+ All Categories
Home > Documents > SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Date post: 15-Mar-2016
Category:
Upload: laban
View: 143 times
Download: 7 times
Share this document with a friend
Description:
SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013. Prof Dan Dumitraşcu Clinica Medical ă 2 UMF IULIU HATIEGANU CLUJ, ROMANIA. Simptome generale. Durerea Cea mai frecventa Impact psihic Rol de aparare. Definitie. ”Asociația internațională pentru studiul durerii” - PowerPoint PPT Presentation
60
SEMIOLOGIE GENERALĂ curs 3 2013 Prof Dan Dumitraşcu Clinica Medicală 2 UMF IULIU HATIEGANU CLUJ, ROMANIA
Transcript
Page 1: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

SEMIOLOGIE GENERALĂ

curs 3 2013Prof Dan Dumitraşcu

Clinica Medicală 2UMF IULIU HATIEGANUCLUJ, ROMANIA

Page 2: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Simptome generale

Durerea

Cea mai frecventa Impact psihic Rol de aparare

Page 3: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Definitie

”Asociația internațională pentru studiul durerii”

”Experiență senzorială sau emoțională dezagreabilă, asociată unei leziuni tisulare reale, sau descrisă în termeni care evocă o asemenea leziune”.

Page 4: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Tipuri de durere

Durerea acută este o durere recent apărută.

Durata maximă de o lună. însoțită de o reacție anxioasă

Page 5: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Durerea cronică este o durere cu durată mai mare, schematic delimitată la cel puțin 3-6 luni.

continuă sau recurentă.

Page 6: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Tabel comparativ

Durerea acută Durerea cronică Debut Recent, bine precizat Vechi de până la 6

luni, dificil evocat Intensitate Diferită, frecvent mare Diferită, frecvent

moderată Simptome şi semne asociate

Anxietate, simptome vegetative (transpiraţie, tahicardie)

Depresie, insomnie, inapetenţă

Page 7: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Durerea proiectata

Page 8: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Particularitati semio ale durerii

Modul de debut: bine identificat (durere acută), greu identificat (durere cronică) Intensitatea Sediul în suprafaţă Sediul în profunzime Iradierea Particularitatea senzorială: strângere, arsură, strivire, răsucire, contracţie etc Factorii precipitanţi şi agravanţi Factorii amelioratori Durata Evoluţia Simptomele asociate Tipuri patogenetice de durere Durerea se clasifică în următoarele categorii, în funcţie

Page 9: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Tipuri patogenetice de durereDurerea se clasifică în următoarele categorii, în funcţie de patogeneză:

nociceptivă, neuropată, funcţională.

Durerea nociceptivă este cauzată de stimularea receptorilor nociceptivi. Este clasificată în:

durere somatică şi durere viscerală.

Durerea somatică poate fi superficială sau profundă. Durerea somatică superficială apare prin stimularea receptorilor periferici de către agenţi fizici, mecanici sau chimici. Durerea somatică profundă apare prin lezarea unor structuri somatice localizate mai profund: fracturi, entorse etc. Durerile somatice traduc de obicei o patologie subiacentă. Sistemul nervos central nu este afectat ș i asigură o funcț ie de control al durerii. În acest grup sunt încadrate următoarele tipuri de durere

Page 10: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Durerea viscerala Durerea viscerală este profundă, se proiectează metameric, este mai

difuză şi mai greu de localizat şi este produsă de ischemie, inflamaţie, distensie sau contracţie musculară.

Organele parenchimatoase (ficat, plămân, creier, etc.), nu au receptori pentru durere. La acest nivel receptorii dureroși sunt situați în structurile canalare (bronşii, canale biliare) și la nivelul membranelor de înveliș (capsula Glisson, meninge, pleură). Organele tubulare sunt sensibile la stimuli mecanici, chimici, la variații de bruște de tensiune parietală.

