S T E N O G R A M A iunie 2013 S U M A R...S T E N O G R A M A şedinţei Senatului din 26 iunie...

S T E N O G R A M A

şedinţei Senatului din 26 iunie 2013

S U M A R

1. Declaraţii politice prezentate de senatorii:

- Viorel Chiriac (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Violenţa – parte din

viaţa socială”;

- Ion Toma (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Decontarea cheltuielilor cu

transportul pentru elevii navetişti”;

- Doina-Elena Federovici (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Există şi veşti

bune – rata de absorbţie a fondurilor europene a crescut cu 32% în 2013”;

- Darius-Bogdan Vâlcov (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Nu putem fi

competitivi dacă nu investim în cercetare şi inovare!”;

- Doina Silistru (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Viaţa, dacă putem vorbi

de viaţă, printr-o perdea de fum”;

- Gabriela Firea (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Violenţa domestică, o

problemă care trebuie mai întâi conştientizată şi apoi rezolvată!”;

- Florian-Dorel Bodog (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „De ce este

nevoie de reglementarea juridică a reproducerii umane asistate medical?”;

- Mihai-Viorel Fifor (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Sahara Olteniei – o

realitate devastatoare”;

- Neculai Bereanu (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Noul Cod silvic – între

exigenţele europene şi interesul naţional”;

- Petru-Alexandru Frătean (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Rolul

determinant al parcurilor industriale pentru dezvoltare economică”;

- Ovidiu-Liviu Donţu (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Iresponsabilitatea

unor declaraţii”;

- Florin Constantinescu (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Democraţia

trebuie respectată în România!”;

- Niculae Bădălău (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Nu vă mai bateţi joc

de români, domnule preşedinte!”;

- Trifon Belacurencu (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Ziua Internaţională a

Dunării – un eveniment internaţional prea puţin mediatizat în România”;

- Leonardo Badea (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Modernizarea statului – un

alt episod ratat”;

6

- 2 -

- Laurenţiu Florian Coca (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „De la statul

gras la statul flexibil – cum se răspândesc opiniile politice spontane,

rudimentare”;

- Gheorghe Pop (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „PDL continuă războiul

împotriva românilor prin boicotarea revizuirii Constituţiei”;

- Sorin-Constantin Lazăr (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Situaţia

profesorilor din mediul rural”;

- Nicolae Moga (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Aderarea la spaţiul

Schengen, prioritate a agendei parlamentare”;

- Gabriela Creţu (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Austeritatea, între

teorie stupidă şi haiducie pe dos”;

- Ionel-Daniel Butunoi (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Consecinţele

incapacităţii de plată a creditelor”;

- Ioan Ghişe (PNL) – declaraţie politică privind restituirile fostelor proprietăţi ale

GEG – Grupul Etnic German;

- Ion Luchian (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Se cuvine să mulţumim

Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Apărării Naţionale”;

- Iosif Secăşan (PNL) – declaraţie politică referitoare la reaşezarea criteriilor de

finanţare a spitalelor judeţene de urgenţă;

- Dragoş Luchian (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Inconsecvenţa în

politică”;

- Nicolae Neagu (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Sibiu, capitală regională”;

- Ionuţ-Elie Zisu (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Regionalizarea – între

modele pe hârtie şi o şansă la dezvoltare pentru România”;

- Marius-Petre Nicoară (PNL) – declaraţie politică referitoare la unele aspecte cu

privire la actuala coaliţie guvernamental-parlamentară;

- Marin Burlea (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „România – Statul

Kuweit: jumătate de veac de prietenie”;

- Nicolae Nasta (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Evoluţia atipică a

preţurilor produselor nealimentare în ultimii ani!”;

- Viorel Grigoraş (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Cine are grijă de

volohi?”;

- Dorin Păran (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Revizuiri cu steme”;

- 3 -

- Daniel Cristian Florian (PDL) – declaraţie politică având ca titlu „Uniunea

Social-Liberală şi administrarea falimentului”;

- Mihai-Ciprian Rogojan (PDL) – declaraţie politică având ca titlu „Potenţialul

României trebuie promovat mai mult!”;

- Valeriu Todiraşcu (independent afiliat Grupului parlamentar al PDL) – declaraţie

politică având ca titlu „Referendum pentru limitarea, la două, a numărului de

mandate ale parlamentarilor”;

- Alin-Păunel Tişe (PDL) – declaraţie politică având ca titlu „Guvernarea USL = haos

şi incompetenţă pe toată linia”;

- Marius-Ovidiu Isăilă (PDL) – declaraţie politică având ca titlu „Să nu răsuflăm

uşuraţi în faţa unui nou acord FMI!”;

- Gigi Christian Chiru (PDL) – declaraţie politică având ca titlu „Drapelul

României, obiect de negoţ pentru Guvernul USL”;

- Dumitru Oprea (PDL) – declaraţie politică având ca titlu „Încă o cacialma

guvernamentală”;

- Mărinică Dincă (PDL) – declaraţie politică având ca titlu „Ţara arde, Ponta joacă

baschet”;

- Ion Ariton (PDL) – declaraţie politică având ca titlu „Protejarea

copiilor împotriva exploatării lor prin muncă”;

- Gheorghe Flutur (PDL) – declaraţie politică având ca titlu „În procesul de

regionalizare, trebuie să se ţină cont şi de Bucovina”;

- Alexandru Pereş (PDL) – declaraţie politică având ca titlu „Comisia lui Crin

Antonescu – puci împotriva Constituţiei”;

- Emil-Marius Paşcan (PDL) – declaraţie politică având ca titlu „Se cuvine cel

puţin să vă fie ruşine în faţa cetăţenilor judeţului Mureş”;

- Ionel Agrigoroaei (PP-DD) – declaraţie politică având ca titlu „Dacă distrugi

temelia casei, aceasta se va prăbuşi peste tine”;

- Dan-Aurel Ioniţă (PP-DD) – declaraţie politică având ca titlu „România

sedentară”;

- Constantin Popa (PP-DD) – declaraţie politică având ca titlu „Munţii noştri aur

poartă…”;

- Iulian Cristache (PP-DD) – declaraţie politică având ca titlu „Cât vor mai

cumpăra străinii pământ în România?”;

- 4 -

- Valer Marian (independent afiliat Grupului parlamentar al PP-DD) – declaraţie

politică având ca titlu „Generalul Predoiu, spionul (şi gherţoiul) lui Băsescu”;

- Leonard Cadăr (independent) – declaraţie politică având ca titlu „Curtea de

Conturi – Inchiziţia mileniului al III-lea”.

2. Aprobarea ordinii de zi şi a programului de lucru. 89

3. Aprobarea transmiterii către Camera Deputaţilor, în calitate de primă Cameră

sesizată, a Propunerii legislative pentru completarea art. 86 din Legea nr. 80/1995

privind statutul cadrelor militare. (b414/2013)

90

4. Dezbaterea şi adoptarea Proiectelor de Hotărâre privind consultarea parlamentelor

naţionale, conform Protocolului nr. 1 din Tratatul de la Lisabona, pentru:

I. Proiectul de hotărâre cu privire la documentul european de consultare – Carte

Verde privind asigurarea împotriva dezastrelor naturale şi a celor provocate de om

– COM(2013) 213 final;

II. Proiectul de Hotărâre cu privire la Cartea Verde – Un cadru pentru 2030 pentru

politici în domeniul climei şi al energiei – COM(2013) 169 final;

III. Proiectul de Hotărâre cu privire la Cartea verde a Comisiei intitulată Pregătirea

pentru convergenţa deplină a lumii audiovizuale: creşterea economică, creaţia şi

valorile – COM(2013) 231 final.

91

5. Aprobarea solicitării ca votul final asupra iniţiativelor legislative cu caracter organic

să fie dat începând cu ora 11.15.

97

6. Dezbaterea şi adoptarea Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă

a Guvernului nr. 55/2013 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea

unor acte normative. (L259/2013)

98-100;

134-135

7. Dezbaterea şi adoptarea Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă

a Guvernului nr. 42/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 416/2001

privind venitul minim garantat, precum şi pentru modificarea Legii nr. 277/2010

privind alocaţia pentru susţinerea familiei. (L192/2013)

100-102;

135

8. Dezbaterea şi respingerea Propunerii legislative privind modificarea articolului 23

din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale

invalizilor şi văduvelor de război, republicată, cu modificările şi completările

ulterioare. (L136/2013)

102

9. Dezbaterea şi adoptarea Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a

Guvernului nr. 40/2013 pentru finanţarea Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare

105

- 5 -

pentru Microbiologie şi Imunologie „Cantacuzino” în vederea realizării Planului

naţional de intervenţie pentru prevenirea îmbolnăvirii în masă a populaţiei generată

de epidemii şi pandemii. (L153/2013)

10. Dezbaterea şi respingerea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea

Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. (L182/2013)

107

11. Dezbaterea şi adoptarea Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă

a Guvernului nr. 25/2013 pentru modificarea şi completarea Legii audiovizualului

nr. 504/2002. (L128/2013)

110-121;

135-136

12. Dezbaterea şi adoptarea Propunerii legislative pentru completarea Legii nr. 53/2013

privind instituirea Zilei Limbii Române. (L215/2013)

121

13. Prezentarea bilanţului activităţii Senatului în sesiunea februarie-iunie a.c. 126

14. Moment omagial Constanţa Călinoiu. 133

15. Aprobarea unor modificări în componenţa nominală a comisiilor permanente ale

Senatului.

136

16. Alegerea domnului senator Ion-Simeon Purec în funcţia de secretar al Senatului. 136-137;

140-146;

148-149

17 Numirea doamnei Ancuţa Gianina Opre ca preşedinte al Autorităţii Naţionale de

Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.

137-140;

140-146;

146-148

18. Notă pentru exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare a Curţii

Constituţionale asupra următoarelor legi depuse la secretarul general al Senatului,

conform prevederilor art. 15 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind

organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată:

- Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2013 privind

unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea unor acte normative – procedură de

urgenţă;

- Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2013 pentru

modificarea şi completarea Legii audiovizualului nr. 504/2002 – procedură de

urgenţă.

148

- 6 -

S T E N O G R A M A

şedinţei Senatului din 26 iunie 2013

Şedinţa a început la ora 9.20.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul senator Cristian-Sorin Dumitrescu,

vicepreşedinte al Senatului, înlocuit de domnul senator George-Crin-Laurenţiu Antonescu,

preşedintele Senatului, înlocuit de domnul senator Nicolae Moga, vicepreşedinte al

Senatului, asistaţi de domnii senatori Mario-Ovidiu Oprea şi Alexandru Pereş, secretari ai

Senatului.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Bună dimineaţa.

Deschid lucrările şedinţei Senatului de astăzi, 26 iunie 2013.

Declaraţii politice. Vă rog să-mi daţi lista cu cei care au depus declaraţii politice.

Doamnelor şi domnilor,

Au depus declaraţii politice în scris, deoarece sesiunea noastră a fost foarte scurtă,

de un sfert de oră, următorii domni şi doamne senatori:

- domnul senator Chiriac Viorel, domnul senator Toma Ion, doamna senator Doina

Federovici, domnul senator Bogdan Vâlcov, doamna senator Doina Silistru, doamna

senator Gabriela Firea, domnul senator Florian Bodog, domnul senator Mihai Fifor,

domnul senator Neculai Bereanu, domnul senator Frătean Petru-Alexandru, domnul

senator Donţu Ovidiu-Liviu, domnul senator Constantinescu Florin, domnul senator

Bădălău Niculae, domnul senator Trifon Belacurencu, domnul senator Badea Leonardo,

domnul senator Coca Laurenţiu, domnul senator Gheorghe Pop, domnul senator Lazăr

Sorin-Constantin, domnul senator Moga Nicolae, doamna senator Gabriela Creţu, domnul

senator Ionel-Daniel Butunoi – Grupul parlamentar al PSD;

- domnul senator Ioan Ghişe, domnul senator Ion Luchian, domnul senator

Secăşan Iosif, domnul senator Dragoş Luchian, domnul senator Nicolae Neagu, domnul

senator Ionuţ-Elie Zisu, domnul senator Marius-Petre Nicoară, domnul senator Burlea

Marin, domnul senator Nicolae Nasta, domnul senator Viorel Grigoraş, domnul senator

Păran Dorin – Grupul parlamentar al PNL;

- domnul senator Florian Daniel Cristian, domnul senator Rogojan Ciprian, domnul

senator Todiraşcu Valeriu, domnul senator Tişe Alin, domnul senator Isăilă Ovidiu,

domnul senator Chiru Gigi, domnul senator Oprea Dumitru, domnul senator Dincă

- 7 -

Mărinică, domnul senator Ariton Ion, domnul senator Flutur Gheorghe, domnul senator

Pereş Alexandru, domnul senator Paşcan Emil – Grupul parlamentar al PDL;

- domnul senator Ionel Agrigoroaei, domnul senator Dan-Aurel Ioniţă, domnul senator

Constantin Popa, domnul senator Iulian Cristache, domnul senator Valer Marian – Grupul

parlamentar al PP-DD;

- domnul senator Cadăr Leonard – senator independent.

Aceşti domni şi doamne senatori au depus în scris, în timpul sesiunii de declaraţii

politice, declaraţiile lor politice, care vor fi consemnate în stenograma şedinţei şi publicate

în Monitorul Oficial al României, conform uzanţelor.

Declaraţii politice consemnate conform materialelor depuse în scris de către

senatori:

Domnul Viorel Chiriac:

Declaraţia politică este intitulată „Violenţa – parte din viaţa socială”.

În ultimii ani, în România, violenţa a devenit un fenomen de o amploare deosebită,

având o tendinţă puternic ascendentă. Mass-media releva faptul că, zilnic, au loc întâmplări

violente, în viaţa familială, în mediul şcolar, dar şi în mediul social privit per ansamblu.

Dacă în trecut persoanele care utilizau violenţa erau de regulă adulţi, astăzi

observăm faptul ca tot mai mulţi copii adoptă acest gen de comportament. Să nu uităm că

un adult îşi formează caracterul pe parcursul vieţii, iar exemplele pe care le primeşte încă

de la o vârstă fragedă le percepe ca pe o normalitate, ajungându-se ca acesta să nu mai facă

diferenţa dintre rău şi bine.

În foarte multe familii au loc scene de violenţă, iar copiii devin martori fără voinţa

lor la un comportament nefiresc, care le va degrada, încet, dar sigur, viitorul.

Desenele animate difuzate pe diverse posturi de televiziune sunt bucuria oricărui

copil. Acest tip de program televizat nu afişează niciun fel de avertisment pentru părinţi, în

sensul că nu ar fi recomandabil ca minorii de o anumită vârstă să le vizioneze

nesupravegheaţi. Însă chiar şi aceste povesti, aparent inofensive, duc la influenţarea

copilului într-un sens negativ, prin prezentarea unor scene de violenţă ori a consumului de

alcool şi tutun ca pe o normalitate a vieţii.

După ce depăşesc etapa în care principala lor atracţie constă în vizionarea desenelor

animate, copiii fac cunoştinţă cu lumea jocurilor video sau din mediul virtual Şi aceste

jocuri, considerate tot inofensive, contribuie la conturarea imaginii asupra violenţei ca o

normalitate a vieţii, copiii fiind induşi şi mai mult în eroare. Au existat cazuri în care copii

- 8 -

cu vârste cuprinse între 8 şi 15 ani au săvârşit infracţiuni de omor doar din dorinţa de a

pune în aplicare ceea ce se întâmpla în jocurile video.

Din punct de vedere juridic, vinovăţia întruneşte două elemente: factorul intelectiv

şi factorul volitiv. Factorul intelectiv desemnează aptitudinea psiho-fizică de a înţelege

semnificaţia unor acţiuni sau inacţiuni, iar factorul volitiv se traduce prin capacitatea

persoanei de a fi stăpână pe actele sale. Astfel, minorii au parte de un tratament

sancţionator mai puţin sever faţă de persoanele majore, deoarece, în majoritatea cazurilor,

ei acţionează fără discernământ. Însă orice faptă penală săvârşită de un minor, cu sau fără

vinovăţie, duce în mod cert la o serie de repercusiuni suportate de acesta şi uneori la o

degradare progresivă a caracterului acestuia.

Copiii care au parte de astfel de exemple ajung sau sunt deja elevi. Este deja o

realitate că în mediul şcolar violenţa a atins cote alarmante. În ciuda măsurilor adoptate de

autorităţi pentru combaterea violenţei în şcoli, avem tot mai multe exemple în care elevii

sunt supuşi, tot de către elevi, la loviri şi alte violenţe, la tâlhării şi chiar la vătămări grave.

Copiii şi adolescenţii sunt mari consumatori de jocuri video, de emisiuni sau seriale

televizate în care sunt promovate tot mai des tipuri de comportament inadecvat sau chiar

condamnat de legiuitor. În acest fel, copiii noştri devin în mod sigur victime ale mediului

informaţional, care nu doar că acceptă violenţa, ci o şi promovează.

Să nu uităm că adolescenţii de astăzi sunt adulţii de mâine şi, implicit, viitorul

societăţii noastre. Ei cresc cu fenomenul violenţei perceput ca o normalitate, întărindu-se

astfel cercul vicios al comportamentului condamnat, dar acceptat de societate.

Educaţia unui copil începe de la o vârstă fragedă şi trebuie oferită acestora, în

primul rând, de către părinţi. Însă chiar şi cei mai conştiincioşi părinţi sunt puşi în

dificultate de mediul informaţional.

Avem nevoie de unitate în demersul pentru combaterea violenţei şi fiecare dintre

noi are cel puţin obligaţia morală de a nu promova acest fenomen, dar mai ales de a

elimina cauzele generatoare de violenţă, cauze pe care, de cele mai multe ori, le poate

observa fiecare încă din stadiul lor incipient.

În încheiere, doresc să îl citez pe scriitorul francez Roger Martin du Gard, a cărui

remarcă asupra violenţei este atât de dură, pe cât exprimă realitatea: „Te apucă groaza când

cântăreşti la rece tot ceea ce stă în calea împăciuirii oamenilor. Câte veacuri vor mai trebui

să treacă până când evoluţia morală va eradica din omenire intoleranţa instinctivă,

respectul înnăscut pentru forţa brutală, plăcerea fanatică a celui care se numeşte om de a

- 9 -

triumfa prin violenţă, de a-şi impune prin violenţă felul său de a fi, de a trăi şi de a simţi

celor mai slabi, care nu trăiesc şi nu simt ca el?”

Violenţa generează violenţă!

Domnul Ion Toma:

Declaraţia politică se intitulează „Decontarea cheltuielilor cu transportul pentru

elevii navetişti”.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

De curând, Ministerul Educaţiei s-a confruntat cu o situaţie pe cât de neplăcută, pe

atât de jenantă şi nefirească, respectiv greva japoneză declanşată de elevii din mai multe

judeţe, ca urmare a faptului că nu şi-au primit deconturile cheltuielilor cu transportul.

Consiliul Naţional al Elevilor acuză nepăsarea manifestată la nivelul Ministerul Educaţiei

Naţionale vizavi de situaţia elevilor navetişti, dat fiind faptul ca ministerul nu a prevăzut în

bugetul de stat suma necesară decontării transportului elevilor care studiază într-o altă

localitate decât cea în care sunt domiciliaţi.

Această lipsă de interes pentru probleme concrete ce afectează o categorie specifică

de elevi este discriminatorie şi cât se poate de ilegală, întrucât contravine prevederilor art. 84

alin. (3) din Legea educaţiei naţionale. Acesta prevede că „elevilor care nu pot fi şcolarizaţi

în localitatea de domiciliu li se decontează cheltuielile de transport din bugetul

Ministerului Educaţiei, prin unităţile de învăţământ la care sunt şcolarizaţi, pe bază de

abonament, în limita a 50 de kilometri, sau li se asigură decontarea sumei ce reprezintă

contravaloarea a opt călătorii dus-întors pe semestru, dacă locuiesc la internat sau în

gazdă”.

Nealocarea fondurilor destinate acoperirii cheltuielilor cu transportul reprezintă o

gravă eroare. O astfel de „scăpare” în structura bugetului poate avea repercusiuni extrem

de nocive, încurajând fenomene sociale deviante cum ar fi abandonul şcolar. Pe fondul

unor resurse financiare extrem de reduse, mai ales în mediul rural, copiii renunţă la a mai

frecventa cursurile, iar fenomenul capătă proporţii îngrijorătoare.

În România, rata abandonului şcolar a fost de 17,4% în anul anterior, în scădere

comparativ cu 2010, când aceasta a fost cu un procent mai mare. Cu toate acestea, ne aflăm

mult peste media europeană, de 12,8%, dar sub Spania, care are o rată a abandonului şcolar

de 24,9%, sub Malta, cu 22,6%, sau Portugalia, care înregistra o rată de 20,8%.

Astfel, la nivel naţional în România, există aproape 100 000 de copii şi adolescenţi

care nu sunt înscrişi la şcoală, însă UNICEF susţine că numărul lor ar fi mult mai mare.

- 10 -

Mai mult, într-un raport al Comisiei Europene pe educaţie, se arată că fiecare al 17-lea

român este analfabet. Cei mai mulţi dintre cei care recurg la abandon şcolar provin din

mediul rural, din familii cu venituri extrem de scăzute. Tocmai de aceea, autorităţile

trebuie să acţioneze prin toate pârghiile de care dispun pentru descurajarea acestui proces,

inclusiv prin asigurarea transportului acelora dintre elevi care se văd nevoiţi să facă naveta

pentru a avea acces la educaţie.

Deblocarea celor 30 de milioane de lei de la Ministerul Finanţelor, prin care s-au

achitat doar 40 de procente din datoria acumulată în ultimele 17 luni – anul 2012 şi primele

cinci luni din anul curent –, dovedeşte indolenţa cu care autorităţile au tratat această

problemă. În conturile inspectoratelor şcolare judeţene trebuie virat în regim de urgenţă şi

restul de 20 de milioane de lei, astfel încât datoria acumulată să fie achitată complet.

Evitarea acestui precedent, începând chiar cu debutul anului şcolar 2013 – 2014,

depinde de efectuarea unor modificări legislative care să corijeze maniera de plată, dar şi

lipsurile în ceea ce priveşte parcul auto pus la dispoziţia elevilor. Astfel, una dintre soluţii

ar fi aceea ca plata să fie făcută în mod direct, prin acordarea unei burse suplimentare

destinate plăţii transportului. Cuantumul acesteia va fi personalizat, calculat individual, în

funcţie de distanţa pe care o parcurge elevul navetist, de la adresa de domiciliu la şcoală. În

acest mod, s-ar înlătura toate neregulile şi suspiciunile existente în prezent şi care au fost

în repetate rânduri semnalate în presa centrală.

Există cazuri în care, din datele furnizate de autorităţile locale, sumele decontate de

stat pentru transportul elevilor sunt de peste patru ori mai mari decât în alte localităţi, deşi

este vorba despre aceeaşi distanţă parcursă. De exemplu, 8 km de transport costă diferit în

funcţie de autoritatea locală care plăteşte sau de transportatorul contractat. Concret, în

judeţul Timiş, pentru Liceul „Traian Vuia” Făget, transportul este asigurat de primărie,

fiind decontate în total zece abonamente. Valoarea unui abonament pentru distanţa de 8 km

este de 45 de lei pe lună. La Liceul Tehnologic Vlădeni din judeţul Iaşi, transportul este

asigurat de o companie privată, Fila Company S.R.L. Deşi distanţa este tot de 8 km,

compania percepe 220 de lei pe lună, pentru un număr de 140 de abonamente. În Covasna,

tot pentru 8 km, compania transportatoare, Ro-D Trans S.R.L., percepe 217 lei pentru un

abonament lunar, în vreme ce varianta de abonament care asigură transportul pentru

distanţa de 20 km costă 286 de lei.

Un alt inconvenient ce trebuie de asemenea soluţionat vizează programul de

furnizare a acestui serviciu. Astfel, la nivel naţional, există situaţii în care compania de

transport nu funcţionează şi pe perioada de weekend, deşi adesea copiii desfăşoară

- 11 -

activităţi extracurriculare în cursul acestor zile. Exemplele pot continua, iar la o scurtă

analiză a acestora este simplu de observat cum externalizarea transportului către companii

private este, în fapt, mai costisitoare şi deci dezavantajoasă pentru copii decât situaţia în

care se implică primăria. Actualmente, în bugetul Ministerului Educaţiei sunt alocaţi bani

pentru doar 40 – 45 de microbuze, adică 5% din necesar, în condiţiile în care inspectoratele

şcolare au estimat că, la nivel naţional, sunt necesare 960 de microbuze şcolare. Tocmai de

aceea, consider imperios necesară rezolvarea cu celeritate a acestei situaţii, prin

achiziţionarea necesarului de microbuze şcolare, astfel încât, în noul an şcolar, copiilor să

le fie respectat dreptul la educaţie, aşa cum însăşi Constituţia României garantează.

Rămâne însă o serie de aspecte ce trebuie clarificate de urgenţă la nivelul

Ministerului Educaţiei, în colaborare directă cu Ministerul Transporturilor, dar şi

Ministerul Finanţelor sau consiliile locale, respectiv:

- în ce măsură au fost identificate sursele financiare pentru achitarea restului de 20 de

milioane de lei din totalul datorat şi la ce dată va fi efectuată plata către inspectoratele

şcolare judeţene;

- care este soluţia legislativă pentru ca pe viitor metoda de decontare să fie una

directă, prin suplimentarea alocaţiei fiecărui elev navetist cu suma aferentă necesităţilor

sale individualizate de transport;

- în ce stadiu este propunerea de achiziţie a celor 800 de microbuze necesare

acoperirii deficitului existent la momentul actual, dată fiind estimarea făcută de

inspectoratele şcolare în ceea ce priveşte necesitatea de 960 de microbuze, la nivel

naţional.

Doamna Doina-Elena Federovici:

Declaraţia politică este intitulată „Există şi vesti bune – rata de absorbţie a

fondurilor europene a crescut cu 32% în 2013”.

Stimaţi colegi,

Ne confruntăm în ultimul timp cu o avalanşă de ştiri care induc o notă de pesimism

total nejustificat. De la catastrofe ecologice la căderi financiare, canalele media omit partea

pozitivă a lucrurilor.

De aceea, consider că este o datorie a noastră să subliniem elementele pozitive,

determinante pentru „schimbarea în bine a României”.

Depinde de noi toţi cum vom înţelege să croim României o poziţie cu adevărat

respectată în Uniunea Europeană. Un pas foarte important este mărirea absorbţiei

- 12 -

fondurilor europene, iar USL va folosi acest motor pentru realizarea unei creşteri

economice sustenabile.

Privind retrospectiv, constatăm că accesarea fondurilor europene destinate ţării

noastre pentru perioada 2007 – 2012, pentru cele şapte programe operaţionale (Transport,

Mediu, Regional, Dezvoltarea Resurselor Umane, Creşterea Competitivităţii Economice,

Dezvoltarea Capacităţii Administrative şi Asistenţă Tehnică) consemna, din păcate, un

eşec inedit în Uniunea Europeană. Concluzia monitorizării Comisiei Europene era una

sumbră: „Sistemul de management şi control a funcţionat necorespunzător!”

Faţă de această situaţie, măsurile adoptate de Cabinetul Ponta au vizat tocmai

îmbunătăţirea sistemului de verificare a achiziţiilor publice derulate în proiectele finanţate

din instrumentele structurale în 2012. A fost creat cadrul legislativ, instituţional şi

procedural pentru funcţionarea mecanismului, astfel încât să se realizeze condiţiile

necesare pentru prevenirea presuspendării programelor operaţionale şi evitarea pe viitor a

unor blocaje în implementarea acestora.

Rezultatele încep să se vadă: rata de absorbţie a fondurilor europene şi,

implicit, valoarea fondurilor atrase de România au crescut cu 32% în acest an faţă de

sfârşitul anului trecut. Totodată, rata de absorbţie este în prezent dublă faţă de cea

înregistrată la sfârşitul lunii aprilie 2012. Suma totală atrasă de România din fondurile

structurale şi de coeziune a ajuns la peste 2,9 miliarde de euro la sfârşitul lunii mai 2013.

Este o realitate încurajatoare – în ultimele zile din luna mai 2013, Comisia

Europeana a rambursat României noi fonduri în valoare de aproximativ 155 de milioane de

euro. Suma menţionată a fost încasată prin intermediul a trei programe: Programul

Operaţional Sectorial Mediu – peste 116,4 milioane de euro, Programul Operaţional

Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane – peste 37,7 milioane de euro, respectiv

Programul Operaţional Asistenţă Tehnică – aproximativ 0,7 milioane de euro.

Dar trebuie să înţelegem că nimic nu se poate realiza fără muncă, pregătire

temeinică şi respect pentru cei din jur. Suntem deschişi dezbaterii şi nu avem pretenţia că

„le ştim pe toate”, aşa cum au avut-o alţii înaintea noastră.

Disputele sterile nu „construiesc”, ci „demolează”!

Într-o democraţie reală, opoziţia parlamentară are un rol extrem de important, acela

de a oferi alternative viabile în favoarea echilibrului judecăţii şi a puterii inteligenţei de-a

imagina soluţii.

Uniunea Europeană face apel la ceea ce unii lideri au numit „responsabilitate

europeană”. Iar rezultatele obţinute reprezintă astfel o continuare a ideii europene. Este

- 13 -

nevoie de echilibru, de disciplină, de stoparea risipei, de investiţii care aduc plusvaloare,

iar toate acestea ne vor permite să construim o economie durabilă, în consens, pentru

România.

Vă mulţumesc.

Domnul Darius-Bogdan Vâlcov:

Declaraţia politică se intitulează „Nu putem fi competitivi dacă nu investim în

cercetare şi inovare!”.

În noianul de ştiri şi evenimente care se prăvălesc zi de zi asupra vieţilor noastre,

rareori desprindem câte un crâmpei luminos care să ne bucure o clipă că suntem parte a

unei societăţi sănătoase, care se îndreaptă către o direcţie bună, cu un viitor previzibil şi

pozitiv.

În general, ne raportăm la astfel de stări atunci când copiii noştri se întorc cu

medalii de la olimpiadele internaţionale sau când la saloanele de inventică sunt premiate

idei sau creaţii ale unor cercetători români. Însă, din păcate, aceste succese în planul minţii,

al cercetării, al spargerii unor bariere sunt, din 1989 încoace, doar rodul unor preocupări de

grup sau, şi mai rău pentru societatea în care trăim, ale unor iniţiative solitare.

Treptat, pe fondul restructurării sălbatice şi uneori iresponsabile a capacităţilor

industriale din România, aproape toate entităţile de cercetare şi inovare care funcţionau în

coordonare cu aceste capacităţi au dispărut şi, odată cu ele, în cele mai multe cazuri, toţi

acei oameni deosebiţi şi dedicaţi studiului permanent: cercetătorii.

România a pierdut în ultimii 20 de ani peste 30 de mii de cercetători. Iar dacă

vorbim mereu şi nu găsim soluţii pentru oprirea valului migrator al medicilor români,

despre cum a plecat şi pleacă în continuare floarea minţii româneşti, vorbim prea puţin sau

deloc. De aceea s-a ajuns ca în Silicon Valley a treia limbă vorbită să fie româna. Poate o fi

şi acesta un motiv de mândrie, dar pentru un politician tânăr este un motiv de tristeţe şi

dezamăgire. Pentru că şi la nivel instituţional, parlamentar sau guvernamental se poate

deschide o discuţie serioasă despre valorificarea acestui potenţial uriaş pe care românii îl

au din perspectiva curiozităţii şi inovaţiei ştiinţifice.

Şi exemplele noastre din istorie mă îndreptăţesc să cred în aceste lucruri. Iar

proiectul extraordinar de la Măgurele, care pare o minune după 20 de ani de declin

continuu al cercetării româneşti, arată că uşor-uşor, cu un dialog mai susţinut pe această

temă, lucrurile pot căpăta un început şi mai ales o perspectivă. România va avea la

Măgurele poate cel mai mare laser din lume şi se estimează că anual vor veni aici să

lucreze şi să cerceteze peste 1 000 de specialişti de pe mapamond.

- 14 -

Nu este lucru puţin, dar nici extraordinar nu va fi dacă nu vom profita de această

oportunitate pentru a elabora un plan bine definit, căruia să-i alocăm fondurile necesare în

următorii ani. Pentru că, stimaţi colegi, nu putem fi competitivi şi parte integrantă a

Europei moderne dacă nu investim în cercetare şi inovare.

Vă mulţumesc.

Doamna Doina Silistru:

Declaraţia politică este intitulată „Viaţa, dacă putem vorbi de viaţă, printr-o perdea

de fum”.

Stimaţi colegi,

Vă aduc în atenţie un subiect tratat oarecum marginal şi deloc spectaculos în ziua

de azi, dar de o importanţă majoră pentru toate categoriile de vârstă. Subiectul în discuţie

este de fapt un viciu, fumatul, şi ce putem face pentru a-l limita, în special în rândul

tinerilor.

Problema nu este doar a noastră, ci a întregii umanităţi. În spaţiul comunitar, spre

exemplu, o directivă a Comisiei Europene are ca scop descurajarea debutului fumatului şi

se adresează în mai mică măsură fumătorilor adulţi, pe considerentul că, dacă tinerii, copiii

noştri, nu vor mai fuma, atunci, imediat, starea lor de sănătate s-ar îmbunătăţi considerabil.

Nimic mai adevărat.

Stimaţi colegi,

Recent, Federaţia Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer din România a solicitat

Guvernului să adopte noi măsuri, mai ferme, pentru descurajarea fumatului, în

conformitate cu noua directivă europeană privind produsele din tutun. Măsurile şi

recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii au dat roade în ţara noastră. În ansamblu,

românii fumează mai puţin. Nu şi tinerii, din păcate, iar asta se vede din statisticile

Ministerului Sănătăţii, în ciuda faptului că, în fiecare an, specialiştii de aici au implementat

programe cu eficienţă dovedită.

Stimaţi colegi,

Eu nu am fumat niciodată, dar, din nefericire, această boală necruţătoare, cancerul,

nu m-a ocolit. Îi mulţumesc în fiecare zi lui Dumnezeu că mi-a redat viaţa, că mi-a oferit

şansa de a fi în continuare împreună cu familia şi de a sta, astăzi, în faţa dumneavoastră.

Dar această şansă trebuie cumva răscumpărată şi, pentru că mi-am promis că nu voi

fi niciodată pasivă, mă alătur şi eu, pe această cale, demersului Federaţiei Asociaţiilor

Bolnavilor de Cancer din România. Este foarte important ca Executivul să adopte măsuri

ferme de descurajare a fumatului, care vor reduce cheltuielile cu sănătatea şi, în plan

- 15 -

economic, vor creşte veniturile bugetare, prin, spre exemplu, accelerarea calendarului de

creştere a accizelor.

Conştientă de importanţa acestui demers, îmi doresc ca tot mai mulţi români să

vadă viaţa şi altfel decât printr-o perdea de fum.

Vă mulţumesc.

Doamna Gabriela Firea:

Declaraţia politică se intitulează „Violenţa domestică, o problemă care trebuie mai

întâi conştientizată şi apoi rezolvată!”.

În România, peste 800 000 de femei recunosc că sunt victimele violenţei domestice,

în condiţiile în care actele de violenţă au loc în spatele uşilor închise şi sunt ascunse de cele

mai multe ori de către victimă, din cauza sentimentului de teamă faţă de agresor şi de jenă

faţă de societate. Astfel, numărul real al victimelor acestui tip de violenţă este imposibil de

cuantificat, dar poate fi apreciat în raport cu statistica europeană, potrivit căreia, o femeie

din cinci suportă violenţe domestice. Potrivit aceloraşi date statistice, 95% dintre victimele

violenţei domestice sunt femei.

Începând de anul trecut, există noi instrumente de combatere şi prevenire a

violenţei domestice. Potrivit legii, victima poate să ceară ordin de restricţie care prevede

inclusiv evacuarea agresorului de la domiciliul comun, păstrarea distanţei de minimum 200 de

metri faţă de persoana vătămată, precum şi interzicerea oricărui contact telefonic sau

corespondenţe. De asemenea, organele de poliţie au competenţa să intervină în conflictele

domestice şi să depăşească uşa până la care se opreau înainte de modificarea Legii nr. 217/2003.

Un alt aspect în egală măsură de îngrijorător este acela că, potrivit unui Raport al

Iniţiativei Juridice pentru Europa Centrală şi Eurasia a Asociaţiei Baroului American,

„populaţia României este cu mult mai tolerantă faţă de violenţa în familie în toate formele

sale, faţă de nivelul mediei din UE”.

Raportul trage un semnal de alarmă important, ajungând la următoarea concluzie:

oricine poate deveni o victimă a violenţei domestice, indiferent de mediul social din care

provine, astfel că dezbaterea acestei probleme ar trebui să fie un punct de interes pentru

fiecare dintre noi.

Dacă în plan legislativ au fost create instrumentele necesare pentru prevenirea şi

combaterea acestui flagel social – şi aştept confirmarea în acest sens din partea miniştrilor

de justiţie şi interne, cărora le-am adresat ieri o interpelare pe această temă –, este limpede

că mai avem mult de lucrat la nivelul mentalului colectiv, în general, şi al victimelor, în

special.

- 16 -

Recentul caz al artistei Alexandra Stan a adus în dezbaterea publică acest subiect.

Au fost voci, şi nu puţine, care au spus că mediatizarea cazului, dramatic de altfel, s-a

datorat exclusiv statutului de vedetă al victimei şi că suferinţele femeilor obişnuite nu vor

ajunge niciodată la televizor. Foarte adevărat, numai că expunerea mediatică nu este un

scop în sine, ci doar un mijloc de a aduce problema violenţei domestice în atenţia

publicului, dar şi a autorităţilor. Iar problema nu este doar a Alexandrei Stan, ci şi a

celorlalte sute de mii de femei care suportă astfel de umilinţe şi care află cu această ocazie

că au drepturi, că există legi care ar trebui să le apere şi autorităţi care sunt obligate să le

vină în ajutor. Şi mai ales află că, dacă problema rămâne între cei patru pereţi unde a

apărut, nu are nicio şansă de rezolvare.

Cu certitudine, lucrurile nu funcţionează cu precizia unui ceasornic. Sunt şi, din

păcate, vor mai fi rateuri. Şi din partea autorităţilor, şi din partea sistemului de justiţie. Dar

cu cât opinia publică este mai sensibilă la acest tip de probleme, cu atât rateurile vor fi din

ce în ce mai rare. Iar, din acest punct de vedere, fiecare intervenţie publică ar trebui să fie

salutată.

Vă mulţumesc.

Domnul Florian-Dorel Bodog:

Declaraţia politică este intitulată „De ce este nevoie de reglementarea juridică a

reproducerii umane asistate medical?”.

Stimaţi colegi,

În declaraţia politică de astăzi, aş dori să mă refer la unul dintre subiectele care se

află în centrul preocupărilor mele de membru al Legislativului şi să argumentez de ce este

necesar ca şi în România să avem un cadru juridic pentru reproducerea umană asistată

medical. În acest sens, doresc să vă informez că am demarat deja procedurile pentru

elaborarea unei iniţiative legislative. Am organizat un grup de lucru şi am avut şi o

dezbatere publică chiar aici, în Palatul Parlamentului, dezbatere la care au participat

reputaţi profesori de ginecologie cu competenţă recunoscută în domeniul tratamentului

infertilităţii, conducerea Agenţiei Naţionale de Transplant, reprezentanţi ai societăţii civile,

ai Ministerului Sănătăţii, membrii Comisiei pentru sănătate din Senat, precum şi alţi

parlamentari interesaţi de problemă.

Iniţiativa mea în domeniul reproducerii umane asistate medical are două obiective

majore. Primul obiectiv răspunde unei nevoi reale a societăţii: creşterea ratei natalităţii cu

toate consecinţele pozitive ce derivă de aici. Cel de-al doilea obiectiv vizează acoperirea

vidului legislativ existent în acest domeniu şi asigurarea unui cadru legal clar şi coerent.

- 17 -

În România, în ultimii ani, populaţia s-a redus în mod continuu. Mai mult,

îmbătrânirea populaţiei este una dintre cele mai importante provocări sociale şi economice

cu care se confruntă societatea în secolul al XXI-lea. Fenomenul va avea un impact negativ

asupra majorităţii domeniilor de activitate. Până în 2025, se estimează că peste 20% din

europeni vor avea cel puţin 65 de ani. De asemenea, se va produce o creştere rapidă a

numărului celor de peste 80 de ani. Mai mult, lipsa unor politici coerente de creştere a

natalităţii va duce la scăderea numărului populaţiei, reducerea numerică a persoanelor

active şi creşterea numerică a persoanelor inactive, cu consecinţe asupra scăderii fondurilor

necesare susţinerii populaţiei în vârstă.

O cale eficientă pentru a diminua toate aceste consecinţe negative, atât pe plan

economic, cât şi social, poate fi găsită prin sprijinirea reproducerii umane asistate medical.

Crezul meu este că prin reglementarea legală a acestui domeniu vom putea influenţa

pozitiv rata natalităţii, proporţia populaţiei active şi, implicit, nivelul contribuţiilor la

bugetul de stat.

În ceea ce priveşte legislaţia şi tehnicile actuale de reproducere umană asistată

medical din România, normele aplicabile sunt cuprinse în Legea nr. 95/2006 privind

reforma în domeniul sănătăţii. Activitatea de prelevare şi transplant de ţesuturi şi celule de

origine umană în scop terapeutic este legiferată în Titlul VI al legii. Reglementările

cuprinse în lege se adresează inclusiv tehnicilor de fertilizare in vitro, conform art. 142 lit. t).

Dar dispoziţiile din Legea nr. 95/2006 sunt prevederi generale privind condiţiile prelevării

şi transplantului, donatorul şi consimţământul necesar. Nu există însă astăzi în România

reglementări speciale privind tehnicile de reproducere umană asistată medical. În acest

context, de-a lungul timpului au existat cazuri care nu au putut fi soluţionate din lipsa unui

act normativ în domeniu.

Având în vedere acest vid legislativ, iniţiativa mea legislativă va defini termenii din

domeniul reproducerii umane asistate medical, va specifica persoanele care au acces la

aceste tehnici şi proceduri, condiţiile pe care solicitanţii trebuie să le îndeplinească,

inclusiv vârsta femeii, procedura care trebuie urmată, precum şi sancţiunile aplicabile.

Practic, prin acest proiect de act normativ se va stabili cadrul legal privind regimul juridic

al reproducerii umane asistate medical, vor fi recunoscute şi garantate drepturile privind

reproducerea umană asistată medical şi se va asigura confidenţialitatea informaţiilor care

ţin de aceasta. Reproducerea umană asistată medical va fi organizată şi controlată de

Ministerul Sănătăţii, care este autoritatea responsabilă în domeniu, iar supravegherea şi

- 18 -

coordonarea activităţilor de reproducere umană asistată medical vor fi asigurate de Agenţia

Naţională de Transplant.

