Rolul guvernanței corporative în vederea îmbunătățirii calității ...

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI

FLORIN DOBRE

ROLUL GUVERNANŢEI

CORPORATIVE ÎN VEDEREA

ÎMBUNĂTĂŢIRII CALITĂŢII

AUDITULUI FINANCIAR

Colecţia

Cercetare avansată postdoctorală în ştiinţe economice

ISBN 978-606-505-976-4

Editura ASE

Bucureşti 2015

Copyright © 2015, Florin Dobre

Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate autorului.

Editura ASE

Piaţa Romană nr. 6, sector 1, Bucureşti, România

cod 010374

www.ase.ro

www.editura.ase.ro

[email protected]

Referenţi:

Prof. univ. dr. Gabriela ŢIGU

Prof. univ. dr. Eugeniu ŢURLEA

ISBN 978-606-505-976-4

Autorul îşi asumă întreaga responsabilitate pentru ideile exprimate, pentru originalitatea materialului şi pentru

sursele bibliografice menţionate.

Această lucrare a fost cofinanţată din Fondul Social European, prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea

Resurselor Umane 2007-2013, proiect POSDRU/159/1.5/S/142115 „Performanţă şi excelenţă în cercetarea

doctorală şi postdoctorală în domeniul ştiinţelor economice din România”.

http://www.ase.ro/

http://www.editura.ase.ro/

3

CUPRINS

SUMMARY ............................................................................................................................... 5

INTRODUCERE ........................................................................................................................ 7

1. AUDITUL FINANCIAR ŞI POLITICILE DE GUVERNANŢĂ CORPORATIVĂ -

SOLUŢII PENTRU PREVENIREA CRIZELOR FINANCIARE ...................................... 9

1.1 Stadiul cunoaşterii ........................................................................................................ 10

1.2 Metodologia de cercetare ............................................................................................. 12

1.3 Rezultate şi discuţii ...................................................................................................... 15

1.4 Concluzii ...................................................................................................................... 18

2. EVIDENŢĂ EMPIRICĂ PRIVIND APLICAREA TEORIEI DE AGENT

ÎN ACTIVITATEA DE AUDIT FINANCIAR ................................................................. 20

2.1. Literatura de specialitate .............................................................................................. 20

2.2. Metodologia de cercetare ............................................................................................. 23

2.3. Rezultatele cercetării şi concluzii ................................................................................. 27

3. INTERDEPENDENŢA DINTRE GUVERNANȚA CORPORATIVĂ ŞI AUDITUL

FINANCIAR. CAZUL BURSEI DE VALORI DIN BUCUREŞTI .................................. 35

3.1. Introducere .................................................................................................................... 35

3.2. Literature review .......................................................................................................... 36


3.4. Rezultate ....................................................................................................................... 42

3.5. Concluzii ...................................................................................................................... 46

4. INFLUENŢA AUDITORULUI FINANCIAR ASUPRA GRADULUI

DE CONSERVATORISM AL ENTITĂŢILOR DIN ROMÂNIA ................................... 49

4.1. Sinteza literaturii de specialitate ................................................................................... 50


4.3. Rezultate şi discuţii ...................................................................................................... 56

4.4. Concluzii ...................................................................................................................... 61

CONCLUZII GENERALE ...................................................................................................... 63

ACKNOWLEDGEMENT ....................................................................................................... 67

SURSE BIBLIOGRAFICE ...................................................................................................... 68

4

CONTENTS

SUMMARY ............................................................................................................................... 5

INTRODUCERE ........................................................................................................................ 7

1. FINANCIAL AUDIT AND CORPORATE GOVERNANCE POLICIES –

SOLUTIONS FOR AVOIDING FINANICAL CRISES ..................................................... 9

1.1 Literature review .......................................................................................................... 10

1.2 Methodology of research .............................................................................................. 12

1.3 Results and discussions ................................................................................................ 15

1.4 Conclusions .................................................................................................................. 18

2. EMPIRICAL DATA REGARDING THE IMPACT OF AGENT THEORY ON

FINANCIAL AUDIT. ........................................................................................................ 20


2.2. Methodology of research .............................................................................................. 23

