugiciwre

citre Acela,

care

putea si

o

opreasci

de

la

pieire.

De

aceea in loc

de

a fi

vestitor,

Moise

se

face

omul lui

Dumnezeu,

Iudnd

part la dezastul

celor

de

un neam cu

el

Ei

ficind

pe

Dumnezeu

si-qi

plece ochii

spre

pldngerea celor

pierdu$.

Cici apoi

Moise

se

indreptigegte

singur fad

de

Cel ce

asculd

9i

zice

d afi mereu

neschimbat

in bine

nemiqcat

qi

mereu

la fel,

apartine nurnai

lui

Dumnezeu,

iar firii

omeneqti

i

se

cuvin

intre

evolutie

si

schimbare

continui

qi

si nu rimdni

niciodad

la

lbl, nici

ahrnci

cnnd

se nalti

spre bine, nici

atunci

c6nd cade din turirea cu Binele. Multumiti aceshri ucru firea omeneasci. se

inuedniceste

ca

scipare

la mintuire

si

aibi

penuu fiecare

generagie,

caractenrl

neschimbat"

in folosul

celui

riticit

Primul

cuvint

din

acel

psalm

(89)

suni

a$a:

Doamne

scipare Te-ai

ficutnoui din

nearn

in

neams.

$iie

ce

a5a?

Fiindci

ru,

zice,

esti mai inainte

de zidirea

toati, cuprinzind

in

tine toati

veqnicia. De

la Tine

si-a

uat

inceput

firea

timpului,

in Tine

iqi

ale sffirsirgl

cela

ce

trece.

cici

limita

unui lucru

fi.ri

sErqit

este infinid.

"Mai

inainte

de

a

fi

muntu

si

de

a

fi zidi6lumea,

din

veac

ai

pdni in

veac,

Tu

egti"s. Iar

omul,

prin

caractenrl

schimbitor

al firii

sale, a fost

m2nat

in

jos,

de

la inilgimea

bunid.gilor, spre coboriqul cei umilit qi altmecos al picanrlui. Si nu-sr

doreari cel

ce nu

cade mina

sa

ci.re

cel

care

alureci.

Cel

ce

nu cade

eqti Tu,

Doamne,

prin

fire

9i

re

faci

aceasra

penrru noi.

$i

"si

nul

intorci

pe el de la

inil$mea

care

este la Tine,

spre umilinta

cea

din

picat''. Apoi

psalmisnrl

se

face

slujitor al glasului

celui

ce

sdp6.neqte

I

pronunli cuvintul

cel iubitor

de

oameni,

ziciand:

$i

ai zis: ntoarcegi-vi

fii

ai oamenilor"

s.

Iar

acest cuvent

este

o invd6nrri

care

are n vedere

firea

si

aici

este

subinteleasi

vindecarea

relelor.

Cici fiind,

zice, voi, oamenii,

schimbitori,

a$

alunecat de Ia bine, dar iarigi

aveti nevoie de

schimbare

penElr

a ajunge la

bine

qi

a

vi

intoarrce iarisi de

unde

ati cdzug iindci, la libera

lor

alegere, oamenii,

si-si faci

partr

de ceea ce

voiesc

ei,

fie

aceastavirturca, fie

picanrl.

Iar

urmarea

psalmului

este o

alti inviginrri,

care

zice:

"Ca

o

mie

de

ani in

ochii

rii Doamne,

cazi\adeieri

careatrecut,

aniilorvorfi

nimicnicie"u'.

ce

invxtinrri

luim

de

aici?

ci pentru cel

ce

sa trezit

si

revine

iarisi

Ia virhlte,

dupi

intoarcerea

de

la

picaq .a

o

mie de

ani i

se pare

47.

Ps.89,

.

48.Ps.89,

.

49.Ps. 9,2.

50.Ps.89,3.

51. Ps.

89,

l.-5.