Sper ca iniţiativa mea să se bucure de un sprijin cât mai larg în rândurile

dumneavoastră. Am încredere că împreună vom reuşi să o punem pe agenda legislativă şi

în curând vom reuşi să adoptăm o lege bună, care răspunde aşteptărilor pacienţilor, precum

şi provocărilor sociale actuale. Dacă aveţi întrebări sau doriţi mai multe detalii, vă stau

oricând la dispoziţie pentru a discuta pe marginea acestui subiect.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Cu respect, Florian Bodog, senator PSD

Domnul Mihai-Viorel Fifor:

Declaraţia politică se intitulează „Sahara Olteniei – o realitate devastatoare”.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Fenomenul deşertificării care s-a instalat de mai mulţi ani în sudul ţării afectează

serios agricultura din judeţul Dolj, domeniu important nu doar în economia judeţului, dar şi

a regiunii.

Sute de hectare de teren din sudul judeţului Dolj au ajuns să arate ca adevărate

întinderi de deşert, după ce perdelele de protecţie au fost distruse de hoţii de lemne, dar şi

de proprietarii pădurilor. Nici de irigat nu mai poate fi vorba, având în vedere că instalaţiile

au fost furate. Astfel, nisipurile înaintează şi distrug tot mai multe terenuri agricole. După

ani de zile în care doar au asistat la distrugeri, autorităţile încep, timid, să ia măsuri.

Numită Sahara Olteniei, zona din sudul judeţului Dolj se transform încet, dar sigur.

Vegetaţia dispare, iar în loc rămâne nisipul fierbinte şi pustietatea. Specialiştii afirmă că

deja aproximativ o sută de mii de hectare de teren din Câmpia Olteniei sunt acoperite cu

nisip, atât din cauza schimbărilor climatice, a defrişărilor haotice, dar şi a proastei şi

insuficientei gestionări a acestei situaţii.

Încă din 1977, statul a recunoscut oficial procesul de aridizare din Dolj. Cea mai

afectată zonă este cuprinsă între Calafat, Poiana Mare, Sadova, Bechet, Dăbuleni şi

Dunăre.

Judeţul Dolj deţine aproape 4% din suprafaţa agricolă a României, respectiv peste

585 de mii de hectare, fiind al doilea judeţ ca pondere deţinută din suprafaţa agricolă a

ţării. Din acestea, circa 489 de mii ha reprezintă suprafaţa arabilă. Aşadar, potenţialul

agricol este unul considerabil. În condiţii excepţionale, s-ar putea asigura hrana pentru

mare parte din ţară.

- 19 -

Din cauza secetei însă, mari suprafeţe de culturi agricole sunt compromise an de an.

Numai anul trecut s-au înregistrat pierderi considerabile la porumb – mai mult de 30 000 ha

afectate şi la floarea-soarelui – aproape 19 000 ha afectate. Au fost afectate de secetă şi

culturile de rapiţă, tutun, sorg şi muştar, în proporţie de peste 30%.

Un sistem de irigaţii funcţional pe o suprafaţă mai mare a judeţului ar fi putut salva

situaţia. Sistemul de irigaţii Sadova – Corabia, cel mai mare din ţară, îşi are „rădăcinile” în

staţia de la Dăbuleni. Înghiţit de ape în totalitate la inundaţiile din 2006, acesta a fost repus

pe picioare printr-un mix financiar al Guvernului şi cu fonduri europene. Mai mult, toate

staţiile de irigaţii ale sistemului au fost reabilitate cu bani de la Guvern. Cu toate acestea,

deşi sistemul ar trebui să irige zeci de mii de hectare de teren, până în acest moment au fost

contractate doar 12 400 de hectare. Asta în condiţiile în care, până în anul 2010, se irigau

aproximativ 80 de mii de hectare pe an. Reţelele de irigaţii au fost lăsate în paragină şi, mai

rău, vândute bucată cu bucată la fier vechi.

După seceta de anul trecut, Guvernul a luat măsuri pentru a veni în sprijinul

agricultorilor. S-a decis practicarea unui tarif mai redus al energiei electrice necesare

sistemelor de irigaţii, astfel încât să scadă şi preţul apei utilizate. În plus, prin Hotărârea

Guvernului nr. 897/2012, s-a aprobat acordarea ajutorului de minimis pentru compensarea

fenomenului de secetă manifestată în anul agricol 2011 – 2012. La Dolj, 42 005 beneficiari

au solicitat acest sprijin.

Toate acestea sunt însă mai degrabă măsuri punctuale pentru a mai rezista un an.

Timp în care deşertificarea continuă. Nu ar fi, prin urmare, mult mai profitabil, atât pentru

bugetul statului, cât şi pentru agricultori, dacă am adopta măsuri ferme de combatere a

deşertificării, în paralel cu sprijinul concret al sectorului agricol în sensul creşterii

productivităţii?

An de an, fenomenul deşertificării înghite tot mai mult teren. Dacă nu se iau măsuri

ferme, consecinţele ar putea fi devastatoare prin ireversibilitatea lor. De aceea, tragem un

semnal de alarmă cu speranţa că ministerele responsabile vor putea gândi o strategie în

vederea intervenirii de urgenţă în acest domeniu.

Vă mulţumesc.

Domnul Neculai Bereanu:

Declaraţia politică este intitulată „Noul Cod silvic – între exigenţele europene şi

interesul naţional”.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

- 20 -

Dezbaterea şi pregătirea pentru aprobare şi aplicare a Codului silvic nasc o

întrebare legitimă, de respiraţie naţională: va aduce această lege organică salvarea

pădurilor româneşti sau va continua şi finaliza dezastrul în acest domeniu strategic? „A fi

sau a nu fi?”, iată întrebarea la care trebuie să aflăm răspuns neîntârziat.

Tradiţia şi folclorul românesc ne-au lăsat drept zestre o mulţime de metafore şi

proverbe care consfinţesc raportul multisecular dintre om şi pădure: „Codru-i frate cu

românul”, „Codrule, Măria Ta”, „Împărat slăvit e codrul” şi multe altele. Istoria

zbuciumată a poporului român demonstrează că pădurea a fost salvarea noastră în toate

situaţiile: loc de refugiu şi adăpost în caz de nevoie, sursă de hrană şi încălzire, loc de

recreere şi, mai presus de toate, a asigurat echilibrul natural atât de necesar şi firesc unei

comuniuni ideale, om – natură.

Acum, acest raport nu numai că s-a depreciat, dar omul a devenit din aliat un

veritabil duşman. Omul în sens figurat, pentru că nu-i putem acuza pe oamenii cinstiţi ai

acestei ţări care ştiu să respecte această inestimabilă avere a naţiei române. Ne referim la

„băieţii deştepţi”, care în ultimii peste 20 de ani şi-au construit structuri transpartinice şi au

masacrat fără milă codrii României.

Statistici de ultimă oră arată că suntem pe ultimul loc în Europa la împăduriri, dar

pe primul loc la tăieri, mai ales cele ilegale. Iată de ce declanşarea acestui mare demers

legislativ a generat în colegiul pe care îl reprezint o largă dezbatere şi un justificat interes

în rândul administraţiilor publice, al lucrătorilor din sistem, al proprietarilor de pădure, al

beneficiarilor acestei bogăţii – persoane juridice sau fizice.

Concluziile şi propunerile făcute cu prilejul acestor dezbateri, pe care le-am depus

la Senat, evidenţiază ferm câteva cerinţe pe care locuitorii din zona de munte le doresc

cuprinse în noul Cod silvic şi consecinţele pozitive pe care noul act normativ trebuie să le

producă pentru pădurile României, indiferent cine este proprietarul.

Un foarte mare număr de oameni din zona de munte a judeţului Suceava au ridicat

problema valorificării superioare a materialului lemnos. În condiţiile în care lemnul se

vinde în stare brută, fără niciun fel de prelucrare, se înregistrează pierderi greu de estimat.

Acest fenomen păgubitor trebuie, dacă nu stopat, cel puţin limitat, pentru că din zonă au

dispărut fabricile de cherestea şi de mobilă, atelierele de produse artizanale şi de tâmplărie

tradiţională. Au dispărut mii de locuri de muncă din peisajul montan al Bucovinei, în timp

ce tâmplăria tradiţională este înlocuită cu cea de termopan industrial, ce nu se dovedeşte a

fi deloc ecologică.

- 21 -

În acelaşi sens, s-au făcut numeroase observaţii şi sesizări cu privire la concurenţa

neloială dintre firmele străine, favorizate vizibil sau tacit prin contracte pe termen lung, şi

agenţii economici autohtoni.

Sunt şi alte situaţii care trebuie rezolvate mai bine în noul Cod silvic, cum ar fi cele

ce privesc accesul la păşunat şi la sursele de apă pentru proprietarii de animale. Se impune

să urmărim, în acelaşi timp, cu mare atenţie şi statuarea mai clară a obligaţiilor şi

drepturilor micilor proprietari de pădure, cu posibilităţi modeste.

În cele din urmă, prin noul Cod silvic, fondul forestier naţional trebuie apărat şi

ocrotit, acesta să asigure protecţia mediului înconjurător, cât mai multe locuri de muncă,

prosperitatea zonei montane şi a întregii ţări.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru-Alexandru Frătean:

Declaraţia politică se intitulează „Rolul determinant al parcurilor industriale

pentru dezvoltare economică”.

Schimbările economice şi sociale profunde din ultimii ani, consecinţele pe care le-a

generat criza, aspectele legate de dezvoltarea sustenabilă în coordonatele noii societăţii a

cunoaşterii au determinat Europa şi întreaga lume să reevalueze mecanismele de

modernizare şi dezvoltare economică.

Noul context economico-social impune o repoziţionare a politicii economice şi

industriale a României, în care un rol determinant pentru dezvoltarea economică şi

creşterea competitivităţii îl au parcurile industriale, tehnologice şi ştiinţifice, structuri care

sprijină mutaţiile industriale prin specializare inteligentă, concentrarea resurselor şi a bazei

de cunoştinţe. Trebuie să profităm de avantajele pe care le pot aduce parcurile, care oferă

un cadru cuprinzător pentru facilitarea şi stimularea inovării, a dezvoltării regionale, pentru

crearea de locuri de muncă, fiind poli ai inovării şi ai competitivităţii economice în zonele

în care apar.

Dincolo de aceste aspecte de nivel oarecum teoretic, abordez acest subiect dintr-o

perspectivă foarte pragmatică, pe care mi-a oferit-o experienţa personală în demersul de a

deschide şi de a aduce la un nivel de performanţă Parcul Industrial Mureş, proiect pe care

l-am coordonat în calitate de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Mureş în perioada

2004 – 2008. Pornit de la un proiect PHARE de peste 6 milioane de euro în anul 2002,

Parcul Industrial Mureş găzduieşte astăzi 16 firme şi un incubator de afaceri unde muncesc

peste 1 700 de mureşeni, fapt ce dovedeşte impactul său pozitiv la nivel economico-social,

fără a intra în detaliile altor cifre relevante.

- 22 -

Consider că e nevoie să avem cât mai multe parcuri industriale şi sprijin orice

iniţiativă în acest sens, fapt dovedit de un alt demers pe care l-am întreprins, acela de a fi

unul dintre iniţiatorii Legii privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale, aflată

în faza finală a procedurii legislative şi care clarifică aspecte legate de modul de înfiinţare

şi de funcţionare a parcurilor industriale, lucru foarte important în atragerea de investitori

români şi străini.

Şansa noastră ca economie, ca ţară este de a învăţa din experienţe de succes şi de a

ne racorda la trendurile mondiale. De aceea, apreciez că, dacă e să vorbim de o politică de

reindustrializare a României, trebuie să recunoaştem locul şi rolul parcurilor industriale şi

să sprijinim, la modul cel mai concret, dezvoltarea acestora.

Domnul Ovidiu-Liviu Donţu:

Declaraţia politică este intitulată „Iresponsabilitatea unor declaraţii”.


Stimaţi colegi,


Fără a părea obsesiv sau redundant şi, datorită importanţei acestui moment, voi

reveni asupra Raportului MCV şi asupra unor afirmaţii făcute în legătură cu acesta.

De curând, în presă, a apărut un articol în care ministrul justiţiei, domnul Robert

Cazanciuc, într-un mod foarte elegant, a încercat să dezamorseze posibilele efecte ale unei

afirmaţii extrem de grave făcute, pe o anumită reţea de socializare, de către domnul Cătălin

Predoiu, fostul ministru al justiţiei din vremea guvernării PDL, asupra unui posibil „blat”

între Guvernul Ponta şi Comisia Europeană în privinţa noului Raport MCV.

Cu toţii ştim, aşa cum am mai afirmat, importanţa şi gravitatea acestui moment, dar

mai ales trebuie să devenim conştienţi că atitudinea noastră, ca oameni politici, dar în

special ca demnitari ai statutului, fie ei trecuţi sau actuali, face diferenţa între o posibilă

victorie sau un răsunător eşec.

În toate statele civilizate ale lumii, clasa politică, constituită în putere şi opoziţie,

colaborează şi creează premisele corecte şi favorabile pentru ca acel stat să poată avea o

creştere evidentă şi progres. Din păcate, în România, opoziţia se constituie, de cele mai

multe ori, într-un adversar lipsit de raţiune, de argumente, dar mai ales de bunăvoinţă şi

interese comune, cetăţeneşti, economice, de şi pentru ţară.

Faptul că domnul Cătălin Predoiu, fost ministru al justiţiei, demnitar al statului şi

politician, poate avea un astfel de discurs pe o reţea de socializare, acolo unde mii de

oameni aşteaptă o opinie pertinentă din partea noastră, a clasei politice, fiind influenţaţi

- 23 -

radical, şi nu pozitiv, de cele mai multe ori, de astfel de opinii emise mult prea facil şi fără

a purta marca unui om care cunoaşte mecanismele de ţară şi care a participat la actul

guvernării, este un semnal de alarmă la care ar trebui să fim foarte atenţi.

Aşa cum însuşi ministrul justiţiei, domnul Robert Cazanciuc, a afirmat, domnul

Predoiu a fost şi este invitat să îşi exprime opiniile într-un mod lucid, matur, pertinent,

profesionist şi să susţină, aşa cum şi trebuie să se întâmple, creşterea României, din toate

punctele de vedere.

I-aş reaminti domnului Cătălin Predoiu că, timp de opt ani, Guvernul din care a

făcut parte a întâmpinat acelaşi gen de probleme care, în momentul de faţă, devin un cumul

şi care trebuie soluţionate într-un mod cât se poate de eficient. Nu este vorba despre niciun

fel de transfer de responsabilitate, ci doar despre faptul că, dacă în acest moment Guvernul

Ponta se află într-o situaţie delicată, este o consecinţă a tuturor guvernărilor şi a unui

discurs, de multe ori, în detrimentul eliminării acestor probleme.

De aceea, cu respect, i-aş ruga pe toţi colegii mei, atât din opoziţie, cât şi de la

putere, să încercăm să reuşim împreună un lobby real şi profitabil pentru noi toţi. Şi aici

mă refer la cetăţenii acestei ţări, oferind suportul nostru, din toate punctele de vedere,

pentru ca acest raport de ţară să devină o realitate favorabilă.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Constantinescu:

Declaraţia politică se intitulează „Democraţia trebuie respectată în România!”.


Stimaţi colegi,

Unul dintre evenimentele importante de săptămâna trecută a fost jurământul de

învestitură a celor trei noi judecători ai Curţii Constituţionale, Daniel Morar, Mona

Pivniceru şi Valer Dorneanu. Permiteţi-mi să le urez mult succes în activitatea dumnealor.

Declaraţia mea de astăzi nu vizează activitatea Curţii Constituţionale şi nici

activitatea judecătorilor. Pentru că nici nu sunt jurist şi nici nu aş avea dreptul, până la

urmă, constituţional.

Preşedintele Traian Băsescu nu a pierdut ocazia să afirme că două mari proiecte la

care se lucrează în momentul de faţă, respectiv revizuirea Constituţiei şi regionalizarea, ar

putea bloca statul şi ar duce la crearea unei noi birocraţii.

În ceea ce priveşte revizuirea Constituţiei, preşedintele a făcut referire la

introducerea unor elemente care nu ar trebui să se regăsească în legea fundamentală. În

acelaşi timp, a afirmat că „în momentul de faţă Constituţia României şi-a pierdut rostul de

- 24 -

a fi revizuită” şi că „singurul element care a stat la baza intenţiei de revizuire a Constituţiei

a fost legat de politica de simplificare a statului şi, ca urmare, de a răspunde votului de la

referendumul din 2009, exprimat într-un referendum valid”. De altfel, preşedintele a

anunţat că „va reacţiona, în spiritul Constituţiei, dacă nu se va ţine cont de referendumul

din 2009”. Or, în spiritul Constituţiei, referendumul din 2009 privind trecerea la un

Parlament unicameral cu 300 de membri nu este obligatoriu, ci este o propunere pe care

Legislativul o discută şi o poate adopta sau nu.

De asemenea, preşedintele Traian Băsescu a anunţat că a declanşat procedura de

convocare a unui nou referendum. Este dreptul constituţional al preşedintelui să facă acest

lucru. Şi, dacă acest referendum va avea loc, sigur ne vom prezenta. Dar s-a întrebat oare

cineva cât costă acest referendum? Unii vor afirma că „democraţia costă”. Nimic de

obiectat. Avem nevoie însă de noi costuri în condiţiile în care, iată, trebuie să facem în aşa

fel încât să ne achităm datoriile faţă de organismele internaţionale, avem investiţii de

continuat, trebuie să micşorăm rata şomajului, în general, trebuie să aducem viaţa

românilor la un nivel decent?

În legătură cu proiectul regionalizării, nu există o certitudine că statul se va

birocratiza mai mult. Avem nenumărate exemple de state unde regionalizarea a condus la o

dezvoltare economică remarcabilă, la dezvoltarea societăţii, la aducerea guvernării mai

aproape de cetăţean. Voinţa politică a USL este aceea ca statul să se debirocratizeze. Nu

văd cum USL, care s-a declarat promotor al debirocratizării statului, tocmai prin această

descentralizare şi regionalizare ar gândi un proiect care să-l încurce mai mult pe cetăţean.

Românii trebuie să ştie că orice demers în ceea ce priveşte regionalizarea se va face tocmai

pentru uşurarea vieţii lor. Astfel, sunt de acord cu preşedintele Băsescu atunci când afirmă

că România trebuie să fie un stat flexibil, uşor, un stat care să nu împovăreze populaţia.

Asta îşi doreşte şi USL.

Din acest motiv, discutăm despre principiul solidarităţii în ceea ce priveşte

gestionarea banilor la nivelul regiunilor: judeţele mai sărace să primească mai mulţi bani.

De asemenea, regiunile trebuie să aibă capacitatea ca fluxurile de comunicaţie şi de

mobilitate a mărfurilor şi persoanelor, transportul şi infrastructura să le aducă dezvoltare.

Doar aşa le putem face românilor viaţa mai uşoară. Pachetul de legi privind regionalizarea

trebuie privit în acest mod: cum poţi flexibiliza anumite domenii – economic, social – pentru

ca românii să aibă viaţa mai uşoară?

De asemenea, pot fi de acord atunci când există discuţii pe marginea proiectului.

Dar, după părerea mea, aceste discuţii trebuie să fie constructive. Contextul în care au fost

- 25 -

făcute aceste declaraţii, aş afirma, nu a fost cel mai potrivit. Nu este firească ingerinţa

puterilor în stat. Puterile legislativă, judecătorească, executivă, instituţia Preşedintelui

trebuie să conlucreze, dar nu la presiunile uneia dintre forţe.

Văd totuşi un lucru pozitiv. Acela că există discuţii şi dezbateri şi că toţi factorii

politici emit păreri. Doar prin aceste dezbateri şi revizuirea Constituţiei, şi regionalizarea

pot avea sorţi de izbândă. „Să nu ne îmbătăm cu apă rece.” Niciun proiect de anvergură nu

poate avea loc fără discuţii, fără dezbateri şi fără părerile emise de opinia publică. Şi

Comisia pentru revizuirea Constituţiei, şi echipa care lucrează la proiectul de regionalizare

cunosc foarte bine care este impactul social al proiectelor. USL nu-şi doreşte decât o viaţă

mai uşoară şi mai corectă pentru români. Toate demersurile noastre conduc către acest

principiu şi nu ne vom abate de la el. România este un stat democratic. Definiţia

democraţiei – formă de organizare şi de conducere a unei societăţi, în care poporul îşi

exercită puterea. USL doreşte ca în România democraţia să fie respectată!

Vă mulţumesc.

Domnul Niculae Bădălău:

Declaraţia politică este intitulată „Nu vă mai bateţi joc de români, domnule

preşedinte!”.

Deşi, la modul declarativ, poporul este invocat de preşedintele Băsescu la fiecare

declaraţie, acesta este ultimul la care viitorul… fost preşedinte se gândeşte.

Dovadă stau ultimele sale acţiuni prin care atacă orice iniţiativă de modificare a

Constituţiei şi prin care solicită Parlament unicameral, cu 300 de parlamentari. Atitudinea

sa nu este întâmplătoare şi ascunde cu totul alte intenţii.

Pus în umbră de un premier adevărat, care îşi onorează mandatul dat USL de

alegători, preşedintele încearcă, cu disperare, să-şi păstreze poziţia de „jucător cu soarta

naţiunii”, pe care, cu obedienţă, guvernele PDL i-au pus-o la picioare.

Pentru ce mai are nevoie Traian Băsescu de acest statut? Pentru viitorul partid pe

care şi-l construieşte, după ce a „stors” de la PDL toate avantajele pe care le putea obţine,

reuşind să atragă împotriva acestuia ura întregului popor.

De ce minte Traian Băsescu? Pentru că, dacă şi-ar fi dorit punerea în practică a

referendumului din 2009, ar fi cerut asta Guvernului Boc, care se afla, oricum, la ordinele lui.

Mai mult de atât, a contestat chiar legea votată anul trecut de USL prin care

numărul deputaţilor era redus la 300. Urmarea? Un Parlament supradimensionat, cu „aleşi”

respinşi de fapt de popor şi o ţară care nu ştie nici măcar câţi parlamentari va avea la

următoarele alegeri.

- 26 -

Asta e ţara pe care şi-o doreşte Traian Băsescu, pe care şi-a creat-o timp de opt ani

şi pe care simte că o pierde. Şi o pierde nu pentru că nu-i va mai putea fi preşedinte, ci

pentru că oamenii s-au săturat de haos, abuzuri, ambiţii politice distructive şi traiul într-o

ţară al cărei viitor depinde de voinţa unui singur om.

Problemele României, bunăstarea oamenilor, rezolvarea gravelor probleme sociale

nu au nicio legătură cu faptul că Parlamentul are una sau două Camere şi nici o sută de

parlamentari mai puţin. Dar, de fapt, pe Traian Băsescu nu-l interesează acest lucru şi nici

măcar statutul viitorului preşedinte. El vrea să arate că există, că are puterea să facă ce

vrea, inclusiv cu soarta poporului, căruia acum opt ani i-a promis că „va trăi bine”, dar pe

care n-a reuşit decât să-l ducă la disperare.

De aceea, avem nevoie ca modificările aduse Constituţiei să delimiteze clar

atribuţiile fiecărei instituţii, să nu mai permită abuzuri la limita legii şi care să permită

României să se înscrie definitiv pe ruta europeană pe care şi-a ales-o.

Domnul Trifon Belacurencu:

Declaraţia politică se intitulează „Ziua Internaţională a Dunării – un eveniment

internaţional prea puţin mediatizat în România”.

Stimaţi colegi,

Am luat astăzi cuvântul pentru a marca un eveniment de importanţă internaţională

ce va avea loc pe 29 iunie, respectiv Ziua Internaţională a Dunării.

Pentru a înţelege importanţa şi natura acestui eveniment, voi încerca să fac un scurt

istoric. În urmă cu 18 ani, pe 29 iunie 1994, a fost semnată la Sofia Convenţia privind

cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea. Acest document

asigură cooperarea dintre guverne, organizaţii nonguvernamentale (ONG-uri), instituţii de

cercetare şi industrie, toate acestea consolidându-se, de altfel, în timp. Documentul a

devenit din ce în ce mai important odată cu conştientizarea necesităţii utilizării în mod

durabil a resurselor naturale.

Astfel, în fiecare an, pe 29 iunie, la propunerea ţărilor dunărene şi sub auspiciile

Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Fluviului Dunărea (ICPDR), serbăm Ziua

Internaţională a Dunării. În cadrul acestui eveniment, se pune accent pe conştientizarea

publicului privind importanţa protejării fluviului Dunărea şi a râurilor din bazinul acestuia.

Manifestări dedicate Zilei Dunării se desfăşoară în toate statele dunărene, pentru a

marca dorinţa comună a acestora de a-şi uni forţele în sprijinul protejării acestui fluviu unic

în Europa. Activităţile organizate cu acest prilej, sub auspiciile ICPDR, acordă o

importanţă deosebită conştientizării şi participării cetăţenilor la eforturile de conservare a

- 27 -

fluviului Dunărea, obiectivul principal al acestor manifestări fiind acela de a implica

cetăţenii ţărilor dunărene în multiple activităţi independente sau comune, desfăşurate pe

plan local, naţional şi regional.

Programul dedicat cunoaşterii şi protejării Dunării a înregistrat un real succes, încât

a ajuns să servească drept model pentru restul lumii.

Pentru a sărbători Ziua Dunării, Comisia Internaţională pentru Protecţia Fluviului

Dunărea desfăşoară activităţi împreună cu organizaţii internaţionale, agenţii

guvernamentale, autorităţi în domeniul apei şi ONG-uri, sub umbrela Forumului de Mediu

al Dunării.

Aş dori să vă aduc la cunoştinţă că există 14 state care celebrează această zi:

Germania, Austria, Cehia, Slovacia, Ungaria, Slovenia, Bosnia şi Herţegovina, Croaţia,

Serbia, Muntenegru, România, Bulgaria, Moldova şi Ucraina.

Trebuie menţionat că Ziua Dunării reprezintă o sărbătoare a unui fluviu mai curat şi

mai sigur datorită celor 18 ani de cooperare internaţională. Manifestările organizate cu

prilejul acestei zile reprezintă un tribut adus fluviului Dunărea, oamenilor care locuiesc în

zona Dunării şi progresului care a fost realizat. În definitiv, Ziua Dunării întăreşte

„solidaritatea dunăreană”, evidenţiind că, în ciuda diferenţelor culturale şi istorice,

împărtăşim aceeaşi dorinţă şi responsabilitate de a proteja resursa noastră preţioasă.

În acest an în România, ziua va fi marcată printr-o serie de evenimente care se vor

desfăşura cu preponderenţă în municipiul Brăila, iar la Tulcea va avea loc Forumul de

Mediu al Dunării, la iniţiativa Administraţiei Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”.

Din nefericire însă, această zi este prea puţin popularizată şi sper ca şi prin această

luare de cuvânt să aduc la cunoştinţa dumneavoastră acest eveniment şi pe viitor să-i fie

acordat un spaţiu mult mai larg în media. În definitiv, natura este cea mai importantă

resursă a omenirii, iar dacă o vom distruge s-ar putea să nu mai avem şansa de a o reface.

Vă mulţumesc.

Domnul Leonardo Badea:

Declaraţia politică este intitulată „Modernizarea statului – un alt episod ratat”.

„Dezbinarea nu va înceta niciodată în oraşele oamenilor!” (Euripide)

Epuizaţi, purtând pe umeri experienţele încărcate ale anilor trecuţi, ale verilor

trecute, am crezut, în ultimele săptămâni, că lucrurile au intrat pe făgaşul lor firesc şi în

România. Concreteţea câtorva acţiuni guvernamentale cu impact în peisajul extern,

economic, social au oferit multora dintre noi orizontul unei „lumi normale”. O lume în care

sabotajul instituţional pervers în detrimentul tuturor şi folosul nimănui – sau aproape

- 28 -

nimănui – poate fi înlocuit cu starea de binecuvântată normalitate, în care fiecare îşi

respectă responsabilităţile în temeiul cărora ocupă un post, o funcţie.

Din nefericire, preşedintele ales al statului, domnul Traian Băsescu, are o înţelegere

complet diferită asupra noţiunii de „normalitate”. Construit pe filosofia conflictului

perpetuu, supravieţuind doar ca fidel entuziast al acesteia, domnul preşedinte nu se poate

regăsi decât în interiorul ringului. Adversarul nu contează, câtă vreme „motivul” luptei e

îmbrăcat eficient în hainele manipulării.

În aceste condiţii, domnul preşedinte a ieşit „la bătaie” cu un referendum pe tema

reducerii numărului de parlamentari şi transformarea în Parlament unicameral. Datele vă

sunt cunoscute, ele fiind doar repetarea perfectă a demersului din toamna anului 2009.

În mod firesc, prima întrebare care apasă este: ce rost îşi mai găseşte un referendum

care a avut deja loc?!

Trecem însă peste evidenţe – am stabilit că nu discutăm într-un cadru al logicii – şi

încercăm să oferim câteva precizări, măcar din obligaţia de a nu lăsa netaxate afirmaţii cel

puţin deplasate.

Cred sincer că intenţia preşedintelui nu are legătură cu „modernizarea statului”, ci,

mai degrabă, regăsim înăuntru seminţele demagogiei şi populismului în stare pură. Dacă ar

fi dorit cu onestitate un număr mai mic de parlamentari, Traian Băsescu şi PDL nu ar fi

contestat legea iniţiată de Victor Ponta şi Crin Antonescu anul trecut, care aducea o

reducere semnificativă. Dar asta e deja istorie consumată.

A doua precizare are în vedere o altă evidenţă. Apărută, la rândul ei, în urma unui

proces electoral. Referendumul din 2009 a trecut în nefiinţă în momentul în care

suveranitatea poporului a fost exprimată în decembrie 2012. Atunci, cu asumarea hotărâtă

a faptului că ne dorim menţinerea unui sistem bicameral, 70% dintre participanţii la vot au

acordat credit Uniunii Social-Liberale şi angajamentelor sale. E validarea incontestabilă pe

care o poate cineva pretinde.

În fine, nu pot trece cu vederea manipularea tristă care însoţeşte demersul. Să

întrebi un popor apăsat de greutăţile zilei dacă vrea mai puţini parlamentari mi se pare sub

demnitatea unui şef de stat responsabil. În definitiv, de ce 300 de parlamentari, şi nu 200?

Sau 100? 50? 10? 5? 2? Dar nu mai bine facem un referendum în care să cerem acordul

pentru desfiinţarea totală a Legislativului? Şi poate, în paralel, o consultare asupra

acordului ca salariile şi pensiile să se dubleze. Sau să se tripleze.

Stimaţi colegi,

- 29 -

Ultimele rânduri, dincolo de hazul de necaz pe care îl provoacă, relevă o

dezamăgire personală pe care nu o ascund. Un nivel coborât al acţiunilor publice obligă la

conştientizarea momentului în care ne aflăm. Dacă în urmă cu câteva zile discutam cu un

prieten despre o eventuală abordare a marilor proiecte „de ţară” care au schimbat, în timp,

România, mă văd astăzi nevoit să dau răspunsuri unor acţiuni, pe cât de neavenite, pe atât

de periculoase, care acoperă agenda publică. Şi vă întreb: nu era mai util să vorbim, de

pildă, despre deblocarea POSDRU, POR, POS Mediu, POS Transporturi? Nu era mai util

să vorbim despre încrederea instituţiilor financiare internaţionale în Executiv, estimând o

creştere economică în jurul a două procente pentru următorii doi ani? Sau despre dublarea

ratei de accesare a fondurilor europene? Sau, cu temele făcute, despre premisele şi

consecinţele unui proiect major ca regionalizarea administrativă?

Sunt toate întrebări retorice.

Vă mulţumesc.

Domnul Laurenţiu Florian Coca:

Declaraţia politică se intitulează „De la statul gras la statul flexibil – cum se

răspândesc opiniile politice spontane, rudimentare”.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Statul, instituţia instituţiilor, cum i s-a mai spus, nu a fost şi nu este un obiect de

admiraţie publică. El nu prea este iubit de oameni, deoarece impune taxe şi impozite,

impune reguli şi sancţiuni atunci când acestea nu sunt respectate şi aplicate. Nu prea ne

face plăcere să cedăm o parte din venitul nostru, să plătim o taxă pe averea personală sau o

amendă.

Pe de altă parte, statul şi serviciile sale publice sunt o necesitate socială a unei vieţi

civilizate. Nici nu ne putem imagina faptul că ar exista formule organizatorice care să

asigure siguranţa şi calitatea vieţii oamenilor la standardele actuale în afara instituţiilor

statului democratic modern.

Pentru a înţelege şi a cultiva valorile statului modern, pentru ca toţi contribuabilii

cu obligaţii la bugetele de stat să înţeleagă şi să participe la buna funcţionare a statului, este

necesară intervenţia educaţiei politice şi a culturii politice. Aceasta este o datorie morală a

oamenilor de stat, a clasei politice şi a elitelor societăţii.

Din acest punct de vedere, este de-a dreptul hilară atitudinea unor politicieni

demagogi şi populişti care, în loc să îndemne poporul la respectarea statului, îl influenţează

şi îl îndeamnă la neîncredere şi la persiflarea instituţiilor publice.

- 30 -

Acesta este modul propriu, marca personală a preşedintelui Băsescu faţă de statul al

cărui şef este. În opiniile Domniei Sale, statul român a fost şi a rămas unul corupt, ticăloşit,

prea obez, inflexibil. Vă mai amintiţi figurile prezidenţiale cu slabul care ducea în cârcă pe

unul gras?

Desigur, când îi dai statului astfel de calificative, se găsesc destui să te aplaude.

Din păcate – şi ceea ce-i şi mai grav –, lucrurile nu s-au oprit doar la astfel de

aprecieri generale. S-a trecut la demolarea unor instituţii publice, la asmuţirea unor

instituţii împotriva altora. Aşa au fost atacate şi decapitate, pe rând, poliţia, instituţiile de

învăţământ, spitalele, Parlamentul care l-a suspendat, magistraţii judecători şi asociaţiile

profesionale ale acestora, ofiţerii rezervişti, bugetarii de toate felurile şi multe alte

categorii.

Însăşi Constituţia României a fost siluită. Despre aceasta, după ce a spus că are

deficienţe, încurajând Curtea Constituţională să legifereze acolo unde Constituţia nu-i

venea la socoteală şi a iniţiat o procedură personală de revizuire, preşedintele şi-a creat

deunăzi o ocazie să vină la televiziune şi să-i spună, de data aceasta, poporului că de fapt

avem o bună Constituţie şi că revizuirea nu se impune. Chiar mai mult, pentru a bloca

procesul de revizuire, a pus pe tapet posibilitatea unui nou referendum.

În concluzie, noi, parlamentarii, care suntem în permanenţă în legătură cu

electoratul, ne dăm mult mai bine seama că nu de „statul flexibil, unicameral”, ca al lui

Ceauşescu, au nevoie romanii, ci de un stat puternic care să poată aplica legile, apăra

valorile naţionale şi să-şi impună cu demnitate şi competenţă autoritatea, atât în plan

intern, cât şi internaţional. În acest sens consider că acţionează Partidul Social Democrat,

Guvernul pe care îl susţine şi Parlamentul pe care îl onorăm în această legislatură şi care va

da statului român, aşa cum a promis în campania electorală, o Constituţie revizuită.


Domnul Gheorghe Pop:

Declaraţia politică este intitulată „PDL continuă războiul împotriva românilor prin

boicotarea revizuirii Constituţiei”.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

De parcă nu era suficient ce ne-a făcut ceata pedelistă în ultimii ani – cât au furat,

cât au secătuit acest popor de puteri şi câtă ură au împrăştiat între oameni şi state –, acum

încearcă din nou să boicoteze un pas extrem de necesar şi de important pentru viitorul

statului român: modificarea legii fundamentale.

- 31 -

Pe toate canalele media, liderii locali ai PDL încearcă să împrăştie ură faţă de o

guvernare ce se străduieşte de un an să repare greşelile lor enorme. Aceiaşi lideri au

demarat deja procedura „boicotării” revizuirii Constituţiei, propunând amendamente

aberante şi ameninţând că vor îndemna oamenii, din nou, să nu iasă la vot. Ba, mai mult,

ne propun să reluăm votul pentru solicitarea venită din partea lui Traian Băsescu. Ceea ce

nu vor aceşti lideri – de care s-a lepădat, de faţadă, şi tătucul lor, Băsescu – este ca nu

cumva USL să câştige un plus de imagine prin reuşita unei noi Constituţii, mai clare, mai

moderne.

Nu va câştiga USL-ul prin revizuirea Constituţiei, ci vor câştiga statul de drept şi

românii! PDL promovează, prin propunerile lor, dictatura! Dovadă stă tocmai modalitatea

prin care au reuşit să obţină voturile românilor în 2009, când au profitat de ocazie şi i-au

chemat să accepte Parlament unicameral şi număr maxim de 300 de parlamentari.

Nu pot să nu-mi amintesc în aceste clipe cum i-au minţit atunci pe români şi cum

le-au impus target oamenilor lor din secţiile de votare să dea obligatoriu buletine de vot, ca

să obţină pragul necesar validării referendumului.

Acum, oamenii lui Băsescu „ne scot ochii” cu acel scrutin şi ţin cu dinţii să fim şi

noi de acord cu unicameralismul. Nu va fi nicio economie la buget prin această modificare.

Va fi doar un atentat la principiile democratice!

Nu putem accepta batjocura lor şi nu putem accepta să treacă şi anul 2013 fără a

avea o Constituţie clară, modernă, care să-i apere pe români de abuzurile răuvoitorilor, gen

ceata PDL – Băsescu.

Avem nevoie de revizuirea Constituţiei ca de aer curat, astfel încât să nu se mai

repete circul CCR din ultimii ani, care a făcut ţara de ruşine!

Noi avem datoria să le spunem acum românilor de ce vrem schimbarea în bine şi

chiar de azi să demarăm campania pentru referendumul de revizuire a Constituţiei. Ba, mai

mult, să-i facem pe români să înţeleagă că trebuie şi suntem datori strămoşilor noştri să

apărăm această ţară şi simbolurile ei.

Vă mulţumesc.

Domnul Sorin-Constantin Lazăr:

Declaraţia politică se intitulează „Situaţia profesorilor din mediul rural”.

Stimaţi colegi, doamnelor şi domnilor,

Copiii noştri abia au intrat în vacanţă, dar nu putem să nu ne gândim că peste trei

luni se va auzi din nou clinchetul clopoţelului şi porţile şcolilor se vor deschide pentru a-i

primi pe următorii bobocei. Unii vor intra în clase curate, cu mobilier nou, având bucuria

- 32 -

de a fi întâmpinaţi de profesori titulari, bine pregătiţi, alţii vor păşi în săli neigienizate, cu

mobilier vechi şi vor fi preluaţi de cadre didactice necalificate. Acest din urmă lucru se

întâmplă, în general, în mediul rural, acolo unde profesorii sunt total demotivaţi pentru a

preda.

Ştim foarte bine, dragi colegi, că de-a lungul multor ani învăţământul românesc a

fost numit „prioritate naţională”, dar numai declarativ. Din păcate, meseria de dascăl este

trecută în derizoriu, profesorii sunt trataţi cu indiferenţă, sunt plătiţi mai prost decât multe

alte categorii profesionale, chiar dacă nivelul studiilor Domniilor Lor este unul ridicat.

În mediul rural, în special, sunt foarte multe cadre didactice suplinitoare, nevoite

să-şi asigure transportul şi cazarea din bani proprii, lucru care duce la cheltuieli majore

dintr-un salariu ce abia le ajunge pentru un trai decent, obligate să facă naveta zeci de

kilometri, deoarece nu li se pun la dispoziţie locuinţe de serviciu. Trebuie să predea în

sistem simultan, ceea ce presupune un mare volum de muncă pentru elaborarea proiectării

didactice, pentru corectarea caietelor, a testelor. Profesorii de aici sunt nevoiţi să

organizeze şedinţe diferite cu părinţii, pe nivel de clase, să elaboreze opţionale în funcţie

de specificul comunităţii locale, să rezolve problemele de abandon şcolar cu care se

confruntă, să caute şi să parcurgă programe de formare, chiar dacă până la instituţiile de

perfecţionare profesională distanţa este mare.

Am putea enumera o multitudine de probleme cu care se confruntă dascălii din

mediul rural, dar sunt convins că fiecare dintre dumneavoastră le cunoaşte. Să încercăm,

stimaţi colegi, ca prin actele normative pe care le vom elabora să facem învăţământul din

mediul rural atractiv, astfel încât dificultăţile pe care le-am enumerat anterior să devină

inexistente.

Domnul Nicolae Moga:

Declaraţia politică este intitulată „Aderarea la spaţiul Schengen, prioritate a agendei

parlamentare”.

Stimaţi colegi,

În vâltoarea evenimentelor, a trecut mult prea repede faptul că plenul reunit al

Parlamentului a adoptat recent, cu unanimitate de voturi, Proiectul de hotărâre privind

constituirea Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru aderarea

României la spaţiul Schengen. Este un lucru deosebit de important, ce va trebui tratat cu

maximă responsabilitate.

Se impune în acest moment identificarea unei soluţii politice pentru deblocarea

procesului de aderare a României şi Bulgariei la Schengen.

- 33 -

Aderarea la spaţiul Schengen are ca efect ridicarea controalelor între frontierele

interne ale statelor membre Schengen, care aplică în întregime regulile comunitare, fiind

creată o singură frontieră externă, unde controalele se desfăşoară conform unui set de

reguli clare în materie de vize, migraţie, azil, precum şi măsuri referitoare la cooperarea

poliţienească, judiciară sau vamală.

România are nevoie de o deblocare a procesului de aderare şi de renunţarea la

criteriile subiective care împiedică monitorizarea efectivă şi corectă a îndeplinirii

condiţiilor solicitate.

Este „tema noastră de vacanţă”: identificarea soluţiilor, chiar şi pe plan local, în

teritoriu, pentru eliminarea obstacolelor ce stau în calea intrării noastre în Schengen. Să

demonstrăm că este posibilă eliminarea restricţiilor impuse românilor în privinţa accesului

pe piaţa muncii în toate statele membre, de la 1 ianuarie 2014.

Faptul că toate partidele parlamentare sunt reprezentate în această comisie

reaminteşte de consensul creat la intrarea noastră în Uniunea Europeană. Este un efort care

surmontează culoarea politică, deoarece condiţia de partener egal este un lucru important

pentru România, pentru reputaţia şi pentru cetăţenii ei.

Vă mulţumesc.

Doamna Gabriela Creţu:

Declaraţia politică se intitulează „Austeritatea, între teorie stupidă şi haiducie pe dos”.

Stimaţi colegi,

Eu sunt epistemolog de formaţie! Epistemologii ştiu că se poate construi un număr

infinit de teorii coerente, dar că cel mult una dintre ele corespunde realităţii, o explică sau o

pune în mişcare. Altele pot fi, în cel mai bun caz, aplicabile în vreun domeniu limitat;

restul sunt încercări eşuate, mituri sau basme de adormit copiii.