2.3. Results and conclusions concluzii ................................................................................ 27

3. INTERDEPENDENCIES BETWEEN CORPORATE GOVERNANCE AND

FINANCIAL AUDIT. THE CASE OF BUCHAREST STOCK EXCHANGE ................ 35

3.1. Introduction .................................................................................................................. 35



3.4. Results .......................................................................................................................... 42

3.5. Conclusions .................................................................................................................. 46

4. THE INFLUENCE OF FINANCIAL AUDITOR ON THE LEVEL OF

CONSERVATISM OF ROMANIAN ENTITIES N ......................................................... 49



4.3. Results and discussions ................................................................................................ 56

4.4. Conclusions .................................................................................................................. 61

FINAL CONCLUSIONS ......................................................................................................... 63

ACKNOWLEDGEMENT ....................................................................................................... 67

REFERENCES ..........................................................................................................................68

5

SUMMARY

The financial distress and the actual instability of economic environment have a

significant effect on how the entities conduct their activity. The release of financial and

economic crisis emphasizes the need for auditing the financial statements of the entities that

belong to national or international economy and that are of public interest. The need to

evaluate the financial statements by a certified person is correlated with the fact that the users

of financial statements request that the financial statements are constructed in a credible

manner, that is in accordance with national and international regulation. Moreover, the

stakeholders want to own information about the elements that characterize a specific field or

that impact the national and international economy. Thus, the existence of financial auditor is

compulsory as he is the one who is having the avibility to check and to certify that the

financial statements are properly made. He also has to detect the possible financial statements

erors.

In fact, the financial audit is an operatiion though which the credibility of financial

statements is ensured due to the fact that those are certified by a financial auditor. As a

consequence, the main aim of financial auditor is to provide evidence about the financial

elements that could be managed by financial managers in order to achieve himself the level of

performace required by the company. The financial audotor has to provide his opinion

considering professional judgement and analyzing if the accounting regulation that the entity

uses is in accordance with national legislation. The opinion of the financial auditor have to

take into account all the risks that the entity encounters and should consider its ability to have

a long term development without having long term liquidity problems or bankrupcy problems.

One of the main ideas on which the profession of financial auditor is constructed is that

the audit activity should provide a minim level of assurange as the activity of financial audit

should be associated with dealing with managers activity. The financial audit shoul also be

analyzed considering the agent theory. Due to this, i have conducted a receasch on how the

auditors fees are ensuring the operation of monitoring the audit activity. The variables that

had an impact on auditor fees were found due to the fact that auditor fees are similar with the

monitoring costs. The analysis is conducted using liniar regression models. Though this, it is

provided the evidence that the auditors’ fees are not correlate with financial performance, but

6

rather with corporate governance policies, with previous auditor’s fees or with managers’

salary. The profesional skepticism consists of the fact that the auditors have to detect the

errors or the mistakes that are not in accordance with reality and have to respecy the

independence principle even if they are remunerated by managers.

Regarding the expectations that the stakeholders have on financial auditors, it is

considered that a high quality financial audit can reduce the asymetry of information that the

investors have in comparition with the managers. Ball (2001) considers that the existence of

external financial auditor makes the manager to provide more accurate financial information.

The hypotheis was teste by Ball, Jayaramanb & Shivakumarc (2012) who provide evidence

that the activity done by financial auditor is strongly influenced by the activity schedualed by

the managers.

Considering the investors perspective, they confer a higher credibility to the report

conducted by the financial audit. Thus, there is a correlation between a future development

perspective of the entity and the auditor’s activity as the auditor financial report and the

information that is known by the manager are completentary features.

In the main literature, there is a discussion on the role of financial auditor. As lng as

there is not a requirement about the level of detail that the financial auditor should present,

there is also doubtness about the quality of financial audit report and of the correlation of it

with corporate governance. In my opinion, as long as no change is conducted in the way

financial audit report is constructed, the credibility of financial auditor report could be still

doubtful..

7

INTRODUCERE

Instabilitatea care caracterizează economia actuală are un impact semnificativ asupra

modalităţii în care entităţile economice îşi desfăşoară activitatea. Declanşarea crizei

economice şi financiare a creat nevoia ca situaţiile financiare ale entităţilor de interes public

ce îşi desfăşoară activitatea atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional, să fie auditate.

