MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRCUŢIILOR Şl TURISMULUI ORDINUL Nr. 932 din 02.07.2002 pentru aprobarea reglementării tehnice „Soluţii cadru pentru reabilitarea termo-higro- energetică a anvelopei clădirilor de locuit existente", indicativ SC 007-02 În conformitate cu prevederile art. 38 alin. 2 din Legea nr. 107 1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare, În temeiul prevederilor art. 2 pct. 45 şi ale art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 3/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, Având în vedere avizul Comitetului Tehnic de Coordonare Generală nr. 21/19.12.2001, Ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului emite următorul ORDIN : Art. 1. - Se aprobă reglementarea tehnică „Soluţii cadru pentru reabilitarea termo-higro- energetică a anvelopei clădirilor de locuit existente", indicativ SC 007-02, elaborată de Institutul de Proiectare, Cercetare şi Tehnică de Calcul în Construcţii Bucureşti (IPCT S.A.) şi prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin. Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Buletinul Construcţiilor şi în broşură tipărită de Institutul de Proiectare, Cercetare şi Tehnică de Calcul în Construcţii Bucureşti (IPCT SA), prin grija Direcţiei Generale Tehnice. Art. 3. - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării lui în Buletinul Construcţiilor. Art. 4. - Prezentul ordin conţine o filă,
pentru aprobarea reglementării tehnice„Soluţii cadru pentru reabilitarea termo-higro-energetică a
anvelopei clădirilor de locuit existente", indicativ SC 007-02
În conformitate cu prevederile art. 38 alin. 2 din Legea nr. 107 1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare,
În temeiul prevederilor art. 2 pct. 45 şi ale art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 3/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului,
Având în vedere avizul Comitetului Tehnic de Coordonare Generală nr. 21/19.12.2001,
Ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului emite următorul
ORDIN :
Art. 1. - Se aprobă reglementarea tehnică „Soluţii cadru pentru reabilitarea termo-higro-energetică a anvelopei clădirilor de locuit existente", indicativ SC 007-02, elaborată de Institutul de Proiectare, Cercetare şi Tehnică de Calcul în Construcţii Bucureşti (IPCT S.A.) şi prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Buletinul Construcţiilor şi în broşură tipărită de Institutul de Proiectare, Cercetare şi Tehnică de Calcul în Construcţii Bucureşti (IPCT SA), prin grija Direcţiei Generale Tehnice.
Art. 3. - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării lui în Buletinul Construcţiilor.
Art. 4. - Prezentul ordin conţine o filă, iar anexa conţine 147 pagini.
Art. 5. - Direcţia Generală Tehnică va aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin,
CLĂDIRILOR DE LOCUIT EXISTENTE | _____________________
1. GENERALITĂŢI
1.1. Obiect şi domeniu de aplicare
Prezenta reglementare tehnică cuprinde prevederi şi soluţii de principiu referitoare la concepţia şi proiectarea sub aspectul realizării cerinţei esenţiale de izolare termică şi de economisire a energiei, a elementelor de închidere ale clădirilor de locuit care se reabilitează şi se modernizează din punct de vedere higro-termic.
Reglementarea se referă, în principal, la următoarele elemente de construcţie perimetrale:
- pereţi exteriori;- planşee de terasă;- planşee care delimitează volumul încălzit al clădirii
de spaţii neîncălzite adiacente (planşee de pod, planşee pestesubsoluri neîncălzite ş.a.);
- plăci pe sol, peste cota terenului sistematizat (CTS);- tâmplăria exterioară.
Prevederile prezentei reglementări tehnice se aplică la clădirile de locuit existente care urmează să fie reabilitate şi modernizate din punct de vedere higrotermic.
În mod orientativ prevederile din prezenta reglementare pot fi utilizate şi la alte categorii de clădiri.
Elaborat de Aprobat de: MINISTRULINSTITUTUL DE PROIECTARE, TRANSPORTURILOR,CERCETARE Şl TEHNICĂ DE CALCUL CONSTRUCŢIILOR ŞIÎN CONSTRUCŢII - I.P.C.T. S.A. TURISMULUI, cu ordinulBucureşti nr. 932 din 02.07.2002
7
Se recomandă ca lucrările de îmbunătăţire a protecţiei termice să se realizeze concomitent cu alte lucrări de intervenţie la clădirile existente, cum sunt cele de consolidare structurală antiseismică şi cele de reparaţii capitale.
Îmbunătăţirea nivelului de protecţie termică va putea fi însoţită şi de modernizarea funcţională şi arhitecturală a clădirii şi eventual de ridicarea nivelului de protecţie acustică, în funcţie de opţiunea proprietarilor.
Prevederile cuprinse în prezenta reglementare tehnică se adresează specialiştilor din domeniul proiectării izolării termice a clădirilor şi vor fi utilizate atât în activitatea de proiectare a reabilitării termice a clădirilor de locuit, cât şi în cea de verificare a acestor proiecte (cerinţa E: Izolaţie termică, hidrofugă şi economia de energie) de către verificatori tehnici atestaţi de MLPTL, în conformitate cu prevederile din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii [1],
Reglementarea va fi, de asemenea, folosită la realizarea auditului energetic al clădirilor de locuit existente, împreună cu Normativul NP 047 [14].
1.2. Scop
Scopul prezentei reglementări este de a îmbunătăţi nivelul de protecţie termică în vederea realizării confortului utilizatorilor şi a reducerii necesarului de căldură pentru încălzire, respectându-se prevederile Ordonanţei guvernamentale nr. 29 din 31.01.2000 privind reabilitarea termică a fondului construit existent şi stimularea econo-misirii energiei termice [2] şi a celorlalte acte normative conexe.
Scopul prezentei reglementări este, de asemenea, protecţia mediului înconjurător prin reducerea emisiilor poluante din atmosferă, ca urmare a reducerii consumului de energie primară folosită la încălzirea clădirilor de locuit. Se obţine, pe această cale şi o diminuare a efectului de seră la scară planetară.
Prin aplicarea prevederilor din prezenta reglementare tehnică se obţine de asemenea creşterea duratei de viaţă şi a valorii clădirilor de locuit existente.
8
Reglementarea oferă soluţii generale, de principiu, pe baza cărora vor putea fi proiectate mai corect detaliile de execuţie în cadrul proiectelor de modernizare şi reabilitare termică şi energetică, oferind un instrument care facilitează proiectarea judicioasă a detaliilor de izolare termică şi evitarea greşelilor care se pot face în acest domeniu. Se are în vedere faptul că la o reabilitare higro-termică, o rezolvare necorespunzătoare a detaliilor constructive poate conduce uneori chiar la o comportare mai defectuoasă decât în situaţia iniţială.
1.3. Acte normative conexe
[1] Legea nr. 10 -1995 privind calitatea în construcţii.
[2] Ordonanţa guvernamentală nr. 29 din 31.01.2000 privind reabilitarea termică a fondului construit existent şi stimu-larea economisirii energiei termice.
[3] C 107/0 Normativ pentru proiectarea şi executarea lucrărilor de izolaţie termică la clădiri.
[4] C 107/1 Normativ privind calculul coeficienţilor globali de izolare termică la clădirile de locuit.
[5] C 107/3 Normativ privind calculul termotehnic al elemen-telor de construcţie ale clădirilor.
[6] C 107/4 Ghid pentru calculul performanţelor termotehnice ale clădirilor de locuit.
[7] C 107/5 Normativ privind calculul termotehnic al elemente-lor de construcţie în contact cu solul.
[8]NP 107/7 Normativ privind calculul la stabilitate termică al elementelor de construcţie (înlocuieşte NP200-1989).
[9] C 107/6 Normativ general privind calculul transferului de masă (umiditate) prin elementele de construcţie (înlocuieşte STAS 6472/4).
9
[10] GP 058 Ghid privind optimizarea nivelului de protecţie termică la clădirile de locuit.
[11] NP 060 Normativ privind stabilirea performanţelor termo-higro-energetice ale anvelopei clădirilor de locuit existente, în vederea reabilitării şi modernizării lor termice.
[12] NP 048 Normativ pentru expertizarea termică şi energetică a clădirilor existente şi a instalaţiilor de încălzire şi preparare a apei calde de consum aferente acestora.
[13] NP 049 Normativ pentru elaborarea şi acordarea certifica-tului energetic al clădirilor existente.
[14] NP 047 Normativ pentru realizarea auditului energetic al clădirilor existente şi al instalaţiilor de încălzire şi preparare a apei calde de consum aferente acestora.
[15JGP 015 Ghid pentru expertizarea şi adoptarea soluţiilor de îmbunătăţire a protecţiei termice si acustice la clădiri existente unifamiliale sau cu număr redus de apartamente.
[16] GAT 220 Ghid tehnic de agrement privind metodologia de agrementare a sistemelor de izolare exterioară a faţadelor cu tencuieli subţiri aplicate pe materiale termoizolatoare.
[17] C 112 Normativ pentru proiectarea şi executarea hidroizola-ţiilor din materiale bituminoase la lucrările de construcţii.
[18] C 37 Normativ pentru alcătuirea şi executarea învelitorilor în construcţii.
[19] P 118 Normativ pentru siguranţa la foc a construcţiilor.
[20] *** Normativ pentru proiectarea mansardelor la clădirile de locuit.
[21] C 203 Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor de îmbunătăţire a izolaţiei termice şi de remediere a situaţiilor de condens la pereţii clădirilor existente.
10
[22] SR ISO 7730 Ambianţe termice moderate. Determinarea indicilor PMV şi PPD şi specificarea condiţiilor de confort termic.
[23] STAS 6472-5 Fizica construcţiilor. Higrotermica. Prescripţii de calcul şi de alcătuire pentru acoperişuri ventilate.
[24] SR 6724-1 Ventilarea dependinţelor din clădirile de locuit. Ventilare naturală.
[25] SR 6724-2 Ventilarea dependinţelor din clădirile de locuit. Ventilare mecanică cu ventilator central de evacuare.
[26] SR 6724-3 Ventilarea dependinţelor din clădirile de locuit. Ventilare mecanică cu ventilatoare individuale de evacuare.
[27] STAS 465 Ferestre şi uşi de balcon din lemn pentru construcţii.
NOTĂ:1) Reglementările tehnice marcate *** sunt în curs de aprobare
sau de editare la data redactării prezentului act normativ.2) La aplicarea reglementărilor tehnice se va lua în considerare
ultima ediţie valabilă.
2. SOLUŢII CONSTRUCTIVE DE PRINCIPIU PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA PROTECŢIEI TERMICE LA CLĂDIRILE DE LOCUIT EXISTENTE
2.1. Generalităţi
2.1.1. Prezentul act normativ conţine soluţii şi detalii curente de izolare termică suplimentară a elementelor de construcţie pcrimetrale ale clădirilor de locuit existente (pereţi exteriori, planşee
11
de terasă, planşee de pod, planşee peste subsoluri neîncălzite, plăci pe sol, tâmplărie exterioară ş.a.) care se realizează la reabilitarea şi modernizarea termică şi energetică a acestora.
2.1.2. Soluţiile şi detaliile prezentate în figurile anexate aucaracter general, de principiu, exemplificativ, neavând pretenţia săepuizeze gama de soluţii posibile, dar reprezintă o bază de datepentru proiectarea corectă a izolaţiei termice suplimentare şi evitareaunor greşeli de concepţie şi de alcătuire.
Soluţiile cadru conţinute în lucrare trebuie înţelese de către proiectanţi în esenţa şi filozofia lor şi să slujească acestora ca bază de plecare pentru elaborarea unor soluţii şi detalii de execuţie pentru diferite situaţii concrete.
2.1.3. Preluarea detaliilor de principiu din prezenta lucrare, încadrul proiectelor de execuţie, va fi însoţită în mod obligatoriu deadaptarea acestora la situaţiile concrete, de dezvoltarea lor ca detaliide execuţie, precum şi de completarea lor cu elemente tehnologice.
2.1.4. La elaborarea detaliilor de execuţie, concomitent curespectarea condiţiilor termotehnice, este obligatoriu a se verifica şirespectarea exigenţelor de rezistenţă şi stabilitate, durabilitate, izolarehidrofugă şi fonică, siguranţă în exploatare etc., conform reglementă-rilor tehnice în vigoare.
2.1.5. Detaliile cuprinse în documentaţiile tehnice ale firmelorvor fi utilizate numai în condiţiile verificării lor obligatorii din punctde vedere termotehnic de către proiectanţi, verificatori şi experţiatestaţi sau de către instituţii abilitate în acest sens.
2.1.6. La suplimentarea izolaţiei termice a elementelor deconstrucţie care compun anvelopa clădirilor de locuit existente şi laîmbunătăţirea detaliilor de noduri caracteristice ale acestora, esteimportant să se urmărească:
12
- prevederea unor izolaţii termice suplimentare adecvate (cucaracteristici higrotermice corespunzătoare ; , , 1/KD etc.),cu o grosime suficientă, evitând materialele care ar necesitadimensiuni excesive; se recomandă termoizolaţii eficiente( < 0,06 W/mK): polistiren expandat, polistiren extrudat,plăci rigide din vată minerală sau din sticlă, spumă poli-uretanică ş.a.;
- izolarea termică suplimentară în dreptul punţilor termice,urmărind diminuarea efectului negativ al acestora asuprapierderilor de căldură şi asupra câmpului de temperaturi de pesuprafeţele interioare ale elementelor care compun anvelopaclădirii, evitând în acest fel posibilitatea apariţiei condensuluisuperficial;
- amplasarea judicioasă a izolaţiei termice suplimentare, evitândpoziţionarea defectuoasă sub aspectul difuziei vaporilor de apăşi al stabilităţii termice;
- adoptarea unor soluţii eficiente din punct de vedereeconomic, evitând consumurile de materiale şi costurileexcesive.
2.1.7. Se vor avea în vedere următoarele aspecte importante:- Corectarea în cât mai mare măsură a punţilor termice,
ţinându-se seama şi de zona de influenţă a acestora.- Realizarea unei continuităţi a izolaţiei termice, atât fizic cât
şi ca valoare a rezistenţei termice (aceleaşi rezistenţe termicepentru zone cu alcătuiri diferite).
- Realizarea unor coeficienţi liniari de transfer termic - ~cât mai reduşi, la nodurile care reprezintă punţi termicegeometrice: colţuri ieşinde, intersecţia pereţilor exteriori cuterasa, soclul, conturul tâmplăriei exterioare etc.
- Poziţionarea izolaţiei termice suplimentare de preferinţă spreexteriorul elementelor de construcţie, în cazurile în carepoziţionarea spre interior a stratului termoizolant este temeinicjustificată, se va analiza cu deosebită atenţie comportarea ladifuzia vaporilor de apă, în vederea limitării condensuluiinterior în sezonul de iarnă şi asigurării evaporării acestuia în
13
sezonul cald. Se vor prevedea în mod adecvat, bariere contra vaporilor.
- Asigurarea unei stabilităţi termice corespunzătoare, atât pentrucondiţiile de iarnă, cât şi pentru cele de vară. În cazulelementelor de construcţie uşoare, prin suplimentareacorespunzătoare a izolaţiei termice se va urmări realizarea unorsoluţii de elemente de construcţie cu rezistenţe termice sporite.
- Prevederea unor tencuieli adecvate la interior şi la exteriorcare să asigure impermeabilitate la apă şi permeabilitate lavaporii de apă.
2.1.8. La modernizarea termotehnică a clădirilor de locuitexistente, se recomandă realizarea următoarelor valori pentrurezistenţele termice corectate:
- pereţi exteriori (zona opacă) R' 2,00 m2K/W;
- planşee peste ultimul nivel,sub terase şi poduri neîncălzite R' 3,00 m2K/W;
- planşee peste subsoluri neîncălzite R' l ,60 m2K/W;
- planşee care delimitează clădirea
la partea inferioară, de exterior R' 4,00 m2K/W;
- plăci pe sol R 4,00 m2K/W;
- tâmplărie exterioară R' 0,50 m2K/W.
2.1.9. Alegerea soluţiei de termoizolare suplimentară a unuielement de construcţie care face parte din anvelopa unei clădiri delocuit, se va face respectând metodele de analiză şi de calcul stabiliteîn capitolul 3 din prezenta reglementare tehnică, din [4], [5] şi [7],precum şi din:
- Normativ pentru realizarea auditului energetic al clădirilorexistente şi al instalaţiilor de încălzire şi preparare a apei calde de consum aferente acestora, indicativ NP 047 [14];
- Ghid privind optimizarea nivelului de protecţie termică laclădirile de locuit, indicativ GP 058 [10].
14
Alegerea soluţiilor de reabilitare se va face de comun acord şiîn colaborare cu proprietarii clădirilor, având în vedere alcătuirea şistarea elementelor de construcţie existente, determinate conform [11]şi [12], cu ocazia întocmirii expertizei tehnice, precum şi criteriileprioritare specifice fiecărei situaţii în parte.
2.1.10. Principalele criterii, exigenţe şi niveluri de performanţădin punct de vedere termo-higro-energetic, care trebuie avute învedere la alegerea soluţiilor de îmbunătăţire a protecţiei termice, cuocazia elaborării proiectelor de modernizare a clădirilor de locuit,sunt, în principal, următoarele:
- asigurarea unui confort termic superior în sezonul rece, inclusiv în ceea ce priveşte indicii PMV şi PPD, conform[22];
- îmbunătăţirea microclimatului interior în sezonul cald, înprincipal prin mărirea stabilităţii termice, dar şi prin luareaunor măsuri de reducere a efectelor însoririi excesive;
- reducerea, în cât mai mare măsură, a necesarului anual decăldură pentru încălzirea clădirilor;
- reducerea emisiei de substanţe poluante şi în primul rând aemisiei de CO2, prin micşorarea consumului de combustibilişi deci de energie primară (criteriul ecologic);
- micşorarea substanţială a cheltuielilor de exploatare pentruîncălzirea locuinţelor şi recuperarea cât mai rapidă a cheltuie-lilor efectuate pentru modernizare.
2.1.11. La întocmirea proiectelor de reabilitare şi modernizaretermică a clădirilor de locuit existente este recomandabil să sefolosească, în cât mai mare măsură, facilităţile oferite în aceastăprivinţă de:
- materialele termoizolante noi, cu performanţe superioare;- soluţiile şi tehnologiile noi de aplicare, fixare şi protejare a
straturilor termoizolante suplimentare, cu un grad ridicat decalitate, siguranţă, comportare în exploatare şi durabilitate.
15
Utilizarea materialelor şi procedeelor noi se va face însă cu deosebită atenţie şi responsabilitate, în condiţii de atestare, omologare, asistenţă tehnică şi control, corespunzătoare.
2.1.12. Problemele tehnice şi tehnologice care apar la proiec-tarea lucrărilor de reabilitare termo-higro-energetică a clădirilor delocuit existente sunt deosebit de complexe iar rezolvarea lor corectăpresupune cunoştinţe temeinice de fizica construcţiilor. Ca urmare,elaborarea proiectelor de reabilitare şi în special alegerea soluţiilor deprincipiu şi definitivarea detaliilor se va face de către, sau cu asistenţatehnică, a unor specialişti cu cunoştinţe temeinice şi cu experienţă îndomeniul proiectării constructive şi termotehnice.
Se atrage atenţia asupra consecinţelor, uneori foarte grave, ale adoptării unor soluţii şi detalii necorespunzătoare, fapt care, în unele situaţii, poate determina dezavantaje majore în exploatare, generând uneori defecte mai mari chiar decât cele existente în situaţia iniţială, necorectată.
2.1.13. Elaborarea proiectelor de reabilitare şi modernizaretermică trebuie obligatoriu să aibă la bază o expertiză tehnicăîntocmită de un specialist (expert) atestat, în conformitate culegislaţia în vigoare ([1], [2]) şi pe baza actelor normative din acestdomeniu ([11], [12], [13]).
La elaborarea proiectului de reabilitare, proiectantul poate avea în vedere fie varianta realizării lucrărilor într-o unică etapă, fie în etape succesive, în funcţie de posibilităţile financiare ale proprietarilor.
Această ultimă abordare este posibilă deoarece reabilita-rea diferitelor elemente de construcţie perimetrale poate fi tratată independent.
Cu toate acestea, ca urmare a conexiunilor existente totuşi între toate elementele de construcţie componente ale anvelopei, precum şi având în vedere criteriul costului total al investiţiei, se recomandă varianta execuţiei într-o unică etapă a tuturor lucrărilor de modernizare.
16
2.1.14. Lucrările de reabilitare şi modernizare termotehnicăau numeroase conexiuni şi condiţionări reciproce cu structura derezistenţă a clădirii, care trebuie analizate cu deosebită atenţie. Semenţionează astfel:
- Greutatea suplimentară rezultată din lucrările de reabilitaretrebuie să nu conducă la depăşirea capacităţii de rezistenţăa elementelor de construcţie structurale, atât la acţiuneaîncărcărilor gravitaţionale, cât şi la acţiunea seismică.
- Lucrările de reabilitare şi modernizare termotehnică trebuiesă fie executate în strictă corelare cu lucrările de consolidarestructurală, antiseismică.
- Prevederea straturilor termoizolante suplimentare la faţaexterioară a anvelopei, creează condiţii favorabile în ceeace priveşte comportarea structurii la efectul variaţiei detemperatură.
- Prevederea unor straturi termoizolante suplimentare peambele feţe ale elementelor de construcţie (structurale şinestructurale) împiedică vizualizarea unor eventuale defectecare pot să apară în timp sub acţiunea seismică, a tasărilorinegale sau a altor acţiuni sau accidente.
2.1.15. La alegerea materialelor termoizolante se vor avea învedere, în principal, următoarele criterii:
- caracteristicile termotehnice, mecanice, de rigiditate, derezistenţă la foc, comportarea la umiditate ş.a.;
- caracteristicile cerute de poziţia materialului termoizolant înconstrucţie şi de solicitările la care este supus;
- criteriul economic, de optimizare (conform [10]);- caracteristici privind manipularea şi punerea în operă.