În Uniunea Europeană, drept răspuns la criză, unele state au reuşit să impună un set

de politici care au în comun o trăsătură – austeritatea. Între timp, au realizat că austeritatea

nu merge şi au schimbat discursul. La noi, schimbarea nu a ajuns încă. Auzim cotidian pe

vreunul dintre colegii noştri decidenţi invocând-o. Vă asigur că e o eroare. Austeritatea nici

măcar nu era o teorie, pentru că nu răspunde criteriului de coerenţă. Era pură ideologie, dar

în sensul rău al termenului – cel de falsă reprezentare a realităţii.

Imaginea cea mai vehiculată, pe înţelesul poporului, a fost cea a unei gospodine

care trebuie să-şi pună ordine în casă. Imaginea nu e doar patriarhală, e stupidă. Spre

deosebire de o gospodărie, într-o ţară, ceea ce este cheltuială pentru cineva reprezintă venit

pentru altcineva!

- 34 -

Acesta este şi motivul pentru care balanţa comercială este mai relevantă decât

deficitul bugetar, dacă vrem să înţelegem ce se întâmplă. Ea poate explica mult mai bine

diferenţele de reacţie sau rezistenţă la criză care există între statele membre ale Uniunii

Europene. De exemplu, Irlanda şi Spania au fost cele mai cuminţi state înainte de

izbucnirea crizei, dacă luăm în considerare criteriile adepţilor austerităţii şi statului

minimal pentru cei mulţi. Aveau datorii mici, deficit redus, cheltuieli sociale scăzute,

fonduri europene masiv utilizate, fiscalitate relaxată. Şi au eşuat. Nu ele au greşit; criteriile

după care se stabilea performanţa au fost proaste. În acelaşi timp, statele cu o balanţă

comercială pozitivă, care şi-au păstrat serviciile publice, industriile, taxele înalte şi au

rezistat tendinţei de financiarizare, au fost mai puţin expuse!

Totuşi, de ce nu e bună austeritatea, dincolo de ceea ce teoria keynesiană spune

oricui – că nu e înţelept să scazi cererea agregată atunci când este deja prăbuşită?

Ea funcţionează astăzi drept ultim atac – în unele cazuri, reuşit – la adresa statului

social. Susţinătorii austerităţii sunt autorii teoriei statului social nesustenabil. De ce nu e

sustenabil, în măsura în care a fost până acum, iar creşterea PIB-ului este net superioară, pe

termen lung, creşterii populaţiei europene, nu reuşesc nici ei să demonstreze. Asta

înseamnă că o problemă avem, dar ea nu este de producţie, este de distribuţie. Adepţii

austerităţii vor ca ea să se facă de jos în sus, ca întotdeauna, adică să se ia de la săraci ca să

se dea la bogaţi; impunerea unor exigenţe de solvabilitate superioare la adresa statelor nu

are altă traducere. Că situaţia poate genera o creştere a nemulţumirii şi ar hrăni mişcări

politice nedemocratice, cum s-a mai întâmplat în istorie, nu-i supără pe susţinătorii

austerităţii; ar avea motiv să reducă libertăţile şi să instaureze regimuri autoritare, conform

concluziilor la care au ajuns specialiştii de la J.P. Morgan. Aşa le-ar fi mai bine băncilor…

Austeritatea ne este prezentată ca un mijloc de salvare a competitivităţii europene.

La bază stă o viziune a lumii care ar fi formată din naţiuni în concurenţă continuă. Ce nu se

spune este că competitivitatea prin abolirea drepturilor angajaţilor este o falsă concurenţă

între naţiuni. Este o concurenţă între corporaţiile – mai ales din zona financiar-bancară – care

absorb energia popoarelor. Nu este vorba de salvarea naţiunilor, ci de subminarea lor,

inclusiv biologică, în unele cazuri, prin venituri mici, şomaj mare, nesiguranţă şi stres

accentuate, boli netratate, hrană proastă sau insuficientă. În acest timp, ne ocupăm cu

inventarea de nevoi noi pentru cei care au venituri, nu cu acoperirea celor vitale pentru toţi.

Dacă suntem conştienţi că trebuie guvernată o ţară, nu o firmă, atunci costurile

umane ale austerităţii sunt total inacceptabile. Un alt fel de politică este urgent necesar!

- 35 -

Domnul Ionel-Daniel Butunoi:

Declaraţia politică este intitulată „Consecinţele incapacităţii de plată a creditelor”.

Stimaţi colegi, doamnelor şi domnilor,

Înrăutăţirea situaţiei economice pe plan extern a generat nenumărate probleme

pentru cei care au contractat credite în perioada de creştere economică a pieţelor

imobiliare. Astfel, unele persoane au intrat în incapacitate de plată, ceea ce a influenţat

majorarea soldului creditelor neperformante. Cred că nu sunt singurul parlamentar care a

fost sesizat cu probleme asemănătoare.

Ştim cu toţii că băncile au luat măsuri în ceea ce priveşte rezolvarea acestei

probleme, propunând ca o variantă creditele de refinanţare, dar acest lucru înseamnă însă

un cost în plus, percepându-se comision anual suplimentar de către bancă, ceea ce este în

defavoarea titularului creditului.

La momentul actual, sunt foarte multe persoane care se tem de pierderea locurilor

de muncă, de şomaj sau de deces, care sunt afectate de măsura evacuării, care, în scurt

timp, vor ajunge să fie asistaţi social.

Falimentul personal al celor care au contractat credite imobiliare se definitivează

atunci când titularii creditelor sunt nevoiţi să evacueze imobilele unde locuiesc, ca urmare

a hotărârilor de executare silită.

Trebuie să fim conştienţi că această măsură a evacuării conduce la scăderea

preţurilor locuinţelor, ceea ce e şi în defavoarea creditorilor, băncilor, firmelor de utilităţi

sau firmelor de recuperare, întrucât datoriile vor fi recuperate doar parţial, prin

valorificarea locuinţelor recuperate în contul datoriilor.

Stimaţi colegi,

Trebuie să ne gândim împreună la o soluţie care presupune luarea unor măsuri de

protecţie atât a debitorului, cât şi a creditorului.

Domnul Ioan Ghişe:

Declaraţie politică privind restituirile fostelor proprietăţi ale GEG – Grupul Etnic

German

Stimate domnule prim-ministru, deputat Victor Ponta,

FDGR – Forumul Democrat al Germanilor din România a fost recunoscut prin

decizia Judecătoriei Sibiu drept persoană juridică ce continuă juridic GEG – Grupul Etnic

German, organizaţie nazistă care a fost desfiinţată prin Decretul-lege nr. 485 din 7 octombrie

1944, la fel ca toate celelalte organizaţii naziste.

- 36 -

Acest decret a fost obligaţia României faţă de Aliaţi prin Convenţia Armistiţiu din

1944, concretizată prin semnarea Tratatului de pace de la Paris între România şi Aliaţi, la

7 februarie 1947.

Dacă România restituie acum către FDGR un patrimoniu imobiliar care a aparţinut

unei organizaţii naziste, GEG, desfiinţată prin lege în 1945, apare, în mod logic, întrebarea:

de ce nu s-a pus, în recenta întâlnire de la Berlin dintre cancelarul german şi premierul

român, problema compensării datoriei de cliring din 1945 a Germaniei faţă de România cu

averile restituite acum?

Potrivit Legii nr. 165 din 2013, confiscarea imobilelor în 1945 de către statul român

nu a fost abuzivă. Atunci, care sunt cheltuielile statului român pentru chirii în imobilele

restituite, dacă acum restituie proprietăţile imobiliare, de miliarde de euro, către foştii

proprietari, însă România nu îşi recuperează datoria confirmată a Germaniei faţă de

România, creanţe estimate la nivelul a 16 – 18 miliarde de euro, în valută actualizată?

În ce anume, concret, constă câştigul României?

Domnul Ion Luchian:

Declaraţia politică este intitulată „Se cuvine să mulţumim Ministerului Sănătăţii şi

Ministerului Apărării Naţionale”.


Desigur, astăzi, poate că am fi dorit să vorbim de cu totul altceva decât despre

tragedia care a avut loc în Muntenegru.

Am să fiu scurt în expunerea pe care o voi face, pentru că se cuvine, ca în astfel de

situaţii, să fie linişte. Am rugat plenul Senatului să ţină un moment de reculegere pentru

victimele accidentului rutier din Muntenegru şi pentru că trebuie să avem respect faţă de

toţi cetăţenii acestei ţări.

În acelaşi context, aş dori să am cuvinte de mulţumire către Ministerul Sănătăţii şi

Ministerul Apărării Naţionale, care s-au mobilizat exemplar în acordarea de asistenţă

victimelor acestui accident colectiv. Modul în care resursele umane şi logistice au fost puse

în slujba celor răniţi mă face să aduc cuvinte de mulţumire reprezentanţilor Ministerului

Sănătăţii şi Ministerului Apărării Naţionale.

Desfăşurarea de forţe mă face să cred că ministerele au trecut într-o altă etapă de

organizare şi nu pot decât să fiu mulţumit din acest punct de vedere.

Domnul Iosif Secăşan:

Declaraţie politică cu referire la reaşezarea criteriilor de finanţare a spitalelor

judeţene de urgenţă:

- 37 -

În conceptul nostru asupra reţelei naţionale de securitate medicală publică şi

asistenţei medicale de urgenţă, stipulăm faptul că:

1. Toate spitalele judeţene de urgenţă trebuie să fie considerate spitale strategice,

ele răspunzând interesului sanitar strategic al României.

2. Toate aceste spitale de urgenţă judeţene asigură asistenţa medicală de urgenţă

pentru primirea, investigarea şi tratamentul definitiv al cazurilor critice de pe cuprinsul

judeţului şi zonal, conform adresabilităţii.

3. Drenajul cazurilor de complexitate deosebită, sau pentru atitudine

supraspecializată, nu se face către spitalele judeţene limitrofe de aceeaşi competenţă, ci

spre spitalele clinice regionale de urgenţă şi unităţile funcţionale regionale de urgenţă, pe

care le considerăm cu adevărat superioare ca nivel de competenţă (I A şi Ι Β) şi considerăm

că se cuvine ca acestea să fie prioritate naţională din punct de vedere al finanţării, dotării,

investiţiilor şi resurselor umane.

Aşadar, considerăm că, în afara spitalelor clinice regionale de urgenţă şi a unităţilor

funcţionale regionale de urgenţă, adevăratele structuri de suport, tuturor celorlalte spitale

judeţene – toate de urgenţă şi toate strategice – trebuie să li se aplice aceleaşi criterii,

echitabile, de finanţare din partea Guvernului, a Ministerului Sănătăţii şi a CNASS, şi

anume:

- susţinerea financiară, prin finanţare de la bugetul de stat, a secţiilor de anestezie şi

terapie intensiva – program pe 2013 al Ministerului Sănătăţii care se aplică doar pentru 53

de spitale;

- aplicarea TCP – tariful pe caz ponderat – de 1 600 de lei pentru toate spitalele

judeţene, şi nu doar pentru unele. Considerentul că unele sunt mai de suport decât altele ni

se pare relativ.

În felul acesta, într-un mod raţional şi echitabil, aşezăm cele două linii strategice

– regionale şi judeţene – ca priorităţi strategice, dar diferite ca competenţe, ambele

structuri de securitate în asistenţa medicală publică de urgenţă, şi creăm premizele unei

echităţi pe orizontală, iar pe verticală ierarhizarea regională, metodologică şi de

competenţă, aşa cum realismul sistemului şi corectitudinea de atitudine faţă de populaţia

ţării o impun.

Domnul Dragoş Luchian:


Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o „Inconsecvenţa în politică”,

deoarece în ultimul timp tot mai mulţi oameni importanţi din partide aflate cândva la

- 38 -

putere au din ce în ce mai multă inconsecvenţă în punctele politice exprimate şi susţinute

public.

Pornind de la funcţia cea mai înaltă în stat şi până la funcţia cea mai înaltă în fostul

partid de guvernământ, inconsecvenţa politică se poate întâlni zi de zi.

Simpla susţinere a ideii de a face un nou referendum având ca obiect acelaşi lucru

ca şi precedentul, şi anume reducerea numărului de parlamentari la 300 şi introducerea

Parlamentului unicameral, reprezintă cea mai recentă poziţie inconsecventă a unei

formaţiuni politice care cândva a condus România, cu un premier a cărui teză de doctorat

se referea la avantajele Parlamentului bicameral.

Având în faţă doar acest exemplu, fosta formaţiune politică ce s-a aflat în fruntea

Guvernului ar trebui să realizeze că inconsecvenţa în politică dăunează grav atât carierei

politice, cât şi prestigiului unei ţări care vrea să confirme internaţional prin valorile sale.

Nu pot să nu observ actualele critici ale opoziţiei, care acum înfierează cu mânie

proletară puterea, cu argumente şi atitudini inverse faţă de cele avute în perioada în care

dumnealor guvernau. De aceea, cred că este momentul ca inconsecvenţa politică să fie

abandonată.

Domnul Nicolae Neagu:

Declaraţia politică se intitulează „Sibiu, capitală regională”.


Onorat prezidiu,

Doamnelor şi domnilor senatori,

Una din temele şi preocupările actuale este modificarea administrativ-teritorială,

regională, în contextul momentului. Cred că ea trebuie să ţină cont, pornind de la principiul

subsidiarităţii şi proporţionalităţii, de contextele istorice, culturale, economice şi sociale,

ţinând cont de trecutul nostru istoric şi cultural şi de ceea ce, în subsidiar, recunoaştem cu

toţii, provinciile tradiţionale ale actualei Românii.

În particular, dacă ar rămâne opt regiuni, Regiunea Centru, din care face parte şi

Sibiul, ar putea fi un exemplu. Aici, găsim o tradiţie istorică bine consemnată, în care

alături de români trăiesc în bună înţelegere şi armonie şi etnici germani, etnici maghiari şi

etnici romi. De altfel, caracterul multietnic al Sibiului a fost unul dintre motivele pentru

care Comisia Europeană i-a acordat Sibiului titlul de Capitală Culturală Europeană a anului

2007, alături de Luxemburg. În acest context, Sibiul a fost gazda celei de-a treia şedinţe

comune a Guvernelor României şi Ungariei. În acelaşi an, oraşul a fost gazda celei de-a

treia Adunări Ecumenice, organizată într-o ţară majoritar ortodoxă pentru prima dată.

- 39 -

La cinci ani după ce a purtat titlul de Capitală Culturală, Sibiul este în continuare un

oraş al culturii, care atrage tot mai mulţi turişti. În anul 2012, numărul turiştilor a fost cu

30% mai mare decât în anul 2007. De altfel, Sibiul este singurul oraş din România care a

primit cotaţia maximă în Ghidul Michelin: 3 stele.

Pe lângă evenimentele recente, Sibiul se bucură şi de o bogată tradiţie istorică.

Când spun bogată tradiţie istorică, mă refer la faptul că a fost capitala Transilvaniei timp de

99 de ani, între anii 1692 şi 1791, dând şi guvernatorul provinciei, în persoana baronului

Samuel von Brukenthal. Sibiul este unul dintre cele mai vechi centre administrative ale

României. În 1224, deja administra un teritoriu important al Transilvaniei. În 1783, când

împăratul Joseph al II-lea a decis împărţirea Transilvaniei în trei provincii, Sibiul a devenit

unul dintre centrele administrative ale acestei reforme. Este, începând cu anul 1864, sediul

Mitropoliei Ardealului, al Episcopiei Luterane, al ASTRA. Sibiul este oraşul care a dat

României: primul teatru, la 1543, primul muzeu public, al treilea din lume, după British

Museum şi Muzeul Luvru, şi aici mă refer la Muzeul Naţional Brukenthal. Primul spital al

României a fost atestat în anul 1292 la Sibiu.

În privinţa desemnării capitalei regionale, Sibiul are mai multe argumente decât

oricare alt judeţ din Regiunea Centru. Din punct de vedere cultural, istoric, ecleziastic şi al

accesibilităţii rutiere, dar şi economic, în ultimii 10 ani Sibiul transformându-se într-o zonă

economică foarte prosperă. Într-un clasament al judeţelor făcut după nivelul de trai, Sibiul

se situează pe locul patru, după Timiş, Bucureşti şi Ilfov. De altfel, salariul mediu net,

salariul mediu brut sunt mai mari decât în restul judeţelor, rata şomajului – care este puţin

peste 4% – este şi ea sub media pe ţară. În ceea ce priveşte contribuţia la bugetul de stat, în

2011 şi 2012, judeţul Sibiul a trimis mai mulţi bani decât Braşovul şi decât oricare alt judeţ

din Regiunea Centru.

De asemenea, trebuie menţionat şi faptul că Sibiul are aeroport internaţional, iar

pentru o capitală regională acest lucru este foarte important, pentru a reuşi să deţină

conexiuni rapide cu străinătatea sau cu alte oraşe importante din România.

Domnul Ionuţ-Elie Zisu:

Declaraţia politică este intitulată „Regionalizarea – între modele pe hârtie şi o şansă

la dezvoltare pentru România”.


Stimaţi colegi,

Onorată audienţă,

- 40 -

Declaraţia pe care am onoarea să o susţin în faţa dumneavoastră reprezintă un punct

de vedere favorabil regionalizării României, având drept punct de plecare cele opt regiuni

de dezvoltare, constituite de Legea nr. 151/1998.

Mai precis, decupajul teritorial pe care autoritatea publică l-a realizat în urmă cu 15 ani

reprezintă, cred eu, un model încă viabil la care se poate raporta cu succes actuala strategie

de regionalizare a României.

Ca atare, deşi salut călduros feluritele planuri, schiţe, hărţi şi propuneri de

regionalizare care au asaltat mass-media autohtonă, consider că privirea noastră trebuie să

se îndrepte spre ograda proprie, înainte de a ne întreba dacă modelul polonez de

regionalizare poate „călători” în ţara noastră sau dacă este posibilă la noi o amenajare a

teritoriului de tip italian, german sau francez.

Nu este intenţia mea să limitez în vreun fel imaginaţia – uneori debordantă – a celor

care inventează modele de regionalizare pentru România, ci doar să articulez un punct de

vedere asupra viabilităţii şi utilităţii regiunilor create de Legea nr. 151/1998.

După cum se ştie, regiunile de dezvoltare au fost alcătuite prin cooperarea voluntară

a judeţelor, neavând personalitate juridică şi nefiind unităţi administrativ-teritoriale. Cu

toate aceste limitări, aceste zone s-au dovedit esenţiale în realizarea politicii de coeziune

regională a Uniunii Europene sau, mai clar, în asigurarea accesului ţării noastre la anumite

fonduri comunitare de dezvoltare, atât în perioada de preaderare, cât şi ulterior.

De asemenea, trebuie punctat faptul că cele opt regiuni au dimensiuni apropiate ca

număr de locuitori (între 1 959 de mii de persoane – Regiunea Vest şi 3 647 de mii de

persoane – Regiunea Nord-Est) şi, cu excepţia Regiunii Bucureşti-Ilfov, ca suprafaţă (între

32 034 km2 – Regiunea Sud-Vest Oltenia şi 36 850 km

2 – Regiunea Nord-Est). În

consecinţă, vorbim despre un decupaj judicios şi echilibrat al teritoriului, atât din punct de

vedere geografic, cât şi demografic, aspect esenţial pentru cei care văd în regionalizare o

miză economică, o şansă la dezvoltare pentru ţara noastră. Vă mărturisesc că printre aceştia

mă număr şi eu.

În egală măsură, trebuie să remarc faptul că diferenţele de dezvoltare dintre cele opt

zone au rămas, din păcate, foarte mari. Obiectivul de convergenţă regională nu a fost atins,

în condiţiile în care disparităţile dintre economiile regionale se menţin.

De exemplu, un indicator important al diferenţelor dintre regiuni – produsul intern

brut pe cap de locuitor – arată că Regiunea Bucureşti-Ilfov este peste dublul celei mai

prospere zone din România, Banat, care, de asemenea, este de aproape două ori peste

- 41 -

Moldova. Spre comparaţie, în Regiunea Bucureşti-Ilfov, PIB per capita atinge cifra de

13 213 euro, în timp ce Regiunea Nord-Est are un PIB per capita de numai 3 421 de euro.

În consecinţă, modificările care vor fi aduse amenajării teritoriale a României

trebuie să îndeplinească în mod necesar următoarele obiective:

- realizarea unui anumit echilibru în ceea ce priveşte nivelul mediu pe locuitor al

veniturilor populaţiei pe plan regional;

- restrângerea în anumite limite a şomajului pe regiuni;

- diminuarea riscului scăderii populaţiei unei regiuni ca urmare a emigrării.

Dragi colegi,

Dacă există un moment potrivit pentru a acţiona, dacă există oameni potriviţi pentru

a duce la îndeplinire un anumit proiect, atunci momentul regionalizării este 2013, iar

oamenii potriviţi suntem chiar noi.

În 2013, nu există presiunea competiţiilor politice sau electorale. Mai mult,

România se bucură astăzi de o majoritate puternică, stabilă şi coerentă, atât pe plan

parlamentar, cât şi guvernamental. În plus, suntem aproape de cel de-al doilea exerciţiu

financiar european multianual, 2014 – 2020.

Eu cred că întregul înseamnă mai mult şi valorează mai mult decât suma părţilor.

Cred, de asemenea, că punerea în comun a resurselor – economice, intelectuale, culturale,

etice – poate conduce la rezultate spectaculoase. Cred cu tărie în aceste afirmaţii. Ele sunt

valabile şi atunci când vorbim despre colaborarea membrilor Parlamentului pentru

edictarea legilor, dar şi atunci când vorbim despre aducerea împreună a judeţelor şi a

oamenilor în noi forme de colaborare şi solidaritate, cum sunt regiunile.

Nu aş dori să închei fără să menţionez ceea ce constituie, cred eu, nucleul central al

strategiei de regionalizare. Cea mai gravă eroare este de a crea noi decupaje teritoriale care

doar pe hârtie şi statistic „rezolvă” problema discrepanţelor dintre regiuni, dar în realitate

menţine acelaşi nivel de subdezvoltare în zonele vulnerabile şi defavorizate.

Cred şi sper că acest Parlament şi acest Guvern vor avea abilitatea de a evita

capcana cosmetizării realităţii de dragul cifrelor frumoase şi al indicatorilor statistici.

Viitoarele regiuni ale României nu trebuie să facă proba uniformizării statistice, ci proba

dezvoltării economiilor regionale.

Astfel, ca parlamentar al României, sprijin o regionalizare care oferă un viitor

prosper, de dezvoltare, zonelor vulnerabile şi defavorizate. Simetric, nu sprijin un proces

de amenajare administrativă care rezolvă problema subdezvoltării şi a sărăciei din pix,

printr-o redesenare – mai mult sau mai puţin ingenioasă – a teritoriului naţional.

- 42 -

De aceea, vă îndemn să nu uitaţi şi să nu uităm faptul că provocarea la care suntem

chemaţi să dăm răspuns vizează nu atât harta sau statistica viitoarelor unităţi

administrative, cât normele, instrumentele, procedurile şi soluţiile concrete pe care le vom

găsi pentru a sprijini efortul de dezvoltare a regiunilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Marius-Petre Nicoară:



Domnul preşedinte Băsescu observ că nu se dezminte şi critică acum acele acţiuni

legislative pe care le aprecia şi le dorea în 2010 – 2011.

Am să mă explic. Dacă în 2010 – 2011 spunea că este o necesitate şi chiar afirma că

România are nevoie de o nouă reorganizare administrativ-teritorială, zilele trecute s-a

răzgândit. Acum, viitorul ex-preşedinte consideră că apariţia regiunilor va duce la

federalizarea statului român.

Folosindu-se de poziţia de victimă dată de efectele referendumului din 2012,

Băsescu încearcă să redevină preşedintele jucător, dar printr-o nouă manieră, de arbitru

manipulator al scenei politice româneşti.

Jocul domnului Băsescu se oglindeşte pe două căi de acţiune:

1. Slăbirea parteneriatului USL, prin bezele tacit aruncate unor lideri PSD,

concomitent cu atacuri directe asupra miniştrilor liberali, cărora li se fabrică dosare de

corupţie;

2. Manipularea noilor subiecte de atenţie publică, regionalizarea, revizuirea

Constituţiei şi organizarea unui nou referendum privind unicameralismul şi cei 300 de

parlamentari.

Stimaţi colegi,

Nu voi detalia mai mult decât trebuie noua campanie propagandistico-populistă

lansată de Traian Băsescu, care speră că va rupe acţiunile politice ale Uniunii Social-Liberale.

Cunosc faptul că acestei coaliţii guvernamental-parlamentare, PSD – PNL – PC – UNPR, îi

va trebui timp ca să reuşească o reformă instituţională pornind de la cei doi piloni:

reorganizarea administraţiei publice prin introducerea nivelului regiunilor şi revizuirea

punctuală a Constituţiei, dar pentru a se realiza rezultate politice şi economice va trebui să

fim constructivi, precum şi să avem multă înţelegere, răbdare şi tact în sprijinirea

actualului Guvern. Mai ales că unii colegi senatori dau semne de nervozitate la unele

interpelări adresate diverşilor miniştri, în speţă liberali.

- 43 -

Este timpul să înţelegem că a guverna nu este uşor, mai ales după ce efectele

negative ale administraţiei Emil Boc se simt încă la mai bine de un an de la schimbarea sa

din funcţie. Iar dacă noi, senatorii USL, nu vom înţelege acum, după şase luni de guvernare

împreună, că greul abia acum începe, atunci înseamnă că mai avem de trecut hopuri grele

ale maturităţii politice.

Totuşi, ar fi bine să nu uităm că în 2016 electoratul nu iartă şi că în 2012 am

început împreună într-o echipă, iar ulterior unii sau alţii dintre noi au trădat sau vor trăda

echipa. Şi atunci mă întreb: pentru ce să facem acest gest de solidaritate cu Guvernul, când

fie social-democraţi, fie liberali putem să pierdem ce am câştigat? Răspunsul fiecăruia

dintre noi va fi cântărit de modul în care ascultăm sau tratăm cu indiferenţă acţiunile şi

manipulările viitorului pensionabil politic, Traian Băsescu.

În acest sens, de noi, parlamentarii USL, va depinde dacă Păpuşarul Prezidenţial va

ieşi de pe scena politică sau va fi susţinut de o parte din noi. Înainte de a lua o decizie, e

bine să cântărească fiecare dintre noi, de două ori, ofertele oportuniste ale căpitanului de

navă Traian Băsescu.

Vă mulţumesc.

Domnul Marin Burlea:

Declaraţia politică este intitulată „România – Statul Kuweit: jumătate de veac de

prietenie”.


Stimaţi colegi,

Permiteţi-mi, vă rog, ca în calitatea mea de preşedinte al Grupului parlamentar de

prietenie cu Statul Kuweit să vă aduc la cunoştinţă faptul că în data de 10 iunie s-au

împlinit 50 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice dintre România şi Statul Kuweit.

Acest jubileu reprezintă cu adevărat un moment important, nu numai pentru că

încununează eforturile a două generaţii de diplomaţi a căror muncă plină de abnegaţie şi

asiduitate a început să îşi aducă roadele, promiţând încă şi mai multe reuşite în viitor, ci şi

pentru că România îşi găseşte în Statul Kuweit cel mai vechi prieten al său printre statele

membre ale Consiliului de Cooperare pentru Statele Arabe din Golf.

De-a lungul istoriei, atât ţara noastră, cât şi statul prieten Kuweit, fiind aşezate

strategic, fiecare în felul său, s-au aflat la confluenţa diferitelor influenţe, culturi şi

interese. După cucerirea independenţei, fiecare dintre ţările noastre şi-a urmat calea spre

realizarea unui stat modern integrat în toate structurile internaţionale, de la nivelul cărora

ambele ţări au activat întotdeauna pentru instaurarea şi menţinerea păcii în toate regiunile

- 44 -

globului, pentru cooperare în toate domeniile şi pentru întreţinerea de relaţii de prietenie cu

toate statele lumii.

As dori, stimaţi colegi, să trec în revistă succint câteva momente de referinţă din

îndelungata şi prodigioasa istorie a Kuweitului:

- în 1756, Al Sabah abu Abdullah, străbunul actualei dinastii, pune temelia

emiratului în portul Kuweit;

- în 1897, Şeicul Mubarak Al Sabah, cel de-al şaptelea descendent la conducerea

emiratului, recunoscut în istorie drept „Mubarak cel Mare,” solicită protecţie britanică,

încheind după doi ani un tratat cu Marea Britanie. Acest tratat deschide calea construirii şi

întăririi statului modern, prin asigurarea unei stabilităţi politice externe;

- în 1921, se pun bazele Consiliului Shura;

- în 1934, Majestatea Sa Şeicul Ahmad Al Jaber încheie un acord cu companiile

americane şi britanice pentru exploatarea petrolului;

- în 1936, se înfiinţează Consiliul pentru Sănătate şi Consiliul pentru Învăţământ,

iar în 1938 – Consiliul Legislativ;

- în 1950, preia conducerea Majestatea Sa Şeicul Abdallah Al Salem, deschizătorul

căii spre independenţă;

- în 1961, Majestatea Sa Şeicul Abdallah Al Salem emite două memorandumuri

prin care este anulat Tratatul din 1899, ca fiind „incompatibil cu suveranitatea şi

independenţa Kuweitului”, continuând însă relaţiile cu Marea Britanie, de data aceasta „în

baza unei puternice prietenii,” aşa cum specifică documentul sus-amintit;

- în 1962, este ratificată Constituţia Statului Kuweit, de către Majestatea Sa Şeicul

Abdallah Al Salem;

- în 1963, Majestatea Sa Şeicul Abdallah Al Salem inaugurează prima Adunare

Naţională din istoria Statului Kuweit, an în care Kuweitul devine cel de-al o sută

unsprezecelea membru al ONU;

- în 1990, trupele regimului irakian de tristă amintire invadează teritoriul kuweitian,

eliberat la începutul anului 1991 de SUA şi aliaţii săi, în conformitate cu Rezoluţia

Consiliului de Securitate al ONU.

Permiteţi-mi, stimaţi colegi, să amintesc câteva aspecte ale societăţii şi economiei

kuweitiene contemporane, o experienţă interesantă din care merită să ne inspirăm:

- în Kuweit, celula de bază economică este reprezentată de societăţile cooperatiste.

Acestea acoperă 70% din comerţul cu amănuntul din întreaga ţară, dar acestea joacă şi un

important rol social şi politic. Societăţile cooperatiste alocă 25% din profiturile lor anuale

- 45 -

pentru serviciile sociale din zona lor de activitate, asigură necesarul de bază al şcolilor şi

spitalelor, organizând programe sociale, educaţionale şi de petrecere a timpului liber;

- sistemul de asigurări sociale este susţinut prin Legea ajutorului public. Kuweitul

consideră asigurările sociale ca fiind un drept fundamental al tuturor cetăţenilor săi şi un

element important al stabilităţii sociale şi economice. Principiul constituţional al

„întrajutorării şi compasiunii ca legătură între cetăţeni” se regăseşte în Legea asigurărilor

sociale (din anul 1976);

- din 1977, concepţia mai largă de asigurare socială a început să se aplice tuturor

cetăţenilor care sunt angajaţi atât în sectorul de stat, cât şi în cel privat, ajungându-se ca în

prezent asigurările să acopere 100% nevoile tuturor cetăţilor kuweitieni. Toate aceste

servicii de înaltă calitate sunt asigurate prin Autoritatea Publică pentru Securitate Socială;

- ca semn al recunoaşterii importanţei cercetării ştiinţifice, în 1976 a fost înfiinţată

Fundaţia Kuweitiană pentru Progresul Ştiinţei de către Majestatea Sa Şeicul Jaber Al

Ahmed Al Jaber Al-Sabah. În acelaşi timp, statul acordă atenţie şi depistării timpurii a

copiilor cu capacităţi deosebite, activitate care se realizează prin Centrul Sabah Al-Ahmed

pentru persoane talentate şi creative;

- în 1961, a fost creat Fondul Kuweitian pentru Dezvoltarea Economică Arabă

(KFAED), ca rezultat al înţelegerii de către Kuweit a necesităţii existenţei fondurilor

materiale pentru ţările sărace sau în curs de dezvoltare. Din 1974, conducerea statului a

hotărât să extindă activităţile fondului asupra tuturor ţărilor în curs de dezvoltare, motiv

pentru care şi capitalul acestuia a fost mărit de la 200 de milioane de dinari kuweitieni

la 1 000, iar în 1981 a fost ridicat la 2 000 de dinari kuweitieni, echivalentul a aproximativ

7 000 de milioane de dolari americani.

Kuweitul are şi câteva proiecte aparent fabuloase, dar perfect fezabile, dacă privim

realizările de până acum ale acestui stat.

Unul dintre acestea este Oraşul naval Sabah Al-Ahmed, proiect care va fi realizat în

totalitate cu investiţii private. Acest oraş va cuprinde instituţii de învăţământ, inclusiv o

universitate şi diferite colegii, pe o suprafaţă de peste 70 de hectare, servicii medicale – un

spital public plus diferite clinici medicale, pe o suprafaţă de peste 17 hectare, precum şi un

centru spiritual care va include şi o bibliotecă şi diferite alte centre religioase şi culturale,

pe o suprafaţă de aproape 20 de hectare. Capacitatea acestui centru va fi de circa 20 000 de

persoane.

Un alt doilea proiect este Portul Mubarak Al-Kabeer, care se realizează prin

Ministerul Lucrărilor Publice şi care este gândit a fi un extraordinar nod regional de

- 46 -

transport, cuprinzând atât transportul regional, cât şi cel internaţional, prin dezvoltarea

actualului Aeroport Internaţional al Kuweitului.

Cel de-al treilea proiect este Podul Şeicul Jaber Al-Ahmed, care cuprinde efectiv

două poduri şi două insule artificiale, fiecare a câte 30 de hectare. Podurile sunt marine şi

vor scurta distanţa dintre oraşul Kuweit şi oraşul Sabbiya, de la 100 de kilometri la 37.

Acestea sunt numai câteva fapte din istoria şi din realizările statului prieten Kuweit.

Din păcate, timpul nu ne permite acum să detaliem cele menţionate mai înainte, aşa încât,

doamnelor şi domnilor senatori, voi încheia declaraţia mea propunându-vă, în numele

Grupului parlamentar de prietenie cu Statul Kuweit, să continuăm şi pe viitor intensificarea

relaţiilor dintre noi, printr-un mai accentuat schimb de vizite la nivel parlamentar şi,

desigur, un mai bogat schimb de experienţă.

În acest sens, stimaţi colegi, îmi face plăcere să vă aduc la cunoştinţă faptul că

domnul preşedinte Crin Antonescu a lansat o invitaţie către omologul său kuweitian,

Excelenţa Sa domnul Ali Fahd Al Rashid, preşedintele Adunării Naţionale a Statului

Kuweit, să efectueze o vizită oficială la Bucureşti şi sper ca aceasta să poată fi realizată cât

de curând.


Domnul Nicolae Nasta:

Declaraţia politică se intitulează „Evoluţia atipică a preţurilor produselor

nealimentare în ultimii ani!”.



Declaraţia politică de astăzi se referă la observarea unei situaţii care de ani de zile

se petrece în România, fără a se lua o atitudine clară atât din partea factorilor decizionali

instituţionali, cât şi din partea clasei politice româneşti, indiferent de culoare doctrinară.

De la începutul crizei economice, preţurile produselor nealimentare au crescut în

ritm dublu faţă de cele ale produselor alimentare şi cu 70% mai mult decât preţurile

serviciilor, conform unui studiu realizat de analistul Marin Pană, pe site-ul de specialitate

www.cursdeguvernare.ro. Situaţia consemnată în România, în care alimentele şi serviciile

au coborât media scumpirilor, iar produsele nealimentare au fost cele care au contribuit la

creşterea inflaţiei, este atipică.

Contrar impresiei create de o serie de reportaje media, produsele alimentare şi

ponderea lor relativ ridicată (37-38% din coşul de consum zilnic) au constituit un echilibru

în stabilizarea inflaţiei generale. În perioada când producţia agricolă a fost bună, majorările

- 47 -

de preţuri la alimente s-au situat la valori modice, dar produsele nealimentare şi-au crescut

preţurile, ajungând să depăşească chiar costurile serviciilor publice. În mod normal, cele

mai mari creşteri de preţuri ar fi trebuit să se producă la servicii (conform aşa-numitului

efect Balassa-Samuelson, potrivit căruia preţurile într-o economie au tendinţa să crească

mai repede la prestaţiile ce nu pot fi tranzacţionate la extern decât la produse, care pot fi

livrate şi către exterior), şi nu la produse.

O influenţă mare s-a datorat şi creşterii relativ mici a salariilor din sectoarele unde

productivitatea muncii a crescut semnificativ. Consumul angajaţilor din aceste sectoare nu

a putut să susţină suficient dezvoltarea unui sector profitabil de servicii, care constituie

baza economiilor occidentale şi contribuie în proporţie majoritară la formarea PIB.

Trebuie subliniat însă că statistica noastră naţională include energia livrată sub

diverse forme, alături de combustibili şi tutun, în segmentul bunurilor nealimentare. Cele

cinci produse din coşul de consum zilnic care scapă măsurilor de politică monetară din

varii motive (dependenţa puternică de cursul de schimb, în cazul combustibililor, alinierea

accizelor spre nivelurile practicate în Occident, în cazul tutunului, şi puterea discreţionară a

Guvernului, prin agenţia naţională ce reglementează preţurile la energie), cumulează

aproape un sfert din cheltuielile românilor.

Astfel, combustibilii (gen motorină, benzină etc.) şi tutunul au înregistrat cele mai

însemnate creşteri de preţuri, recordul realizat fiind de ordinul dublării preţurilor la ţigări,

iar la benzină şi motorină majorarea cumulată fiind de numai circa două treimi, doar pentru

că ponderea carburanţilor auto în totalul grupei de combustibili este undeva la 50% (restul

include lemne de foc, cărbuni pentru încălzirea caselor etc.).

În ceea ce priveşte zona de energie, dispunerea nivelurilor şi a evoluţiei preţurilor

este foarte diferită. Un potenţial pericol pentru evoluţia viitoare a indicelui de inflaţie este

situaţia din domeniul gazelor naturale, care costă în prezent aproximativ la fel ca şi în

2008. Deocamdată, în 2013 gazele nu s-au scumpit, iar creşterile din 2010 şi 2012 nu au

făcut decât să acopere scăderea din 2009.

Interesant şi ironic, dar scumpirile la energie electrică şi energie termică au evoluat

cu majorări mult mai mari în perioada 2009 – 2011 – la energia termică – şi inversarea

situaţiei în 2011 – 2012, când factura la energia electrică s-a majorat cu aproape 25%. În

mod evident, nu există motive reale de păstrare a actualelor raporturi de preţ între tipurile

de energie, fiind necesare o temperare a preţurilor la electricitate şi, treptat, introducerea în

timp a unui preţ constant la gaze şi, apoi, la căldură.

Stimaţi colegi,

- 48 -

În această scurtă declaraţie politică, am dorit să atrag atenţia asupra faptului că,

demagogic, o serie de politicieni aflaţi acum în opoziţie, precum şi o serie de analişti media

analizează evoluţia inflaţiei şi preţurilor din România numai din anumite perspective

populiste, tratând preţurile produselor alimentare pe acelaşi nivel cu cele ale produselor

nealimentare, în special pe diferitele forme de energie.

Pornind de la aceste afirmaţii, consider că restabilirea unor raporturi mai apropiate

de sensul în care să genereze creştere economică, atât pentru evoluţia relativă a preţurilor,

cât şi pentru evoluţia relativă a salariilor, ar trebui să constituie un obiectiv prioritar al

politicii economice pentru fiecare formaţiune politică parlamentară interesată de

perspectivele acestei ţări.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Grigoraş:

Declaraţia politică este intitulată „Cine are grijă de volohi?”.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi vă aduce în atenţie situaţia incertă în care se află

volohii, vorbitori de limbă română care trăiesc în Ucraina, la 200 km de Sighet. Sunt

aproximativ 1 600 de oameni, care trăiesc în sărăcie şi nu ştiu nimic despre România, aşa

cum aflăm din materiale de presă şi documentare.

Se pare că autorităţile române i-au uitat sau nici nu au cunoştinţă de soarta acestora,

pentru că din relatările lor reiese lipsa oricărui contact şi legătură cu România. Acest fapt îi

ţine captivi într-o situaţie neclară, nefiind nici ucraineni, nici români, dar şi fără vreo

speranţă de lămurire a statutului şi istoriei lor în viitorul apropiat.

De altfel, „ţiganii albi”, cum îi numesc ucrainenii, au informaţii vagi despre

strămoşii români, fără consistenţă şi detalii. Au, în schimb, Biblie într-o scriere ce

aminteşte de limba română veche şi un dialect care le permite să se înţeleagă cu românii.

Din păcate, sunt puţini cei care ştiu carte şi care îi pot învăţa şi pe ceilalţi, sărăcia ţinându-le

copiii acasă, forţaţi să înveţe cântece şi poezii în şcoli improvizate în hambare, nefiind

încadraţi în învăţământul public.

Am făcut deja apel către ministrul românilor de pretutindeni pentru clarificarea

aspectelor semnalate şi am încredere că vom face eforturi spre deschiderea acestor oameni

către România şi stabilirea unor legături.

Până atunci, vă invit şi pe dumneavoastră, stimaţi colegi, să căutaţi informaţii

despre vorbitorii de limbă română din Ucraina, în sprijinul ideii de instituire a unui dialog

- 49 -

cu aceştia. Insist asupra acestui aspect, deoarece consider obligatoriu rolul nostru de a fi

interesaţi de românii de pretutindeni, indiferent de dialect, istorie şi grad de civilizaţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Dorin Păran:


Stimaţi colegi senatori,


Mi-am intitulat declaraţia mea politică de astăzi „Revizuiri cu steme”, deoarece

data de 26 iunie este Ziua Drapelului. Culmea, iată că în acest an se vorbeşte mai mult ca

altă dată despre drapel, în ideea în care revizuirea Constituţiei aduce în prim-plan discuţii

legate de stema care va fi afişată pe drapel.

Comisia pentru revizuirea Constituţiei a adoptat, după cum se ştie, un amendament

la legea fundamentala prin care se introduce stema naţională pe drapelul României. De la

aceasta a început un lung prilej de vorbe şi de ipoteze.

În primul rând, s-a discutat asupra formei textului referitor la drapelul României.

Textul articolului 12 alineat (1) modificat este următorul: „Drapelul României este tricolor,

având pe fondul galben stema ţării; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare,

începând de la lance: albastru, galben, roşu.”

S-a mai adus în discuţie şi problematica formei şi a conţinutului stemei. De la

acvila cu coroană (perioada monarhică) până la acvila „cheală” şi de la „De ce să fie stema

pe steag? Mai bine fără, că s-a luptat la Revoluţie pentru dispariţia sa” – au fost fel de fel

de dezbateri.

Până la urmă, stema rămâne cea stabilită în 1992 prin lege organică. Potrivit

articolului 1 din Legea nr. 102/1992:

„Stema României simbolizează statul român naţional, suveran şi independent,

unitar şi indivizibil şi se compune din două scuturi suprapuse: scutul mare şi scutul mic.