Nevoia ca o persoană acreditată (auditorul financiar) să confere credibilitatea elementelor

regăsite în situaţiile financiare se bazează pe dorinţa utilizatoriilor de situaţii financiare de a

cunoaşte dacă acestea sunt întocmite în conformitate cu reglementările contabile naţionale şi

internaţionale. La aceastea se adaugă necesitatea de identificare a elementelor care sunt

relevante pentru un întreg sector de activitate sau care pot avea un impact major la nivelul

economiei naţionale şi globale. Nevoia auditului financiar este esenţială, în condiţiile în care

auditorul financiar este singurul poate fundamenta o opinie despre elementele analizate şi

înscrise în cadrul situaţiilor financiare, care poate certifica corectitudinea acestora şi care

poate identifica dacă situaţiile financiare analizate nu conţin erori intenţionate.

Auditul financiar este o operaţiunea prin care se conferă credibilitatea situaţiilor

financiare şi prin care se certifică dacă situaţiile financiare au fost întocmite ţinând cont de

reglementările naţionale sau de cele internaţionale. Scopul auditorului financiar este de a

observa şi de a identifica atât elementele care ar putea fi manipulate de către manager, scopul

fiind îndeplinireaanumitor criterii de performanţă, cât şi elementele care ar putea fi prezentate

distorsionat, în vederea obţinerii de beneficii suplimentare sau de bonusuri. Auditorul trebuie

să îşi fundamenteze opinia de audit pe raţionamentul profesional, pe reglementările contabile

aplicabile şi pe politicile contabile adoptate la nivel de entitate pentru a certifica faptul că

situaţiile financiare auditate, fie la nivel individual, fie la nivel consolidat, sunt întocmite de o

maniera corectă şi fiabilă. Fundamentarea opiniei de audit constă în analizarea tuturor

riscurilor la care o companie se supune. Se încearcă să se evidenţieze, astfel, capacitatea

acesteia de a-şi desfăşura activitatea în viitor în condiţiile în care aceasta nu intră în

incapacitate de plată şi nu înregistrează o lipsă de lichiditate pe termen lung.

Unul dintre conceptele esenţiale pe care se fundamentează profesia de audit financiar

este acela că activitatea de audit financiar ar trebui să garanteze un nivel minim de asigurare,

iar operaţiunea asociată auditului financiar ar trebui să fie una asemănătoare cu cea în care se

analizează activitatea managerilor.. Auditul financiar trebuie abordat şi din perspectiva teoriei

de agent sau a costului de agent. În acest sens, am efectuat o cercetare empirică în cadrul

căreia se analizează modalităţiile în care onorariile acordate auditoriilor financiari sunt

folosite pentru a asigura operaţiunea de monitorizare şi de supraveghere a agenţilor

8

economici. Au fost identificate mai multe variabile cu caracter independent, care pot avea un

impact asupra valorii onorariilor auditorilor financiari. În cadrul cercetării, a fost demonstrat

faptul că aceste onorarii acordate auditorilor financiari sunt asociate cu costurilor de

monitorizare şi de supraveghere a activităţii managerilor. Pornind de la analiza empirică

bazată pe regresii liniare, se remarcă faptul că onorariile acordate auditorilor financiari nu

depind exclusiv de performanţele financiare înregistrate, ci acestea sunt influenţate de de

implementarea corectă a politicilor de guvernanţă corporativă, de valoarea onorariilor

acordate auditorilor financiari din anii anteriori şi de remuneraţiile cu care managerii sunt

recompensaţi. Specticismului profesional presupune că auditorii au obligativitatea să

identifice erorile sau greşelile pe baza cărora evenimentele observate nu au caracter real şi

credibil. De asemebea, auditorii financiari trebuie să rămână independenţi de entitatea

auditată, evitând relaţiile de familiaritate, chiar dacă ei ş sunt remuneraţi de către entitatea

auditată.

