Novela originala. (Continuare.)

Erâ in ajunu'u vacantfaiora. — Indatace fii libera, Constau'inu plecă la Focsianj unde avea mai mulfi prie­teni, pre cari doriâ se-i vedia, si cari 'Iu asceptâu cu mare nerăbdare. Elu petrecu optu dîle la densii. In ajunulu plecarei s'ale, unu fostu collegu de liceu, care eră depulatu, tramise se-lu poftesca cu multa rogatiune la mosî'a lui, ce se atlâ in apropiare, că o posta dela Focsiani. Constantinii nu potea se refuse. Plecă dar' la patru ore cu o trăsura ce i se tramisese, câ-ci a dou'a dî trebuia se se intorca pentru trenulu de nopte. Elu sosi pe la diece ore ser'a. Toţi erau culcaţi, afara de prietenulu seu, care 'Iu asceptâ. Se puseră la mesa si până la mediulu noptiei vorbiră amendoi cu acelu aban-donu, cu ace'a bucuria pe care o da fericirea de a se revede, după o lunga despărţire, cându omenii se iubescu si se pretiuescu, si cându in tempulu despartirei unulu si alwilu se intrebâu: Ce face? Unde este? — Câte in-trebariî Câte istorii! — Sî revii asupra trecutului, urci cursulu aniloru sburati. Cum ridi la tote acelea vechi povestiri ale unei tenerelia care abia se sfersiesce! Vechi amentiri de ieri, cene din noi n'a fostu fericitu de a se intorce spre voi si de a traii din nou in societatea vostra frum6sele ceasuri ale trecutului?

Mediulu noptiei sunase de multu cându intrară fie-care in odai'a s'a.

S6rele abia resariâ, cându scomotele de afara de-sceptarâ pe Constantinu. In curte se puneau căi la trasuri, — mieii beeiâu sî cânii latrau după ei. Se audieu voci, cari se perdeau in scomotu. — Constantinu se imbracâ.

Cându fu gata, deschise ferestr'a. 0 radia vesele de sure veni se se strivesca pe dusîumele, redicându unu focu de arteficia, de schintei de aura. Ceriulu erâ seninu. Cas'a erâ situata pe povemisiulu unui dealu. Ferestr'a domină valea încă adormita in rouă sî pe de-asupr'a carei'a plutia o cetia argintia. In fundu orisontulu erâ inchisu printr'unu dealu acoperitu cu păduri, la spatele cărora se inaltiau alte dealuri, cari, in depărtare, se are-tâu de unu albastru inchisu, cu crestele aurite de pri­mele radie ale sorelui.

O turma de miei esiea in acestu momentu. Ei se gramadiau sî se strîngeau unulu lângă altulu, redicându unu noru de prafu subtîre care î-i incungiurâ sî dincolo de care dispărură cu incetulu. In curte doi boi beau dintr'unu trunchiu gâunosu. Unu tieranu îi asceptâ se sfersiesca pentru de-ai pune la jugu. Elu asceptâ cu li-nisce, radîmatu de caru, cu caciul'a pe ochi, cu manile băgate in mânecele hainei; la piciorele lui erâ culcatu unu câne. Impregîurulu loru cocoşi, găini sî curcani, adunau la sore grauntiale remase din ajunu.

Constantinu remase unu momentu la ferestra, pri-vindu acestu spectaculu pe care nu-lu vediuse de multu. Elu resemtiâ o adeverata plăcere de a se regăsi in faţi'a na turei, a respiră aerulu mai aspru alu câmpuriloru inca umede de rouă.

Cându se cobori, găsi [ie prietenulu seu singura, bendu lapte caldu.

— Sosesci celu din urma, dîse acest'a; domnele au plecatu la preâmblare.

©B.C.U. Cluj

138

— Care domne? In aventurile de ieri. prietenulu seu uitase se-i

spună ca avea mai mulţi musafiri. Doue rude dela Buzeu, veniseră se peireca tempulu frumosu acolo la moşia; erau mai multe Domne.

Acesta scire inveseli pe Constantinii. Nu atâtu prin prospectulu ce i se presentâ, ca va ave ocasiune a petrece in societate de dame, câ prin presemtirea, ca aceste rude de la Buzeu voru contribui ore-cum la rein-noirea unei relaţiuni, care in suvenirele sale tienea loculu de frunte.

Preocupata de aceste gânduri, refusâ paharulu de lapte caldu, ce-i presentâ prietenulu seu si se grăbi a merge in pădurice, unde i spusese amiculu, ca s'aru afla acum musafirii sei.

Merse cu paşi grabnic;) si ajunse preste curendu in o dumbrava minunata.

Tenerulu, uimita de frumos'a privelisce, ce se des-fasiura inaintea ochiloru sei, ;si mai micusîurâ [>asulu. In acestu locu, potec'a, umbrita de nesce pomi stufoşi, albi de flori, făcea unu ocolii. Elu mergea, semtiendu suindu-se in sinu-i câ unu valu poesi'a sanetosa si pro-fumata a câmpialoru. Paserile cântau vesele impregiurulu lui si cântecele loru se amestecau cu frematulu frundia-loru plinii de o tainica armonia.

In acestu momentu, Constantinii redicâ ochii si zări la o mica depărtare inainte-i o femeia care mergea ra-dîmându-se pe umbrel'a s'a inclusa. După âmbletu se vedea ca e tenera. Ea porta o rochia pembe, pe care o redicâ pucinu cu mân'a stânga. Avea o pălăria de paie împodobita cu flori si doue panglice pembe, cari îi tieneu perulu seu negru, esieu de sub pălăria si îi lalfa-iâu pe umeri. Ea inaintâ incetu, cu capulu plecata, visându, mişcata pote câ si densulu de acelu farmecu deosebiţii ce 'Iu are câmpi'a pentru omenii din orasie.

Nu mai era decâtu la eâtiv'a paşi unulu de altulu, cându o craca se rupse sub piciorulu lui Constantinu, si facîi pe femeia se intorca capulu. — Elu se opri de odată. Se oprise si ea. Fii unu momentu de tăcere. Se recu-noscuserâ amândoi in acel'asiu tempu. si ace'asi emo-tiune îi cuprinsese. — Constantinu inaintâ si scotiendu-si palari'a:

— Deca nu me insielu, domnisiora, — dise elu, si vocea lui tremura pucinu, — amu avutu, acum doi ani, onorea de-a ve întâlni la Bucuresci, la siosea?

— Da, domnule. — respunse Mari'a, care se rosisâ. Acum doi ani.

Ea pronunciâ aceste cuvente raru, câ si cum ar' fi voita se mesure distanti'a ce o depărta de o amentire asie de vechia si care renascea intrens'a atâtu de precisu, că si cându ar' fi fosta de ieri.

Mergeu acum unulu lângă altulu fârâ a vorbi. Ce ar' fi potutu se-si dîca, in adeveru? Suntu semtieminte cari nu se esprima, pentru caii nu suntu cuvinte, pe cari sunetulu vocei le turbura. Sufletulu in unele mo­mente intielege mai bene tăcerea decâtu orî ce cuvinte

din lume. In sfersîtu, Constantinu esî din dulcea visare in care se adâncise:

— Domnele suntu departe? — dîse elu. — Nu, au remasu la umbra, lângă fântâna. Colo, —

dîse Mari'a; sî ea aretâ cu mân'a unu buchetu de arbori la stâng'a drumului.

— Se mergemu se le intâlnimu, — dîse Con­stantinii.

Se grabirâ si ajunseră la fântâna. Cele doue domne, — mania Măriei si prieten'a s'a, — siedeu pe ierba si vorbiau. Cându sosiră tenerii, ele redicarâ capulu si salu­tara cu ace'a familiaritate care la tiara e permisa. — Mari'a presentâ pe Constantinu; mam'a ei îi uitase nu­mele. Dar Mari'a îi aduse amente ca îi mai fusese pre-senlatu la Bucuresci. Constantinu resemtî o tainica plă­cere vediându ca Mari'a nu-lu uitase. — Convorbirea incepîi. Cei doi teneri stau in piciore. Cele doue domne remaseserâ pe ierba. Vorbiră de Bucuresci si de Paris. Domnele sperau ca vom pofea veni se se stabilesca la Bucuresci in iern'a urmatoria. - - Merserâ se se preâmble până la eleşteu, urmându cursulu riuleţiului formata de apa dela isvoru; si apoi, prin o alta poteca, se intorserâ acasă. Dejunulu fii forte veselii. După mesa, Constan­tinii si prietenii stăpânului casei 'si luară puscile si se duseră se vâneze prin câmpiile din pregiuru. Se intorserâ la cinci ore.

De departe Constantinu zări pe Mari'a, care siedea in pridvoru. Eră in piciore, cu capulu golu; sorele apu-nându punea inpregiuru-i o aureola lumindsa. Tenerulu o admiră de departe, si aniin'a îi bătea cu poteve cându ajunse lângă dâns'a.

— A fosta buna vânatOri'a d-vostre?—dise Mari'a suridiendu.

— Amu âmblafu multa, — respunse Constantinii, — dar n'amu intâlnitu decâtu vrăbii.

— Deca ai vrâ se remâi si pe mâne, — dîse sta-penulu casei, — ai merge cu noi la venatoria. Vomu plecă de demanetia.

— Asiu dori se mergu, — respunse Constantinii. — dar trebue se plecu chiar' asta sera, pentru a ajunge la Marasîesci pentru trenulu de nopte.

— Plecaţi asie de curundu!? —• dîse Mari'a. Constantinu o privi; dar' ea intorsese capulu ca

ruşinata de ce'a ce spusese si adresându-se catra ma-mas'a care tocmai esiâ din casa:

— Se pregatesce o mare vânalore pentru diu'a de mâne, si dlu Constantinu vrâ se plece chiar' asta sera.

— Oh! dîse stapenulu casei, — daca ati veni in ajutoriulu nostru pote ca ar' romane.

Mari'a se rosî si se grăbi a respunde, pentru a ascunde incurcatur'a in care erâ:

— Daca d-t'a prietenu vechiu, — dîse ea, — n'ai reesitu a-lu convinge, nu credu ca amu pote isbuti noi cari abia cunoscemu pe domnulu.

— Fiţi sigura, domnisiora, — dîse Constantinu, — ca asiu fi prea fericita de a remane . . .

©B.C.U. Cluj

139

Se opri pucinu ca si cându a r fi voitu se adaugă cev'a si relua indata:

— . . . Dar' mâne trebue se fiu la Galaţi negresîtu. Pucinu amu remasu, — adause elu, intorcându-se catra

prieienuiu seu si strîngendu-i mân'a, — dar' voiu păstra cea mai scumpa amentire de diu'a de adi.

Ochii sei inlâlnirâ pe ai Măriei. Ea intorse din nou capu lu . (Finea va urma).

Frederic Dame.

Masic'a. O, sânta armonia! din sfera de mistere Asculta cum preluda acum si cântulu meu ; Câ-ci tu mi-ai datu in lume, la lacremi mângâiere, La chinuri poesia, la suferinti plăcere, Facându. câ prin magie, din omu unu semidieu.

La sunetulu teu dulce totu omulu se trezesce, Prin ale tale note elu cade farmecatu, Uitându dureri, necasuri, totu ce'a ce-lu muncesce. Nespusa fericire cuprinde si domnesce Totu sufletulu seu june, nebunu, estasiatu.

Cându omulu se supune a fi cu pacientia Persectitatu de sorte, sdrobitu nenorocitu. La glasulu teu elu inca mai semte confientia. In sufletu dulce vietia, in corpu de omu presenlia Si-'n inima iluzii, ca este fericitu.

Si desgustatu de-a lumei amara nedreptate, Adesu in gânduri negre privescu la unu mormentu De-odata prin minune me semtiu plutindu departe, Si-'n valuri melodiosc, frenetice, bogate, Dorescu se trecu o v ie ţ i p eterna pre pamSntu! . . .

De cate ori o, dulce si sânta armonia. Ai reversatu in mine poetice semtiri, Ai stersu de pe-a mea frunte dureri, melancolia. Ai datu in alu meu sufletu amoru si poesia, Si-o lume ideala pierduta-'n fericiri!

In magiculu teu sunetu soldatulu veselu more. Si-'n sufletul cu tene străbate pân' la ceru . . . Chiar fiarale stau mute la falnic'a-ti chemare. Si mortulu, ce la gropa petrece-a t'a cântare, Asculta viu sub velulu eternului misteru.

0 spune-mi dar' ce fortia eterna si divina, Te face dominanta pe sufletulu umanu ? Si ce secretu tesauru, ce Dieu si ce lumina Te face s'arunoi tainicu in inimi ce suspina O magica betîa, unu generosu elanu ?

Câ-ci nu o. nu esista pe lume creatura. Se nu fi fostu poternicu patrunsu, rapitu, atinsu . . . La glasulu teu si morţii prin frundie. ventu, natura Sub roz'a lumei blonde vorbescu, suspinu, murmura, Recapetându din vietia o lacrima, unu visu.

Selbateculu te-ascufta si cade, se supune, Si bolnavulu se semte de chinuri usiuratu; Iar' eu ce am unu sufletu, ardinte, viu si june. In santulu teu resunetu reintâlnescu o lume. O lume dulce-'n care eu singurii sum creatu.

In cantu dispăru regrete de-amoru, dureri, tristetia. Si elu in sboru me duce spre nobilu si frumosu . . . Elu 'mi reda credintia. sperantia si junetia, Si chiar' aceste versuri sub magic'a-i cadentia Sub notete-i vibrante le cântu, le spimu duiosu! . .

Italie frumosa, Itali'a mea dulce. Din sinulu teu poeticu geniulu s'a creatu; Tu esci unic'a tiera ce pe parnentu produce Torente de-armonie ce-'n raiu pe omu conduce. Si care pân' la ceriuri adesu l'a inaltiatu . . .

Ori cându. in ori ce parte, Italie iubita, Poetica, divina te vedu si te admiru; Chiar' ins'a-si a ta limba-i o musica vorbita, Dar' cându ascultu cântarea-ti cea dulce, nesfersita Totu sufletu-mi s'aprinde de-unu sacru suveniru! . . .

Petrii F. V. Grkoriu.

Botanic'a poporala româna.

M b t i r a M r e a .

Românii din Bucovin'a cunoscu doue specii de , S b u ­r a t 6 r e , ' cari se linu de un'a si aceea-si familie, si anume: S b u r a t o r e a sau S b u r a t â r e a m i c a (lat. Veronica longifolia; germ. langbliittriger Ehrenpreis) si S b u r a t o r e a m a r e (lat. Veronica latifolia: germ. breit-blii f triger Ehrenpreis).

Despre amendoue plantele acestea, dar mai cu sema despre S b u r a t o r e a m i c a , au si urmatorea legenda:

A fost odaia o fata frumosa. Pre fet'a acest'a a cuprins'o S b u r a t o r i u l u , fet'a totdeauna, de câte ori avea sâ merga de-a casa la biserica, seu la jocu, seu in altu locu, nu se ducea in cotx'o s'a pornitu, ci ea se ducea de-a dreptulu la S b u r a t o r i u , eare sta in mar­ginea unei păduri si care, cum vedea pre draguti'a sa

venindu, se da de trei ori peste capu si se prefăcea in-tr'unu fecioru asia de teneru, de frumosu si de draga-lasiu, câ ori si ce feta l-ar fi vediutu, ar fi trebuitu sâ se indragesca intr'ensulu.

Mam'a fetei, dintru inceputu nu sciâ nemica despre acest'a, insa mai pe urma, vediendu câ fiica sa pe di ce merge se totu usca si se p e r d e l e s c e * ) pe fatia, i-a fost prea batatoriu la ochi si a intrebat'o: ce-i lip-sesce? . . . de ce se usca si se perdelesce asia de tare ?..

Dar' fet'a, ori si câtu s'a nacajitu si-a intrebat'o maica sa, n'a voitu nemica sa-i spue.

Si adi asia, mani asia! . . . si totu de giab'a! . . . In urm'a urmeloru, vediendu ca fiica sa nu voiesce

nici intr'unu chipu sâ-i descopere tain'a, si de slabitu

*) Perdeli = stric'a = pierde, esplicati'a istorisitorei.

©B.C.U. Cluj

140

slabesce pe di ce merge vediendu cu ochii, s'a dusu maica sa la o vrajitore, şeii un'a de acelea care sciu cum sta si toc'a in ceriu, si acestei'a i-a spusa ea tota istori'a cu fiic'a sa.