2.1.16. Grosimile straturilor termoizolante nu sunt precizate înfigurile conţinute în prezenta reglementare tehnică, ele urmând a fistabilite în funcţie de condiţiile specifice concrete, pe baza unorcalcule termotehnice şi de optimizare termo-energetică.
17
2.1.17. O atenţie deosebită trebuie acordată respectăriiriguroase a tuturor prevederilor din actele normative în vigoarereferitoare la rezistenţa la foc a tuturor materialelor prevăzute înproiectele de modernizare, dar în primul rând, a materialelortermoizolante, conform [19].
Se menţionează, de exemplu, că polistirenul expandat, care este unul din materialele termoizolante cele mai eficiente, este produs în mai multe sortimente, dintre care unele se caracterizează printr-o comportare necorespunzătoare la acţiunea focului: temperatură de topire scăzută, degajări de gaze toxice la temperaturi ridicate ş.a. Ca urmare, utilizarea acestor sortimente impune anumite restricţii şi condiţionări, referitoare în special la amplasare (la exteriorul sau la interiorul clădirii) şi la alcătuirea şi grosimea stratului de protecţie.
2.1.18. La întocmirea proiectului de reabilitare şi modernizaretermică, o atenţie specială trebuie acordată realizării unei protecţiicorespunzătoare la acţiunea apei, sub diverse forme, astfel:
- izolarea hidrofugă propriu-zisă, prin prevederea unor straturihidroizolante, conform [17];
- etanşarea hidrofugă pe conturul tâmplăriei exterioare;
- folosirea unor straturi de protecţie a straturilor termoizolante,din materiale hidrofobe, etanşe şi fără risc de fisurare;
- evitarea umezirii excesive a straturilor termoizolante, printr-ocorectă rezolvare a problemei difuziei vaporilor de apă prinelementele de construcţie, conform [9];
- uscarea elementelor de construcţie existente umede, ca ocondiţie prealabilă prevederii unor straturi termoizolantesuplimentare;
- asanarea subsolurilor, repararea conductelor de instalaţiitermice şi sanitare din subsoluri etc.
18
2.2. Soluţii pentru pereţi exteriori (E)
2.2.1. Îmbunătăţirea protecţiei termice a pereţilor exteriori -structurali şi nestructurali - se face prin montarea unui strattermoizolant suplimentar pe pereţii existenţi, pentru toate soluţiile dealcătuire a acestora, cu excepţia pereţilor cortină şi a pereţilor având ostructură ventilată.
Amplasarea straturilor termoizolante suplimentare se face, de regulă, pe suprafaţa exterioară a pereţilor existenţi, dar, în unele situaţii, poate fi avută în vedere şi amplasarea pe suprafaţa interioară.
2.2.2. Izolarea termică la exterior prezintă următoareleavantaje:
- realizează în condiţii optime corectarea majorităţii punţilortermice;
- conduce la o alcătuire favorabilă sub aspectul difuziei lavaporii de apă şi al stabilităţii termice;
- protejează elementele de construcţie structurale precum şistructura în ansamblu, de efectele variaţiei de temperatură;
- nu conduce la micşorarea ariilor locuibile şi utile;- permite realizarea, prin aceeaşi operaţie, a renovării
faţadelor;- nu necesită modificarea poziţiei corpurilor de încălzire şi aconductelor instalaţiei de încălzire;
- permite locuirea apartamentelor în timpul executăriilucrărilor de reabilitare şi modernizare;
- nu afectează pardoselile, tencuielile, zugrăvelile şivopsitoriile interioare existente.
Amplasarea stratului termoizolant suplimentar pe faţa exterioară a pereţilor exteriori existenţi prezintă însă şi unele dezavantaje, astfel:
- execuţia lucrărilor este mai pretenţioasă decât în cazulamplasării stratului termoizolant la interior, necesită unpersonal mai calificat şi un control mai riguros;
- conduce, de regulă, la modificarea aspectului exterior alfaţadei; de aceea, soluţia nu poate fi aplicată la clădirile ale
19
căror faţade prezintă diferite profile, decroşuri, rezaliduri şi ancadramente, care se doresc a fi păstrate;
- noul parament al clădirii este - de regulă - mai sensibil laacţiuni mecanice, în special la şocuri etc.
2.2.3. Izolarea termică la interior prezintă următoarele avantaje:
- necesită cheltuieli mai reduse, deci o valoare mai mică ainvestiţiei, ceea ce conduce, în unele cazuri, la o durată derecuperare mai mică;
- necesită o execuţie mai puţin pretenţioasă;- nu afectează aspectul arhitectural existent al clădirilor,
considerent important la clădirile cu valoare istorică sauarhitecturală;
- permite reabilitarea termotehnică, independentă, a pereţilorexteriori aferenţi unui număr limitat de apartamente dincadrul clădirilor.
Principalele dezavantaje ale acestei soluţii sunt aspectele menţionate mai sus, la pct. 2.2.2., ca avantaje ale soluţiilor cu stratul termoizolant dispus la exterior şi, în primul rând, comportarea termotehnică defavorabilă.
Se pot menţiona de asemenea, dificultatea de rezolvare constructivă în unele puncte particulare, de exemplu la racordarea cu tâmplăria exterioară.
2.2.4. Având în vedere avantajele şi dezavantajele celor două soluţii de principiu, menţionate mai sus la pct. 2.2.2. şi 2.2.3., rezultă concluzia că principala soluţie care trebuie avută în vedere la reabilitarea termică a pereţilor exteriori existenţi este soluţia ampla-sării stratului termoizolant suplimentar la exterior.
Soluţia amplasării stratului termoizolant suplimentar la interior este o soluţie posibilă, dar domeniul ei de aplicare rămâne restrâns -de exemplu la clădirile cu faţade deosebite din punct de vedere arhitectural, de regulă clădiri unicat.
20
Soluţia izolării la interior poate fi de asemenea avută în vedere la clădirile de locuit individuale cu parter sau parter şi etaj, în combinaţie cu amplasarea straturilor termoizolante suplimentare orizontale sub planşeul de pod sau de terasă şi respectiv peste placa pe sol sau la partea superioară a planşeului peste subsol, situaţie în care se realizează o bună continuitate a termoizolaţiei şi o corectare corespunzătoare a majorităţii punţilor termice.
În fig. E1 se dau patru soluţii de principiu cu stratul termo-izolant suplimentar dispus la exterior (a...d) şi două soluţii de principiu cu stratul termoizolant nou dispus la interior (e, f).
2.2.5. În fig. E1 se prezintă soluţii de principiu pentru alcătuirea în câmp curent a pereţilor exteriori reabilitaţi din punct de vedere termic.
Alcătuirea finală a pereţilor exteriori reabilitaţi, cu stratul termoizolant dispus la exterior poate fi:
- cu structura compactă (fig. E 1 a, b, c), incluzând eventual unstrat de aer neventilat (fig. E1e);
- cu structura ventilată (fig. E1 d).
Alcătuirea finală a pereţilor exteriori reabilitaţi, cu stratul termoizolant dispus la interior, este cu structura compactă:
- fără straturi de aer neventilat (fig. E1e);- cu un strat de aer neventilat (fig. E1f).
În schemele de principiu din fig. E1:- alcătuirea peretelui exterior iniţial este cu structură compactă
şi fără straturi de aer neventilat;- în grosimea desenată a pereţilor exteriori existenţi sunt
incluse şi straturile de tencuială interioară şi exterioară,presupuse a fi în stare corespunzătoare; dacă suprafaţa suporta stratului termoizolant nou nu este în stare corespunzătoare(rezistenţă scăzută, fisuri, dislocări ş.a.), se va prevedea fierepararea, fie înlăturarea lui;
- nu s-a figurat stratul de lipire pe suprafeţele suport alestraturilor termoizolante, care se execută, de regulă, dinmortar sau pastă adezivă, cu lianţi organici (răşini).
21
2.2.6. În fig. E1a şi E2a se prezintă o soluţie de termoizolare la exterior, cu stratul de protecţie realizat din mortar de ciment de marcă min. M 100T, având grosimea de 3...5 cm; la grosimi mai mari (5...7 cm) se poate utiliza şi beton cu agregat mărunt (sub 7 mm) de clasă min. Bc 15.
Stratul termoizolant, de regulă din plăci de polistiren expandat, este fixat prin lipire pe suprafaţa suport, reparată şi curăţată în prealabil; stratul de lipire se realizează, de regulă, din mortar sau pastă adezivă cu lianţi organici (răşini), lipirea făcându-se local, pe fâşii sau în puncte.
Stratul de protecţie se realizează fie prin turnare, cu cofraj pe o parte, fie prin torcretare, şi se armează cu plase sudate din STNB 4...5 mm cu ochiuri de 100 mm.
Stratul de protecţie, având o greutate semnificativă, trebuie să fie temeinic fixat (rezemat şi ancorat), prin intermediul unor bolţuri, dibluri, ancore şi plăcuţe din oţel inoxidabil, în fig. E2a, E3 si E4 se prezintă vale va detalii de principiu posibil de aplicat, astfel:
• Fig. E2a: Detaliu de realizare a legăturii dintre stratul suportşi stratul de protecţie, la acţiuni perpendiculare pe suprafaţa peretelui, prin intennediul unor ancore din oţel inoxidabil;
• Fig. E3: Detaliu de rezemare distribuită a stratului deprotecţie pe stratul suport, prin intermediul unor piese metalice speciale din oţel inoxidabil;
• Fig. E4: Detalii de rezemare a stratului de protecţie, la nivelulplanşeelor: în det. „d" se prezintă cazul particular al unui perete bistrat alcătuit dintr-un strat structural din beton armat monolit şi dintr-un strat exterior de termoizolaţie mai puţin eficientă, realizat din plăci sau fâşii armate din BCA; stratul termoizolant existent se îndepărtează şi se înlocuieşte cu un strat de termoizolaţie eficientă.
Pe lângă dezavantajul unei greutăţi suplimentare semnificative, soluţia de protecţie cu un strat gros de mortar, prezintă şi
22
dezavantajul important al unei comportări nefavorabile la fenomenul de contracţie şi la efectul variaţiei temperaturilor exterioare. Ca urmare a acestor acţiuni, precum şi a unei execuţii necorespunzătoare, pot să apară în timp fisuri fine, dezagreabile ca aspect, dar şi dăunătoare din punctul de vedere al protecţiei contra infiltraţiilor de apă şi deci a umezirii materialului termoizolant.
Ca urmare, această soluţie trebuie aplicată ca prudenţă şi numai în condiţiile luării unor măsuri suplimentare, precum:
- prevederea unei plase din rabiţ din sârmă zincată, cu scopulde a micşora deschiderea microfisurilor (fig. E2a);
- prevederea unor rosturi de dilataţie, închise cu chiturispeciale de etanşare;
- utilizarea unor soluţii de finisaj care să atenueze fenomenulde faianţare ş.a.
2.2.7. În fig. E1b şi E2b se prezintă o alternativă la soluţia de protecţie descrisă mai sus la pct. 2.2.6., faţă de care are avantajele unei greutăţi mult mai reduse şi al unei comportări mai bune faţă de pericolul de fisurare.
În această soluţie, stratul termoizolant se realizează, de regulă, din plăci foarte rigide din polistiren expandat ignifugat. Stratul suport trebuie verificat şi eventual reparat, inclusiv în ceea ce priveşte planeitatea, având în vedere că în această soluţie abaterile de la planeitate nu pot fi corectate prin sporirea grosimii stratului de protecţie. Fixarea stratului termoizolant se poate face fie prin lipire (ca la soluţia descrisă la pct. 2.2.6), fie mecanic, cu bolţuri din oţel inoxidabil, cu expandare, montate în găuri forate cu dispozitive rotopercutante (fig. E2b), fie cu ambele procedee.
Stratul de protecţie se execută din mortar cu lianţi organici (răşini) în grosime de 5...10 mm, şi se armează cu o ţesătură deasă din fibre de sticlă.
Execuţia trebuie făcută în condiţii speciale de calitate şi control, de către firme specializate, care deţin de altfel şi patentele aferente, referitoare în primul rând la compoziţia mortarului, precum şi la tehnologia de execuţie.
23
În fig. E5 se prezintă câteva detalii de racordare şi de îmbinare, caracteristice soluţiei cu stratul de protecţie realizat din tencuială subţire. Astfel, în zonele de racordare a suprafeţelor ortogonale, la colţuri şi decroşuri, se prevede dublarea ţesăturilor din fibre de sticlă sau/şi folosirea unor profile subţiri din aluminiu sau din PVC.
Peste stratul de protecţie (grund) se aplică un strat subţire de finisaj, de exemplu un strat din materiale hidrofobe sau un strat de vopsea acrilică etc.
Pe lângă avantajele menţionate mai sus, soluţia prezintă şi
unele dezavantaje, astfel:- o rezistenţă mecanică mai redusă, în special la acţiuni
dinamice, ceea ce presupune luarea unor măsuri speciale deconsolidare în zonele mai expuse, de exemplu pe o înălţimede cca. 2,00 m de la cota trotuarului;
- un cost relativ mare;- o durată de viaţă garantată, de regulă, la cel mult 20 ani;- limitarea gamei de finisaje posibil de aplicat.
2.2.8. În scopul reducerii substanţiale a efectului negativ al punţilor termice, aplicarea soluţiilor de la pct. 2.2.6. şi 2.2.7. trebuie să se facă astfel încât să se asigure în cât mai mare măsură, continuitatea stratului termoizolant inclusiv şi în special, la racordarea cu soclurile, cu aticele şi cornişele de la terase, cu streaşinile acoperişurilor cu pod, precum şi în zona balcoanelor şi
logiilor.În acelaşi scop, este necesar ca pe conturul tâmplăriei
exterioare să se realizeze o căptuşire termoizolantă a glafurilor exterioare, inclusiv a solbancurilor, conform detaliilor din fig. E6.
Referitor la plăcile de balcon (det. E6f), se menţionează că, dacă acest lucru este posibil din punct de vedere constructiv, se recomandă ca şi acestea să fie prevăzute cu straturi termoizolante pe ambele feţe, în mod similar cu soluţia aplicată la detaliul de la plăcile de logii, din fig. E6d.
24
2.2.9. În fig. E1d şi E7 se prezintă alcătuirea şi câteva detalii de principiu pentru soluţia de îmbunătăţire a protecţiei termice a pereţilor exteriori pe baza unei structuri ventilate.
Deşi prezintă avantaje din punctul de vedere al comportării termotehnice, soluţia are un domeniu restrâns de aplicare, datorită în primul rând costului mai ridicat.
În această soluţie, între stratul termoizolant şi stratul de protecţie se realizează un strat de aer ventilat având o grosime de cel puţin 4 cm.
Stratul termoizolant, din plăci din polistiren expandat, vată minerală sau vată de sticlă, se montează între elementele unui caroiaj de şipci din lemn sau din profile metalice inoxidabile, ancorate mecanic cu piese din oţel inoxidabil în pereţii exteriori existenţi.
Stratul de protecţie poate fi realizat din piese independente de forma unor ţigle sau prevăzute cu falţuri, din plăci subţiri din beton armat cu fibre de sticlă, din foi (plane, ondulate sau cutate) realizate din tablă inoxidabilă, aluminiu sau mase plastice rezistente la acţiunea radiaţiilor ultraviolete, ş.a.
Stratul de protecţie este menţinut în poziţie şi fixat de stratul suport sau de caroiaj, prin intermediul unor piese metalice speciale, inoxidabile.
Pentru asigurarea unei bune circulaţii a aerului în spaţiul dintre stratul termoizolant şi stratul de protecţie, trebuie să se realizeze în mod corespunzător - ca număr, dimensiuni şi poziţii - orificiile şi fantele de acces (la nivelul soclului) şi de evacuare (la nivelul aticului, cornişei sau streşinii) a aerului.
Este de asemenea necesar să se ia măsuri de deviere a circulaţiei aerului la partea inferioară a golurilor de ferestre, precum şi în zona plăcilor de balcon.
Stratul termoizolant se protejează pe suprafaţa adiacentă stratului de aer, cu un strat de protecţie antivânt, permeabil la vaporii de apă, eventual caşerat în procesul de confecţionare a plăcilor termoizolante.
25
2.3. Soluţii pentru planşee de terasă (T)
2.3.1. La planşeul peste ultimul nivel, sub terasă, soluţia de reabilitare şi modernizare termotehnică se alege - printre altele - în funcţie de starea straturilor termoizolante existente, care trebuie obligatoriu verificate „in situ".
În funcţie de starea (gradul de deteriorare) straturilor existente, se poate alege una din următoarele soluţii de principiu:
• Îndepărtarea tuturor straturilor existente până la faţasuperioară a planşeului din beton armat şi refacerea lor completă.Soluţia se recomandă atunci când starea tuturor straturilor, inclusiv amaterialului din care se realizează pantele, nu este corespunzătoare(umpluturi termoizolante cu conţinut mare de apă care nu poate fiîndepărtată prin uscare, praf hidrofob ş.a.).
Soluţia se aplică, de asemenea, în situaţia în care, cu ocazia reabilitării terasei, se doreşte schimbarea sistemului de pante sau în situaţia în care grosimea şi/sau greutatea stratului care creează pantele constituie un impediment în adoptarea unor soluţii corespunzătoare de reabilitare, (fig. T1).
• Îndepărtarea tuturor straturilor existente până la faţasuperioară a betonului de pantă şi refacerea acestora în condiţiileînlocuirii stratului termoizolant existent cu un nou strat termoizolant,de calitate şi grosime corespunzătoare noilor cerinţe.
Soluţia se recomandă când starea stratului termoizolant nu este corespunzătoare (termoizolaţie puternic umezită, executată din materiale tasabile ş.a.) sau când grosimea, greutatea şi/sau lipsa de eficienţă a materialului termoizolant existent constituie un impediment în adoptarea unor soluţii corespunzătoare (fig. T2a şi T3a)
• Îndepărtarea straturilor existente până la hidroizolaţiaexistentă, în condiţiile menţinerii ei cu funcţie de barieră contravaporilor şi a menţinerii stratului termoizolant existent; montarea unuistrat termoizolant suplimentar, de calitate şi grosime corespunzătoare,precum şi a tuturor celorlalte straturi, inclusiv a straturilor
26
hidroizolante; soluţia se recomandă când starea termoizolaţiei existente este bună, dar hidroizolaţia este deteriorată şi se impune refacerea ei; (fîg. T2b, c, d şi T3b, c, d). Dacă stratul termoizolant existent este dispus într-o alcătuire ventilată, este necesar a se analiza oportunitatea păstrării dispozitivelor care asigură accesul şi evacuarea aerului.
În unele situaţii, de exemplu dacă menţinerea stratului hidroizolant existent nu este convenabilă sub aspectul comportării la difuzia vaporilor de apă, acest strat poate fi îndepărtat (fig. T3d).
• Realizarea unei terase „ranversate", prin menţinerea tuturor straturilor existente, inclusiv a straturilor hidroizolante; soluţia presupune îndepărtarea doar a straturilor de protecţie a hidroizolaţiei, executarea unor eventuale reparaţii locale ale hidroizolaţiei cu dispunerea eventuală a unui strat hidroizolant suplimentar şi montarea unui strat termoizolant din polistiren extrudat protejat corespunzător, peste hidroizolaţie; soluţia se recomandă când starea tuturor straturilor, inclusiv a stratului hidroizolant este corespunzătoare, (fig. T4)
La alegerea soluţiei de reabilitare a teraselor se va avea obliga-toriu în vedere şi necesitatea încadrării în capacitatea de rezistenţă a planşeului existent.
2.3.2. Mărirea gradului de protecţie termică a planşeului de terasă, prin amplasarea unui strat termoizolant la nivelul ultimului tavan încălzit, nu se recomandă din considerente de comportare higrotermică defavorabilă (difuzia vaporilor de apă ş.a.).
Această soluţie ar putea fi luată în consideraţie însă în cazuri excepţionale, de exemplu în situaţia în care ea se cuplează cu soluţia de îmbunătăţire a pereţilor exteriori la faţa interioară, obţinându-se, prin continuitatea stratului termoizolant, o reducere substanţială a efectelor negative ale punţilor termice de pe conturul terasei, în cazul adoptării acestei soluţii este necesară o verificare atentă la difuzia vaporilor de apă şi este obligatorie prevederea unei bariere contra vaporilor pe faţa dinspre interior a stratului termoizolant.
27
2.3.3. În ceea ce priveşte alcătuirea teraselor îmbunătăţite,acestea se vor realiza de regulă cu o structură compactă.
În anumite condiţii şi anume în situaţia în care straturile existente care se păstrează au umiditate ridicată sau atunci când stratul termoizolant este sensibil la umezire (ex.: vată minerală), se pot folosi şi terase cu structura ventilată (fig. T1b, T1d şi T3).
În această alcătuire, stratul termoizolant nou se realizează din 2 straturi, primul strat având grosimea de 4...6 cm realizat din plăci rigide (de regulă polistiren expandat) dispuse astfel în plan (distanţat) încât să formeze canale de ventilare pe ambele direcţii, care trebuie puse în comunicare cu exteriorul. Canalele de ventilare se recomandă a avea o lăţime de 4...6 cm şi vor fi dispuse la 50...70 cm unul de altul. Legătura canalelor de ventilare cu exteriorul se realizează prin orificii de ventilare dispuse pe conturul terasei, precum şi prin tuburi deflectoare amplasate în zonele de câmp ale terasei. Suprafaţa aferentă a unui tub deflector este de 80... 120 m 2. Detaliile de alcătuire a acestei soluţii sunt date în normativul C107/0 [3].
2.3.4. În figurile T1...T4 se prezintă o serie de detalii dealcătuire a teraselor în câmp curent, în cele de mai jos, se fac uneleprecizări referitoare la aceste detalii.