Legat de aşteptările utilizatorilor cu privire la activitatea de audit financiar, se consideră

că un audit financiar de o calitate ridicată poate reduce asimetria informaţională deţinută de

către manageri faţă de investitorii entităţii. Diverşi autori, printre care şi Ball (2001) sunt de

părere că realizarea unei evaluări independente de către auditorul financiar are impact asupra

managerilor, din moment ce aceştia se concentrează pe furnizarea unor informaţii de o

acurateţe şi de o calitate mai ridicată. Acestă ipoteză a fost testată de autorii Ball, Jayaramanb

& Shivakumarc (2012) care au evidenţiat că activitatea auditorilor depinde de activitatea

previzionată a echipei de management. Din punct de vedere al investitorilor, aceştia prezintă

un grad de încredere ridicat în raportul de audit financiar. Prin urmare, există o legătură între

activitatea desfăşurată de către auditorul financiar şi posibilităţile de dezvoltare ale entităţii,

îinând cont că raportul auditorului şi informaţiile ce prezintp caracter confidenţial, deţinute de

cătremanager sunt aspecte complementare, nu interschimbabile.

În litetarura de specialitate din domeniu, se poate identifica o opinie controversată

asupra rolul auditorului financiar. Atât timp cât nu există însă reglementări care vizează

prezentări mai detaliate în raportul de audit, suntem de părere că nu se pot face aprecieri

concrete despre calitatea raportului de audit financiar. În opinia mea, până nu se impun

anumite schimbări în conţinutul raportului de audit, credibilitatea asociată cu opinia

auditorului financiar poate fi una îndoielnică. Alţi autori, precum Dobre, Popa şi Niculiţă

(2012) susţin că profesia de audit financiar prezintă încă un caracter sustenabil.

9

1 AUDITUL FINANCIAR ŞI POLITICILE DE GUVERNANŢĂ CORPORATIVĂ

SOLUŢII PENTRU PREVENIREA CRIZELOR FINANCIARE

Implementarea unui audit financiar ce prezintă o calitate mai ridicată şi adoptarea

politicilor de guvernanţă corporativă sunt considerate a fi elemente importante care pot

contribui la relansarea economică după recenta criză financiară. Este de aşteptat ca existenţa

acestora să aibă un impact pozitiv asupra performanţei financiare. Prin urmare, această

cercetare evidenţiază dependenţele dintre performanţa financiară, auditul financiar şi

elementele de guvernanţă corporativă, pentru companiile care sunt listate la Bursa de Valori

Bucureşti. Rezultatele cercetării sunt mixte, dovedind că soluţiile actuale nu sunt suficiente

pentru a depăşi actuala criză financiară.

Declanşarea crizei financiare a impus realizarea unei analize mai detaliate a situaţiilor

financiare ale companiilor, nu doar la nivel naţional, ci şi la nivel internaţional. Pe deasupra,

se observă o creştere a nevoii de certificare a performanţei financiare de către o persoană

acreditată. Se porneşte de la faptul că auditorul financiar, în special cel care este parte

componentă a grupului BIG 4, poate asigura o credibilitate mai mare atât procesului de audit

financiar, cât şi modalităţii în care sunt întocmite situaţiile financiare. De exemplu, atunci

când auditorul este din cadrul companiilor BIG 4, se înregistrează o calitate mai mare a

descoperirii informaţiei frauduloase, iar incertitudinea asociată cu viitoarele cash flow-uri este

diminuată (Chang etal, 2009). Acest comportament poate fi corelat cu faptul că auditorii din

BIG 4 dispun de mai multe resurse cu ajutorul cărora pot asigura integritatea informaţiei

financiare (DeAngelo, 1981). Ca şi o consecinţă, companiile care au un auditor financiar din

cadrul corporaţiilor BIG 4, prezintă un grad mai mare de transparenţă al raportului de audit

financiar (Khurana & Ratman, 2004). Alte cercetări demonstrează că prezenţa auditorului

financiar poate influenţa pozitiv volumul investiţiilor străine pe care compania le poate atrage

(Covrig et. al, 2007; DeFond et.al, 2011). Ţinând cont de toate aceste aspecte, se regăseşte

astfel o evidenţaă a faptului că performanţa unei companii este corelată cu tipul auditorului

financiar (studii precum cele realizate de către Dimitropoulos etal, 2013; Ahmed etal, 2013

arată că sunt mai puţine câştiguri manageriale, se realizează o recunoaştere a pierderilor mari

pe o perioadă mai îndelungată de timp şi se înregistrează o relevanţă a valorii mai ridiccată în

situaţia în care auditorul este din BIG 4).