138/464


139/464


140/464


141/464

SCR.}ERIEXEGETICE

153

urcuEului

duhovnicesc, care ne poate inilta

stricdnd

impiinjenisurile vietii

chiar

qi

numai cu fhlfhitul putcrnic

al aripilor sale. Cici

cei fiagili ca

aburul,

in zborul lor cel

slab

si

neputincios

ca al

muqtelor', Iing cele

lipicioase ale vietii

Ei

se incurci

gi

sunt prinqi

ca in niqte mreji, in mreaja

acelor'

ire de

piianjen.

Acestea

sunt

desfitirile,

fala, slava

$i

alte diferite

pofte.

In ele fiind

infiqura(i ca

in nigte

pdnze de

piianjen, oamenii

devin

vinat

gi

mincare

a celui ce ii

vdneazd

prin aceste

pofte. Iar daci cineva

cu

fire

de vultur

privind mai

ager, atintindu-si ochiul

suflenrlui

spre raza de

lumini,

ar fi destul

si zboare cu

toati fiinga

spre iniltime

si

si se apropie

de

aceqti

pdianjeni

ca

si. nimiceasci

toate

aceste

p6:nze, numai cu

adierea

stArniti de bitaia

iute

a aripilor', in filfiitul

zborului

aripilor desfigurate.

Agadar,

pe unul

.a

i.".t ridicindu-l

impreunS

cu

sine, ?nilpnrl

Frooroc il duce

pe

culmea celei

de

a

cincea

tepte,

prin

care

se

cuprinde

un

fel

de completare

qi

iecapinrlare

a

intregii

mdntuiri omeneqti.

Cici in

cele

precedente,

prin

glasul

lui Moise,

s-a filosofat

mult despre

ce

este

ve$nic

qi

ce

este trecitor; ci

vegnic este ceea

ce ri.mdne

totdeauna

a$a

ca

acum,

iar

trecitor

este ceea ce

se face cum

n-a fosc

pdni acum.

Cici

schimbarea

consti

tocmai in

a se

preface

din ce

este

n

.eya ."

nu este6l.

Psalmisnrl, dupi

ce

a ardtzt ci

prin aceeaqi or[i,

firea

in

mod

absolut este

minati spre riu

Si

iarisi intorcindu-se,

este

porniti

spre bine, incit

este

cu

putingi

ca

strilucirea lui Dumnezeu

si

lumineze

viafa omeneasci,

acum ne descoperi tot harul care vine de la Dumn"r"u. i.r fel gi chip, prin

cuvnnt,

pune harul

sub privirea celor

ce

pot

contempla

din ind.ltime

minunile lui Dumnezeu.

Cici Psalmisnrl

nu

se mirgineqte

si. dezvd.luie

harul numai

sub

un singur aspect,

ci,

aranjind in

mod felurit

nenorocirile,

in

care

au ci.zut

prin

aplecarea noastri

spre riu,

ne descrie

ajutoml

care

ne vine

de la Dumnezeu

in lupta

pentru

bine. Face

acest

Iucru ca

qi

cum

ar

vrea sI

sporeasci

prilejurile de

a multumi

lui

Dumnezeu,

sporind multrumirea

pe

misura

buniti.gilor

date.

Cd.ci

zice la

incepunrl

acestei

pirqi:

"Mirturisiti-vi

Domnului

ci

este

bun, ci in veac este mila Lui"62. Mirturisirea este intrebuintati aici cu

intelesul de

mullumire,

nu de riscumpdrare.

Porunca

este: si slivim

pe

Dumnezeu

pentru

singuri bunitatea

Lui,

arit6nd ci

toate cite

le-au

venit

oamenilor de

la Dumnezeu

sunt

bune

qi

mdnnritoare

$i

s-au icut

din har

si

bunitate.

Noi oamenii

nu

avem nici o

pricini de

a face

bine, ci

dimpotrivi,

suntem cu

totul rii. Dumnezeu

insi

nu-qi

schimbi

propria

fire, ci, dupi

cum

este, a$a

sunt

gi

lucririle

Lui.

Cici nu

era

cu

putintri

ca

Cel

din

fire bun

si faci cera

impotriva

firii

Sale. Cici

zice:

"Si

spuni cei

izbiviti de

I)omnul,

pe

car-e

-a

izbivit din mdna

vrijmasului,

9i

din

tiri

i-a

6l. Platon, Euthwl.2OSa.