Vrajitorea, cum a aseultat'o, indata s'a priceputa ce-i pricin'a de ce slabesce fet'a asia de tare, si deci dise ea maicei fetei să se intorca fara de grija a casa, ca ea va lecui-o singura pre fiica sa.

Mani'a fetei, . . . ce era să mai facă? . . . se 'ntorse a casa, si aştepta cu nerăbdare sa veda ce are sa se mai intemple?

Vrajitorea, după ce s'a departatu mam'a fetei dela dens'a, intr'o di, cându i-a venitu ei mai bine la soco-tela. a chiematu pre fet'a cuprinsa de Sburatoriu la sine si i-a disu:

— Drag'a mea! mie mi s'alunga o vaca in fie-care luna si nu sciu cum s'o lecuiescu, macaru câ m'am sbu-ciumatu dile intregi si amu intrebuintiatu tote lecurile si mijlocele câte le-am cunoscuta si cate mi s'au spusa că sunt bune. Acuma nu mi-a mai remasu decâtu numai unu singurii mijlocii! . . .

— Si acel'a ar fi? — intrebâ iute fet'a. — Mijloculu, la care m'am gânditu eu, ar fi ca tu

sa intrebi pe dragul iulu teu, si el pote câ ar afla o bu-ruena cu care să-mi potu lecui' vac'a! . . .

— Dar' eu n'am nici unu dragutiu! — respunse acum'a fet'a, facendu-se roşia ca par'a focului si ple-cendu ochii in josu.

— Ian nu te mai fasoli! — urmă mai departe vrajitorea. — eu sciu prea bine că tu ai unulu. căci, rogu-te, care e fet'a aceea in vrest'a ta ca să n'aiba vre unu dragutiu ? . . . Nici un'a! . . . dora numai vre o bă­tuta de sore! . . . fă bine deci si intrebâ pre dragutiulu teu, căci si eu îti voia ti pentru acest'a când-va de vre unu ajutoriu! . . .

— Bine! — respunse fet'a, dupre unu momentu de recugetare, •—• îlu voiu rugă să caute o buruena, si daca va fi să afle un'a, eu indata oiu aduce-o si ti-oiu da-o! . . .

Si cum rosti fet'a cuvintele acestea se intorse dela vrajitore si se duse dreptu la dragutiulu seu, la S b u r a ­t o r i u si cum ajunse la densulu, fara să mai intinda alta vorba, îlu intrebâ: cu ce s'ar putea lecui o vaca, care se alunga in tota lun'a?

S b u r a t o r i u l u , nescunda nici macara cu spatele ce i se urdiesce. n'a aşteptaţii sa-lu mai roge inca odată, ci a luatu buruian'a, numita asta-di S b u r a t o r e si dându-o dragutiei sale i-a spusu, câ daca va scaldă vac'a patimasia cu zam'a acestei buruene in mijloculu unei ape curgetore, vac'a n'are să se alunge mai multu.

Fet'a, asemene nesciindu ce are să se intemple, a luatu S b u r a t o r e a , a dus'o vrajitorei si dându-i-o i-a spusu tote ce are să facă cu dens'a.

V r a j i t o r e a , bucuri'a ei, cum a luatu S b u r a * to r ea a multiamitu din tota inim'a fetei, si după ce s'a departatu acest'a, a pusu buruen'a adusa intr'o ulcica

la focu câ sâ f6rba mocnitu. Apoi, pe de alta parte, a chiematu pre mam'a fetei si i-a disu :

— Ie ulcic'a acest'a cu apa, si când vei vedea câ fiic'a ta merge eara-si la dragutiulu seu, se te duci si tu cu dens'a pene ce veţi ajunge la ap'a, preste care are ea totudeaun'a datina sâ treca, era când va fi pe la mijloculu apei, atunci sâ torni tota ap'a din ulcica pe capulu ei astfeliu ca sâ se pota bine udă si spală ca dens'a, insa pazesce-te ca de par'a focului de fiic'a ta sâ nu seie nemica despre ceea ce voesci tu sâ faci cu dens'a, căci cum va prinde de veste tota munc'a nostre va fi zadarnica, si-apoi atunci sâ nu pui vin'a pe mine, sâ nu di'ci câ nu ti-am spusu! . . .

Mam'a fetei a luatu ulcic'a cu ap'a cea descântata dela vrajitore, s'a dusu cu dens'a a casa, si colea când i-a venitu fetei eara-si gustu sâ merga la S b u r a t o r i u , a disu câ va merge si ea sâ mâie vitele la pascetore, deci s'o petreca pene la ap'a cutare, peste care are sâ mâie vitele.

Fet'a, nici visându macaru despre ceea ce i se pre-gatesce, nu se 'npotrivi nici decum, ci se duse cu maic'a sa pane la ap'a preste care trecea ea totdeaun'a de câte ori mergea la S b u r t o r i u , si cum au ajunsu amendoue la mijlocul apei, ma-sa, care pene acum'a Unii ulcic'a ascunsa, o sc6se degrabă si tota ap'a ce se află intr'ens'a i-o turnă pre capu asia câ tota a udat'o de susu si pene josu.

Fet'a, cum a udat'o, a inceputu a plânge amaru si a bănui pe ma-sa câ a batjocorit'o.

Maicei sale insa nici ca i-a pasatu ce-va, ci ea, ca si când nu s'ar fi intemplatu nemica, se 'ntorse indata spre casa.

Fet'a, mai plânse, ce mai plânse, se tângui câtu se mai tângui, apoi stergendu-se pe capu, se porni mai departe si se duse in treba-si la S b u r a t o r u .

Insa S b u r a t o r i u l u , cum a zărit'o câ vine spre densulu, nu i-a iesitu intru intimpinare ca mai nainte, n'a alergatu la dens'a ca s'o cuprindă in bratie, s'o dra-gostesca si s'o sărute, ci elu a fugitu de dens'a. Si ur-marindulu ca si mai departe, cugetându câ elu voesce numai sâ suguesca cu dens'a, S b u r a t o r i u l u , de mâ­nie câ 1-a insielatu draguti'a sa, si voindu sâ stirpesca cu totulu S b u r a t o r e a prin care 1-a insielatu, s'a dusu la acest'a si i-a ruptu ramuric'a din mijlocu, pentru câ S b u r a t o r e a eră dintru inceputu cu trei ramurele si tustrele ramurelele infloriau. De-atunci in coce insa, ramuric'a cea din mijlocu a Sbu-r a t o r e i , din diu'a in care a rupt'o Sburatoriulu, nu mai infloresce nici odată, ci numai cule doue ramurele de pe de laturi.

Era după ce a ruptu acum'a ramuric'a cea din mijlocu a Sburatorei, a disu Sburatoriulu catra draguti'a sa, câ elu, de n'ar fi facutu ea, ceea ce-a facutu, s'ar fi iubitu cu dens'a catu s'ar fi iubitu, eara dela unu timpu, după ce s'ar fi saturatu de dens'a, ar fi aruncat'o intr'o apa si-acolo ar fi innecat'o. Asia insa numai vra-

©B.C.U. Cluj

141

jitorei trebue sa-i multiamesea c'a scapatu tefera din manele lui. Si cum i-a spusu cuvintele acestea, mai multu nu s'a atinsu de dâns'a, ci s'a cam mai dusu, si dusu a fostu ! . . .

Era fet'a din minutulu acel'a, intorcendu-se acasă, a inceputu a se indreptâ si-a se insanetosiâ, a se face voinica si frumosa. —•

Asia a scapatu fet'a acest'a de S b u r a t o r i u l u , care o cuprinsese si din a cărui pricina pe di ce mergea se usca si slăbea mai tare. Era S b u r a t , 6 r e a de-acea se chiama asia, pentru că ea este Erb ' a S b u r a t o r i u l u i .

Acest'a e intreg'a legenda a Româniloru bucovineni despre S b u r a t o r e !

Mai departe spunu femeile sciutore, ca S b u r a t o -r e a acest'a e buna si de lecu pentru , C â s u - r e u s si pentru fetele, seu si alţi omeni, carii sunt cuprinşi de S b u r a t o r i u , pentru ca s C e s u l u - r e u * e impreunatu cu S b u r a t o r i u l u .

Când ilu cuprinde S b u r a t o r i u l u pre unu omu, atunci sângele omului, inferbcntându-se, incepe a sbocoti, si din pricin'a acest'a omulu indata capeta a m e t i a l a , b o i a r e a sâu c e s u - r e u , si unde-lu apuca acolo cade fara de consciintia.

Cei ce au » C e s u - r e u * se scalda cu zama de S b u r a t o r e in mijloculu unei ape curgetore in ori si ce di desdediminetia pene ce nu resare sorele. După resa-ritulu sorelui scaldatulu nu ajuta nemica.

Când se scalda de , C 6 s u - r e u * se pune si T o i e (lat. Aconitum napellus, germ. der echte Eisenhut, der blaue Sturmhut), pentru câ S b u r a 16 r e a merge la , C e s u - r e u * totdeun'a la unu locu cu Toi 'a .

Vacile, cari se alunga mai in tota lun'a, daca se scalda cu lautore de S b u r a t o r e pe-o apa curgetore dice că nu se alunga mai multu*).

S b u r a t o r e a m a r e se numesce de catra Românii din Banatu E r b ' a - s i e r p e l u i .

Eta ce ne spune Dlu S. Mangiuc'a despre acest'a planta:

, Acest'a planta de regula este ca unu candelabru cu doue bratie si bratiele infloru, era fusulu (trupin'a) intre bratie crescendu numai de unulu, ori doi policari, nu inflore.

Credinti'a poporului despre acesta planta este ur-matorea: Sierpele a muscatu pe omu, si omulu a mărita in urm'a muscaturei. La acest'a Ddieu a disu catra sierpe: ,aştepta tu blastematule, căci eu voiu lasă sâ cresca o erba prin care se se vindece omulu de musca-tur'a ta veninosa! Crescându erb'a dreptu fusu in susu a infloritu cu multe si frumose flori vinete, dar sierpele venindu i-a muscatu verfulu. ca sâ nu pota inflorl si sa-si perda puterea, la ce Ddieu a lasatu sâ cresca doue

ramuri cu bratiele 'n susu. astfeliu câ daca sierpele le va demuscâ si pre acestea, de nou sâ cresca , aceea ce vediendu si intielegendu sierpele, a încetată de a maf musca ramurile.

„Acest'a planta intru adeveru o folosiesce poporalii spre vindecarea muscaturei de sierpe, ferbendu-o si pu-nendu-o pe rana*).

Acest'a e credinti'a Româniloru banatieni despre S b u r a t o r e a m a r e seu E r b ' a - s i e r p e l u i , dupre cum o numesc» ei.

Daca acum'a vom lua bine sem'a la descrierea plantei din urma, care ne-o infatisiaza Dlu Mangiuc'a, si la descrierea S b u r a t o r e i de mai susu, pre care amu aratat'o eu, resulta ca aceste doue plante semena forte bine un'a cu alta. Ba! celu ce nu le va privi mai de-aprope si nu le va studia cum se cade va dice câ ele sunt una si aceea-si planta.

Deosebirea esenţiala intre aceste doue plante consta mai multu numai in frundie.

Pe când frundiele s b u r a t o r e i mic i sunt ânguste si lungaretie, pe-atunci ale S b u r a t o r e i m a r i sunt cu multu mai late si ce-va mai scurte. Bratiele si florea insa la amendoue sunt tot un'a. Amendoue au in mijlocii o ramurica, despre care dice câ a rupt'o S b u r a t o r i u l u seu a muscat'o sierpele, si care nu 'nflore nici odaia, era pe de laturi doue, unele esemplare insa, dupre cum am observaţii si m'am incredinliatu singura, chiar si trei seu patru bratie, ce se rădica in form'a unui candelabru in susu, avendu fiecare juru imprejurulu loru flore me-rimta veneta.

Ce se atinge de credinti'a Bonâniloru din Bucovina si cea a celoru din Banatu despre aceste doue plante, fie-care pote lesne sâ se convingă, câ între densele este forte mare asemenare. Unica deosebire ce esista in aceste doue credintie sunt numite fîintieloru, cari rumpu verfulu plânteloru, adecă S b u r a t o r i u l u si s i e r p e l e . Amendoi acesti'a caută sâ nimicesca plânt'a respectiva pentru câ din caus'a ei nu si-au pututu ajunge scopulu.

Deci din tote câte s'au insiratu pane aice resulta câ atâtu plânt'a numita de catra Bomânii din unele parti ale Bucovinei „ S b u r a t o r e " si „ S b u r a t o r e m i c a " câtu si » S b u r a 1 6 r e a m a r e " seu E r b ' a s i e r p e l u i sunt consacrate fiintiei daco-mitologice S b u r a t o r i u l u , despre care se crede câ este nu numai unu ademinitoriu si iubitorul, ci chiar si unu insielatoriu forte mare alu feteloru si nevesteloru celor tinere si frumose.

Bomânii din Biicovin'a, si 'n deosebi cei din tinu-tulu Dornei, mai numescu „ S b u r a t o r e " inca si plânt'a, care de catra botanisti se numesce lat. Epilobium an-gustifolium; germ. das schmalblâtterige Weidenroschen,. Feuer- oder St. Antonskraut. s F] «„„.-„„

*) Tote acestea dela inceputu si pene aice mi le-a dictatu j *) De însemnătatea botanicei românesci. pubL în >Fami-o Românca din Ciudeiu, anume . . . . Popescu. I 1 i' a an. X. Bud'a-Pest'a. 1874. p. 526.

©B.C.U. Cluj

142

De asiu fi eu floricica. Busuiocii de pe pareu. Se me iai tu firi frica, Se me pui la sinulu teu:

Eu atunci rouă si sore Tote-asiu sci a le uita, Câ-ci o dulce sărutare De pe buze ti-asiu fură !

D<» asiu fi . . . De asiu fi o pa serica, Câ se sboru cu rapediune:

Asiu veni eu fâr' de frica Si 'n ferestr'a t a m'asiu pune, Ti-asiu cântă cu veselia Mândro! melodi'a ta, M'asiu lasâ se ine prindi via Si cu mene-a te joca!

De-asiu fi ventu de primăvara, Se potu flori a legănă:

Asiu veni eu de cu sera Pe tene-a te caută; Asiu suflă eu preste tene Si pre buze-ti m'asiu jocâ, —• Iar' cându ai dormi mai bene Eu atunci te-asiu sărută!

De-asiu fi eu angerulu care Dela ceriuri e tramisu. Se te-adorma cu cântare Câ se-ti dea unu dulce visu:

Eu atunci pe tene, mândro! Pe bratia mi te-asiu portă; Si prin nori cu tene, scumpo! Dreptu in raiu eu asiu sborâ!

Le'a seu amoru si onore. vi.

Revedere si dezamăgire.

Natura înzestrase pe Filipp'a L'Estrange cu frum­setia bogata si imprejurarile contribuim spre a fi superba. Lordulu L'Estrange, tatalu ei, morise cându dens'a era inca copila si-i lăsase o avere enorma, preste carea dens'a potea dispune liberii. Muma-s'a Lady L'Estrange 'si alese de maxima: a satisface toturoru capricialoru frumosei sale fiice. Ea insa-si pierdu maie'a, togmai in acelu tempu, cându pre lângă superbi'a, frumseti'a si avuti'a sa, avea mai mare lipsa de dens'a, si rentase stapena nelimitata preste sine. Dens'a eră numai de 17 ani si pretutindenea eră recunoscuta de un'a dintre cele mai avute moscenitore si mai rapitore fete ale tempu-lui seu.

Primulu pasiu ce l'a facutu in ochii lumei a fostu forte inlielepliescu, ca adecă a chiamatu la sine, câ pro-teetoria, pre o vera veduvila, Lady Peters.

In primulu anu după mortea mamei sale a petrecuta la mosi'a sa Verdun Royal forte retrasa, traindu numai pentru suvenirea ei. Cându a implenitu 19 ani si-a reo­cupata loculu in lumea cea mare, a cărei decore erâ.

Era o di frumosa de Maiu si ea se află in Londr'a. Aerulu eră prospetu si curata. Unu profumu de Hori alese se respandiâ in giuru. Sorele straluciâ pomposu, dar cu tote aceste nu erâ prea caldu.