Pe de altă parte, existenţa principiilor de guvernanţă corporativă şi implementarea

acestora la nivelul companiei pot influenţa, de asemenea, în mod semnificativ, evoluţia

10

acesteia. Literatura de specialitate evidenţează că firmele cu o structură mai slabă a

guvernanţei corporative întâmpină probleme de agent mai mari care generează o performanţă

financiară mai scăzută decât cea obţinută de firmele cu o structură a guvernanţei corporative

bine consolidate (Core et. al, 1999). De asemenea, companiile care au un sistem de

guvernanţă corporativă cu o structură slabă sunt mai înclinate spre a realiza fraudă la nivelul

situaţiilor financiare (Farber, 2005).

Pe baza acestor aspecte, prezenta cercetare încearcă să evidenţieze dacă existenţa unui

audit financiar de o calitate mai ridicată şi existenţa principiilor de guvernanţă corporativă pot

afecta, într-un mod pozitiv, performanţa financiară a entităţilor listate pe Bursa de Valori

Bucureşti (BVB). Prin urmare, cercetarea vizează dacă aceste elemente sunt suficiente sau nu

pentru a asigura relansarea economică necesară după criza financiară.

Restul capitolului este structurat astfel: prima secţiune prezintă câteva abordări regăsite

în literatura de specialitate, legate de criza financiară, guvernanţa corporativă şi auditorul

financiar, secţiunea a doua furnizează informaţii cu privire la baza de date şi la metodologia

de cercetare pe baza căreia studiul este realizat, secţiunea a treia se axează pe prezentarea

rezultatelor şi pe discutarea acestora, în timp ce, secţiunea a patra concluzionează şi prezintă

viitoare posibilităţi de cercetare.

1.1 Stadiul cunoaşterii

Literatura de specialitate accentuează faptul că rolul auditorului financiar a fost incert în

contextul actualei crizei financiare. Explicaţia este dată de faptul că aceştia nu erau pregătiţi

să soluţioneze probleme financiare de anvergura celor descoperite o dată cu declanşarea crizei

economice (Sikka, 2009). De fapt, se pare că în timpul crizei financiare, companiile au avut o

tendinţă mai mare de a-şi schimba auditorul financiar de la un auditor ce nu face parte din

BIG 4 la un auditor care face parte din BIG 4 (Hubens, 2012). Această situaţie se datorează

faptului că entităţile vizează găsirea unui nou auditor financiar atunci când urmăresc ca

performanţa lor financiară să nu fie afectată de veştile rele. Schimbarea auditorului financiar

este un fenomen care se realizează şi în condiţiile în care compania are o performanţă

financiară redusă (William, 1988) sau în condiţiile ăn care a suferit importante pierderi în

ultimii ani (Francis, 1984). Motivul alegerii unui auditor din BIG 4 are la bază premisa că

11

acesta conferă o credibilitate mai mare situaţiilor financiare auditate (Chia et.al, 2007,

Reichelt and Wang, 2010).

Un alt element care este corelat cu auditorul financiar este suma de bani plătită pentru

realizarea procesului de audit financiar. Prin urmare, un indicator specific auditorului

financiar este măsurat cu ajutorul taxelor de audit. Remuneraţia auditorului este influenţată de

anumite caracteristici individuale ale companiei auditate, precum gradul de îndatorare,

mărimea acesteia, complexitatea activităţii desfăşurate şi riscul asociat cu procesul de audit

financiar. Datorită acestui aspect, se pare că auditorii din BIG 4 percep o remuneraţie mai

mare pentru întreaga lor activitate (Campa, 2013). Pe de altă parte, suma solicitată de

auditorul financiar poate fi un motiv pentru schimbarea acestuia datorită faptului că există mai

multe niveluri ale taxelor de audit (Craswell etal, 2002) sau datorită efectului de rostogolire

(Simon & Francis, 1988).