62. Ps.

106, I etc.


142/464


143/464

SCRIERI EXEGETICI, 155

Iar El

insugi

se face cetate de locuit, dupi cum

zice Apostolul ci:

"in

El

aiim

si

ne miqcim

qi

suntem"

70.

Dupi

cum

se cuvine,

adiugi

gi

fraza care

indeamni spre multumire, pentru ca cei care piqiseri acestea, si"mirturiseasci

Domnului milele

Sale

si

minunile Sale fiilor

oamenilor"

Tr.

Adicd sd

nu

ascundi in

ticere prin

nerecunoqdnqi

binefacerea, ci

si

vesteascd peste tot

harul, c6,ci

a umplut de buni"tigi

suflenrl lor care

era

gol.

Cici

zice:

"A

sihrr-at sullet gol

qi

suflenrl flimind

l-a

umplut

de

bunititi"

72.

Apoi

aduce sub

ochi

primejdia

care vine din fire,

in alt fel,

povestind

dumnezeiasca iubire de

oameni,

prin

care firea

este

schimbati

spre tot

mai bine. Iar cele

ce zice, sunt a$a:ci firea omeneascd

sa

depirtat

de lumini

si si-a

plecat genunchiul in fata

picanrlui. Ea nu mai

era in

dreapta rdnduiali, ci se instriinase de adevirata viatri adici

"qedeau

in

intuneric

qi

in

umbra morqii,... legati cu

siricia

si

cu

fieruI"

73.

CAci era in

neputingi

de

a se

migca cel cuprins

de lantul cel greu

al

riutitii,

iar

leginrra binelui este

slricia, intipirindu-se in inimi

ca

un

fel de fier.

Cauza tuturor acestora era neascultarea de

Cuvdnnrl lui Dumnezeu

qi

neplecarea la sfanrl celui Preainalc

Cici acesta

este

intelesul

cuvintelor:

"Ci

au amirit Cuvdnnrl lui Dumnezeu

gi

sfanrl

Celui Preainalt l-au

intiritzl.,7a.

.

Pe ldngi toate

astea, viata unor asdel de oameni

are, dupi cum

este

$i

firesc, parte de osteneali 9i umilintri". Osteneali, fiindci au fost lipsi$ de

hrani, iar umilinti, fiindci n-au

wut si rimdni in credintra

celui

Preainalt Cici

zice:

"inima

lor

a fost

smeriti

in osteneli"Ts.Iar

lipsirea de

putere

nu

este

altceva decit

neputingi

(slibiciune).

Cici

ce ajutor

ar fi

puhrt si

afle ei,

fiind

firi

putere?

De

aceea zice:

"Slibit-au

si

nu era cine

si

le ajute"

tu.

Dar iariEi o

propozitrie urmitoare

schimbi primejdiile in

bucurii:

"Cici

au strigat citre Domnul cind

se necijeau

ei

si

din

nevoile

lor i-a

mdnnrit

pe ei"??. Dumnezeu nimiceqte

innrnericul, desfiinteazi

moartea,

dezleagi lanturile.

Cici zice:

"I-a

scos

din intuneric

si

din

umbra

mortii

qi

legdrurile lor le-a

rupt"tt.

Agadar, si fie

propoviduit

harul,

ci temnita morfii, cea de

care nu

scapi

nimeni, a

fost

distrusi. Ea, care

era inchisi cu zivoare de

fier

9i

porfi

de arami,

precum

zice Proorocul.

Cici

at6t

de

puternici era

socotiti

moartea, pini

cind

Ia venirea

Vietii

celei

adevirate, puterea mortii

a

70.Fapte 7,2'

71.Ps. 06.8.

72.Ps.106,9.

73.Ps.106.10.

74.Ps.106,l .

75.Ps.106,12.

76. bid.

77.Ps.106,13.

78.

Ps.106,14.