• Fig. T1 a şi T1b : Având în vedere că acest tip de terasă se realizează fără pante spre punctul de scurgere, este absolut necesar ca straturile hidroizolante să fie de calitate deosebită şi foarte etanşe (de preferinţă materiale netradiţionale), pentru a elimina orice posibi-litate de infiltrare a apei care poate staţiona local pe suprafaţa terasei. De asemenea, este necesară o execuţie foarte corectă, astfel încât să nu se realizeze contra-pante care să îndepărteze apele pluviale de recipientul de scurgere. Este necesar, de asemenea, ca îndepărtarea stratului care realizează pantele (betonul de pantă de marcă redusă sau umplutura termoizolantă) să poată fi realizată cu uşurinţă, fără şocuri şi efecte dinamice.
28
Soluţia de terasă fără pante, utilizată frecvent în alte ţări, trebuie aplicată cu foarte mare prudenţă în ţara noastră şi numai în condiţiile obţinerii tuturor avizelor, acordurilor şi agrementelor cerute de actele normative în vigoare.
• Fig. T1c şi T1d : Având în vedere amplasarea stratului de beton de pantă peste straturile termoizolante, acestea vor fi realizate exclusiv din plăci de rigiditate mare, pentru a împiedica eventualele tasări sub greutatea dată de betonul de pantă. De asemenea, pentru a reduce pericolul de fisurare a stratului de beton de pantă (mai expus la variaţiile de temperatură) se vor prevedea rosturi de dilataţie şi se va atenua fisurarea prin armarea generală sau parţială cu plase sudate
STNB 4...5/100x 100 mm.Pentru a evita deteriorarea stratului hidroizolant şi avarierea aticelor, ca urmare a dilatărilor şi contracţiilor mai mari ale stratului de beton de pantă în comparaţie cu cele ale unei şape tradiţionale, se recomandă următoarele măsuri suplimentare:
- prevederea unui rost de lăţime corespunzătoarepe conturul terasei, la racordarea cu aticele;
- folosirea unor straturi hidroizolante de calitatedeosebită şi cu caracteristici superioare deelasticitate.Soluţia trebuie aplicată cu prudenţă, numai în cazurile în care grosimea betonului de pantă este redusă şi numai pe baza unor justificări tehnico-economice temeinice.
• Fig. T1: Dacă starea suprafeţei superioare a planşeului debeton este necorespunzătoare, sub bariera contra vaporilor nou executată se va dispune un strat de egalizare din mortar de ciment.
29
Fig. T2b, T3b şi T4b : Soluţia este condiţionatăa de verificareastabilizării stratului existent de umpluturătermoizolantă (consumarea tasărilor), precum şi a
gradului de umiditate a acestuia.
• Fig.T4: Soluţia de terasă ranversată prezintă în comparaţie cu soluţia clasică, următoarele avantaje:
- nu mai este necesară prevederea unui nou strathidroizolant, ci numai eventuala suplimentare ahidroizolaţiei existente;
- se realizează o bună protecţie mecanică şi laacţiunea calorică a razelor solare, a stratului hidroizolant;
- hidroizolaţia este protejată de variaţia termicăşi de acţiunea radiaţiilor ultraviolete, durata de viaţăfiind astfel mărită;
- se obţine o bună comportare la difuzia vaporilorde apă.
2.3.5. Având în vedere că în soluţia de terasă ranversată stratul termoizolant este supus acţiunii umidităţii, este necesar ca la această soluţie să se folosească în exclusivitate plăci din polistiren extrudat. Se pot folosi atât plăci cu conturul drept, montate joantiv, cât şi plăci prevăzute cu falţuri.
Între stratul de termoizolaţie şi stratul de protecţie se va dispune un strat de separaţie geotextil (având o greutate de cca. 140 g/m2), permeabil la difuzia vaporilor de apă, dar fără a reţine apa. Acest strat are şi rolul de a solidariza între ele plăcile.
La avantajele terasei ranversate, enumerate mai sus, se adaugă avantajele specifice polistirenului extrudat:
• lipsa capilarităţii;• rezistenţa ridicată la umiditate şi la ciclurile de îngheţ-dezgheţ;• absorbţia neglijabilă de apă;• rezistenţa mecanică excelentă.
30
La acest tip de terasă se poate folosi, de asemenea, ca material termoizolant, spuma rigidă de poliuretan cu proprietăţi hidrofobe.
Pentru a preveni eventuale dezagremente în exploatarea teraselor „ranversate", la elaborarea detaliilor de execuţie se vor lua următoarele măsuri:
• masa stratului de protecţie-lestare trebuie să fie suficientde mare pentru a face faţă sucţiunii din vânt şi tendinţei deplutire a stratului termoizolant;
• sub stratul termoizolant este indicat să se prevadă unstrat drenant de grosime redusă, cu pante spre punctele descurgere.
La întocmirea calculelor termotehnice se va avea în vedere starea de umezire de lungă durată a materialului termoizolant, prin majorarea corespunzătoare a conductivităţii termice de calcul.
2.3.6. La toate tipurile de terase descrise mai sus se vor respecta următoarele:
• Se vor prevedea straturi de difuzie a vaporilor de apă în toatesituaţiile în care prezenţa lor este necesară din calcul sau/şi înconformitate cu prevederile din [3]; aceste straturi (care nusunt figurate în fig. T1...T4) se vor realiza din materialecorespunzătoare, care să asigure menţinerea nealterată întimp a tuturor caracteristicilor de alcătuire, durabilitate şiformă, necesare pentru realizarea efectivă a difuziei vaporilorde apă. Se recomandă folosirea unor folii speciale,netradiţionale, dure şi prevăzute cu reliefuri.
• între stratul termoizolant nou, eficient şi şapa de protecţie aacestuia, realizată din mortar de ciment marca M100 se vadispune un strat de protecţie tehnologică, care are funcţia de aîmpiedica pătrunderea apei tehnologice din mortar în stratultermoizolant. Acest strat se poate realiza de regulă dintr-o foliesubţire de polietilenă liber aşezată, cu marginile suprapuse.
31
• Stratul de protecţie mecanică şi faţă de radiaţiile ultravioletea hidroizolaţiei (precum şi stratul de protecţie a termoizolaţieiîn cazul teraselor ranversate), care îndeplineşte şi funcţia delestare, se poate realiza fie dintr-un strat de pietriş ciuruit şispălat, cu granulaţie de 7...16 mm, de cea. 4...5 cm grosime,fie din dale de beton de 2...3 cm grosime, montate pe un patde nisip mare, cu granulaţie de 3...7 mm, de minimum3 cm grosime. Aceste straturi pot fi recuperate de la terasaexistentă, recondiţionate şi re folosite, cu depozitai ca tempo-rară chiar pe terasă.
• Straturile termoizolante noi, de mare eficienţă economică,se vor realiza de regulă din materiale termoizolante cupermeabilitate mică la vapori şi la umiditate, sub forma unorplăci rigide.În cazul în care stratul termoizolant se execută din 2 sau mai multe straturi suprapuse, acestea se vor monta cu rosturile verticale decalate.La terasele ranversate se vor utiliza exclusiv plăci din polistiren extrădat. Se poate, de asemenea, folosi soluţia realizării stratului termoizolant din spumă rigidă de poliuretan, expandată „in situ".
• Toate straturile hidroizolante care se păstrează şi au în nouaalcătuire fie funcţia de hidroizolaţie, fie cea de barieră contravaporilor, vor fi reparate, completate şi consolidate,prevăzându-se, dacă este cazul, straturile suplimentarenecesare (straturi de bitum, împâslitură şi/sau ţesătură dinfibre de sticlă, carton şi/sau pânză bitumată).
• Şapa de protecţie a straiului termoizolant care îndeplineşte şifuncţia de suport pentru hidroizolaţie, se va realiza din mortarde ciment M100 de cca. 3 cm grosime, în funcţie derigiditatea plăcilor termoizolante folosite, şapa va fi sau nuarmată; armarea se va realiza de regulă din plase sudateSTNB 3...4 mm cu ochiuri de 100 mm. La teraselecirculabile, indiferent de rigiditatea plăcilor termoizolante, serecomandă ca şapa să fie armată.
32
• Dacă hidroizolaţia existentă se menţine, trebuie în modobligatoriu să se verifice că toate straturile amplasate subaceasta sunt în stare uscată.
• Straturile hidroizolante, bariera contra vaporilor şi eventualulstrat de difuzie se vor realiza în conformitate cu NormativulC112[17].
• Pentru a nu reduce local rezistenţa termică a terasei, se vaurmări ca, prin modul de rezolvare al detaliilor, să nu sereducă grosimea termoizolaţiei în zona scurgerilor.
2.3.7 În scopul reducerii substanţiale a efectului defavorabil alpunţilor termice de pe conturul planşeului de peste ultimul nivel,este foarte important a se lua măsuri de „îmbrăcare" cu un strattermoizolant a aticelor, în funcţie de înălţimea lor, conformschemelor de izolare termică din fig. T5.
Se precizează că detaliile din fig. T5 reprezintă doar scheme de alcătuire, fiind figurate doar straturile termoizolante, stratul suport şi stratul de protecţie a termoizolaţiei, fără a fi figurate şi straturile hidroizolante, de difuzie etc.
2.3.8 În situaţia în care nu se prevede ca pereţii exteriori să fieîmbunătăţiţi din punct de vedere termic cu un strat termoizolantamplasat la exterior, pentru a elimina puntea termică importantă de laracordarea dintre planşeul de terasă şi peretele exterior, care are efectdefavorabil în ceea ce priveşte cuantumul pierderilor de căldură şiriscul de condens, se recomandă ca cel puţin pe înălţimea aticului şipe 30...40 cm sub planşeu, să se prevadă un strat exterior determoizolaţie. Se recomandă ca acest strat să fie dus până la parteasuperioară a golurilor de ferestre de la ultimul nivel al clădirii,(fig. T6).
2.3.9 O tratare atentă trebuie să fie avută în vedere laracordarea stratului termoizolant cu chepengul de acces pe terasă (fig.T 7a) şi la racordarea cu pereţii exteriori retraşi faţă de planul faţadei
33
(fig. T 7b). În aceste zone trebuie să se urmărească o continuitate cât mai mare a stratului termoizolant. Se va prevedea, de asemenea, termoizolarea corespunzătoare a capacului de acces pe terasă (fig. T 7a).
2.3.10 În fig. T8 se prezintă câteva scheme de principiu referitoare la posibilităţile de îmbunătăţire a protecţiei termice în zona punţilor termice create de plăcile de peste balcoane (fig. T8 I) şi de peste logii (fig. T8 II). Sunt arătate scheme reprezentând diferite trepte de îmbunătăţire şi anume:
- în schemele „a" se realizează o reducere a lăţimii punţilortermice existente prin spargerea locală a betonului de pantăexistent şi prin introducerea, în şanţul astfel creat, a unor fâşiitermoizolante, în condiţiile în care peretele exterior nu esteprotejat la exterior cu un strat termoizolant;
- în schemele „b" peretele exterior este protejat cu un strattermoizolant suplimentar, limitând punţile termice numai laefectul plăcii din beton armat;
- în schema „I-b" aticul este căptuşit cu un strat termoizolantpe ambele feţe, demolând local în zonele adiacente acestuia,atât betonul de pantă, cât şi stratul de mozaic existent peplaca în consolă;
- o protecţie totală se realizează în schemele „c" în condiţiileîn care şi placa de peste balcoane sau logii este protejatătermic, prin prevederea unor straturi termoizolante orizontale,pe întreaga lăţime a plăcii sau parţial, pe o lăţime de cel puţin40...50 cm.
Se recomandă ca, ori de câte ori este posibil, să se adopte o soluţie de tipul celei din schema „c", cea mai eficientă din punct de vedere termotehnic.
2.3.11. În fig. T9 se dau câteva exemple de detalii de izolare termică în zona aticelor şi a cornişelor de pe conturul teraselor. Se precizează că detaliile combină diversele soluţii de pereţi exteriori (zidărie din cărămizi pline sau GVP, zidărie din blocuri BCA,
34
panouri mari etc.) cu diverse rezolvări pentru atice (din beton armat sau din zidărie) sau cornişe, şi cu diverse detalii pentru alcătuirea şi structura terasei îmbunătăţite din punct de vedere termic, alese aleatoriu.
Referitor la detaliile de principiu din fig. T 9, se fac următoarele observaţii:
- Detaliul „c" se poate ameliora, prin prevederea - dacă esteposibil din punct de vedere constructiv - a unui strattermoizolant orizontal, sub comisă, similar cu cel prevăzut ladetaliul T 811 c.
- Detaliile T 9c şi T 9d, ca de altfel şi detaliile T 5 a şi T 5b,neavând atic, pun unele probleme referitoare la exigenţa desiguranţă în exploatare şi în consecinţă, ele vor fi folosite doarîn cazurile admise de actele normative în vigoare şi încondiţiile luării tuturor măsurilor prevăzute de acestea.
- Detaliile de acoperire a aticelor, la faţa superioară, cu şorţuridin tablă zincată (det. T 9a, b şi T 6) trebuie realizate astfelîncât să se elimine pericolul de dislocare sau de smulgere aacestora, din acţiunea vântului; se vor prevedea, în acest scop,toate măsurile de asigurare necesare: agrafe dese, grosimecorespunzătoare, fixare solidă, în variantă, se poate folosisoluţia de acoperire a aticelor cu piese masive, din betonmozaicat, cu pantă spre interior, dar care este mai costisitoare.
2.4. Soluţii pentru planşee de pod (A)
2.4.1. Îmbunătăţirea protecţiei termice la planşeele de sub podurile neîncălzite constituie cea mai eficientă măsură care poate fi aplicată la clădirile existente, în vederea reabilitării şi modernizării lor termo-energetice.
Prevederea unui strat termoizolant suplimentar la acest element de construcţie nu necesită investiţii mari, este relativ simplu de executat, iar durata de recuperare a investiţiei este redusă.
35
Mărirea substanţială a rezistenţei termice corectate la planşeele de pod este cu atât mai eficientă cu cât - aşa cum se întâmplă de regulă - nivelul de protecţie termică existent este mai redus, şi cu atât mai indicată cu cât numărul de niveluri este mai redus.
2.4.2. Stratul termoizolant suplimentar se prevede peste ultimul planşeu, în una din următoarele două soluţii de principiu:
- menţinerea stratului termoizolant existent, inclusiv a şapei deprotecţie, repararea şi eventuala ei consolidare, urmată demontarea unui strat termoizolant eficient, protejat corespun-zător; această soluţie este indicată când stratul termoizolantexistent este în bună stare şi când înălţimea liberă a spaţiuluipodului poate fi micşorată (fig. A l-II); dacă stratultermoizolant existent este o umplutură termoi/olantă, estenecesar să se verifice dacă aceasta nu este umezită şi dacăeste suficient de consolidată; soluţia menţinerii stratuluitermoizolant existent nu se recomandă în situaţiile în carecaracteristicile de durabilitate şi de rigiditate sunt necorespunzătoare şi pot influenţa negativ - în timp - comportareanoului strat termoizolant;
- îndepărtarea umpluturii termoizolante sau a stratului termoizolant existent, executarea unei bariere contra vaporilor decalitate corespunzătoare pe faţa superioară a planşeuluiexistent şi montarea unui nou strat termoizolant, de calitate şigrosime corespunzătoare noilor cerinţe (fig. Al-I).
2.4.3. În fig. Al se prezintă cele două soluţii de principiu menţionate la pct. 2.4.2, în următoarele variante în ceea ce priveşte alcătuirea stratului de protecţie:
a. Cu o şapă de protecţie din mortar de ciment, de 2-4 cm grosime, nearmată în cazul folosirii unor plăci termoizolante rigide sau foarte rigide şi armată (cu plase sudate din bare STNB 3-4/100 x 100) în cazul utilizării unor plăci semirigide.
36
b. Cu o folie de protecţie, având caracteristici corespunzătoarede rezistenţă mecanică şi de permeabilitate la vapori, încondiţiile în care stratul termoizolant este rigid sau foarterigid iar circulaţia în pod este accidentală; stratul deprotecţie poate fi caşerat pe plăcile termoizolante, de laproducător;
c. Cu un strat de umplutură în vrac (granulit, zgură, nisip etc.)în grosime de 4...8 cm, în special în situaţiile în care acest material este recuperat din stratul de umplutură existent, fie prin îndepărtarea totală a acestui strat, fie prin micşorarea corespunzătoare a grosimii acestuia.
d. Cu o duşumea din scânduri din lemn, de 2,5 cm grosime,montate joantiv sau distanţat şi rezemate pe cusaci dinlemn; această variantă se poate adopta în cazul utilizăriiunor materiale termoizolante elastice sau foarte elastice, detipul saltelelor (din vată minerală, vată de sticlă ş.a.), carese îndeasă între cusacii din grinzişoare sau dulapi din lemnecarisat.
2.4.4. Pe lângă straturile termoizolante şi de protecţie menţio-nate mai sus, în alcătuirea noilor variante mai pot intra:
- un strat de egalizare din mortar de ciment în grosime decea. 2 cm, dispus sub bariera contra vaporilor, dacă suprafaţasuport nu este corespunzătoare;
- o barieră contra vaporilor, dacă aceasta este necesară dincalcul sau din alte considerente; în detaliile din fig. A1 s-aprevăzut o barieră contra vaporilor la toate detaliile din grupaI, dar acest strat poate lipsi în unele cazuri, sau, dimpotrivă,poate fi prevăzut şi în cazul unor detalii din grupa II;
- un strat de protecţie tehnologică, cu rolul de a împiedicapătrunderea apei din mortar în stratul termoizolant, cu efectenegative asupra caracteristicilor termotehnice ale stratuluitermoizolant, cât şi asupra rezistenţei mecanice a stratului deprotecţie din mortar de ciment (armat sau nearmat); stratul
37
de protecţie tehnologică se realizează dintr-o folie cu caracteristici hidroizolante, dar permeabilă la vapori, astfel încât să permită migrarea vaporilor de apă în spaţiul ventilat al podului;
- un strat de protecţie antipraf (barieră antivânt), de tip „geotextil" sau similar care are menirea să împiedice pătrunderea prafului din saltelele termoizolante în spaţiul podului, sub acţiunea curenţilor de aer; acest strat s-a prevăzut în fig. A1 II d, în situaţia în care scândurile care formează duşumeaua din pod nu sunt joantive şi nu constituie, ele însele, un strat de protecţie (ca în detaliul din fig. A1 1 d).
2.4.5. În scopul reducerii substanţiale a efectelor defavorabile ale punţilor termice de pe conturul planşeului de peste ultimul nivel, este foarte important a se lua măsuri de protecţie termică a parapetelor pe care reazemă cosoroabele precum şi a frontoanelor.
În fig. A2 a...e se prezintă câteva scheme de principiu referitoare la posibilităţile de izolare termică a parapetelor (la streaşină), în funcţie de înălţimea acestora, astfel:
a, b - în situaţia când nu există un parapet şi când se poate realiza o continuitate a stratului termoizolant orizontal din pod cu stratul vertical exterior;
c - în cazul parapetelor scunde, de înălţime redusă (30-40 cm), când se recomandă o „îmbrăcare" pe toate cele 3 laturi ale parapetului;
d - în situaţia unor parapete de înălţime medie (50-80 cm), când se prevede montarea straturilor termoizolante doar pe ambele suprafeţe verticale ale parapetului;
e -în cazul unor parapete înalte (peste 90 cm), situaţie în care înălţimea straturilor termoizolante poate fi de numai 40...50 cm (lungimea zonei de influenţă) la interior şi până sub streaşină (dar cel puţin 50 cm) la exterior.
38
În fig. A2f se prezintă schema de principiu aferentă frontoane lor, în care înălţimea stratului termoizolant vertical de la interior este ca în det. „e", iar la exterior, fie ca la interior, fie până la partea superioară a frontonului (din considerente de aspect exterior sau pentru mărirea temperaturii în pod).
2.4.6. În fig. A3 se dau câteva detalii de principiu pentruizolarea termică, la exterior, a colţului orizontal din zona streşinii(corespunzător schemelor din fig. A2 a şi A2 b), astfel:
a, b, c - cu centura peste faţa superioară a plăcii;d, e, f cu centura la aceeaşi cotă cu faţa superioară a plăcii;a, b, e - cu cosoroaba neizolată termic la faţa superioară;c, d, f - cu un strat termoizolant suplimentar peste cosoroaba;a, c...f - cu stratul termoizolant din plăci termoizolante rigide
sau semirigide;b - cu stratul termoizolant elastic sau foarte elastic, din
saltele termoizolante, protejate cu duşumea dinscânduri distanţate;
În detaliul „f, structura existentă este aceeaşi ca în fig. „e", dar s-a ilustrat ideea măririi stratului termoizolant vertical exterior pe înălţimea centurii, prin înlocuirea plăcilor din BCA existente cu un strat suplimentar de termoizolaţie eficientă.
2.4.7. În toate schemele din fig. A 2 stratul termoizolantexterior este prevăzut pe o înălţime redusă sub nivelul planşeului depod şi anume pe înălţimea minimă de 40-50 cm, corespunzătoarezonei de influenţă a punţii termice din dreptul centurii din betonarmat, dar evident, acest strat poate continua în jos, pe întreagafaţadă.
În fig. A 4 se prezintă - la nivel de principiu - două detalii de izolare termică pe suprafaţa exterioară a pereţilor exteriori, în zona de racordare cu parapetul sau cu frontonul, astfel:
a. în dreptul tâmplăriei exterioare, caz în care stratul termo-izolant protejează, inclusiv pe faţa inferioară, grinda -buiandrug din beton armat monolit;
39
b. în dreptul zonelor opace (inclusiv pe spaleţii dintre golurile de ferestre şi uşile de balcon).
În situaţiile curente înălţimea stratului termoizolant vertical exterior este aceeaşi la cele două detalii; la partea inferioară, stratul de protecţie a stratului termoizolant este prevăzut cu un lăcrimar continuu.