Scutul mare, pe albastru, are o acvila de aur cu capul spre dreapta, cu ciocul şi

ghearele roşii, cu aripile deschise, ţinând în cioc o cruce ortodoxă din aur, în gheara

dreaptă o sabie, iar în gheara stângă un buzdugan.

Pe pieptul acvilei se găseşte scutul mic sfertuit cu insiţiune:

a) în primul cartier este stema Ţării Româneşti: pe albastru, o acvila de aur cu

ciocul şi ghearele roşii, ţinând în cioc o cruce ortodoxă de aur, însoţită de un soare de aur la

dreapta şi de o lună nouă de aur la stânga;

- 50 -

b) în cartierul doi este stema Moldovei: pe roşu, un cap de bour negru, însoţit de o

stea de aur între coarne, cu cinci raze, de o roză cu cinci foi la dreapta şi de o lună

conturată la stânga, ambele de argint;

c) în cartierul trei este stema Banatului şi Olteniei: pe roşu, peste valuri naturale, un

pod de aur cu două deschideri boltite, din care iese un leu de aur ţinând un paloş în laba

dreaptă din faţă;

d) în cartierul patru este stema Transilvaniei, cu Maramureşul şi Crişana: un scut

tăiat de un brâu roşu îngust; în partea superioară, pe albastru, o acvila neagră cu ciocul de

aur, ieşind din brâul despărţitor, însoţită de un soare de aur la dreapta, de o lună de argint

conturată la stânga; în partea inferioară, pe aur, şapte turnuri roşii, crenelate, dispuse pe

două rânduri, patru şi trei;

e) în insiţiune sunt reprezentate ţinuturile Mării Negre: pe albastru, doi delfini de

aur afrontaţi, cu cozile ridicate.”


Noua Constituţie va avea stema pe drapel, discuţiile şi analizele făcute în diverse

medii şi pe reţelele de socializare au fost de diferite argumentaţii: unele pro, altele contra.

Nu contează atât de mult prezenţa stemei sau absenţa acesteia, din punctul meu de vedere,

ci contează să simţim româneşte într-o lume din ce în ce mai cosmopolită, să ne păstrăm

suveranitatea şi să fim români-europeni.

Vă mulţumesc.

Domnul Daniel Cristian Florian:

Declaraţia politică este intitulată „Uniunea Social-Liberală şi administrarea

falimentului”.

Aş dori ca prin această luare de poziţie să atrag atenţia asupra unei stări de fapt

extrem de îngrijorătoare, care riscă să afecteze grav economia naţională.

Domnilor guvernanţi,

De la preluarea guvernării, România se confruntă cu un blocaj fără precedent de

natură economică, pe fondul lipsei investiţiilor şi a fondurilor alocate dezvoltării, firmele

fiind constrânse, practic, să-şi administreze propria insolvenţă.

Mai mult decât atât, deşi Guvernul nu a alocat bani pentru investiţii – menţionez

aici că, în timpul guvernării Boc, au fost alocate investiţiilor 5% din PIB –, nici în cazul

fondurilor structurale, fonduri care pot atrage investiţii şi să creeze locuri de muncă,

lucrurile nu stau mai bine. Astfel, România se afla pe ultima poziţie în ceea ce înseamnă

- 51 -

absorbţia fondurilor europene, atingând astfel, până la sfârşitul lunii mai, o rată de

absorbţie de doar 15,18%.

Aşadar, deşi măsurile de relansare economică lipsesc cu desăvârşire, Guvernul îşi

manifestă totuşi entuziasmul cu privire la anii ce vor urma, probabil cu acelaşi entuziasm

cu care prim-ministrul anunţa ordonanţa care vizează noi impozite doar pentru angajaţii din

sectorul public, deşi erau vizaţi şi cei din sectorul privat, dezinformat fiind de „realităţile”

momentului.

Mai mult, dacă în urmă cu doi-trei ani primăriile îşi concentrau eforturile în

depunerea de proiecte care să atragă finanţare europeană sau în găsirea pârghiilor de

finanţare pentru o serie de alte proiecte, o bună parte din aceste proiecte fiind astăzi în

derulare sau chiar finalizate, astăzi, primarii sunt în situaţia disperată de a administra

falimentul primăriilor pe care le conduc, situaţie fără precedent în România.

Domnilor guvernanţi,

Soluţiile pe care le-aţi propus cetăţenilor sunt bine definite de însuşi şeful

Guvernului: „Să penalizam ce se mai poate penaliza.” Aşadar, în loc să găsiţi soluţii

practice pentru cheia relansării economice, atragerea fondurilor europene şi a investiţiilor,

vă puteţi lăuda cu găsirea unei ultime soluţii, o soluţie extremă, din păcate, pentru

administraţiile locale, crearea cadrului legal pentru ca acestea să intre în insolvenţă.

Prin urmare, în locul soluţiilor concrete pentru dezvoltarea şi bunăstarea

comunităţilor locale, aţi legalizat soluţia de falimentare a primăriilor şi a comunităţilor

locale pe care autorităţile le păstoresc.

După rectificarea din vara anului 2012 şi un buget pe 2013 care a blocat investiţiile

în această ţară, fapt ce va avea grave repercusiuni în plan economic, doresc să vă atrag

atenţia prin luarea de cuvânt de astăzi, domnilor guvernanţi, că investiţiile pot reprezenta

soluţia de ieşire din blocajul financiar în care se află economia românească, iar alocarea de

bani primăriilor pentru plata arieratelor este soluţia de a evita falimentul acestora.

Aşa cum primarii sunt obligaţi să aibă o totală responsabilitate managerială, de

aceeaşi responsabilitate trebuie să daţi dovadă şi dumneavoastră faţă de toţi cetăţenii

acestei ţări, iar responsabilitatea dumneavoastră înseamnă, în primul rând, să scoateţi ţara

din criză, şi nu să o afundaţi în criza economică ce va fi declanşată de facila şi unica

măsura a falimentului impus.

Domnul Mihai-Ciprian Rogojan:

Declaraţia politică se intitulează „Potenţialul României trebuie promovat mai

mult!”.

- 52 -

Stimaţi colegi,

Aşa cum am declarat de multe ori până acum şi cum bine ştiţi, România are un

potenţial imens: prin valorile ei, prin cultura şi prin frumuseţile naturale atât de apreciate

de turişti. Chiar dacă la capitolul infrastructură încă mai avem mult de lucru, iar pentru

progresul constant este nevoie de eforturi continue, avem ce să le oferim turiştilor străini.

În anii trecuţi, au fost dezvoltate cu succes multe dintre zonele cu potenţial turistic

din România şi mă bucur să văd că se pune tot mai mult accentul pe promovarea ţării

noastre în afara graniţelor.

Pentru cei care nu sunt la curent cu activitatea Autorităţii Naţionale pentru Turism,

de curând a fost anunţat faptul că se va începe o campanie outdoor de promovare a

turismului local în şase ţări din Europa – Germania, Rusia, Franţa, Austria, Italia şi Spania

–, în zone puternic populate, precum staţii de metrou, de autobuz şi alte spaţii publice cu

vad mare de oameni. Conform declaraţiilor oficiale, în prezent sunt aşteptate ofertele

partenerilor străini, însă proiectul urmează să fie implementat în această vară.

România trebuie promovată tot mai mult şi mai vizibil în afara graniţelor, în special

în state în care imaginea ţării a avut de suferit din cauza infracţiunilor puternic mediatizate

şi a rapoartelor nefavorabile despre justiţie.

În ciuda greşelilor care ne strică imaginea, putem observa un interes tot mai mare al

străinilor pentru frumuseţile ţării noastre. Conform datelor de la Institutul Naţional de

Statistică, dacă în luna aprilie a anului trecut erau 130 000 de turişti străini în România,

dintre care 100 000 proveneau din Europa, anul acesta, în aceeaşi lună, numărul lor a

crescut cu aproximativ 4 procente.

România are un potenţial imens, iar noi suntem datori să îl promovăm!

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Todiraşcu:

Declaraţia politică este intitulată „Referendum pentru limitarea, la două, a

numărului de mandate ale parlamentarilor” – adresată domnului Traian Băsescu,

Preşedintele României.

Stimate domnule Preşedinte,

Problema statului de drept, cu echilibru al puterilor în stat şi prevenirea abuzului de

putere, este de o importanţă crucială în societatea românească. În ultimul timp, asistăm la o

încercare a clasei politice de a impune o creştere a puterii Legislativului în detrimentul

celorlalte puteri ale statului, inclusiv prin modificări aduse Constituţiei. Pe de altă parte,

asistăm la o acaparare a unor poziţii de deputat sau senator de către grupuri de interese

- 53 -

formate în jurul unor parlamentari care au câştigat mai multe mandate şi care tind să-şi

menţină influenţa şi în viitor, prin forţa economică şi politică pe care au dobândit-o în

timpul repetatelor mandate. Toate acestea reprezintă ameninţări la adresa statului de drept.

Este evidentă, pentru mulţi observatori ai lumii politice româneşti, rămânerea în

urmă a clasei politice, reprezentată în Parlament şi în alte organisme ale statului, faţă de

dezvoltarea mai rapidă a societăţii în ansamblul ei. Aceasta riscă să adâncească prăpastia

deja creată între cele două segmente ale societăţii: clasa politică şi oamenii neînregimentaţi

politic. Parlamentul ar trebui să fie alcătuit din adevăraţi reprezentanţi ai poporului, şi nu

din oameni care, prin mandate repetate în Legislativ, se situează deasupra societăţii din

care provin. Preocuparea parlamentarilor trebuie să fie servirea cetăţeanului, şi nu

obţinerea cu orice preţ a unui nou mandat, în interes personal sau al grupului politic din

care fac parte.

Având în vedere toate acestea, ca senator de Bucureşti, am propus un proiect de

modificare a legii electorale care să limiteze, la două, numărul de mandate ale unui

parlamentar, similar cu limitarea mandatelor pentru funcţia de Preşedinte al României. În

acelaşi timp, am iniţiat pe 1 iunie 2013 o petiţie pe internet în sprijinul acestui demers,

http://www.petitieonline.ro/petitie/49651153, care în primele 10 zile de la lansare a adunat

peste 1 000 de semnături, demonstrând preocuparea electoratului pentru această problemă

şi aprobarea iniţiativei.

Cum este de presupus că actualul Parlament nu va da curs acestei iniţiative

legislative, care este, după părerea mea, de mare importanţă pentru însănătoşirea vieţii

politice în România, vă propun ca, în cadrul referendumului naţional pe care îl veţi iniţia,

alături de întrebările pentru Parlament unicameral cu 300 de parlamentari şi introducerea

votului prin corespondenţă, să adăugaţi şi întrebarea: „Doriţi limitarea mandatelor de

parlamentar la cel mult două?”.

Dacă populaţia va vota pentru limitarea numărului de mandate, clasa politică va fi

nevoită să introducă această cerinţă în legea electorală sau în Constituţie, ceea ce va avea

ca rezultat împrospătarea continuă a Parlamentului, inclusiv a clasei politice, cu oameni

noi, necorupţi de activitatea politică anterioară, veniţi din diversele sectoare ale societăţii,

şi să contribuie, astfel, la procesul de modernizare a statului român, iniţiat de

dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

- 54 -

Domnul Alin-Păunel Tişe:

Declaraţia politică se intitulează „Guvernarea USL = haos şi incompetenţă pe toată linia”.

Distinşi colegi,

Luna aceasta se finalizează acordul stand-by cu FMI şi ceilalţi parteneri financiari,

acord care fusese deja prelungit cu trei luni. Înainte de orice, existenţa acestui acord,

încheiat în 2011, a conferit României credibilitate, în special în relaţia cu alţi parteneri

financiari.

Deja FMI a avertizat România că la expirarea acestui acord nu se va încheia un

altul, deoarece Guvernul nu şi-a îndeplinit condiţiile asumate.

Deşi aflată la guvernare de mai bine de un an de zile, USL nu a reuşit să respecte

niciun fel de ţintă convenită prin acest acord, ba, mai mult, a creat premisele încălcării

acestora în mod voit.

Guvernul USL nu a redus arieratele pe care autorităţile le au către companiile

private, nu a realizat nicio privatizare în mod corespunzător (Oltchim, CFR Marfă, listarea

la bursă a pachetelor din Transgaz sau din Compania Energetică Oltenia), nu a redus

deficitul bugetar excesiv, nu a numit sau chiar a demis managerii privaţi la companiile

publice.

Ba, mai mult, prin vocea vicepremierului, a anunţat deblocarea posturilor din

administraţie şi renunţarea la regula 1 din 7, ceea ce ar conduce la depăşirea limitei

maxime de 7,3% din PIB pentru cheltuieli de personal.

Guvernul promite însă măsuri populiste cu iz electoral care vor săraci bugetul, fără

a produce efecte benefice în rândul populaţiei şi fără a se baza pe studii serioase, precum

reducerea TVA-ului la pâine.

Eşec după eşec, prezentate precum mari succese, reduc şansa României de a mai

încheia un acord stand-by preventiv, reduc credibilitatea României în plan extern şi cresc

dobânzile la care Guvernul se va împrumuta, nu foarte târziu, pentru a plăti pensiile şi

salariile românilor.

Împrumuturile statului, mai scumpe însă, nu le va plăti USL-ul, ci tot românii.

Modul iresponsabil, haotic şi populist-electoral în care guvernează România ne va afecta

viitorul copiilor pe mulţi ani.

Vă mulţumesc.

Domnul Marius-Ovidiu Isăilă:

Declaraţia politică este intitulată „Să nu răsuflăm uşuraţi în faţa unui nou acord FMI!”.

Stimaţi senatori,

- 55 -

De curând, premierul Victor Ponta a anunţat vizita în România a directorului

general al FMI, Christine Lagarde, ca semn pozitiv al evoluţiei situaţiei economice a ţării şi

al încheierii unui nou acord. Chiar dacă există toate premisele ca măsurile corective

propuse de FMI să fie implementate integral şi cu succes în viitor, vă atrag atenţia asupra

unui fenomen care nu indică dezvoltarea economiei, chiar dacă PIB este posibil să

înregistreze o creştere de 2% anul acesta.

Din nefericire, observăm că am înregistrat încasări fiscale inferioare celor

programate, cu o scădere semnificativă a încasărilor din impozitul pe profit de –25%, ceea

ce intră în contradicţie cu creşterea PIB-ului, care ar trebui să evidenţieze şi mai multe încasări.

De ce mă văd nevoit să atrag atenţia asupra acestui fenomen tocmai acum, când

problema arieratelor pare a fi „rezolvată” în pragul vizitei FMI? Deoarece în realitate

aceste arierate s-au dovedit a fi o formă de credit haotic şi neproductiv pentru foarte multe

companii, care au generat şi generează plăţi restante sau se află chiar în insuficienţă de

plată. Dacă la finele lui 2011 plăţile restante în economia autohtonă se ridicau la

aproximativ 110 miliarde de lei – sub 20% aparţinând sectorului public –, după un an,

companiile de stat aveau plăţi de peste 4 500 de miliarde de lei.

Ceea ce doresc să evidenţiez, doamnelor şi domnilor senatori, este că nu trebuie să

ne culcăm pe o ureche de fiecare dată când FMI sau alt organism internaţional acreditat să

ne stimuleze este dispus să încheie un acord cu România. Având în vedere situaţia plăţilor

din anii anteriori şi evoluţia creditelor neperformante ale băncilor (care depăşeau peste

18% din PIB la finele anului trecut, după o perioadă de criză în care şi-au redus

expunerea), este foarte posibil ca situaţia plăţilor în economie să nu se fi îmbunătăţit în

2012. Este foarte greu pentru o economie să crească atunci când piaţa de capital este firavă!

Stimaţi colegi,

Aceste cifre ne arată un singur lucru. Da, avem nevoie de un nou acord cu FMI, dar,

înainte de toate, avem nevoie de disciplină în politicile interne. Acesta trebuie să fie

obiectivul nostru prioritar!

Vă mulţumesc.

Domnul Gigi Christian Chiru:

Declaraţia politică se intitulează „Drapelul României, obiect de negoţ pentru

Guvernul USL”.

Onorat prezidiu,


Domnule ministru al transporturilor, Relu Fenechiu,

- 56 -

Vă supun atenţiei o situaţie nefericită prin care trece România.

Am ajuns, stimaţi colegi, acum, la mai bine de 20 de ani de la Revoluţie, să ne

vindem până şi drapelul României. O să spuneţi că este imposibil, însă nu aveţi dreptate.

Guvernanţii USL au permis scoaterea la mezat a pavilionului român, adică a drapelului

ţării noastre, care va fi arborat, prin intermediari suspecţi, pe cine ştie ce nave dubioase.

Pe 12 septembrie 2012, fostul director al Autorităţii Navale Române, Eugen

Olteanu, a încheiat cu RIFA Holdings Limited, o firmă nou înfiinţată, cu sediul în Cipru şi

filiala la Hamburg, un contract prin care ceda dreptul exclusiv, pe 30 de ani, de a

administra Pavilionul internaţional românesc. Afacerea pavilionului român are rădăcini ale

unor persoane care nu au avut niciun fel de autoritate, ci doar influenţă politică, dar care au

ajuns să negocieze un simbol al statului român, un drept suveran.

Gândiţi-vă însă ce s-ar întâmpla dacă o navă sub pavilion românesc ar transporta

arme. Cum ar fi privită atunci România? Câte buline negre ar primi din partea Europei?

Nu vreau să privim numai partea negativă a lucrurilor, însă acel contract încheiat de

Autoritatea Navală Română, sub semnătura fostului director Eugen Olteanu, este un

contract de agent ilegal şi abuziv în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu conferite de

funcţia de director general al ANR, încălcând legile în vigoare. Prin acel contract, a fost

cedat un drept suveran al României, dreptul de arborare, înregistrare, suspendare şi

retragere a pavilionului român navelor, angrenând instituţia pe care o conducea într-un

angajament pe un termen iniţial de 30 de ani, care este în favoarea intereselor economice

ale unei persoane juridice străine şi în defavoarea României.

Din câte se ştie, statul român urmează să piardă o instituţie importantă şi să câştige

sume mici din comisioane, în detrimentul unei firme private străine, care urmează să facă o

avere din activitatea derulată. Din informaţiile care circulă, vizita recentă a prim-ministrului

Ponta în Germania este facilitată de acest contract de cedare a drepturilor suverane ale

României.

S-au comis multe ilegalităţi pentru ca acest contract să fie semnat şi toate acestea s-au

întâmplat sub ochii ministerului condus de Relu Fenechiu şi ai Guvernului condus de

Victor Ponta. Este inadmisibil, stimaţi colegi, să ne vindem până şi simbolurile, până şi

steagul! În România, sub ochii Guvernului USL, totul este de vânzare, chiar şi simbolurile

naţionale!

Vă mulţumesc.

Domnul Dumitru Oprea:

Declaraţia politică este intitulată „Încă o cacialma guvernamentală”.

- 57 -

Domnule preşedinte al Senatului,


Stimaţi invitaţi,

Rezolvarea problemelor privind fondurile europene a fost una dintre promisiunile

electorale ale USL. Iată însă că venirea la putere n-a rezolvat situaţia, ci, din contră,

asistăm la o interminabilă serie de gafe pe această temă. Ne amintim, de exemplu,

prezentarea de către Guvern a strategiei pentru perioada 2014 – 2020, caracterizată de

Comisia Europeană ca fiind lipsită de calitate şi credibilitate. A mai fost şi promisiunea

ministrului Ludovic Orban să atragă, până la sfârşitul lui 2012, 20% din fonduri. S-a

terminat anul, au mai trecut aproape şase luni, iar cu actualul ministru abia s-a ajuns la 15%.

Ca necazurile să fie şi mai mari, toată expunerea mediatică a performanţelor pe

fonduri este însoţită de un şir interminabil de avertizări de la Comisia Europeană. Ultima

dintre ele anunţă declanşarea procedurii de infringement pentru încălcarea directivelor UE

privind achiziţiile publice la licitaţia organizată de CNADNR pentru reabilitarea drumului

naţional dintre Crasna şi Iaşi.

În acest context nefericit, Ministerul Fondurilor Europene anunţă verificarea

cererilor de aprobare a proiectelor pentru fonduri europene, a solicitărilor de rambursare a

banilor, dar şi a contractelor de achiziţii publice, încheiate în cadrul proiectelor finanţate

din fonduri comunitare, de către experţi selectaţi de firme alese pe baza unor criterii numai

de Guvern ştiute, aceştia urmând a fi plătiţi, timp de doi ani, cu 280 de euro pe zi. Totul va

costa nu mai puţin de 10 milioane de euro.

Prin urmare, îşi permite oare Guvernul să se joace cu fondurile europene, cu

licitaţiile şi atribuirile de contracte? Executivul crede că astfel de manevre vor fi trecute cu

vederea la Bruxelles? Mai mult, cine îşi va asuma răspunderea pentru o posibilă nouă

sancţiune aplicată României?

Vă mulţumesc.

Domnul Mărinică Dincă:

Declaraţia politică se intitulează „Ţara arde, Ponta joacă baschet”.


Stimaţi colegi parlamentari,

În primul rând, doresc să-mi exprim compasiunea pentru familiile victimelor

tragicului accident din Muntenegru.

Sincere condoleanţe familiilor celor decedaţi!

Dumnezeu să-i odihnească în pace!

- 58 -

Din păcate însă, astfel de nenorociri nu se întâmplă din cauza imprevizibilei şi

implacabilei Sorţi, ci mai degrabă a delăsării şi deficienţelor statului. Evident că primul pe

care s-a dat vina în cazul de faţă este şoferul decedat, dar ar trebui să cercetăm mai în

detaliu dacă nu cumva salariul mic de la stat l-a împins să îşi ia un extrajob de weekend

periculos. Dar, vorba românului, morţii cu morţii, viii cu viii.

Iar legat de acest lucru nu pot să nu-mi exprim dezamăgirea şi protestul faţă de

prestaţia premierului Ponta, acesta aflând cu cinci ore mai târziu de producerea tragicului

accident, când toată ţara deja fusese informată de televiziunile de ştiri. Ce făcea premierul

Ponta în tot timpul acesta? Juca baschet!

Dragi români,

Sper ca măcar acum să observaţi modul de guvernare al USL, celebru chiar de pe

vremea romanilor, mai exact – „pâine şi circ”. Din păcate însă, cu din ce în ce mai mult

circ şi mai puţine firimituri. Este inadmisibil ca, de fiecare dată când se întâmplă ceva cu

adevărat important pentru ţara noastră, premierul fie bate mingea, fie se dă peste cap cu

maşinuţele de rally sau se instalează confortabil într-un studio de televiziune pentru a se

lăuda cu proiecte care nici măcar nu sunt ale guvernării USL.

Iar când e prins cu minciuna sau, mai degrabă zis, cu incompetenţa, se lansează în

piese de teatru faraonice doar-doar va distrage atenţia de la adevăr. Aş putea întreba

retoric: unde era premierul când viiturile din localităţile Moldovei provocau pierderi de

vieţi omeneşti? Dar când însuşi Spitalul Judeţean din Galaţi a fost inundat? Să înţelegem că

pe premierul Ponta îl afectează doar cazurile supermediatizate de media?

Ca senator al României, dar mai ales ca simplu cetăţean cu bun-simţ, nu mi se pare

normal ca premierul să acorde atenţie exagerată unor accidente regretabile, în condiţiile în

care nu ridică nici măcar un deget pentru sistemul muribund de sănătate publică. Nu mi se

pare normală nici aplecarea dumnealui către practicarea exhibiţionistă a sportului în scop

de reţetă de imagine, în condiţiile în care abandonul şcolar creşte pe zi ce trece din cauza

calităţii slabe a învăţământului românesc. Şi, nu în ultimul rând, nu mi se pare normal ca

teleguvernarea să persiste chiar şi la un an de la instalarea guvernării USL, în condiţiile în

care economia suferă, infrastructura stagnează, investiţiile au fost anulate, iar locurile de

muncă scad.

În concluzie, trag speranţa ca acei 70% dintre românii care au fost păcăliţi de

promisiunile demagogice USL să se trezească din visul înşelător şi să vadă adevărul care îi

înconjoară. Şi anume că, dincolo de poleiala şi vacarmul Guvernului USL, puterea de

- 59 -

cumpărare scade, euro creşte, taxele cresc, iar libertăţile şi independenţa justiţiei se

restrâng, puţin câte puţin. Oare asta v-aţi dorit când aţi mers la vot?

Domnul Ion Ariton:

Declaraţia politică este intitulată „Protejarea copiilor împotriva exploatării lor prin

muncă”.


Stimaţi colegi,

Organizaţia Internaţională a Muncii de la Geneva a declarat, în anul 2002, ziua de

12 iunie drept Ziua Mondială împotriva Exploatării Copiilor prin Muncă, obiectivul

urmărit în acest demers fiind acela de a atrage atenţia lumii cu privire la consecinţele şi

gravitatea folosirii copiilor în diverse activităţi lucrative, care sunt în fapt forme ale

exploatării acestora.

Este important ca noi, clasa politică, să luăm măsuri ferme împotriva acestor forme

de exploatare. Indiferent de condiţiile care le sunt oferite sau formele pe care le îmbracă

activităţile pe care le prestează, copiii exploataţi prin muncă îşi pun uneori viaţa în pericol,

sunt privaţi de dreptul la educaţie sau servicii medicale de calitate, iar drepturile lor

fundamentale sunt încălcate.

Una din măsurile care ar trebui consolidate în acest sens se referă la centrele de

tineret pentru combaterea traficului de copii. În România, au fost înfiinţate 14 centre de

tineret în Bucureşti şi în judeţele Iaşi, Botoşani şi Giurgiu. Scopul înfiinţării lor este

reducerea vulnerabilităţii copiilor şi a tinerilor la trafic.

Copiii şi tinerii proveniţi din anumite comunităţi dezavantajate, sărace sau din

anumite categorii sociale sunt cei mai expuşi riscului de a fi traficaţi. Scopul acestui

program este de a reduce această vulnerabilitate, de a identifica potenţialele victime şi de a

retrage din trafic şi de a facilita reintegrarea socială a copiilor victime ale

traficului. Centrele de tineret au fost create în cadrul facilităţilor deja existente în şcoli.

Dintre acestea, zece sunt administrate direct de şcoli, iar patru de către organizaţii

nonguvernamentale partenere. Consider că ar fi oportun ca numărul acestor centre de

tineret să crească şi să se consolideze.

Există, de asemenea, un plan naţional de acţiuni privind prevenirea şi eliminarea

celor mai grave forme ale muncii copilului. Este necesar ca actuala guvernare să

urmărească şi să facă toate eforturile ca aceste măsuri de prevenire să fie adoptate.

- 60 -

În acest sens, Guvernul Ponta ar trebui să acorde mai multă atenţie şi mai multă

preocupare acestui aspect, din moment ce în Programul de guvernare se menţionează tot

felul de programe de sprijinire a tinerilor şi de protecţie a copiilor.

Unde sunt aceste programe, care este stadiul lor, cum sunt protejaţi copiii, cum sunt

încurajaţi tinerii, cum este prevenită sărăcia? Sunt întrebări la care românii aşteaptă

răspuns.

Domnul Gheorghe Flutur:

Declaraţia politică se intitulează „În procesul de regionalizare, trebuie să se ţină

cont şi de Bucovina”.

Domnule preşedinte al Senatului,


Stimaţi invitaţi,

Doresc să-mi exprim îngrijorarea privind modul în care se desfăşoară lucrurile în

cazul unui proces extrem de important pentru viitorul acestei ţări – proiectul USL de

reorganizare administrativ-teritorială.

Tema regionalizării apare tot mai frecvent în declaraţiile liderilor puterii, dar, din

păcate, totul se rezumă în apariţii la televizor şi simpozioane. Reorganizarea administrativă

sau regionalizarea este un proces mult prea important pentru România ca să poată fi

abordat în maniera pe care o face actuala guvernare USL.

Nu văd la USL nicio preocupare ca prin regionalizare sau reorganizare

administrativă populaţia să poată beneficia de servicii mai bune şi mai ieftine, de exemplu.

Atunci, se pune întrebarea: de ce şi pentru cine vrea USL regionalizare? Cum nu din grija

pentru populaţie vrea USL să facă regiuni, nu e de mirare că nu se consultă cu cei care, în

mod normal, ar trebui să fie beneficiarii regionalizării.

Se observă că, în locul unei dezbateri reale, sunt aduse în discuţie studii laborioase,

fără a avea în miezul acţiunii cetăţeanul, ci concepte precum fluxuri de migraţie, poli,

indici, hărţi, tabele, grafice, aduse de guvernanţi ca argumente în aceste pseudodezbateri

care s-au organizat până acum sau sondaje cu interpretări cel puţin tendenţioase.

În ultimele zile, pare că puterea se răzgândeşte şi vorbeşte de mai mult de opt

regiuni. E un semn bun. Noi, de la Suceava, aducem aminte Guvernului, vicepremierului

Liviu Dragnea, că şi Bucovina este una dintre provinciile istorice, cu edificii incluse în

nomenclatorul ONU. Nu este normal ca cei care trasează astăzi hărţile regionalizării să nu

ţină cont de Bucovina, de care îşi aduc aminte doar la 28 noiembrie, când se

aniversează unirea acestei provincii istorice cu România. Îi invit pe cei care trasează astăzi

- 61 -

hărţi să ţină cont şi de Bucovina. Cu atât mai mult cu cât criteriul istoric ar trebui să

primeze în lista considerentelor care stau la baza stabilirii viitoarelor regiuni.

Referitor la proiectul USL, îmi exprim îngrijorarea că, aşa cum se conturează

lucrurile, Regiunea de Nord-Est, cea mai mare regiune ca populaţie şi teritoriu, dar cu un

PIB foarte scăzut, sub 70% din PIB-ul naţional, va însemna concentrarea resurselor într-un

singur punct şi dezvoltarea doar a centrului regional. Sunt, pe de altă parte, argumente

solide care demonstrează că o regiune mai mică poate oferi o şansă mai bună de creştere a

nivelului de trai fiecărui locuitor al zonei, în cazul unei reorganizări administrative.

Consider că e greşită împărţirea ţării în opt regiuni, iar în zona de nord-est a ţării nu

ar trebui creată o singură regiune. România nu va avea nimic de câştigat dacă va aplica un

model de regionalizare care să concentreze investiţiile în centrul regional, iar restul regiunii

să rămână izolat în sărăcie. Iată de ce nu putem fi de acord cu ceea ce vrea sa facă USL.

Bucovina este o regiune istorică, şi nu una trasată cu pixul la un moment dat, de la

est la vest sau de la stânga la dreapta.

Respectând atât principiul istoric, cât şi cel demografic, zona de nord-est a ţării va

putea avea două regiuni. În felul acesta, putem lupta mai eficient împotriva sărăciei din

această zonă şi putem respecta şi particularităţile şi trecutul fiecărei provincii istorice.

Consider că şi populaţia din această zonă, dacă va fi consultată în cadrul unor dezbateri

transparent organizate, va aduce suficiente argumente în sprijinul înfiinţării a două regiuni

în limitele actualei Regiuni de dezvoltare Nord-Est.

Ce se doreşte cu acest proiect, de ce atâta grabă, care sunt mizele regionalizării, de

ce se mimează transparenţa, în locul unor dezbateri ale căror concluzii să fie folosite în

interesul României?

Un proces atât de important pentru România de astăzi şi de mâine, pentru fiecare

român, este „expediat” prin dezbateri formale şi aproape tranşat printr-o decizie politică

„acoperită” de considerente aşa-zis ştiinţifice. Argumentele corecte ale sucevenilor trebuie

să ajungă pe masa guvernanţilor şi decidenţilor politici din actuala majoritate.

Stimaţi colegi,

Aş vrea să mă refer la o serie de aspecte care constituie argumente serioase pe care

sucevenii şi bucovinenii, precum şi profesorii din mediul academic sucevean le-au

formulat în sprijinul a ceea ce noi considerăm oportun – două regiuni pe scheletul actualei

Regiuni de Nord-Est, una dintre ele fiind Bucovina.

a) Argumentul standardelor UE:

- 62 -

Prin Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale pentru Statistică (NUTS) ale UE, care

delimitează diviziunile teritoriale ale ţărilor membre, nivelul NUTS II, constituit cu

scopul de a eficientiza implementarea politicilor de dezvoltare regională, presupune o

populaţie între 800 de mii şi 3 milioane de locuitori. O regiune cu peste 3 milioane de

locuitori, aşa cum ar fi actuala Regiune de Nord-Est, indiferent cum s-ar numi aceasta,

depăşeşte cu mult numărul de locuitori prevăzut de standardele UE.

b) Argumentele istorice sunt numeroase:

Suceava se numără printre cele mai vechi şi mai importante aşezări ale ţării, Cetatea

Sucevei fiind mulţi ani cetate de scaun a Ţării Moldovei. Între 1775 şi 1918, Suceava a fost

parte a Imperiului Austriac, în regiunea istorică Bucovina.

Aş aduce în discuţie şi ce spunea academicianul Dinu C. Giurescu, revoltat de o

serie de prevederi năstruşnice ale proiectului de regionalizare, care afirma că Moldova de

Nord nu există, pentru că nu există Moldova de Sud, în schimb poate să existe

euroregiunea Bucovina şi euroregiunea Moldova, deoarece Bucovina, prin faptul că a fost

anexată de Austria, are propria identitate, fiind o regiune de români bucovineni cu

particularităţi economico-sociale incontestabile.

c) Argumente economice:

Actuala Regiune de Nord-Est s-a dovedit a nu fi un model de succes, rămânând cea

mai săracă zonă, cu cel mai scăzut PIB pe cap de locuitor.

d) Argumentele strategice au în vedere faptul că Vama Siret se află la aproximativ

40 km de municipiul Suceava, iar Aeroportul Internaţional „Ştefan cel Mare” se află la

doar 12 km de aceeaşi reşedinţă.

e) Argumentele culturale au în vedere faptul că judeţul Suceava găzduieşte anual

peste 160 de manifestări culturale, multe dintre ele fiind recunoscute naţional şi

internaţional.

g) Tradiţiile:

Bucovina înseamnă tradiţii şi obiceiuri păstrate de secole – olărit, încondeierea

ouălor, ţesut, prelucrarea lemnului şi a pieii.

h) Turismul:

Bucovina pune la dispoziţie peste 10 000 de locuri de cazare (pensiuni, hoteluri,

camping), principala atracţie turistică fiind mănăstirile pictate, construite la sfârşitul

secolului al XV-lea şi începutul celui de-al XVI-lea, parte a patrimoniului UNESCO

(Putna, Voroneţ, Suceviţa, Moldoviţa etc.) Trebuie menţionat faptul că cele mai importante

- 63 -

proiecte turistice din Bucovina reunesc anual mii de turişti: „Paştele în Bucovina”, „Hora

Bucovinei”, „Pelerin în Bucovina”, „Crăciun în Bucovina”.

Un alt argument forte îl constituie existenţa mediului academic sucevean, cu

rezultate remarcabile în educaţie şi cercetare. Universitatea „Ştefan cel Mare”, aflată în

plină dezvoltare, instruieşte aproximativ 13 000 de studenţi, având un campus universitar

cu o capacitate de peste 1 000 de locuri. Studenţii şi profesorii universităţii participă la

numeroase concursuri internaţionale, cu rezultate remarcabile.

Bucovinenii sunt, aşadar, definiţi prin spaţiul geografic, tradiţii, port, obiceiuri. Nu

poţi schimba o rânduială aşezată din generaţii, din neam în neam, fără acordul lor de voinţă

obţinut printr-o consultare reală.

Simplele discuţii, dar şi dezbaterile cu populaţia, la care au participat şi

personalităţi din toate categoriile socioprofesionale, demonstrează clar voinţa sucevenilor,

a bucovinenilor.

Nimic nu se poate clădi fără o reală consultare a celor care sunt parte şi ar trebui să

fie beneficiari ai procesului de regionalizare.

Vă mulţumesc.

Domnul Alexandru Pereş:

Declaraţia politică este intitulată „Comisia lui Crin Antonescu – puci împotriva

Constituţiei”.


Onorat Senat,

Clasa politică românească, îndeosebi reprezentanţii ei din Parlament, se confruntă

astăzi cu o responsabilitate imensă: reconstrucţia – modernizarea – statului de drept prin

revizuirea Constituţiei.

Necesitatea acestei revizuiri este unanim recunoscută şi nu asupra ei doresc eu să

mă opresc. Ceea ce alarmează – mass-media şi societatea civilă şi-au exprimat deja

îngrijorarea – este deriva antidemocratică şi partizanatul partinic, evidenţiate încă de la

începutul lucrărilor sale, ale Comisiei pentru revizuirea Constituţiei, condusă de

preşedintele Crin Antonescu. Amendamentele propuse de USL seamănă izbitor cu puciul

din vara anului trecut, când au fost atacate sau ignorate de noua majoritate parlamentară

chiar instituţiile etalon ale statului de drept şi democraţiei: Curtea Constituţională,

Avocatul Poporului, ANI, Parchetul General, DNA, justiţia. Acţiunile de atunci ale

actualei puteri au scandalizat, după cum ştim, comunitatea europeană şi internaţională.

- 64 -

Ei bine, USL încearcă acum, sfidător, să modifice astfel legea legilor, Constituţia,

încât întreaga putere în stat să fie concentrată în mâna unei minorităţi politice efemere:

majoritatea parlamentară. Deşi forumul Constituţional din România a arătat că 80% din

populaţie doreşte regim prezidenţial, membrii comisiei instaurează pe şest un regim

parlamentar. E ca şi cum ai declara că Parlamentul e suveran, şi nu poporul.

Sunt afectate profund principii democratice fundamentale: separaţia puterilor în stat

şi suveranitatea poporului. Limitarea până la golirea de conţinut a funcţiei preşedintelui

într-un stat semiprezidenţial – deşi se propune ca acesta să fie denumit şi „şef al

statului” –, crearea posibilităţii intervenţiei în actul de justiţie prin acordarea dreptului

unei comisii parlamentare de a ancheta procurori sau judecători, precum şi obligativitatea

statului de a formula acţiune împotriva magistraţilor pentru a recupera prejudiciile în caz

de eroare judiciară, refuzul posibilităţii de a fi confiscate averile dobândite ilicit

(prezumarea de dobândire licită nu există în nicio Constituţie din lumea democratică),

reducerea cvorumului pentru referendum la 30%, modificarea atribuţiilor şi componenţei

Curţii Constituţionale sau a Consiliului Superior al Magistraturii, iniţierea posibilităţii ca

Parlamentul să cenzureze voinţa cetăţenilor de a organiza referendum, întrucât acesta

trebuie aprobat de Camerele reunite, respectiv uzurparea suveranităţii poporului de către

chiar reprezentanţii săi sunt tot atâtea exemple că amendamentele propuse de USL prin

Comisia lui Crin Antonescu se constituie într-un veritabil puci îndreptat împotriva

Constituţiei, împotriva democraţiei şi poporului.

Să nu uităm, doamnelor şi domnilor, că Europa e cu ochii pe noi. Este foarte posibil

ca lipsa de viziune – modificările constituţionale trebuie făcute pe termen lung, şi nu în

interesul provizoriu al unui partid sau alianţe politice, cum doreşte acum USL – şi votarea

unor amendamente controversate, unele chiar bizare, să ne atragă, la fel ca în cazul

Ungariei, critici aspre din partea Comisiei de la Veneţia, foarte atentă cu încălcarea

standardelor internaţionale când este vorba de statul de drept, separaţia puterilor şi

protejarea drepturilor fundamentale. România riscă astfel sancţiuni fără precedent din

partea Uniunii Europene.

Să nu ne ascundem după deget, doamnelor şi domnilor parlamentari! În toate

sondajele de opinie, clasa politică şi Parlamentul se situează pe ultimul loc în respectul şi

încrederea populaţiei. Cum credeţi că vor recepta societatea civilă şi întreaga populaţie

faptul că această instituţie, pe drept sau pe nedrept cvasiunanim dezavuată, modifică astfel

Constituţia, încât să acapareze la modul totalitar întreaga putere în stat? De la numirea

şefilor serviciilor secrete, a Guvernului, Avocatului Poporului, sancţionarea sau

- 65 -

schimbarea miniştrilor, numirea şefilor Parchetului General şi DNA etc. până la

declanşarea unui referendum sau decizia de dizolvare şi alegeri anticipate, totul va trece,

potrivit modificărilor adoptate, prin Parlament.

Noua Constituţie consacră, aşadar, în pofida voinţei poporului exprimate la forum,

un regim parlamentar. Autoritarismul excesiv venit din partea unui for, fie el şi considerat

suprem democratic, reprezintă un drum periculos pe care îl propune USL. În ce mă

priveşte, nu cred că cetăţenii vor accepta asta.

Vă mulţumesc.

Domnul Emil-Marius Paşcan:

Declaraţia politică se intitulează „Se cuvine cel puţin să vă fie ruşine în faţa

cetăţenilor judeţului Mureş”.


Distinşi colegi,

În ultimele şase luni, am adresat mai multe întrebări şi interpelări miniştrilor din

Guvernul României, fiind îngrijorat şi preocupat de dezinteresul cu care Executivul

tratează judeţul Mureş.

Conform situaţiei actuale, în judeţul Mureş, cele mai importante obiective de

investiţii aflate în derulare au fost blocate, deşi acest judeţ se află aproape constant în

rândul primelor zece judeţe ale ţării în privinţa contribuţiilor alocate bugetului de stat. Din

păcate, atunci când ne sunt repartizaţi bani din bugetul de stat pentru echilibrarea bugetelor

locale sau pentru diverse lucrări de investiţii, ne situăm în coada clasamentului judeţelor

ţării.

Fără continuitate, fără o strategie consecventă de la nivel central de promovare a

marilor proiecte de infrastructură ale judeţului şi a celor regionale, economia judeţului

Mureş bate pasul pe loc, ba chiar riscă să se prăbuşească. Am considerat legitim să-l întreb

pe prim-ministrul României, Victor Ponta, care este politica asumată de Guvernul

României şi ce proiecte vor fi totuşi susţinute, în perioada următoare, spre binele

mureşenilor şi, în comun, al judeţelor reprezentând Regiunea 7 – Centru.

Având în vedere răspunsurile succesiv negative, de până acum, la adresa proiectelor

de dezvoltare ale judeţului Mureş primite din partea unor ministere (privind blocarea

investiţiilor la DN Târgu-Mureş – Reghin, la Amenajarea Hidrotehnică Răstoliţa, ignorarea

Aeroportului Transilvania Târgu-Mureş, blocarea Autostrăzii Transilvania, nealocarea

niciunui ban pentru multe alte investiţii aflate în derulare), în ce fel se va implica Guvernul

României, ce programe de dezvoltare va susţine totuşi sau va promova în perioada

- 66 -

următoare în beneficiul mureşenilor? Ce se va întâmpla, în perioada următoare, cu

continuarea proiectului Autostrăzii ,Transilvania?

