Date post: | 22-Jun-2015 |
Category: |
Documents |
Upload: | eugen-alexandru-micsa |
View: | 238 times |
Download: | 1 times |
Schitul este situat pe teritoriul localităţii Băile
Olăneşti (comuna Bărbăteşti), judetul Vâlcea,
la aproximativ 30 km de Rm. Vâlcea sub crestele
muntelui Buila. Accesul la această asezare monahală
se face pe DN 64A, Râmnicu Vâlcea - Băile Olăneşti, trecând prin
Păuşeşti-Maglaşi, virând la stânga spre satul Cheia,
apoi pe Valea Cheii, pe un drum forestier practicabil şi
accesibil şi cu mijloace auto, până la Izvorul
Frumos. Valea Cheii.
Încă 3 km până la schit.
Deasupra izvorului, pe un postament de beton, se află o cruce mare metalică pe care se află răstignit Isus, în mărime
naturală. La picioarele Lui este icoana Maicii Domnului.
Din pisania actuală a schitului rezultă că întemeietorii sunt
Pahomie monahul şi Sava Haiducul, în anul 1520, justificându-se
numele de Schitul Pahomie de la Izvorul
Frumos.
După o altă pisanie, acest Pahomie nu ar fi altul decât marele ban Barbu Craiovescu, ctitorul Mânăstirii Bistriţa, care în anii 1519-1520, când reclădeşte Bistriţa, dărâmată de tunul lui Mihnea cel Rău în anul 1509, zideşte şi Schitul
Pahomie, în amintirea faptului că la Izvorul Frumos, în pustietatea masivului Buila, în drumul pe care-l caută prin
pădure ca sa ajungă la Sibiu, spre a scăpa de urgia lui Mihnea, îşi găseşte salvarea vieţii sale şi a celor care îl
însoţeau în pribegie. Printre prietenii săi se afla căpitanul de oaste Sava, devenit Sava Haiducul, pentru faptul că,
zăbovind stăpânul său de mai multă vreme aici, deseori a făcut incursiuni prin localităţile învecinate, pentru a face
rost de hrană.
CLIC pentru avansare !
Data de 1684, din pisania de astăzi a schitului, este presupusă a fi anul în care a avut loc repararea schitului, în acelaşi an fiind renovată şi
Mânăstirea Bistriţa de Constantin Brâncoveanu, în calitate de descendent al familiei Craioveştilor.
Cascada din apropiere.
Despre existenţa schitului de la "Izvorul Frumos" ne vorbeşte un document din 1793 al lui
Alexandru Moruzzi, prin care domnitorul ţării întăreşte
sihaştrilor de aici anumite scutiri, iar, în 1798, Constantin
Hangherli Voievod întăreşte anumite danii schitului. La 1824 biserica era aproape prăbuşită, pentru ca în anul
1880 schitul să fie părăsit. Abia în 1952 s-a reclădit
biserica în forma ei iniţială, după trasăturile zidurilor
rămase, cu zidari din Costeşti şi tâmplari din Bărbăteşti ,
pictura fiind executată de Stan Hermeanu, în 1956.
Biserica, construită sub o mare stâncă (pe care se află chipul Domnului), având în apropiere o cascadă cu apă de munte, rece ca gheaţa, îşi aşteaptă în linişte şi rugăciune vizitatorii.
Biserica cu hramul “Sfântul Proroc Ilie", în formă de navă, este construită sub stâca, ce o acoperă în proporţie de 70%. Are numai altar şi naos. Pridvorul deschis este susţinut de şase stâlpi de zid. Are două ferestre mici în naos, pe zidul
din dreapta, acestea deschizandu-se în exterior.
Pictura este opera pictorului Stan Hermeneanu, ajutat de
Vasile Ciugulin. A fost sfiinţită, aşa cum se vede, în
30 septembrie 1956. Din cauza infiltraţiilor,
pictura peretelui dinspre stâncă a început să se degradeze. Cu timpul
pictura s-a deteriorat, fiind refacută în 1997, de către ierodiaconul Popa Nicolae
din Perişani.
Catapeteasma este din zid.
Cladirea pentru stăreţie, trapeza, bucătăria şi chiliile sânt amplasate la vest de biserică. Clădirea ce le adăposteşte
este construită din zid, etajată.
Vedere spre munţii Căpăţânii.
În apropierea schitului.
Montaj : DIEGIS. << [email protected] >>Coloana sonoră : Francesco Tarrega - Recuerdos De La Alhambra.
07.07.2010.