Durerea viscerale este profundă, difuză, asociindu-se cu senzația de greață, cu reacții vegetative (transpirații, modificări ale frecvenței cardiace sau ale tensiunii arteriale). Durerile viscerale sunt frecvent dureri proiectate, de aceea este dificil de regulă să identificăm originea precisă a acestora

Page 11: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Durerea neuropata Este produsă prin lezarea unui segment al sistemului

nervos. disfuncții ale sistemului nervos periferic sau central sunt

consecința unui răspuns anormal la un stimul, dar pot apărea chiar şi în absența stimulării. Durerile sunt determinate de leziuni ale nervilor periferici, ale rădăcinilor nervoase, ale plexurilor, ale sistemului nervos central medular sau cerebral, în absența unor agresiuni tisulare decelabile la examinarea pacientului. Sunt resimțite ca senzaţie de arsură superficială, de constricție sau de sfâșiere pentru durerile mai profunde. Au un caracter fulgurant.

Page 12: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Durerea neuropată respectă topografia neurologică și se însoțeşte de modificări neurologice obiective. Se pot asocia modificări tegumentare, ale unghiilor, edem localizat, sugerând participarea sistemului nervos simpatic (cauzalgie sau distrofie simpatică reflexă).

Page 13: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Hipersenzitivitate

Page 14: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Cefaleea

Acuta-cronica Migrena HTA Glaucom Artroza cervicala Arterita temporala Sinuzita Nevralgia trigeminala

Page 15: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Analgezia si hipoalgezia pacientul nu simte durerea (analgezie) sau resimte o durere de

intensitate mai mică decât cea care este de aşteptat la un anumit stimul. Lipsa durerii se poate obţine prin anestezie. Dar ea poate apărea şi în

sindroame congenitale: analgezia congenitală, de exemplu în sindromul insensibilităţii la durere cu anhidroză. De asemenea, lipsa durerii se obţine prin denervare (neuropatii, ca în lepră, traumatisme medulare, chirurgical sau prin ablaţie nervoasă, atunci când dorim să combatem dureri intense, care nu cedează la tratament farmacologic). Prin educaţie şi prin voinţă se poate ajunge la suportarea unor stimuli nociceptivi fără a simţi durerea (exemplul fachirilor). După un traumatism, există frecvent o perioadă de anestezie de câteva minute, până la percepţia durerii nociceptive.

Page 16: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Astenia Astenia se defineşte ca scăderea capacității de efort fizic și/sau

psihic. Este un simptom foarte frecvent, fiind menţionată ca motiv de

consultație în 50% din cazurile care se prezintă la medicul de familie.

Astenia poate fi acută dacă este recentă, sau cronică, dacă persistă de cel puţin 6 luni.

Din punct de vedere medical, este important să deosebim astenia generalizată, cel mai frecvent reacțională după o suprasolicitare fizică sau psihică, de cea apărută în contextul unei afectări organice, care trebuie diagnosticată.

Page 17: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Cauze organice de astenie

Hematologice: Anemie, Hemopatii maligne Infecțioase: Bacteriene: endocardita, bruceloza,

tuberculoza Virale: mononucleoza, hepatita, sindromul

imunodeficienţei dobândite Tumorale: digestive și pulmonare în primul rând; toate

formele de cancer în stadii avansate

Page 18: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

continuare Metabolice, endocrine: hipotiroidia, insuficiența corticosuprarenală,

diabetul insulino-dependent- hipercalcemia Colagenoze, poliartrita reumatoidă, polimialgia reumatică Boli cardiace, pulmonare, renale: - insuficiența cardiacă cronică congestivă- bronhopneumopatia cronică obstructivă- insuficiența renală Boli care evoluează cu tulburări ale somnului: apneea în somn- refluxul gastroesofagian, bruxismul Medicamente: hipnotice, antihipertensive,antidepresive Idiopatice: sindromul oboselii cronice, oboseala cronică idiopatică

Page 19: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Somnul si tulburarile saleDissomniile reprezintă un termen general care se referă la tulburările de somn caracterizate prin dificultatea de a adormi sau de a menţine starea de somn. Dissomnia este o tulburare primară a somnului : somnolenţă excesivă în combinaţie cu afectarea cantităţii, calităţii şi duratei somnului. Pacientul prezintă dificultate de adormire, treziri intermitente pe timpul nopţii, trezire prea devreme dimineaţa sau orice combinaţie a acestora. Stresul, cafeina, disconfortul fizic, somnul din timpul zilei (daytime napping) şi culcatul prea devreme sunt facturi etiologici comuni.

Parasomniile sunt o categorie aparte de tulburări de somn care presupun apariţia în timpul somnului de mişcări, comportamente, emoţii, percepţii sau vise anormale. Acestea apar în diferite faze ale somnului sau la trezire.