De asemenea, ţinând seama că ne aflăm într-o perioadă de recesiune şi criză, l-am

întrebat pe premier cum caracterizează alocările bugetare ale Consiliului Judeţean Mureş,

care însumează peste 3,1 milioane de lei – iluminat arhitectural al două clădiri (Palatul

Administrativ şi Palatul Culturii) – şi 8,5 milioane de lei – amenajarea peisagistică Acces

Aeroport Transilvania şi dacă se va implica în verificarea acestor alocări bugetare. Să nu

uităm că această instituţie a contractat în actuala sa formulă de conducere un împrumut

care îndatorează judeţul în cuantum de 30 la sută.

Trec peste faptul că am primit răspunsuri în afara termenului legal, în ,,doi peri” şi

absolut de mântuială, însă pe această cale fac public protestul unui senator care constată că

judeţul pe care îl reprezintă nu constituie nicidecum un pol de interes pentru actuala putere

politică. În răspunsurile care mi-au fost remise din partea ministrului Departamentului

pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine, purtând semnătura ministrului Dan

Coman Şova, iar mai apoi din partea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei

Publice, purtând semnătura viceprim-ministrului Liviu Nicolae Dragnea, sunt invocate

referinţe vagi care privesc ,,adoptarea măsurilor necesare pentru demararea procesului de

regionalizare-descentralizare în România (…), dezvoltarea economică şi socială a

României, prin diminuarea dezechilibrelor regionale existente, prin stimularea dezvoltării

echilibrate, prin recuperarea accelerată a întârzierilor în domeniul economic şi social a

zonelor mai puţin dezvoltate (…)”, ,,pe viitor prioritare vor fi susţinerea şi promovarea a

cât mai multe astfel de programe de dezvoltare”, cu alte cuvinte, bla-bla-bla. Păcat de

timpul şi hârtia irosite.

Răspunsurile vagi şi ambigue nu răspund, de fapt, în mod concret niciuneia dintre

întrebările pe care le-am adresat primului ministru. Adică, pardon, ministerul domnului

Dragnea consideră că cele două investiţii de lux în vremuri de restrişte bugetară şi criză,

însumând 11,6 milioane de lei bani publici pentru iluminat arhitectural, precum şi

amenajare peisagistică acces Aeroport Transilvania, ale Consiliului Judeţean Mureş,

,,urmăresc creşterea calităţii peisajului urban (…) considerăm că investiţiile care să

contribuie la îmbunătăţirea spaţiului public şi la creşterea calităţii imaginii urbane trebuie

să reprezinte proiecte prioritare pentru autorităţile locale”. Cu alte cuvinte, liber la hoţiile

politicianiste şi ale clientelei de partid.

Domnul ministru, pesemne, nu ştie că iluminatul arhitectural al întregii Cetăţi

Sighişoara, finalizat în 2010, a costat 2,1 milioane de lei noi, în timp ce la Târgu-Mureş,

- 67 -

pentru două clădiri, Consiliul Judeţean Mureş şi al său preşedinte mitoman alocă 3,1 milioane

de lei. ,,Curat murdar!”, cum ar spune Pristanda către Conu’ Fănică, personajele încă atât

de actuale ale lui Caragiale.

Pentru astfel de răspunsuri, fără nicio concreteţe şi prin care încercaţi să ne aburiţi

politic cu cinism, ignorând cetăţenii judeţului Mureş, precum şi investiţiile imperative care

se cuvin susţinute şi continuate, veţi da socoteală în faţa celor cărora le-aţi promis electoral

un trai mai bun, iar acum dovediţi că aţi minţit şi economic îi desconsideraţi. Nu pot decât

să vă spun că s-ar cuveni cel puţin să vă fie ruşine şi să vă cereţi public scuze pentru

sfidare şi ipocrizie.


Domnul Ionel Agrigoroaei:

Declaraţia politică este intitulată „Dacă distrugi temelia casei, aceasta se va prăbuşi

peste tine”.

Într-o discuţie privată, pe care am avut-o recent cu un oficial american, acesta îmi

explica cât de complexă e procedura şi cât de atenţi sunt legiuitorii în SUA atunci când

decid să schimbe prevederi ale legii fundamentale. Constituţia este legea de temelie a unei

ţări. Orice intervenţie sau modificare poate avea efecte negative extrem de grave, pe

termen lung, asupra destinului naţiunii.

Domnilor senatori, stimaţi colegi,

Consider iresponsabilă atitudinea unor persoane care vin cu zeci de propuneri, care

mai de care mai hazardate, pentru modificarea Constituţiei României. În America, pentru a

modifica o lege, este nevoie de cel puţin patru ani. Pentru o modificare, înainte de a o

aproba, e necesar să faci zeci şi sute de simulări, să o pilotezi pe o anumită zonă pentru a

vedea efectele adverse. La noi, ceea ce se întâmplă astăzi, cu încercările de schimbare a

Constituţiei, este o aventură hazardată. Cei care cred că pot schimba legea fundamentală a

unei ţări aducând 70 de modificări se joacă cu viitorul întregului popor.

În acest moment, o asemenea schimbare, făcută fără specialişti şi fără a se discuta

toate aspectele, poate fi catastrofală. Vă readuc aminte că, în 2003, PSD, condus la acea

vreme de domnul premier Adrian Năstase, a modificat Constituţia, prelungind mandatul

preşedintelui de la patru la cinci ani. Decizia a fost un calcul politic care s-a întors mai apoi

împotriva iniţiatorilor. Acum, se doreşte o nouă modificare a duratei mandatului. Vă atrag

atenţia că, aproape niciodată, cei care fac modificările nu vor beneficia de ele. Dimpotrivă,

adversarii vor ajunge să profite.

- 68 -

Domnilor, nicio lege nu e perfectă. Şi e datoria noastră, ca legiuitori, să aducem

acele schimbări necesare. Dar dacă modificările propuse pot provoca alte zeci şi sute de

probleme, cu mult mai grave, atunci legea trebuie lăsată aşa cum este ea. Altfel, ne vom

trezi cu temelia ţării distrusă.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Aurel Ioniţă:

Declaraţia politică se intitulează „România sedentară”.



Declaraţia mea de astăzi vă supune atenţiei o situaţie de fapt pe care o regăsim în

România: lipsa bazelor sportive dedicate copiilor noştri. Numeroşi părinţi, care doresc o

dezvoltare armonioasă a copiilor lor, în dorinţa de a-i încuraja în practicarea unui sport, se

lovesc de imposibilitatea de a găsi un centru dedicat pentru copii. Bazele sportive sunt ori

insuficiente, ori în paragină, la distanţe foarte mari sau inaccesibile, din cauza costurilor

mari greu de suportat datorită preţurilor mult prea mari practicate.

Dorim să ne călăuzim viaţa în conformitate cu principiul Mens sana in corpore

sano, dar nu este suficient să ne alimentăm sănătos. Chiar şi acest lucru este dificil pentru

majoritatea dintre noi, din cauza condiţiilor economice dificile în care trăim. Este necesară

încurajarea copiilor spre cât mai multe activităţi sportive, pentru ca mai apoi să devină

adulţi pe care România să se poată baza. Plătim campanii în presă pentru dezvoltarea unei

alimentaţii sănătoase, deplângem îmbătrânirea populaţiei, dar uităm de acest factor

important pentru noi: sportul.

Numeroase studii ne arată că speranţa de viaţă a unui om scade proporţional cu

sedentarismul acestuia. Ce facem noi pentru copiii noştri? Nimic!

Dintr-o ţară care câştiga numeroase medalii la toate disciplinele sportive la

competiţiile internaţionale, am ajuns la performanţa de a ne bucura la doar câteva trofee pe

an. De unde să apară performanţa, dacă tinerii noştri văd o sală de sport doar la televizor

sau deprind spiritul de echipă doar la tastatura calculatorului? În trecut, descoperirea celor

cu aptitudini sportive se făcea la vârste foarte mici, în grădiniţe sau la şcoli. Acum, chiar

dacă un părinte doreşte acest lucru pentru copilul său, nu mai găseşte centre sportive sau

resurse financiare pentru a putea creşte un campion sau măcar un adolescent sănătos.

În unele oraşe, au fost amenajate terenuri de sport cu acces gratuit pentru toţi copiii.

Salutăm aceste iniţiative, dar semnalăm situaţia actuală: distrugerea acestora sau

imposibilitatea unui copil de a se juca acolo, pentru că sunt permanent ocupate de către

- 69 -

„găşti de adulţi”. Dacă nu mergem mai departe să urmărim ce se întâmplă cu aceste

investiţii, ele se pierd şi nu-şi vor îndeplini rolul.

În concluzie, haideţi să facem ceva pentru copiii noştri, pentru noi, pentru viitorul

României.


Domnul Constantin Popa:

Declaraţia politică este intitulată „Munţii noştri aur poartă…”.


Stimaţi colegi,

Avem cu toţii o răspundere enormă pentru protejarea patrimoniului de la Roşia

Montană. Dezbaterea publică, plină de abordări contradictorii, unii pro, alţii contra

continuării activităţii economice în zonă, a stârnit şi continuă să stârnească o confuzie

suspectă.

Aceleaşi televiziuni care aduc în faţa publicului personalităţi avizate în acest

domeniu, care dovedesc cu mărturii indubitabile că patrimoniul lăsat de strămoşi trebuie

conservat şi studiat cu grijă, tot ele promovează clipuri publicitare manipulatorii în sensul

reluării urgente a mineritului, sub motivul nevoii acute de locuri de muncă.

În ciuda faptului că dezbaterea publică se axează mai mult pe latura economică a

problemei, pe exploatarea aurului, argintului şi a altor metale rare, o problemă extrem de

delicată şi de complicată este aceea a patrimoniului cultural de la Roşia Montană.

Academia Română se opune de mulţi ani degradării acestei zone, care ascunde un

patrimoniu cultural de o valoare inestimabilă. În dezbaterea publică, s-au făcut referiri

parţiale, în special la biserici, cimitire, situri arheologice care conţin vestigii ale civilizaţiei

daco-romane. Dar există şi voci autorizate despre alte valori şi mai mari, de mare

importanţă pentru întreaga umanitate, cum ar fi o placă din aur masiv pe care s-ar afla texte

scrise într-o limbă necunoscută, nedescifrate încă.

Se vorbeşte despre o vechime de 7-8 mii de ani sau mai mult, care ar însemna că

aici a apărut cultura scrisă pentru prima dată în Europa. Or fi mituri, or fi legende sau

realităţi?! Se mai vorbeşte despre existenţa unor schelete de uriaşi, despre elemente de

mare însemnătate pentru originea, geneza şi evoluţia noastră ca neam foarte vechi, posesor

al unei mari culturi şi al unei civilizaţii străvechi.

Prin urmare, consider că ar trebui mai întâi să lăsăm cercetarea istorică,

arheologică, antropogenetică etc. să evalueze acest tezaur din toate punctele de vedere

– economic, cultural, istoric –, pentru a şti ce măsuri sunt necesare pentru conservarea

- 70 -

acestei zone. Exploatarea aurului deja a produs mari pagube în această zonă. Un astfel de

patrimoniu, studiat de specialişti autentici, poate aduce mai mulţi bani ca obiectiv turistic,

bine pus în valoare, decât toate cianurile care ne-ar otrăvi mediul şi ne-ar şterge identitatea

etnogenetică şi culturală.

Dacă ce se spune, pe căi neoficiale, este măcar parţial adevărat, înseamnă că avem

de-a face cu un tezaur de o valoare inestimabilă, care trebuie inclus în patrimoniul

UNESCO, în folosul întregii lumi. Eventual, exploatarea zăcămintelor să se facă numai de

către statul român, cu grijă faţă de această enigmatică moştenire de mare valoare naţională

şi universală. Dacă se va continua cu lipsa de discernământ şi cu vandalismul ca în Munţii

Orăştiei, unde toţi aventurierii, români şi străini, au scormonit pământul căutând brăţările

dacice ca în ţara nimănui, mai devreme sau mai târziu, cineva va trebui adus în faţa justiţiei

pentru grave prejudicii aduse patrimoniului naţional şi universal.


Domnul Iulian Cristache:

Declaraţia politică se intitulează „Cât vor mai cumpăra străinii pământ în

România?”.

Stimaţi colegi,

Am aflat de curând că preşedintele-jucător al României vrea să devină agricultor.

Se prea poate, deşi nu-l văd pe câmp, ars de soare, bătut de vânt, cu pantofi nelustruiţi,

muncind 12 ore/zi etc. Nu cred că locul Domniei Sale este acolo, nu cred că se va îndepărta

de zona politică. Cât despre munca la câmp, vă asigur că fără a fi adaptat, lucru ce se

acumulează în timp, n-ai nicio şansă. Mărturisesc că nostalgia pentru munca pământului şi

potenţialele roade pe care acesta ni le poate da îi mai apucă pe români, dar se opresc aici.

Firesc, m-am întrebat de unde ia preşedintele cele 250 ha de teren pentru

constituirea fermei, în condiţiile în care, în UE, aşa ceva este un vis prea îndepărtat pentru

mulţi. Şi atunci mi-am adus aminte că la sat viaţa este grea, mai grea ca la oraş, că oamenii

de la ţară nu sunt adaptaţi economiei de piaţă, ci trebuie să se îngrijească de animale, să

plătească multe dări la stat şi că nu au de unde să le dea, că pensia în mediul rural este

mică, nu au bani să-şi cultive pământurile pentru traiul zilnic. Singura lor avuţie a devenit

o mare povară.

Să fie clar: nimeni nu ştie să facă programe europene, îngrăşăminte nu au, tehnici

nu au, bani pentru dezvoltarea culturilor nu au, nimeni nu-i consiliază, dar au o singură

calitate – sunt proprietari.

- 71 -

Sincer să fiu, mă îngrijorează modul în care îşi vând pământurile pentru

supravieţuire, neştiind că vor deveni zilieri în ţara lor, ţară cumpărată de străini bucată cu

bucată. Adică neica nimeni în ţara lor, care nici nu s-au gândit vreodată că legea din

România le permite pe firmă să cumpere oricât, că în ţara lor acest lucru nu se poate

permite, că preţul aici este mult sub nivelul preţurilor din Europa, că Guvernul ţării lor

acţionează chiar pentru ei în organismele europene, vin pur şi simplu şi cumpără!

Cumpără!

Întrebarea mea este: cât? Cât vom mai permite acest lucru? Pentru că sărăcia o să-i

lase pe români muritori de foame sau zilieri în ţara lor, pe pământurile cumpărate de

danezi, austrieci, germani, englezi, libanezi etc. De aceea, mi se pare că trebuie să

intervenim rapid, să le anulăm dreptul ca din 2014 orice străin să poată să cumpere teren

agricol şi păduri în România în orice cantitate.

Să nu uităm că viitorul acestei ţări depinde de acest pământ roditor, pentru care au

murit strămoşii noştri apărându-l, în speranţa că cine va avea alimente în viitor va putea

dăinui în această lume, cine nu va dispărea ca naţie.

Paradox: ţăranii noştri produc puţin şi prost, ieftin şi ineficient, orăşenii mănâncă

prost, scump şi de import. Se vând în continuare legume şi fructe în noxele eşapamentelor

la marginea drumurilor. Niciun proiect major pentru irigaţii, pentru depozite de produse

agricole în localităţi, facilităţi de creditare din partea băncilor, facilităţi pentru produse

româneşti în supermarketuri etc.

Cu consideraţie, senator Iulian Cristache

Domnul Valer Marian:

Declaraţia politică este intitulată „Generalul Predoiu, spionul (şi gherţoiul) lui

Băsescu”.

La ţepe în Piaţa Victoriei, băieţi! Cu astfel de îndemnuri revoluţionare a câştigat

Traian Băsescu simpatia electoratului la sfârşitul anului 2004. Viitorul preşedinte promitea

cu ochii în lacrimi o reformă à la Ţepeş, aşa cum nu mai văzuseră românii în ultimii 50 de

ani. Aşa-zisa democratizare a României includea epurarea clanurilor securiste, comuniste

şi pesediste infiltrate în principalele servicii de informaţii ale ţării. Vechii ofiţeri de

Securitate aflaţi încă la hăţurile Serviciului de Informaţii Externe (SIE), ca Silviu Predoiu,

Marcel Alexandru, Marin Vâlcea, Vasile Sarcă, Nicolae Vintilescu, Grigore Istrate şi alţii,

activau împotriva Occidentului încă de pe vremea dictatorului Nicolae Ceauşescu. Intrarea

în Uniunea Europeană şi în NATO presupunea trecerea în rezervă a dinozaurilor comunişti

care lucraseră şi pentru structurile Tratatului de la Varşovia. Schimbări s-au petrecut la

- 72 -

Serviciul Român de Informaţii, unde, după instalarea în funcţia de prim-adjunct al

generalului Florian Coldea (un repetent adus în instituţie de generalul Dan Gheorghe, fost

locţiitor al comandantului USLA înainte de 1989), au fost întinerite conducerile multor

secţii judeţene. Din păcate, tinerii promovaţi s-au dovedit, în cele mai multe cazuri, slab

pregătiţi, slugarnici şi obedienţi tătucului de la Cotroceni.

A. Preşedintele Băsescu asigură supravieţuirea sistemului

La Serviciul de Informaţii Externe, reforma s-a împotmolit, pentru că Traian

Băsescu şi camarila sa făceau parte din sistem, fiind cadre racolate şi documentate de

sectoarele Centrului de Informaţii Externe (cum se numea SIE înainte de 1989), în vederea

trimiterii „la post”. Ca urmare, Băsescu trebuia să se epureze el însuşi înainte de a curăţa

Externele de securişti. Peste 70% din dosarele DIE/CIE/SIE nu au fost predate CNSAS nici

astăzi, din motive lesne de înţeles, ca să nu mai vorbim de dosarele confiscate de armată la

Revoluţie. Opinia publică ar fi aflat cu stupoare cum demnitari şi politicieni democraţi

(ofiţeri conspiraţi) luptau împotriva NATO, spionau ţările Europei Occidentale sau

furnizau armament teroriştilor din toate zonele fierbinţi ale globului. Fantomele politicii

româneşti postdecembriste au dosare secretizate, pline cu documente semnate de

instructorii şefi Ioan Mihai Pacepa, Nicolae Pleşiţă sau Nicolae Andruţă Ceauşescu. Numai

aşa au fost promovaţi în cele mai importante funcţii în stat, prin şantaj cu dosare şi alte

bube în cap.

Există nenumărate dovezi că Traian Băsescu a preluat slugile informative ale

guvernării pesediste (2000 – 2004), folosindu-le împotriva celor care le promovaseră în

grad şi funcţie (vezi Ion Iliescu, Adrian Năstase şi alţii). Imediat ce a preluat puterea,

Băsescu a făcut scurte vizite la sediile serviciilor speciale. În ianuarie 2005, preşedintele

uitase deja de ţepe şi i-a lăudat pe securiştii „Epocii de Aur” pentru profesionalism şi

„densitate de creiere”. Printr-un decret din 8 februarie 2005, mulţi dintre ei au primit o stea

în plus, iar prietenii de spionaj ai preşedintelui Băsescu („la post” la Tokio) au fost imediat

răsplătiţi cu funcţii de conducere în importante direcţii din cadrul Serviciului de Informaţii

Externe. Aceste numiri s-au făcut în ciuda faptului că, încă de la începutul mandatului său,

Traian Băsescu fusese informat în amănunt despre metehnele informative ale ofiţerilor

superiori din cadrul serviciului secret extern. În stilu-i caracteristic, preşedintele a folosit

aceste informări pentru a-i şantaja şi promova în funcţii de conducere pe ofiţerii

compromişi (fustangii, beţivi, afacerişti sau corupţi), aceştia ajungând în cele din urmă

marionete în mâinile sale.

- 73 -

Cel mai bun exemplu în acest sens este actualul prim-adjunct al directorului

Serviciului de Informaţii Externe, generalul Silviu Predoiu, un securist al epocii ceauşiste,

metamorfozat în zâna bună a democraţiei, împotriva căruia Traian Băsescu a primit de-a

lungul timpului nenumărate plângeri şi sesizări.

Astfel, la data de 10 decembrie 2005, la Preşedinţia României s-a prezentat Marin

Cruceru, ofiţer de contraspionaj extern, care a activat pe fostul spaţiu sovietic (Republica

Moldova, Ucraina), de meserie profesor de istorie. Primit în audienţă de Traian Băsescu,

Cruceru i-a înmânat acestuia dosarul cu cele mai grave abuzuri ale celui care era la vremea

aceea directorul Direcţiei generale de protecţie internă din cadrul SIE – generalul colonel

Silviu Predoiu. Preşedintele a luat la cunoştinţă şi a făcut ce ştia mai bine. L-a promovat pe

securist în funcţia de prim-adjunct al şefului spionajului extern, postură în care se află şi

astăzi şi datorită căreia este şeful de facto al SIE. Secretul lui Predoiu? Dosarul de cadre al

lui Traian Băsescu de pe vremea în care preşedintele activa la Anvers, scos la lumină din

arhivele fostei UM 0195 (fosta unitate de contrainformaţii externe a DIE) de celălalt

adjunct al şefului SIE, generalul Vasile Sarcă (zis DJ Vasile), al doilea nemuritor în

ierarhia SIE.

B. Şef la SIE pe bază de şantaj, cu dosar de corupţie la DNA

Presa centrală scria în 2006 referitor la adjuncţii directorului SIE că „avem de-a

face cu două personaje pregătite ca agenţi anti-NATO în perioada cea mai neagră a

dictaturii ceauşiste”. În cazul generalilor Silviu Predoiu şi Vasile Sarcă, putem vorbi despre

ofiţeri CIE pregătiţi la şcoala de la Brăneşti pentru a lupta împotriva Occidentului. Până la

parvenirea lui Predoiu în funcţii mari, Sarcă plimba dosare, ca adjunct al şefului Direcţiei

secretariat, în cadrul căreia funcţiona Arhiva SIE, locul în care se aflau, şi încă se mai află,

o parte din dosarele secrete ale Securităţii externe, încă de la înfiinţarea acesteia. O sursă

nepreţuită de informaţii şi de putere pentru Predoiu! În anul 2003, arhiva a trecut la

Direcţia de protecţie internă, adică la colegul şi amicul Silviu Predoiu, care a pătruns astfel

în misterele şi biografiile secretizate ale politicienilor, incluzând aici şi biografia noului

locatar de la Cotroceni, care, după cum reieşea dintr-un dosar foarte bine ascuns în arhivă,

era noua încarnare a unui ofiţer CIE sub acoperire, aflat cândva la post la Anvers.

Astfel, România intra în UE cu agentul Pumnea (numele de cod al generalului

Predoiu în Centrala SIE), un spion comunist, şef în cel mai important serviciu extern de

informaţii al ţării, posesor al Dosarului penal nr. 11/P/2006, referitor la fapte de corupţie.

Cazul a fost instrumentat iniţial la Parchetul Militar de generalul-magistrat Dan Voinea,

apoi a fost înaintat la DNA, unde i s-a pierdut urma.

- 74 -

C. Cine este securistul din fruntea Serviciului de Informaţii Externe?

Conform Anuarului Diplomatic şi Consular al României editat de MAE, ediţia

1993 – 1994, generalul de brigadă Silviu Predoiu s-a născut pe 5 august 1958 la Bucureşti.

Surse din cadrul Serviciului de Informaţii Externe susţin că generalul Predoiu minte,

încercând să-şi ascundă originea rromă. Silviu Predoiu nu dorea să se ştie că e născut în

comuna Izvoarele din judeţul Giurgiu, dintr-un tată fost ofiţer de securitate, pe nume

Niculaie, şi o mamă de origine rromă, pe nume Domnica. Mai mult, jurnaliştii au

descoperit că Niculaie Predoiu, fost şef al Serviciului de Contrainformaţii al

Inspectoratului General al Miliţiei şi apoi şeful Inspectoratului Judeţean de Miliţie şi

Securitate Giurgiu înainte de 1989, era poreclit „Ţiganul” sau „Laleaua neagră” şi s-a

remarcat drept un activist înrăit şi un om fără scrupule, incult, grobian şi necioplit, care a

distrus multe cariere fără nicio remuşcare. Predoiu senior a fost bun prieten cu colonelul

Constantin Fulga, şeful Serviciului de Pază şi Ordine al Miliţiei Braşov, nimeni altul decât

tatăl fostului director al SIE Gheorghe Fulga, în perioada 2001 – 2006. Avansat în urmă cu

câţiva ani, la intervenţia fiului său, general în rezervă, Fulga senior are studii militare la

Moscova. Cu ajutorul său, au intrat pe sub pielea preşedintelui Ion Iliescu juniorii Fulga şi

Predoiu. În anul 1986, securistul Niculaie Predoiu ar fi fost îndepărtat din funcţia de şef

C.I. pe Miliție de către şeful Inspectoratului General al Miliţiei, generalul de

contrainformaţii militare Constantin Nuţă, pentru legături suspecte cu Fulga senior, fiind

lucrat, ca mulţi alţii cu studii la Moscova, în operaţiunea „Barajul” a UM 0110

(formaţiunea anti-KGB). De asemenea, a fost cercetat într-un dosar penal, pentru protecţia

vameşilor de la Giurgiu care făceau contrabandă cu aparatură electronică, dar a avut noroc

că a venit Revoluţia şi a scăpat.

Acelaşi Anuar Diplomatic şi Consular al României consemnează faptul că actualul

prim-adjunct al SIE, Silviu Predoiu, a absolvit Facultatea de Geologie – Geografie

Bucureşti şi a lucrat în perioada 1984 – 1985 în I.C.E. Geomin. La facultate a intrat cu

ajutorul tatălui şi s-a remarcat drept un student mediocru, absolvind studiile universitare

printre ultimii din promoţie şi fiind repartizat la Petroşani. Potrivit anuarului, în perioada

1985 – 1993, Silviu Predoiu şi-ar fi desfăşurat activitatea în Regia Autonomă Metale Rare

Bucureşti, o întreprindere a Ministerului de Interne, folosită ca parcare pentru securiştii cu

bube în cap sau deconspiraţi din diverse motive. La Metale Rare, a fost instruit de

căpitanul Nicolae Neferoiu şi a stat în fapt numai până în 1987, când datorită relaţiilor

tatălui său cu generalul Ioan Moţ a fost încadrat în DIE, la Unitatea de Contrainformaţii

- 75 -

Externe (UM 0195), la care şef era Moţ. Tot atunci a urmat cursuri de doi ani la Şcoala de

Securitate de la Brăneşti şi a devenit ofiţer.

La această şcoală s-a remarcat drept un pilos şi un îngâmfat, fiind detestat şi ocolit

de toţi colegii săi de curs, fiindcă era un lăudăros notoriu, îndeosebi cu cunoştinţele şi

relaţiile sale. Înfiinţată şi echipată de adjunctul DIE Ion Mihai Pacepa ca o alternativă la

şcolile similare de perfecţionare a ofiţerilor de informaţii de la Moscova, instituţia pregătea

tinerii pentru spionaj împotriva structurilor euroatlantice. Predoiu a lucrat ca ofiţer CIE

acoperit în Comerţ Exterior şi a fost retras în Centrala SIE în anul 1990, unde timp de trei

ani a activat ca ofiţer de contraspionaj. După Revoluţie, a fost la un pas să fie linşat de

către colegii săi din UM 0195 pentru comportamentul său sfidător. Fiind tânăr, a fost

menţinut în structură încercându-se instruirea lui pentru că era o catastrofă, iar pentru a fi

protejat a fost trimis la post în Africa, respectiv în Nigeria.

D. Străpuns pentru cucerirea soţiei portarului de la ambasadă

În anul 1993, spionul Predoiu a fost numit secretar III la Ambasada României din

Lagos, după ce ar fi urmat un curs postuniversitar de jurnalism. Alături de Predoiu, în

Nigeria activau ofiţeri vechi sub acoperire, printre care şi Bogdan Dumitrescu, ultima

rămăşiţă a „Filierei Nigeriene” de trafic cu armament, arestat şi judecat în 2006 pentru

spionaj militar în favoarea Moscovei.

Dacă pe site-ul SIE, în dreptul generalului Predoiu, figurează „misiune externă”

între anii ’93 şi ‘97, Ministerul Afacerilor Externe l-a deconspirat pe diplomat mai întâi în

anuarul diplomatic din 1994, apoi printr-un comunicat al biroului de presă. Conform MAE

(adresa nr. A1/L544/3 din 18 ianuarie 2007), Silviu Predoiu „s-a aflat în misiune

permanentă la Ambasada României la Lagos (Nigeria), în perioada 18.10.1993 – 22.11.1997.

Pe durata misiunii, s-a ocupat de presă şi relaţii consulare”.

Colegii de spionaj afirmă că, după un scandal monstru cu portarul ambasadei,

subofiţer SIE, cauzat de faptul că s-a dat la nevasta acestuia, Silviu Predoiu a fost

înjunghiat. Cazul a devenit subiect de predare pentru cursanţii de la Brăneşti, când erau

instruiţi cum să se comporte la post, generalul Grigoraş, şeful Direcţiei protecţie în acea

perioadă, prezentând ani buni acest caz ca un exemplu negativ. Silviu Predoiu a recunoscut

fără să vrea, de faţă cu fostul său coleg, generalul (r) Marcel Alexandru, că a fost

înjunghiat în perioada în care a fost la post, considerând episodul o faptă de vitejie.

E. Implicat în afaceri cu petrol şi armament

- 76 -

În ciuda evidenţelor, generalul Predoiu a negat totul, până şi faptul că a fost la post

în Nigeria, o zonă gri pe harta contrabandei cu armament şi produse petroliere, de pe care

românii au fost scoşi în 2006, în mod brutal, în urma afacerii „Bogdan Dumitrescu”.

Din nefericire pentru acesta, jurnaliştii l-au dovedit pe Silviu Predoiu cu

„radiograma nr. 888 din 18.11.1996 lagos”, decriptată şi semnată „silviu predoiu, secretar

iii”. Presa centrală a relatat că Silviu Predoiu şi Bogdan Dumitrescu erau amestecaţi în

afaceri dubioase cu petrol, împreună cu oficiali nigerieni şi cu mai mulţi afacerişti ai vechii

Securităţi. Dextron, Petroconsult, Chrome Consorţiu sunt numai câteva dintre braţele

caracatiţei prahovene întinse de Securitate în Nigeria. Mai trebuie adăugat şi faptul că

Nigeria este alături de alte ţări, ca Mauritania, Tunisia, Maroc, unul dintre end-userii falşi

folosiţi în afacerile cu armament ale Securităţii şi ale urmaşilor săi.

Cu alte cuvinte, serviciile secrete române vindeau armament în zone de conflict,

aflate sub embargou, și prin intermediul Nigeriei. Afacerile se derulau la adăpostul relaţiei

cu National Petroleum Corporation, un fel de Petrom al Nigeriei. Actualul adjunct al SIE ar

fi intervenit de asemenea ca Emeka Offor, unul dintre cei mai influenţi politicieni

nigerieni, posesor al unei imense averi, să ajungă consul onorific al României la Lagos.

Cariera de diplomat a lui Predoiu a luat sfârşit în anul 1997, când a fost chemat în ţară de la

post.

F. Ascensiune fulminantă în SIE

La sosirea în ţară, „diplomatul” CIE/SIE a avut o ascensiune fulminantă în centrală,

fiind numit în 1997 şef de birou în Serviciul Asia din cadrul Direcţiei C, unde l-a avut şef

pe colonelul Constantin Vatamanu, un vechi ofiţer C.I.-ist, fost ofiţer de miliţie la Iaşi, ca

şi tatăl lui Predoiu. Colonelul Vatamanu l-a sprijinit şi l-a sprijinit foarte mult pe Predoiu

junior, ajutându-l să fie promovat locţiitor de-al său şi apoi şef de serviciu, după ce el a

plecat la post în Japonia, ca şi consul.

Predoiu a ajuns astfel să coordoneze o vreme ofiţerii care acţionau pe spaţiul ţărilor

ex-sovietice În anul 1999, Silviu Predoiu era locotenent-colonel şi a ajuns fulgerător,

datorită intervenţiei soţiei sale, Cătălina, la preşedintele Emil Constantinescu, căruia îi

fusese student la Facultatea de Geologie, director la Direcţia de crimă organizată, având

funcţie de general.

Între 2002 şi 2003, după ce director la SIE a ajuns profesorul de socialism ştiinţific

Gheorghe Fulga, Silviu Predoiu a fost promovat şef al Direcţiei antiterorism din SIE. După

ce generalul Adrian Isac a plecat de la şefia Direcţiei de protecţie internă, în 2003, în locul

său a fost promovat Predoiu. În 2004, acesta a fost avansat general şi şef al Direcţiei

- 77 -

generale de securitate internă din SIE. Preşedintele Băsescu, cel care promitea pesediştilor

„ţepe în Piaţa Victoriei”, l-a numit oarecum inexplicabil pe general, în noiembrie 2005,

prim-adjunct al directorului SIE, practic şeful spionilor externi.

În materie de avansări, Predoiu a bătut toate recordurile, fiind avansat de patru ori

începând din anul 2004, când a fost făcut general de brigadă, astăzi având gradul cel mai

înalt, de general cu patru stele. Ultimele trei avansări le-a obţinut din partea preşedintelui

Traian Băsescu, în 2006, 2008 şi 2011.

G. Nevasta – la Resurse Umane, amanta – psiholog. La SIE

Ca orice securist care se respectă, Silviu Predoiu şi-a angajat nevasta, Cătălina, în

2001, în Compartimentul Sinteză din cadrul SIE. Consoarta a fost promovată în 2005 la

conducerea Serviciului Analiză, apoi a devenit şefa unuia dintre serviciile Direcţiei resurse

umane, care se ocupa cu angajările şi cu promovările ofiţerilor externişti. Practic, în acel

moment, familia „Pumnea” tăia şi spânzura în SIE.

În noiembrie 2006, după dezvăluirile apărute în presa centrală, Cătălina Predoiu a

fost schimbată fără prea mult tam-tam din Direcţia de resurse umane a SIE. În vremea

aceea, fratele generalului Silviu Predoiu era şef de serviciu în SRI. Adresa declarată a

familiei Predoiu este str. Frunte Lată nr. 4, bloc P5, etaj 2, ap. 8, sector 5, Bucureşti, dar şi-au

construit, din umilele salarii de bugetari, o vilă cochetă în Băneasa, în spatele postului de

televiziune „Antena 1”, în dreptul sediului Grivco, zonă în care au devenit cunoscuţi pentru

scandaluri alimentate bahic.

O piesă de bază în anturajul lui Silviu Predoiu este una din amantele generalului,

psihologul Bianca Şerb, de la SIE. Figură ştearsă, cu ochelari rotunzi şi groşi ca fundul

sifonului, psihologul Bianca are un aer stahanovist, provocând necunoscătorilor în

domeniu fiori mai ceva ca Ana Pauker. Protejată de şeful de facto al SIE şi avansată până

la gradul de colonel, a fost promovată fulgerător, primind chiar două grade într-un an. În

martie 2005, în urma dezvăluirilor jurnalistului Ovidiu Eduard Ohanesian, simţindu-se

vulnerabil, Silviu Predoiu era însoţit pas cu pas de domnişoara psiholog.

Ofiţerii din sistem, care au avut de-a face cu cei doi, spun că aceştia au creat în

instituţie o atmosferă deosebit de încordată. Fostul colonel SIE Ionel Dragomir a fost unul

dintre cei care au avut curajul să dea în judecată instituţia de unde fusese dat afară abuziv.

În acel moment, Bianca Şerb a dispărut din peisaj, iar când a fost citată ca martor, SIE a

răspuns instanţei de judecată că nu are o angajată cu acest nume. Probabil au trimis-o sub

acoperire la post, undeva în străinătate.

- 78 -

În cadrul SIE, se mai ştie că generalul Predoiu a avut relaţii amoroase cu o doctoriţă

de la Policlinica SIE şi cu o domnişoară Carmen, de la Serviciul Cooperare din SIE.

H. Incultură crasă şi ură viscerală faţă de tinerii educaţi

Mulţi ofiţeri au fost siliţi să renunţe la carieră din cauza familiei Predoiu. Presa

centrală a scris că generalul Predoiu a fost botezat în SIE cu apelativul de „Pleşiţă II”, din

cauza inculturii sale. Tinerii din SIE se plângeau că Silviu Predoiu, ajutat de febleţea sa,

psihologul-colonel Bianca Şerb, se poartă ca un stăpân de sclavi pe plantaţie. Încadrările se

făceau pe ochi frumoşi, iar destituirile erau arbitrare.

Surse din cadrul SIE afirmă că, sub directoratul lui Gheorghe Fulga, Predoiu s-a

ocupat cu identificarea şi îndepărtarea ofiţerilor care nu acceptau compromisuri. La vremea

aceea, accesul în instituţie nu se putea face decât pe bază de şpagă şi la recomandare

politică. Apartenenţa la o familie de vechi securişti reprezenta un avantaj în cariera

viitorilor ofiţeri externişti. Trimiterea la post însemna un lung şir de „cotizaţii”, până la

şeful de direcţie şi la secretarul de stat din MAE. Lunar, o parte din salariul primit de ofiţer

la post mergea către boierii SIE.

Din cauza gradului înalt de politizare şi corupţie, mulţi tineri cu pregătire

superioară, cu masterate şi doctorate, au părăsit SIE. Ei l-au descris pe Silviu Predoiu ca

fiind „un agramat, ce întruchipează tipul lipsit de orice scrupule, beţiv şi afemeiat notoriu,

care a declanşat numeroase scandaluri amoroase în SIE”.

Prin înscenări, abuz de putere şi manipulare, Predoiu a distrus cariera multor ofiţeri

de perspectivă şi în epoca Băsescu. În SIE, testul psihologic este hotărâtor pentru trimiterea

în misiune externă. Cu ajutorul apropiaţilor şi mai ales al apropiatelor sale din conducerea

instituţiei, mulţi ofiţeri SIE au fost declaraţi de Silviu Predoiu labili psihic şi, în consecinţă,

nu au mai fost trimişi la post. Fiind un tip mediocru, Predoiu are o ură viscerală faţă de

tinerii instruiţi şi educaţi.

I. Prins cu minciuna în conferinţa de presă

Jurnalistul Eduard Ovidiu Ohanesian spune că l-a cunoscut pe generalul Silviu

Predoiu în luna martie 2005, cu puţin timp înainte de a fi victima unei operaţiuni

complexe, pusă la cale de serviciile secrete române, mediatizată ca „Răpirea din Irak”. În

urma unor articole dure despre abuzurile comise de unii ofiţeri de rang înalt din cadrul SIE,

publicate în cotidianul „România liberă”, Silviu Predoiu, proaspăt numit prim-adjunct al

directorului SIE, a hotărât organizarea primei conferinţe informale cu jurnaliştii. Se părea

că instituţia, urmaşă directă a Securităţii ceauşiste, voia să dea semne de deschidere către

opinia publică. Din partea SIE, printre alţii, mai participau la aşa-zisa conferinţă generalul

- 79 -

Marcel Alexandru – secretar de stat, generalul Nicolaie Goia – şef de direcţie, fostul

purtător de cuvânt al SIE Vică Ţăranu, şeful Biroului de relaţii cu presa, Nicolae

Vintilescu, şi alţi ofiţeri nominalizaţi de Ohanesian în articolele sale.

Într-o pauză, Predoiu, asistat din umbră de psihologul Bianca Şerb, a afirmat în

mijlocul ziariştilor că nu a fost niciodată în Nigeria şi că nu a avut vreo legătură cu ruşii.

Cu alte cuvinte, a dat de înţeles că jurnalistul Ohanesian minţea în articolele sale. Din

păcate pentru generalul-dandana, la scurt timp după conferinţă, l-a dat în vileag o

radiogramă publicată în presă (radiograma nr. 888 din data de 18.11.1996, ora 19.00),

trimisă din Ambasada României de la Lagos, semnată, cum altfel, Silviu Predoiu, secretar

III MAE. A urmat răspunsul Ministerului Afacerilor Externe, care dovedea că Predoiu era

ofiţer SIE sub acoperire de diplomat în Nigeria, exact în perioada la care făcuse referire

Ohanesian. După numai un an, fostul său coleg de apartament şi de afaceri murdare în

Lagos (pe când reprezentanţa României în Nigeria nu deţinea un sediu propriu), ofiţerul

SIE Bogdan Dumitrescu, este arestat, judecat şi condamnat de o instanţă nigeriană pentru

transmitere de secrete militare către diplomaţi ruşi.

J. Abuz grav în cazul colonelului Dragomir

Cazul colonelului Ionel Dragomir a făcut subiectul celei de-a doua conferinţe

informale organizate de generalul Predoiu la SIE. Remarcat drept un ofiţer profesionist în

SIE, colonelul Dragomir a fost dat afară în mod abuziv, fără drept de pensie, de către

generalul Predoiu, la comanda expresă a preşedintelui Traian Băsescu, care l-a numit

„colonelul Dumitrescu” şi l-a acuzat că i-ar fi furnizat informaţii jurnalistului Ovidiu

Eduard Ohanesian. De această dată au fost invitaţi doar ziarişti convenabili, care înghiţeau

pe nerăsuflate intoxicările de presă răsuflate de Predoiu.

Speriat de procesele intentate de colonelul Dragomir şi de dezvăluirile pe care

acesta le putea face referitor la corupţia din SIE, Silviu Predoiu a încercat să-i fabrice

fostului colonel o biografie falsă. Fără succes, dar nu s-a lăsat. Ascunzându-se sub

semnătura „Biroul Director”, în data de 13 aprilie 2007, Silviu Predoiu a postat pe site-ul

SIE un comunicat care îl înfiera proletar pe „duşmanul poporului”, jurnalistul Ovidiu

Eduard Ohanesian, urmat de un denunţ penal la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Bucureşti. O dovadă clară de poliţie politică, inspirată de declaraţiile tătucului său de la

Cotroceni, Traian Băsescu. Între timp, denunţul penal a fost pierdut fără urmă, pe drum

spre Parchetul General.

K. Exerciţiu de poliţie politică în cazul Năstase

- 80 -

Imediat după venirea la putere a preşedintelui Traian Băsescu, generalul Predoiu a

început să caute dovezi şi documente incriminatoare la adresa fostului premier PSD Adrian

Năstase. Astfel, l-a determinat pe colonelul Ioan Păun (Pilu), fost consul în China,

cunoscut ca apropiat al familiei Năstase, să spună tot ce ştie. Totodată, l-a instruit personal

pe directorul Octavian Creţu de la S.C. Ape Minerale Borsec cum să folosească tehnica

operativă în discuţiile cu Adrian Năstase, dându-i ordin să coopereze cu DNA.

Creţu avea o legătură mai veche cu SIE, de dinainte de 1989, despre care pot spune

mai multe generalul Constantin Rotaru, fost director adjunct al SIE, şi colonelul Emil Ivan,

fost şef de direcţie în SIE, care după ieşirea la pensie au fost angajaţi amândoi la S.C. Ape

Minerale Borsec. Inclusiv colonelul Ioan Păun a fost angajat de către Creţu la o fabrică de-a

sa din Sebeş.