2.4.8. Pentru a elimina efectele negative ale punţilor termice,se vor lua măsuri de termoizolare suplimentară a punţilor termice şi azonelor mai puţin termoizolate, situate în interiorul arici orizontalea podului.
În fig. A 5 această măsură este ilustrată prin două detalii: a - îmbrăcarea grinzilor „întoarse" din beton armat monolit; b - acoperirea tălpilor existente sub popii şarpantelor din lemn.
2.4.9. Ca o sinteză a măsurilor prevăzute mai sus, în fig. A 6 seprezintă câteva exemple de detalii de principiu de izolare termicăa planşeelor de pod, combinate cu câteva detalii posibile de termo-izolare a parapetelor în zona streşinilor, următoarele caracteristicifiind diferite:
- înălţimea parapetului: parapet scund (det. „c"), de înălţimemedie (det. „a" şi „b"), sau înalt (det. „d");
- amplasarea stratului termoizolant orizontal în pod: pestestratul de protecţie al termoizolaţiei existente (det. „c") saupe faţa superioară a planşeului, după îndepărtarea straturilorexistente (det. „a", „b" şi „d");
- alcătuirea stratului de protecţie a stratului termoizolant orizontal:cu şapă din mortar (det. „a" şi „c"), cu umplutură recuperată(det. „b"), sau cu folie permeabilă la vapori (det. „d");
- înălţimea stratului termoizolant exterior: pe toată faţada(det. „a" şi „b"), numai în zona streşinii, până la cotabuiandrugilor de la ultimul nivel (det. „c"), sau pe întreaga
40
înălţime a pereţilor exteriori, dar numai până la 40...50 cm peste planşeul de pod, mai jos decât streaşină (det."d").
2.4.10. Soluţiile şi variantele descrise mai sus la pct. 2.3.2. ...2.3.9. şi desenate la nivel de scheme şi detalii de principiu înfig. A1...A6 se referă la situaţia amplasării stratului termoizolantorizontal peste planşeul de pod, soluţie folosită în marea majoritate acazurilor.
Soluţia amplasării stratului termoizolant orizontal la tavanul planşeului de pod este posibilă, dar este în general mai puţin eficientă, cu excepţia cazului în care stratul termoizolant vertical este prevăzut a se aplica - din diferite considerente - pe faţa dinspre interior a pereţilor exteriori.
În această situaţie se obţine continuitatea stratului termoizolant în zona de intersecţie a planşeului de pod cu pereţii exteriori şi deci o foarte bună corectare a punţii termice din această zonă.
Alcătuirea stratului termoizolant în această situaţie, ca şi modul de fixare şi de protecţie a acestuia, sunt similare cu cele prezentate la cap. 2.5., în cazul când stratul termoizolant este aplicat la tavanul subsolului neîncălzit.
2.4.11. Acoperişurile cu pod prezintă, în comparaţie cu acoperişu-rile plane tip terasă, o serie de avantaje din punct de vedere higrotermic,atât în condiţiile perioadei reci cât şi - îndeosebi - pe timp de vară.Această comportare superioară este condiţionată însă de o bună ventilarea întregului spaţiu cuprins între elementele de construcţie perimetrale alepodului neîncălzit.
În consecinţă, acestei probleme îi va fi acordată o atenţie deosebită la elaborarea proiectelor de reabilitare şi modernizare termotehnică a clădirilor de locuit existente prevăzute cu pod.
Esenţială în această privinţă, este prevederea unui număr corespunzător de orificii de acces şi de evacuare a aerului. Numărul, dimensiunile şi poziţia acestor orificii, precum şi detaliile de principiu de realizare a lor - în zona streşinii pentru accesul aerului şi
41
în zona coamei pentru evacuarea lui - vor fi stabilite pe baza prevederilor din [ 20 ] şi [ 23 ].
In cazul în care, cu ocazia modernizării, se prevede înlocuirea învelitorii, se recomandă adoptarea unei soluţii care permite realizarea sub învelitoare, a unui strat suplimentar de aer ventilat.
2.4.12. Eficienţa termoenergetică a planşeului de pod depinde, într-o oarecare măsură, şi de temperatura aerului din podul neîncălzit, în perioada rece a anului; în calcul, această influenţă este materializată prin succesiunea parametrilor:
Tu [°C] => [-] => G [W/(m3K)] => Q [kWh/(m3K)].
În condiţiile sporirii substanţiale a rezistenţei termice corectate a planşeului de pod şi a absenţei oricăror straturi termoizolante în alcătuirea învelitorii, calculele de bilanţ termic conduc la o tempera-tură în pod (Tu), foarte apropiată de temperatura convenţională de calcul a aerului exterior (Te) şi deci la o valoare ridicată a factorului de corecţie a temperaturilor exterioare ( 0,90).
O oarecare majorare a temperaturii Tu şi deci o reducere a valorilor , G şi Q, poate fi obţinute prin următoarele măsuri:
- prevederea unor straturi termoizolante pe întreaga înălţime aparapetelor şi frontoanelor (fig. A2 f);
- evitarea ventilării în exces a spaţiului podului, deci limitareasuperioară a ratei schimburilor de aer;
- mărirea aportului de căldură solară, prin adoptarea unorînvelitori din materiale şi având culori favorabile din acestpunct de vedere (dacă, din alte considerente, se prevedeînlocuirea învelitorilor existente).
2.4.13. În condiţiile unor temperaturi Tu scăzute, cu valori apropiate de temperatura aerului exterior în timpul iernii, dacă nu se realizează efectiv o ventilare corespunzătoare a spaţiului neîncălzit al podului, apare pericolul condensării vaporilor de apă (care migrează prin planşeul de la ultimul nivel) pe piesele din lemn ale şarpantei; de aici rezultă, pe de o parte, atenţia care trebuie acordată ventilării
42
corespunzătoare a podului, iar pe de altă parte, cerinţa obligatorie a antiseptizării pieselor de lemn ale şarpantei.
2.5. Soluţii pentru planşee peste subsolurineîncălzite (S)
2.5.1. Capitolul se referă la izolarea termică suplimentară aplanşeelor de peste încăperi sau spaţii neîncălzite şi în primul rândpeste subsoluri, prevăzute cu boxe sau tratate ca subsoluri tehnice,dar şi peste pivniţe, garaje neîncălzite ş.a.
Unele soluţii şi detalii sunt valabile şi la planşeele de pesteîncăperi mai puţin încălzite: spaţii comerciale, spaţii de depozitare, garaje ş.a.
2.5.2. Termoizolarea suplimentară la nivelul planşeelor se poate face:
- la tavanul planşeului;- peste planşeu.
În unele situaţii poate fi justificată şi soluţia prevederii unor straturi termoizolante suplimentare, atât sub, cât şi peste planşeu.
2.5.3. Amplasarea stratului termoizolant la partea inferioară a planşeelor prezintă următoarele avantaje comparative:
- reprezintă a soluţie mai corectă din punct de vedere termo-tehnic, atât sub aspectul difuziei vaporilor de apă, cât şi alstabilităţii termice;
- lucrările se pot desfăşura fără a împiedica funcţia de locuireşi fără a deranja în nici un fel locatarii;
- nu se reduce înălţimea liberă, utilă, a încăperilor de la parter.
Soluţia prezintă însă şi unele dezavantaje, dintre care se menţionează:
- aria ocupată de punţile termice, respectiv a zonelor neizolate,este mai mare (un număr mai mare de pereţi structurali avândgrosimi şi conductivităţi termice mai mari, grinzi din betonarmat ş.a,);
43
- desfăşurarea lucrărilor este mai dificilă, având în vedereînălţimea liberă, în general redusă, a subsolurilor existente;
- prezenţa conductelor de instalaţii de încălzire şi sanitare, dintrecare unele sunt suspendate de planşeu şi/sau sunt amplasateprea aproape de suprafeţele care urmează a fi termoizolate;
- reducerea înălţimii libere a subsolului, uneori deja prea mică.
2.5.4. Soluţia amplasării stratului termoizolant peste planşeu,pe lângă avantajele care la soluţia cu stratul termoizolant la parteainferioară a planşeelor sunt menţionate ca dezavantaje, prezintă şiurmătoarele dezavantaje:
- necesită tăierea, la partea inferioară, a uşilor de la parter;- necesită demontarea corpurilor de încălzire şi montarea lor
mai sus, uneori cu probleme legate de înălţimea disponibilă aparapetelor de sub ferestre;
- necesită refacerea pantelor şi a racordărilor cu sifonul depardoseală de la băi şi de la grupurile sanitare cu duş;
- nu elimină complet necesitatea de a lucra în subsol, pentruizolarea termică suplimentară, locală, la racordarea planşeuluicu pereţii structurali exteriori şi, eventual, interiori;
- necesită revizuirea înălţimii treptelor existente între parter şitrotuar şi a celor dintre parter şi etajul I.
2.5.5. Soluţia amplasării unor straturi termoizolante, atât lapartea inferioara, cât şi la cea superioară a planşeului, deşi necesităun cost al investiţiei substanţial mai mare, poate fi justificată peconsiderente de înălţime liberă şi de rezolvare în condiţii superioare areducerii efectelor negative ale punţilor termice.
2.5.6. La soluţia cu stratul termoizolant suplimentar dispuspeste planşeu, sunt posibile următoarele variante de amplasare aacestuia (fig. S1):
a. - îndepărtarea tuturor straturilor existente, până la faţa superioară a planşeului de beton armat, executarea eventuală a unui
44
strat de egalizare (în funcţie de starea suprafeţei decopertate), peste care se montează stratul termoizolant, şapa de protecţie şi pardoseala;
b. - montarea stratului termoizolant suplimentar pestepardoseala existentă, în situaţia când nu există nici un strattermoizolant; de regulă pardoselile calde (covor PVC, parchet ş.a.) seîndepărtează, menţinându-se şapa, iar pardoselile reci (mozaic, plăci degresie ceramică ş.a.) se păstrează;
c. - montarea stratului termoizolant nou peste stratul termo-izolant existent, după îndepărtarea tuturor straturilor de peste acesta;soluţia este indicată în situaţia când stratul termoizolant existent esteeficient din punct de vedere termotehnic (conductivitate termicăredusă) şi în stare bună, nedeteriorat;
d. - idem b, în situaţia când între planşeul de beton armat şişapa suport a pardoselii existente există un strat termoizolant eficientşi nedeteriorat.
La variantele „b" şi „d", pentru a reduce în cât mai mare măsură efectul punţii termice de la partea superioară a soclului, se recomandă prevederea unor fâşii termoizolante de 6-8 cm lăţime pe întreaga grosime a straturilor existente menţinute (fig. S l b, d). In unele cazuri poate fi oportună montarea unei astfel de fâşii termoizolante şi pe grosimea noii şape din mortar (fig. S1c).
2.5.7. În toate cazurile descrise mai sus, între stratul termo-izolant nou şi şapa de protecţie a acestuia, care constituie şi stratul suport al noii pardoseli, se dispune un strat de separare tehnologică, a cărui funcţie principală este de a împiedica umezirea şi colmatarea stratului termoizolant la turnarea şapei.
Stratul de separare tehnologică se poate realiza din diverse materiale, începând de la un strat de hârtie Kraft sau de carton bitumat, până la folii bitumate sau folii de polietilenă.
În unele situaţii, stratul de separare tehnologică poate îndeplini şi funcţia de barieră contra vaporilor.
45
2.5.8. La soluţia cu strat termoizolant suplimentar dispus sub planşeu (fig. S2), acesta se dispune direct pe suprafaţa (de regulă netencuită) a planşeului din beton armat.
În funcţie de starea şi natura tencuielii, precum şi de încărcarea capabilă a planşeului, stratul de tencuială se păstrează sau se îndepăr-tează.
În unele cazuri rare, există la tavanul subsolului un strat termoizolant, prevăzut prin proiectul iniţial al clădirii, din:
- plăci termoizolante BCA - GBNT sau BCA - GBN35, de7,5 ... 10 cm, montate pe cofrajul planşeului din beton armatmonolit, înainte de turnarea betonului;
- plăci termoizolante din talaş, tip STABILIT, din fibre delemn, tip PFL. din aşchii de lemn. tip PAL sau similare,protejate cu un strat de mortar armat, suspendat cu ancore dinoţel beton de placa din beton armat.
Având în vedere eficienţa termotehnică redusă a acestor materiale, durabilitatea mai redusă a plăcilor din produse din lemn, greutate relativ mare a straturilor de protecţie existente, precum şi dificultatea de a fixa noul strat termoizolant de planşeu în condiţiile menţinerii straturilor termoizolante existente, de regulă, dar evident în funcţie de condiţiile concrete specifice, se recomandă îndepărtarea lor.
Pentru a realiza o protecţie termică corespunzătoare, se reco-mandă micşorarea efectelor punţilor termice prin:
- prelungirea stratului termoizolant orizontal, pe verticală, pe oînălţime de min. 30-40 cm, la racordarea cu pereţii din betonarmat, interiori, dar în special la racordarea cu pereţiiexteriori (fig, S2a. b);
- îmbrăcarea grinzilor din beton armat (fig. S2d);- realizarea, în cât mai mare măsură, a continuităţii stratului
termoizolant, la racordarea cu pereţii interiori nestructuralidin subsol; în unele cazuri, în funcţie de condiţiile specificelocale, la aceşti pereţi se poate renunţa - total sau parţial - laîmpănarea în planşeul din beton armat (fig. S2c).
46
2.5.9. Stratul de protecţie al noului strat termoizolant serealizează - în principal - în funcţie de natura şi rigiditatea materialuluitermoizolant. atât în cazul amplasării stratului termoizolant pesteplanşeu (pct. 2.5.10.), cât şi sub planşeu (pct. 2.5.11).
2.5.10. În fig. S3 (I) se prezintă câteva soluţii de termoizolaresuplimentară orizontală, peste planşeu:
a. în cazul unor termoizolaţii rigide sau foarte rigide (de ex.plăci de polistiren expandat) stratul de protecţie se poate realizadintr-o şapă din mortar de 3-4 cm grosime, nearmată: în unele cazuri,dacă stratul termoizolant este foarte rigid şi este montat corespunzător(plan şi orizontal), şapa poate avea o grosime mai mică sau poate fichiar eliminată;
b. în cazul unor materiale semirigide (de ex. plăci din vatăminerală sau din vată de sticlă), şapa de protecţie trebuie să aibă ogrosime sporită (4-5 cm), să fie realizată din mortar de ciment şi săfie armată, de regulă cu plase sudate STNB 3...4/100 x 100 mm,astfel încât să poată prelua în bune condiţii, încărcările statice şidinamice care acţionează asupra pardoselii;
c. dacă se folosesc materiale termoizolante uşor tasabile saufoarte tasabile (de ex. saltele din vată minerală sau din vată de sticlă),acestea se dispun, îndesat, între grinzişoare (cusaci) din lemn, iarpardoseala se realizează din parchet pe duşumea oarbă, sau într-osoluţie similară; stratul termoizolant se protejează cu un strat deseparare antipraf (barieră antivânt);
d. în situaţia când stratul termoizoiant se realizează din spumăde poliuretan aplicată „in situ", suprafaţa suport al pardoselii senivelează cu un strat subţire de egalizare.
2.5.11. În fig. S3 (II) se prezintă câteva soluţii posibil deadoptat în situaţia amplasării stratului termoizolant sub planşeu:
a. în cazul unor materiale termoizolante rigide, plăcile sunt fixate prin lipire iar stratul de protecţie poate fi realizat dintr-o
47
tencuială subţire (3...7 mm) din mortar cu liant organic (răşini), armată cu o plasă deasă (ţesătură) din fibre de sticlă; în variantă, poate fi avută în vedere, în anumite condiţii, şi folosirea unor plăci termoizolante caşerate la faţa inferioară, fără alt strat de protecţie;
b. dacă se folosesc materiale termoizolante semirigide, stratulde protecţie trebuie să aibă o grosime de 3...4 cm, să fie realizat dinmortar de ciment şi să fie armat cu plase sudate STNB 4...5/100 x100 mm şi, eventual, cu plase de rabiţ; atât stratul termoizolant cât şistratul de protecţie se fixează mecanic de planşeul din beton armat,prin intermediul unor ancore şi a unor bolţuri din oţel inoxidabil, cuexpandare (de tip CONEXPAND), montate în găuri forate cudispozitive rotopercutante;
c. în cazul când stratul termoizolant se realizează din salteledin vată minerală sau vată de sticlă, acestea se îndeasă într-un caroiajde grinzişoare din lemn, fixate de planşeu cu bolţuri cu expandare,din oţel inoxidabil; stratul de protecţie se realizează din placi subţiride tencuială uscată de tipul plăcilor din gips-carton sau similare(RIGIPS ş.a.);
d. în situaţia când stratul termoizolant se realizează din spumăde poliuretan aplicată „in situ", faţa inferioară a acestui strat senivelează cu un strat subţire de tencuială.
2.5.12. Pentru a obţine o comportare favorabilă din punct de vedere termotehnic a planşeului peste un subsol neîncălzit, este deosebit de importantă izolarea termică a soclului, cel puţin în zona punţii termice de la intersecţia planşeului cu pereţii exteriori.
Ca efect secundar, izolarea termică a soclului pe întreaga înălţime peste cota terenului sistematizat (CTS), determină temperaturi ceva mai ridicate în subsolul neîncălzit şi, în consecinţă, o reducere a coeficientului global de izolare termică şi a necesarului anual de căldură pentru încălzirea clădirii.
În fig. S4 şi S5 se prezintă o serie de soluţii de termoizolare verticală a soclurilor, corespunzătoare diferitelor situaţii care pot apărea în practica reabilitării termice a clădirilor de locuit existente.
48
2.5.13. La termoizolarea verticală a soclurilor, sunt de preferat materialele termoizolante rigide şi foarte rigide, cu o bună comportare la umiditate (de ex. plăcile din polistiren expandat sau extrudat).
Stratul suport al termoizolaţiei este, de regulă, peretele exterior din beton armat; în funcţie de natura şi starea tencuielii existente a soclului, dar şi de cerinţele rezolvării constructive a detaliilor, aceasta poate fi, sau nu, menţinută.
Stratul de protecţie a termoizolaţiei poate fi:
- un strat de tencuială de 4 ... 5 cm grosime, realizat dinmortar de ciment, armai cu plase STNB (fig. S4a, b, S5d);stratul de protecţie, şi stratul termoizolant sunt fixate mecanicde stratul suport, prin intermediul unor ancore şi bolţuri dinoţel inoxidabil; stratul de protecţie este rezemat fie pe oconsolă din beton armat monolit realizată de regulă la nivelulsolului (fig. S4a), fie pe plăcuţe din oţel inoxidabil (fig. S4b),putând, de asemenea, să fie agăţat de consola existentă lanivelul planşeului (fig. S5d);
- un strat de protecţie subţire, de max. 10 mm grosime,realizat, de regulă, din două straturi: un grund executat dinmortar cu liant organic (răşini) şi armat cu o plasă deasă dinfibre de sticlă şi un strat de finisaj (tinci) cu caracteristicihidrofobe; ca urmare a sensibilităţii la acţiuni mecanice şi înspecial la şocuri, se recomandă ca această soluţie să fieutilizată cu prudenţă, exclusiv în situaţii când astfel de acţiunisunt mai puţin probabile; se recomandă ca stratultermoizolant să fie realizat din polistiren extrudat, ca urmarea caracteristicilor favorabile de rigiditate şi de rezistenţă laumiditate a acestui material (fig. S 4d), iar stratul de protecţiesă fie armat cu două straturi de ţesătură din fibre de sticlă;
- plăci prefabricate din beton armat, de regulă prefinisate,rezemate pe con-sole metalice încastrate în pereţii din beton
49
armat de pe conturul subsolului (fig. S5a); detaliul de realizare a consolei este similar cu det. E din fig. P3;
- zidărie din cărămizi pline dispuse pe muchie, cu mortar de mircă minimum M 50Z şi cu armături în rosturile orizontale (fig. S 4c şi S 5c); zidăria reazemă fie pe fundaţia peretelui exterior al subsolului (fig. S 4c), fie pe zidăria de 1/2 cărămidă grosime care protejează stratul hidroizolant (fig. S 5d); ambele soluţii sunt prezentate în situaţia când odată cu reabilitarea termică se realizează şi o îmbunătăţire a hidroizolaţiei verticale a subsolului; stabilitatea peretelui de 1/4 cărămidă grosime, se asigură fie numai prin prevederea unor ancore din oţel inoxidabil fixată în pereţii subsolului în mod similar cu det. A din fig. P 3, (fig. S 4c), fie şi prin împănare în consola din beton armat existentă (fig. S 5c).
2.5.14. Înălţimea pe care se prevede stratul termoizolant vrtical la socluri diferă, în funcţie de situaţia existentă şi de cerinţele de reabilitare şi modernizare.
La partea superioară, dacă nu se prevede pe întreaga înălţime a pereţilor exteriori, stratul termoizolant trebuie să depăşească faţa superioară a planşeului cel puţin 30-40 cm (fig. S 4a), fie poate ajunge până la glaful orizontal inferior al ferestrelor (fig. S 4d).
La partea inferioară, stratul termoizolant trebuie, de asemenea, să depăşească cu cel puţin 30-40 cm faţa inferioară a planşeului (fig. S 5b), soluţia fiind caracteristică soclurilor de înălţime mare (cea. 100 cm); de regulă însă, în cazul soclurilor de înălţime medie (60-80 cm) stratul termoizolant se prevede pe întreaga înălţime a soclului, până la CTS. În cazul soclurilor scunde (sub 30-40 cm), stratul termoizolant poate fi coborât încă 30-40 cm sub cota terenului sistematizat - CTS (fig.S4b).
În unele cazuri, din diferite considerente, puntea termică de la nivelul planşeului peste subsol nu poate fi protejată.