Atunci când se discută despre guvernanţa corporativă şi despre criza financiară,

falimentele unor companii şi a unor bănci sunt associate cu un sistem de guvernanţă

corporativă slab din punct de vedere al securităţii entităţii, a riscurilor corelate cu aceasta şi a

sistemului de remunerare care nu este adecvat companiei (Kirkpatrick, 2009). Independenţa

consiliului de administraţie este considerată esenţială pentru asigurarea unor politici de

governanţă corporativă adecvate, precum şi supravegherea activităţii desfăşurate de către

manageri (Cohen & Hanno, 2000). Cercetările anterioare au evidenţiat corelaţia între

deficienţele guvernanţei corporative şi Criza Economică Asiatică sau slaba implementare a

acesteia (Wong and Fan, 2005). O altă cercetare evidenţiază că atunci când directorul executiv

(CEO) este acceaşi persoană ca şi directorul general, când procentul membrilor exteriori din

conducere este inferior membrilor interiori, când există mai puţin experţi în comitetul de audit

şi când se înregistrează mai puţine întâlniri ale consilului de administraţie, firmele au un

sistem de guvernanţă coroporativă de o calitate redusă şi sunt mai orientate spre manipularea

situaţiilor financiare (Farber, 2005).

Literatura de specialitate stabileşte, de asemenea, o relaţie între remuneraţia auditorului

financiar şi elementele de guvernanţă corporativă. În timp ce unele cercetăti accentuează că

taxele plătite auditorului sunt pozitiv corelate cu independenţa consiliului de administraţie

(Carcello etal., 2002), alte cercetări prezintă că nu există nicio corelaţie între variabilele

specifice guvernanţei corporative şi cele specifice auditorului financiar (Ditmann etal, 2008).

De fapt, dualitatea dintre directorul executiv (CEO) şi directorul general influenţează în sens

negativ suma de bani plătită auditorului financiar. Rezultate mixte sunt regăsite şi atunci când

12

compania are un comitet de audit. Corelaţii pozitive au fost identificate între remuneraţia

auditorului financiar şi existenţa comitetului de audit (Voller etal, 2013). O altă cercetare

(Cohen & Hanno, 2000) accentuează existenţa unei relaţii negative între taxele plătite

auditorului financiar şi existenţa comitetului de audit, datorită faptului că riscul asociat

procesului de audit este diminuat.

Un alt aspect important regăsit în literarura de specialitate este dat de corelaţia dintre

performanţa financiară şi politicile de guvernanţă corporativă. Este aşteptată o performanţă

financiară îmbunătăţită în cazul în care politicile de guvernanţă corporativă sunt implementate

adecvat, în timp ce, în cazul în care o companie are auditorul din BIG 4, nu pot fi

fundamentate premise certe ale influenţei asupra performanţei companiei.

Legat de piaţa de capital din România, se remarcă faptul că există un unui număr redus

de studii care urmăresc corelaţia dintre performanţa financiară, auditorul financiar şi

elementele de guvernanţă corporativă. Una dintre aceste cercetări arată că nu există nicio

influenţă a dualităţii dintre CEO şi directorul general sau a existenţei unui auditor financiar

din BIG 4 asupra performanţei întreprinderilor (Brad etal, 2014). Autorii îşi fundamentează

explicaţia pe lipsa de transpatenţă în raportarea financiară ce se regăseşte la nivelul

companiilor româneşti.

1.2 Metodologia de cercetare

Această cercetare îşi propune să furnizeze informaţii legate de relaţia şi corelaţia dintre

performanţa financiară, caracteristicile auditorului financiar şi indicatorii de guvernanţă

corporativă. Pentru atingerea acestui obiectiv, au fost colectate date aferente companiilor care

îşi raportează situaţiile financiare individuale, utilizând IFRS din 2012. Motivul alegerii

acestui eşantion stă în faptul că o dată cu implementarea noului sistem de contabilitate, se

aşteaptă existenţa unei transparenţe mai mari a raportării contabile (Daske, 2006). Numărul

companiilor care trebuie să se supună acestei reglementări, a fost de 71 de companii la

sfârşitul anului 2012. Din acest eşantion, am eliminat companiile care aveau o valoarea

negativă a capitalului propriu, companiile care şi-au deschis procedura de insolvenţă fie în

perioada de tranziţie de la standardele naţionale la cele internaţioale, fie în anul în care s-a

realizat implementarea a acestora.