144/464

156

srArcrul

Gnrc,oRrE

DE

.IissA

pierit,

fiindci tot ceea ce se afla

in

puterea ei

qi

tinea

ca

gi

cu ni$te zivoare

de fier

qi

porli

de ararni, rimdnea firI scipare. Dar zice:

"a

sfirimat portri

de araml qi a frdnt zdvoare de fier"7e. ar aceasta nseamni. ci a pierit calea

firddelegeii

lor

qi

viata lor a fost preschimbati.

in cucernicie.

Distrugerea

aceasta

a porfilor

de fier

este schimbarea

vietii

spre

dreptate.

Cici zice;I-a

ajutat

si

iasi din calea nelegiuirii lor"80.

Apoi

prezinti

in

cuvdnt, in

alt mod, nefericirea omeneascd. insi

exprimi

gdndul ci

umilinta este

fi.ri.delegea

qi

cu acelaqi inteles

este

Qi

cuvdntul unui alt

Prooroc, cate zice;

"Firidelegea

s-a

z1ezat

pe un

disc de

plumb"8r.

Prin

aceste

cuvinte

se

arati ci riutatea

este

grea

9i

trale

in

jos,

atrigdnduJ

in groapa

ei pe

cel ce

se

iniltase

prin aseminarea

cu

Dumnezeu:

"Din

pricina firidelegii lor au fost umiliti"t'. $i de aceea ei

s-au scirbit

de

acea

hrani

atotputernici,

(s-au

ingretoqat) despre care

Cuvinnrl

zice cdtr e cei dintAi oameni:

"Din

tot

pomul

care

este

in rai

si

mindnci"

tt.

Cdci precurn aici

cuvinnrl numegte

plinitztea

bunitigilor

"tot

pomul",

tot

aga in Psalm nume$te adevirata

9i

preaputernica

hrani

"m6ncare".

Iar ingre(o$area

de hrana

aceasta produce

o boalX,

care se

sfhr$e$te

cu moartea.

Iati cum zice Psalmisnrl:

"Urdt-a

sullenrl

lor orice

mincare

qi

sau apropiat

de

portrile

mortrii"

8a.

$i

iarigi,

strigarea

lor citre

Dumnezeu,

le-a

preficut

nenorocirea in veselie,

cd,ci

zice:

"Au

strigat

cltre

Domnul,

cnnd se necijeau ei

qi

din

nevoile

lor i-a izbivit"

85.

$i

mai

departe

istorisegte

felul cum i-a izbivir Iar

povestirea aceasta este

o

adevirati

bunivestire. Cici

zice:

"9i

a

trimis

cuvdnnrl Siu

si

i-a vindecat

qi

ia scos din

stricdciunile

10r"86. Vezi

pe

Cuvinnrl cel viu

si

insufletit trimis

spre

mdnhrirea

celor

ce

piereau

care

au fost izbiviti

din

striciciunea lor? Care

Evanghelist

exprimi taina at6t de simplu?

Zice,

asadar:

binecuvintat

si

fie

harul de

cei ce

au avut parte

de binecuv6ntare

qi

ea si

fie

un

imn inchinat

binefacerilor

lui Dumnezeu.

Cici

zice:

"Si

jerdeasci

Luijer6 de laudi

si

si vesteasci

ui cu veselie"8t.

Dupi aceea,

Dumnezeu

iarisi Ie pregiteste suferinga,

9i,

dupi

suferinte

iarisi vine

peste

ei harul lui Dumnezeu. Psalmisnrl, vorbind

despre lipsa de

prevedere

a oamenilor, zice

ci

ei, pirisind viata

cea

siguri

gi

nebinrti

de

valuri,

din

propria

lor alegere,

s-au

imbarcat

pe

coribii.

79. Ps.106,

16.

80.

Ps.106,17.

81.7ah.5,7.

82.

Ps.

106,17.

83.

Facere

,

16.

84.

Ps.106,

18.

85

Ps.106.19.

86.Ps.106.20.

87.

Ps. 06,22.