In acesta di frumosa după amedi, siedea domni-sior'a L'Estrange in salorm la frumos'a sa vila Hyde Park.

In tota lumea nu se pote intipui unu tablou mai frumosu si mai pitorescu. Salonulu erâ inaltu, aerosu, bine proportionatu si arangiatu splendidu, perdelele erau de matasa in colorea rosei, cu dantele albe, iconele si statuele erau adeverate opuri de arta; o copia a V e n e ­le ei de Millo, respandiâ o lucore alba si stralucitore din cretiele de matasa roşa, asemine si o F l o r a , a cărei corfa erâ plina de Heliotrope purpurii si o P s y c h e , care erâ frumosa câ visulu feericu. vasele de flori erau im-

plute cu florile cele mai frumose si mai mirositore — nu lipsiâ nemicu, ce e in stare a produce artea, gusfulu si luxulu. Ochiulu privitoriului se imbuibâ cu adeveratu in frumseti'a cea mai pitoresca si mai incântatore.

Domnisior'a L'Estrange a arangiatu de nou acest'a chilia după propriele ei concepte de arta si frumsetia.

Ferestrile inalte erau deschise largu si ofertau iffcu aspectu plăcuta asupr'a frundisiului cu verdetia abundanta a parcului, balconele cele mari de fieru erau provediute cu flori, acolo infloriau roşele cu profumu imbetatoriu, verbene cu mirosu de cilrona si heliotrope purpurii in tota abundanti'a. .^^^^^

Ploi'a de pulvere a micufieloru tantani parfumate licuriâ gratiosu la rasele splendide ale sorelui.

Erâ opiniunea generala, cumcâ nici unu salomi ia Londr'a nu se potea asemenâ in splendore si elegantia cu acesta locuintia de nimfa.

Dar in acest'a di frumosa de Maiu se alia in acesta salonu unu cev'a cu multu mai atragaloriu deeâlu florile, decâtu fântânile, decâtu paserile dragalasie in coliviele pretiose, decâtu statuele albe si decâtu tablourile minu­nate, — erâ adecă domn'a si regin'a toturoru acestoru minuni, insa-si Filipp'a L'Estrange.

Ea siedea radiamata pre o sofa, care togm'a sosise din Parisu si constă din celu mai Unu lemnu de abanosu cu coperta de catifea roşa. Deca o-ar' fi vediutu in acest'a puseliune Titian seu Velascuer, atunci lumea ar' fi deve­nita mai avuta cu unu opu de arta neperitoriu. Numai penelulu lui Titian ar' fi fostu in stare a reproduce aceste colori abundante si minunate si acesta frumsetia regale perfecta. Elu ar' fi depinsu acesta imagine si lumea ar' fi privitu cu entusiasmu si admiratiune figura nea-semenavera in frumsetia si gratiositate.

Mesa abundanta de peru negru intunecafu. faci'a dragalasia cu coloritulu ei sudicu infocatu, ochii profundu intunecati, din cari straluciâ foculu pasiunei, gur'a per­fecta in frumsetia si proportiune cu buselei superbe, dulci, resolute si totuşi delicate, barbi'a alba decorata cu o gropitia farmecatoria, capulu si faci'a neimitabile in con-

©B.C.U. Cluj

turnele loru, sprincenele-i dese si întunecate, grumazulu albu ca de lebeda, care de jumetate eră ascunsu in vest-mentulu cocbetu de jumetate golu, bratiele-i pline, albe câ neu'a si mânile-i frumose — tote aceste ar' fi incan­taţii preste mesura pre marele maestru.

Costumulu ei forma o incarcatura de drapera atâtu de perfecta incâtu ar fi pusu in admiratiune si pre celu mai mare artistu; consta din o stofa transparenta forte pretiosa, a cărei colore galbena, palida potentia inca gra-ti'a farmecatoria a acestei frumseti fenomenale.

Braciele ei albe de jumetate esiau afara din dan­telele adeverate si de diumetate acoperite cu ele, — in buclele abundante a perului seu întunecata stă ascunsa o roşa galbina.

In acesta pusetiune gratiosa ea făcea impresiunea unei muieri a cărei surisu, ca de sirena potea se fia fatalu si periculoşii, care potea se fia iubita seu urgisita numai pana la frenesia, facia de care inse nice unu băr­baţii mi potea se reniâna indeferentu.

In decorau de câtev'a minute se jocâ cu anelele din degete si unu surisu fermecatoriu eră respânditu pre busele-i cireşii, câ si cum ar fi cuprinsa cu nesce cugete plăcute, apoi lua unu volumu elegantu de poesii, ceti

j3iitinu si-lu depuse erasi. Ochii ei intunecati erau atien-titi cu o espresiune de impacientia la orologiulu de pre părete.

— Câtu de incetu se mişca aretatorele! dise ea cu melancolia.

— Tu esci neliniştita, observă o voce lina si dulce; — căndu ne uitamu la orologiu cu atât'a impacientia, atunci ne pare tempulu totu mai lungu.

— Ei, — Lady Peters, respunse o voce plina si melodiosa, —• când voiu incetă de- a fi tenera, atunci voiu incetă de a fi inpacienta.

— Lady Peters ales'a confidenta si protectoria a tenerei erede, era o dama cam inaintata a cărei trăsura principale de caracteru se părea a consistă in linisce si uniformitate. — Ea eră imbracata in unu vestmentu bo-gatu de moire negru, si portă o boneta de pantlace, pe-rulu ei albu câ neu'a eră peptenatu indereptu de pe fruntea-i inalta si frumosa, trasurile ei esprimau sereni-tate si pacientia.

Eră evidenţii câ ea iubiâ cu fragedime pre acesta copila tenera si frumosa, a cărei fada stralucitore eră intorsa catra dens'a.

— In biletulu seu dise elu ca la t r e i o r e — asia dara, Lady Peters?

— Dar snfletielul meu, dar e inposibilu, că cineva se-si tiena cuventulu totudeaun'a după minutu, —• mii de maruntisiuri potu se-lu retiena.

— Dar deca densulu intru adeveru ar' dori cu in-pacientu a me revede, nu se-ar' lasă a se retiene prin nimicu, reflectă dens'a.

— Neliniscea ta din causa câ numai sosesce i-ar' fi forte magulitore de ar' sci-o, observă dam'a betrâna.

— Si cum se nu fiu neliniscita ? •— elu totudeaun'a

ni-a fostu mai scumpii decâtu tota lumea; nu am dara destula causa de-a fi neliniscita?

—• Filippa, iubita mea Filippa, de asiu fi eu in lo-culu teu nici cându nu m'asiu esprimâ astfeliu inainte de ce m'asiu fi convinsu positivu despre semtiementele sale!

Tener'a erede erupse in rîsetu placutu si triumfă­torul.

— Ceva positivu dela elu insu-si! dora numai nu eşti in acea credintia ratecita, câ ar pote remâne facia de mine mai multu tempu indiferenţii, chiar' si deca ar' fi de presente, ce'a ce eu inse nu eredu!

— Vieti'a mea a fostu atâtu de avuta in desama-giri, incâtu numai cutezu a speră, dise Lady Peters, er tener'a frumosa rîse din nou cu dulce.

— Câtu de curiosu 'mi va pare cându 'Iu voiu vede din nou, — 'mi aducu inca atâtu de bene amente despărţirea lui. Atunci eram inca forte tenera, ce e dreptu ca si acum'a inca sum juna, dar totuşi me sem-tiescu cu mulţi ani mai betrâna. Elu venise la noi in Verdun Royal spre a-mi dice remasu bunu, eu tocmai $ esisemu din casa la sosirea lui si — mam'a 'Iu tramise după mine. /^

Faci'a ei se inrosi, si frumoşii ei ochi straluciau, — in cuvintele ei se potea observă o pasiune selbatica impetuosa.

— Câtu de bene 'mi mai aducu amente de ace'a! In demeneti'a acelei dile pioase tare, — dar' dupacea ceriulu devenise limpede si azuru, surele lucia in splendore auria, er' in radiele lui se restrângeau cu mândrie picurii de ploie de pre flori si din 6rba. Semtiescu mare plăcere in pro-fumulu dulce alu i'rundieloru verdi si alu pământului umedu după o ploicică repede. Eu tocmai me delectam in unu atare aspectu, cându a venitu elu se-mi dica jAdieu/ Mam'a'Iu insociâ. — ..Filippa" —'mi dise dens'a — »Normann voiesce se plece, dar inainte da ace'a vo-iesce se dica unu jAdieu* micutiei sale socia.* — Amu observatu câ elu eră f'6rte seriosu. — Mam'a se duse si ne lasă singuri.

— Tu devii acuma mare Filippa, — dise elu, — si mie nu-mi va fi iertatu se te mai numescu micuti'a mea soţia; — si eu rîdeamu de seriositatea lui. Sta-teamu tocmai sub unu lauru inaltu, infloritu a cărui frundie verdi si flori dulci erau inca ude de ploia. 0, câtu de bine 'mi aducu amente! amu ruptu unu ramu cu flori mirositore, l'amu scuturaţii de ploia si l'amu să­ruta tu. Mi pare, câ si acum'a semtiescu acelu profumu dulce si umedu. De câte-ori vedu vre-unu ramu de lauru si me delectezu la mirosulu lui placutu, de atâta ori 'mi revocu in memoria cu vivacitatea acea scena patrundie-tore — de atâtea-ori mi se arata inaintea ochiloru acea facia superba si frumosa, ce-mi este atâtu de scumpa, acelu ceriu azuru si acei arbori verdi.

— Până cându cugeti câ vei petrece in străinătate Normann? — 'Iu intrebaiu eu!

•— Nu mai multu de doi ani, — respunse elu. Cându me voiu reint6rce tu vei fi un'a dintre primele

©B.C.U. Cluj

dame de moda. Fillippa, până atunci vei fi facutu o mul­ţime de cuceriri. —

Pentru tene voiu remânea tofu acea-si—respunse-i eu, la ce densulu nu dise nimicu.

Elu 'mi lua din mâna ramulu de lauru. — Suvenirea ta 'mi va fi totudeaun'a nedespartibila

de florile de lauru, dise densulu; — si tocmai pentru ace'a amu demandaiu astadi câ se se imple tote vasele cu lauru, Lady Peters.

— Elu s'a plecafu apoi si m'a sarulalu. —• Remasu bunu Fillippa, 'mi dise elu, dorescu

se le reaflu totu asia de buna si frumosa, cumu te lasu acuma!

Si apoi me paraşi. De alunei trecură tocmai doi ani. — E dara mirare cu acum me bucura de re'n-lorcerea lui?

Lady Peters se uita la dens'a cufundata in meditatiuni. — Dar' fidantiata formala nu ai fostu cu lordulu

Arleigh, Filippa? — Ore ce intielegi d-ta sub fidantiata — dise te-

ner'a ereda. Elu nu mi-a facutu nici cându vre-o de-chiaratiune de amoru, — de cumv'a acest'a o intielegi — nu m'a întrebaţii nici cându espresu, eâ voiescu se fiu sor;i'a lui, — dara acest'a s'a primita in tăcere, — s'a inlielesu de sene.

— Cene a primitu-o acest'a? intrebâ Lady Peters. — Mamele nostre pre cându trăia inca . . . Lady

Arleigh veniâ forte adese ori la mam'a mea in Verdun Royal. Erau consangene de aprope si amice intime. De sute de ori le vedeamu siediendu in gradina la olalta, pre cându eu me jocamu cu Normann. Ele vorbiau atunci lolu despre tempulu cându vomu fi căsătoriţi. — Filippa va fi un'a frumosa Lady Arleigh, — se indatinâ a dice muma-sa. — Mergi si te joca cu mic'a ta consorta Nor­mann, adăugea dens'a; — er' elu se pleca spre mine cu Iota demnitatea unui barbatu crescutu si me numiă mic'a lui consorta.

— Dara voi erâti atunci copii, si totu lucrulu nu era decâtu o gluma copilaresca.

— Neci decâtu, —• dise frumos'a erede superata. — Mi aducu bine aminte cum mi-a disu mam'a, cându amu pâsilu pentru prim'a ora in publica: Filippa, de buna sema vei fi forte admirata, inse nici cându nu uită câ eu te consideru câ si fidantiata cu Normann. Sortea ta e de­cisa, tu vei fi Lady Arleigh in Beechgrowe.

—• Mie inse mi se pare, replica Lady Peters, câ tote aceste erau numai imagini de fantasia ale mamei tale. Din ace'a: câ voi v'ati jucata câ copii, -— câ elu 'ti dicea — micuti'a mea consorta, — câ mamele vostre erau in amiciţia intima si aveau o deosebita predileetiune pentru acesta planu a venitoriului — inca nu urmeza câ se aibă si aprobarea lui, seu câ elu se fie silifu a-si alege de consort'a vietiei sale pre fost'a lui companiona in jocurile copilaresci. In tote câte mi-ai enaratu până acum'a inca nu aflu nici o proba, câ te-ar' iubi seu eâ ti se-ar' fi deoblegatu in vre-unu modu.

— Da tu nu afli, pentru câ tu nu pricepi totu lu­crulu. De abia de doue dile s'au reintorsu in Anglia si după cum vedi si vine, câ se me salute.

—• Acest'a pote câ o face numai din consideratiu-nea vechiei vostre amiciţii, — dise Lady Peters. Fii pre­cauta sufletielulu meu! Pentru Ddieu nu-ti risipi cele mai sânte semtiemente ale animei si ale sufletului teu.

— Ele i suntu deja predate, — mărturisi copil'a, •— si nu se mai potu reluă nici cându, de mi s'ar' oferi ori si ce in sehimbu pentru densele. Acum sunt deja douedieci de minute preste trei ore, — credi scump'a mea amica, câ inca o se vina?

Filipp'a L'Estrange se redicâ de pre scaunulu seu si-si îndrepta paşii catra ferestr'a largu deschisa, dîcundu:

— Nici cându nu mi-a stralucitu sorele cu atât'a amicabilitate.

Lady Peters audiendu aceste cuvinte scose unu suspinu profundu.

— Alâfu de frumosa continua Filipp'a nu mi-a parutu lumea nici cându. 0 Normann, Normann, gra-besce, grabesce! Me arde unu doru atâtu de ferbinte de a te revede!

Ea avea unu modu specialu forte amabilii, de a agraii pre Lady Peters cu espresiunea francesa ,inamon,*

Acum se reintorse catra dens'a cu'nu surisu incân-tatoriu. Acest'a i netedi cretielele vestmântului, — si i puse in ordine dantelele albe si fine depre acel'a.

— Inca nu mi-ai spusu, mamon, începu rapitori'a copila, câ ore prospiciezu eu astadi destulu de atragu-toriu. Asiu dori câ Normann se fia surprinşii câtu se pote de tare la revederea mea. — Deca m'ai vedea as­tadi ântâi'a ora ai afla câ sum frumOsa?

— Te asiu considera de regin'a frumsetiei, fu res-punsulu sinceru.

Unu surisu de bucurie se ivi pre busele ei rosiu-purpurie.

— Atunci va semti si Normann. Vei vedea mamon, câ nu este nici o causa de ingrijîre si nelinisce. Dara astadi te vei mira ca ai consideraţii atâtu de curiosa frumos'a mea istoria de amoru.

— Mi se pare, observa Lady Peters, câ acesta istoria de amoru e cam unilaterala. Tu 'Iu iubesci si te credi fidantiat'a lui. — Ce ar' dice inse Filipp'a deca elu in caletoriile sale ar' fi invetiatu a iubi pre alta? Elu a cercetatu jumetatea curtiloru europene, de cându nu te-a vediutu, si sum in deplina convingere câ a fa­cutu cunoscintia cu cele mai incântatore muieri din lume. Si deca din intimplare iubesce pre vre-un'a din transele ce va fi atuncia?

Faci'a cea frumosa a Filippei se intunecâ. — Ce va fi atunci mamon? eu sciu ce asiu face

in atare casu. Elu a fostu alu meu inainte de ce si-ar fi câscigatu vre-o muiere ceva dreptu asupr'a lui, — 'mi voiu incordâ deci tote poterile spre a mi-lu recuceri.

— Dara deca 'si va fi datu deja cuventulu dreptu garanţia ?

©B.C.U. Cluj

145

— Atunci va trebui se-lu frângă. Atunci se va nasce o lupta până Ia estreme, si eu credu, ca in fine tolu voiu invinge.