Astfel de soluţii, ca de exemplu cele din fig. S 5c şi S 5d, pot fi eventual acceptate dacă lăţimea punţii termice necorectate nu
50
depăşeşte 10 cm şi dacă se prevăd alte măsuri de izolare termică suplimentară în interior.
În unele situaţii, stratul termoizolant de la soclu poate fi prelungit pe întreaga înălţime a subsolului, situaţie care poate să apară de exemplu, la clădirile cu socluri înalte şi cu înălţimi reduse ale subsolului, sau când se urmăreşte creşterea temperaturii în subsol (fig. S 4c).
2.5.15. Din analizarea comparativă din punct de vedere termotehnic şi economic, a diverselor soluţii şi variante posibile, elaboratorul proiectului de reabilitare termică le alege pe cele maiconvenabile.
De regulă, având în vedere avantajele menţionate la pct. 2.5.3. şi dezavantajele menţionate la pct. 2.5.4., se preferă soluţia amplasării stratului termoizolant suplimentar la partea inferioară a planşeului peste subsol.
În fig. S 6 se prezintă câteva exemple de detalii (de principiu) pentru îmbunătăţirea izolaţiei termice, de ansamblu, la planşeele peste subsolurile neîncălzite ale clădirilor de locuit.
2.5.16. Pierderile de căldură prin planşeul peste subsol nu suntîn funcţie numai de rezistenţa termică corectată a acestui element deconstrucţie perimetral, ci şi de temperatura din acest spaţiu neîncălzit(dacă temperatura Tu este mai mică, coeficientul de corecţie estemai mare şi deci atât G cât şi Q sunt mai mari). De aceea, lareabilitarea termică a clădirii trebuie să se ia o serie de măsuri pentruca această temperatură să fie cât mai ridicată, în condiţiile în caremajorarea gradului de izolare termică a planşeului conduce la oscădere substanţială a temperaturii în subsol.
Pe de altă parte, la elaborarea proiectului de reamenajare şi modernizare termică trebuie să se urmărească şi obiectivul îmbunătăţirii condiţiilor de funcţionare a subsolului, în primul rând prin crearea unor condiţii igienico-sanitare corespunzătoare.
51
Asanarea subsolurilor neîncălzite - subsoluri tehnice, cu boxe sau cu adăposturi de protecţie civilă - presupune măsuri pentru crearea şi menţinerea unui mediu uscat, curat, bine ventilat şi fără mirosuri neplăcute.
2.5.17. Pentru obţinerea unui mediu uscat în subsol şi pentrueliminarea umidităţii din elementele de construcţie în contact cupământul, se va analiza necesitatea şi oportunitatea următoarelormăsuri:
- înlocuirea umpluturilor permeabile şi insuficient compactatedin jurul clădirii, cu pământuri coezive, bine compactate;
- revizuirea sau prevederea unor hidroizolaţii verticale pesuprafeţele exterioare ale pereţilor de pe conturul subsolului,atât sub CTS, cât şi - eventual - peste CTS;
- prevederea, la partea inferioară a subsolului, a unei plăci dinbeton simplu sau slab armat de 8-10 cm grosime, eventual peun strat de pietriş filtrant (dacă aceste straturi nu există);
- realizarea unor şape din mortar de ciment, cu un sistem depante, care să conducă eventualele infiltraţii de apă la başe decolectare, de unde apa să poată fi evacuată, fie prinracordarea la conductele de canalizare, fie cu ajutorul unorpompe;
- repararea şi întreţinerea corespunzătoare a conductelor deinstalaţii sanitare şi termice amplasate în subsol;
- luarea unor măsuri care să elimine posibilitatea refulării apeidin conductele de canalizare exterioară;
- prevederea, la socluri, a unor straturi de protecţie şi de finisajimpermeabile şi cu proprietăţi hidrofobe.
2.5.18. Creşterea temperaturii din subsolul neîncălzit prinîmbunătăţirea protecţiei termice a elementelor de construcţie încontact cu solul este, în general, costisitoare şi deci, mai puţineficientă. Se menţionează totuşi următoarele măsuri posibile:
52
- prevederea unui strat termoizolant vertical la exteriorulpereţilor de pe conturul subsolului, în continuarea stratuluitermoizolant de la soclu; această măsură poate fi eficientă înunele situaţii, de exemplu în cazul în care, din alte conside-rente, se îndepărtează umplutura şi se repară sau seînlocuieşte hidroizolaţia verticală; ca material termoizolant sepoate avea în vedere - printre altele - şi polistirenul extrudatcare, prin caracteristicile sale de rezistenţă mecanică şi prinbuna comportare la acţiunea apei, nu necesită straturi deprotecţie;
- prelungirea stratului termoizolant care se prevede la socluripână la 30-40 cm sub CTS, şi chiar mai mult;
- prevederea unui strat termoizolant vertical la interiorulpereţilor de pe conturul subsolului, în continuarea stratuluicare - eventual - se montează la racordarea cu tavanul;
- izolarea termică a planşeului peste subsol, în zoneleadiacente mediului exterior, de exemplu sub logiile de laparter etc.
2.5.19. Ventilarea corespunzătoare a subsolurilor neîncălzite este un factor determinant atât pentru asanarea spaţiului, cât şi pentru reducerea pierderilor de căldură (prin realizarea unei temperaturi cât mai ridicate). Deoarece aceste obiective necesită cerinţe antagoniste -ventilare puternică pentru obţinerea unor condiţii igienico-sanitare superioare şi ventilare cât mai redusă pentru limitarea pierderilor de căldură - la elaborarea proiectului de reabilitare trebuie adoptată o soluţie echilibrată, satisfăcătoare din ambele puncte de vedere. Se recomandă, printre altele, următoarele măsuri:
- revizuirea numărului, poziţiilor (recomandabil pe întregulperimetru al clădirii) şi dimensiunilor golurilor de ventilare,care trebuie să conducă la o rată convenabilă a schimburilorde aer;
53
- prevederea unor goluri de ventilare naturală şi în cazul unorsocluri scunde sau când pardoseala de la parter este la nivelulCTS, prin amenajarea unor prize de aer şicanate;
- realizarea, prin spargere îngrijită, a unor goluri la parteasuperioară a pereţilor interiori structurali şi nestructurali,pentru a asigura o bună circulaţie a aerului în interiorulsubsolului;
- amenajarea, eventual, a unor ventilaţii verticale având prizelela tavanul subsolului şi gura de evacuare peste acoperiş,conform [24];
- repararea sau montarea unor grile de calitate corespunzătoarela golurile de ventilare naturală de pe conturul subsolului (darfără clapete de închidere, deoarece trebuie asiguratăventilarea permanentă a spaţiului);
- repararea şi etanşarea ferestrelor exterioare precum şi a uşilorşi/sau a chepengurilor de acces în subsol.
2.6. Soluţii pentru plăci pe sol (P)
2.6.1. La plăcile pe sol, amplasate peste cota terenului sistematizat (CTS), pierderile de căldură se petrec în cea mai mare parte, pe conturul clădirii, în zona soclului şi în zona adiacentă, pe o lăţime de l,00...l,50 m.
Ca urmare, cea mai importantă măsură de îmbunătăţire a protecţiei termice la plăcile pe sol constă în prevederea unor straturi termoizolante suplimentare în aceste zone şi în primul rând pe faţa exterioară a soclului, care, de regulă este realizat din beton armat monolit.
Termoizolarea orizontală generală, suplimentară, a plăcii pe sol este mai puţin necesară şi eficientă, dar această măsură devine necesară şi eficientă pentru efectele favorabile pe care le are pe zona de 100...150 cm lăţime de pe conturul parterului, în special în
54
situaţiile în care izolarea termică suplimentară a soclului nu este suficientă.
In consecinţă, la reabilitarea termică a plăcilor pe sol se vor avea în vedere în primul rând măsurile de termoizolare suplimentară a soclurilor, la exterior şi numai în al doilea rând termoizolarea orizontală generală.
2.6.2. Termoizolarea verticală a soclurilor se realizează, deregulă, la exterior, în următoarele condiţii:
- stratul termoizolant trebuie să fie continuu în dreptul punţiitermice care există de regulă la racordarea soclului cu placape sol;
- la partea superioară, stratul termoizolant trebuie sădepăşească cu cel puţin 30-40 cm faţa superioară a plăcii(dacă nu se prevede şi termoizolarea suplimentară exterioarăa pereţilor exteriori);
- la partea inferioară, stratul termoizolant trebuie să ajungăcel puţin până la CTS, dar se recomandă ca el să coboare30-40 cm sub această cotă (în special la soclurile puţinînalte).
În fig. P2 se prezintă câteva detalii de principiu referitoare la termoizolarea exterioară a soclurilor. Detaliile diferă în funcţie de înălţimea soclurilor, de poziţia suprafeţei exterioare a soclurilor în raport cu suprafaţa exterioară a pereţilor exteriori, precum şi de alcătuirea şi rezemarea straturilor de protecţie a straturilor termoizolante.
2.6.3. Pentru a obţine o bună rezistenţă mecanică la acţiunistatice şi - în special - dinamice, foarte probabile în zona soclului,stratul de protecţie a termoizolaţiei se va realiza, de regulă, dintr-unstrat de mortar de ciment (de marca minimum M 100T), de 4...5 cm
55
grosime, armat cu plase sudate STNB 4...5/100 x 100 şi, eventual,suplimentar, cu plase de rabiţ.
Rezemarea stratului de protecţie se poate face în diversemoduri, fie direct pe fundaţiile existente, fie pe console din betonarmat sau metalice, fie prin intermediul unor plăcuţe din oţelinoxidabil (fig. P 3).
În unele situaţii, stratul de protecţie se poate realiza din zidăriedin cărămizi pline aşezate pe muchie, cu mortar M 50Z şi cu rosturile orizontale armate (fig. P 2f).
In cazul unor amplasamente mai puţin expuse şocurilor, se poate accepta, dar cu prudenţă, utilizarea straturilor de protecţie subţiri de max. 10 mm grosime, realizate din mortar cu liant organic (răşini) şi armate cu ţesătură din fibre de sticlă; în cazul adoptării acestei soluţii se recomandă ca stratul termoizolant să fie realizat din polistiren extrudat, care are caracteristici superioare de rigiditate, de rezistenţă mecanică şi la acţiunea umidităţii (fig. P 5d). La soclurile expuse şocurilor se vor prevedea două ţesături din fibre de sticlă.
2.6.4. Alcătuirea şi poziţionarea stratului termoizolant orizontal care se prevede peste placa de sol este în funcţie de natura şi starea pardoselilor existente, de înălţimea liberă de la parter, de felul pardoselilor noi, precum şi de alte condiţii specifice locale.
În fig. PI se prezintă câteva detalii de alcătuire şi poziţionare a stratului termoizolant nou, astfel:
- cu plăci termoizolante foarte rigide, rigide sau semirigide,având stratul de protecţie din mortar de ciment nearmat înprimele două cazuri şi armat (cu plase STNB) în ultimul caz(fig. P la, b, c);
- cu saltele termoizolante tasabile sau foarte tasabile, montateîntre grinzişoare din lemn şi având pardoseala realizată dinparchet pe duşumea oarbă (fig. P 1d, e, f); grinzişoarele(cusacii) se montează fie direct pe suprafaţa suport (fig. P l f),fie prin intermediul unor fâşii din materiale termoizolanterigide sau foarte rigide (fig. P l d, e);
56
- cu stratul termoizolant amplasat direct pe placa de beton slabarmată, eventual nivelată prin intermediul unui strat subţiredin mortar de egalizare, după îndepărtarea tuturor straturilorexistente (fig. P la, d);
- cu stratul termoizolant amplasat peste pardoseala sau şapaexistentă, atât în cazul absenţei oricărui strat termoizolant(fig. P 1b, e) cât şi în cazul prezenţei unui astfel de strat (fig.P 1c, f).
Alte detalii de alcătuire şi poziţionare a stratului termoizolant orizontal nou, amplasat peste placa pe sol se găsesc în fig, S l şi S 3-I, referitoare la termoizolarea suplimentară a planşeelor peste subsolurile neîncălzite.
2.6.5. Atât în detaliile de principiu din fig. P l, cât şi în celedin fig. S 3-I sunt prevăzute, peste straturile termoizolante, straturiintermediare, astfel:
- peste straturile termoizolante foarte rigide, rigide sausemirigide, sub şapa de protecţie (armată sau nearmată) - unstrat de separare tehnologică, care are menirea să împiedicepătrunderea apei din mortar în stratul termoizolant şi care serealizează, de regulă dintr-o folie de polietilenă de 0,1 mmgrosime, simplu aşezată, cu marginile petrecute;
- peste straturile termoizolante foarte tasabile sau uşor tasabile(de exemplu saltele din vată minerală sau din vată de sticlă),sub duşumeaua oarbă - un strat de separare antipraf(geotextil) care împiedică pătrunderea particulelor foarte micidin termoizolaţie, prin duşumea şi parchet, în mediul interior.
2.6.6. Spre deosebire de fig. P2, în care detaliile determoizolare verticală a soclului nu sunt asociate cu detaliile determoizolare orizontală a plăcii pe sol, în fig. P4 se prezintă câteva
57
detalii care conţin atât modul de termoizolare a soclurilor, cât şi modul de tratare a suprafeţelor orizontale, astfel:
- toate detaliile au soclurile termoizolate la exterior cu plăcitermoizolante rigide, protejate cu un strat de protecţie dinmortar de ciment armat cu plase sudate STNB, rezemat pefundaţiile existente;
- cu excepţia detaliului „d", la care stratul termoizolant de lasoclu depăşeşte cu numai 30-40 cm suprafaţa superioară aplăcii pe sol, la celelalte detalii stratul termoizolant continuăpe verticală, pe toată suprafaţa pereţilor exteriori, în condiţiileîn care faţa aparentă după reabilitare este plană, fărădecroşuri, indiferent dacă iniţial soclul era retras sau ieşit faţăde planul faţadei nemodernizate;
- în mod aleatoriu, la detaliile „a" şi „d" s-a prevăzut un strattermoizolant orizontal peste placa pe sol, montat direct peplacă la det.„a" sau peste pardoseala existentă la det. „d", întimp ce la detaliile „b" şi „c" suprafeţele orizontale au fostmenţinute în starea lor iniţială (cu un strat termoizolant ladet. „b" şi fără strat termoizolant la det. „c").
Se menţionează faptul că în majoritatea cazurilor, conside-rentele de arhitectură referitoare la aspectul clădirilor după reabilitare pot determina adoptarea unor anumite detalii: socluri marcate sau nu, socluri ieşite, retrase sau situate în planul faţadei, socluri înalte până la solbancurile ferestrelor de la parter etc.
2.6.7. În detaliul P5a se prezintă o soluţie, favorabilă sub aspectul eliminării punţii termice de la intersecţia plăcii pe sol cu pereţii exteriori, ca urmare a continuităţii stratului termoizolant; prevederea stratului termoizolant vertical pe suprafaţa interioară a pereţilor exteriori presupune însă o verificare atentă la difuzia vaporilor de apă şi dispunerea, eventuală, a unei bariere contra vaporilor pe faţa „caldă" a stratului termoizolant, între acesta şi stratul de protecţie, de regulă o tencuială uscată tip RIGIPS.
58
2.6.8. O soluţie eficientă sub aspectul eliminării efectuluinefavorabil al punţii termice din zona racordării plăcii pe sol cusoclul este prevăzut în det. P 5b, în care s-a prevăzut decuparea plăciipe sol pe o lăţime de 8-10 cm şi umplerea spaţiului astfel obţinut cufâşii din materiale termoizolante eficiente, rigide. Soluţia se poateaplica numai în situaţiile în care eliminarea legăturii dintre placa pesol şi soclul din beton armat este admisă din considerente derezistenţă.
În detaliul P 5b soluţia este asociată cu un strat termoizolant vertical exterior care coboară - din considerente de aspect sau/şi economice - cu numai 30-40 cm sub faţa superioară a plăcii pe sol, dar, evident, soluţia eliminării punţii termice este mai eficientă şi deci recomandabilă în situaţia prelungirii stratului termoizolant vertical până la CTS.
2.6.9. O soluţie avantajoasă de protecţie termică în zonasoclului, incluzând şi eliminarea punţii termice de la intersecţia dintreplaca pe sol şi soclul din beton armat este şi cea ilustrată în fig. P 5c,în care s-a prevăzut ca termoizolarea verticală a soclului să serealizeze la interior, în continuarea stratului termoizolant aplicat pefaţa interioară a pereţilor exteriori; fiind în contact direct cupământul, stratul termoizolant aplicat pe soclu va fi realizat dinpolistiren extrudat.
Soluţia din fig. P 5c poate fi utilizată în cazul unor socluri scunde, cu o umplutură stabilizată din pământ coeziv, eventual fără strat de pietriş, dar execuţia este relativ dificilă şi pretenţioasă.
2.6.10. În cazul când din diferite considerente (placa pe sol înstare necorespunzătoare, deteriorată sau puternic umezită, absenţastratului de pietriş sau chiar a plăcii pe sol, modificarea poziţieipereţilor despărţitori nestructurali ş.a.) este raţională turnarea unei noiplăci pe sol, se poate adopta soluţia amplasării stratului termoizolantorizontal, pe întreaga suprafaţă sau numai pe o lăţime de 150 cm peconturul clădirii, sub placa de beton armat; în această situaţie, stratultermoizolant, montat pe un strat de pietriş, va fi realizat din polistiren
59
extrudat. Pentru a obţine o bună comportare termotehnică este indicat ca noua placă din beton slab armat să nu fie legată de soclu, iar stratul termoizolant vertical exterior să ajungă până la CTS (fig. P 5d).
2.6.11. Cu ocazia elaborării proiectului de reabilitare termică a plăcii pe sol trebuie să se acorde o atenţie specială examinării protecţiei hidrofuge a tuturor elementelor de construcţie în contact cu solul şi prevederea unor măsuri în vederea ameliorării situaţiei din acest punct de vedere, prin:
- luarea unor măsuri de eliminare a eventualelor manifestăriale fenomenului de igrasie şi de uscare a zonelor umezite alepereţilor;
- prevederea - prin subzidire sau cu alte metode - a unorhidroizolaţii orizontale (din materiale bituminoase sau mortarhidrofob) sub pereţii structurali şi nestructurali realizaţi dinzidării, dacă se constată absenţa şi necesitatea lor;
- prevederea unor eventuale straturi hidroizolante pesuprafeţele verticale exterioare ale soclurilor existente dinbeton armat, în funcţie de situaţia concretă locală, conformexemplelor din fig. P 2b, c, d şi din fig. P 5d;
- prevederea unui eventual strat hidroizolant pe suprafaţaorizontală superioară a plăcii pe sol, nivelată sau nu înprealabil prin intermediul unui strat de egalizare, soluţieilustrată în fig. P 1a, d şi în fig. P 4a;
- revizuirea, refacerea sau chiar amenajarea unui nou strat depietriş sub placa pe sol, strat care împiedică ascensiuneacapilară a apei, dacă această măsură se consideră strictnecesară pentru o comportare corespunzătoare din punct devedere hidrofug; în această situaţie poate fi avută în vedere şisoluţia de aerare a stratului de pietriş prevăzută în NormativulC 107/0 [3], prin intermediul unor orificii practicate în socluri(pentru accesul aerului uscat din exterior) şi a unor canaleverticale de ventilare (pentru evacuarea aerului umed);
60
- prevederea unor straturi de protecţie şi a unor tencuieli lasocluri cu caracteristici şi adaosuri hidrofobe.
Alcătuirea straturilor hidroizolante şi condiţiile de aplicare vor fi realizate în conformitate cu prevederile din Normativul C 112 [17].
2.6.12. Îndepărtarea şi refacerea plăcii pe sol existente, precum şi a stratului de pietriş filtrant de sub placă, sunt măsuri extreme, care pot fi justificate numai de necesităţi tehnice şi funcţionale imperative (de ex. tasări excesive, placa de beton în stare necorespunzătoare atât în ceea ce priveşte marca betonului, grosimea, cât şi ca armare etc.).
2.7. Soluţii pentru tâmplăria exterioară (F)
2.7.1. Modernizarea din punct de vedere termic a tâmplărieiexterioare se poate realiza, pe două căi:
- prin repararea, recondiţionarea şi îmbunătăţirea tâmplărieiexistente;
- prin înlocuirea tâmplăriei existente cu tipuri noi, maiperformante.
Adoptarea uneia din cele 2 soluţii este în funcţie - în principal - de starea tâmplăriei existente, de nivelul de performanţă dorit de proprietar şi de suma disponibilă pentru aceste lucrări.
Modernizarea din punct de vedere termic a tâmplăriei exterioare este o problemă complexă, cu multe implicaţii şi de aceea ea trebuie abordată şi tratată cu multă atenţie de către proiectantul lucrărilor de reabilitare; cea mai importantă problemă colaterală care trebuie avută în vedere este asigurarea unei ventilaţii naturale corespunzătoare a încăperilor, în condiţiile de după modernizare.
2.7.2. Măsurile de reabilitare termică a tâmplăriei exterioare sepot grupa, după amploare, în ordine crescătoare, astfel:
61
- lucrări de reparaţii capitale şi de recondiţionare a tâmplărieiexistente;
- măsuri de îmbunătăţire a etanşeităţii elementelor mobile aletâmplăriei, prin prevederea unor garnituri de etanşare;
- mărirea rezistenţei termice prin modificarea tâmplărieiexistente, astfel încât să se creeze încă un spaţiu de aertermoizolant;
- înlocuirea tâmplăriei existente cu tipuri noi, mai performante.
2.7.3. Măsurile de reparaţii capitale şi de recondiţionare a tâmplăriei existente pot conduce - în multe situaţii - la o îmbunătăţire substanţială a comportării termotehnice a ferestrelor şi uşilor de balcon exterioare, în condiţiile unor cheltuieli relativ reduse.