145/464

SCRIER| E,XEGETICI,

t57

Iati",

chiar

cuvintele

psalmului:

"Cei

ce

se

coboari

in mare,

pe

coribii"

'38.

in loc

si

lucreze raiul, in

care

au fost:aqezagi

a

inceput, ei

qi-au

ficut

lucrarea

in api

(mare).

Ial'

"mare"

numegte viata iceasta matedali,

tulburati

de

toate

vdnnrrile

ispitelor

qi

umflati

de

patimi

neincrerupte.

Cici zice:

"Cei

ce-qi

fac lucrarea

in

ape multe,

aceia au vizut

lucrudle

Domnului

qi

minunile

Lui in

arl6"nc"

n.

Ci.i adincindu-se in riutatea vietii

$

suferind naufragiile cele rele

ale

suflehrlui,

au vizut asupra lor faptele

iubirii de oameni

ale Aceluia care

ne-a

minnrit

pe noi

din

adincuri. Cici

zice:

"Azis

$i

s-astilnit v6nt de furtuni"

s.

Iar

aceste

cuvinte

nu se

referi

la

Dumnezeu, ci

la w'ijmagul, care

nu

sulld. de-a drepnrl,

ci

se

invirteSte

in

virtej iute

si

cade

apoi

cu

putere in

api..

Fiindci

aerul aruncat pe api

ca o

stinci

mare, din

pricina greutigii lui,

marea iqi ridici nivelul

qi

este sffiqiati

de

puterea vintului

Ei

unde o loveqte

v6nnrl cel greu,

apa

ta$ne$te

ci

si

colo in sus

prin

greutatea cu

care cade

aerul peste

ea.

De

aceea

adaugi

limpede

ni$te

cuvince inspiimdntitoare,

ci o dati. cu

stArnirea

furnrnii

"s-au

inilgat valurile mirii, ridic6.ndu-se

pini la ceruri

gi

cobor6ndu-se

pinX

in

addnc"

er.

in

adevir', stirnirea

unoi

astfel

d.e

valuri,

-

adici

valurile

patimilor'- sunt pricina pogor'2rii in

ad6"nc.

'

Iar

ad6.ncul

in multe

locuri

ale

Scripnrlii

am aflat cd. este

focul

dracilor.

Pe de

alti parte, cei

care

gi

in

aceasti nrlburare

qi

furie a furnrnii

sunt

luati

de valuri,

sunt

chinuiti

de gre[uri,'ca

qi

cum ar fi beti. Cici zice:"Se

rulburau

$i

se clitinau, ca

un

om

beaC'.

ar cei ce

au

fost

scosi

odati din

mare, n-au

ajuns

la

nici

un

dor de

mintuire,

ci inlelepciunea lor

a

naufiagiat

qi

a pierit de mai inainte.

De

aceea

zice

ctr

"toati

inlelepciunea

lor a

pierit"

n'.

$i

iariqi, dupi

ce au cizut

in rele

atit de mari, minhrirea lor

din nenorocirea

aceasta

firi.

scipare

a

fost

si strige

citl'e

Domnul, cici

zice:

"au

strigat citre Domnul

in necazurile

lor

qi

din nevoile lor

i-a scospe

ei"

er.

$i

pe

loc

furtuna s-a prefXcut in

vfnt favorabil

pentm

navigat

9i

ra

liniqtit

marea,

potolindu-qi rralurile.

Cici zice:

"$a

oprit

furnrna,

preficd"ndu-se in v6nt lin

qi

au ticut

valurile ei". Ci anrnci c6.nd zice

'bu

ti.cut",

prin

cuvintul

"ticere"

Psalmishrl

arati.

ci

valurile sunt

puteri

ale

vointei libere. Prin

aceste

puteri ale

voingei se arati firea cea rizvrdoti,

citre care zice Domnul

in

Evanghelie:

"Taci,

liniqteste-te"

e4.

Iar

"vLnt

lin"

nume$te harul duhului,

care

prin

ospefele

cele intrelegitoare

duce

sulletul

la

adipost

in limanul

cel dumnezeiesc,

rafiunea

fiindu-i cdrmaci

qi

88.

Ps.106,23.

89.

Ps.106,23-24.

90.

Ps.

106,25.