Page 20: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Dissomnii Intrinseci: Insomnie psihofiziologică Insomnie idiopatică Narcolepsie Hipersomnie idiopatică sau recurentă Hipersomnie posttraumatică Sindromul de apnee în somn Tulburări periodice ale mişcării membrelor Sindromul picioarelor neliniştite

Page 21: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

extrinseci Igiena inadecvată a somnului Tulburări de somn cauzate de factori ambientali Insomnie de altitudine Tulburări de acomodare ale somnului Tulburări asociate debutului somnului Insomnie cauzată de alergia alimentară Sindromul de foame (sete) nocturnă Tulburări legate de dependenţa de alcool sau

medicamente

Page 22: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Tulburari de ritm circadian

Sindromul de schimbare a fusului orar Tulburări legate de activitatea în schimburi Sindromul fazei de somn întârziat Sindromul fazei de somn avansat Tulburări de somn-veghe la alt interval decât

24 h

Page 23: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

parasomniiTulburări de trezire

Treziri confuze Somnabulism Somn agitat, vise terifiante

Tulburări de tranziţie somn-veghe Tulburări de mişcare ritmică Vorbit în somn Crampe nocturne în membrele inferioare

Parasomnii asociate de obicei cu somn REM Coşmaruri Paralizie în somn Tulburări de erecţie ale penisului în somn Erecţii dureroase în somn Aritmii cardiace în somnul REM Tulburări de comportament în somnul REM

Alte parasomnii Bruxism nocturn Enurezis nocturn Distonii paroxistice nocturne

Page 24: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Insomnia

Acuta Cronica

La debut, de mijloc, terminala

HIPERSOMNIA

Page 25: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Vertij

Vertijul fiziologic: ”răul de mașină” (creierul se confrunta cu o desincronizare între cele trei sisteme senzoriale stabilizatoare),

vertijul de înălţime şi vertijul vizual, ”răul” de mare (sistemul vestibular este supus unor

mişcări neobişnuite ale capului, la care nu s-a adaptat niciodată), poziţii neobişnuite ale capului sau gâtului, cum ar fi extensia extremă a extremităţii cefalice (kinetoze).

Page 26: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Vertij patologic

Vertij vizual

Somatosenzorial

Vestibular

Page 27: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Vertij vizual

Vertijul vizual poate fi cauzat de tulburari de refractie sau de debutul brusc al unei pareze musculare extraoculare cu diplopie,

Page 28: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Vertij somatosenzorial

- Vertijul somatosenzorial, cauzat de neuropatie periferica

Page 29: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Vertij vestibular

- Vertijul vestibular reprezintă cea mai frecventă cauză de vertij patologic.

- Vertijul este de obicei însoţit de greaţă, nistagmus, tulburări posturale şi mers ataxic. Deoarece vertijul se accentuează cu mişcările rapide ale capului, pacienţii au tendinţa să-şi ţină capul nemişcat

- două sindroame diferite: vertijul de origine periferică sau labirintic, în cazul în care disfuncţia vestibulară se află la nivelul labirintului (urechii interne) sau nervului vestibular și vertijul de origine centrală definit prin disfuncţia vestibulară la nivelul trunchiului cerebral sau cerebel.

Page 30: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Etiologia vertijului periferic

- Afecțiuni ale urechii medii și interne: procese inflamatorii (labirintite, otite, mastoidite acute sau cronice), vasculare (hemoragii labirintice, hipertensiunea arterială), sindromul Menière (disfuncţia recurentă unilaterală a labirintului, în asociere cu semne şi simptome de boală cohleară - triada vertij periferic, surditate progresivă, tinnitus).

- Fracturi sau tumori benigne sau maligne ale stâncii temporale - Nevrite vestibulare: toxice, alcoolice, medicamentoase

(antibiotice aminoglicozidice, salicilați), infecțioase (tuberculoză, oreion, scarlatină)

Page 31: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

- Tumori ale unghiului pontocerebelos: neurinomul de acustic (termen ce reprezintă de fapt schwanomele nervului cranian VIII, meningioame).

