REFERAT BIOLOGIE

ELEV

- Clasa a VI-a B -

Prețioase și râvnite obiecte de podoabă, devenite azi obiectul unei industrii prospere și profitabile, perlele sunt, totuși, înainte

de orice, creații ale naturii.

Nimic n-ar fi putut exista – nici podoabele, nici metaforele ce implică perla – dacă n-ar fi existat mai întâi procesul natural.

Câteva specii de moluște au dobândit, în cursul evoluției, însușirea de a izola un corp străin, pătruns în organism, înconjurându-l cu straturi de sidef și făcându-l astfel, inofensiv.

Rezultatul acestui proces fiziologic normal, de apărare, este magnifica alcătuire numită perlă, cunoscută în limba română sub denumirea de mărgăritar.

Geneza unui mărgăritar

începe cu un fapt banal - și

neplăcut. Într-o zi, un

fragment de materie

organică străină, ori un

parazit ajunge în corpul

moluștei; sau o rănire

accidentală face ca un

fragment de țesut din manta

să ajungă într-o altă parte

din organism.

Sâcâită de acest intrus, de care nu poate

scăpa ușor (nu-l poate scoate cum scoatem noi,

cu mâna, o pietricică intrată în pantof), molusca

a învățat, cu vremea (sute de milioane de ani) o

metodă proprie de a atenua senzația deranjantă:

acoperă corpul străin cu straturi-straturi dintr-o

materie netedă, calcaroasă, izolându-l astfel și

făcându-l nevătămător, transformându-l într-o

formațiune inertă, rotunjită, mai puțin iritantă pentru

țesuturile moi și care, dacă nu poate fi eliminată, cel

puțin e mai ușor de suportat.

Cele mai multe nu au însă valoare comercială -

sunt niște mici concrețiuni calcaroase fără o

înfățișare prea atrăgătoare, fără luciu, și prezintă

interes doar pentru oamenii de știință ori pentru

colecționari, ca niște curiozități ale naturii.

Marea majoritate a moluștelor posedă

acest mecanism de apărare, astfel că mai

toate pot produce formațiuni calcaroase, de

diferite forme, ce pot fi considerate perle într-

un sens foarte larg al termenului.

Ceea ce numesc bijutierii ,,perle’’ -

formațiunile cu luciu sidefat, mătăsos - sunt

produse de un mic număr de moluște bivalve

(,,scoici’’, cum sunt numite popular) care au

particularitatea de a secreta un material cu o

structură specială, care formează și interiorul

cochiliei: sideful. Același material e utilizat de

scoică și pentru a izola corpul străin iritant,

astfel apărând perla.

Acest număr mic de specii de scoici care produc perle cu valoare comercială pot fi

marine sau de apă dulce.

Genuri marine:(trăiesc în mări și oceane sărate)

-Pinctada;

-Pteria;

Genuri de apă dulce:(trăiesc în râuri și lacuri cu apă dulce)

-Hyriopsis;

-Amblema

Genul Pinctada cuprinde șase specii trăiesc în Mediterana, Marea Roșie

sau în regiunile calde ale Oceanelor Indian, Pacific și Atlantic.

Genul Pteria este întâlnit în partea de vest a Atlanticului, în Marea Caraibilor sau

Golful Mexic.

Genurile Hyriopsis regăsit în Asia și Amblema regăsit în America de Nord au

particularitatea că o singură scoică poate produce mai multe perle odată - chiar peste 20.

O altă specie cunoscută istoric pentru perlele

frumoase pe care le produce (și de la care și-a

primit și numele științific) este

Margaritifera margaritifera,

tot o scoică de apă dulce, din Europa și

America de Nord, din păcate amenințată cu

dispariția și devenită azi obiectul unor programe

de protecție.

Se observă, de asemenea, și originea

cuvântului

,,mărgăritar’’.

CURIOZITĂȚIDeşi perlele cele mai cunoscute, apreciate şi

comercializate sunt cele produse de scoicile menţionate mai sus, mai există câteva specii de moluşte - de data aceasta melci - care dau naştere unor perle mai puţin obişnuite, rareori utilizate, dar care au valoare estetică şi chiar comercială, pentru cei ce ştiu să le preţuiască.

Perlele acestor melci nu sunt, în general, sidefii, ci au o înfăţişare cu totul aparte - par făcute din porţelan, cu un luciu fin şi în culori delicate - nuanţe pastelate de galben, roz sau portocaliu.

Marii melci marini Melo melo (din Oceanul Indian - foto) şi Strombus gigas (din Atlantic) produc astfel de perle-rarităţi.

Cea mai mare perlă găsită până în prezenteste cea din imagine: o enormă perlă albă (dar fără luciu sidefiu, ci porţelanoasă) ,,născută’’ de o scoică uriaşă (din specia Tridacna gigas) şi care cântăreşte 6,4 kilograme.

Se află în SUA, fiind proprietatea particulară a mai multor persoane, urmaşii celor care au cumpărat-o de la moştenitorii primului ei proprietar american, care a adus-o din Filipine în 1939 şi a decedat în 1979.

Perla - cunoscută sub numele de "perla lui Lao Tzu" - are "ataşată" şi o legendă captivantă, conform căreia ar fi fost crescută în China şi ar fi ajuns la această mărime datorită faptului că, de-a lungul a 2.500 de ani, a fost transferată succesiv în mai multe scoici, din ce în ce mai mari.

N-are niciun fel de valoare pentru un bijutier - cine ar putea purta aşa ceva? - dar este, totuşi, extrem de preţioasă şi e o mărturie impresionantă a ceea ce poate face natura, în materie de scoici şi perle.