91.Ps.106,25-26.

92.Ps.106,27.

93.Ps.106,28.

94. darcu

4.

39.


146/464


147/464

SCRIERI EXEGI,TICE

159

Apoi,

in versehrl urmitor', Psalmisnrl f,ace recapihrlarea

celor

spuse.

Cici

dupi

ce

a parcurs

in multe feluri

pitimirile, a pus sub ochii cititorului

lucririle dumnezeie$ti, a$a

cum,

in

citeva cuvinte

cuprinzindu-le,

le

recapihrleazS.

zicdndl.

"Au

fost imputrinagi

qi

chinuigi de

necazul celor rele

qi

de durere"

tot.

Prin

ideea de

imputrinare

desemneazi

umilinga

9i

ciderea

de

-la

inlltime

la

smerenie, cici putin

inseamni

umil, dupi inqelesul

cuvdntului. Iar

prin

chinuire

arati

obiqnuinfa cu

riul.

Prin

necaz

Ei

durere

nume$te

culmea

de cidere

de la

virtute

in toate citatele, ca

de

pildi

in

alt

psalm, unde

expune

carn

acelagi lucru.

"Cuprinsu-m-au

durerile

morq.ii,

primejdiile

iadului m-au aflatro', Llecazcu mare durere

am aflatro3.Numind

picatele,dureri

ale mortii

qi

primejdii ale

iadului,

adaugi

qi

limita

pini la

care

duce firea

picanrlui,

care

nu este dec6.t

durere

gi

necaz.

$i

Evanghelia

aratil acelaEi

lucru

prin

cuvintele: "Pldngerea gi

scrignirea dingilor"r0a.

Ap"i Psalmisnrl

adaugi in continuare:

"$i

a virsat dispretrul

peste

cipeteniile lor"

to5.

Prin aceste cuvinte Psalmistul ne invati

cd ceea ce

este

in

esen(i,

existi.

cu

adevdrat;

ar

daci ceva inceteazi

de

a

mai fi in esenti, inceteazi

de

a exista.

A fi riu inseamni

a

nici nu

exista

defel fiindci riutatea nu

existd

in

esenti,

ci inexistenta binelui

se nume$te riutate. Fiindci

precum

cel ce

este

in esenti exisd

cu

adevirat, tot a$a

cel ce

este n neexistenqi. nu

existi, ci piere.

Iar riutatea

este acea

inexistenfi, cum zice cuv6.nnrl.

Iar

aceasti

deceptiune a

cunnrlui

a

fost

oarecum tociti

de

obisnuinti.

Cici

precum

zicem

ci hrana intrati in corp

este

inco4porati, iar cel

legat cu

lantul este

inldnfuif

si

fierul in foc

se

fnfierbinti,

tot aqa

debpre

cel ce

e

clzut

din esenti, ajung6.nd la nimic, zicem ci

a

fost nimicit

Din

punct

de vedere

moral nimicirea este

qi

inexistenqa

virtutii.

Asa

ceva

a

cizut peste

incepitorii riutitii

-

adici peste primii

oameni

-

cind

s-a

revirsat

ca

un

rdu murdar,

care s-a transmis

qi

peste urma5i. Deci,

fiindci

firea

unui

asfel de odor,

adici viata

-

a siricit,

qi

omul

a ajuns

sirac ca $i cum ar fi fost pridat de un hot si despuiat de dumnezeiasca

binecuvintare,

de

aceea

Psalmistul zice:

"pe

sirac l-a izbivit de

siricie"

rG.

Dar

prin

siricia aceluia

noi ne-am imbogifir

$i

i-a

pus pe ei

Pistorul cel

bun

si

fie

"ca

niste oi de

moptenire" in loc

si-i

fi li"sat

si

devini

niste

fiarero?. lar

mo$tenire numeqte multimea

celor inscrisi in cartea lui

Dumnezeu. La' fel zice

gi

Apostolul:

"De

la care

este

numiti

toati. moqte-

101.

Ps.106.39.

102.Ps.17,5.

103. s .

14,3.

104. vlatei8, 12.