- Vertijul poziţional este precipitat de o pozitie orizontală a capului, fie spre dreapta, fie spre stânga

Page 32: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Etiologia vertijului centralafectarea trunchiului cerebral sau cerebelului -traumatisme, accidente vasculare ischemice, neoplasme,

meningoencefalite -scleroza multiplă -insuficiențe circulatorii în teritoriul vertebro-bazilarO formă particulară de vertij este vertijul psihogen care apare,

de obicei, asociat agorafobiei (frică de spaţii largi, deschise, aglomeraţie sau de părăsirea securităţii locuinţei). Trebuie suspectat la pacienţii atât de „disfuncţionali“ din cauza acestor simptome, încât stau în casă pentru o perioadă îndelungată de timp.

Page 33: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Apetitul Apetitul sau pofta de mâncare reprezintă dorința de a mânca un anumit

aliment. Apetitul implică în general, dar nu obligatoriu, senzația de foame. Spre deosebire de senzaţia de foame, neplăcută, apetitul implică o stare agreabilă.

Foamea reflectă necesitatea fiziologică de a mânca și se manifestă printr-un ansamblu de reacții provocate de privarea organismului de hrană. Nu este specifică pentru un anume aliment și este acompaniată uneori de anxietate, nervozitate sau iritabilitate.

Sațietatea este o stare de inhibiție, care determină sfârșitul alimentației și controlează cantitatea ingerată. Este în general descrisă ca o senzație de plenitudine gastrică, cu disparița foamei, uneori cu senzaţie de bună dispoziţie.

Page 34: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Diminuarea apetitului

Diminuarea apetitului, care poate merge până la dispariția sa totală (inapetență) poate fi globală (interesând toate alimentele) sau, mai rar, electivă (numai pentru anumite alimente).

Diminuarea apetitului se poate întâlni în numeroase boli organice: infecții, neoplazii, boli endocrine (boala Addison, hipotiroidism etc.), boli autoimune (poliartrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic, sclerodermia etc.), depresie, anxietate, sindrom posttraumatic de stres şi altele.

Page 35: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Anorexia Anorexia (inapetența) reprezintă dispariția totală a poftei de

mâncare. Anorexia poate fi neselectivă (la orice alimente), sau electivă. Anorexia neselectivă este foarte comună în neoplazii şi în boli consumptive.

O formă particulară este anorexia mentală. Aceasta este o afecțiune psihică gravă, care se caracterizată printr-o scădere ponderală severă datorită unei restricții alimentare importante, în absența unei boli somatice care să poată explica această pierdere în greutate. Boala afectează în primul rând femeile tinere, care prezintă alterarea schemei corporale şi consideră că au un exces ponderal, refuză alimentaţia şi pierd din greutate, devenind caşectice.

Page 36: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Anorexia electivă, în special pentru carne, o întâlnim în cancerul gastric, alte cancere, sau în ciroza hepatică. În timpul sarcinii există uneori o anorexie electivă pentru anumite alimente.

Anorexia trebuie diferențiată de abținea voluntară de la ingestia de alimente care poate fi condiționată de anumiți factori, de exemplu, declanșarea durerilor prin alimentație (afecțiuni esofagiene, gastrice), teama de îngrășare, de a nu fi otrăvit, etc.

Page 37: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

sațietatea precoce

care presupune dispariția rapidă a senzației de foame după ingestia unei cantități mici de alimente. Această situație este favorizată de existența unui stomac mic după intervenții chirurgicale, sau din cauza unor suferinţe gastroduodenale, ascitei importante compresive, în dispepsia funcţională de tip “sindrom de distres postprandial”, tulburări psihice.

Page 38: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Creșterea apetitului Câteva condiții care pot determina acest simptom sunt: stările de stres,

lipsa de activitate, depresia, hipertiroidismul, diabetul zaharat dezechilibrat, hipoglicemia, administrarea de medicamente antiserotoninergice.

Bulimia reprezintă o tulburare a comportamentului alimentar caracterizată printr-o ingestie excesivă de alimente. Pacienții cu bulimie au în permanență senzație de foame, pe fondul unei hipersecreții de insulină. Cauzele care duc la bulimie sunt în general complexe și multiple, implicând factori emoționali, comportamentali, psihologici și sociali.

Bulimia trebuie diferențiată de acorie (lipsa senzației de sațietate), care determină pacientul să mănânce continuu. Această situație a fost descrisă în tumori cerebrale, lues cerebral, demența senilă.