13

Pentru eşantionul rămas, au fost colectate date cu privire la remuneraţia auditorului

finanicar ( variabilă codată sub denumirea de LOGAF ). Ca urmare a acestui aspect, entităţile

care nu au furnizat aceste informaţii au fost şi ele excluse din analiză. Prin urmare, eşantionul

rămas a fost format doar din 41 de companii. Aceste entităţi sunt listate la Bursa de Valori

Bucureşti, atât la categoria întâi, cât şi la categoria a doua. Datele sunt colectate utilizând atât

informaţii financiare, cât şi informaţii cu privire la elementele de guvernanţă corporativă, de

pe site-ul individual al companiilor. Informaţia este colectată pentu anii 2011, deoarece în anii

2012 şi 2013 nu au fost regăsite informaţii în documentele individuale cu privire la taxele

plătite auditorilor. În ceea ce priveşte informaţia utilizată, au fost preluate date cu privire la

rentabilitatea economică a fiecărei companii, care este proxy pentru performanţa financiară (

variabila ROA ), la gradul de îndatorare al companiei, măsurat ca raport între datoriile totale

şi capitalul propriu (variabila LEV ) şi cu privire la numărul de membri executivi ( EXB).

În cadrul acestui studiu, au fost folosite şi alte variabile de tip dummy. Prima dintre

acestea se referă la dualitatea dintre directorul executiv- CEO şi directorul general şi a fost

codată ca şi DCEO . Această variabilă ia valoarea 1 dacă directorul executiv – CEO este

diferit de directorul general. Cea de-a doua variabilă dummy pe care am folosit-o se referă la

sistemul de management pe care îl are compania. Prin urmare, dacă entitatea are un sistem de

management unitar, variabila a primit valoarea 1, altfel a primit valoarea 0. Variabila este

codată sub forma DSYST . Cea de-a treia variabilă dummy pe care am folosit-o se referă la

tipul auditorului. Astfel, dacă auditorul financiar este parte din corporaţiile BIG 4, atunci

variabila a luat valoarea 1. Această variabilă a fost codată ca 4DBIG . În orice altă situaţie,

variabila a luat valoarea 0. Cea de-a patra variabilă dummy utilizată se referă la existenţa

comitetului de audit. Variabila este DCOMT şi a primit valoarea 1 dacă entitatea declară în

declaraţia de guvernanţă corporativă existenţa unui comitet de audit. Ultima variablă dummy

pe care am folosit-o a fost pentru a evidenţia dacă s-a realizat schimbarea auditorului

financiar. Variabila a luat valoarea 1 dacă a existat o schimbare a auditorului financiar din

2011 faţă de 2010. Variabila a luat valoarea 1 dacă a existat o diferenţa între auditorul

financiar pe care compania l-a avut în 2010 şi auditorul financiar pe care compania l-a avut în

anul 2011. Valoarea 1 nu depinde de calitatea auditorului financiar pe care compania îl are.

Variabila a fost codată ca şi DCHG .

Pentru a obţine o corelaţie între performanţa financiară, auditorul financiar şi

guvernanţa corporativă, a fost aplicat un model de ecuaţii simultane. Modelul este prezentat în

cadrul sistemului (1) format din ecuaţia (1.1) şi (1.2)

14

iiiiiiii

iiiiiiii

LOGAFLEVDCOMTDBIGDCHGDCEOROA

EXBROADCOMTDBIGDSYSTDCEOLOGAF

643210

6543210

54

4

unde i şi i reprezintă termeni reziduali şi i se referă la fiecare compania care este

inclusă în eşantion.

Pentru a rezolva forma structulală a equaţiilor din sistemul (1), prima dată a fost

identificat tipul fiecărei ecuaţii. Din moment ce din fiecare ecuaţie lipsesc două variabile şi

ţinând cont de faptul că numărul de variabile endogene este doi, fiecare ecuaţie este exact

identificată (Gujarati, p. 762).