— Dar dcca vei pierde lupt'a. accentua Lady Pe-ters, ce va fi atunci ?

— Nu sciu ce asin face atunci. Câte odată amo­ralii se schimba in cea mai înfocata ura. Deca voiu pierde, atunci voiu cerca a-mi resbunâ. Dar' se nu mai vorbimu despre accst'a . . . .

Mamon, mamon. eca elu a sositu! — Câtu de infocatu Iu iubiâ ea! — La primele sunete ale pasiloru lui, o rosietia întu­

necata se revarsă preste faci'a ei, - frumoşii ei ochi întunecaţi schinteiâu. buzele-i ardietore tremurau.

Ea 'si incordâ Iote poterile, ea se nu-i scape vre­unii sunetu do trădare.

— Lordulu Arleigh! insinua servitoriulu dela usia. — O figura inaltiata si superba, in consciinti'a de­

plina a demnitatiei proprie pasî ea inainte spre a-lu salută. !-i întinse mân'a. dar' priyindu in faci'a iui iubita, vocea î-i denegâ serviciulu.

—• Filippa! — esclamâ ospele cuprinsu de admi- , raţiune, — eram ce e dreptu, pregătiţii de a te reaflâ schimbata, dar de abia te-asiu fi recunoscutul

— Ore atâtu de tare m'am schimbaţii? întrebă dens'a.

Schimbata V repeţi elu. Eu am parasitu inainte de accst'a cu doi ani o copila dragalasia si amicabila si acum rea lin o — regina.

Elu se plecă spre frumos'a-i mâna spre a-o săruta. Degin'a-ti dice: ,bene ai venitu* respunse ea

si apoi dupace l'a presentatu si la Lady Peters, adausc:' — Intru adeverii nu m'ai fi recunosculu Normann? Intru ace'a densulu se reculese din prim'a impre-

siune do admiratiune. si Lady Peters cai'ea 'Iu privise cu atenţiune credea câ in lienti'a lui a observaţii pucina perplesitate. Despre ace'a inse erâ convinsa că portarea ;

lui esprima interesu si admiratiune, dar' nici urma de amoru.

Elu o salută si apoi se asiediă. Har' nu lângă Fi­lippa. ci pre unu scaunu eomodu lângă ferestr'a des­chisa.

— Ce impresiune benefacatoria are asupr'a omului re'ntocerea in patria, disc elu. Câtu de tare me bucuru ca Ic vedu Filippa! Apoi vorbi despre Lady L'Estrange E lucru de miratu continua densu câ mamele nostre. care in vietia erau amice atâtu de intime si in morte inca, au fostu despărţite prin unu intervalu numai de câfev'a dile. Eu asin da Iota lumea deca asiu mai pote revede inca odată pe iubit'a mea mama, — câtu de soli­tarii! imi va pare Beechgrowe, fara de dens'a.

— Eu dejudecu caracterulu unui barbatu nobilu totu-de-un'a după mesura de iubire ce-o nutresce facia de luaina-sa, accentua Lady Peters.

Lordulu Arleigh surise. — Asia dara dta me consideri de unu bărbat» no-

„Araiculu Familiei" Nr. W si lfi.

bilu? întrebă elu. Sperezu Lady Peters. eâ totu-de-uri'a me voiu arefâ demnu de acesta opiniune magulitore.

— In acest'a privintia nu me indoiescu neci decâtu, respunse dam'a.

Filipp'a deveni de totu inpacieuta vediendu câ aten­ţiunea lui. desî numai pe unu momentu, se abătuse dela dens'a.

— Vbrbesoe cu mine. Normann, - dîse ea, enareza-mi despre caletoriile laie — despre tolu ce ai vediutu si esperiatu - despre nouele amiciţii ce le-ai incheiatu in acestu festempu.

— Filippa, eu nu am incheiatu nici o amiciţia, noua. dise elu, — cele vechi mi-au remasu totu-de-un'a cele mai plăcute.

Elu nu intielese espresiunea triumfat6re >•" '-are se intorse acest'a catra Lady Peters. — Densulu i istorisi pre scurlu despre localităţile ce le cercetase si apoi adausc:

— Ce mulţime de flori dragalasie ai tu aici Filippa. Se pare câ si adi nutpesci totu aee'a-si predilectiune facia de ele câ si mai inainte.

- Da aduci-ti aminte de unu laurii si de ce'a ce disese-si despre elu? — 'Iu întrebă Filipp'a.

— Da. respunse elu. in anulu Irecutu eram in Flo-renti'a cându a infloritu si nici cându nu am privitu la acei arbori inflorindi cu atât'a splendore fara de a vede printre flori si faci'a frumuşei mele verisiore.

— Pentru ce me numesci verisiora* — întreba ea cu inpacientia.

Elu se uită la ea cu mirare. — Nu eşti tu i'ne «orisior'a mea Filippa? — Eu ti-su verisiora . numai in a dou'a linia, —

si mai inainte niei-cându nu me ai numilu ast'feliu. — In eugetulu meu totu-de-un'a te-amu numitu

,verisi6ra* — replica elu. Dar' totuşi câtu de negligentu sum! — esclamâ de-odata. Vei cugetă câ me-am des-vetiatu de prescrisele manierei bune, ce le avem mai de multu. Nici nu ti-am gratulatu pentru frumosete tale succese.

— Pentru ce succese? întrebă dens'a si mai impa­cienta.

— Inca nu petrecusem dâuadieci si patru de ore in Londr'a, cându am si audiţii vorbindu-se in tote păr­ţile despre gratiile si cuceririle tale. Mi s'a spusu câ tu esci eroin'a dîlei, — câ tu ai facutu sclavi fara nici o indurare pre mai mulţi principi, conţi si baroni. Se afirmă câ nici cându nu a escitatu cineva o admiratiune atâtu de generala, câ Filipp'a L'Estrange. E adeveratu?

— Despre ace'a terbne insu-ti se te convingi, dise ea cu ore-eare zimbetu fortiatu, intru ace'a inse s'a sem-titu vatemata, pentru câ densulu puse la o parte ramulu de lauru fara de nici o observatiune ulteriora, si si des-amagita, pentru eâ a vorbilu iu unu modu alâlu de usioru si cu atât'a indiferentia despre cuceririle ei, facia cu cari nu aretâ nici cea mai mica gelosia. — după cum asceptâ dens'a.

Atunci «pre mai marea ei bucuria a fostu chiamala

©B.C.U. Cluj

146

Lady Peters. câ-ci aveau lipsa de dens'a in chili'a eeo-nomei.

— In fine suntemu singuri, — cugetă Filipp'a, — acum îmi va spune, eâtu de tare se bucura de revederea mea. Acum dora i va veni in minte, ca totu-de-un'a me numiă micuti'a lui eonsorta. —

După ce a esitu inse Lady Peters, Normann luă o carie de pre. mesa si o întrebă, câ ce a cetitu in t.em-pulu din urma, si câ ce carte este acum mai cercată. Ea respunse la tote întrebările si observatiunile lui. inse acele nu corespundeau nici decâtu cu dorintiele si aspi-ratiunile animei sale.

— Nu-'mi vorbi despre cârti. Normann. esclamâ dens'a in fine. Enareza-mi despre tene. eu asin asculta mai bucuroşii ceva despre tene.

Ea nu observa rosieii'a ttsiora ce se aretâ pre faci'a lui frumosa.

- Deca voimu a. vorbi despre noi insine, dise elu atunci asiu semli mare plăcere, câ se te alegemu pre tene de objectulu conversatiunei nostre. Tu te-ai facutu (arc frumosa Filippa.

După aceste elu scruta cu de-a-menuntulu fie-care parte singurateca a toaletei sale bogate, si contemplă cu melancolia acele niasse undulănte de peru brunu, ace'a facia frumosa, in mijlocuiu care'a straluciâ atâtu de far-meeatoriu o pareche de ochi scânteiatori câ doue stele focose, acele mâni albe câ neu'a ce se misîfeâ cu neli-nisce. Era convinsu cu certitudine cumcâ in tote cale-toriile sale din străinătate nu a intempinatu nici o lienlia atâtu de incântatoria ca se se pota asemenâ cu gratiile poternice ale acestei june farmecatoria.

Te bucuri Normann, ca după părerea la m'am itu atâtu de frumosa? întrebă dens'a distrasa.

De siguru. Suntu turte mândru cu tine. - - mân­dru, a me numi verisiorulu Filippei L'Estrange.

Numai atât'a?! Singurii acest'a erâ ee-lu (acea mândru? Eră elu

atâtu de orbu, incâtu se nu descopere amorulu fierbente. ce respira din trasurile ci. — atâtu de surdu incâtu se nu-o pota inlielege acesta din sunetele moi si vriba.tore a vocei sule melodiose ce tremura?

Ea se apropie mai tare de densulu. Normann, noi am fostu totu-de-un'a buni amici,

dise ea cu modestie. — Ha, noi eram la dalta câ fratele cu sor'a, res­

punse elu. Aduci-ti inca amente cum ne maniămu adese si apoi era ne impacâmu?

De sigurii! Inse noi nu etani câ trate si sora, Normann. Cu aceste nume nici cându nu ne numiamu unulu pre. altulu!

— Eu nu asin ti potutu afla nici-cându vre-o es-presiune, — se-mi fia mai acomodată <i mai indestulilbria pentru tene, dise elu ridiendu.

La aceste cuvinte ea 'si fixă ochii strălucitori asu­pra lui.

— Atunci me iuhiai lorle niullu Normann. dise ea

iucetu. Spune-mi adeverulu: Infimninat-ai in caletoriale tale vre-o funtia pre care se o iubesci mai multu decâtu pre mine?

Elu remase deplinii liniacitu si liberu de ori-ce per-plesitate.

— Scump'a mea verisiora după cum ti-amu spusu deja, in străinătate nu amu incheiatu nici o legătura in­tima, — am facutu ce e dreptu unele cunoscinlie plăcute,

l cari inse a sboratu câ visnlu. atâtu i totulu. - Atunci suin multemita, respunse ea cu dulcetia.

Inse elu remase cu totulu surdu la acest'a espre-siune pasionata a vocei sirenice.

Pre incetu incepu a dispari' reserv'a dintre densii. Conversară liberu despre Verdun lioyal, patri'a ei si despre Beechgrowe si intentiunea lui de-a se domicilia acolo. Conversatiunea lom erâ o adeverata schimbare de idei. si cugete ca tata eonfidenti'a, dar' nu respiră nici urma de amoru. Ea s'a insielatu amaru in speranti'a. câ după depărtarea protectorei sale. densulu i va vorbi despre amorulu seu.

Elu vorbiâ despre tempurile cele vechi, despre ami-citi'a din copilari'a loru, despre planuri grandiose si spe-rantie frumâse in venitoriu —• scurtu despre Iote. numai despre amoru nu. Acestu cugetu se părea cu totulu strainu cugeteloru si dorintieloru sale.

— După opiu dile me voiu asiediâ in Beechgrowe disc elu. coneede-mi-vei câ pana atunci se le cercetezu in bila diu'a Filippa?

— Aii- voiu bucură din anima la vederea la. t.em-I>uiu meu 'li sta la disposithme, - respunse dens'a, dav' elu nu intielese sensulu mai profundu alu cuvinteloru ei.

După ace'a se intbrse Lady Pelers si-lu întrebă ca nu va prândî cu densele.

Filipp'a iubesce petrecerea «lise ca . dela ince-putulu sesonului nu amu avutu nici o sera fora sgomotu.

| — astadi inca va cerceta unu baiu. — Da, dise lener'a erede. lumea chiar' acum 'mi

părea forte frumosa Normann, dar resignezu cu plăcere dela baiu spre a remanea acasă si a-li cântă cev'a deca voiesci se prândiesei cu noi.

— Acest'a e o tentatiune la care nu sum in stare a contrasta, respunse elu. Voiu veni nesmintita, chiar' si in casulu cându toii jucătorii lei desamagiti 'mi voru arunca manusi'a seu 'si voru descarcă asupra-ti bila mani'a loru.

Eu o voiu suportă, respunse ea, si erediu ca nici tu nu vei dft indereptu. Acum me despartiescu de tene mai usiorala de-6rece sciu câ in curundu te voiu revede!

După acestea elu se depărta. împace a remasu Filipp'a erasi singura cu Lady

Peters vorbiră forte pucinu. De-odata Filipp'a imbracisiâ eu foeu pre amic'a sa si-o săruta cu frageclime.

— Nu vorbi cu mene dfse ea, câ se nu-mi resunc eeboulu vocei tale'. er' amic'a ei o priviâ cu ingrigire vediendu cum sta inaintea densei visătoria, in credintia

©B.C.U. Cluj

147

ca aude o musica ceresca si cu unu surisu strafiguratu pre buzele-i cireşii.

* * *

Lordii Arleigh in Heeehgrowe in decursu de mai multe generatiuni formau un'a dintre cele mai avute si mai nobile familii in tola Angli'a. Tote aceste daruri f'rumose de gloria, rangu si avere, trecură la uniculu suc­cesorii alu acestei familia la Lord Arleigh Normann, ca­rele deveni eredele tatane-seu inca in etatea juvenila de douedieci ani. Densulu a eredîtu totu-odata si frumseti'a rea renumita a lonliloru Arleigh. Elu avea trasuri fine faci'a frumosa, o figura cavaleresca eleganta, unu peptu laln si tienuta adeveratu militară, perulu brunu, ochi in-tunecati, sprincene dese si cercuite in modu artistieu, er

gur'a-i de-o frumsetia si proportiune admirabila era adum­brită de mustelia si barba negra regulata. — Caracterulu seu se potea dejudecâ usiom după esteriorulu placutu. — Ochii Iui negrii întunecaţi, irasurile-i fine si Iota tiinii'a lui impuneiore respiră ambiliune. dar' nu acea ambiţiune vrana si ordenaria, ce oaraeteriseza pre omenii mici la sufletu, ei o ambiţiune nobila si demna, ce e eflusulu animeloru mari.

I.a dorinti'a repausatului seu parente a fostu percursu intregu cursulu de educatiune inalta si cul-lura moderna. 'Si făcuse studiele in Eton si Oxfort, caletorise intregu continentulu si acum'a se-a re'ntorsii din străinătate spre a-si petrece vieti'a că toţi Arleighistii in possesiunile sale că unu adeveratu rege.

Muma-sa Lady Arleigh nutriâ cea mai intima sim-patia facia de vera-sa Lady L'Estrange cea blânda si amabila. Adesea mergea in visita la Verdun Royal si totn-deun'a lua cu sine si pre fiiulu seu, — care-si adu-cea bene aminte, cum siedeau ambele dame lângă olalta si proiectau planuri de căsătoria intre Normann si Filipp'a. Era vie in memori'a espressiunile favorife ale mamei sale precum: ,Atâtu de potriviţi../ ' — ,Ce parechia minu­na ta . . . 8 »Dorinti'a mea. de predilectiune...* s. a.

Parte seriosu, parte in gluma 'Iu dedase a numi pre Filipp'a: ,mic'a mea consorta* — si a-i dovedi mii de prevenintie, a-i face presenturi de iiori, jnvaere si jo-carei copilaresci. l'âna cându eră copilu rîdea cu dulce asupr'a acestor'a

Filipp'a era o copila frumosa si plina de spirilu, fienti'a ei vesela si dragalasia 'Iu incatenâ si elu pro-nunliase celu mai puru adeverii cându a asiguratu-o cumcâ in tote caletoriile sale nu a intimpinatu nici o fî-entia mai plăcuta că vechi'a lui amica.

Elu făcuse cunoseintia cu fete frumose si dame ra-piiore tara de a se înamora inse in ele. Preste totu în ochii Arleighilor amorulu eră unu lucru seriosu pe care nu-lu tractau cu usioratale superficiala.

Nici lordulu Arleigh Normann nu se inamorase, — dar' in tempulu din urma cugetase seriosu la verisior'a L'Estrange. Câ copilu o iubiâ precum se intempla acest'a adese-ori. — elu o numiâ in gluma, inse nici decâtu se­riosu — „ m i c u ţ i ' a m e a c o n s o r t a . 5

Elu asculta conversarea dameloru cu ihdeferentia. Abia in etatea barbalesea Începu ;i cugeta seriosu preste lucru, si'si aducea amente cu satislactiune deplina, câ nu s'a deoblegatu prin nimica, câ mi a pronuncialu catra Filipp'a L'Estrange euvântulu „amoru* nici cându, — câ nici-odata nu i-a cerutu mân'a seriosu si asia tolu lucrnlu a fostu numai unu planu lauritu de betrânele loru mame.