Page 39: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Apetitul pervertit (parorexia)

se manifestă prin dorința de a mânca alimente neobișnuite, sau chiar substanțe care nu sunt comestibile. Malacia reprezintă foamea de condimente, de crudități; pica este ingestia de produse necomestibile (var, nisip, cărbuni etc.); pagofagia este foamea de gheață; geofagia este foamea de pământ.

Page 40: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Ortorexia

“alimentatia sanatoasa”

Page 41: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Variatii ale greutatii corporale

Page 42: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Cauzele care duc la slăbire - aport scăzut prin reducerea poftei de mâncare (asociată unor stări

patologice diverse: boli infecțioase, autoimune, neoplazii, tulburări psihice, etc.), prin restricție voluntară sau un aport insuficient raportat la efortul fizic depus

- pierderi ale alimentelor ingerate prin fistule digestive, vărsături repetate, diaree cronică

- tulburări endocrino-metabolice: diabet zaharat decompensat, hipertiroidism, insuficiență cortico-suprarenală, cașexie hipofizară, involuție senilă, etc.

- factori ereditari, constituționali

Page 43: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Cauzele care antrenează creșterea ponderală - aport alimentar crescut mai ales în grăsimi și glucide- consum energetic scăzut: activitate fizică redusă, sedentarism- boli endocrine: sindrom Cushing, insuficiențe gonadice, hipotiroidism, etc.- afecțini cerebrale cu alterarea centrilor hipotalamici ai instinctului

alimentar: traumatisme, infecții, tumori- medicamente: insulină, corticoizi, eupeptice, euforizante- stări de stress, anxietate, depresie- predispoziție ereditară, constituțională

Page 44: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Tranzitul intestinal scala Bristol

Page 45: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Setea

Este senzația instinctivă care impune necesitatea de a bea și semnifică o lipsă de apă din organism.

menține balanța hidrică a organismului. Acest rol este foarte important deoarece organismul uman conține 65% apă, proporție care trebuie obligatoriu menținută, organismul având o rezistență scăzută la lipsa de apă.

Page 46: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Amplificarea senzației de sete cu ingestia unei cantități importante de apă poartă numele de polidipsie, diminuarea setei se numește oligodipsie iar dispariția ei adipsie. Potomania reprezintă un impuls morbid de a bea lichide în cantitate mare chiar și fără senzația de sete. Dipsofobia este repulsia față de consumul de lichide. Există de asemenea și o polidipsie psihogenă care nu este determinată de nevoia și de plăcerea de a bea.

Page 47: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Exacerbarea senzației de sete cu un consum excesiv de apă poate avea mai multe cauze: pierderea apei prin transpirație, vărsături prelungite, diaree, hemoragii abundente, arsuri extinse, paracenteze sau toracocenteze repetate, poliurie (diabet zaharat decompensat, diabet insipid hipotalamic sau nefrogenic, nefropatii tubulo-interstițiale). De asemenea administrarea prelungită de diuretice sau laxative și alcoolismul cronic pot induce o stare de deshidratate cu accentuarea senzației de sete.

Anamneza trebuie să elucideze dacă este vorba de una din cauzele cunoscute de polidipsie, dacă aceasta se asociază sau nu cu poliurie. Este necesară în acest sens măsurarea diurezei și compararea ei cu aportul de lichide.

Page 48: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Diminuarea senzației de sete se manifestă fie ca reducerea (oligodipsie) fie ca absență (adipsie) senzaţiei de sete.

Oligodipsia este rar întâlnită; există persoane care necesită o cantitate mai mică de apă fără a fi bolnave, probabil printr-un sistem reglator central mai puțin sensibil. Unele stări depresive pot determina episodic reducerea ingestiei de apă. Din punct de vedere patologic putem întâlni această modificare în leziuni hipotalamice, hiperfuncția retrohipofizei cu exces de hormon antidiuretic, boala Addison și stări de hiperhidratare celulară.

Adipsia a fost constatată în leziuni organice hipotalamice (tumori), hidrocefalie dar s-a descris si o formă psihogenă.

Page 49: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Mictiunea

Page 50: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Polachiuria Polachiuria reprezintă creșterea frecvenței micțiunilor (mai mult de 6 pe

zi și mai mult de una pe noapte) cu eliminarea unui volum urinar redus. Creșterea frecvenței micțiunilor dar cu un volum micțional normal este determinată de o mărire a diurezei și reflectă adaptarea vezicală la această cantitate suplimentară de urină.