Măsurile de reparare şi de recondiţionare a tâmplăriei exterioare se referă în principal la:
- revizuirea şi îmbunătăţirea modului în care este realizatăetanşarea termică şi la infiltraţii de aer rece, a rosturilor de peconturul tâmplăriei, dintre toc şi glafurile golului din perete;completarea spaţiilor neumplute corespunzător cu vatăminerală îndesată şi închiderea, la interior, a rosturilor, cupervazuri din lemn sau cu tencuială;
- revizuirea şi îmbunătăţirea etanşării hidrofuge a rosturilor depe conturul exterior al tocului; realizarea, eventual, a uneietanşări suplimentare cu materiale speciale (chituri siliconice,mortare hidrofobe ş.a.) precum şi acoperirea rosturilor cubaghete din lemn sau din PVC;
- repararea lăcrimarelor de la glaful orizontal exterior de lapartea superioară a golului din perete, revizuirea detaliuluidacă lăcrimarul nu este corect conceput şi - eventual -crearea unui lăcrimar dacă acesta nu există;
- revizuirea, repararea sau înlocuirea solbancurilor din tablăzincată sau din alte materiale, existente pe glaful orizontalexterior de la partea inferioară a golului din perete; se vorverifica şi eventual remedia panta, existenţa şi forma
62
lăcrimarului, etanşarea faţă de toc (cuie cu cap lat la distanţe mici), etanşarea faţă de perete (marginea tablei ridicată şi acoperită la partea superioară de tencuială) etc.;
- revizuirea tuturor falţurilor de pe conturul tocului, a cerceve-lelor şi a foilor de uşă, astfel încât să se realizeze o corectă„bătaie" între elementele mobile şi cele fixe ale tâmplăriei;la corectarea falţurilor necorespunzătoare se poate avea învedere şi soluţia prevederii unor adaosuri din materiallemnos, de grosime constantă sau variabilă, fixate prin lipiresau/şi cu şuruburi;
- repararea şi eventual înlocuirea lăcrimarelor (din lemn saudin tablă) de la partea inferioară a cercevelelor şi a foilor deuşă;
- desfundarea (sau crearea dacă nu există) a găurilor de la parteainferioară a tocurilor, destinate îndepărtării apei condensate întrecercevele;
- înlocuirea geamurilor sparte şi crăpate;
- revizuirea, completarea şi eventual înlocuirea completă achiturilor de pe conturul geamurilor;
- revizuirea feroneriei existente, cu efectuarea eventualelorreparaţii şi înlocuiri, astfel încât să se asigure o funcţionarecorespunzătoare a tuturor dispozitivelor metalice deînchidere-deschidere, precum şi a celor antivânt; lacercevelele şi uşile de balcon vinciuite se poate lua înconsideraţie şi montarea unor dispozitive de închideresuplimentare;
- revizuirea funcţionării dispozitivelor de prindere între ele acercevelelor la tâmplăria din lemn cuplată, precum şi atuturor dispozitivelor aferente ochiurilor de ventilaţie;
- vopsirea tâmplăriei, după efectuarea tuturor reparaţiilor şicompletărilor menţionate mai sus;
- repararea obloanelor rulante exterioare şi prevederea unorstraturi termoizolante suplimentare la cutiile rulourilor.
63
2.7.4. Dotarea tâmplăriei de lemn, existente, cu garnituri de etanşare este o măsură foarte eficientă deoarece, cu cheltuieli relativ reduse, permite micşorarea semnificativă a necesarului de căldură pentru încălzirea locuinţelor.
Se pot folosi atât diversele tipuri de garnituri de etanşare existente pe piaţă, cât şi garnituri „de comandă", având forme şi dimensiuni în funcţie de necesităţi. Se pot utiliza atât garnituri de etanşare din cauciuc, cât şi din alte materiale (bureţi din mase plastice ş.a). Garniturile de etanşare se prevăd atât între elementele mobile şi cele fixe ale tâmplăriei, cât şi între cercevele, precum şi pe conturul ochiuriîor de ventilaţie.
La tâmplăria dublă, este indicat ca garniturile să se prevadă atât la cercevelele interioare, cât şi la cele exterioare.
Fixarea garniturilor se realizează de regulă, prin lipire, în funcţie de tipul şi starea tâmplăriei, precum şi de calitatea lemnului, se pot eventual amenaja în cercevele sau/şi în tocuri, mici decupări care să permită o mai bună funcţionare a tâmplăriei, o mai bună etanşare şi o durată de viaţă mai mare pentru garnituri.
Prevederea unor garnituri de etanşare la tâmplăria existentă nu conduce la mărirea rezistenţei termice a ferestrelor şi uşilor de balcon, efectul favorabil al acestei măsuri manifestându-se însă substanţial atât în ceea ce priveşte condiţiile de confort (prin eliminarea curenţilor reci de aer), cât şi sub aspectul necesarului anual de căldură (prin micşorarea volumului de aer care pătrunde în exces în încăperi şi care trebuie încălzit).
2.7.5. Pentru mărirea sensibilă a rezistenţei termice a tâmplăriei existente este necesar a se mări numărul de spaţii de aer dintre geamuri. Această idee este ilustrată în fig. F1 şi F2 în care se prezintă câteva exemple de îmbunătăţire a caracteristicilor termotehnice ale tâmplăriei exterioare, existente, din lemn, cuplată (fig. F1) şi dublă (fig. F2), astfel:
a. prin montarea, pe cerceveaua interioară, a unui geam termoizolant dublu în locul geamului simplu; pentru fixarea geamului termoizolant pe cerceveaua existentă este necesar a
64
se prevedea o ramă fixă, uşoară, alcătuită dintr-un profil-cornier din tablă subţire şi o baghetă din lemn, prinse de cerceveaua existentă cu şuruburi de lemn; din cauza spaţiu-lui limitat, se prevăd geamuri 4+ 9 + 4 mm, sau cel mult 4+12+ 4 mm; se pot folosi atât geamuri cu suprafeţele interioare netratate, cât şi geamuri având o suprafaţă tratată cu un strat reflectant ale razelor infraroşii, cu un coeficient de emisie redus „low-e" (e 0,10) în condiţiile în care spaţiul dintre geamuri este umplut cu aer sau cu un gaz inert (argon, kripton ş.a.);
b. prin montarea pe cerceveaua interioară, a unei cercevelesuplimentară mobilă (prevăzută cu balamale şi cu un dispozitivde închidere-deschidere) realizată din profile din tablă subţire;pe cerceveaua suplimentară, care poate fi deschisă pentrucurăţire şi dezaburire, se montează un geam simplu de 3 mmgrosime;
c. idem ca la „b", dar cerceveaua suplimentară realizată dintr-oramă din lemn, alcătuită din piese de o formă specială, decalitate superioară.
d. în toate variantele se vor prevedea garnituri de etanşare (carenu sunt figurate în fig. F1 şi F2).
2.7.6. Toate cele trei variante de principiu prezentate lapct. 2.7.5 conduc la o majorare semnificativă a greutăţii cercevelelorinterioare; ca urmare, aceste cercevele trebuie să fie consolidate, înprincipal prin prevederea la colţuri a unor gusee metalice din tablă,fixate cu şuruburi.
2.7.7. O soluţie eficientă de îmbunătăţire a caracteristicilortermotehnice ale tâmplăriei exterioare existente din lemn, o constituieprevederea la cercevelele exterioare, a unor geamuri termoizolanteduble sau chiar triple, în locul geamului simplu existent, în condiţiileîn care aceste cercevele se transformă din cercevele mobile în
65
cercevele fixe. Se obţine astfel, pe lângă rezistenţe termice sporite şi avantajul reducerii la minimum a infiltraţiilor de aer rece, evident în condiţiile realizării unor detalii corespunzătoare de etanşare pe conturul geamurilor termoizolante noi.
Soluţia poate fi aplicată, însă, numai la o parte din cercevele şi anume la cele care se consideră că nu sunt necesare pentru ventilarea încăperilor şi numai când ferestrele respective sunt accesibile din exterior pentru întreţinerea curentă (în balcoane şi logii precum şi la parter).
In variantă, se poate lua în considerare şi montarea geamurilor termoizolante direct pe toc, cu îndepărtarea cercevelelor exterioare.
2.7.8. La uşile de balcon, dacă condiţiile de iluminare naturalăpermit acest lucru, poate fi aplicată o soluţie de îmbunătăţire acaracteristicilor termotehnice, care constă din înlocuirea geamurilorexistente pe înălţimea parapetului ferestrelor adiacente, cu panouriopace, cu caracteristici superioare de termoizolare, realizate dintr-unstrat de material termoizolant eficient, montat între două foi din PFL,PAL sau din alte produse similare.
2.7.9. Aplicarea soluţiilor de îmbunătăţire a tâmplărieiexistente din lemn, menţionate la pct. 2.7.5. ... 2.7.8. nu exclude, cidimpotrivă, trebuie completată cu măsurile de reparare şirecondiţionare prezentate la pct. 2.7.3.
2.7.10. În situaţia în care starea cercevelelor interioareexistente nu este corespunzătoare sau când greutatea suplimentarărezultată din aplicarea uneia din cele trei soluţii de principiu descriseIa pct. 2.7.5. depăşeşte capacitatea de rezistenţă a cercevelelorinterioare, chiar în condiţiile consolidării lor conform pct. 2.7.6.,poate fi avută în vedere şi soluţia înlocuirii lor cu cercevele interioarecomplet noi, confecţionate la comandă, dimensionate corespunzătorşi prevăzute de la confecţionare cu geamurile termoizolante cele maieficiente şi cu garnituri de etanşare.
66
2.7.11. La tâmplăria dublă din lemn, o majorare suplimentară a rezistenţei termice se poate obţine prin montarea unor geamuri termoizolante duble atât la cercevelele interioare, cât şi la cele exteri- oare, dacă alcătuirea şi calitatea tâmplăriei existente permite, din punct de vedere constructiv, această soluţie.
2.7.12. Dacă cheltuielile necesitate de repararea, recondiţionarea şi îmbunătăţirea termotehnică a tâmplăriei existente sunt prea mari, sau la dorinţa proprietarului de a moderniza radical tâmplăria exterioară, se poate adopta soluţia înlocuirii tâmplăriei existente cu tipuri noi de ferestre şi uşi de balcon.
În fîg. F3 se prezintă schematic patru soluţii posibil de aplicat:
a. tâmplărie din lemn, simplă, conform detaliilor de principiu din STAS 465 -1991 [27], prevăzută cu geamuri termo- izolante şi cu garnituri de etanşare;
b. idem, dar cuplată, prevăzută cu un geam simplu la exterior şi cu un geam termoizolant la interior;
c. tâmplărie din lemn dublă, cu detalii similare cu cele date în[27] pentru tâmplăria simplă şi pentru cea cuplată, prevăzutăde asemenea cu un geam simplu la exterior şi cu un geamtermoizolant la interior;
d. tâmplărie din PVC, cu tocurile şi cercevelele prevăzute cu 3 camere de aer şi cu profile metalice galvanizate de ranforsare;se prevăd geamuri termoizolante duble sau triple şi câte douăgarnituri de etanşare atât între toc şi cercevele, cât şi pe conturul geamurilor termoizolante.
La soluţiile „b" şi „c" geamurile termoizolante duble pot fi cu suprafeţele interioare tratate sau netratate, în timp ce la tipurile „a" şi „d" ele vor avea obligatoriu o suprafaţă tratată cu un strat reflectant al razelor infraroşii având un coeficient de emisie e 0,10 („low e").
Spaţiul dintre geamuri este umplut cu aer sau cu un gaz inert, de regulă argon sau kripton.
67
In schemele din fig. F3 nu s-au figurat garniturile de etanşare.Soluţiile menţionate la pct. 2.7.7. şi 2.7.11., referitoare la
tâmplăria din lemn îmbunătăţită poate fi aplicată şi la tâmplăria nouă, dublă, din lemn (soluţia „c").
2.7.13. Având în vedere caracteristicile termotehnice cu totuldefavorabile ale tâmplăriei metalice existente în unele clădiri delocuit, precum şi faptul că nu există, de regulă, soluţii eficiente deîmbunătăţire a acesteia, în cadrul acţiunii de reabilitare şimodernizare termică se impune înlocuirea acestui tip de tâmplărie(SECO ş.a.) cu tâmplarii noi, mult mai eficiente, de tipul celordescrise la pct.2.7.12. (a, b, c sau d).
2.7.14. În fig. FI.. .F4 se dau - orientativ - rezistenţele termicecalculate în conformitate cu prevederile din Anexa I din [5], înurmătoarele ipoteze:
- conductivitatea termică de calcul a lemnului , = 0,19 W/(mK);
- coeficienţii de transfer termic ai geamurilor termoizolante(Ug), conform Tabelului I 3 din [5];
- coeficientul de transfer termic a tocurilor şi cercevelelor cu3 camere din PVC (Uf), conform Tabelului I 5 din [5];
- rezistenţele termice ale straturilor de aer dintre cercevele, latâmplăria cuplată şi dublă (Ra), conform Tabelului I2 din [5];
2.7.15. La elaborarea detaliilor de execuţie ale proiectelor demodernizare termică a clădirilor de locuit existente, rezistenţele termiceale tâmplăriei exterioare, reabilitate sau noi, vor fi determinate prinîncercări şi/sau prin calcule mai exacte, de către un institut despecialitate.
Nu se vor folosi valorile rezistenţelor termice specifice din Tabelul V din [5],
Coeficienţii de transfer termic ai geamurilor termoizolante (Ug) vor fi precizate şi garantate de către producători.
Pentru tâmplăriile cu tocuri şi cercevele din PVC sau din aluminiu, se vor respecta prevederile din [5] pct. 9.3., în sensul că valorile Uf, Ug şi UF vor fi precizate şi garantate de către producători, dar vor fi atestate de către un institut de specialitate.
2.7.16. O atenţie corespunzătoare trebuie să se acordemăsurilor de îmbunătăţire termică a tâmplăriei exterioare aferenteîncăperilor şi spaţiilor comune ale clădirilor de locuit cu mai multeapartamente. Astfel, pe lângă repararea şi recondiţionarea acestora, seva analiza oportunitatea şi eficienţa următoarelor măsuri:
- dublarea ferestrelor simple, deseori existente la casa scării, laholurile de intrare în clădire şi la windfanguri;
- înlocuirea tâmplăriei metalice cu tâmplărie din lemn sau dinPVC la spaţiile şi încăperile de mai sus;
- montarea unor garnituri de etanşare la uşile de intrare înclădire, la uşile de la windfanguri, precum şi la cercevelelemobile ale ferestrelor din casa scării;
- prevederea unor dispozitive de închidere automată a uşilor deintrare în clădire şi la windfanguri precum şi, eventual, lauşile de acces din casa scării în ghenele tubului de gunoi;
- montarea unei instalaţii de interfon la intrarea în clădire;
- îmbunătăţirea izolaţiei termice şi a etanşării uşilor de acces înghenele tubului de gunoi;
69
- izolarea termică suplimentară (eventual combinată cucapitonarea fonică) şi etanşarea pe contur, dar îndeosebi lapartea inferioară, a uşilor de intrare în apartamente.
2.7.17. O problemă direct legată de îmbunătăţirea etanşeităţii tâmplăriei exterioare este ventilarea volumului interior, încălzit, al clădirilor de locuit.
În condiţiile existente înainte de reabilitare, schimbul de aer se realizează în principal prin neetanşeităţile tâmplăriei.
Prin prevederea garniturilor de etanşare, împrospătarea aerului trebuie realizată pe alte căi şi anume:
- prin deschiderea periodică a elementelor mobile aletâmplăriei exterioare (cercevele, uşi de balcon);
- prin crearea unor sisteme controlate de pătrundere a aeruluiproaspăt din exterior (prize cu clapete mobile ş.a.);
- prin asigurarea unei corecte funcţionări a canalelor verticalede ventilaţie existente în băile, grupurile sanitaresuplimentare si cămările neventilate direct, precum şi înunele bucătării;
- prin executarea, eventual, cu ocazia modernizării, a unorcanale verticale suplimentare de ventilare în cadrul aparta-mentului, în funcţie de spaţiile disponibile.
Se atrage atenţia asupra consecinţelor nefavorabile majore, care pot să apară dacă nu se rezolvă corect această problemă:
- dezagremente în ceea ce priveşte condiţiile de locuire (aerviciat, umiditate relativă mare ş.a.);
- riscul apariţiei condensului pe suprafeţele interioare aleelementelor de construcţie perimetrale;
- creşterea cantităţii de vapori de apă care condensează înanotimpul rece în interiorul elementelor de construcţie carefac parte din anvelopa clădirii.
70
Pentru a asigura o ventilare corespunzătoare a încăperilor, pe lângă măsurile menţionate mai sus, se mai recomandă următoarele:
- prevederea, atât la ferestrele existente, cât şi la ferestrele noi din lemn, a unui număr raţional de ochiuri de ventilaţie;
- prevederea la tâmplăriile noi, a unor dispozitive de închidere-deschidere oscilo-basculante;
- revizuirea funcţionării canalelor verticale de ventilare naturală;
- prevederea dispozitivelor prevăzute în [25] şi [26] pentru acţionarea automată şi periodică a unor ventilatoare amplasate fie la priză, fie pe acoperiş.
2.8. Soluţii pentru alte elemente de construcţie perimetrale
Pe lângă principalele elemente de construcţie perimetrale prezentate mai sus, cu prilejul modernizării, trebuie să se amelioreze comportarea termotehnică şi în primul rând să se mărească rezistenţa termică specifică, a următoarelor elemente de construcţie care fac parte de asemenea din anvelopa clădirii:
- Pereţii adiacenţi rosturilor de dilataţie, de tasare şiantiseismice, care se vor izola suplimentar:
- la exterior, spre rost - în cazul rosturilor deschise accesibile;- interior, spre încăperi - în cazul rosturilor deschise inaccesibile
şi a rosturilor închise.
Atât la rosturile deschise, cât şi la cele închise trebuie să se verifice şi să se ia măsuri de etanşare suplimentară din punct de vedere termotehnic şi hidrofug, precum şi faţă de infiltraţiile de aer rece.
- Pereţii şi planşeele adiacente spaţiilor şi încăperilor anexeneîncălzite (garaje, magazii, poduri, camere de pubele, verande, sere,windfanguri neîncălzite, balcoane şi logii închise cu tâmplărie
71
exterioară, ş.a.), care se izolează suplimentar, de regulă, în exteriorul volumului încălzit.
• Pereţii exteriori - verticali sau înclinaţi - precum şiplanşeele superioare - orizontale sau înclinate - ale mansardelorexistente, locuite şi încălzite, amenajate în podurile clădirilor.
Ameliorarea comportării termotehnice a elementelor de con-strucţie perimetrale ale mansardelor, constituie o problemă complexă care trebuie să fie tratată cu deosebită atenţie, atât în situaţia în care elementele de construcţie separă spaţiul mansardei de mediul exterior, cât şi în cazul în care acestea separă volumul încălzit al mansardei de spaţiul podului neîncălzit adiacent.
La elaborarea proiectului de modernizare, se vor avea în vedere, considerentele, indicaţiile şi recomandările, precum şi detaliile de principiu din normativul special referitor la proiectarea mansardelor [20].
• Planşeele care delimitează volumul încălzit de mediulexterior Ia partea inferioară (la bowindouri, ganguri de trecere,planşee inferioare peste logii ş.a.), care se izolează suplimentar - deregulă - la tavanul planşeelor.
• Planşeele care delimitează volumul încălzit de mediulexterior, la partea superioară (planşee superioare sub logii ş.a.), lacare stratul termoizolant suplimentar se dispune, de regulă, la faţasuperioară a planşeelor, sub pardoseală.
• Pereţii exteriori, sub CTS, în contact cu solul, lademisolurile sau la subsolurile încălzite.
Plăcile din beton slab armat, la partea inferioară a demisolurilor şi subsolurilor încălzite, sub CTS, în contact cu solul.
• Pereţii şi planşeele adiacente cămărilor direct ventilate.
• Pereţii şi planşeele adiacente unor spaţii care fac partea volumul constructiv al clădirii, dar care au alte funcţiuni sau
72
destinaţii, de regulă mai puţin sau intermitent încălzite (spaţii comerciale la parterul clădirilor de locuit, birouri ş.a.).
• Diverse suprafeţe vitrate, altele decât tâmplăriaexterioară (luminatoare, pereţi exteriori vitraţi, transparenţi sautranslucizi etc.).
• Uşile exterioare sau care fac legătura cu spaţiile neîncălziteadiacente (opace sau parţial vitrate).
Măsuri de îmbunătăţire a comportării termotehnice, în principal în direcţia măririi rezistenţei termice specifice, se recomandă a se lua şi la elementele de construcţie din interiorul volumului încălzit, dar care separă încăperile încălzite de unele încăperi mai puţin încălzite (windfanguri încălzite, holuri de intrare în clădire, casa scării ş.a.).
3. DETERMINAREA PERFORMANŢELOR TERMO-HIGRO-ENERGETICE ALE CLĂDIRILOR DE LOCUIT DUPĂ REABILITARE
Calculele termotehnice aferente clădirilor de locuit existente, cu luarea în consideraţie a tuturor îmbunătăţirilor şi modificărilor prevăzute în proiectul de reabilitare şi modernizare termică, se fac pe baza aceloraşi acte normative care au fost avute în vedere şi la expertizarea clădirilor existente, înainte de reabilitare.
In consecinţă, se aplică prevederile şi se folosesc relaţiile de calcul din Normativele [4], [5], [7], [8], [9] şi [11], din Ghidurile [6] şi [10], precum şi din standardele [22] şi [23], în vigoare la data elaborării auditului energetic şi a proiectului de execuţie pentru reabilitarea şi modernizarea clădirii.
Relaţiile de calcul din prezentul capitol sunt corelate cu cele conţinute în Anexa 3 din [14].