Elu nu eră inamoratu nici deeum in Filipp'a. Dens'a era bruneta, er' elu preferiâ o blondina, —

o frumsetia bruna pentru elu nu eră rapiiore. Iubiâ mu­ierile blonde, cu peru auriu deschisu. de unu tempera-mentu linu si modestii, cu semtieminte delicate si fragede — strălucirea nu-lu atrăgea, splendorea pentru densulu nu avea farmeeu.

Din tote acestea conclusiunea era. v,i deşi avea pentru Filipp'a cea mai viua afecţiune de frate si amico. desî priviâ la dens'a eu admiratiune, dar' amoru nu nu­triâ pentru dens'a de locu.

Si ce se fiene de Filipp'a? elu nu eră nici decâtu vanu si inchipuitoriu. Vanitatea pentru superbnlu si ea-valeresculu lordu Arleigh eră ceva necunoscuţii. Nu po­tea crede de locu. câ joculu copilarescu se li lasatu urme si radecini adânci in anim'a ei. - nu voia se creda acestea, — câ-ci intocmai câ densulu si ea era numai o copila si asia se pofe ca >i dens'a asemenea a datu cu totulu uitarei acea nebunia copilaresca.

• Primulu lucru ce l'a esperiatu după sosirea sa in patria a fostu câ eompanion'a sa in jocu, amic'a sa din teneretie, copil'a pre care odiniora o numiâ „mie'a mea consorta* eră eroin'a dilei. frumseti'a serbatorita a seso-nnlui la a cărei petiore jacea jumetatea Londr'a.

.,Kegiii"a mea."

Lordulu Arleigh era atâtu de indatenatu a considera pre Filipp'a eâ pre o copila, incâtu acum abia se potea impaca cu cugetulu — câ dens'a a devenita o juna fru­mosa si superba si cea mai avuta erede in Londr'a. Eră impacienta câ se-o revedia cum Iu va beneventă, cam 'Iu va primi.

Îndată după re'ntorcere i-i scrise gi-i cerii permi­siunea câ se-o cerceteze si acum se întorcea dela acesta visita; cu ochii farmecati. cu capulu confusu. dar' cu anima intrega.

Su venirea aloru doi ochi negrii frumoşi, cari stra-luciau in f'oculu pasiunei, a unei facia incântatore cu buse de perla, a unui surisu farmecatoriu. a escitatu ce-i drepţii fantasi'a lui, dar anim'a i-a remasu neatinsa. Ea erâ mai frumosa că visulu unei imagini muieresci, dar' nu posiedea ace'a specia de frumsetia. earea se fie in stare a-lu entusiasmâ. ea eră pre orbitore, pre impes-tritiata, pre stralucitore. Elu preferiâ lili'a dulce si curata rosei maiestetice. Dar' cu tote acestea elu recunoseea in

©B.C.U. Cluj

148

sene că in vieti'a Iui tui a vediutu nici o fâşia asia de frumosa si nici o figurii asia de perfecta, precum era ace'a a dsiorei L'Estrange si pentru aee'a niei nu se prea mira câ jumetatea Londra jaeea la petiorele ei.

Se bucura forte pentru bun"a primire ce-i făcuse, 'cu tote ca nu o poiea cuprinde in toţi insemnetatea.

Elu era cu mul Iu mai gentleman decâtu se credia câ amorulu a fostu acefa ce straluciâ din ochii ei. ce tre­mura pro buzele ei si <-c-i făcea vocea nesigura si abia audibila, eâ amorulu o-a faeutu se intrunesca cu tote gratiile sale pentru a-lu farmecă. Elu eră incântatu, anim'a i se infierbentâ sub influinti'a cuventeloru po-ternice - inse cu tote aceste la amoru nici nu cu­getă.

'Si propusese a nu mai reinprospetâ nebuniele co-pilaresei al'.' dileloru trecute si a incungiurâ ori si ce alusiune la acele, câ-ci acesta o considera de unu lucru lâra tactu. Gentleman perfecta, ci- erâ, avea convingere firma, câ dens'a nu va pune nici unu pretiu pre ele. Beneventarea ei. ce e drepto, a fostu forte amabila — frumos'a-i facia vis-«,-vis de densulu a luatu o eşpreskme eâtu se pole de frageda si vesela.

Ea se dedicase cu totulu lui: nu avea nici unu in-teresu pentru nimica iu lume. decâtu numai pentru elu si afacerile lui: music'a, cariile, tablourile, ba persona-giulu seu chiar' propriu cu tote triumfurile cele splendide facia de densulu si afacerile lui i se păreau fâra de nici <• valore. Nu potea esisiâ oiriu moritoriu pre pamentu carui'a aceste destinatiuni se nu-i para magulitore si im-I meu ral orc.

De 6re-ce 'iu rogase cu atftt'a insistentia, câ se prandiesca cu dens'a, elu promise-se, si ast,u-feliu acea sera frumosa de Maia. ce esalâ unu profumu alâlu de dulce. 'Iu află era-si in Hyde-Park. Deca se pote dice, Filipp'a eră si mai incântatoria, decâtu la prim'a ve-• linia.

Ea avea totu ace'a-si toaleta rapitore — capulu ei de regina eră decoratu cu briliante, juvaere pretiose stra-luciau pre pieptu, er' in vestmentu era aninatu unu bu-ehetu din florile cele mai alese.

La prim'a visita se aretâ că o juna frumosa. acum i.se presenta câ o econ6ma nobila, ca o dama. ce duce o casa mare si splendida.

Densulu Iu din nou neeesitatu se-si facă sincer'a mărturisire, ca ea e o frumsetia perfecta intru adevera-tulu intielesu alu cuventului.

Xicairi nu vediuse ceva mai perfectu, desî comu­nicase cu cele mai considerate cercuri din lumea mare si eleganta. Contemplându-o in -tăcere cugeta de repetite-ori, câ pusetiunea ei cea înalta si strălucita, pentru dens'a nu e de a.juusu. Ea respftndea in giuru de sine unu far­mecă atâtu de magicu, incâtu insu-si fain de voia se semtiâ atraşii si incatenafu si totuşi nu o iubiâ — nimica nu erâ asia departe de densulu câ acest'a. Eră absoluţii imposibilii eâ se nu observeze, eâ in unu anumitu res­pecta cu densulu trăda de totu altcum, că cu eeialalti

ospeti. In ce consistă deosebirea, insu-si nu sciâ, dar' semtiâ in porta rea ei o distingere positiva si totuşi abia observabila. Când se adresă catra densulu vocea ei ca-petâ altn timbru, faci/a-si schimbă espresiunea, câ si cum ea Far' fi consideraţii de o fientia de totu deosebita de eeialalti ospeti.

Societatea de prandiu succese perfectu, câ ori si ce distractiune la care lua parte si domnisior'a L'Estrange.

Cându se gatâu ospetii de cale. Norinann inca se scula. Ea stetea lângă densulu.

— Nu te duce inca, Normann, dise dens'a. iuca e prea de timpuriu. Mai remâni câ se-ti oântu ceva.

Ea vorbi atâtu de incetu, incâtu neme nu o potea audî, afara de Normann.

Elu se invoi cu plăcere, fiule se potea află mai bene. câ in acesta ,-alonu. in societatea acestei june fru-mose. —- a amicei si eompanionei sale din copilărie.

Ka-si concedia ospetii si apoi se intorse catra den­sulu cu unu surisu, ce ar' ti fostu in slare a decide în­vingerea seu decăderea Troiei.

— Cugetâmu, câ nu te voiu mai pierde, dise ea, si ini pare, câ si cum h'asi fi schimbaţii cu tene nici unu cuveniu. Normann!

— Noi ne-amu petrecuta dorn mai multe ore, res-punse elu ridiendu.

— Da, da, tu calculezi tempulu totu după datin'a cea vechia, — - după ore si minute! Cându 'mi petrecu cu cineva, pre caro . . . , care-mi e amicii asia de vechili, câ tene, atunci uitii cu lotuln acesta ealculu de lempu.

'fu esii o entnsiasta, dise lordalu Arleigh, ui-tnindu-se de slralucirea caracteristica a frumâsei sale facie.

— Ba, eu suni numai constanta, replică ea. Apoi lacura ambii câteva minute, in (ine Filipp'a

rupse tăcerea. — Mai aduci-fi amenle, intrebâ dens'a, câ-mi lau-

dai vocea si afirmai, câ mai târdin voiu invetiâ a cânta bene? — De buna sema, câ-mi aducu, dise elu.

Am studiaţii music'a cu diligentia, continua dens'a, câ-ci sperâmu. câ cu acest'a 'ti voiu causâ c.evâ bucuria.

— Pentru câ sperai, câ-mi vei causâ cu acest'a vre-o bucuria? inirebâ elu. Ce mărinimia din parte-ti, câ ai cugetatu la mene atâtu de multu.

— Si la cine se cugeta la altulu, decâtu la tene? intrebâ dens'a.

Vocea ei avea unu timbru reprobatorul, dar' totti-odata dulce si seducătorii! — elu inse nu a observata aici un'a nici alfa. De ar' fi foslti atâtu de inlipuiloriu precâlu eră de superbii, alunei ar' fi potutu descoperi mai in graba amorulu inlimu. ce-lu niifriâ catra den­sulu.

Se deschiseră ferestrile. câ-ci aerulu de sera erâ atâtu de dulce si profumalu, acest'a unduia acum in chilia si părea. câ da floriloru unu balsamu si mai im-batatoriu.

©B.C.U. Cluj

149

Lordulu Arleigh Vi frase scaunulu aprope de pia-niao.

— Asculta-me numai, dise dens'a. Nu-i de lipsa se-mi întorci notele. câ-ci sciu de rostu versurile, cari 'mi suntu mai plăcute. Închideţi ochi, Normann, si viseza!

— Voiu visă mai vivace, deea 'mi voiu tiene ochii deschişi si te voiu privi pe tene, replică elu.

După câteva minute densulu in realitate se credea strapusu in imperiulu visuriloru de aurii — vocea ei plina si dulce, cu tonurile ei fragede si deliciose făcu se resune chili'a profumata de cea mai incântatoria mu-sica.

Incâtu-si potea revocă in memoria, nici eându nu audise alta voce omenesca, care se vibreze atâtu de se-dueatoriu, cu atât'a pasiune si fragedîme, care se rapesca animele auditoriloru cu unu f'armecu atâtu de neresisti­bilu, întocmai după cum rapesce torentele poternice frun-di'a mieuti'a, - - si care totu-odata denotă cu esaetitate forti'a magica a aceleia, ce o posedea.

Ea cânta despre amoru. despre amoralu potente si neresistibilu, inaintea carui'a, că si inaintea unui rege, iote se pleca, tote se supunu, si Normann o contempla in lotu decursulu cânlerei.

Lumin'a lina si debila a lampelora cădea pre faci'a ei stralucitoria si părea, ca o face si mai frumoşa. Elu se uimi de aceiu fârmecu magicu, ce se reversâ asupr'a lui, câ-ci elu nu vedea ailn-eeva. deeâl. faci'a Filippei si nu audia, decâtu acea musica divina, ce-i (egânâ sem-lirile in visuri dulci si feerice.

Câtu «ie incântatoria, câtu de admirabila in frumse-tia, câtu de neasemenavera in voce eră acesta sirena, carea-i cânlâ de amoru, pâna-ce semtîrile incepura a-i ametî, faci'a a i se aprinde si anim'a a-i bate mai ra-pede!

Deodată li se întâlniră ochii, buzele purpurie tre­murau, degetele albe devenira nesigure, ea-si plecă genele si music'a dragalasia amuli.

Ea se incereâ a-si ascunde perplesitatea prin unu surisu lori ia iu.

— \Tu trebue se te uiţi la mine. eându cântu, Normann: devinu confusa, eându te uiţi la mine.

— Atunci trebue se te încerci. că se apari, cev'a mai pucinu frumosa, Filippa, respunse elu. Ce aria a fostu acest'a, ce ai cântalu mai in urma V

-— 0 aria de totu noua. respunse dens'a. si se numesce: »R e g i n ' a m e a<;.

— Asin ceti bucurosu leslulu ei. dise lordulu. Ea-lu cercă numai decâtu si ambii se plecară preste

foi'a de note. Perulu ei bruna i atinse obrajii, părea câ-lu farmecă profumulu lilieloru albe. ce o decorau, nu-si potea esplicâ ametiel'a, de care era cuprinsa.

— Asiadara, câ-i frumosu? dise dens'a. — Da, forle frumosu. inse ideala: si suni de acea

credentia, că pucine muieri se voru află. cari se core­spunde ;>reginei<: poetului.

— Ace'a nu o sci tu — si mi poli judecă preste

acea. Normann. Eu credu, că Ba-care muiere, care iu-besee intru adeverii, prin acesl'a devine regina.

Elu se uita la dins'a si se uimi de pasiunea, ce se reflectă din vocea ei si de cspresiunea caracteristica a faciei sale frumose. de . . . .

— Tu nu credi. cu fote acestea e adeveru. dise ea. Amorulu e imperiulu muierei, câtu-ce pasiesce in densulu ea devine regina. Anim'a si sufletulu i se lar-gescu si splendorea amorului i se preface in corona. Acest'a e adeverat'a diadema a muierei. crede-mi. Nor­mann. ea nu pretende alfa.

Elu repasî inspaimentatu. cuvintele ei se părea, câ-lu readuseră la conscienti'a de sine. Ea observă nu­mai decâtu si cu rutin'a unei adeverate dame de salonu schimba îndată obiectulu de conversatiune.

La incepulii puse câte-va intrebari indiferente «le-spic Beechgrewe. apoi dise de-odata: Asin dori se mai revedu odată frumos'a <i vechi'a iu patria. Normann. Eram numai de diece ani, eându am fostu cu mam'a mai in urma acolo, atunci eram prea lencni spre a pole luă in drepta consideratiune iote curiositatile de acolo. — de ace'a asiu mai merge odaia cu mare plă­cere.

— Spere/u. ca ti se vă impleni dorenti'a. Filippa. Am se-ti aretu multe rarităţi. Din lia-care cetate, ce o cercetam in caletoriele mele. am tramisu acasă totu-feliulu de tesauri.

Ea se uită la densulu de jumelale uimita . de ju-metaie meditativa, dar eln taeea.

Era cu potentia, câ elu nici-cându se nu fi cuge­tată a o face domn'a si regin'a casei sale?

— Spre tomna trebue se inviţi o societate intriga, dise ea, si Lady Peters inca trebue se fia împreuna cu meue intre ospetii tei.

Me voiu semti prea onoratu. Ku 'mi voiu tiene cuventulu Filippa.

Apoi sei scolâ spre a o paraşi. Ochii cei negri. melancolici 'Iu urmau. Cându i

inlinse man'a de adieu, ea paşi mai aprope. — Te bucuri intru adeveru de revederea mea.

Normann? intrebâ dens'a cu voce lina. — Da, me bucura, desiguru, Filippa. Dar' ce în­

trebare curiosa e acest'a din pârlea t'a? — Am facut-o, dise ea. pentru-câ mi se pare, ca in­

tre noi esista acum unu noru. o umbra, caro. după memo-ri'a mea. in dileie n6stre cele tenere si frumose nu esistâ.

— Amendoi amu mai inaintatu in etate, dechiarâ densulu. si coiifidenti'a din copilăria nu-si mai pote luă sborulu de odiniora.

— Mai bueurosa asiu fi voitu se remânu copila in tola vieti'u mea. (fecalii, câ tu se-ti inschimbi porţarea facia de mene. dise ea cu iutiela.

— După opiniunea mea, dise elu seriosu, unic'a schimbare, ce s'a f'acutu in mene, este. câ acumu te ad-miru mai mullu. «ă oii si eându,

©B.C.U. Cluj

150

Aceste cuvente o inaltiara iu culmea entusiasmului, daca ar' li meditată inse mai profundu asupr'a loru, stanei dorere. acelea i se-aru ti parut.u destula de ordi-narie.

VIII.

..ÎL» { « r a n d c IMtchesse .

Lordulu Arleigh 'si lua pelari'a de pre eapu si stete câteva minute in locu cu capulu descoperitu sub firma-mentulu instelatu. I se părea, câ a petrecuţii mai multu tempu iu atmosfer'a innadusita a unei florărie. — eal-dur'a si profumulu 'Iu ameţiseră.