Cauzele de polachiurie sunt numeroase. Le vom prezenta succint, fără a le detalia:

- reducerea anatomică a capacității vezicii urinare (tuberculoză vezicală, postradioterapie, postcistectomie parțială, secundar unei compresii externe prin tumora pelvină, etc.)

- retenție vezicală incompletă cronică (obstacol anatomic: adenom, strictură uretrală, etc.)

Page 51: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

- iritație vezicală (leziune organică a vezicii urinare: cistită, corp străin, litiază; leziune organică extravezicală: apendicită, sigmoidită, pelviperitonită)

- reacții corticale fără leziuni organice: senzoriale, determinte de contactul cu apa, auzul unui robinet care curge, expunerea la frig; emoționale, factor stresant; psihogene, anxietate, reflexe condiționate.

 

Page 52: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Micțiunea imperioasă

Micțiunea imperioasă reprezintă nevoia urgentă de a urina, dificil de controlat, care impune golirea rapidă a vezicii urinare. Poate să apară în toate situațiile de iritație vezicală care determină polachiurie.

Page 53: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Incontinenta urinara

Incontinența urinară reprezintă o pierdere involuntară de urină. Dintre cauzele sale menționăm:

- incompetența sistemului sfincterian în raport cu presiunile vezicale

- comunicare anormală congenitală sau dobândită a vezicii cu alte organe (vagin, uter, tegument)

- incontinență prin supraplin în contextul unei retenții cronice de urină

Page 54: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Disuria Disuria se caracterizează prin scăderea forței jetului micțional

care se pornește cu dificultate, se prelungește în timp necesitând participarea pompei musculare abdominale pentru evauarea vezicii.

consecința fie a unei obstrucții la nivel uretral (adenom prostatic, stenoză uretrală), fie a unei hipocontractilități a vezicii urinare (alterarea muschiului vezical sau a inervației sale). Stranguria este eliminarea de urină lent şi cu durere, termenul se suprapune peste cel de disurie, dar este mai explicit. Apare în condiţiile obstacolelor la nivelul tractului urinar inferior în momentul micțiunii.

Page 55: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Retentia urinara Retenția de urină se referă la evacuarea incompletă a

vezicii urinare după micțiune. Retenția de urină se poate manifesta printr-un reziduu

vezical post-micțional, iar dacă volumul acestuia se apropie de capacitatea normală a vezicii urinare, aceasta rămâne plină în permanență și pot să apară micțiuni prin supraplin.

Retenția acută de urină se manifestă prin durere suprapubiană intensă, violentă cu imposibilitatea de a urina. Palparea hipogastrului este dureroasă.

Page 56: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Enurezisul

Enurezisul este o micțiune involuntară în timpul somnului. Este diagnosticat după vârsta de 5 ani și poate avea numeroase cauze: somn profund, predispoziție genetică, factori psihologici sau hormonali.

Page 57: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Modificări ale volumului urinar Poliuria reprezintă eliminarea unui volum urinar mai mare la 3-

4 l /24 de ore. Oliguria definește reducerea volumului urinar sub 500 ml/24 de

ore, anuria este forma extremă ce presupune un volum urinar mai Definiţia oliguriei şi anuriei se pot face şi în funcție de valoarea

diurezei în ml pe oră, caz în care valorile de mai sus se împart la 24, iar oliguria înseamnă eliminarea sub 20 ml/oră, respectiv pentru anurie eliminarea de mai puțin de 5 ml urină/oră.

Page 58: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

DIFICULTĂŢI ALE ANAMNEZEI Pacientul nu colaboreaza Pacientul nu poate sa colaboreze Cazuri speciale Cazuri extreme

Page 59: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

Situaţii când nu se poate obține anamneza prin dialog

Nou-născut, copil mic Tulburări ale conştienţei Dezorientare temporo-spaţială Handicap intelectual sau cognitiv Surdo-mutitate Boli laringiene severe; postlaringectomie Boli neurologice şi musculare care împiedică comunicarea Temporar: urgenţe majore

Page 60: SEMIOLOGIE GENERAL Ă curs 3 2013

EXAMENUL CLINIC

Etimologie Examen fizic Examen obiectiv


Recommended