73
Calculele se fac, de asemenea, pe baza:- caracteristicilor termotehnice avute în vedere la expertizare
pentru materialele care intră în alcătuirea elementelor deconstrucţie existente, cu excepţia cazurilor când, prin reabili-tare, se prevede îmbunătăţirea lor;
- caracteristicilor termotehnice omologate sau atestate - pentrumaterialele noi, folosite la reabilitare;
- noilor valori ale factorilor de corecţie a temperaturilor exte-rioare (), aferente spaţiilor neîncălzite adiacente, rezultate caurmare a măsurilor prevăzute în proiectul de reabilitare şimodernizare;
- noilor valori ale ratei schimburilor convenţionale de aer (n),aferente volumului interior, încălzit, al clădirii de locuit, încondiţiile, eventual îmbunătăţite, de după modernizare;
- noilor arii ale elementelor de construcţie perimetrale şi anoului volum încălzit, eventual modificate faţă de situaţia dedinainte de modernizare.
3.î. Rezistenţe termice unidirecţionale
3.1.1. Rezistenţele termice unidirecţionale - în câmp curent - se determină pe baza prevederilor generale şi relaţiilor de calcul din [5] şi [7].
Folosind valorile rezistenţelor termice din câmp curent determinate la expertizare, rezistenţele termice unidirecţionale ale tuturor elementelor de construcţie modernizate, cu excepţia pereţilor exteriori prevăzuţi cu un strat de aer ventilat, precum şi a suprafeţelor vitrate, se pot calcula cu relaţia :
În situaţia în care soluţia adoptată la modernizarea termică a elementului de construcţie, necesită îndepărtarea unuia sau mai multor straturi, rezistenţa termica R0 se reduce corespunzător.
La plăcile pe sol, în locul valorii R din relaţia (1) se foloseşte rezistenţa termică Rl determinată cu relaţia (2) din [7] sau cu relaţia simplificată (3) din [11].
La calculul rezistenţei termice unidirecţionale nu se ţine seama nici de aportul stratului de aer, nici de cel al straturilor amplasate între stratul de aer şi mediul exterior.
3.1.3. Conductivitatea termică de calcul a materialelor termo-izolante care formează noul strat termoizolant trebuie să fieobligatoriu standardizată sau agrementată în România.
3.1.4. În cazul în care stratul termoizolant nou este fixatmecanic de elementul de construcţie existent prin piese metalice caretraversează materialul termoizolant (ancore din oţel inoxidabil.
75
În tabelul 1. se dau valorile (orientative) ale coeficienţilorliniari de transfer termic 0i pentru câteva detalii caracteristice deîmbunătăţire a protecţiei termice a elementelor de construcţie perimetrale.
3.2.6. Prin modernizarea termică, unele zone din cadrul ariilor elementelor de construcţie îşi pot menţine caracteristicile iniţiale (Ui,=Ui), astfel:
- suprafeţele orizontale de la planşcele de terasă şi de pod,aferente chepengurilor, ventilaţiilor, coşurilor de fum,străpungerilor de instalaţii şi recipienţilor de scurgere;
- suprafeţele orizontale de la planşeul peste subsolul neîncălzitşi de la plăcile pe sol, aferente pereţilor structurali şi nestruc-turali de la parter;
- suprafeţele orizontale de la planşeul peste subsolul neîncălzit,aferente pereţilor structurali interiori de la subsol - în situaţiaîn care stratul termoizolant nou este dispus la tavanulsubsolului şi nu se aplică det. b din fig. S2.
În aceste situaţii, se pot folosi direct valorile U din Normativul
[11.
79
3.2.7. Valorile rezistenţelor termice corectate în situaţia de după modernizare (R'0) se compară cu valorile corespunzătoare de dinainte de modernizare (R'), determinând creşterea procentuală a rezistenţelor termice iniţiale, precum şi creşterea notelor corespunzătoare, pe baza graficului din [l 1].
Se compară, de asemenea, valorile R'0 cu valorile rezistenţelor termice normate pentru clădirile de locuit noi:
- R'nec - în conformitate cu [5] pct. 13.1 şi Tabelul VI;- R'min - în conformitate cu [4] Anexa 3.
3.3. Coeficientul global de izolare termică
3.3.1. Coeficientul global de izolare termică al clădirii de locuit existente în situaţia de după modernizarea termică, se determină în conformitate cu prevederile din [4], cu aceleaşi relaţii de calcul ca la clădirea nemodernizată (conform [11]), dar ţinând seama de toate modificările şi îmbunătăţirile operate prin proiectul de reabilitare.
3.3.3. Ariile elementelor de construcţie perimetrale (A0i),precum şi aria totală a anvelopei (A) se determină pe baza preve-derilor din Normativele [4], [5], [7] şi [11], cu menţiunea că acestearii pot fi diferite de ariile aferente clădirii existente înainte demodernizare, atât ca urmare a prevederii unor noi straturitermoizolante cât şi ca urmare a unor eventuale modificări introduseîn proiectul de modernizare (de exemplu micşorarea unor goluri deferestre, extinderea unor încăperi etc.).
3.3.4. Factorii de corecţie a temperaturilor exterioare (oisestabilesc prin determinarea pe baza unor calcule de bilanţ termic, atemperaturilor de calcul din spaţiile neîncălzite adiacente (Tui) înnoile condiţii de după modernizare, când atât rezistenţele termice câtşi eventual, ratele schimburilor de aer aferente acestor spaţii suntmodificate faţă de situaţia iniţială.
3.3.5. Factorii de corecţie a temperaturilor exterioare se determi-nă atât pentru elementele de construcţie adiacente spaţiilor neîncălziteexistente înainte de modernizare (poduri, subsoluri neîncălzite, rosturiînchise şi deschise, spaţii cu alte destinaţii ş.a.), cât şi pentru
83
elementele de construcţie adiacente spaţiilor neîncălzite noi, apărute prin modificările operate cu ocazia modernizării (balcoane şi logii închise, verande, sere ş.a.).
3.3.6. În situaţia în care, cu ocazia modernizării se prevedeamenajarea în locul unui pod neîncălzit, a unei mansarde, determina-rea coeficientului global de izolare termică se va face în conformitatecu prevederile din Normativul [20].
3.3.7. Pe baza calculelor efectuate, se pot face următoarelecomparaţii:
- între valorile coeficienţilor globali de izolare termică,calculând raportul G0/ G;
- între valoarea coeficientului global de izolare termică aferentclădirii după modernizare şi valoarea normată (pentruclădirile de locuit noi) corespunzătoare, calculând raportulG0,/GN0.
- între notele acordate coeficienţilor globali de izolare termicăa clădirii, înainte şi după reabilitarea şi modernizarea termică(G, respectiv G0), stabilite pe baza graficului din fig. 2 dinNormativul [11].
În cele de mai sus, rezistenţa termică R'M şi coeficientul global de izolare termică G se referă la clădirea existentă înainte de modernizare, valori determinate în conformitate cu Normativele [4] şi [11].
Coeficientul global de izolare termică GN0, caracteristic clădirii de locuit după modernizare, se determină ca pentru clădirile noi, pe baza valorilor din Normativul [4] Anexa 2, în funcţie de numărul de niveluri N şi de raportul A0/ V0.
84
3.4. Alte performanţe
Pe lângă performanţele termice şi termoenergetice menţionate mai sus, pe baza proiectului de modernizare termică se pot determina şi analiza comparativ, şi următoarele performanţe higrotermice:
- comportarea la fenomenul de condens superficial;- comportarea la difuzia vaporilor de apă;- parametrii de stabilitate termică, atât pentru condiţiile de
iarnă, cât şi pentru cele de vară.
Se poate, de asemenea, determina, pe baza prevederilor din Ghidul [10] cap. 2.:
- durata de recuperare a investiţiei efectuate pentru reabilitareatermică a clădirii, prin economiile care se obţin în exploatare;
- costul căldurii pentru încălzirea clădirii economisită într-operioadă de timp egală cu durata de viaţă, de după modernizare, a clădirii.
3.5. Succesiunea calculelor termotehnice pentrudeterminarea performanţelor termo-higro-energetice ale clădirilor de locuit dupămodernizare
Ordinea de desfăşurare a calculelor termotehnice necesare pentru determinarea caracteristicilor de izolare termică a elementelor de construcţie care alcătuiesc anvelopa, precum şi a clădirii în ansam-blu, după modernizare, este în general următoarea :
- stabilirea soluţiilor de principiu (materiale şi alcătuiri) înfuncţie de condiţiile specifice şi de comun acord cuproprietarii;
- determinarea grosimilor straturilor termoizolante suplimentare,pe baza unor calcule preliminare, simplificate şiaproximative, precum şi pe baza unor calcule de optimizare,conform [10] cap. 2;
85
- calculul caracteristicilor geometrice ale elementelor deconstrucţie perimetrale şi ale clădirii în ansamblu(dimensiuni, arii, volume);
- determinarea rezistenţelor termice specifice în câmp curent
(R0);- calculul automat al câmpurilor de temperatură aferente
tuturor punţilor termice şi a detaliilor semnificative, cudeterminarea fluxurilor termice () şi a temperaturilorsuperficiale (Tsi);
- determinarea, pe baza fluxurilor termice, a coeficienţilorspecifici liniari de transfer termic (0) aferenţi punţilortermice şi detaliilor semnificative;
- determinarea lungimilor punţilor termice constructive,geometrice şi mixte, definite în Anexa G din [5]: colţuriieşinde şi intrânde, centuri, stâlpişori, nervuri, intersecţiiledintre pereţii exteriori şi planşeele de terasă, de pod şiintermediare, conturul tâmplăriei exterioare, racordareaplanşeului de peste subsol şi a plăcilor pe sol cu soclul ş.a.;
- determinarea rezistenţelor termice specifice, a coeficienţilorde transfer termic şi a ariilor aferente zonelor neizolate termicsau mai puţin termoizolate;
- determinarea, prin calcule de bilanţ termic, a temperaturilorde calcul în spaţiile neîncălzite, adiacente (Tu);
- calculul factorilor de corecţie a temperaturilor exterioare (O);
- stabilirea ratei schimburilor de aer (n0);
- determinarea coeficientului global de izolare termică (G0);
- compararea valorilor R'0 şi G0 cu valorile normate la clădirinoi R’nec R'min, GN0 şi cu valorile corespunzătoare ale clădiriiînainte de modernizare;
86
- acordarea notelor conform graficelor din [11] şi compararealor cu notele din situaţia de până la reabilitarea termică(facultativ);
- verificarea comportării la condens, superficial, prin comparareatemperaturilor superficiale Tsi cu temperatura punctului derouă (r);
- verificarea comportării elementelor de construcţie la difuziavaporilor de apă (calculul transferului de umiditate);
- verificarea parametrilor de stabilitate termică, atât pentrucondiţii de iamă, cât şi pentru cele de vară.
87
FIGURI CU SOLUŢII DE REABILITARE Şl
MODERNIZARE TERMOTEHNICĂ
NOTĂ:
- Detaliile din figuri nu sunt detalii de execuţie, ci reprezintă scheme şi detalii de principiu.
- Grosimile straturilor termoizolante se stabilesc în funcţie de condiţiile concrete, pe baza unor calcule termotehnice şi de optimizare termo-energetică
E. PEREŢI EXTERIORI
Fig. El - SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRUÎMBUNĂTĂŢIREA TERMICĂ A PEREŢILOR EXTERIORI
a. Strat termoizolant la exterior, cu strat de protecţie dinmortar de ciment, armat cu plase sudate STNB;
b. Idem „a", cu strat de protecţie din tencuială subţire,armată cu ţesătură din fibre de sticlă;
c. Idem „a", cu strat de protecţie din piese independente, custrat de aer neventilat;
d. Idem „c", cu strat de aer ventilat;e. Strat termoizolant la interior, cu perete de protecţie din
zidărie din cărămizi pline, aşezate pe muchie;f. Idem „e", cu strat de protecţie din tencuială uscată, cu
strat de aer neventilat.
Fig. E2 - DETALII DE PRINCIPIU PENTRU SOLUŢIA CU STRATUL TERMOIZOLANT AMPLASAT LA EXTERIOR, CU STRUCTURA COMPACTĂ
a. Cu strat de protecţie din mortar de ciment, armat;b. Cu strat de protecţie subţire, din mortar cu liant din
răşini, armat cu ţesătură din fibre de sticlă.
Fig. E3 - REZEMAREA STRATULUI DE PROTECŢIE DIN MORTAR DE CIMENT PE PIESE METALICE DIN OŢEL INOXIDABIL
89
a. Detaliu de rezemare şi ancorare;b. Piesă metalică din oţel inoxidabil, fixată cu un singur bolţ;c. Piesă metalică din oţel inoxidabil, fixată cu două bolţuri.
Fig. E4 - REZEMAREA STRATULUI DE PROTECŢIE DINMORTAR DE CIMENT LA NIVELUL PLANŞEELOR
a. Pe o consolă nouă, din beton armat, cu ancore duble;b. Pe o consolă nouă, din beton armat, cu ancore simple;c. Pe piese metalice din oţel inoxidabil, fixate în consola
existentă;d. Pe consola din beton armat existentă; stratul
termoizolant şi cel de protecţie, existente, suntîndepărtate şi înlocuite cu straturi noi.
Fig. E5 - DETALH DE RACORDARE ŞI ÎMBINARE LA SOLUŢIA CU STRATUL TERMOIZOLANT AMPLASAT LA EXTERIOR, PROTEJAT CU UN STRAT DE TENCUIALĂ SUBŢIRE
a,b,c Secţiuni orizontale;d,e,f Secţiuni verticale;a La colţuri ieşinde şi intrânde;b La marginea stratului termoizolant;c La glaful vertical exterior al tâmplăriei;d La aticul terasei;e La glaful orizontal superior al tâmplăriei;f La soclul clădirii.
Fig. E6 - DETALII DE TERMOIZOLARE SUPLIMENTARĂ A PEREŢILOR EXTERIORI PE SUPRAFAŢA EXTERIOARĂ, CU STRUCTURA COMPACTĂ
90
a. Termoizolarea colţurilor şi a glafurilor verticaleexterioare ale golurilor tâmplăriei exterioare. Tâmplăriedin lemn, cuplată. Secţiune orizontală;
b. Termoizolarea peretelui structural din beton armatexistent între două logii adiacente. Secţiune orizontală;
c. Termoizolarea buiandrugilor din beton armat. Tâmplăriedin lemn, dublă. Secţiune verticală;
d. Termoizolarea planşeului din beton armat existent întredouă logii suprapuse. Secţiune verticală;
e. Termoizolarea peretelui exterior în zona centurilor dinbeton armat. Secţiune verticală;
f. Termoizolarea peretelui exterior în zona plăcilor debalcon. Secţiune verticală.
Fig. E7- DETALII DE TERMOIZOLARE SUPLIMENTARĂ A PEREŢILOR EXTERIORI PE SUPRAFAŢA EXTERIOARĂ, CU STRUCTURA VENTILATĂ
a. Cu stratul termoizolant întrerupt de grinzişoare verticale;plăci de protecţie tip solzi, rezemate pe rigle orizontale;
b. Cu stratul termoizolant întrerupt de grinzişoare orizontale:plăci de protecţie cu falţuri, rezemate pe rigle verticale;
c. Cu stratul termoizolant continuu, întrerupt punctual depiese metalice din oţel inoxidabil; plăci de protecţie tipsolzi, rezemate pe rigle orizontale;
d. Idem „c", dar cu strat de aer ventilat continuu; plăci deprotecţie de dimensiuni mari, rezemate pe un caroiaj derigle orizontale şi verticale.
91
Legenda
Materiale existente
1. Beton armat2. Zidărie din cărămizi pline sau GVP3. Zidărie din blocuri BCA4. Plăci termoizolante sau fâşii armate din BCA5. Tencuială exterioară6. Şapă din mortar + pardoseală7. Perete exterior, inclusiv eventuale tencuieli
Materiale montate la modernizare
1. Strat termoizolant eficient (plăci din polistiren expandatş.a.)
2. Strat de protecţie a termoizolaţiei, din mortar M100T de3... 5 cm grosime
3. Beton de clasă Bc 20 cu agregai mărunt4. Plasă sudată STNB 4/100 x 4/1005. Ancoră(8....12PC526.Gaură 30...40 mm umplută cu o soluţie de răşină
epoxidică7.Bolţ din oţel inoxidabil cu expandare, montat în gaură
forată cu un dispozitiv rotopercutant8. Plasă de rabiţ din sârmă zincată (eventual)9. Rozetă din material plastic
10.Tencuială decorativă (tinci), impermeabilă la apă şipermeabilă la vapori
11.Strat de lipire din mortar adeziv12.Strat de protecţie subţire, din mortar cu lianţi organici
(răşini)13.Ţesătură din fibre de sticlă14. Strat de finisaj exterior uşor (strop ş.a.)15. Ancoră 8... 12 mm din oţel inoxidabil16. Piesă metalică din oţel inoxidabil17. Strat de protecţie tehnologică (eventual)
92
18. Strat de protecţie antivânt19. Strat de aer neventilat20. Strat de aer ventilat + rigle verticale21. Plăci de protecţie tip solzi22. Plăci de protecţie cu falţuri23. Rigle orizontale24. Barieră contra vaporilor25. Perete de protecţie din zidărie din cărămizi pline aşezate pe
muchie sau din plăci ceramice cu goluri orizontale şi culambă şi uluc
26. Tencuială interioară27. Strat termoizolant eficient din plăci semirigide din vată
minerală28. Plăci de tencuială interioară uscată (tip gips-carton)29. Strat termoizolant din polistiren expandat; plăci rigide cu
abateri dimensionale reduse, montate joantiv30.Profile metalice din tablă din aluminiu sau din oţel
inoxidabil, prevăzute cu găuri31. Chit de etanşare32. Tâmplărie exterioară33. Agrafa metalică34. Şorţ din tablă zincată35. Plăci de protecţie de dimensiuni mari36. Strat de aer ventilat37. Caroiaj din rigle orizontale şi verticale38. Rigle verticale39. Grinzişoare din lemn40. Pardoseală + plintă din mozaic
93
T. PLANŞEE DE TERASĂ
Fig TI - ÎMBUNĂTĂŢIREA TERMICĂ A PLANŞEELOR DE TERASĂ ÎN SOLUŢIA ÎNDEPĂRTĂRII TUTUROR STRATURILOR EXISTENTE
a. Terasă fără pante, cu structură compactă;b. Terasă fără pante, cu structură ventilată;c. Terasă cu beton de pantă dispus peste stratul termo-
izolant, cu structură compactă;d. Terasă cu beton de pantă dispus peste stratul termo-
izolant, cu structură ventilată.
Fig. T2 - ÎMBUNĂTĂŢIREA TERMICĂ A PLANŞEELOR DE TERASĂ ÎN SOLUŢIA CU PĂSTRAREA PANTELOR EXISTENTE. TERASE CU STRUCTURĂ COMPACTĂ
a. Terasă cu noul strat termoizolant dispus pe betonul depantă existent;
b. Terasă cu noul strat termoizolant dispus pe şapa de pesteumplutura termoizolantă existentă;
c. Terasă cu noul strat termoizolant dispus pe şapa de pesteplăcile BCA aşezate în trepte;
d. Terasă cu noul strat termoizolant dispus pe şapa de pestestratul termoizolant existent.
101
Fig. T3 - ÎMBUNĂTĂŢIREA TERMICĂ A PLANŞEELOR DE TERASĂ ÎN SOLUŢIA CU PĂSTRAREA PANTELOR EXISTENTE. TERASE CU STRUCTURĂ VENTILATĂ
a. Terasă cu noul strat termoizolant dispus pe betonul depantă existent;
b. Terasă cu noul strat termoizolant dispus pe şapa de pesteumplutura termoizolantă existentă;
c. Terasă cu noul strat termoizolant dispus pe şapa de pesteplăcile BCA aşezate în trepte;
d. Terasă cu noul strat termoizolant dispus pe şapa de pestestratul termoizolant existent.
Fig. T4 - ÎMBUNĂTĂŢIREA TERMICĂ A PLANŞEELOR DE TERASĂ ÎN SOLUŢIA CU PĂSTRAREA PANTELOR EXISTENTE. TERASE RANVERSATE, CU STRUCTURĂ COMPACTĂ
a. Terasă cu noul strat termoizolant dispus pe betonul depantă existent;
b. Terasă cu noul strat termoizolant dispus pe şapa de pesteumplutura termoizolantă existentă;
c. Terasă cu noul strat termoizolant dispus pe şapa de pesteplăcile BCA aşezate în trepte;
d. Terasă cu noul strat termoizolant dispus pe şapa de pestestratul termoizolant existent.
Fig. T5 - SCHEME DE IZOLARE TERMICĂ PE CONTURUL PLANŞEULUI DE TERASĂ
a. Fără atic, cu betonul de pantă dispus peste noul strattermoizolant;
b. Fără atic, cu noul strat termoizolant dispus peste betonulde pantă existent;
102
c. Cu noul strat termoizolant dispus peste betonul de pantăexistent. Atic scund;
d. Cu noul strat termoizolant dispus peste betonul de pantăexistent. Atic de înălţime medie;
e. Cu noul strat termoizolant dispus peste betonul de pantăexistent. Atic înalt;
f. Cu noul strat termoizolant dispus peste betonul de pantăexistent. Atic înalt - variantă.
Fig. T6 - DETALII DE IZOLARE TERMICĂ PE SUPRAFAŢA EXTERIOARĂ A PEREŢILOR EXTERIORI ÎN ZONA DE RACORDARE CU ATICUL
a. În dreptul tâmplăriei exterioare;b. În dreptul zonelor opace.
Fig. T7 - DETALII DE IZOLARE TERMICĂ PE TERASĂ
a. La racordarea cu chepengul;b. La racordarea cu pereţii exteriori retraşi faţă de planul
faţadei.