În concluzie, generalul Predoiu a fost cel care a furnizat cele mai multe documente

referitoare la ex-premierul Năstase. Condiţia pentru a-l salva pe colonelul Păun de

închisoare a fost să-i organizeze o vizită în China preşedintelui Băsescu şi a soţiei sale la

acelaşi nivel cum a organizat vizita ex-premierului Năstase şi a soţiei acestuia.

L. Protejarea lui Băsescu, Udrea şi Stolojan

În anul 2006, în cadrul SIE a fost înfiinţată o direcţie care se ocupa cu munca

informativă în domeniul energiei, condusă de un ofiţer cu numele de cod „Chiliman”.

Rezultatele au început să apară foarte repede, această direcţie dovedindu-şi utilitatea. În

urma cazului Alro, în care au fost implicate mai multe persoane din conducerea ţării,

respectiv preşedintele Traian Băsescu şi consilierii prezidenţiali Elena Udrea şi Theodor

Stolojan, s-a ajuns la concluzia că unele informaţii esenţiale au parvenit procurorilor

DIICOT de la această nouă direcţie. La ordinul lui Băsescu, generalul Predoiu a declanşat

o anchetă pentru a stabili cine este implicat. Întrucât nu a reuşit să stabilească cine a

sprijinit DIICOT, împreună cu preşedintele Băsescu au decis desfiinţarea acestei structuri,

marea majoritate a ofiţerilor fiind trecuţi în rezervă.

M. Ambasadori compromişi, protejaţi de Predoiu

Fosta ambasadoare a României în Australia, Manuela Vulpe, devenită celebră după

ce a exersat diplomaţia în jacuzzi cu fostul ministru de externe Teodor Baconschi, a fost în

legătura generalului Predoiu, care a instruit-o şi-a implicat-o într-o relaţie scandaloasă cu

un diplomat iranian care trebuia compromis. De fapt, Predoiu a făcut aceste jocuri la

comandă şi în interes american. Din această cauză, Manuela Vulpe nu a fost exclusă din

diplomaţie şi a ajuns ambasador în Mexic în urma scandalului sexual cu ecumenicul

Baconschi.

- 81 -

Ambasadorul Sofineti din India a fost semnalat că ar avea activităţi de spălare de

bani cu un finanţator al reţelelor teroriste, în urma cărora diplomatul nostru şi-a rotunjit

bine veniturile. Pentru că ambasadorul Sofineti era în legătura generalului Predoiu şi

furniza informaţii SIE, nu s-a luat nicio măsură împotriva acestuia şi a rămas ambasador ca

să reprezinte interesele SIE, nu ale României.

N. Responsabilitatea lui Predoiu în cazul diplomatului Grecu

Acţiunea diplomatului Gabriel Grecu din Federaţia Rusă, ofiţer acoperit al SIE,

care a fost prins şi reţinut de FSB când ridica un material informativ de la o căsuţă poştală

din Moscova, a fost aprobată şi coordonată nemijlocit de către generalul Predoiu.

Operaţiunea a fost atât de prost planificată, iar verificările au fost atât de superficiale, încât

ruşilor li s-a părut incredibil de uşor să prinzi în flagrant un ofiţer SIE şi să-l reţii câteva

ore, timp în care nu se ştie ce s-a întâmplat cu Grecu, fiind posibil să-l fi fost sedat şi

interogat ori chiar recrutat.

Pentru că operaţiunea a fost aprobată şi coordonată de Predoiu, nu s-a luat nicio

măsură şi nu s-a făcut nicio analiză de caz. De fapt, ruşii au monitorizat legătura SIE cu

aşa-zise surse de informaţii de ani buni, iar în tot acest timp au intoxicat serviciul român de

spionaj. Acest lucru naşte mari semne de întrebare asupra profesionalismului sau, mai

grav, asupra loialităţii generalului Predoiu.

În SIE se mai comentează de mult timp modul defectuos în care generalul Predoiu a

gestionat milioane de euro destinaţi finanţării înfiinţării unui post de televiziune în

Republica Moldova, suspectându-se sustragerea a sute de mii de euro de către

Predoiu&Co.

Referitor la răpirea jurnaliştilor români din Irak, generalul Predoiu a fost cel care l-a

influenţat şi l-a determinat pe preşedintele Băsescu să accepte scenariul american al răpirii,

care ulterior s-a transformat într-o răpire adevărată. Cu acest prilej, Predoiu a devoalat

americanilor o mare parte a potenţialului informativ pe care îl avea SIE în lumea arabă din

vremea lui Ceauşescu. Logic, acest potenţial a fost preluat de către americani.

O. Jocurile băsiste ale generalului Predoiu

Generalul Predoiu cunoaşte foarte bine şi potenţialul informativ al fostei Brigăzi U

(Umbre), devenită Direcţia H în vremea directorului Cătălin Harnagea. O parte dintre foştii

ofiţeri deplin acoperiţi, racolaţi şi instruiţi de generalul Cornel Biriş bântuie prin

Parlament, Guvern, Preşedinţie, justiţie şi diplomaţie, multe decizii contestate care se iau în

aceste instituţii fiind rodul ordinelor primite de la SIE, de fapt de la generalul Predoiu, care

la rândul său le-a primit de la preşedintele Băsescu.

- 82 -

Alegerile prezidenţiale din 2009 au oferit din nou generalului Predoiu prilejul de a-şi

oferi serviciile preşedintelui Băsescu. Predoiu a coordonat toţi ofiţerii SIE implicaţi în

măsluirea voturilor în favoarea lui Băsescu, cooperând foarte bine cu ambasadorul

Baconschi de la Paris. Tot generalul Predoiu a coordonat operaţiunea ofiţerilor deplin

acoperiţi ai SIE care au compromis guvernarea USL în străinătate după referendumul

pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu din iulie 2012.

P. Strict urgent – Debarcarea generalului Predoiu

Opinia publică şi clasa politică trebuie să înţeleagă că toată activitatea informativă

operativă a SIE este cunoscută numai de către generalul Predoiu, nu de către directorul

civil, actualmente Teodor Meleşcanu, care este de fapt o marionetă şi nu are acces deplin la

surse şi operaţiuni.

După mai bine de două decenii de la Revoluţia anticomunistă şi după accederea

României în structurile euroatlantice, ar fi cazul ca dinozaurul comunist din fruntea SIE,

generalul Silviu Predoiu, să fie debarcat împreună cu toate fantomele Securităţii din lumea

politică, justiţie, presă, afaceri şi diplomaţie.

Dosarele Securităţii, secretizate abuziv în arhivele SIE, trebuie prezentate opiniei

publice fără nicio rezervă, pentru ca electoratul să se prezinte la vot în cunoştinţă de cauză.

Conducerile serviciilor secrete, mai ales cea a Serviciului de Informaţii Externe,

trebuie depolitizate, ofiţerii acestor structuri urmând să-şi facă datoria faţă de ţară şi faţă de

cetăţeni, nu împotriva acestora. Retragerea ofiţerilor acoperiţi din politică, justiţie, afaceri,

presă este o necesitate. Altfel, vom trăi în continuare la cheremul aceloraşi personaje, cu

Institutul de Economie Mondială în CV şi în suflet, educate la marea şcoală a generalilor

Nicolae Pleşiţă şi Ioan Mihai Pacepa, într-o Românie tot mai orwelliană.

Domnul Leonard Cadăr:

Declaraţia politică se intitulează „Curtea de Conturi – Inchiziţia mileniului al III-lea”.



Semnalez astăzi în faţa dumneavoastră o problemă delicată a statului român,

neabordată în termeni corecţi în spaţiul public, şi mă refer la Curtea de Conturi. Acest

organ inchizitor al mileniului al III-lea, care îşi îndeplineşte ineficient sarcina de apărare a

banului public, este folosit mai degrabă de către interesele de grup ca organ de şantaj sau

represiune politică, cu ţinte precis trasate.

În plus, lipsa unor specialişti în domeniile tehnice vizate controlului este determinantă

pentru calitatea auditului, pentru că, dacă din punct de vedere contabilo-economic au

- 83 -

pregătirea necesară, la inginerie au o lipsă acută de cunoştinţe şi personal calificat. Unele

dintre deciziile entităţilor economice cercetate nu sunt strict contabile, ci sunt decizii de

management bazate pe soluţii tehnice, strategice. Pentru a face faţă acerbei concurenţe

private, instituţiile care administrează fonduri publice trebuie să se ghideze mai puţin după

preţul cel mai mic şi mai mult pe creşterea calităţii serviciului public. Unde am ajunge dacă

am cumpăra mereu aţă chirurgicală chinezească sau am construi infrastructură doar cu cei

care ne oferă întotdeauna preţul cel mai mic, pentru că lucrează cu materiale slab calitativ,

iar muncitorii lor sunt mai mult sclavi, decât angajaţi?

Iată de ce economiştii Curţii de Conturi n-ar trebui să măsoare totul cu aceeaşi

ruletă contabilicească, neţinând seamă de soluţiile tehnice alese de proiectanţi cu experienţă

şi explicate de ingineri practicanţi cunoscători ai mediului privat, pentru că această aroganţă

birocratică ar putea îngropa în timp calitatea serviciului public, ghidată doar de principiul

celui mai mic preţ.

Tocmai din aceste motive, îmi voi lua angajamentul de a modifica printr-un proiect

de lege modul de funcţionare a Curţii de Conturi, astfel încât aceasta să nu mai acţioneze

subiectiv, ci în cunoştinţă de cauză, prin aportul unui corp de specialişti/consultanţi tehnici

din domeniul privat, astfel încât instituţiile publice să fie cu adevărat în slujba cetăţenilor şi

a creşterii calităţii vieţii, şi nu sclavele tiraniei preţului celui mai mic.


Am să-l rog pe domnul senator Mario Oprea, secretar asistent al conducătorului de

şedinţă de astăzi, să citească prezenţa în continuare pentru a vedea care este cvorumul.

Mulţumesc.

Domnul Mario-Ovidiu Oprea:

Am să dau citire listei senatorilor, dar vreau să anunţ faptul că îşi desfăşoară

activitatea, în aceste momente, şi Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi

validări a Senatului.

Agrigoroaei Ionel prezent

2. Andronescu Ecaterina prezentă

3. Anghel Adrian absent

4. Anghel Cristiana-Irina prezentă

5. Antonescu George-Crin-Laurenţiu absent

6. Arcaş Viorel prezent

Ardelean Ben-Oni prezent

- 84 -

8. Ariton Ion prezent

9. Atanasiu Teodor prezent

10. Badea Leonardo prezent

12. Badea Viorel-Riceard absent

13. Banias Mircea-Marius prezent

14. Barbu Daniel-Constantin absent

15. Barbu Tudor absent

17. Bădălău Niculae absent

18. Bălu Marius absent

19. Belacurencu Trifon prezent

20. Bereanu Neculai prezent

22. Biró Rozalia-Ibolya prezentă

23. Blaga Vasile absent

Boagiu Anca-Daniela absentă

24. Boboc Cătălin absent

25. Bodea Cristian-Petru prezent

26. Bodog Florian-Dorel absent

27. Boeriu Valeriu-Victor prezent

28. Bota Marius-Sorin-Ovidiu prezent

29. Bujor Dumitru-Marcel prezent

31. Bumbu Octavian-Liviu absent

32. Burlea Marin prezent

33. Butnaru Florinel prezent

34. Butunoi Ionel-Daniel prezent

35. Cadăr Leonard prezent

36. Calcan Valentin-Gigel absent

Câmpeanu Mariana absentă

37. Chelaru Ioan prezent

38. Chiriac Viorel prezent

39. Chiru Gigi Christian prezent

- 85 -

40. Chiuariu Tudor-Alexandru absent

42. Ciorbea Victor prezent

43. Coca Laurenţiu Florian prezent

44. Constantinescu Florin prezent

45. Cordoş Alexandru absent

46. Corlăţean Titus absent

47. Coste Marius prezent

48. Cotescu Marin-Adrănel absent

50. Creţu Gabriela prezentă

51. Cristache Iulian prezent

52. Cristina Ioan absent

53. Croitoru Cătălin prezent

56. Deneş Ioan prezent

58. Dincă Mărinică absent

59. Dobra Dorin-Mircea prezent

60. Dobriţoiu Corneliu prezent

61. Donţu Ovidiu-Liviu prezent

62. Drăghici Damian absent

63. Dumitrescu Cristian-Sorin prezent

64. Dumitrescu Florinel prezent

65. Dumitrescu Iulian absent

66. Durbacă Eugen prezent

67. Duruţ Aurel prezent

70 Ehegartner Petru prezent

71. Federovici Doina-Elena prezentă

72. Fifor Mihai-Viorel prezent

73. Filip Petru prezent

74. Firea Gabriela prezentă

75. Florian Daniel Cristian prezent

76. Flutur Gheorghe absent

- 86 -

78. Frătean Petru-Alexandru prezent

79. Geoană Mircea-Dan prezent

80. Ghilea Găvrilă prezent

81. Ghişe Ioan prezent

82. Grapă Sebastian absent

83. Greblă Toni prezent

84. Grigoraş Viorel prezent

86. Haşotti Puiu prezent

87. Ichim Paul absent

88. Igaş Traian-Constantin absent

89. Iliescu Lucian prezent

90. Ilieşiu Sorin prezent

91. Ioniţă Dan-Aurel absent

92. Iovescu Ioan prezent

93. Isăilă Marius-Ovidiu prezent

94. Jipa Florina-Ruxandra prezentă

95. Klárik László-Attila prezent

László Attila prezent

96. Lazăr Sorin-Constantin prezent

97. Luchian Dragoş prezent

98. Luchian Ion prezent

99. Marian Dan-Mihai absent

100. Marian Valer prezent

101. Marin Nicolae prezent

102. Markó Béla prezent

104. Mazăre Alexandru absent

106. Mihai Cristian-Dănuţ prezent

107. Mihai Neagu prezent

108. Mihăilescu Petru-Şerban prezent

109. Miron Vasilica-Steliana absentă

- 87 -

110. Mitu Augustin-Constantin absent

111. Mocanu Victor prezent

113. Moga Nicolae prezent

114. Mohanu Nicolae prezent

115. Mora Ákos-Daniel absent

116. Motoc Octavian absent

117. Mutu Gabriel absent

118. Nasta Nicolae prezent

119. Neagu Nicolae prezent

120. Neculoiu Marius prezent

121. Nicoară Marius-Petre prezent

122. Nicolae Şerban absent

123. Nicula Vasile-Cosmin prezent

124. Nistor Vasile absent

125. Niţă Mihai prezent

126. Niţu Remus-Daniel absent

127. Obreja Marius-Lucian prezent

130. Oprea Dumitru prezent

131. Oprea Gabriel absent

132. Oprea Mario-Ovidiu prezent

134. Oprea Ştefan-Radu absent

135. Paşca Liviu-Titus prezent

137. Paşcan Emil-Marius prezent

Pataki Csaba absent

Pavel Marian absent

Păran Dorin prezent

Păunescu Teiu prezent

Pelican Dumitru prezent

Pereş Alexandru prezent

Pop Gheorghe prezent

- 88 -

Pop Liviu-Marian prezent

Popa Constantin absent

Popa Florian prezent

Popa Ion prezent

Popa Mihaela absentă

Popa Nicolae-Vlad absent

Popescu Corneliu absent

Popescu Dumitru-Dian prezent

Popescu-Tăriceanu Călin-Constantin-Anton absent

Purec Ion-Simeon prezent

Rădulescu Cristian absent

Rogojan Mihai-Ciprian prezent

Roşca-Stănescu Sorin-Ştefan prezent

Rotaru Ion prezent

Saghian Gheorghe prezent

Savu Daniel prezent

Sârbu Ilie prezent

Secăşan Iosif prezent

Severin Georgică prezent

Silistru Doina prezentă

Solomon Antonie absent

Stoica Ştefan absent

Stuparu Timotei prezent

Suciu Matei absent

Şova Dan-Coman absent

Tánczos Barna prezent

Tămagă Constantin prezent

Tătaru Dan prezent

Tătaru Nelu prezent

Teodorovici Eugen-Orlando absent

- 89 -

Tişe Alin-Păunel prezent

Toma Ion absent

Todiraşcu Valeriu prezent

Tomoiagă Ştefan-Liviu absent

Tudor Doina-Anca prezentă

Ţapu Nazare Eugen prezent

Ungureanu Mihai-Răzvan prezent

Valeca Şerban-Constantin prezent

Vasiliev Marian prezent

Vâlcov Darius-Bogdan prezent

Vegh Alexandru prezent

Verestóy Attila prezent

Vochiţoiu Haralambie prezent

Voinea Florea absent

Volosevici Andrei-Liviu absent

Vosganian Varujan absent

Zisu Ionuţ-Elie prezent

*


Bună dimineaţa!

Deschid lucrările şedinţei Senatului. Din nou, vă spun bună dimineaţa.


Deschidem lucrările. Suntem în cvorumul constituit de şedinţă. Şi-au anunţat

prezenţa 98 de doamne şi domni senatori.

Ordinea de zi a şedinţei Senatului de astăzi, pe care, până la venirea domnului

preşedinte, o conduc eu, Cristian Dumitrescu, asistat de domnii senatori Mario-Ovidiu

Oprea şi Alexandru Pereş – pe care-l invit, în mod respectuos, la pupitru –, secretari ai

Senatului.

Supun la vot ordinea de zi.

Domnul preşedinte Ilie Sârbu vrea să facă o intervenţie de la microfonul central.

Domnul Ilie Sârbu:


- 90 -

Stimaţi colegi,

Am rugămintea ca în ordinea de zi să introducem o propunere legislativă, care, din

greşeală, a fost înregistrată la noi, la Senat, şi trebuie transmisă la Camera Deputaţilor. Este

vorba de Propunerea legislativă pentru completarea art. 86 din Legea nr. 80/1995 privind

statutul cadrelor militare.


Mulţumesc.


În legătură cu ordinea de zi, cea care v-a fost înmânată – o aveţi în faţa

dumneavoastră –, se solicită din partea domnului senator Ilie Sârbu o completare pentru a

îndeplini o procedură de transmitere a propunerii legislative la Camera Deputaţilor, prin

declinarea calităţii de primă Cameră sesizată.

De asemenea, vă aduc aminte că, la ora 11.15, vom avea un vot pentru a numi

preşedintele Autorităţii de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.

Deci, cu completarea solicitată, supun la vot ordinea de zi.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Ordinea de zi a fost aprobată.

Programul de lucru este până la ora 11.45, când ne deplasăm la Camera Deputaţilor

pentru şedinţa comună a celor două Camere.

În legătură cu programul de lucru sunt observaţii? Nu sunt.

Supun la vot.

Cine este pentru? Mulţumesc.


Abţineri? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi, a fost aprobat şi programul de lucru.

*

În legătură cu solicitarea făcută de către domnul senator Ilie Sârbu. Propunerea

legislativă pentru completarea art. 86 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor

militare, este de competenţa Camerei Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată, noi fiind

Cameră decizională.

Propunerea legislativă a fost depusă eronat la noi, în primă citire, şi, în conformitate

cu prevederile art. 88 alin. (8) pct. 2 din Regulamentul Senatului şi ale art. 118 din

- 91 -

Constituţia României, propunerea legislativă înregistrată la Senat cu nr. b414/2013 se

transmite, ca urmare a votului pe care-l o să-l solicit Senatului, către Camera Deputaţilor.

Vă comunic că această iniţiativă legislativă are aviz din partea Consiliului

Legislativ, dar Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări nu a prezentat

un punct de vedere. Sigur, fiind clar că este vorba de o declinare de competenţă, Senatul

este suveran. Dacă dumneavoastră veţi vota, această propunere legislativă va fi transmisă

imediat Camerei Deputaţilor.

Vă consult prin vot în legătură cu transmiterea propunerii legislative la Camera

Deputaţilor, în condiţiile amintite.



Abţineri? O abţinere.

Vă mulţumesc.

Cu 97 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi o abţinere, propunerea legislativă va

fi transmisă la Camera Deputaţilor.


Intrăm în ordinea de zi.

Declaraţiile politice au fost menţionate şi au fost citite, cele care au fost depuse în

scris de către colegi, şi vor fi transmise către Monitorul Oficial al României pentru a fi

publicate.

*

Punctul 2 din ordinea de zi, Proiecte de Hotărâre privind consultarea parlamentelor

naţionale, conform Protocolului nr. 1 din Tratatul de la Lisabona, pentru:

I. Proiectul de Hotărâre cu privire la documentul european de consultare – Carte Verde

privind asigurarea împotriva dezastrelor naturale şi a celor provocate de om – COM(2013)

213 final.

Am să solicit doamnei senator Gabriela…

De la prezidiu: Creţu!

(Doamna senator Gabriela Creţu se amuză.)


Nu râdeţi, vă rog frumos.

Din sală: Vine cu mielul!


Doamna senator Gabriela Creţu, poftiţi, din partea comisiei.

- 92 -


Dacă ţinem cont de durata… de când ne ştim, e un semn rău.


Vreau să ţineţi cont, doamnă senator, că suntem într-o oarecare presiune şi să

scurtaţi foarte mult prezentarea raportului.


Stimaţi colegi,

Comisia pentru afaceri europene şi Comisia economică, industrii şi servicii au fost

sesizate în vederea întocmirii unui raport comun în privinţa Cărţii Verzi pentru asigurarea

împotriva dezastrelor naturale şi a celor provocate de om.

S-au primit puncte de vedere din partea Ministerului Afacerilor Externe, a

Autorităţii de Supraveghere Financiară, precum şi fişa de sinteză de la Serviciul pentru

afaceri europene al Senatului.

În şedinţa din 17 iunie 2013, Comisia pentru afaceri europene şi Comisia

economică, industrii şi servicii au analizat Cartea Verde şi au hotărât adoptarea unui punct

de vedere comun în vederea transmiterii sale Comisiei Europene. Acesta este următorul:

plecând de la specificul dezastrelor naturale, evenimente care produc pierderi majore

simultan şi reprezintă o provocare pentru sistemele de asigurări configurate să răspundă

riscurilor individuale, subliniem că:

1. Este necesară instituirea unui sistem funcţional european, care să asigure

schimbul de bune practici în domeniu, care să cuprindă modalităţi de reducere a riscurilor,

extinse dincolo de piaţa asigurărilor;

2. Dezvoltarea rezistenţei în faţa dezastrelor şi reducerea efectelor grave trebuie să

stea în centrul politicilor statelor membre şi a celor europene. Pe lângă funcţia pe termen

lung, aceste politici pot îndeplini un rol important economic, pe termen scurt, generând

creştere economică şi dezvoltare durabilă;

3. Rolul autorităţilor publice este esenţial atât în elaborarea şi aplicarea

reglementărilor destinate limitării efectelor generate de dezastre, cât şi în procesul de

reducere a riscurilor sistemului de asigurări;

4. Măsurile de informare şi protejare a consumatorilor pe acest segment de piaţă – e

vorba de piaţa asigurărilor pentru risc de dezastre – pot constitui obiectul unei reglementări

unitare la nivel european.

Mulţumesc.

- 93 -


Mulţumesc foarte mult.


Sunt dezbateri generale? Nu sunt.

Trecem la procedura de vot.

Titlul hotărârii: Hotărâre cu privire la documentul european de consultare – Carte

Verde privind asigurarea împotriva dezastrelor naturale şi a celor provocate de om.

În legătură cu titlul sunt observaţii? Nu sunt.

Supun la vot.

Cine este pentru?

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Aici avem art. 1, format din alin. (1), (2), (3), (4).

Sunt observaţii? Nu sunt.

Supun la vot art. 1.

Cine este pentru?

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun la vot hotărârea în ansamblul ei.

Cine este pentru?

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate. Mulţumesc.

II. Proiectul de Hotărâre cu privire la Cartea Verde – Un cadru pentru 2030 pentru

politici în domeniul climei şi al energiei – COM(2013) 169 final.

Este un raport comun al Comisiei pentru afaceri europene şi Comisiei economice,

industrii şi servicii.

Îl invit la microfon pe domnul preşedinte Iliescu, microfonul 5, pentru a prezenta

raportul comun.

Aveţi cuvântul, domnule senator.

Domnul Lucian Iliescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

- 94 -

Comisia economică, industrii şi servicii a luat în dezbatere Cartea Verde, reţinând

următoarele: documentul lansează o dezbatere cu privire la viitorul cadru pentru politicile

în domeniul energiei şi schimburilor climatice pentru perioada 2020 – 2030, având un

caracter consultativ de analiză şi reflecţie.

Documentul îşi propune să consulte părţile interesate în aspecte precum ce şi cine

trimite pentru energie şi schimbări climaterice. Ar trebui stabilite, pentru anul 2030, cum

trebuie asigurată coerenţa între diferitele politici, cum pot fi mai bine definite politicile

pentru a contribui la competitivitatea Uniunii Europene şi securitatea aprovizionării cu

energie.

Documentul se află în studiu la nivel de grup de lucru intermediar.

Faţă de cele prezentate, membrii comisiei au hotărât, în unanimitate, adoptarea unui

punct de vedere favorabil documentului, apreciind poziţia, intervenţia Comisiei Europene

în acest domeniu.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.


Mulţumesc.

Sunt observaţii? Dacă nu sunt, intrăm în procedură de vot.

Titlul: Hotărâre cu privire la Cartea Verde – Un cadru pentru 2030 pentru politici în

domeniul climei şi al energiei – COM(2013) 169 final.


Supun la vot.

Cine este pentru?

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 1.


Supun la vot.

Cine este pentru?

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 2.

Supun la vot.

- 95 -

Cine este pentru?

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Hotărârea în ansamblul ei.


Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Unanimitate. Mulţumesc.

Trecem la punctul următor.

III. Proiectul de Hotărâre cu privire la Cartea Verde a Comisiei intitulată Pregătirea

pentru convergenţa deplină a lumii audiovizuale: creşterea economică, creaţia şi valorile –

COM(2013) 231 final.

Comisii sesizate în fond cu raport comun: Comisia pentru afaceri europene şi

Comisia pentru cultură şi media.

Îl invit la microfon pe domnul preşedinte Severin să prezinte raportul, microfonul 7.

Este raportul comun al celor două comisii.

Aveţi cuvântul, domnule preşedinte.

(Discuţii în sală)

Domnul Georgică Severin:

O secundă, domnule preşedinte. Îmi cer scuze, am luat raportul de la alt punct.


Veniţi la mine, domnule preşedinte.

Poftiţi cu încredere, că vi-l dau eu. Uitaţi, Cartea Verde, audiovizual. Poftiţi.


Punct de vedere comun la Cartea verde intitulată Pregătirea pentru convergenţa

deplină a lumii audiovizuale: creşterea economică, creaţia şi valorile.

Cu adresa nr. 37/14 mai 2013, Comisia pentru afaceri europene şi Comisia pentru

cultură şi media au fost sesizate în vederea întocmirii unui punct de vedere comun cu

privire la Cartea Verde – Pregătire pentru convergenţa deplină a lumii audiovizuale:

creşterea economică, creaţia şi valorile”.

S-au primit puncte de vedere din partea Ministerului Afacerilor Externe, Consiliului

Naţional al Audiovizualului, Consiliului Concurenţei, Autorităţii Naţionale pentru

Administrarea şi Reglementarea în Comunicaţii, Societăţii Române de Radiodifuziune,

- 96 -

Societăţii Române de Televiziune şi Asociaţiei Române de Comunicaţii Audiovizuale.

Din partea Comisiei pentru afaceri europene a fost desemnat ca raportor domnul

senator Haralambie Vochiţoiu.

Citesc tot…? Nu are rost.


Ca de obicei, în sinteză, domnule preşedinte. În sinteză, concluziile.


În sinteză, concluziile sunt: toate cele 27 de puncte prezentate au fost analizate, s-au

precizat diverse puncte de discuţie.

Voi intra doar în precizarea temelor de discuţie ale raportului, respectiv consideraţii

legate de piaţă, interoperabilitatea televiziunii conectate, modele de finanţare, cadrul de

reglementare, plus comunicările comerciale.

La fiecare, Comisia pentru cultură şi media a prezentat punctul nostru de vedere,

după ce ne-am consultat cu instituţiile menţionate în prima parte, şi a pregătit acest

material, pe care l-am pus la dispoziţia Comisiei pentru afaceri europene.


Vă mulţumesc foarte mult.



Intrăm în procedură de vot.

Supun atenţiei titlul hotărârii: Hotărâre cu privire la Cartea Verde a Comisiei

intitulată Pregătirea pentru convergenţa deplină a lumii audiovizuale: creşterea economică,

creaţia şi valorile.


Supun la vot.

Cine este pentru titlul hotărârii? Mulţumesc.


Abţineri? Nu sunt.

Art. 1 al hotărârii are punctul I – 2.1. cu subpunctele, la 2.1.: a, b, c, d. De

asemenea, punctul 2 cu subpunctele a, b, c, d, e, f, g şi punctul 3. De asemenea, la

subpunctul 2.2. există punctele 4, 5. La punctul 3 – subpunctul 2.3., la punctul 4 – subpunctul

2.4. cu subpunctele a, b, c, d cu a, b, c, la rândul său. La punctul…

Haideţi să le luăm pe rând, că altfel…

Vă întreb dacă sunt observaţii, dacă nu…

- 97 -

La subpunctul 8 cu punctele a, b, c, d, sunt observaţii? Nu sunt.

La subpunctul 9 cu subpunctele a, b.

II. Punctul 3 – Valori, răspunsurile, la subpunctele 3.1. – 3.5., sunt următoarele: la

subpunctul 3.1. – 10-14; la subpunctul 3.2. – 15-16; la subpunctul 3.3. – 17-19.

La punctul 4 subpunctul 3.4. continuă cu alineatele 20, 21, 22, 23, 24, 25.

26, 27 – la subpunctul 5, subpunctul 3.5.

Deci art.1, în ansamblul său, dacă nu sunt observaţii, cine este pentru? Vă rog să

votaţi.


Abţineri? Nu sunt.

Art. 2, observaţii? Nu sunt.

Supun la vot.

Cine este pentru?


Abţineri? Nu sunt.

Unanimitate.

Hotărârea în ansamblul ei.

Cine este pentru?

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Unanimitate. Vă mulţumesc.

*

Trecem la punctul 3 din ordinea de zi.

Domnule preşedinte Sârbu, aveţi microfonul central.

Domnul Ilie Sârbu:


Stimaţi colegi,

Având în vedere că lucrează patru comisii, la ora actuală, nu avem cvorum pentru

legile organice, dar s-a dat aprobarea, fiind ultima zi, este vorba şi de ambasadori, audieri,

aş face propunerea ca votul pe legile organice – să le discutăm, le dezbatem – să se dea la

ora 11.30 sau când apreciaţi dumneavoastră.


La ora 11.15.

- 98 -

Domnul Ilie Sârbu:

Da.



Vă consult dacă sunteţi de acord cu această propunere legată de faptul că –

procedural este corect – le dezbatem, iar votul… pentru că, oricum, avem o sesiune de vot

final, astăzi, fiindcă ştiţi că trebuie să numim, la Autoritatea de Supraveghere a Prelucrării

Datelor cu Caracter Personal, preşedinta sau preşedintele.

Supun la vot.

Cine este pentru? În legătură cu această propunere.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Unanimitate.


*

Trecem la dezbaterea punctul 3 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru aprobarea

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2013 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru

modificarea unor acte normative.

Raportul Comisiei pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital este

un raport de admitere, cu amendamente.

Legea este organică.

Ministerul Finanţelor publice este iniţiatorul.

Dau cuvântul domnului secretar de stat Dan Manolescu, microfonul 8, pentru a

prezenta proiectul de lege.

Pe scurt, domnule secretar de stat.

Domnul Dan Manolescu – secretar de stat în Ministerul Finanţelor Publice:


Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2013 au fost aduse o serie de

modificări Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind organizarea Autorităţii

de Supraveghere Financiară, în sensul reducerii numărului de membri de la 17 la 11,

majorării nivelului de experienţă, precum şi introducerea unei cote de impozitare de 85%

pentru veniturile obţinute ca urmare a încetării contractului de muncă pentru persoanele

care au deţinut funcţii în fostele autorităţi în domeniu.

Ministerul Finanţelor Publice susţine proiectul de lege, cu amendamentele aduse în

- 99 -

cadrul procedurii parlamentare.

Vă mulţumesc.


Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului preşedinte al Comisiei pentru buget, finanţe, activitate

bancară şi piaţă de capital, microfonul 7, pentru a prezenta raportul.

Vă rog, domnule Nicula.

Domnul Vasile-Cosmin Nicula:


Avem un aviz favorabil din partea Consiliului Legislativ. De asemenea, din partea

Comisiei pentru muncă, familie şi protecţie socială, aviz favorabil.

Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital a hotărât, cu 6

voturi pentru şi 2 voturi împotrivă, să adopte un raport de admitere, cu amendamentele

prevăzute în anexa care face parte din prezentul raport.

Supunem plenului Senatului spre dezbatere şi adoptare raportul cu aceste

amendamente.

Senatul este Cameră decizională, în conformitate cu prevederile art. 75 alin. (1) şi

art. 77 din Constituţia României şi ale art. 88 alin. (8) din Regulamentul Senatului.


Mulţumesc.


Deschid dezbaterile generale în legătură cu proiectul de lege.

Îl invit la microfon pe domnul senator Oprea, microfonul 2.


La microfonul central.


Microfonul central. Vă mutaţi mai aproape, atunci, domnule senator.


Am mai multe instrumente de lucru.

Aş vrea, în primul rând, să rog colegii de la USL să fie direcţi, sinceri şi cu

argumente de genul „conform Programului de guvernare 2013 – 2016” şi urmează o

pledoarie pentru ordonanţa de faţă, când, de fapt, în spate se află Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 93 din decembrie 2012, aşezată prin Legea nr. 113/2013.

Despre ce vorbim aici? Că, datorită influenţei nu ştiu căror raze din altă zonă, ne-a

- 100 -

picat programul USL în braţe abia acum, nu în decembrie 2012.

Adică argumentele acestea şi chiar în introducerea ordonanţei de urgenţă… „luând

în considerare că un criteriu determinant în stabilirea obiectivelor şi strategiilor

guvernamentale este cel al concordanţei cu responsabilităţile pe care România şi le-a

asumat în Acordul de împrumut…” păi, nu ştiaţi asta? O ştiaţi în decembrie. De ce veniţi

cu…? Trebuie să spuneţi direct: am greşit, vrem să modificăm Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 93/2012 pentru că acolo am făcut boacăne cu duiumul. Şi era mai direct.

Aşa, nici nu faceţi trimitere în corpul legii propuse la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului

nr. 93/2012 şi nici la Legea nr. 113/2013, că, de fapt, cei trei sfinţi au fost doi….

Dumneavoastră vorbiţi aici de 17 membri în consiliu. Scuzaţi! Aţi avut 15, fără

prim-vicepreşedinţi şi aţi făcut 17 cu prim-vicepreşedinţii, ulterior, adăugaţi la varianta

nouă, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2013. De ce nu sunteţi sinceri şi nu

spuneţi lucrurilor pe nume? Din cei 17 aţi ajuns la 11. Şi, practic, lucrurile acestea v-au

încurcat mult calculele şi n-aţi făcut-o datorită Programului de guvernare 2013 – 2016, ci

presiunilor venite de la organismele pe care le-aţi atins numai, aşa, în treacăt.

Aşadar şi propunerile pe care le faceţi dumneavoastră în această nouă variantă de

lucru, zic că sunt pertinente, dar cred că trebuia să mai spuneţi câteva detalii vizavi de acel

85% care se referă la sume compensatorii. Nu aţi menţionat. Altfel, este jale ca pentru

orice persoană plătită din bani publici, când îşi ia ultimii bani, să dea 85%. Deci este vorba

de sume compensatorii luate pentru categoriile amintite prin lege.

Nu aţi amintit de arieratele din unităţile sanitare. Nimic nu aţi amintit, pentru că aici

este o problemă şi colegii din sănătate care sunt în sală sau care cunosc foarte bine... La

Legea 95/2006 nu aţi făcut nicio trimitere, fiindcă şi ea este atacată prin această ordonanţă.

Deci aş vrea ca oamenii măcar să ştie. Ştiu că vor vota într-un anumit mod, dar toate

aceste lucruri sunt bâlbe, încercări de a aburi anumite organisme internaţionale. N-a mers.


Mai sunt alte intervenţii la dezbateri generale din partea doamnelor şi domnilor

senatori?

Nemaifiind, trecem la votul final pe proiectul de lege. Este un proiect de lege care

face parte din categoria legilor organice. Senatul este Cameră decizională.

Îl vom supune la vot la ora 11.15.

*

Punctul 4 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de

urgenţă a Guvernului nr. 42/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 416/2001

- 101 -

privind venitul minim garantat, precum şi pentru modificarea Legii nr. 277/2010 privind

alocaţia pentru susţinerea familiei.

Comisia sesizată în fond este Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială.

Caracterul legii: organică.

Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice este

iniţiatorul. Participă domnul secretar de stat Codrin Scutaru. Îi ofer microfonul 10 pentru a

susţine proiectul de lege.

Aveţi cuvântul, domnule secretar de stat.

Domnul Codrin Scutaru – secretar de stat în Ministerul Muncii, Familiei,

Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice:



Proiectul de lege propune două măsuri importante: creşterea cuantumului venitului

minim garantat, cel mai targhetat ajutor social din România, în două tranşe: cu 8,5% pentru

drepturile aferente lunii iulie 2013 şi cu 3,5%... cu 4,5% începând cu ianuarie 2014.

Se va mări, de asemenea, cuantumul alocaţiei pentru susţinerea familiei cu 30% şi

majorarea limitei de venituri până la care se acordă această alocaţie de la 370 de lei pe

membru de familie, la 530 de lei pe membru de familie. În acelaşi timp, se scoate obligaţia

de prezentare a adeverinţei date de agenţia de ocupare a forţei de muncă, agenţia judeţeană,

de la perioada de 3 luni se introduce perioada de o lună… de la o lună la 3 luni şi se

suspendă plata ajutorului social pentru cei care refuză un program de formare profesională.

Vă mulţumesc.

Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice susţine

raportul de admitere.


Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului senator Pop, preşedintele Comisiei pentru muncă, familie şi

protecţie socială, microfonul 7, pentru a prezenta raportul.

Domnul Liviu-Marian Pop:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială s-a întrunit în data de 11 iunie

2013 şi, cu unanimitate de voturi, a adoptat un raport de admitere, fără amendamente, fapt

pentru care supune spre dezbatere şi adoptare plenului Senatului raportul de admitere şi

proiectul de lege.

- 102 -

Fac precizarea că obiectul de reglementare este în categoria legilor organice, iar

Senatul este prima Cameră sesizată.

Toate celelalte comisii au dat avize favorabile.

Mulţumesc.


Mulţumesc şi eu, domnule preşedinte.

Deschid dezbaterile generale.

La dezbaterile generale sunt intervenţii din partea doamnelor şi domnilor senatori?

Este o intervenţie din partea domnului senator Oprea, microfonul 2.


În primul rând, îmi cer scuze, pentru intervenţia anterioară, voiam să-i rog pe cei

din partea Guvernului, dacă nu cumva, la expunerea de motive aveţi o greşeală. Unde aţi

făcut calculele privind creşterea veniturilor şi reducerea cheltuielilor, vorbiţi de mii de lei. Mie,

ca economist, nu-mi spune nimic că veţi câştiga 190 şi ceva de mii de lei. Poate sunt milioane.

Dar, în legătură cu acest proiect de lege privind Ordonanţa de urgenţă a Guvernului

nr. 42/2013 nu am să intru în intimitatea ei fiindcă, la modul de prezentare, daţi-o lui badea

Vasile şi lui ţaţa Leana s-o priceapă şi nimic nu va deduce din ea.

Dar, pe scurt, din expunerea de motive, aţi fost mai convingători. La un moment dat

aţi spus că majorarea nivelului venitului minim garantat cu 8,5% înseamnă, de fapt, 16 lei.

Şi aş vrea dumneavoastră să faceţi faţă cu 16 lei la creşterea consumului de energie

electrică şi de gaz. Iar dincolo, cu 4,5% pentru drepturi, din ianuarie 2014, creşterea este şi

mai importantă, de doar 10 lei.

Să zeciuiţi bine, dar cred că oamenii nu sunt salvaţi cu sumele acestea.


Mulţumesc.

Mai sunt alte intervenţii din partea doamnelor şi domnilor senatori la dezbateri

generale? Nu. Închid dezbaterile generale. Mergem la procedura de vot la ora 11.15.

Raportul comisiei este de admitere, fără amendamente.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice. Senatul este prima

Cameră sesizată.

Mulţumesc.

*

La punctul 5 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă privind

modificarea articolului 23 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi

- 103 -

unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată, cu modificările şi

completările ulterioare.

Comisia sesizată în fond este Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială,

care are un raport de respingere.

Caracterul legii: ordinar.

Iniţiatori, un număr de senatori.

Părţile vizate: Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Transporturilor.

Participă domnul secretar de stat Dan Manolescu, căruia îi dau cuvântul.

Microfonul 10.

Domnul Dan Manolescu:


Ministerul Finanţelor Publice nu susţine propunerea legislativă întrucât măsurile

propuse deja există în cadrul legal existent.

Vă mulţumesc.


Mulţumesc.

Domnule senator Pop, aveţi cuvântul. Microfonul…


Este iniţiatorul, domnule preşedinte.


Iniţiatorul, da. Vă rog. Cine este iniţiatorul? Microfonul 6.

Domnul Viorel Grigoraş:



În 2012, a fost actualizată Legea nr. 44/1994, unde s-a creat o discriminare între

veteranii de război şi văduvele veteranilor de război care călătoresc pe calea ferată şi auto.

Cei care au domiciliul într-o localitate deservită de gară primesc bilete de călătorie

şi pot circula în toată ţara. Colegii lor dintr-o localitate limitrofă, în imediata vecinătate,

neavând gară, pot călători cu bilete doar la nivelul judeţului. Atâta vreme cât numărul

acestor veterani de război este atât de mic şi pe cale de dispariţie, discriminarea este cu atât

mai pronunţată.

Întrucât achitarea costurilor presupune să aibă şi carduri, carduri care nu s-au

realizat încă, voi reveni cu o altă iniţiativă legislativă.

Mulţumesc.

- 104 -


Mulţumesc.


Dau cuvântul domnului senator Liviu Pop, preşedintele Comisiei pentru muncă,

familie şi protecţie socială pentru a prezenta raportul, microfonul 7.



În data de 11 iunie 2013, membrii Comisiei pentru muncă, familie şi protecţie

socială au hotărât, cu majoritate de voturi, să adopte raport de respingere, deoarece, în

prezent, veteranii de război şi văduvele de război care locuiesc în mediul rural beneficiază

de 12 călătorii interurbane dus-întors, în cursul unui an calendaristic, pe mijloacele de

transport auto, dacă nu există posibilitatea să călătorească pe calea ferată.

Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială supune, spre dezbatere şi

adoptare, plenului Senatului raportul de respingere.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Senatul este prima Cameră sesizată, Cameră decizională fiind Camera Deputaţilor.