Câtu de frumosa, câtu de farmecatâria eră Fi-lipp'a! Ce farmecu nespusu, nedescriptibilu sterniă ca iu ori-ee moritoriu!

Ce mirare, jumetate Londr'a jacea la petidrele ei si fie-cine se semtiâ fericitu de favorulu unui surisu, de pre husele ei frumose ?

Nici decâtu nu era inamoratu in dens'a, o admira, o stima, i era aplicatu din adeneulu animei, dar' mi o iubia — t6te le semtiâ facia de dens'a. numai amoru nu si totuşi visa despre ea, cugeta la dins'a, i asemeni li-sionomi'a cu a altor'a, pre cari le vediuse - inse tote le făcea numai pentru-eâ dens'a 'Iu orbise cu totulu.

- - Acum oedu in sirenele anlicitatiei 'si dise elu; si acele au trebuiţii se aibă asia ochi negri, înfocaţi, asia voce plina si dulce, si asia facia frumosa si rapitoria. Compatimescu din anima pre barbatulu care iubesce pro Filipp'a L'Estrange (Ara speranti'a de-a li iuiiilu de ea, care de va iubi pre cineva, usioru 'Iu va cuceri', (line i-ar' putea resiste?

Nici QU-i trecea prin minte, ca acestu amoru pa-siunafii a. unei animi atâtu de înfocate i apartienea lui — câ dens'a ar' li sacrificata cu plăcere totu, ce avea in lume, pentru unu cuventu de amor:; din gur'a lui, pentru unu singura semnu de iubire.

In diu'a urmatoria capetâ unu biletu de euprinsulu următorii! :

Iubite Normann! ,1'oii se caiaresci astadi cu mine. Tocmai am unu

calu de nou cumperatu, pre care pentru mine toţi 'Iu ,considera de prea iute. In presenti'a ta 'Iu voiu potea probă cu mai marc eutesare.'

A ta F i i i pp' ;t.

F.lu nu potea si nici nu voia se-i respingă cererea, — ce motivu ar' fi si poluţii avea pentru acest'a? Frumos'a copilitia, ce-i cerea acestu servitiu, erâ vechi'a lui amica si companiona. Se si grăbi deci la Verdun House. unde Filipp'a iu asceptâ deja.

— Am sciutu, câ vei veni, dise ea. Lady Peters afirma, că-mi vei denegâ acesta plăcere, dar' eu eram sigma de contrariulu.

- Aveai dre[)tu se contezi pre mene, dise elu ri-diendu, câ-ci nimicii nu me potea retiene de a te insoci.

In ser'a trecuta, cu juvaerele pretiose si cu loalet'a ci splendida, i s'a parutu forte frumosa, astadi inse. deca numai se pote. prospiciâ si mai farmecatoriu.

Veştmentuln ei de amazona erâ simplu, dar' plă­cuta si se potriviâ câtu se pote de bine pre l'rumds'a-i talia. Erâ o adeverata plăcere a o privi in acestu cos-tumu pitorescu, ce-i siedea alâtu de minunaţii.

Filipp'a L'Estrange siedea pre calu escelenlu, — ce'a ce in genere la dame e lucru forte raru. Lordulu Arleigh fu siliţii fâra de voie a-si intdree atenţiunea asu­pr'a priviriloru de admiratiune, ce se îndreptară asupr'a ei clin fote părţile in momenlulu intrarei loru in parcu.

Elu se convinse, câ dens'a intru adeveru e regin'a societatiei. Din tote părţile intempinâ omagiu estra-ordinariu. Totu, celu-ce avea ochi, se uita după dens'a. toţi cavalerii se opriau in tăcere spre a o admira.

De repetiteori audi lordulu intrebarea: 3 Cine e acea juna frumosa?" Fia-care cavalerii de rangu se nisuiâ a schimba cu dens'a bare-mi câteva cuvinte. Principele de Auboine, acela ospe pre atunci, atâtu de serbatoritu in Angli'a, nu se potea, nici decâtu desparţi de dens'a. Si totuşi lordulu Arleigh potea observ;! usioru, câ ea totu catra densulu se întorcea, întocmai după cum se intoree Horea snrelui după sore. Oii si cu cine si petecea, pre densulu nu-lu uita nici unu momentu, urechi'a ei erâ totu-deun'a gata pentru densulu. lui i suridea cu dulce: preste ei stralucia cu alâi'a splendbre surele de Maiu. in giuruiu loru cădeau pre erba cele mai multe (lori. iu giurulu lom cântau paserile viersuri melodi6se si mi de publicu se mişcau in cete undulatorie

— Câtu de fidela e dens'a vechiului seu amica! cugeta lordulu Arleigh, vediendu, câ nici unu principe nu fu in stare a-i abale privirea dela densulu, bare-mi pre unu minutu.

Astut'eliu călăriră la lumina sorelui mai departe — elu cu anim'a libera, dens'a cu semtiementulu totu cres-cendu alu amorului prolundu, fidelii si intimii.

— Mi-ai eaus'a mare plăcere. Normann, dise dens'a. deca ai liene cu mine câteva ort; din călărit. Sciu. câ am lipsa mare de ele.

Elu contempla acea figura dragalasie si acele mâni micutie, ce portau freulu cu atât'a desteritate.

— Nu sciu pentru ce se mai ai lipsa de studiaţii observa elu. Nu cunoscu nici o dama. care se calaresea mai bine.

— Si totusiu 'ti voi li multiamitoria pentru unele îndreptări, dise dens'a. Toiu-deauna am calaritu cu tine cu mare plăcere, Normann.

— 'Mi va servi spre cea mai mare bucurie, pana cându petrecu in capitala, câ se calarescu cu tine in tuta diu'a. dise elu. — dar deşi se esprimase câtu se pote de amicabilu si cu husele suridietorje, totuşi din tonulu seu lipsiâ cu totulu foculu amorului.

Eră atunci o demaneti'a de Maiu forte calda, se­rele lucia cu tota fierbentiel'a unei dile de luniu. După ce se reintorsera la Verdun House, i dise Filipp'a:

©B.C.U. Cluj

J5J

— Nu voiesci se intri pre unu momentu. Normann? Eşti forte infierbinlalu si ostenita. Celarinlii mieii William ti va servi cu o sticla de claret.

Elu se eseusâ, câ nu are voia de petrecere, si dise ca nu e ostenitu.

— Nu vei conveni cu neme. i replică dens'a. le voiu conduce in miculu mieu boudoir, unde nu e iertaţii nimenui a intra si acolo vomu mai povesti pucinu.

Era inposibilu a refusâ. Intru adeverii ea avea poterea farmecatoria a unei sirene. Preste unu minutu densulu se afla deja in boudoirulu ei recorosu si umbrosu, in care străbătea o lumina debila prin pierdelele de ma-tasa si aerulu era profumatu.

Diligent'a Lady Peters se află deja acolo cu o sti­cla de clarei rece că ghiacia, câ-ci presupunea, câ den­sulu va li infierbentatu si obosita. Acest'a provocă in memoria patria s'a cu Iota vivacitatea, incâtii se semfiă torte ferice.

Lady Peters se retrase pre unu monienlu si Filipp'a intra.

Ea si schimbase vestmintul de amazona cu tui ne-glige rapitoriu de mătase alba cu cretiele dragalasie. Nu portă nici juvaere nici flori? nici brâtialete, dar massele undulante de peru negru erau desfăcute si aternâu cu gratia pre grumadiulu ei albu că neu'a. pe facia-i se re-vcrsâ o rosiatiâ usiora er tienut'a i era pucinu cam de-lasata. Se aruncă intr'un jeltiu si dise cu un suris visatoriu.

— Tu vedi, câ nu te considera câ strainu, Normann. Dintre cretiele albe de mătase se poiea vedea un

pantofii framusielu si atragatoâu, lângă dens'a stă o ventrela decorata cu petre pretiose, eu care mişca aerulu profumatu. Elu o privea cu unu aeru de sublima admi-ratiune.

— Tu semeni cu unu tablou, pre care Fam vediutu, Filippa, dise elu.

— Cu ce le'iu de tablou? intreba densa suridiendu. Nu-li polii spune, dar' sum sigura, câ am ve­

diutu undeva unu atare tablou, cu care semeni de mi­nune. Cu ce tablou ai voi se semeni mai bueurosa?

Unu radiu de lumina schinteiâ din ochii ei inta-necosi.

Cu tabloulu, pre care tu Tai condecorâ cu sub-scriptiunea: „Kegin'a mea" - - respunse ea rapede.

Elu nu o intielese. — După opiniunea mea ori ce omu. care are si

numai ceva idea de frumoşii, va li necesitaţii a te numi ,regina", obveni elu superficialu. lntielesulu mai pro-timdu alu cuventeloru ei i scăpase cu totulu.

Lady Peters miră in boudoir si conversatiunea luă alta direcţiune.

— Astadi mergemu la opera bouffa, disc Filipp'a, in momentulu cându lordulu Arleigh se recomandă. Ai voia se ne insociesci ?

— Logea ta va fi plina foia ser'a de guralivi sgo-motosi. respunse elu ridiendu.

— Deea vei voi se vini. Normann. atunci toii 'li

voru face loeu, dise ea. Astadi se va repreata „La t i r a n d e D u e h e s s e * —atâta de renumita in tempulu din urma.

— Nu amu vediutu inca acesta opera, respunse lordulu Arleigh, si nu polii afirmă, câ asia avea mare plăcere la acesta bucala, dar' deea doresci tu, Filippa. voiu veni.

— Presenfi'a ta 'mi va mari plăcerea, dise ea linu. — După acest'a asecuratiune. cum asiu pote re-

mane? \roiu fi forte punctuosu, promise elu. si cugetă din nou, câta de fidela e dens'a vechiului seu amicu, — si câta de indiferenţi i pani cei mai mii!

In acesta sera Filippa 'si schimba modulu indati-nata de toaleta. Ea nu porta că de comunii costumulu seu galbenii palidu. acaruia coldre si stofa eră asia di! minunata, ci metasa alba - stralucitoria, tntretiesuta cu puncte rosie-întuneeate. Nu se potea imagină un costumu mai alesn, mai poeticu si mai pitorescu.

Perulu asemenea i eră decoraţii cu rose rosie-intunecate, si tota de aceste straluciau si pre sinulu ei albii. Bouquetulu ei constă din aceleiaşi flori mirositorie.

Lordulu Arleigh observă, ca. deşi teatrulu era plinu, Filipp'a atrase atenţiunea întregului publicu, incâtu lorg-nonele erau încontinuu îndreptate asupr'a frumâsei sale facie.

Domnisior'a L'Estrange 'si tienu cuventulu, ea vor-biă forte pucinu cu teii ceialalti curtenitori, atenţiu­nea ei oră îndreptata singura asupr'a lui Normann. In decursulu operei i esaminâ faci'a cu tota agerimea. Dar' ace'a nu tradâ nici unu interesu deosebitu.

— 'fie mt-ti place „Grande Duehesse?" intrebâ ea momentanu.

- Spunendu-ti drepte — nu. respunse elu. - Spune-mi numai motivulu, intrebâ filipp'a.

— Poţi inca întrebă, FiHppa? respunse elu cu mi­rare, apoi adause: 'Ti voiu spune dara. Înainte de idle. pre lângă fota music'a ace'a seducatdria, ac6st'a e o re-presentafiune de ace'a. la care nici cându nu mi-asiu duce muierea seu sor'a.

— Dar' pentru ce? intreba ea erasi, — 'Mi dă concepte prea vile despre caracterulu

muierescu. Fia muie! ca principesa Seu tierana, eu nu-i asiu permite niei-cându, că se-si arete amorulu fierbinte catra unu barbatu iu modulu acel'a se-si incorde cu alât'a fortia puterile sale spre a-lu cuceri.

Dens'a 'Iu priviă >.-M seriositate. Elu continuă : — Frumseti'a. ca si amabilitatea si lalenlulu . este

ceva ce ne incalene/a . concedii, dar' farmeculu princi­pala alu muierei in ochii miei e - - modest.i'a. câ cea a liliei — puritatea. — Nu eşti de acordu cu mene. Filipp'a?

— Ba da. respunse ca. «le sigurii. Normann, dar' Iu ue judeci prea aspru. Se presupunemu, câ o muiere iubesce pre unu barbatu din iota profunditatea sufletului seu. — se nu-i fia iertata nici cându a o aretâ acest'a. prin vre-unu semnu'?

Ori si ce semnu, ce i fam dă după părerea

©B.C.U. Cluj

1.52

mea, i va micusiorâ in ochii lui farmecuîu eelu mai marc, respunse elu.

Dar1, insistă dens'a, acesta părere nu e prea aspra? Pentru ee .se nu-si arete o muiere nici cându amo-rulu; facia cu alesulu animei sale?

— Muierile se fia iubite, dar nici candu se iubesca, dise lorduiu.

— Si eu repetiescu, ca tu esci pre aspru Normann. Câ-ci după părerea ta o muiere mai bene ar trebui se-si (ranga anim'a in tăcere pentru idealulu amorului ei. de-catu se-i de a intielege, ca-lu iubesce.

Suin de firma credintia, cum-câ intre principesa de (lerolstein si intre o anima franţa esista o cale mij­

locia de aura. Nici barbatulu nici muierea nu suntu responsabili pentru naturelulu loru. insa, după opiniunea mea, unu barbatu nici candu nu considera mai putienu pre muierea s'a, decatu atunci, (.-aud se bate după anio-rulu lui.

Elu vorbea atatu de franca si liberii de ori si ce alusiune, ineal ca vedea bine, că nu vorbesce cu respectu la dens'a, cu tote aceste ea trebuia se-si tragă doctrin'a din aceste cuvinte ponderase.

— Mi se intempla tocmai ca tie Normann, dise ea. nu-mi place de locu acesta bucata, se mergem acasă — si ei părăsiră leatriilu inainte de ce si-ar' fi iinitu rolulu Grande Duchesse-a. (Va urma.)

Vieti'a moa. Se strecura vi6ti'a in dulce destnierdari Si in noianu de lacremi si tainici suspinari. ('.ii si-unu pareu ce fuge prin câmpi fara de stânci Si prin pustiuri negre «-a dorurile-adânci.

Se strecura vieti'a in gingăşie plăceri Si 'n suferintie-amare si tainice doreri Ca steu'a blânda-a noptiei pre-unu limpede seninii Si că driiinariulu viol iei pre-unu tiermure străinii.

Se strecura vieti'a ca lacremile dulci Pre fegiete voiose. câ-a demaneliei lunci Si pre obradie sarbezi in cari de multu se-a stinsu Totu foculu teneretiei in unu noianu de plânsu.

Se strecura vieti'a ca-und duru nemărginiţii Catra fienti'a scumpa ce n lume-amu 'ntâlnitu, Că steu'a, ca pereulu. câ-o lacrima, câ-unu dorn Câ 'n dalb'a demanfetia unu visu nmagitoru.

Vieti'a mea se scurge cu suferintie-adenci Qâ riulu prin desierturi cu ripe si cu stânci. Câ-o stea-acoperita in cetia grea de nori. Câ "n marginea vietiei cându nici traiesci aici mori!

Blasiu. 31 tanuariu 1880. V. B. Mnnteneften.

Prieteni'a norocului. l-'riimlia verde busuiocii Arde-te-aru locu norocii, Cfttu necasu îmi faci Iu mic Cu siret'a-'i prietenie: l.a nevoe-eu strigu: «Norocel Nu mc lasâ. vina 'ncoce; Scapa-me de asta ciuma. Care inim'a-mi sugruma!» Iar' Iu hîrsiu betrftnu ee esci Stai departe si privesci, Kidi de mine si-ti baţi jocu Pe cându eu nu-mi aflu Locu.

Din nevoe de-amu scapatu Eu atunci din nou te catu larii te chiemu. ie strigu se vii: • liiiciiii'a mea s'o scii.< Ilar tu liâtru. prefacutu, Pentru mine iar esci mulu ; larasi rîdi. departe stai Si-ii baţi jocu de al îu Icaiu.