Fig. T8 - DETALII DE IZOLARE TERMICĂ ÎN ZONA BALCOANELOR ŞI LOGIILOR
I. La balcoaneII. La logii
a. Fără strat termoizolant suplimentar la pereţiiexteriori;
b. Cu strat termoizolant suplimentar la pereţiiexteriori, fără termoizolarea plăcii din betonarmat;
c. Cu strat termoizolant suplimentar la pereţiiexteriori, cu termoizolarea plăcii din beton armat.
103
Fig. T9 - DETALII ÎN ZONA ATICULUI ŞI A CORNIŞEI
a. Atic de înălţime medie. Strat termoizolant nou, montatpe betonul de pantă existent. Strat hidroizolant nou.Peretele exterior nu este termoizolat decât în zonaaticului;
b. Atic scund. Strat termoizolant nou, din plăci depoiistiren extrudat, montat pe stratul hidroizolantexistent (terasă ranversată);
c. Cornişă. Strat termoizolant nou, montat pe betonul depantă existent. Fâşie termoizolantă dispusă local, îngrosimea betonului de pantă. Strat hidroizolant nou;
d. Fără atic sau cornişă. Strat termoizolant nou, montat pestratul hidroizolant existent (care, după modernizare,devine barieră contra vaporilor). Strat hidroizolant nou.
Legenda
Materiale existente
1. Beton armat2.Zidărie din cărămizi pline sau GVP3.Zidărie din blocuri BCA4.Plăci termoizolante din BCA5.Panouri mari prefabricate6.Şapă din mortar7.Beton de pantă8.Strat termoizolant (plăci din polistiren expandat, vată
10. Strat hidroizolant existent, reparat şi consolidat11.Strat hidroizolant existent, cu funcţie nouă de barieră
contra vaporilor12. Barieră contra vaporilor13. Barieră contra vaporilor, reparată şi consolidată
104
Materiale montate la modernizare
14. Strat termoizolant eficient (plăci din polistiren expandatş.a)
15. Strat termoizolant din plăci din polistiren extrudat16. Canal de ventilare17. Strat hidroizolant17a. Idem, de calitate superioară, foarte etanş 17b. Idem, prin suplimentarea barierei contra vaporilor, existentă18. Barieră contra vaporilor19. Strat de separare permeabil la vapori20. Strat de protecţie tehnologică21. Beton de pantă22. Şapă din mortar (armată sau nearmată)23. Strat de protecţie a hidroizolaţiei verticale (mortar armat)24. Strat de protecţie a hidroizolaţiei, din pietriş25. Strat de protecţie a hidroizolaţiei, din dale de beton pe un
strat de nisip26. Strat de protecţie a stratului terrnoizolant vertical, exterior27. Şorţ din tablă zincată28. Capac de chepeng, protejat cu tablă zincată29. Pardoseală din mozaic30. Strat de protecţie a stratului termoizolant orizontal, exterior
105
A. PLANŞEE DE POD
Fig. Al - ÎMBUNĂTĂŢIREA TERMICĂ A PLANŞEELOR DE POD
I. Soluţia îndepărtării straturilor existente
II. Soluţia menţinerii straturilor existente
Variante privind protecţia stratului termoizolanta. cu o şapă din mortar de ciment (armată sau nearmată)b. cu o folie de protecţiec. cu un strat din umplutură în vrac (granulit, zgură, nisip
ş.a.)d. cu o duşumea din scânduri din lemn (joantive sau distanţate)
Fig. A2 - SCHEME DE IZOLARE TERMICĂ PE CONTURUL PLANŞEELOR DE POD
a., b. la streaşină, fără parapetc. idem, cu parapet scundd. idem, cu parapet de înălţime mediee. idem, cu parapet înaltf. la fronton
Fig. A3 - DETALII DE IZOLARE TERMICĂ LA STREAŞINĂ, FĂRĂ PARAPET
a. cu centura peste faţa superioară a plăcii, fără strat termoizolant peste cosoroabă
b. idem a, dar cu saltele termoizolante
114
c. idem a, dar cu strat termoizolant peste cosoroabăd. cu centura la aceeaşi cotă cu faţa superioară a plăcii,
cu strat termoizolant peste cosoroabă; strat termoizolantde grosime sporită
e. idem d, dar fără strat termoizolant peste cosoroabă; strattermoizolant având grosimea egală cu înălţimea cosoroabei
f. idem e, dar fără strat termoizolant peste cosoroabă, cu unstrat termoizolant vertical suplimentar în dreptul centuriidin beton armat
Fig. A4 - DETALII DE IZOLARE TERMICĂ PE SUPRAFAŢA EXTERIOARĂ A PEREŢILOR EXTERIORI ÎN ZONA DE RACORDARE CU PARAPETUL SAU CU FRONTONUL
a. în dreptul tâmplăriei exterioareb. în dreptul zonelor opace
Fig. A5 - DETALII DE IZOLARE TERMICĂ ÎN POD
a. la grinzile din beton armat, întoarseb. la tălpile din lemn, sub popi.
Fig. A6 - EXEMPLE DE DETALII DE IZOLARE TERMICĂ A PLANŞEELOR DE POD ŞI A PARAPETELOR
a. Parapet de înălţime medie, strat termoizolant nou,montat pe planşeul din beton armat, strat de protecţie dinşapă de mortar de ciment
b. Parapet de înălţime medie, strat termoizolant nou,montat pe planşeul din beton armat, strat de protecţie dinumplutură recuperată, izolaţie termică verticalăsuplimentară la exteriorul parapetului
c. Parapet scund, strat termoizolant nou, montat pe stratulde protecţie existent peste umplutura termoizolantă
115
stabilizată existentă; peretele exterior nu este termoizolat decât în zona streşinii
d. Parapet înalt, strat termoizolant nou, montat pe planşeul din beton armat, strat de protecţie dintr-o folie permeabilă la vapori
Legenda
Materiale existente
1. Beton armat2. Umplutură termoizolantă, stabilizată (granulit, zgură ş.a.)3. Plăci termoizolante din BCA4. Plăci termoizolante din polistiren, vată minerală, ş.a.5. Şapă din mortar6. Zidărie din cărămizi pline sau GVP7. Zidărie din blocuri BCA8. Cosoroabă din lemn9. Căpriori din lemn
10.Talpă din lemn11.Pop din lemn12.Parapet13.Fronton14.Fâşii armate din BCA
Materiale montate la modernizare
15.Strat de protecţie a stratului termoizolant vertical exterior16.Barieră contra vaporilor (eventual)17.Strat termoizolant eficient [ 0,06 W/(mK)] din plăci
rigide sau semirigide18.Idem, din saltele19.Strat de protecţie, dintr-o şapă din mortar de ciment, de
2-4 cm grosime (armată sau nearmată)
116
20. Strat de protecţie, dintr-o folie permeabilă la vapori21. Idem, din umplutură recuperată, de 6...8 cm grosime22. Idem, din nisip, de 4.. .5 cm grosime23.Strat de protecţie tehnologică, din folie permeabilă la
vapori24. Barieră antivânt, sub duşumeaua din scânduri distanţate25. Duşumea din scânduri din lemn, joantive26. Idem, distanţate27. Cusaci din grinzişoare sau dulapi din lemn28. Şorţ din tablă zincată29. Strat de protecţie a stratului termoizolant vertical din pod
117
S. PLANŞEE PESTE SUBSOLURI NEÎNCĂLZITE
Fig. S1 - AMPLASAREA STRATULUI TERMOIZOLANT SUPLIMENTAR PESTE PLANŞEU
a. Peste planşeul din beton armat, după îndepărtarea tuturor
straturilor existente. Eventual şapă de egalizare
b. Peste pardoseala existentă, în situaţia fără strat termo-izolant existent
c. Peste stratul termoizolant existent, după îndepărtarea şapeide protecţie a acesteia şi a pardoselii existente
d. Peste pardoseala existentă, în situaţia cu strat termoizolant
existent.
Fig. S2 - AMPLASAREA STRATULUI TERMOIZOLANT SUPLIMENTAR SUB PLANŞEU
a. Racordare cu pereţii exteriori, în zona socluluib. Racordare cu pereţii interiori structuralic. Detaliu în dreptul pereţilor interiori nestructuralid. Detaliu de izolare termică a grinzilor din beton armat
Fig. S3 - SOLUŢII DE TERMOIZOLARE SUPLIMENTARĂ ORIZONTALĂ
I. Peste planşeuII. Sub planşeu, la tavanul subsolului
a. Cu plăci termoizolante rigide sau foarte rigide
123
b. Cu plăci termoizolante semirigide sau rigide, cu strat deprotecţie din şapă armată
c. Cu saltele termoizolanted. Cu spumă de poliuretan aplicată „in situ".
Fig. S4 - SOLUŢII DE TERMOIZOLARE SUPLIMENTARĂ VERTICALĂ, LA SOCLU
a. Cu soclul puţin retras faţă de planul faţadei, cu stratultermoizolant până la 30...40 cm peste planşeu şi cu stratde protecţie din mortar armat, rezemat pe o consolă dinbeton armat
b. Cu soclul de înălţime redusă, ieşit faţă de planul faţadeişi cu strat de protecţie din mortar armat, rezemat peplăcuţe din oţel inoxidabil
c. Cu soclul înalt, mai retras faţă de planul faţadei, custratul termoizolant dispus pe toată înălţimea subsolului,protejat cu un perete de zidărie din cărămizi plinedispuse pe muchie
d. Cu soclul în planul faţadei, cu stratul termoizolant dinpolistiren extrădat dispus până la solbancul ferestrelor şiprotejat cu un strat din tencuială subţire.
Fig. S5 - SOLUŢII DE TERMOIZOLARE SUPLIMENTARĂ VERTICALĂ, LA SOCLU
a. Cu soclul ieşit faţă de planul faţadei şi cu stratul termo-izolant protejat cu plăci prefabricate din beton armat,rezemate pe console metalice
b. Cu soclul în planul faţadei, cu stratul termoizolant pânăla 30...40 cm sub planşeu şi cu strat de protecţie dintencuială subţire
c. Cu soclul mult retras faţă de planul faţadei, cu stratultermoizolant până sub consola din beton armat,existentă, şi cu stratul de protecţie din zidărie din
124
cărămizi pline dispuse pe muchie, rezemat pe peretele de protecţie a hidroizolaţiei verticale
d. Cu soclul mult retras faţă de planul faţadei existente, cu stratul termoizolant al peretelui de la parter montat în locul termoizolaţiei existente necorespunzătoare şi cu stratul de protecţie a stratului termoizolant nou de la soclu, din mortar armat agăţat de consola din beton armat, existentă.
Fig. S6 - EXEMPLE DE DETALII
a. Strat termoizolant nou, montat la tavanul subsolului şipe faţa interioară a soclului. Pardoseala existentă, fărăstrat termoizolant
b. Strat termoizolant nou, din spumă poliuretanică aplicatăpe tavanul subsolului. Pardoseala existentă este montatăpe un strat termoizolant nesatisfăcător. Peretele exteriornu este termoizolat decât în zona soclului
c. Strat termoizolant nou, montat pe faţa interioară asoclului şi pe tavanul subsolului în zona adiacentă.Pardoseala existentă este montată pe un strattermoizolant satisfăcător
d. Strat termoizolant nou, montat peste pardoseala existentă.Stratul termoizolant existent - dispus la tavanul subsoluluişi realizat din plăci BCA montate pe cofrajul planşeului dinbeton armat monolit - este nesatisfacător.
125
Legendă
Materiale existente
1. Beton armat2. Zidărie din cărămizi, pline sau GVP3. Zidărie din blocuri BCA4. Fâşii armate din BCA5. Panouri mari prefabricate6. Şapă din mortar7. Strat termoizolant8. Plăci termoizolante din BCA9. Pardoseala (din mozaic, gresie ş.a.)
10. Suprafaţa suport a noului strat termoizolant
Materiale montate la modernizare
11. Strat termoizolant eficient12. Strat termoizolant din polistiren extrudat13. Strat termoizolant din spumă poliuretanică14. Saltele termoizolante15. Strat hidroizolant16. Strat de separare antipraf17. Strat de separare tehnologică având eventual şi funcţia de
barieră contra vaporilor18. Şapă de egalizare19. Şapă de protecţie, nearmată20.Şapă de protecţie, armată21. Pardoseală22. Grinzişoare din lemn ignifugate şi antiseptizate23. Duşumea oarbă24. Pardoseală din parchet25. Strat de protecţie a termoizolaţiei, din mortar de ciment
armat26. Strat subţire de protecţie a termoizolaţiei, armat cu o
ţesătură din fibre de sticlă27. Ancore din oţel inoxidabil
126
28. Plăci de protecţie (RIGIPS ş.a.)29. Tencuială subţire30. Şorţ din tablă zincată31. Consolă din beton armat32. Consolă metalică33. Perete de protecţie din zidărie din cărămizi pline34. Placă prefabricată din beton armat.35. Fâşie termoizolantă de 6...8 cm lăţime36. Plăcuţe din oţel inoxidabil37. Tencuială la soclu
127
P. PLĂCI PE SOL
Fig. P1 - SOLUŢII DE TERMOIZOLARE SUPLIMENTARĂ ORIZONTALĂ
a. Cu plăci termoizolante rigide, dispuse pe placă, dupăîndepărtarea tuturor straturilor existente; strat hidroizolantnou;
b. Cu plăci termoizolante rigide, dispuse pe pardosealaexistentă (fără strat termoizolant existent);
c. Cu plăci termoizolante rigide, dispuse pe pardosealaexistentă (cu strat termoizolant existent);
d. Idem „a" dar cu saltele termoizolante şi pardoseală dinparchet pe duşumea oarbă;
e. Idem „b", dar cu saltele termoizolante şi pardoseală dinparchet pe duşumea oarbă;
f. idem „c", dar cu saltele termoizolante şi pardoseală dinparchet pe duşumea oarbă.
Fig. P2 - SOLUŢII DE TERMOIZOLARE SUPLIMENTARĂ VERTICALĂ, LA SOCLU
a. Cu soclul existent, scund, ieşit faţă de planul faţadei şicu stratul termoizolant până la solbancul ferestrelor.Stratul de protecţie este rezemat pe fundaţia decupată;
b. Cu soclul existent în planul faţadei şi cu stratul termo-izolant până la 30...40 cm peste placa pe sol. Stratul deprotecţie este rezemat pe fundaţie;
c. Cu soclul existent puţin retras faţă de planul faţadei şi custratul de protecţie rezemat pe o consolă din betonarmat;
134
d. Cu soclul existent retras faţă de planul faţadei şi custratul de protecţie rezemat pe fundaţie;
e. Cu soclul existent mult retras faţă de planul faţadei şi custratul de protecţie rezemat pe plăcuţe din oţelinoxidabil;
f. Idem „e", dar cu stratul de protecţie a termoizolaţiei dinzidărie din cărămizi pline aşezate pe muchie, rezemat peconsole metalice protejate anticoroziv.
Fig. P3 - DETALII DE ALCĂTUIRE ŞI DE REZEMARE A STRATULUI DE PROTECŢIE A ERMOIZOLAŢIEI VERTICALE DE LA SOCLU
A. Detaliu de ancoră curentă din oţel inoxidabil;B. Detaliu de rezemare pe plăcuţe din oţel inoxidabil;C. Detaliu de ancorare la extremitatea superioară a soclului
(la 30.. .40 cm peste placa pe sol);D. Detaliu de rezemare pe o consolă din beton armat;E. Detaliu de rezemare pe console metalice protejate
anticoroziv.
Fig. P4 - EXEMPLE DE DETALII LA SOCLU
a. Strat termoizolant orizontal nou, montat pe placa debeton slab armată existentă, după desfacerea pardoselii.Soclul este aliniat cu faţa exterioară a peretelui;
b. Strat termoizolant orizontal existent între placa de betonslab armat şi pardoseală, fără strat termoizolant orizontalnou. Soclul este ieşit din planul feţei exterioare aperetelui;
c. Fără straturi termoizolante orizontale, existente sau noi.Soclul este retras faţă de planul feţei exterioare aperetelui;
d. Strat termoizolant orizontal nou, montat pe pardosealaexistentă. Soclul existent este scund şi aliniat cu faţaexterioară a peretelui. Peretele exterior nu este termo-izolat suplimentar decât în zona soclului.
135
Fig. P5 - EXEMPLE DE DETALII LA SOCLU
a.Strat termoizolant orizontal nou, montat pe pardosealaexistentă, racordat cu stratul termoizolant vertical nou,montat pe suprafaţa interioară a pereţilor exteriori;
b. Strat termoizolant vertical nou, montat pe suprafaţainterioară a soclului, în continuarea stratuluitermoizolant vertical nou, montat pe suprafaţa interioarăa pereţilor exteriori. Fără strat termoizolant orizontalnou;
c. Strat termoizolant orizontal nou, montat pe placa dinbeton armat. Puntea termică de la racordarea plăcii pesoi cu soclul este eliminată prin spargerea plăcii şimontarea unei fâşii termoizolante. Strat termoizolantvertical nou montat pe suprafaţa exterioară a pereţilorexteriori până la 30-40 cm sub pardoseala parterului şiprotejat cu un strat de protecţie subţire;
d. Strat termoizolant orizontal nou, montat sub placa dinbeton armat nouă, după îndepărtarea celei existente. Fărăpunte termică la racordarea plăcii pe sol cu soclul. Strattermoizolant vertical nou, montat pe faţa exterioară aperetelui exterior şi a soclului, protejat cu un strat deprotecţie subţire.
Legenda
Materiale existente
1. Beton armat2. Zidărie din cărămizi pline sau GVP3. Zidărie din blocuri BCA4. Strat de pietriş (balast) pentru ruperea capilarităţii5. Umplutură din pământ, compactată6. Şapă din mortar7. Beton în fundaţii
136
8.Strat termoizolant (plăci din polistiren expandat, vatăminerală, PFL, ş.a.)
9. Strat hidroizolant10.Şapă din mortar + pardoseală 11.Zonă care se decupează12.Tencuială
Materiale montate Ia modernizare
13.Strat termoizolant eficient (plăci din polistiren expandat ş.a.)14.Strat termoizolant din plăci rigide din polistiren expandat
sau extrudat, la soclu15.Strat hidroizolant16.Strat de separare antipraf (geotextil)17.Strat de separare tehnologică (folie de polietilena de 0,1
mm grosime ş.a.)18. Şapă de egalizare(eventual)19. Şapă din mortar + pardoseala20.Şapă de protecţie a termoizolaţiei orizontale, din mortar de
ciment, armată sau nearmată21.Grinzişoare din lemn ignifugate şi antiseptizate (cusaci)22.Duşumea oarbă23.Pardoseală din parchet24.Pardoseală (covor PVC, gresie ceramică ş.a.)25.Fâşie din materiale termoizolante rigide26.Saltele termoizolante27.Strat de protecţie a termoizolaţiei verticale din mortar de
ciment armat.28.Şorţ din tablă zincată29.Pervaz30.Plintă31.Trotuar32.Zidărie din cărămizi pline aşezate pe muchie33.Tencuială la soclu
137
34. Gaură 30.. .40 mm forată în beton sau în zidărie cuajutorul unui dispozitiv rotopercutant, umplută prininjectare cu o soluţie din răşini ecpoxidice
34. Ancoră din oţel inoxidabil35. Plasă sudată STNB 4/100 x 4/10036. Ancoră din PC 5237. Plăcuţă din otel inoxidabil38. Bolţ din oţel inoxidabil fixat prin expandare39.Profil metalic protejat anticoroziv40. Profil cornier tratat anticoroziv35. Gaură decupată în perete, umplută prin matare cu beton cu
agregat mărunt41.Strat subţire de protecţie a stratului termoizolant42. Beton armat43. Strat de pietriş (eventual)36. Strat de protecţie a stratului termoizolant vertical, dispus la
interior (R1GIPS ş.a.) + o barieră contra vaporilor(eventual)
44. Strat termoizolant din polistiren extrudat
138
F. TÂMPLĂRIE EXTERIOARĂ
Fig. FI - SOLUŢII DE ÎMBUNĂTĂŢIRE A TÂMPLĂRIEI DIN LEMN, CUPLATĂ
a. Cu un geam termoizolant dublu în locul geamuluisimplu de la cercevelele interioare existente;
b. Cu o cercevea suplimentară metalică prevăzută cu ungeam simplu, montată pe cerceveaua interioarăexistentă;
c. Cu o cercevea suplimentară din lemn, prevăzută cu ungeam simplu, montată pe cerceveaua interioarăexistentă.
Fig. F2 - SOLUŢII DE ÎMBUNĂTĂŢIRE A TÂMPLĂRIEI DIN LEMN, DUBLĂ
a. Cu un geam termoizolant dublu în locul geamuluisimplu de la cercevelele interioare existente;
b. Cu o cercevea suplimentară metalică prevăzută cu ungeam simplu, montată pe cerceveaua interioarăexistentă;
c. Cu o cercevea suplimentară din lemn, prevăzută cu ungeam simplu, montată pe cerceveaua interioarăexistentă.
Fig. F3 - SOLUŢII DE TÂMPLĂRIE EXTERIOARĂ NOUĂ
a. Tâmplărie din lemn, simplă;b. Tâmplărie din lemn, cuplată;c. Tâmplărie din lemn, dublă;d. Tâmplărie din PVC, simplă.
144
Fig. F4 - TÂMPLĂRIE EXTERIOARĂ NOUĂ - TABEL CENTRALIZATOR
Legendă
1. Cercevea suplimentară metalică2. Cercevea suplimentară din lemn3. Geam simplu, existent (3 mm)4. Geam simplu, montat la modernizare (3 mm)5. Geam termoizolant dublu, montat la modernizare
(4 + 9 + 4 mm)6. Geam simplu, nou (3-4 mm)7. Geam termoizolant dublu, nou (4 + 12 + 4 mm)8. Material de etanşare9. Geam termoizolant dublu sau triplu, nou