Mulţumesc.



Sunt intervenţii din partea doamnelor şi domnilor senatori?

Dau cuvântul domnului senator Oprea, microfonul 2, la dezbateri generale.


Povestea cardurilor noi am abordat-o în Senat şi, dacă ţineţi minte, am prorogat-o

până la sfântu’ aşteaptă. Deci nu este o problemă şi nu mai aşteptaţi să veniţi cu o altă

iniţiativă legislativă imediat. Este prorogată pe vreo doi ani de zile.

Iar propunerea aceasta cred eu că nu le este benefică pensionarilor, când îi rezumaţi

pe unii numai la circuit local, numai la nivel de judeţ, prin propunere. Aşa că, oricâtă

înţelegere am avea pentru dumnealor, le suntem în favoare, dacă ne opunem propunerii de

astăzi.


Mulţumesc.

Mai sunt alte intervenţii la dezbateri generale? Dacă nu sunt, raportul Comisiei

pentru muncă, familie şi protecţie socială este de respingere a propunerii legislative.


- 105 -

Senatul este prim Cameră sesizată.

Supun la vot raportul de respingere.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi, doamnelor şi domnilor.


Abţineri? O abţinere.

Raportul de respingere a fost adoptat, propunerea legislativă a fost respinsă.

Ca atare, vă rog să transmiteţi imediat către Camera Deputaţilor.

*

Punctul 6 al ordinii de zi, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă

a Guvernului nr. 40/2013 pentru finanţarea Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare

pentru Microbiologie şi Imunologie „Cantacuzino” în vederea realizării Planului naţional

de intervenţie pentru prevenirea îmbolnăvirii în masă a populaţiei generată de epidemii şi

pandemii.

Comisia sesizată în fond, Comisia pentru sănătate publică.

Raportul este de admitere, cu amendamente.


Iniţiator Ministerul Sănătăţii.

Participă domnul secretar de stat Chiriac Francisk, căruia îi dau cuvântul la

microfonul 8.

Domnul Francisk Iulian Chiriac – secretar de stat în Ministerul Sănătăţii:


Stimate doamne şi stimaţi domni senatori,

Prin proiectul de act normativ se creează baza legislativă privind acordarea, din

bugetul Ministerului Sănătăţii, a fondurilor necesare pentru implementarea Planului

naţional de intervenţie pentru prevenirea îmbolnăvirii…, efectelor generate de epidemii şi

pandemii, prin intermediul Institutului „Cantacuzino”.

În cadrul dezbaterilor din comisiile de specialitate au fost aduse amendamente

proiectului de lege, pe care Ministerul Sănătăţii şi le-a însuşit.

Având în vedere aspectele prezentate, Ministerul Sănătăţii susţine adoptarea

proiectului de lege, în baza raportului de admitere, cu amendamentele Comisiei pentru

sănătate publică.

Vă mulţumesc.


Dau cuvântul domnului senator Luchian, preşedintele Comisiei pentru sănătate

- 106 -

publică, microfonul 6.

Domnul Ion Luchian:


Comisia a fost sesizată cu acest proiect în procedură de urgenţă.

Am avut avizul favorabil din partea Consiliului Legislativ, precum şi aviz favorabil

din partea Comisiei pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital, astfel încât,

în comisie, în data de 11 iunie 2013, s-a luat în dezbatere această ordonanţă şi s-a discutat

şi amendamentul propus de Ministerul Sănătăţii. Cu majoritate de voturi, amendamentul a

fost admis, iar comisia a propus un raport de admitere, cu amendamentul din anexă.

Vă propunem spre dezbatere raportul de admitere şi proiectul de lege.


Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.



Deschid dezbaterile generale asupra proiectului de lege.

Sunt intervenţii din partea doamnelor şi domnilor senatori? Dacă nu sunt, trecem la

procedura de vot. Închid dezbaterile generale.

Raportul comisiei este raport de admitere, cu amendamente admise.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.


Supun la vot.



Abţineri? 2 abţineri.

Raportul şi proiectul de lege au fost adoptate.

(Discuţii la prezidiu)

Există amendamente la raport, pe cale de consecinţă, trebuie să supun la vot şi

proiectul de lege.


Voturi împotrivă?


Proiectul de lege a fost adoptat.

- 107 -

*

La punctul 7 al ordinii de zi, Propunerea legislativă pentru modificarea şi

completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Comisia sesizată în fond este Comisia pentru sănătate publică, care propune un

raport de respingere.


Iniţiatori: un număr de colegi.

Partea vizată: Ministerul Sănătăţii.

Dau cuvântul unuia dintre iniţiatori, dacă este prezent. Nu doreşte să ia cuvântul.

De fapt, sunt domni deputaţi.

Partea vizată fiind Ministerul Sănătăţii, îl invit pe domnul secretar de stat Francisk

Chiriac, la microfonul 8, pentru a prezenta punctul de vedere al ministerului şi Guvernului.

Domnul Francisk Iulian Chiriac:


În urma analizei textului propunerii legislative de către specialiştii Ministerului

Sănătăţii, formulăm următoarele observaţii:

În conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară

a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, precum

şi ale Ordinului ministrului sănătăţii nr. 870/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind

timpul de muncă, organizarea şi efectuarea gărzilor în unităţile publice din sectorul sanitar,

cu modificările şi completările ulterioare, continuarea asistenţei medicale se asigură prin

serviciul de gardă.

Garda se constituie în unităţile cu paturi pentru continuarea asistenţei medicale între

ora de terminare a programului stabilit pentru activitatea curentă a medicilor din cursul

dimineţii şi ora de începere a programului de dimineaţă din ziua următoare.

În zilele de repaus săptămânal, zilele de sărbători legale şi celelalte zile în care,

potrivit reglementărilor legale, nu se lucrează garda începe de dimineaţă şi durează 24 de

ore.

Având în vedere aspectele prezentate, Ministerul Sănătăţii nu susţine adoptarea

propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma

în domeniul sănătăţii.

Vă mulţumesc.


Mulţumesc.

- 108 -

Dau cuvântul domnului preşedinte al Comisiei pentru sănătate publică, microfonul

6. Domnul senator Luchian.

Domnul Ion Luchian:


Comisia pentru sănătate publică a fost sesizată cu acest proiect legislativ şi, în

şedinţa din 18 iunie 2013, membrii Comisiei pentru sănătate publică au hotărât, cu

majoritate de voturi, să adopte un raport de respingere.

Printre motivaţiile pe care le-am spus noi şi le-am descoperit, proiectul de lege se

referă la un alt act normativ decât cel care ar fi trebuit modificat, astfel încât, cu majoritate

de voturi, proiectul legislativ a fost respins. Vă propunem spre dezbatere şi adoptare

raportul de respingere a proiectului legislativ.



Vă mulţumesc.


Deschid dezbaterile generale.

Domnul senator Vochiţoiu, microfonul central.

Domnul Haralambie Vochiţoiu:



De fapt, acest proiect de act normativ are două articole foarte clare, dar care văd că

deranjează. De fapt, ce vrea propunerea legislativă? Să clarifice foarte bine când medicii

fac gardă, când se odihnesc şi câţi bani primesc pentru treaba aceasta.

În România, s-au întâlnit atâtea cazuri în care, din cauza surmenajului şi din cauza

epuizării fizice şi psihice a cadrelor medicale, medici sau celălalt personal care deserveşte

sistemul de sănătate, s-au întâmplat atâtea drame şi tragedii. Şi atunci, o parte din colegii

mei din Partidul Poporului-Dan Diaconescu au avut această iniţiativă de a clarifica orele de

gardă şi câţi bani primesc, oamenii aceştia să primească şi banii aferenţi.

Sigur că observ o serie de contraargumente foarte alambicate, că ar fi trebuit

modificată altă lege, că nu este cazul, că lucrurile sunt clarificate. Eu cred că nu sunt foarte

bine clarificate şi ne pot spune şi colegii din sănătate.

Noi vom vota împotriva respingerii acestei propuneri legislative şi vă rog şi pe

dumneavoastră, poate, în cele câteva minute până la momentul votului, mai daţi un ochi şi

vedeţi că, de fapt, este un proiect de act normativ foarte corect şi care ne-ar face bine

- 109 -

tuturor.

Vă mulţumesc.


Mulţumesc.

Alte intervenţii la dezbateri generale din partea doamnelor şi domnilor senatori?

Nu sunt.

Închid dezbaterile generale.

Raportul comisiei este de respingere.


A, domnul Luchian? Mă scuzaţi.

Domnule preşedinte Luchian, dacă aveţi un punct de vedere, altul decât al comisiei,

vă rog, microfonul central.

Domnul Ion Luchian:

Nu, domnule preşedinte. Vă mulţumesc.

Este adevărat că medicii desfăşoară un program de gardă şi, spre deosebire de alţi

cetăţeni ai României care lucrează în regim de buget de stat, să zic aşa, numărul de ore de

lucru într-o săptămână ajunge până la 60 de ore. Or, conform Constituţiei, ar trebui să fie

maximum 48 de ore. Din acest punct de vedere, sigur că noi, în viitor, va trebui să luăm în

discuţie o astfel de problemă şi o să fie un alt act normativ. Însă, prin proiectul actual al

colegilor noştri se doreşte şi să fie plătite gărzile, şi zile libere, ceea ce nu se poate în

contextul legal de astăzi.

Vă mulţumesc.


Mulţumesc.

Mai sunt alte intervenţii din partea doamnelor şi domnilor senatori? Dacă nu, închid

dezbaterile generale.

Trecem la procedura de vot.

Raportul Comisiei pentru sănătate publică este de respingere a propunerii

legislative.

Supun la vot raportul de respingere.


Voturi împotrivă?

72 de voturi pentru, 14 voturi împotrivă.


- 110 -

Mulţumesc. Proiectul de lege a fost adoptat.

Mă scuzaţi, rectific pentru stenogramă. Raportul de respingere a propunerii

legislative a fost adoptat, pe cale de consecinţă, propunerea legislativă a fost respinsă.

Vă mulţumesc. Trecem mai departe.

*

La punctul 8 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege privind aprobarea

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2013 pentru modificarea şi completarea Legii

audiovizualului nr. 504/2002.

Raportul este făcut de Comisia pentru cultură şi media. Raportul este de admitere.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Iniţiator este Ministerul Finanţelor Publice, împreună cu Ministerul pentru

Societatea Informaţională.

Participă domnul secretar de stat Sorin Vicol. Îi dau cuvântul pentru a prezenta

punctul de vedere al Guvernului la microfonul 9.

Domnul Sorin Vicol – secretar de stat în Ministerul pentru Societatea

Informaţională:



Adoptarea noilor reglementări privind serviciile media audiovizuale va permite

sectorului audiovizual să realizeze schimbările necesare pentru a se adapta la evoluţia

pieţei în acest domeniu şi la evoluţia comportamentului agenţilor economici care activează

pe această piaţă. Avem în vedere furnizori de servicii media audiovizuale, distribuitori de

servicii, intermediari sau beneficiari ai serviciilor de publicitate televizată.

Considerăm că această reglementare este necesară în contextul actual al pieţei de

publicitate televizată, fiind menită să elimine situaţiile frecvent întâlnite în practică, însă

neconforme din punct de vedere legal şi cu un potenţial efect anticoncurenţial, în care

preţurile de achiziţie a spaţiului publicitar sunt stabilite de intermediarii care activează pe

piaţă, respectiv agenţiile media, fără acordul radiodifuzorilor, care sunt titularii de drept ai

spaţiului publicitar, în acest fel intervenind distorsiuni în modalitate de stabilire a preţurilor

pe piaţa de publicitate.

Potrivit actului normativ, orice achiziţionare de spaţiu publicitar televizat nu poate

fi făcută de un intermediar decât în numele şi pe seama beneficiarului final al publicităţii

televizate.

- 111 -

Orice oferte de preţ pentru achiziţionarea publicităţii televizate, prezentate de

intermediari beneficiarilor finali ai publicităţii televizate, vor fi, în mod obligatoriu,

confirmate în prealabil, în scris, cu radiodifuzorul.

Susţinem proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului

nr. 25/2013. De asemenea, susţinem şi raportul Comisiei pentru cultură şi media.

Mulţumesc.


Dau cuvântul domnului senator Severin, preşedintele Comisiei pentru cultură şi

media, microfonul 7, pentru a prezenta raportul.


În data de 23 aprilie 2013, Camera Deputaţilor a adoptat Proiectul de lege prin care

se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2013, cu modificări şi completări.

Proiectul de lege adoptat de Camera Deputaţilor a fost luat în dezbatere de Comisia

pentru cultură şi media în şedinţa din 18 iunie 2013, în prezenţa reprezentantului

Ministerului Finanţelor Publice.

Amendamentele propuse de domnii senatori Augustin Mitu şi László Attila au fost

respinse, cu majoritatea voturilor senatorilor prezenţi, şi se regăsesc în anexe.

În urma dezbaterilor, comisia a hotărât, cu majoritatea voturilor senatorilor

prezenţi, să adopte raport de admitere, fără amendamente.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.


Deschid dezbaterile generale. Sunt intervenţii?

Domnul senator Vochiţoiu, microfonul central.


Mulţumesc.

La prima vedere, această ordonanţă de urgenţă, care se vrea să devină lege, e un

lucru bun. Toată lumea vrea să pună rigoare în sistemul de impuneri fiscale din România,

să nu aibă nimeni datorii, ceea ce ar fi foarte bine.

Dar, ceea ce nu am auzit nici în punctul de vedere al Guvernului şi nici la comisie

este că, din păcate, cei care astăzi conduc România vor să şi controleze tot ce înseamnă

media din România. Pentru că, interesant, nu cred că din „întâmplare” nu ni se povesteşte

despre art. 51 care se modifică şi spune aşa: procedura şi condiţiile de eliberare şi

modificare a licenţei audiovizuale se stabilesc prin decizia consiliului. Solicitanţii au

obligaţia să depună declaraţii notariale. Toată lumea care este acţionar şi deţine o cotă mai

- 112 -

mare de 20% din capitalul social ori din drepturile de vot… Mai departe, art. 56 spune aşa:

modificarea licenţei audiovizuale, analogică sau digitală, poate fi cedată către un terţ numai

cu acordul consiliului de aici încolo şi nu mai devreme de un an de la data intrării în

difuzare. Şi alte modificări care ne spun că, de fapt, pe lângă introducerea rigorii

financiare, care este o treabă bună, legea conţine şi aceste lucruri care vor să ne ducă, eu

ştiu, undeva, poate în anul 1984. George Orwell, fratele mai mare, vrea să ştie tot ce se

întâmplă pe piaţa media în România, ceea ce ar fi foarte grav pentru noi toţi.

Chiar dacă astăzi ni se pare că ascultăm un punct de vedere populist din partea unui

reprezentant al PP-DD, gândiţi-vă că această lege va funcţiona şi după ce nu va mai fi

„marele” USL la putere.

Mulţumesc.


Mulţumesc.


Este imuabilă, ca legile naturale, nu? Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului senator László Attila, microfonul 2.

Domnul László Attila:


Stimate doamne şi domni,

Amendamentul pe care l-am formulat avea ca scop de a reglementa şi de a rezolva

o problemă, pentru că, dacă până acum am avut o lege extrem de liberală a audiovizualului,

acest amendament avea ca scop de a asigura aceluia care lansează comanda să-şi aleagă

modul în care să-şi facă publicitatea: direct cu televiziunile sau cu agenţiile.

În altă ordine de idei, trebuie să vă spun că am avut o comisie extrem de interesantă

şi la audierile de la comisie am constatat că reprezentanţii Consiliului Concurenţei la

întrebarea adresată, dacă-şi dau acordul, atunci ne-au adus la cunoştinţă că, între forma

prezentată Consiliului Concurenţei şi forma adoptată de Guvern, există o mică

neconcordanţă.

La întrebarea adresată, dacă există riscul ca cineva să ajungă într-o poziţie

dominantă în urma acestor modificări, atunci răspunsul a fost „da”.

Dacă mergem un pic mai departe, atunci cred că ar fi interesant de studiat dacă rolul

Parlamentului şi, în cazul nostru, rolul Senatului este să ajungem într-o astfel de situaţie.

Îmi pun întrebarea: atunci când o instituţie publică va ţine o licitaţie pentru

publicitate, atunci ce trebuie să scrie în caietul de sarcini? Nu sunt create condiţiile de a

- 113 -

limita accesul operatorilor din piaţă la această licitaţie? Acesta este rolul nostru? Sau rolul

nostru este de a asigura un acces pentru toţi operatorii din piaţă, şi aici mă refer la peste 1 200 de

agenţii de publicitate sau, de ce nu, la un număr de vreo 54-56 de televiziuni.

Pe de altă parte, şi am să închei, trebuie să vă spun că tot ce înseamnă facturare,

modul de facturare, ce trebuie să conţină o factură, este suficient de bine reglementat în

Codul fiscal şi există instituţii dedicate pentru a controla aceste relaţii contractuale,

respectiv modul de facturare a serviciilor. Nu cred că trebuie să introducem acest lucru în

Legea audiovizualului.

Mulţumesc frumos.


Îi dau cuvântul doamnei senator Gabi Firea, microfonul 3.



Cu toţii trebuie să ne aducem contribuţia, fie că suntem reprezentanţi ai Guvernului,

ai Parlamentului sau ai societăţii civile, pentru eradicarea evaziunii fiscale, indiferent din

ce domeniu, indiferent unde se întâmplă acea evaziune fiscală.

Vă vorbesc ca un om care a lucrat peste 20 de ani în domeniul audiovizual, şi

dumneavoastră ştiţi asta, pentru că mi-aţi fost, cei mai mulţi dintre dumneavoastră, invitaţi.

Şi ştiţi că nu pot fi părtinitoare, ci, cel mult, pot să contribui, alături de dumneavoastră, la o

bună practică într-un domeniu pe care-l cunosc, aşa cum şi cei mai mulţi dintre

dumneavoastră aveţi la bază o meserie şi apoi aţi intrat în politică.

Foarte pe scurt în legătură cu îngrijorările exprimate atât la comisie, cât şi aici, în

plen. Înseamnă că nu am fost suficient de convingători, nici reprezentanţii Guvernului şi

nici eu, şi nici ceilalţi colegi ai mei.

Intermediarii, adică agenţiile de publicitate, nu dispar, dragi colegi. Ei rămân în

continuare pe piaţa audiovizualului, doar că au minima obligativitate să se raporteze la

radiodifuzor, la televiziune. Prin urmare, el nu mai poate stabili de unul singur un contract

cu un client şi un tarif discreţionar, fără ca proprietarul de televiziune sau managementul să

fie de acord cu acel tarif. Până la urmă, cine deţine acel spaţiu unde se difuzează

publicitatea: clientul, intermediarul sau radiodifuzorul? Răspunsul este clar.

De asemenea, există o minimă dovadă de decenţă, şi anume să vină cu o dovadă,

repet cuvântul intenţionat, că acel intermediar, că acea agenţie de publicitate are o relaţie

directă cu un anumit client, cu o multinaţională sau cu un boutique. De ce? Pentru că, până

- 114 -

acum, se puteau semna contracte în alb, ceea ce mi se pare anormal să încurajăm noi, aici,

de la microfonul Parlamentului. Aceste contracte în alb nu mai pot să continue.

Mai mult decât atât, mergând pe firul logic, este vorba despre faptul că

intermediarul este plătit o dată prin comision – şi nu mic, vă asigur, dragi colegi – de către

client, dar, prin contracte de rebate, pe care mulţi dintre dumneavoastră le cunoaşteţi, mai

era plătit încă o dată şi de către radiodifuzor.

Dumneavoastră, pentru munca pe care o prestaţi, sunteţi plătiţi o dată, nu de două

ori. Şi orice cetăţean sau orice companie din această ţară primeşte o plată pentru o muncă,

nu două şi, eventual, un contract antedatat, cum se întâmplă în acest moment. Este vorba

clar despre virarea acelor sume în firmele acţionarilor unor agenţii de publicitate,

intermediari în cazul nostru, care, repet, nu are cum să se perpetueze la nesfârşit.

Şi vreau să vă spun, apropo de discuţiile din comisie, că, într-adevăr, şi eu le

consider că au fost extrem de interesante. Dar să ştiţi că, la Comisia de cultură şi media, au

venit patru agenţii de publicitate şi avem zeci, câteva zeci foarte mari şi câteva sute mici,

şi, de asemenea, clienţi, clienţii pe umărul cărora plângem. A fost unul singur şi avem de

zeci de multinaţionale şi sute de alte companii româneşti şi străine. Cu alte cuvinte, pe cine

deranjează această ordonanţă de urgenţă a Guvernului? Pun această întrebare.

Este vorba despre o ordonanţă care nu are un caracter politic. Nu poate fi

considerată ordonanţa USL-ului.

Eu v-am atras atenţia asupra acestor aspecte, pentru că, ştiţi foarte bine, cunosc

acest domeniu şi mi se pare normal să vă transmit şi dumneavoastră, să fiţi în cunoştinţă de

cauză.

Prin urmare, atât votul meu, cât şi al celorlalţi colegi pe care-i reprezint este pentru

această ordonanţă de urgenţă şi vă rog, în cunoştinţă de cauză şi având şi aceste elemente,

să vă gândiţi şi dumneavoastră de două ori cum este bine să votaţi.



Mulţumesc.

Are cuvântul domnul senator Paşcan Marian…

De la prezidiu: Marius!


Marius! Microfonul 2.


Marius.

- 115 -


Distinşi colegi senatori,

Domnule preşedinte, era să vă dau un miel, că m-aţi botezat.

Legat de acest subiect, vreau să vă spun…


Vă mulţumesc.

Vă dau un miel, dar vă rog să fiţi scurt, că depăşim timpul.


Cel puţin cât colega mea, dacă-mi permiteţi, că nu a fost foarte scurtă.


Nu, nu vă permit, mai scurt.



Eu cred că această ordonanţă de urgenţă a Guvernului a fost elaborată în temeiul

principiului deja bine cunoscut: „Mircea, arată-le că lucrezi!”, în sensul că a fost

promulgată fără niciun fel de consultare a celor direct vizaţi, nici a agenţiilor de publicitate,

nici a radiodifuzorilor, nici a CNA-ului şi aşa mai departe.

Noi am făcut această muncă în locul Guvernului, de a invita pe cei direct vizaţi la

Comisia de cultură şi media a Senatului, şi am lămurit o serie de aspecte care sunt cât se

poate de sensibile şi de grave.

Pe de o parte, vreau să vă spun că niciunii dintre cei vizaţi... şi aici este vorba de

radiodifuzor, pentru că, în argumentaţia sa, reprezentantul Guvernului a invocat faptul că

agenţiile de publicitate vând spaţiul televiziunilor fără să le consulte, ceea ce este absolut

fals, nu s-a plâns nimeni de acest lucru.

Vreau să vă spun că este o argumentaţie care nu ţine absolut deloc, iar Uniunea

Agenţiilor de Publicitate, reprezentanţii acesteia, au afirmat clar şi răspicat că, în spatele

acestei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, se află inechivoc Trustul INTACT, pentru că

este şi favorizat de această ordonanţă de urgenţă.

În ceea ce priveşte efectele ei, vreau să vă spun că majoritatea televiziunilor, după

apariţia acestei ordonanţe, au pierdut publicitate. Prima victimă şi cea mai importantă este

Televiziunea Română care a pierdut peste 40% din publicitatea anterior contractată.

Totodată, şi fiindcă doresc să mă rezum, vă citesc exact ce susţine Consiliul

Concurenţei, neputând fi acuzat de subiectivism. Iată ce ne-a informat şi l-a informat şi pe

domnul preşedinte al Senatului: „Prevederi care limitează, fără a exista o justificare solidă

- 116 -

a restrângerilor constatate, libertatea radiodifuzorilor de a vinde, aşa cum doresc, propriul

spaţiu publicitar, conform intereselor legitime ale acestora. Prevederile respective

afectează şi drepturile clienţilor de publicitate, şi libertatea lor de a încheia contracte şi pot

conduce la creşteri ale costurilor publicităţii, care se vor reflecta în preţurile plătite de

consumatori”.

În concluzie, aceste prevederi elimină dreptul televiziunilor de a angaja şi a plăti

serviciile unui agent pentru vânzarea spaţiului lor publicitar, ca şi posibilitatea de a vinde

în regim angro acest spaţiu.

Această restrângere, destinată, în principiu, să protejeze radiodifuzorii, afectează, în

realitate, libertatea economică a acestora, precum şi principiul economiei de piaţă,

consacrat de art. 135 din Constituţia României.

Cu alte cuvinte, ne rezervăm dreptul de a ataca la Curtea Constituţională această

ordonanţă de urgenţă, fiind absolut neconstituţională.

Mulţumesc.


Mulţumesc.

Are cuvântul domnul senator Roşca-Stănescu.

Vă rog, doamnelor şi domnilor senatori, în mod respectuos, să restrângeţi

intervenţia.

Domnul Sorin-Ştefan Roşca-Stănescu:

Voi avea o intervenţie extrem de scurtă, exemplar de scurtă.

PNL sprijină ordonanţa de urgenţă a Guvernului. Noi am fost atenţi să vedem dacă,

într-adevăr, există sau nu vreun pericol de distorsionare a pieţei şi a liberei concurenţe. Nu

există acest pericol.

Am ascultat la comisie toate părţile. Ne-am documentat temeinic. Ordonanţa este

bună şi, din punctul nostru de vedere, trebuie transformată în lege.

Mulţumesc.


Doamna senator Cristiana Anghel, microfonul 2.

Doamna Cristiana-Irina Anghel:


Scurt. Domnul a spus că, dacă am vota această lege, am face un bine Trustului

INTACT şi a atacat-o, într-un fel, pe doamna Gabriela Firea, colega noastră.

- 117 -

Eu aş vrea să spun că, dacă domnul spunea că susţine doamna interesele PSD-ului,

adică ale „România” TV, aveam o problemă. Altfel, nu am nicio problemă. Voi vota pentru

această lege.


Şi eu doresc să fac o rectificare pentru simplul motiv că, după cunoştinţa mea,

doamna senator este senator şi nu lucrează la Trustul INTACT. Cred că lucrurile sunt clare.

Drept la replică, doamnă senator, microfonul 3.


Voiam doar să spun că-mi pare foarte rău că se ajunge la astfel de discuţii între

colegii de comisii.

Voiam, de asemenea, să spun că-mi pare foarte rău că oameni cu ţinută intelectuală

şi morală merg la microfonul Parlamentului, al Senatului, în special, pentru a practica

atacuri sub centură.

Nu vă voi răspunde în acelaşi fel şi vreau să vă anunţ, stimate coleg, că prima

senzaţie şi primul sentiment a fost acela să-mi anulez participarea, la ora 13.00, astăzi, la

dezbaterea la care am fost invitată de colegul dumneavoastră, Ciprian Rogojan, pentru că

are un proiect de lege şi doreşte să-l susţină şi persoana mea, dar m-am gândit că nu aşa

trebuie să procedăm, ci mai degrabă biblic, să întoarcem şi celălalt obraz. Prin urmare, vă

anunţ, vă informez că voi merge la dezbaterea organizată de colegul dumneavoastră de la

PDL şi-i voi vota şi proiectul de lege privind castrarea chimică a pedofililor.

Vă mulţumesc.


Mulţumesc.

Nu este în ordinea de zi.

(Intervenţie neinteligibilă din sală a domnului senator Emil-Marius Paşcan)

Nu, replică la replică nu există, domnule senator.


Poftim? Cui?

Domnul Alexandru Pereş (de la prezidiu):

Are dreptul la un minut.


Mă scuzaţi. 30 de secunde, domnule senator Paşcan Marius-Emil.



- 118 -

30 de secunde. Vă spun următorul lucru. Nu eu am susţinut că este vorba despre

Trustul INTACT, aflat în spatele acestei ordonanţe de urgenţă, ci au susţinut agenţiile de

publicitate, reprezentanţii lor.

Prin urmare, nu am adresat niciun atac nici la doamna Gabriela Vrânceanu Firea, pe

care o respect şi o preţuiesc colegial.

Mulţumesc.


Mulţumesc.

Oricum, este o lege complicată. Închid dezbaterile generale.

Trecem la …

Domnule Severin, foarte scurt, pentru că …


Stimaţi colegi,

Nu voiam să iau cuvântul…


Domnul senator Severin, mă scuzaţi.


… dar s-au făcut aici câteva afirmaţii.

Aş vrea să spun că, dincolo de aspectul legat de o anumită disciplină fiscală pe care

o introduce această ordonanţă, se mai introduce ordine şi la alt capitol şi la acela vreau să

mă refer. La faptul că acum va fi mai greu să se ia licenţe de tip „bidon”. Le iei pe numele

altcuiva, le ţii în rezervă şi le scoţi când ai nevoie într-o campanie electorală.

Se pune o frână, de exemplu, la licenţele luate pe alte nume şi, până la urmă, nu

ştim cine se găseşte în spatele posturilor.

Vreau să vă spun că acest lucru este în concordanţă cu noile norme europene, care

cer o transparenţă totală în ceea ce priveşte proprietatea în zona media audiovizuală.

Legat de celelalte lucruri şi de agenţiile de publicitate, într-adevăr, situaţia este,

oarecum, delicată şi niciodată nu vor fi toţi mulţumiţi, dar aveam nevoie de un moment în

care să aducem din nou, dacă vreţi, la zero tot ceea ce se întâmplă în industria de

publicitate, unde câteva mari firme, profitând de o poziţie dominantă, au ajuns să dicteze

preţurile, să dicteze tot.

Vă mulţumesc.


Mulţumesc.

- 119 -

Închid dezbaterile generale pe proiectul de lege.

Intrăm…

(Intervenţie neinteligibilă din sală a domnului senator Dumitru Oprea)

Ce anume? Am închis dezbaterile generale, stimate domnule coleg.

Pe procedură vă dau cuvântul, pe procedură.

Poftiţi, microfonul 2.


Nu puteţi dumneavoastră să uzaţi discreţionar de dreptul meu de vicelider şi lider

de grup astăzi, în sală, fiindcă mi se pare că ai mei colegi sunt jigniţi.


Pe procedură.

Cu ce v-am jignit, domnule senator?


Sunt jigniţi pentru că şi preşedintele comisiei, şi antevorbitorii nu realizează că în

Iaşi… în Bucureşti, pe la orice intrare, este târg de facturi.

Aşadar, nu factura este documentul de plată. Le aduc la cunoştinţă colegilor mei.

Altele sunt formele de plată. Factura nu este decât un suport. Şi le doresc celor de la USL

să le stârpească cât mai repede, fiindcă este un târg. Dacă pe baza acestor facturi faceţi

dumneavoastră probe, este jale!


Mulţumesc.

Nu a fost intervenţie pe procedură.

Vă reamintesc, domnilor…

(Intervenţie neinteligibilă a domnului senator Georgică Severin)

Atunci, vă rog frumos să poftiţi la microfonul central şi 30 de secunde drept la

replică, dar nu v-a pronunţat numele domnul senator.


Dar s-a vorbit de târgul de facturi de la Bucureşti.


Dar ce aveţi dumneavoastră cu târgul de facturi, domnule senator?


Este vorba de o ordonanţă care nu are nicio legătură cu acest fapt, stimate domnule

senator.

- 120 -

Vreau doar să precizez că factura este un instrument legal. Mie îmi pare foarte rău

că dumneavoastră aţi început corect, când aţi spus că la Iaşi este târg de facturi, dar eu aş

vrea să vă spun doar atât: aici vorbim de o legislaţie care se referă la publicitatea în cele

mai importante media audiovizuale ale ţării. Dacă dumneavoastră aţi rezumat totul la un

târg de facturi, se pare că aţi rămas încă la cumpăratul de găleţi.

Mulţumesc.


Mulţumesc foarte mult, doamnelor şi domnilor senatori.

(Intervenţie neinteligibilă din sală a domnului senator Dumitru Oprea)

Din sală: Drept la replică.

Domnul Dumitru Oprea (din sală):

Este atac la persoană.


A pronunţat numele, măi?

De la prezidiu: A spus „domnule senator”.


Dacă nu a pronunţat numele, nu vă dau drept la replică.

Poftiţi, microfonul…

Domnule senator, nu vă enervaţi. Microfonul 2, 30 de secunde.

Să ştiţi că, de acum încolo, să vă fie foarte clar, cât timp voi conduce şedinţa, dacă

voi mai conduce, vă rog, în mod respectuos, drept la replică pe aluzii sau pe impresii nu se

dă. Conform Regulamentului, drept la replică se dă atunci când numele unui senator este

menţionat şi într-un context negativ, care aduce atingeri imaginii sau a ceea ce înseamnă

prestigiul senatorului respectiv. Dacă eu laud un domn senator, ceea ce a fost de multe ori

cazul din partea mea pentru domnul senator Oprea, asta nu înseamnă că dânsul trebuie să-mi dea

un drept la replică, chiar dacă e pozitiv. Am încheiat citatul.



În acelaşi Regulament al Senatului scrie că este şi replică, şi atacul la persoană,

direct sau indirect.

Deci am avut un atac făcut de un om care este paralel, precum şinele de tramvai, cu

partea de contabilitate, evidenţă operativă, şi crede că, dacă jigneşte aşa, à la nenea Iancu,

are câştig de cauză. Este jenant, fiindcă numai din astfel de jigniri a trăit şi va trăi şi este

tolerat de oamenii din preajmă într-un mod, zic eu, total neinspirat.

- 121 -

Eu vorbeam de partea pur legală.



Închei dezbaterile generale pe acest proiect de lege.

Raportul, cu amendamente respinse… Amendamentele respinse nu au fost susţinute

în plen.

Ba da, a fost amendamentul domnului senator László Attila, care este un

amendament respins. A fost susţinut în plen.

Pe cale de consecinţă, supun la vot amendamentul domnului senator László Attila,

amendament respins.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 24 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 71 de voturi împotrivă.


Cu 24 de voturi pentru, 71 de voturi împotrivă şi 5 abţineri, amendamentul propus

de domnul senator László Attila a fost menţinut ca respins. Deci a fost respins.

Caracterul legii fiind organic, am să supun la vot raportul, da?


*

Trecem mai departe.

Punctul 9 din ordinea de zi, Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr. 53/2013

privind instituirea Zilei Limbii Române.

Comisia sesizată în fond este Comisia pentru cultură şi media.

Caracterul legii este ordinar.

Ministerul vizat este Ministerul Culturii. Participă, din partea ministerului, doamna

secretar de stat Irina Cajal. Îi dau cuvântul, microfonul 10, pentru a susţine propunerea

legislativă.

Doamna Irina Sanda Marin Cajal – secretar de stat în Ministerul Culturii:



În textul legii în vigoare sunt precizate instituţiile publice care trebuie să pună în

aplicare actul normativ, acţiunile şi manifestările ce se pot organiza cu acest prilej, precum

şi posibilităţile de finanţare a unor asemenea manifestări, astfel că emiterea unor norme

metodologice de punere în aplicare a legii doar de către Ministerul Culturii ar genera un

caracter limitativ manifestărilor organizate cu acest prilej.

- 122 -

Modul de organizare şi desfăşurare a manifestărilor se va face conform legislaţiei

specifice fiecărei autorităţi în parte, nefiind necesară detalierea acestor reglementări.

Prin urmare, reglementările cuprinse în Legea nr. 53/2013 nu necesită dezvoltare

prin norme şi instrucţiuni de aplicare.

Având în vedere considerentele menţionate, Guvernul nu susţine adoptarea acestei

propuneri legislative.

Vă mulţumesc.


Îi dau cuvântul domnului senator Severin, preşedintele Comisiei …

Domnului senator Roşca-Stănescu Sorin-Ştefan, din partea iniţiatorilor, microfonul 6.

Domnul Sorin-Ştefan Roşca-Stănescu:


Nu vă reţin mult. Am făcut acest amendament pentru că avem o lege generoasă,

Legea sărbătoririi limbii române. Este o lege care vine să completeze o iniţiativă din

Basarabia. Acolo a fost pentru prima dată votată o asemenea lege. Avem acelaşi interval de

timp cu vecinii noştri, cu fraţii noştri de peste Prut, în care sărbătorim limba română.

Singurul lucru care lipsea erau normele de aplicare.

Din această perspectivă, cred că este util, cred că este un beneficiu pentru toată

lumea ca Comisia pentru cultură şi media a Senatului, Comisia pentru cultură a Camerei

Deputaţilor să se implice în normele de aplicare a acestui act normativ atât de important şi

atât de drag românilor.

Mulţumesc.


Domnul preşedinte Severin, microfonul 7, prezentaţi raportul comisiei.


Propunerea legislativă, după cum s-a arătat, iniţial, a avut rolul de a introduce în

redactarea normelor de aplicare o fundaţie. Din dezbaterile din comisie a rezultat faptul că

introducerea unui element de drept privat în textul unei legi nu-şi are sensul şi, cu acordul

tuturor membrilor comisiei, propunerea a fost modificată în sensul în care Ministerul

Culturii va consulta Comisiile pentru cultură din cele două Camere ale Parlamentului.

Raportul a fost adoptat cu acest amendament, în unanimitate.


Deschid dezbaterile generale asupra propunerii legislative.

Sunt intervenţii din partea doamnelor şi domnilor senatori?

- 123 -

Domnul preşedinte Haşotti, microfonul central.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc.

Onorat Senat,

Iau cuvântul pentru a arăta că ar trebui să reflectăm mai serios asupra a ceea ce

facem noi aici, în Senat. Când am spus – cu alte ocazii – că trebuie să fim mai atenţi şi la

programul de lucru, şi la cât lucrăm, şi cum facem, am observat nişte grimase de simpatie.

Uitaţi, domnul senator Sorin Roşca-Stănescu a făcut un amendament prin care

spune că Ministerul Culturii trebuie să se consulte cu reprezentanţii societăţii civile, în mod

special, cu organizaţiile neguvernamentale de utilitate publică, Fundaţia... şi aici,

interesant, Episcopul Grigore Leu – Mişcare pentru progresul statului românesc şi

Asociaţia comunelor din România.

De ce nu şi Asociaţia oraşelor şi a municipiilor şi atâtea şi atâtea alte ONG-uri?

A se consulta, întotdeauna, nu face decât să blocheze o acţiune, o activitate.

Comisia pentru cultură şi media, cu modestie şi cu înţelepciune, zice că face un

amendament. Amendamentul schimbă sută la sută propunerea legislativă pe care a făcut-o

domnul senator Sorin Roşca-Stănescu şi spune: nu te consulţi – şi corect – cu societatea

civilă, te consulţi cu Comisiile pentru cultură.

Încă o dată, a te consulta cu o comisie parlamentară înseamnă că nu ajungi nicăieri.

Aşadar, spune că, în termen de 90 de zile, Ministerul Culturii va elabora normele

metodologice de punere în aplicare a legii şi, în elaborarea acestor norme, Ministerul

Culturii va consulta Comisiile pentru cultură din cele două Camere. De ce? Eu, în general,

nu prea sunt de acord cu ceea ce spune Guvernul când respinge, sigur, fără temei, o

propunere legislativă, dar, de data aceasta, sunt de acord cu atitudinea Guvernului.

Mai mult decât atât, ca să vedeţi că lucrurile, câteodată, se desfăşoară aşa, fără o

argumentaţie – şi încerc să găsesc cuvinte foarte moi… Comisia românilor de pretutindeni,

cel puţin, la fel de interesată, precum Comisia pentru cultură şi media, a fost comisie

avizatoare şi dă un aviz negativ acestei propuneri legislative. Culmea! Dă un aviz negativ,

fără amendamente. Cum aviz negativ, fără amendamente?!

Vă rog să luaţi să citiţi, să vedeţi.

Mai mult, am luat cuvântul pentru a arăta că, cel puţin din sesiunea viitoare, să

avem grijă cum programăm plenul, cum programăm comisiile, cât timp lăsăm plenului,

comisiilor, pentru că, iată, se petrec lucruri care, după părerea mea, nu prea sunt în regulă.

Vă mulţumesc.

- 124 -


Mulţumesc.

Domnul senator Dobra, microfonul 2.

Domnul Dorin-Mircea Dobra:


Pentru că domnul coleg Roşca-Stănescu se referă doar la nişte norme de aplicare şi

pentru că văd punctul de vedere negativ al Guvernului, îmi exprim de pe acum dorinţa,

pentru legislatura viitoare, de a iniţia un proiect de lege pentru ca maşinile să circule pe

dreapta, din luna septembrie, în speranţa că văd şi eu odată un punct de vedere pozitiv de la

Guvern, la o iniţiativă a unui parlamentar.

Mulţumesc frumos.


Mulţumesc şi eu, domnule senator, dar mai uşor mergeţi în Anglia şi vă realizaţi

această dorinţă.


Dacă nu mai sunt intervenţii... Da, domnul senator Vochiţoiu, microfonul central.


O să fiu foarte scurt.

De fapt, ce ne propune domnul Roşca-Stănescu? Să punem în aplicare o lege care

deja există. Eu cred că, în România, chemăm milioane de oameni să voteze ceva la

referendum şi, după aia, nu punem în aplicare. Avem legi, foarte multe legi bune, dar care

nu au norme de aplicare. Asta este una dintre ele. Nu putem vorbi de impact financiar la

adresa bugetului României, nu putem vorbi... Nu avem ce reproşa acestei iniţiative

legislative decât atât, că în termen de 90 de zile Ministerul Culturii va elabora normele

metodologice. Cu cine se consultă? Cu comisiile parlamentare. De ce cu comisiile

parlamentare? Pentru că ăsta e rolul lor, cred. Să se consulte şi cu societatea civilă, să se

consulte şi cu fundaţiile, şi cu asociaţiile, cu oricine s-ar consulta, numai să facă norme de

aplicare pentru această lege.

Eu cred că suntem noi înşine absurzi dacă astăzi nu suntem de acord ca o lege

existentă deja să se aplice.

Vă mulţumesc.


Mulţumesc.

Doamna senator Firea, microfonul 3.

- 125 -



Avem lege, dar nu avem norme metodologice de aplicare. Ar fi prima precizare.

A doua precizare şi, de fapt, cea mai importantă, este aceea că ar trebui cu toţii să

avem o responsabilitate pentru limba română şi orice gest, fie din societatea civilă, fie din

cei înregimentaţi politic, este bine-venit. Chiar aici, în Senat – să mă scuze cei vizaţi, sunt

foarte puţini, şi unii nu sunt în sală – auzim de foarte multe ori „datorită” în de loc de „din

cauza”, „decât” în loc de „doar”, foarte mari probleme cu acuzativul, aşa că este foarte

bine-venită propunerea domnului senator al Grupului parlamentar al PNL, Sorin

Roşca-Stănescu, eu o susţin şi mai mulţi colegi de-ai mei de la Grupul parlamentar al

PSD, de asemenea.

Cât priveşte precizarea domnului senator al Grupului parlamentar al PNL privind

Fundaţia Episcopul Grigore Leu, rugămintea noastră a fost, la Comisia pentru cultură şi

media, să nu facem o discriminare pozitivă pentru una dintre fundaţii, pentru că vă daţi

seama că ar fi fost o neplăcere pentru altele, care se consideră la fel de îndreptăţite, ca şi

noi, de altfel, să îngrijească limba română.