Eu cu tine 'nea n junie Amu fostu facutu prietenie

Si-atunci tu mi-ai fostu jurate Se-mi fi frate-adeveratu: »Se scii« — guva-ti îmi sioptea — »Ca ti-oiu li câ si-o proptea : Cându ar fi se cădi in reu Te-oiu opri cu bratiulu meu, far' cându te-i află in bine Totdeaun'a-oiu fi cu tine! . . . Dar' propteu'a-ti juruita De multu semtiii ca-i putrezită. De multu razimu n'amu in tine. Oeci noroce, mergi cu bine. Mergi de-acurna 'n larg'a lume . . . . Nici se-ti mai audu de nume! . . .

Ha. ce dicu ? Totu suntu detoriu Se-ti fiu si multiemitoriu. — Câ-ci deşi m'ai insielatu, Dara m'ai si invetiatu: >Se s t a i — o r i c e . c â n d u t e d o r e N u m a i p e - a t a l e p i c i 6 r e ! — C â - c i p r o p t e l e l o r u s t r ă i n e C e l u ce c a u t ă s e s e n e h i n e : L a - o r i ce v i l r i g a ' n t e m p l a r e , S e ş e i i ca e l u c u r a p e t u n ' a r e ! «

('. Moraria.

©B.C.U. Cluj

153

Vi6re si scânteiutie. (Din albumulu Reginei României).

Vieti'a e o arta, io care prea adeseori suntemu diletanţi.

Spre a deveni maeştri, trebue se ne versamu sân­gele animei.

(Notitia făcuta la mortea fiicei sale). * *

* Perii cei albi suntu spuma (te acopere marea după

furtuna. *

Femei'a pierduta vede in femei'a onesta numai o oglinda, ce-i areta încreţiturile. Ea ar vre s'o sdrobesca eu manie.

* * Somnulu e unu hotiu marinimosu. Elu da poterei

ee'a ce fura (tela tempu, * *

Deca tempulu ce-lu pierdeţi Fati pote da de pomena acelor'a cari schi se-lu intrebuintieze, mulţi cersîtori ar' deveni bogaţi.

Detori'a si incrunta sprincenile numai atunci cându J'uginm de dens'a; dar' atunci cându o implinimu ne suride.

* * Nu ni se ierta nici talentulu, nici succesele, nici

amicii, nici bucuri'a nostra. Lumea numai mortea ni-o ierta. Câte-odata nici acest'a.

Trebue se tractamu corpulu ca pe unu servitoriu, că se nu se facă stapenulu nostru.

* * Măndri'a e unu reu consiliariu. dar' unu sincerii

amicu. Ea se silesee a lienf» contu de judecat'a altor'a.

Vieti'a e prea scurta, pentru de-a pote face totu binele câtu Iu voiinn.

Umoru si Satira. Una buna r w u K t . Ddmn'a X . . . este in mo-

mentulu cela mai gingasiu alu gatelei sale. cându de­odată se deschide usi'a. - Servitoriulu seu intra . . .

— Ei bene, Ioaife!? — lertati-me domna! . . . strigă servitoriulu, aco-

perindu-si ochii. •— Trebuia se baţi la usia. — Asia e, murmură losifu. — Oh! dar' acest'a nu­

mai acum mi s'a intemplatu, — eâ-ei de obiceiu , mai inainte de-a intră me uitu prin gaur'a cbeiei ca se vedu deca domn'a se alia inca totu in camesia.

l ina buna proba. Unu domnu vre se se insore. — Amicuiu meu, sforăi d-ta? — Tu întrebă fiden-

tiat'a sa jalusa de liniscea somnului seu: — Nici odată, amic'a mea. — Dar' de-unde-o scii acesta? — Din convinctiunea-mi propria. — Amu stătu

desceptu o nopte intrega că se me assecuru. • *

* „Ainieulu Fftrailiw'' Kr. l.'i ei 16.

Una buna î-csplata. Unu advocata distinşii. puse t6ta doeenti'a sa si reesi a probă nevinovati'a clien­tului seu, banuitu intr'unu lurtisiagu de orologe.

Clientulu plinu de recunoscientia, multiami advoca­tului seu:

•— Mi-ai facutu unu mare serviciu. Recatu că-n'atnu bani se-ti platescu, — dar scii ce deca vrei amu unu orologiu, ti-lu dau bucuroşii! . . ,

Sî-i intuise unu orologiu, in care advocatulu 'si re­cunoscu pe alu seu propriu, pe care furam i-ln instrainâ din busunariu pe tempulu pledoarei sale.

lina buna invetiatura. Cersitoriulu. Miluiii domnisiorule pe-unu bietu nenorocitul

T r e c ă t o r iul u. Du-te'n caleti. N'amu nemicu. Cers î tor iu lu . - - Deca n'ai nemicu nu te prearu­

bla cu manile in busunariu. • - ci te da acasă si lucia de eâsciea ca se ai!

Buuu eontienulu. I lontienutulu poesiiloru d-tale mi-au placutu f'6rte multu, dîse unu ore-cene catra unu individu carui'a î-i place a se mândri cu talentulu seu poeticu.

— Si-anume ce-ai aflata ut ele? întrebă cu satisfactiune poetastrulu.

— Brânza buna de Elveti'a.

Cochet'a si Albina.

0 domna cocheta, frum6sa si juna, In f'aei'a oglindei siediendu, indreptti Iti pai ti de-o potriva cositi'a ei bruna, Si-obrasi-i cu apa de rose spală.

Frumos'a in lume ea insasi (ie --cuc Oi multa amare s'aaora ori cându; Ite-ace'a femei'a, rediendu ca-i sta bene, Zimbea in oglinda, plăcere sorbindu.

O iute albina intrandu in odan. Pe geamulu ferestrei in laturi deschisa Merge si-i pisea guriti'a-i vioia, In tocmai ea florea numita oarcisu.

Kanit'a începe, cu multa durere, Se chiame, se strige curundu ajutoriu! 0 serva s'arala. la dens'a ea cere; - - Omora banditulu acestu sburatoriu!

Albina atunci'a restesce'u suspine: — 0, Domna! iertare, "ieşita suin, vai! Gresial'a /nea inse; aii! tola provine flrcdiendii ca e rusa guriti'a ce ai.'

De-aceste cuvinte fiendu măgulită Cochet'a, ta serv'a zimbindu au vorbiţii —Serman'a! dâ-i pace . . . . putienu suni raniţa. Si tdta durerea acumu au peritu I

Iu secolulu nost™ linguşii sub sore Nu numai capetu favoruri ori cându ; Dar' chiar* a loru crime nu au vre-o valore, Urmezese ele mai multe m rendu.

(dl. Tenta,

©B.C.U. Cluj

R e v i s t a. Numerota Romanilora 3îacedoneni inca nu este de--laveritu. Bolintineanu "Iu pune la unu milionu si

doiie sute inii, or Balasiescu la doue milione si optu sate mii. Presupunendu câ ealcululu d-lui Balasiescu ar' fi paginii cam esageratu, — desî acest'a se pote admite numai in consideraţiunea ca densulu a conscrisu de Ro-mani si pre acelea familii, cari ce e dreptu suntu de ori­gine româna dar' in decursulu tempului s'au amalgamisatu prin casatorii mestecate si asia au incetatu de-a mai fi­gura câ familii române, — trebue se reeunoscemu câ d-ln Bolintineanu au redusu prea multu numerulu Roma-niloru macedoneni,— ne-socotindu mai multu de familii romane pre acelea familii de origine si descendentia ro­mâna cari nu tienu cu tota scumpetatea la originea si

ra naţionala, si câ prin urmare numerulu mediu a Romaniloru macedoneni nu e nici decum mai micu de doue milione.

Romanii macedoneni au inceputu a avea s c o l i r o m â n e dela an. 1878. - câ-ci până atunci nu li se

litea, .Vii au 18 scole de prunci si 4 de fetitie eu circa 300 de elevi si 26 profesori. — Acestea se in-tretienu cu subventiuni dela comune, din donatiuni dela private si cu o subventiune anuale dela Ministerialii de instrucţiune publ. a României de 60,000 lei noi.

Statistica Lumei. Europ'a are o populatiune de 315,920.000 loc. Asia, 834,707,000: Afric'a. 205.679,000; America. 95,405,000; Australia si Polynesi'a, 431,000; regiunile polare, 82,000: ceea ce da unu totalu de 1,455,923,000 si o crescere de 16,778,000 asupra celora din urma recensimente cunoscute.

fila si cifrele de detaliu: La finele anului 1877. Germani'a numera o populatiune de 43,243,000; Aust.ro-Ungari'a. in 1879 numerâ 38,000,000: Marea Britania si Irlandfa'in 1879,34,500,000; Franci'a. in 1876,36.900,000: Turcia din Europ'a, 8,860.000 si imperiulu rusu, 87,900.000.

Jn Asi'a. Chin'a cu fote dependintiele sale, are o întindere de 11,814,000 kilometri pătraţi si o populatiune de 434,600,000 locuitori: Honghong, 130,144 locuitori; .laponi'a, după recensimentulu oficialu din 1878. are o populatiune de 34,300,000 locuitori.

Posesiunile anglese ale Indiiloru au o populatiune de 240,200.000 si cele francese 280,000: Cochinchin'a, 1,600,000; Indo-Chin'a, 36,900,000: insulele Indiiloru orientale, 34,800,000; insulele oceaniane, 879,000.

După doctorulu Nachtigal. Afric'a are o intindere de 29,383,000 kilometri pătraţi, cari se impartu astfeliu : păduri si locuri cultivate. 6,800,000 kilometri pătraţi; sa­vane 6,235,000 kilometri pătraţi: desierturi, 10,600,000 kilometri pătraţi.

Posesiunile anglese dela Nordulu Americii au o po­pulatiune de 5.800,000. Statele-Unite 48,500,000; Mexi-culfl 9,485,000 si Brasili'a 11,100,000.

Câtu despre regiunile polare, ele se intindu in giu-rulu cercului arcticu pe o suprafacia de 3,859,000 kilo­metri pătraţi aprdpe nelocuiti, afara de fslandi'a, care are 72,000 locuitori si Groenlandi'a cu 10,000 loc. Re­giunile antarctice au intindere aproximativa de 600,000 kilometri pătraţi.

0 căsătorie nostima, se încheia dîlele trecute in Rucu-resci. Unu tenerti de 34 ani luă in căsătoria pre o vednva in etate de 70 ani, care sciă prea bene ca totu farmeculu cu care a atrasu catra sene pre tenerulu seu mire se afla in aurulu din la-diti'a s'a. — Ast'a ca ast'a, dar' mai curiose pentru rudeniile cari vom se esa din acesta căsătoria; câ-ci fiiulu miresei, in etate de 42 ani, este căsătoriţii deja de 10 ani cu maro'a mirelui; deci mi­

rele se face fotu-odata barbatu bunei moşiei s'ale, socndu mamei s'ale si chiar' bunulu (mosiu) sîe-si . — fer' mires'a se face, din soeră, nora. fiiulu ei se face socrulu seu: si in fine nepoţii viu» la nunta câ cumnaţi.

Marea victoria a eivilisatiunei. — Pena si ţiganii, cari so punu suptu legile lumei civilisale! Maiestatea S'a Enricu Lee, regele tuturora tiganiloru din America si Marea-Brilania, s'a căsătorita ia New-Jersey cu princi-pes'a Elena, fet'a unui siefu vestitu de ligani. Casetori'a nu s'a facutu după traditiunile seculari ale gintei ţigane, intr'o pădure, in faci'a nâturei, ci int.r'o biserica, Docto-vulii Bishop, de ritulu anglicanu, a binecuventatu inso-eirea augusteloru persone.

Perirea lamei. Un evreu stabiliţii in Vien'a a primitu dilele aceste dela o rudenie a s'a din Galiti'a o scrisore, in care acest'a ilu intreba cu multa îngrijire, deca e adevăraţii, ca a patra parte din Vien'a ar' fi peritu deja si dfeca densulu mai traiesce inca. »Pe la noi. dice scrisorea. nu se mai vorbesec de nimicii, de câtu

| . de perirea lumei. Tieranii nu voru se lucreze si'si petrecu dile si nopţi in cârcima, dieendu: »Ori-cum, totu ne ducernu dracului!« Femeile plangu neconteniţii si făcu t6te preparativele trebuinciose pentru morte. ^;' aude, câ deja a peritu a patr'a parte din Vien'a, nimenea nu scie mse ceva mai de apr6pe. Scriemi indata, dfeca mai traiesci si cum stă lucrulu, câ-ci noi suntemu forte ingrijatiN

Emjgratiune din Ungari'a in Americ'a. 0 foia ame­ricana anuntia câ emigratiuuea din Ungari'a in Statele-Unite americane a Inaiu dimensiuni alai a de mari, incâtu statistie'a oficiala (dela 1875 incoee) trebue se duca o rubrica deosebita „Hungary*. Acest'a rubrica arata câ au emigrata in anulu 1880 din Ungari'a nu mai pucinu decâtu 6662 persone. Deca socotimu numerulu celoru emigraţi in alte parii — dice „P. L.* numai Ia 1300 persone, avemu a suferi perdere de optu mii omeni pe anu. Emigratiunea acest'a dnreza dela 1875 incoee si fia-care, pote se calculeze, câta poporal iune si câte bra-cie muneitore a perdula Ungari'a pena astadi.!

Căsătoria surorei Sultanului. Nu de multu una din surorile Sultanului 'si-a serbatu in Constantinopolu cununi'a, si foi'a »Stan-dard« publica raportulu unei dame. care a fostu invitata la acea serbare. Ea observa mai intâiu, ca n'au fostu facia dame turcesci născute libere, cari'nici nu visifexa unu seraiu imperialii, câ-ci prin acest'a s'ar' injosi că nesce sclave. Localităţile Haremului, m care locuia mires'a si in care s'a tinutu serbarea, dice câ suntu mobi­late ordinarii sî fara gustu. si eet'a servitoriloru era îmbrăcata in haine forte pucinu pretiose. Englezâic'a a vediutu inai intâiu pe mire, cându acest'a se ducea in apartamentele miresei pentru cere-moni'a cununiei. Mehemed - Beiu . asia 'Iu cinema, are 24 ani si după gusturile orientale e unu barbatu frumoşii, pe care Naile Sultana si la alesu insasi de sotiu. Acest'a e unu privilegiu vechili alu prineipeseloru din cas'a lui Osman. ce merge asia de departe. in câtu si bărbaţii, cari suntu căsătoriţi, se desparlu de nevestele-loru si trebue se se casatoresca cu" princes'a. a cărei favore au câsligat'o. Unu asemenea casu s'a intemplatu in acestu seculu si respectivulu fericitu nu 'si-a pututu ajuta altfelu. de câtu inchiri-endu o alta casa pentru soţia s'a de pena aici, unde o visita din cându in cându. Mehemed-Beiu inse a fostu bunu bucurosu de a accepta fericirea oferita. PSna acum a fost seracu si neobservate. unu simplu adiutantu, fara sianse de inainiare, de odată se vediii sotiulu surorei suveranului seu, ca generalii si Altetia. Cându Irecu prin c6t'a sclaveloru si eunuchiloru. ce impleau anticamerile, aruncă in drept'a si in stâuga bani de argintu, care este o proba, câ la curtea Sultanutui s'a introdusu economi'a si crutiarea, câ-ci mai nainte se aruncă aurulu cu gramad'a. Sclavele si eunuchii năvăliră asupra moneteloru cu atâta furia si se incolacira astfelu pe josn,

©B.C.U. Cluj

155

n câtu rnivple nu'si putu urma calea, pena ce o baba. supraveghia-forea haremului, nu'i deschise drumulu, dându cu bastonulu peste capelele si spetele servitoriloru. La cununia a fostu de facia nu­mai mam'a miresei; Irnamulu a legatu pe tineri cu o funie, de-.iarfmdu'i de barbatu si femeia. Inse teneruhi a trebuiţii in cu-rendu se parasesea palatulu printr'o usia din ilosu. spre a scapâ de veehiulu obiceiu lurceseu. de a fi batutu si impinsu de sclavi, pentru care apoi trebue se le dea si unu bacsisiu bunu. Apoi En-glezoic'a a fostu primita de Naile Sultana si salutata cu multa dragoste. Princes'a in elate de 2-f ani. este o dama forte plăcuta si blânda. La spatele ei stetea o dama belrana, corpolenta, care observă cu scrupulositate că voalulu si slepulu princesei se stea bine si s'o feresca de potopulu de felicitări ale sclaveloru. Engle-zoic'a credea, câ acest'a betrana este dădaca seu ingrijitorea prin­ţesei si tocmai mai târdiu a aflaiu. ca era mam'a princesei, care mse, fiindu o sclava de nascere, nu putea se sieda in presenti'a 'iic.ci sale. Cu tote acestea eu nu se vedea a fi nemultiuinita de positiunea sa. ca-ci i străluceau ochii de fericire si mândria. R. W.