105.Ps.106,40.

106.Ps.106,41.

107.

bid.

. . ' l


148/464


149/464


150/464


151/464

SCRIERI

EXEGETICE

16 3

jos

cind fipnrra

cea

ingelegdtoare care

acum este mpirtiti

si

impriqtiati

de

picat va

siv1rsi cintarea cea

frumoasi

a simfoniei noastre; cind

firea

omeneasc.i se va uni cu cea ingereasci si oqtirea dumnezeiasci

ridicdndu-se

din invilmiqeala luptei,

dupi

uciderea

duqmanului,

va

cnnta

cu glas mare un

imn de

biruinqi Biruitorului,

ahrnci

toati suflarea

va

fi o

singuri

laudi, care va

prelungi harul

pini

in

veci.

$i

prin amplfficare

va

miri

necontenit acea fericire, care

este

cea

adevirati. Din clipa

in care

mintea

cea

strtbititoare

in cunoa$tere iqi

va inceta lucrarea,

de

anrnci

qi

nidejdea

noastri isi va inceta

activitatea

gi

va urma o

stare

nespusi

qi

neingeleasi

si

mai buni decit orice

minte. Pe

aceasta

"nici

ochiul

n-a

vdzut-o, nici urechea

n-a

auzit-o, nici la inima omului

nu

s-a suit"

rr8.

Ci.ci

aS a caractenzat dumnezeiescul Apostol bunititile puse deoparte penru

cei sfinti.

I 18. Cor. ?,

9.


152/464


153/464

SCRIERI

EXEGETICE

165

Altcori

se adaugd

unele

qciri

cu

caracter

istoric, de

pildi

"cel

car.e

stitea in

peqteri"

(ps.

53),

sau

"cdncl

a trirnis

Saul si

omoare

pe David"

(ps.

58),

"c6"nd

petlecea

in

singuritate"

(62),

sau

"la

cuvintele

lui Husi",

sau"cind

si-a

schimbat fala

inaintea

lui

Avimelec"

(33),

sau

"cind

au venit

Zifeil"

(53),

sau

"cind

a venir Doeg

irlumeul

qi

a vestit lui

Saul

(52),

sau

"in

zilele c6nd

l-a zbivit

pe el Dornnul

din miinile

tuturor'"

(17),

sau

"cdnd

s-a

intors

Ioab

qi

a cilcat valea

salineilor

cu 12.000",

sau

"cind

a intrat la

dinsul Natan

proorocul dupi

ce intrase

el

la

Bersabe"

(50).

Sunt apoi

unii

psahni cal'e

au drept

tidu cuvi.nnrl

elreiesc

"Aliluia"

pe

care-l indlnim

odati

sau dc doui

ori. in

tinrlanu'a

alror

psalmi int6lnim

asociate numele

a

c6te

doi

prooroci,

de

pildi

'Aliluia",

al

lui

Aghez

qi

al

Zahatiel"

(145,

148)

sau

"Aliluia,

ci.ntarea

Ieremiei

si

a

lui Iezechiel"

(64).

$i

ialisi

alte

feluri

de

tiduri

pomenesc doar

de

"Fiii

lui

core" sau

"Iditum"

sau

"Asaf'.

ln chip

cu

tonrl singular

apare

pe un psalm

qi

titlul

"rugi.ciunea"

lui

Moise, omul

lui Dumnezeu.

Inue

tidurile

pe care le intdlnim

in scdpnua

oficiali

a Bisericii

Ei

nue

texnrl

scdpnrrii

eueilor,

unii psalmi nu

au titluri: aici,

Penolr

unii deosebirea

pare

a

fi

aceea ci

la

evrei tidurile sunt indicate

rloar

generic,

prin

felul

in care

la cei dintii

se face

uz

si

de indicarea

numirului

zilelor

de

peste siptimini,

de

pildi

"inu.una

din

simbe

Date post:	17-Feb-2018
Category:	Documents
Upload:	rosia-montana-de-sera
View:	243 times
Download:	3 times

Sfantul Grigorie de Nyssa Scrieri Partea a Doua

Documents