Vă mulţumesc.


Doamna senator Cristiana Anghel, vă rog, microfonul 2.



Zi de zi, şi în această ţară, şi în această sală, limba română este omorâtă şi ucisă şi

maltratată etc. Deci o zi a ei şi cu normele respective eu cred că merită atenţia noastră. Prin

urmare, ar fi bine dacă am vota această lege.


Domnul senator Oprea, microfonul 2.



Nu înţeleg ce e de râs.

Unul dintre ucigaşii aceia sunteţi dumneavoastră. Aţi omorât de mii de ori limba

română.


Am luat cuvântul chiar pe tema asta. Când o persoană face corecţii... cred că

stenograma va fi probă. „Cât priveşte privind Fundaţia Grigore Leu...” Deci „cât priveşte

- 126 -

privind Fundaţia Grigore Leu...” Mă abţin să mai comentez vizavi de cel care îşi propune

să facă astfel de corecţii ale limbii române.


Deci intrăm în procedură de vot. Este vorba despre o lege cu caracter...

Raportul comisiei este de admitere, cu amendament admis. Propunerea legislativă

face parte din categoria legilor ordinare, Senatul este prima Cameră sesizată.

Supun la vot raportul comisiei, cu amendament admis.

Cine este pentru?


Cu amendament admis. Raportul comisiei, cu amendament admis. Cine este

pentru?

(Intervenţie neinteligibilă din sală)

De admitere, sigur. Nu e de respingere. E de admitere, da. Vă rog. Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

(Rumoare în sală, aplauze)

4 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere... mai multe? Mă scuzaţi.

Cu 68 de voturi pentru, 4 voturi împotrivă şi 12 abţineri, raportul a fost adoptat.

Supun la vot propunerea legislativă.

Cine este pentru?

Vă rog, propunerea legislativă. Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

Mulţumesc.

Voturi împotrivă? (Rumoare) Vă rog! Vă rog! 4 voturi împotrivă.


Propunerea legislativă a fost adoptată.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

*


Îmi revine plăcerea să-l invit pe domnul preşedinte Crin Antonescu la microfon,

pentru a prezenta raportul de activitate a Senatului.

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul, microfonul central.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc. Mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

- 127 -


Odată cu această ultimă şedinţă, încheiem formal cea de-a doua sesiune a

legislaturii 2012 – 2016.

Având în vedere durata extrem de scurtă a primei sesiuni, care s-a consumat în luna

decembrie a anului trecut, considerăm că se cuvine ca, la finalul primei sesiuni complete a

Senatului din actuala legislatură, să facem o scurtă prezentare a activităţii pe care am

desfăşurat-o în perioada februarie – iunie 2013.

Intenţia acestui bilanţ nu este doar aceea de a trece în revistă diferitele dimensiuni

ale activităţii parlamentare şi rezultatele sale, ci şi de a asigura o comunicare clară şi

transparentă cu cetăţenii, cu cei care ne-au ales pentru a-i reprezenta aici.

Convingerea mea, pe care am exprimat-o în nenumărate rânduri, este nu doar aceea

că Parlamentul trebuie să-şi recapete de facto locul pe care de jure îl are în arhitectura

instituţională a unui stat de drept, ci şi aceea că este nevoie de o transformare a percepţiei

publice asupra acestei instituţii.

Din păcate, ani de zile, am asistat la campanii de decredibilizare a forului legislativ,

care au condus la scăderea încrederii în democraţia însăşi, dat fiind că Parlamentul este

instituţia emblematică a democraţiei. Nu putem avea o democraţie eficientă, în serviciul

cetăţenilor, cu un Parlament nu doar ineficient, ci şi decredibilizat.

Consider, prin urmare, că este de datoria noastră nu doar să îndeplinim mandatul cu

care am fost trimişi în Parlament, ci să le spunem oamenilor, cu deschidere şi onestitate, ce

am făcut, ce nu am făcut, în ce stadiu suntem cu proiectele demarate şi ce construim mai

departe. Acestea sunt, după mine, singurele căi pe care le avem la îndemână pentru a

recâştiga, în mod responsabil şi autentic, încrederea oamenilor.

În ceea ce priveşte funcţiile şi tipurile de activităţi pe care Senatul le îndeplineşte şi

le-a desfăşurat în acest interval, mă voi referi la cea legislativă, cea de control, cu toate

componentele sale, dezbaterea actelor europene, precum şi zona de relaţii externe. La

acestea, se cuvine să adăugăm dezbaterea cu privire la modificarea legii fundamentale.

Parlamentul şi, implicit, Senatul reprezintă, potrivit Constituţiei noastre, unica

autoritate legiuitoare. Prin urmare, principala activitate a Senatului în cursul sesiunii

februarie – iunie a fost cea de legiferare. Astfel, din totalul de 403 iniţiative legislative

depuse la Senat la începutul lunii februarie a acestui an, au fost dezbătute 259. Dintre

acestea, 193 au fost adoptate, iar 66 au fost respinse, fiind trimise Camerei Deputaţilor,

care le va dezbate în calitate de Cameră decizională.

- 128 -

Poate că numărul acestor acte normative în sine nu spune foarte mult. Dincolo însă

de aceste cifre care permit o evaluare sub aspect cantitativ a activităţii legislative

desfăşurate de Senat, implicit de senatori, cred că mai relevante decât numărul actelor

adoptate sunt domeniile în care reglementează iniţiativele legislative dezbătute în această

perioadă.

Astfel, în cadrul sesiunii care se încheie, Senatul a acordat o atenţie specială

dezbaterii şi adoptării unor proiecte de lege care vizează reformarea sistemului judiciar,

precum şi cel al administraţiei publice locale, reorganizarea unor instituţii şi autorităţi

publice, protecţia mediului.

În ceea ce priveşte domeniul justiţiei, menţionăm: Proiectul de lege privind

executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate

dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, Proiectul de lege privind

organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune, Proiectul de lege pentru punerea în

aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi

completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual-penale.

Referitor la domeniul administraţiei publice locale, menţionăm: Proiectul de lege

pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/2013 pentru aprobarea

Programului naţional de dezvoltare locală, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei

de urgenţă a Guvernului nr. 46/2013 privind criza financiară şi insolvenţa unităţilor

administrativ-teritoriale.

În privinţa reorganizării unor instituţii publice, printre cele mai importante proiecte

de acte normative este Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a

Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de

Supraveghere Financiară, iar în domeniul protecţiei mediului menţionăm Proiectul de lege

pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu

pentru autovehicule şi Proiectul de lege privind emisiile industriale.

În legătură cu activitatea de legiferare, aş dori să mai subliniez două aspecte. Primul

dintre acestea are în vedere faptul că multe dintre proiectele de acte normative pe care le-

am enumerat anterior sunt proiecte de aprobare a unor ordonanţe de urgenţă.

Ceea ce este important în legătură cu ele este însă faptul că activitatea Senatului şi a

senatorilor nu s-a limitat la o simplă aprobare, fără modificări, a proiectelor iniţiate de

Guvern. Practic, fiecare dintre aceste iniţiative au fost serios amendate, modificările

adoptate de Senat fiind de substanţă, ceea ce ne duce la concluzia unor dezbateri

parlamentare autentice, atât în plen, cât mai ales în cadrul comisiilor permanente, precum

- 129 -

şi la o implicare mult mai intensă a parlamentarilor în actul de legiferare, la o detaşare de

mimetismul cu care Legislativul ultimilor ani ne-a obişnuit.

Al doilea aspect pe care vreau să-l subliniez, referitor la legiferare, este legat de

activitatea comisiilor permanente, extrem de susţinută în această sesiune, concretizată în

aproximativ 700 de avize şi rapoarte elaborate. Minimizată de multe ori în spaţiul public,

activitatea acestor organe interne de lucru s-a dovedit a fi una extrem de utilă în toate

deciziile pe care plenul şi Biroul permanent al Senatului le-au adoptat, constituindu-se

într-un veritabil for de dezbatere profesionist, responsabil, pentru toate proiectele de acte

normative cu care au fost sesizate.

De altfel, în lunile iulie şi august, în care Senatul nu se va mai întruni în plenul său,

comisiile permanente vor continua să lucreze conform unui program aprobat de Biroul

permanent.

Mai multe informaţii constituite într-un document detaliat, în cifre şi date, al

întregii activităţi legislative a Camerei superioare în perioada februarie – iunie 2013, se pot

consulta pe site-ul oficial al Senatului. Tot acolo se pot găsi şi informaţiile referitoare la

perioadele în care comisiile permanente îşi vor desfăşura activitatea în lunile iulie şi

august.


Activitatea unei Camere a Parlamentului nu se rezumă la legiferare. Deşi esenţială,

legiferarea nu este singura competenţă pe care Constituţia o prevede. Astfel, activitatea de

control parlamentar desfăşurată în Senat, în cursul celei de-a doua sesiuni a actualei

legislaturi, a marcat o nouă abordare. Aceasta are în vedere o permanentă atenţie pe care

Senatul îşi propune s-o acorde analizării activităţii instituţiilor şi autorităţilor publice care

se află sub autoritatea sa exclusivă.

În acest sens, ne-am propus ca, începând cu această legislatură, controlul

parlamentar exercitat de Senat să fie unul autentic şi eficient. Cred că ştim cu toţii că, până

de curând, rapoartele depuse de instituţiile publice aflate sub control parlamentar

presupuneau o simplă punctare a activităţii, cu un grad mare de formalism, fără niciun fel

de consecinţe pentru conducerea instituţiilor în cauză, principiul asumării lor politice,

indiferent de performanţă, fiind suficient.

Considerăm că, prin modul în care Senatul a acţionat în cazul revocării conducerii

Institutului Cultural Român şi a Autorităţii pentru Supravegherea Prelucrării Datelor cu

Caracter Personal, ca urmare a constatării unor nereguli ce rezultau chiar din documentele

- 130 -

înaintate Senatului, marcăm o nouă atitudine în ceea ce priveşte controlul parlamentar

asupra instituţiilor publice.

În calitate de reprezentanţi ai cetăţenilor în Parlament, avem obligaţia să veghem ca

activitatea tuturor acestor instituţii publice să se desfăşoare în respect faţă de lege şi faţă de

cetăţeni, dincolo de orice interese politice, iar interesul parlamentarilor faţă de activitatea

de control parlamentar în sesiunea februarie – iunie 2013 este reflectat şi de numărul mare

de întrebări şi interpelări adresate Guvernului. În această perioadă, s-a depus un număr de

832 de întrebări şi 628 de interpelări. Dintre acestea, Guvernul nu a răspuns la un număr de

167 de întrebări.

De asemenea, în cursul acestei sesiuni, a crescut foarte mult interesul

parlamentarilor pentru sesiunea de declaraţii politice, motiv pentru care durata alocată

acesteia a fost mărită de la 60 la 90 de minute, numărul declaraţiilor politice prezentate în

plenul Parlamentului fiind de 332.

O altă componentă importantă a activităţii Senatului o constituie dezbaterea

proiectelor de acte europene. În sesiunea februarie – iunie 2013, Senatul României a

exercitat controlul parlamentar al documentelor europene, legislative şi nelegislative,

transmise de Comisia Europeană în temeiul Tratatului de la Lisabona de modificare a

Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene şi a Tratatului de instituire a Comunităţii

Europene, semnat la Lisabona în 13 decembrie 2007.

Aplicând Procedura de lucru şi mecanismul decizional aferent, Senatul a examinat,

de la începutul anului şi până în prezent, un număr de 53 de documente europene. Dintre

acestea, pentru 33, comisiile parlamentare au informat plenul Senatului că nu au încălcat

principiul subsidiarităţii sau principiul proporţionalităţii, 13 propuneri legislative de

documente europene care au primit aviz motivat sau opinie, după caz, precum şi 7

documente de consultare (cărţi verzi şi comunicări), care au primit opinie, au fost supuse

dezbaterii plenului.

În sesiunea următoare, Senatul intenţionează să îmbunătăţească procedura de

control parlamentar asupra documentelor europene, în sensul introducerii unui capitol

distinct în regulamentul propriu.

De asemenea, Legea privind cooperarea Guvern – Parlament în domeniul afacerilor

europene va fi adoptată la începutul sesiunii legislative următoare, asigurând o mai bună

gestionare şi coordonare a activităţii pe linie de afaceri europene.

- 131 -

O activitate, de asemenea, extrem de importantă pentru Senat o constituie cea de

relaţii parlamentare externe, care se desfăşoară pe trei planuri: relaţii multilaterale, relaţii

bilaterale şi afaceri europene.

În aceste luni, Senatul României, prin delegaţii săi, a avut o activitate intensă de

reprezentare şi promovare a intereselor şi poziţiilor României în plan extern, în cadrul

diferitelor organisme interne şi internaţionale la care suntem parte. Senatorii ne-au

reprezentat la reuniunile diferitelor adunări parlamentare, printre care menţionăm cea a

NATO, a OSCE, a Consiliului Europei sau a Cooperării Economice la Marea Neagră.

În calitate de preşedinte al Senatului, am participat la cea de-a 15 reuniune a

Asociaţiei Senatelor din Europa, una din preocupările mele, în această calitate, fiind ca

România să devină o voce distinctă şi respectată la nivel european.

De altfel, întreaga activitate a Senatului, din punct de vedere al relaţiilor externe, a

stat şi stă sub semnul angajamentului comun pe care îl avem ca reprezentarea României să

fie pe măsura statutului său de membru al Uniunii Europene şi a potenţialului său ca

partener în interiorul Uniunii.

În ce priveşte relaţiile bilaterale, acestea s-au concretizat sub forma întâlnirilor, în

ţară sau în străinătate, cu delegaţiile altor state, schimburi de experienţă, reuniuni ale

grupurilor de prietenie, precum şi printr-o comunicare permanentă. Printre statele cu care

am avut cele mai multe astfel de întâlniri se numără Franţa, Olanda, Marea Britanie,

Croaţia şi altele.

La toate acestea, se adaugă acţiunile Senatului în cadrul organismelor Uniunii

Europene, printre care putem aminti: reuniunea preşedinţilor Comisiilor pentru agricultură

şi pescuit, în 10 – 11 martie, la Dublin; reuniunea privind dezbaterea rolului parlamentelor

naţionale într-un cadru politic mai integrat din punct de vedere financiar, bugetar şi

economic, în martie, la Copenhaga; conferinţa preşedinţilor Parlamentelor Uniunii

Europene, în aprilie, la Nicosia; reuniunea preşedinţilor Comisiilor pentru mediu şi

energie, în mai, la Dublin.


Constituţia reprezintă un sistem de referinţă pentru viaţa politică şi juridică a unei

societăţi. Realităţile în permanentă schimbare şi evoluţiile sociale tot mai accentuate impun

însă necesare ajustări şi adaptări ale legii fundamentale în contextul social, politic,

economic al comunităţii căreia normele sociale i se adresează. Prin urmare, modificarea

unei constituţii are o importanţă majoră pentru statul şi societatea unde acest lucru are loc.

- 132 -

Privite astfel lucrurile, una dintre cele mai mari provocări căreia actualul Parlament

i-a răspuns este aceea de a declanşa procesul de revizuire a Constituţiei. Activitatea

Comisiei speciale comune a celor două Camere ale Parlamentului, constituită la începutul

actualei sesiuni, s-a concretizat prin elaborarea şi depunerea unei propuneri legislative de

revizuire a Constituţiei României.

Beneficiind, prin intermediul forumului constituţional, de dezbateri în cadrul

societăţii civile, această comisie comună a reuşit să depună la Senat o iniţiativă legislativă

care încearcă să ofere răspunsuri la câteva din problemele ridicate în spaţiul public,

referitoare la principiile de organizare şi funcţionare a statului, la îmbogăţirea drepturilor

şi libertăţilor fundamentale, la raporturile dintre autorităţile publice, întărirea rolului

Parlamentului, ca organ reprezentativ suprem al poporului român şi unică autoritate

legiuitoare, la eliminarea migraţiei politice, la descentralizarea administraţiei publice

locale, la independenţa justiţiei, la stabilirea cu mai multă claritate a competenţelor Curţii

Constituţionale.

În opinia mea, demersul politic şi legislativ de modificare a Constituţiei, ca de altfel

şi activitatea Comisiei speciale comune, este departe de a se fi încheiat. În aşteptarea

avizului Consiliului Legislativ şi a deciziei Curţii Constituţionale, aş putea spune că

acestea – lucrările comisiei – se află abia la început, ceea ce ne duce cu gândul la

activitatea Senatului în viitoarea sesiune şi, din această perspectivă, una din principalele

priorităţi ale Senatului la reluarea activităţii sale, în septembrie, o va constitui dezbaterea şi

adoptarea Propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României.

Dezideratele avute în vedere în cadrul procesului de revizuire a Constituţiei pun,

fără echivoc, legea fundamentală sub semnul modernităţii, dar, în egală măsură, scot în

evidenţă şi nevoia de reevaluare a Parlamentului şi, mai ales, a activităţii parlamentare. Sub

acest aspect, ne propunem o reconfigurare a procedurilor de legiferare, în sensul creării

unor mecanisme procedurale mai suple, mai transparente, mai apropiate de cetăţean, care

vor permite Senatului să-şi desfăşoare activitatea în conformitate cu noile dispoziţii

constituţionale imediat după aprobarea legii de revizuire prin referendum.

De altfel, consider că un asemenea proces de înnoire ar trebui să cunoască nu numai

procedura de legiferare, ci şi procedurile care asigură realizarea de către Senat a funcţiei de

control parlamentar. Numai în acest mod ne putem realiza pe deplin misiunea de

reprezentanţi ai cetăţenilor.

Considerăm că trebuie să acordăm o atenţie sporită în cadrul acestui proces de

revizuire a procedurilor parlamentare şi procedurilor care permit Senatului să-şi exprime

- 133 -

opinia cu privire la proiectele de acte europene. În acest caz, rolul comisiilor permanente

trebuie să devină mai activ, însă, spre deosebire de situaţia actuală, plenul Senatului trebuie

să rămână, în orice situaţie, forul decizional.

În finalul acestui scurt bilanţ al activităţii Senatului în această sesiune, aş dori să vă

mulţumesc dumneavoastră, tuturor colegilor senatori, din toate grupurile politice, să

adresăm, de asemenea, un cuvânt de mulţumire şi personalului din serviciile Senatului al

cărui profesionalism s-a constituit într-un suport important în vederea realizării activităţilor

pe care noi toţi le-am desfăşurat pe parcursul acestei sesiuni.

Vă mulţumesc.

(Aplauze)


Şi eu vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă invit să preluaţi conducerea şedinţei în continuare.

(Din acest moment, conducerea şedinţei este preluată de domnul senator

George-Crin-Laurenţiu Antonescu, preşedintele Senatului.)


Mulţumesc.

*

Domnule vicepreşedinte Moga, vă rog.




Dragi colegi,

La acest final de sesiune parlamentară, vă propun un moment omagial, care, vă

spun cu onestitate, ne onorează atât pe dumneavoastră, cât şi pe mine, cu atât mai mult cu

cât personalitatea pe care doresc să v-o aduc în atenţie este o persoană bine cunoscută de noi toţi.

Absolventă a Facultăţii de Drept a Universităţii Bucureşti, promoţia 1972, doctor în

drept al aceleiaşi instituţii de învăţământ superior, absolventă a numeroase cursuri

postuniversitare şi membră a unor academii ştiinţifice de prestigiu din ţară şi din

străinătate, doamna profesor universitar doctor Constanţa Călinoiu şi-a dedicat întreaga

viaţă profesiei juridice, pe care a slujit-o cu devotament şi profesionalism.

Autor a numeroase cursuri, tratate universitare şi monografii de drept constituţional

şi de drept parlamentar, distinsă cu premii de excelenţă pentru lucrările ştiinţifice publicate

în ţară şi în străinătate, doamna profesor universitar doctor Constanţa Călinoiu

- 134 -

întruchipează o carieră exemplară, care se împleteşte, în mod excepţional, cu istoria

parlamentarismului postdecembrist şi, în mod special, a Senatului, în cadrul căruia şi-a

desfăşurat, cu dedicaţie, vreme de mai bine de 20 de ani, activitatea.

În funcţia pe care a îndeplinit-o în cadrul serviciilor Senatului, respectiv director

general al Direcţiei generale legislative, funcţie pe care o ocupă, neîntrerupt, din anul 1997,

senatorii din toate legislaturile, din 1990 şi până în prezent, au beneficiat, în activitatea

desfăşurată, de sprijinul necondiţionat şi marcat de integritate al acestui profesionist al

dreptului, care, pe parcursul întregii sale cariere, nu a făcut rabat de la principiile

deontologice.

De altfel, în semn de apreciere deosebită pentru competenţă în realizarea

activităţilor parlamentare, pentru operativitate, precum şi pentru rezultatele deosebite în

eficientizarea lucrărilor specifice procesului legislativ, doamna profesor universitar doctor

Constanţa Călinoiu a fost decorată de către Preşedintele României cu Ordinul Naţional

„Serviciul Credincios” în grad de Cavaler.


Dragi colegi,

Sunt şi emoţionat, dar îmi revine misiunea, la finalul unei cariere de excepţie, aş

spune unică din foarte multe puncte de vedere, ca, în numele dumneavoastră, să-i

mulţumim doamnei profesor universitar doctor Constanţa Călinoiu pentru sprijinul,

profesionalismul, devotamentul de care a dat dovadă, făcându-ne să fim mândri că-i

suntem contemporani.

Vă mulţumim, doamnă, şi vă adresăm toate gândurile noastre de mulţumire pentru

întreaga dumneavoastră activitate.

Vă rog să poftiţi... Acum, trebuie să recunosc... (Aplauze)

Trebuie să recunosc că am complotat cu colegii, am spicuit din activitatea Domniei

Sale, de la Alexandru Bârlădeanu şi până astăzi, nişte poze, un album pe care, în numele

dumneavoastră, i-l oferim. După aia, îl rog pe domnul preşedinte Antonescu să-i ofere

placheta simbolică a Senatului.

Doamnă profesor, vă rog. (Aplauze)

*


Da. Stimaţi colegi, vom încerca să dăm, înţeleg, trei voturi finale, drept pentru care

vă rog să rămâneţi, pentru scurtă vreme, în sală, ca să nu ne încurcăm din nou la

numărătoare şi să trebuiască să o luăm de la capăt.

- 135 -

Aşadar, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului

nr. 55/2013 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea unor acte

normative.

Supun votului proiectul de lege.

Cine este pentru? 95 de voturi.

Împotrivă? 8 voturi împotrivă.


Mulţumesc. A fost adoptat.

Vot final asupra Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a

Guvernului nr. 42/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 416/2001 privind

venitul minim garantat, precum şi pentru modificarea Legii nr. 277/2010 privind alocaţia

pentru susţinerea familiei.

Da. Îmi cer scuze. (Discuţii) Credeam că votaserăţi raportul înainte şi nu rămăsese

decât... Bun. Atunci revenim la proiectul anterior. Am dat votul pe raport.

Dăm vot pe proiectul de lege.


Mulţumesc.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? 27 de abţineri.

Mulţumesc.


*

Continuăm cu Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a

Guvernului nr. 42/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 416/2001 privind

venitul minim garantat, precum şi pentru modificarea Legii nr. 277/2010 privind alocaţia

pentru susţinerea familiei.

Raportul şi proiectul de lege se supun unui singur vot.

Supun votului raportul şi proiectul de lege.

Cine este pentru? 97 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abţineri? 17 voturi.


*

- 136 -

Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2013

pentru modificarea şi completarea Legii audiovizualului nr. 504/2002.

Ce avem aici? Avem raport. Da.

Supun votului raportul comisiei, de admitere. Un sigur vot pe raport şi proiectul de

lege. Un singur vot.


Împotrivă? 39 de voturi.

Mulţumesc. A fost adoptat.

Am încheiat voturile finale, cred. Am încheiat voturile finale.

*

Da. Domnul Vochiţoiu explică votul. Mă rog, aşa bănuiesc eu.



Nu. Nu explic votul. Vreau să vă rog, aşa cum am discutat ieri şi s-a votat pentru în

Biroul permanent al Senatului, avem trei proiecte pe ordinea de zi cu privire la modificarea

unor membri în comisiile permanente şi alegerea unui membru în Biroul permanent, adică

în funcţia de secretar, a domnului senator Purec, în locul domnului senator Tudor Barbu.

Mulţumesc.


Bun. Modificări în componenţa comisiilor permanente. Aţi făcut nominalizările.

Supun votului modificările propuse de Grupul parlamentar al Partidului Poporului-Dan

Diaconescu.


Împotrivă?

Abţineri?

În unanimitate, s-a adoptat.

Aţi văzut? (Rumoare, discuţii)

Domnul Puiu Haşotti (din sală):

La pachet?


Le luăm separat.

Avem alegerea unui secretar, membru al Biroului permanent al Senatului, funcţie

ce revine Grupului parlamentar al PP-DD. S-a făcut nominalizarea.

Supun votului... (Rumoare, discuţii)

- 137 -

Staţi, că aici este un pic mai complicat, că e vot cu bile.

Stimaţi colegi, staţi puţin, ca să facem lucrurile foarte corect. Este o chestiune doar

de formă, dar importantă. Membrii Biroului permanent, în componenţa iniţială, au fost

votaţi cu bile. Modificările în comisii se votează prin vot deschis, ceea ce am şi făcut. Ca

să nu existe niciun fel de problemă, şi aşa avem de făcut un vot secret mai departe. Da? Că

avem nişte numiri aici, nişte voturi de făcut. Atunci facem şi votul cu bile pentru

propunerea... ca să nu existe niciun fel de dubiu şi ca legitimitatea colegului propus de

Grupul parlamentar al PP-DD să fie întreagă. (Discuţii la prezidiu)

Bun. Vă propun atunci vot secret cu bile pentru ambele voturi: şi pentru numirea

preşedintelui Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter

Personal, şi pentru secretarul Biroului permanent al Senatului.

Cine este pentru vot secret cu bile?

Mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt voturi.

Abţineri? Nu sunt voturi.

Am decis în unanimitate. (Discuţii la prezidiu)

*

Bun. Acum, în conformitate cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 102/2005 privind

înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării

Datelor cu Caracter Personal, Senatul hotărăşte asupra numirii preşedintelui după audierea

candidatului propus în plenul Senatului.

Invit la tribuna Senatului pe doamna Opre Ancuţa, pentru o scurtă prezentare a

activităţii profesionale şi a intenţiilor legate de această candidatură.

Vă rog. Doamna Opre are cuvântul. Vă rog, doamnă.

Doamna Ancuţa Gianina Opre – candidat la funcţia de preşedinte al

Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal:


Numele meu este Anca Opre. Sunt absolventă a Facultăţii de Drept, promoţia 2000.

Sunt conferenţiar universitar, doctor în drept. Sunt şef de catedră, mai exact,

directorul Departamentului de Administraţie Publică, Universitatea Creştină „Dimitrie

Cantemir”, Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative.

Am deţinut, în anul 2009, perioada februarie – octombrie, funcţia de preşedinte al

Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, iar în prezent am fost propusă pentru

- 138 -

a ocupa poziţia de preşedinte al Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor

cu Caracter Personal.

Mulţumesc.


Vă mulţumesc.

Comisia? Doamna senator, aveţi cuvântul.

Doamna Doina-Elena Federovici:


Având în vedere prevederile Legii nr. 102/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi

funcţionarea Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter

Personal, cu modificările şi completările ulterioare, Comisia juridică a Senatului a fost

învestită cu audierea doamnei Opre Ancuţa pentru funcţia de preşedinte al acestei

autorităţi.

În şedinţa din 26 iunie 2013, Comisia juridică, prin prisma legislaţiei în vigoare, a

analizat dosarul prezentat şi a audiat candidata.

Comisia a constatat că doamna Ancuţa Opre îndeplineşte condiţiile prevăzute de

lege şi a hotărât, cu majoritate de voturi, să adopte raport favorabil cu privire la numirea

acestei candidate în funcţia de preşedinte al Autorităţii Naţionale de Supraveghere a

Prelucrării Datelor cu Caracter Personal pentru un mandat de cinci ani şi îl supune plenului

Senatului, spre dezbatere şi adoptare.


Vă mulţumesc, doamna senator.

Rog liderii grupurilor parlamentare să prezinte propuneri pentru Comisia de

numărare a voturilor. (Rumoare, discuţii)

Domnul Ilie Sârbu (din sală):

Domnul senator Laurenţiu Coca.


Pentru Grupul parlamentar al PSD, domnul senator Laurenţiu Coca.

Grupul parlamentar al PNL, ce propuneţi? Că doar nu o să vă încredeţi în PSD…

(Râsete, discuţii)

Domnul Puiu Haşotti (din sală):

Liviu Paşca.


Domnul senator Liviu Paşca.

- 139 -

Alte grupuri mai sunt? Un om, atât. Un om cinstit, corect, pentru Comisia de

numărare.

Domnul Dumitru Oprea (din sală):

Domnul senator Florian Cristian.


Grupul parlamentar al PP-DD? Domnul senator Ioan Iovescu.

Domnul Tánczos Barna (din sală):

Domnul senator Pataki.


Pentru Grupul parlamentar al UDMR, domnul senator Pataki Csaba.

Şi?... domnul senator Florian Cristian.

Supun votului dumneavoastră componenţa Comisiei de numărare a voturilor.

(Rumoare, discuţii)


Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Vă prezint, stimaţi colegi senatori, procedura de vot secret cu bile.

Fiecare senator primeşte o bilă albă şi una neagră. Bila albă introdusă în urna albă şi

bila neagră introdusă în urna neagră înseamnă vot pentru. Bila albă introdusă în urna

neagră şi bila neagră introdusă în urna albă înseamnă vot contra. Evident, avem două

voturi, două urne, două perechi de bile. Procedura şi semnificaţia votului sunt aceleaşi.

(Rumoare, discuţii)

Domnii chestori sunt rugaţi să-şi ocupe locurile destinate pentru înmânarea bilelor,

iar domnul secretar Oprea este rugat să citească lista senatorilor.

Rog membrii Biroului permanent şi liderii de grup, la 11.45, la Birourile reunite

pentru avizul propunerilor pentru CEDO.

Domnule secretar, o secundă. Domnii chestori... s-au prezentat. (Rumoare, discuţii)

Rog... Domnul senator Chelaru. Treaba e în mâini bune. Merge. Rog... ( Rumoare,

discuţii la prezidiu)

Grupul parlamentar al Partidului Conservator. Există? Propune om aici sau nu?

Domnul Dumitru Pelican (din sală):

Eu.


Domnul senator Dumitru Pelican. E în regulă.

- 140 -


*

Îl rog pe domnul secretar Oprea, domnul senator, să-i strige mai întâi pe membrii

Biroului permanent şi liderii grupurilor parlamentare să poată merge la şedinţa Birourilor

reunite.


Da, domnule preşedinte, am să dau citire listei membrilor Biroului permanent şi a

liderilor de grup. Dacă am să omit pe cineva, vă rog să-mi semnalaţi, ca să pot să

completez.

Domnul senator Antonescu;

Domnul senator Dumitrescu;

Domnul senator Moga;

Domnul senator Constantinescu;

Domnul senator Rotaru;

Domnul senator Sârbu;

Domnul senator Haşotti;

Domnul senator Pereş;

Domnul senator Vochiţoiu;

Domnul senator Nistor;

Domnul senator Verestóy.

Domnul Petru Filip:

Nu ne pui şi pe noi? Că suntem la audierea cu ambasadorii.


Ziceţi-mi numele.

Domnul Petru Filip:

Deci...


Domnul senator Petru Filip;

Domnul senator Valeca;

Domnul senator Voinea;

Şi domnul senator Ungureanu;

Domnul senator Ardelean.

De la început.

- 141 -

Agrigoroaei Ionel prezent

2. Andronescu Ecaterina prezentă

3. Anghel Adrian absent

4. Anghel Cristiana-Irina prezentă

5. Antonescu George-Crin-Laurenţiu prezent

6. Arcaş Viorel prezent

Ardelean Ben-Oni prezent

8. Ariton Ion prezent

9. Atanasiu Teodor absent

10. Badea Leonardo prezent

12. Badea Viorel-Riceard absent

13. Banias Mircea-Marius prezent

14. Barbu Daniel-Constantin absent

15. Barbu Tudor absent

17. Bădălău Niculae prezent

18. Bălu Marius absent

19. Belacurencu Trifon prezent

20. Bereanu Neculai prezent

22. Biró Rozalia-Ibolya prezentă

23. Blaga Vasile absent

Boagiu Anca-Daniela absentă

24. Boboc Cătălin absent

25. Bodea Cristian-Petru prezent

26. Bodog Florian-Dorel absent

27. Boeriu Valeriu-Victor prezent

28. Bota Marius-Sorin-Ovidiu prezent

29. Bujor Dumitru-Marcel prezent

31. Bumbu Octavian-Liviu prezent

32. Burlea Marin prezent

33. Butnaru Florinel prezent

- 142 -

34. Butunoi Ionel-Daniel prezent

35. Cadăr Leonard prezent

36. Calcan Valentin-Gigel absent

Câmpeanu Mariana absentă

37. Chelaru Ioan prezent

38. Chiriac Viorel prezent

39. Chiru Gigi Christian absent

40. Chiuariu Tudor-Alexandru absent

42. Ciorbea Victor prezent

43. Coca Laurenţiu Florian prezent

44. Constantinescu Florin prezent

45. Cordoş Alexandru prezent

46. Corlăţean Titus absent

47. Coste Marius prezent

48. Cotescu Marin-Adrănel absent

50. Creţu Gabriela prezentă

51. Cristache Iulian prezent

52. Cristina Ioan absent

53. Croitoru Cătălin prezent

56. Deneş Ioan prezent

58. Dincă Mărinică absent

59. Dobra Dorin-Mircea prezent

60. Dobriţoiu Corneliu prezent

61. Donţu Ovidiu-Liviu prezent

62. Drăghici Damian absent

63. Dumitrescu Cristian-Sorin prezent

64. Dumitrescu Florinel prezent

65. Dumitrescu Iulian absent

66. Durbacă Eugen prezent

67. Duruţ Aurel prezent

- 143 -

70 Ehegartner Petru prezent

71. Federovici Doina-Elena prezentă

72. Fifor Mihai-Viorel prezent

73. Filip Petru prezent

74. Firea Gabriela prezentă

75. Florian Daniel Cristian prezent

76. Flutur Gheorghe prezent

78. Frătean Petru-Alexandru prezent

79. Geoană Mircea-Dan prezent

80. Ghilea Găvrilă absent

81. Ghişe Ioan prezent

82. Grapă Sebastian prezent

83. Greblă Toni prezent

84. Grigoraş Viorel prezent

86. Haşotti Puiu prezent

87. Ichim Paul absent

88. Igaş Traian-Constantin absent

89. Iliescu Lucian prezent

90. Ilieşiu Sorin prezent

91. Ioniţă Dan-Aurel prezent

92. Iovescu Ioan prezent

93. Isăilă Marius-Ovidiu prezent

94. Jipa Florina-Ruxandra prezentă

95. Klárik László-Attila prezent

László Attila prezent

96. Lazăr Sorin-Constantin prezent

97. Luchian Dragoş prezent

98. Luchian Ion prezent

99. Marian Dan-Mihai absent

100. Marian Valer prezent

- 144 -

101. Marin Nicolae prezent

102. Markó Béla absent

104. Mazăre Alexandru prezent

106. Mihai Cristian-Dănuţ prezent

107. Mihai Neagu prezent

108. Mihăilescu Petru-Şerban prezent

109. Miron Vasilica-Steliana absentă

110. Mitu Augustin-Constantin prezent

111. Mocanu Victor absent

113. Moga Nicolae prezent

114. Mohanu Nicolae prezent

115. Mora Ákos-Daniel absent

116. Motoc Octavian absent

117. Mutu Gabriel prezent

118. Nasta Nicolae prezent

119. Neagu Nicolae prezent

120. Neculoiu Marius prezent

121. Nicoară Marius-Petre prezent

122. Nicolae Şerban prezent

123. Nicula Vasile-Cosmin prezent

124. Nistor Vasile absent

125. Niţă Mihai prezent

126. Niţu Remus-Daniel prezent

127. Obreja Marius-Lucian prezent

130. Oprea Dumitru prezent

131. Oprea Gabriel absent

132. Oprea Mario-Ovidiu prezent

134. Oprea Ştefan-Radu prezent

135. Paşca Liviu-Titus prezent

137. Paşcan Emil-Marius prezent

- 145 -

Pataki Csaba prezent

Pavel Marian absent

Păran Dorin prezent

Păunescu Teiu prezent

Pelican Dumitru prezent

Pereş Alexandru prezent

Pop Gheorghe prezent

Pop Liviu-Marian prezent

Popa Constantin absent

Popa Florian prezent

Popa Ion prezent

Popa Mihaela absentă

Popa Nicolae-Vlad absent

Popescu Corneliu prezent

Popescu Dumitru-Dian prezent

Popescu-Tăriceanu Călin-Constantin-Anton prezent

Purec Ion-Simeon prezent

Rădulescu Cristian absent

Rogojan Mihai-Ciprian absent

Roşca-Stănescu Sorin-Ştefan prezent

Rotaru Ion prezent

Saghian Gheorghe prezent

Savu Daniel prezent

Sârbu Ilie prezent

Secăşan Iosif prezent

Severin Georgică prezent

Silistru Doina prezentă

Solomon Antonie absent

Stoica Ştefan absent

Stuparu Timotei prezent

- 146 -

Suciu Matei prezent

Şova Dan-Coman absent

Tánczos Barna prezent

Tămagă Constantin prezent

Tătaru Dan prezent

Tătaru Nelu prezent

Teodorovici Eugen-Orlando absent

Tişe Alin-Păunel prezent

Toma Ion absent

Todiraşcu Valeriu prezent

Tomoiagă Ştefan-Liviu absent

Tudor Doina-Anca prezentă

Ţapu Nazare Eugen prezent

Ungureanu Mihai-Răzvan prezent

Valeca Şerban-Constantin prezent

Vasiliev Marian absent

Vâlcov Darius-Bogdan prezent

Vegh Alexandru prezent

Verestóy Attila prezent

Vochiţoiu Haralambie prezent

Voinea Florea prezent

Volosevici Andrei-Liviu absent

Vosganian Varujan absent

Zisu Ionuţ-Elie prezent

PAUZĂ

*


Proces-verbal referitor la rezultatul votului secret, cu bile, exprimat cu privire la

alegerea preşedintelui Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu

Caracter Personal…

(Discuţii la prezidiu; din acest moment, conducerea şedinţei este preluată de

- 147 -

domnul senator Nicolae Moga, vicepreşedinte al Senatului.)


Doamnelor şi domnilor senatori, reluăm şedinţa.

Dau cuvântul domnului senator Laurenţiu Coca pentru a prezenta procesele-verbale

cu privire la rezultatul votului.

Domnule senator, aveţi cuvântul.


Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Proces-verbal

referitor la rezultatul votului secret, cu bile, exprimat cu privire la alegerea

preşedintelui Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter

Personal

Procedându-se la numărarea voturilor exprimate cu privire la alegerea preşedintelui

Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, s-au

constatat următoarele:

Numărul total al senatorilor – 174;

Numărul total al votanţilor – 127, din care:

Voturi pentru – 118;

Voturi contra – 9.

Ca urmare a faptului că a întrunit votul majorităţii senatorilor, este declarată aleasă

ca preşedinte al Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter

Personal, în conformitate cu prevederile art. 6 şi 7 din Legea nr. 102/2005 privind

înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării

Datelor cu Caracter Personal, precum şi ale art. 135 din Regulamentul Senatului, aprobat

prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, cu modificările şi completările ulterioare, doamna

Opre Ancuţa Gianina.

Semnează membrii Comisiei de numărare a voturilor.



Şi eu vă mulţumesc, domnule senator.

Conform prevederilor articolului 8 alin. (2) din Legea nr. 102/2005, înainte de

începerea exercitării mandatului, preşedintele autorităţii depune jurământul în faţa

Senatului.

O invit la tribună pe doamna preşedinte Opre Ancuţa pentru a depune jurământul.

- 148 -

Doamna preşedinte, vă rog, cu mâna pe Biblie şi pe Constituţie, depuneţi

jurământul.

Doamna Ancuţa Gianina Opre:


„Jur să respect Constituţia şi legile ţării şi să apăr drepturile şi libertăţile cetăţenilor,

îndeplinindu-mi cu bună-credinţă şi imparţialitate atribuţiile de preşedinte al Autorităţii

Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.

Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”

(Doamna Ancuţa Gianina Opre semnează jurământul.)


O felicităm pe doamna preşedinte, îi urăm succes în noua activitate.

*



Sunt obligat, şi pentru stenogramă, să citesc nota pentru exercitarea de către

senatori a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale.

În conformitate cu prevederile art. 15 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind

organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale s-au depus la secretarul general al

Senatului, în vederea exercitării de către senatori a dreptului de sesizare a Curţii

Constituţionale următoarele legi:

- Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2013 privind

unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea unor acte normative – procedură de

urgenţă;

- Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2013 pentru

modificarea şi completarea Legii audiovizualului nr. 504/2002 – procedură de urgenţă.

De asemenea, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale de

către senatori, vă informăm că lista cuprinzând legile adoptate de Camera Deputaţilor în

şedinţa de azi, 26.06.2013, în calitate de Cameră decizională, va fi afişată şi transmisă către

grupurile parlamentare.

Termenul pentru sesizare este de 5 zile pentru legile adoptate în procedură de drept

comun şi de 2 zile pentru legile adoptate în procedură de urgenţă.

*

Vă rog, domnule senator.

Domnul Liviu-Titus Paşca:

- 149 -

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

S-a dat un vot şi în legătură cu alegerea unui secretar al Senatului şi voi da citire

procesului-verbal referitor la rezultatul votului secret, cu bile, exprimat cu privire la

alegerea unui secretar al Senatului.

Procedându-se la numărarea voturilor exprimate cu privire la alegerea unui secretar

al Senatului, s-au constatat următoarele:

Numărul total al senatorilor – 174;

Numărul total al votanţilor – 127, din care:

Voturi pentru – 118;

Voturi împotrivă – 9.

Ca urmare a faptului că a întrunit votul majorităţii senatorilor prezenţi este declarat

ales ca secretar al Senatului, în conformitate cu prevederile art. 27 şi art. 135 din

Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, cu modificările şi

completările ulterioare, domnul senator Purec Ion-Simeon.

Încheiat astăzi, 26 iunie 2013.

Comisia de numărare a voturilor

Mulţumesc.


Şi eu vă mulţumesc, domnule senator.

Acestea fiind spuse, declar închisă şedinţa Senatului de astăzi, 26 iunie 2013.

Şedinţa s-a încheiat la ora 12.20.

Date post:	02-Jun-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	2 times
Download:	0 times

S T E N O G R A M A iunie 2013 S U M A R...S T E N O G R A M A şedinţei Senatului din 26 iunie...

Documents