Casatori'a in Japoni'a. Occidentalii suntu totdeauna atinşi de starea de infierioritate a fenieiioru in tierele asiatice, si suntu cuprinşi de mila la vederea conditiunei lom de supunere in manile despotice ale tirâniloru de familia, Femeile din Japoni'a tăcu esceptiunc dela acest'a stare de lucruri generala: ele sunt tratate cu respectulu si eonsideratiunea datorita sexului loru. in realitate, in Japoni'a, câ si in Americ'a. suntu stapene in cas'a loru. Ele au mai multa libertate in acelasiu timpu mai mulia demnitate decâtu tote celelalte orientale; cu tote acestea, nu se permite amiciloru tineri a celuilalt sexu se fia pri­mite de ele cu aceasi libertate, cu care se permite Ame-ricaniloru. ele asemene trebui se aibă o causa binecu-ventala, pentru câ se se pota duce. seu la plimbare seu ta teatru, însoţite d'un amicu carele place. Nu se aude nici-odata in familiile japonese acele espresiuni dulci de dragoste seu de simpatie, cari sunt permise in Statele-Unite. Iubirea este privita acolo câ unu lucru prea de­licata, pentru câ sa se permită da fi arătata in facia amiciloru, rudeloru seu parintiloru. Urmările suntu, câ forte rara se vede, ca casetori'a in Japoni'a se fia fructulu unei inclinaliuni mutuale; ea este in generalii o afacere, a cărei conducere e lăsata cu totulu in manile familiilor si cea ce este - curiosu, e, câ numarulu casatoriiloru nenorocite seu uniriloru reu esile este cu multa mai micii in Japoni'a de câtu in Americ'a, unde casatori'a nu este de câtu resultatulu unei lungi cunoscintie si alu unei iubiri reciproce.

0 universitate germana in Japonia. Guvernulu japones. ve-diendu ca cheltuelile de voiagiu ale studentitoru japonesi. in Europ'a sunt prea mari, si câ nici densii nu se afla sub o privighiere cu­venita, găsise cu cale de a fonda o universitate japonesa cu pro­fesori germani a.nglcsi si francesi, invetiandu fie-care din ei, in limb'a natala. Fia ca confusiunea limbiloru era prea mare, seu fia ca Germanii au fostu mai harnici in disciplina si invetiatura, destulu ca profesor; anglosi si francesi au fostu congediati si ca actualminte toţi profesorii la universitatea din Yeddo sunt germani. Afara de cursulu de teologie, tote ramurile sciintifice sunt repre-sentate acolo tocmai ca le universitatea din Berlin seu Heidelberg. Universitatea numera mai multu de o mie de studenţi cari trebue se fi fostu mai antâiu absolviţii cursulu de siese ani la gimnasiulu germanu d'acolo. Esamenele sunt mai grele câ cele din Germani'a, er' cea mai mare parte a studentiloru le făcu cu bunu succesu, cea mai mare parte a studentiloru alege studiulu medicinei, care este in Japoni'a mai rentabilu, ca celelalte ramuri sciintifiice. Re-munerati'a profesoriloru este destulu de liberala; spesele voiagiului pentru dusu si intorsu, o casa de locuiţii cu gradina si aprope 30,000 franci lefa pe anu. Ministrulu japonesu alu instruetiunei publice este asemenea unu profesoru germanu dela universitatea

din Rostock. Si chinesii au de gându de a fonda in curendu IR Peking o universitate germana.

Snperestitinuea la llnsi. Tierancele ruse, ce s'au intorsu acasă din pelerinagiulu dela Kiew, povestescu urmatori'a istoria, despre care jura câ este adeverata: ,In Kiew o femea a nascutu de curandu unu copilu cu trei capete. Preotulu refusâ se 'Iu boteze, si copilulu se transformă atunci intr'un pesce. Preotulu nu voi se boteze nici pescele, care se transforma intr'o pane, pe care slug'a lui D-dieu o boteza numai de câtu. De abia se faeu acest'a. candu resunâ de susu unu glasu, care grăi astfelu. ,Noroculu vostru că nu ati botesatu nici copilulu monstru, nici pescele, ci panea. Copilulu cu trei capete insemneza: fomea, bol'a si mortea; pescele insem-neza potopulu, er' panea bucate multe si buna-stare, care o se intre acumu in casele vostre ! ! !'

Moravuri chineze. Imperatului din Chin'a i-a muritu dilele trecute un'a din femei. Elu a poruncitu numai decâtu o jale de o suta de dile, in timpulu căreia nici unu supusu se nu-si tundă nici perulu nici barb'a. Vre-o cincidieci de cetatieni din orasiulu comercialii Fu-Tsau, ridicaţi prin o cultura europena mai pre susu de aceste deprinderi barbare, au continuatu se-si lunda perulu si se-si taie barb'a. Guvernatorulu a pusu atunci se-i prindă si a administraţii fia-carui câte siese-dieci de beţie. Pe urma le-a im-plutu capulu si faci'a de cenuşia si le-a poruncitu se amble totu astu-feliu, totu timpulu câtu va tiene doliulu imperialii.

Poesii de Vasiin Rant'a Buticescu. Editiunea ,A mi­c u l u i F a m i l i e i . * GherFa — Imprimeri'a .Georgiu Lazarii, — 1881.

Simpaticulu nostru scriitoriu beletristieu V. R. Bu­t i c e s c u , — care in numerosele sale lucrări a seiutu câ putieni din autorii noştri intr'unî atâtu de bene spirilulu aventafu alu fantasiei cu sentimentalii castu alu inocentiei si ambele a le îmbracă intru'o espresiune usiora si graiu incantâtoriu, — a arangiatu din o parte a inspi-ratiuniloru s'ale poetice una colîectiune destulu de volu-minosa. Acesta colîectiune apăruta cu titlulu de mai susu contiene, — 191 pagine, — 103 bucali bene alese (er' nu numai 53 bucati cum a insemnatu o alta foia.) Ce­titorii noştri caroru si pana acum li-au facutu multe ore plăcute dlu autoru, prin lucrările s'ale apărute in diur-nalulu nostru si in alte scrieri periodice, vor sci apretiui după meritu acesta colîectiune de poesii — oglinda viua a frumusetieloru naturei si a placeriloru vietie, care de­opotrivă au inspirata pre dlu auctoru in lucrările s'ale.

Opulu acest'a se pote procură dela dlu autoriu din Bistritia (Besztercze). Unu esemplariu costa 1 fi. 20 cr., er' cinci esemplare espedate franco 5 fi. 25 cr. v. a.

Legea eonmnaîa sen Articlii de lege XVIII—1871 si V.— 1870 esplicati de losifu Popu jude regiu in Brasiovu — a esîtu de sub tipariu si se pote procura, in locu cu 1 fi. er' tramisu pre posta cu 1 fi. 10 cr., dela d-lu Auctoru din Brasiovu si dela im-primari'a »Auror'a< din Gherl'a. — Acestu opu este pe deplinii aptu de a supleni necesitatea forte semtîta, pentru cărturarii popo­rului românu. de a cunosce legile comunali si alte legi ce stau in legătura cu acelea; si pentru ace'a 'Iu recomendamu deosebitei atenţiuni a tuturora carturariloru noştri,

Ritnaln seu Espliearea ritnriloru sacre ale besericei gr. cath., pentru catehetii scoleleru poporale si tinerimea dela scolele mai inalte, compusu d e l o a n B o r o s i u licen-tiatu in s. teologia morala si pastorala, v.- notariu si asesoru consist. Opulu acest'a e scris cu multa cunoscintia si diligintia si e aprobata din partea Ordinariatului epi-scopu din Lugosiu. Elu va se suplinesca o lacuna multu-semtita in literatur'a besericei rom. gr. cath., ajutandu mult

©B.C.U. Cluj

156

pre Catehetii scoleleru poporale intru împlinirea sacrei loru misiuni. Se pote procura de la dlu Auctoru din Lugosiu si dela Imprimeri'a s A u r o r ' a , din Gheri'a in locu cu 1 fl., Iramisu pe posta cu 1 II. 10 cr.

Despre migratiunea auimalelorn. Conferinti'a tienuta la CIu-bnlii profesorale din Craiov'a in s6r'a do 26 Febr. 1880, completata si ilustrata cu figurile animaleloru migratore si migrate, mai pucinu cunoscute. De S. C. M i h a l e s c u profesoru de sciintiele naturali la liceulu din Craiov'a. Opulu acest'a e o noua doveda a conditiu-nei si indemanarei d-lui S. C. Mihalescu po terenulu sciintieloru naturali, până acum atâtu de pucinu eultivatu la noi. Se p6te pro­cur:'! dela Tipografra lî. Samitca din Craiov'a (Români'a) cu 1 leu (45 cr. v. a.) —

Telefoni'a electrica, de C. Flora officiantu superioru telegrafo-postalu, dirigintele oficiului postalu din Giurgiu. Uvragiu ilustraţi» cu 30 figuri intercalate in textu. Opu scrisu cu multă eruditinue, Iu recomandamu atentiunei profesorilora de fisica si amploiatiloru de telegrafia. A se adres'a la Librăriile din Bucuresci.

Elemente de istoria naturala pentru scalele poporale

da

Dr. Dani i l P. B a r c i a n u in 3 cursuri. Cursulu I. cu numerose ilustratiuni intercalaţi' in teestu.

Sibiu, 1881. 8-vo, 127 pag- Pretiulu 50 cr. v. a.

După cum ne areta titlulu cartiei, dlu autoriu vre se ne dec pentru sculele poporali — si anume in mana prun-ciloru unu manualii prelueratu după principiile didactice si metodice moderne, si inca in trei cursuri, din cari ne presinta de-ocamdata cursulu 1. înainte de a intră in meritulu cărticelei, voi preţuite uncie rellesiuni generali. din cari apoi se va potea judeca mai usioru despre va-lorea acelei'a. —

Că indreptariu la compunerea unui manualii me­niţii pentru scOl'a poporala elementaria — fia acel'a la adres'a invetiatoriului fia !a a prunciloru — trebue se se iee in consideratiune mai de aprOpe principiale metodice si iiiviatiunile cuprinse lia in cutare „Metodica speciala, recunoscuta de intru adeverii buna. fia in eelu mai bunu si mai potriviţii ,Planu de invetiamentu edatu, fia probaţii de cutare autoritate şcolara, superiora, de sine intiele-gandu-se deca acelu plauu va intruni tote recerintiele unui planu adeveratu «Ic invetiamentu. Pentru ce provocarea la planiilii de invetiamentu?' mi se va dice — Pentruca Planulu de invetiamentu este (după definitiunea unoru pedagogi că Ziller, Kehr, Ziminermann) unu operaţii ce statoresce scopulu si clasele scoleloru respective obiecte de invetiamentu, p r o b l e m ' a s c o l e l o r u cu p r i v i r e la fia c a r e ob iec t u de i n v e t i a m e n t u , pensurile anu­ali . . . . p r i n c i p i a l e m e t o d i c e . - sau scurţii: PI. de invctiam. este e s p r e s s i u n e a p r i n c i p i a l o r u di­d a c t i c e cu p r i v i r e la o s co l a a n u m i t a sau la o c a l e g o r i c de scole .*

Se vedem dara — (in lips'a unei ,Melodice speciale* — copiase in limb'a rom., earea se o pota avea la îndemâna cetitorii acestui diuariu)eâ P l a n u l u de i n v e t i a m e n t u a l u s t a l u l u i (ca relativii celu mai bunii —• după pă­rerea subscrisului) ce materialulu prescrie din „Istoria naturala ; in lia-care clasa seu despartiamentu; si apoi cându si cum se se trateze materi'a prescrisa.

I. Ce se se p r o p u n ă d in i s t o r i a n a t u r a l a ?

Fiindu numerulu producteloru naturali nemărginiţii de mare, incâtu viati'a unui omu nu e de ajunsu necum a le studi'a, dar' pote neei ale cunosce t6te: se alegu din tustrele remnele unii individi, cari r e p r e s e n ţ a g r u p e m a i m a r i — de familii întregi, si cari i intimpinam mai desu in vietia — fia ca folositore fia ca daunatiOsa. Se intielege, că intre acestea loculu inteiu 'Iu ocupa productele din patria, după cari numai urmeza cele străine.

2. C â n d u (in cari despartieininte seu clase) se p r o p u n e is t . n a t u r a l a . După intogmirea scolei po­porale elementarie de astadi, obiectulu acest'a --- se pro­pune ca de sene slatatoriu — in modii sistematecu, va se dicii pe bas'a unui manualii — numai in ultimele doue despartieminte (v. Plan. statului la obiectele natu­rali); er' in despartiemintele precedente cunoscintiele naturali se comunica prunciloru la invetiementulu intuitivii si limbisticu la cetitu. Prin urmare scopulu invetiamen-tului (din scol'a poporala eleni.'i relative la ist. naturala, este, precum bene 'Iu preciseza planulu amentitu. ><)r-d e n a r e a m a t e r i a l u l u i , ce s'a p r o p u s a deja s c o l a r i l o r u la i n v e t i a m e n t u l u i n t u i t i v . u , la c e t i t u si g e o g r a f i a . Din consideraiiiiuile acestea se vede, că manualulu din ist naturala e menitu pentru pruncii din ultimele doue despartieminte (V. si VI).

3. Insirararea materialului seu p r o c c e s u l u e c e l u s i n t e t i c u - — i n i n t i e l e s u s t r e n s u după care adecă se incepe cu individii, si inca observându strensu principiale didactice. „Dela c u n o s c u ţ i i la n e c u n o s ­cuţii '5 si „de la ap rOpe la d e p a r t e . " Numai cându numerulu individiloru e deja marisioru, acesti'a se asieza in familii, acestea in ordini, ordinile in clase si acestea in remne. („Instrucţiune de V. Petri pag. 94, 95).

Acuma deca ne intrebamu după cele premise, ca ce ne dă d-lu Barcianu in manualulu seu. Cu alte cu­vinte, cum s'a schitu d-sa orienta de o parte in nenu-merat'a mulţime a producteloru naturali, de alta a sa­tisface pretensiuuiloru scolei poporale elementari? Chiar' si numai o privire scurta preste tabl'a de materii cuprinse in cartea de sub intrebare, ne va da respunsu la dupl'a întrebare. Cartea cuprinde (ii de individi seu esemplarie din tustrele remnele naturali. si anume cari se începu cu: Din r e m n u l u a n i m a l e l o r u Mâli'n (pîsic'a), ur-sulu, liliaculu, sobolulu, clotianulu, vit'a. porculu, calulu, chitulu. Recapitulatiune preste clasea s u g a t â r e l o r u (mamifereloru). Din clasea paseriloru traeteza : bârâulu liiliiilu), rondunic'a, vrabi'a, gbeunoaea (eiocanitoria), po-rumbulu, cocosiulu (gain'a), gâsc'a, eocostârculu. — Re-capitulatiune preste .pasere* (că mai susu). Dintre ; > rep-t i l i i , " — a r e : viper'a : din clas'a a m t i b i i l o r u : brosc'a de apa. — Recapitulatiune preste reptilii si amfibie. Din clas'a pesciloru tracteza .pastravulu" amintesce, despre crapu, somnii — recapitulatiune cu noţiunea, .vertebra-telorU.* — (Va urmii).

Post'a Redaotitmei. Vocea de dincoce de (,'arpati nu pote resunâ din caus'u legi-

loru de pressa de dincoce de Carpati . . . . La o copila (din o epistola) [-omu spedâ-o cu nrulu urmatoriu. 8. P. 1). Se vom public'a Unei infidele. A animei fale cheia

Singuru c.redeamu a avea Dar'am prinsu acum de veste Ca-o deschide care vre.

V. A animei fale taina Nernenui n'o 'ncredintiai, Câ-ci celu care nu o scie Mai bene ti-o va păstră!

Proprietarii!, Editorii si Kedaetorn respundietoriu: Nicnlae F. Negmtin. Tipograti'a Alexi in Hrasiovu

©B.C.U. Cluj