Soluţia sistemului este dată de estimarea formei reduse a fiecărei ecuaţii şi de estimarea

ulterioară a ecuaţiilor în formă standard utilizând valorile ajustate. Forma redusă a ecuaţiilor

se regăseşte în sistemul (2), format din ecuaţiile (3) şi (4).

iiiiii

iTiii

iiiiii

iiii

vEXBLEVDCOMTDBIG

DSYSDCHGDCEOROA

EXBLEVDCOMTDBIG

DCHGDSYSTDCEOLOGAF

6665464363

26216106056

5655454353

5215105065

4

1

4

2)1(

Pentru o înţelegere mai uşoară, atât ecuaţia (3), cât şi ecuaţia (4) sunt împărţite la

)65

1( . Fiecare coeficient este înlocuit cu o altă variabilă şi prin urmare forma redusă

este obţinută. Rezultatele se regăsesc în sistemul (3), format din ecuaţiile (5) şi (6).

iiiiiiiii

iiiiiiiii

EXBLEVDCOMTDBIGDSYSTDCHGDCEOROA

EXBLEVDCOMTDBIGDCHGDSYSTDCEOLOGAF

765443210

765432 410

Cercetarea a fost realizată ţinând cont de ecuaţiile (1.1) – (1.6), ţinând cont de anumite

ipoteze. Acestea sunt :

H1: Se obţine o performnaţă financiară mai ridicată dacă există o diferenţă între

directorul executiv CEO şi directorul general (Veprauskaitė & Adams, 2013) .

H2: Se obţine o performnaţă financiară mai ridicată dacă s-a realizat schimbarea

auditorului financiar (Hubens, 2012).

(1.1)

(1.2)

(1.3)

(1.4)

(1.5)

(1.6)

15

H3: Se înregistrează o performanţă financiară mai ridicată în condiţiile în care auditorul

financiar este parte componentă din BIG 4 (Reichelt & Wang, 2010)

H4: Se înregistrează o performanţă financiară îmbunătăţită dacă entitatea raportează

existenţa comitetului de audit (Bouaziz, 2012)

H5: Un grad mai mare de îndatorare determină o performnanţă financiară mai redusă.

H6: Existenţa unor taxe de audit mai ridicate, determină o performanţă financiară mai

mare.

1.3 Rezultate şi discuţii

Scopul acestei cercetări a fost să evidenţieze dacă exsită o corelaţie între performanţa

financiară, auditorul financiar şi principiile de guvernanţă corporativă ţinând cont de piaţa de

capital din România. Pentru a evidenţia acest aspect, a fost calculată, mai întâi, matricea de

corelaţie dintre variabilele incluse în analiză. Ea este prezentă în Tabelul 1.

Matricea de corelaţie

Tabel 1 Element ROA LOGAF DCEO DSYST DBIG4 DCOMT DCHG LEV EXB

ROA 1

LOGAF 0.2147 1

DCEO -0.1588 -0.0653 1

DSYST -0.0129 -0.3465** -0.2497 1

DBIG4 0.1670 0.1578 0.0777 -0.1961 1

DCOMT -0.0300 -0.0474 0.1334 -0.3369** 0.0139 1

DCHG -0.0421 0.1213 0.2101 -0.2877** 0.0442 0.0759 1

LEV -0.1796 -0.1910 0.2983*** 0.1250 0.1936 -0.1050 0.0947 1

EXB 0.1778 0.0706 0.1953 -0.1276 0.425* 0.1866 -0.0259 0.059 1

Sursa: calcule proprii. unde *,**, *** semnifică gradul de semnificaţie la 1%, 5% şi 10%.

Din Tabelul 1, poat fi observat că cea mai mare corelaţie se identifică între numărul de

directori executivi şi tipul auditorului financiar. Potrivit acestui rezultat, se poate spune că cu

cât numărul de directori executivi este mai mare cu atât se înregistrează o probabilitate mai

mare ca o entitate să îşi aleagă auditorul financiar ce face parte din BIG 4. Din moment ce

această valoare este apropiată de 0,4, dar mai mică decât 0,5, toate variabilele au fost incluse

în analiză. Astfel, pentru a rezolva sistemul de ecuaţii simultane, am prezentat o statistică

descriptică a variabilelor incluse în analiză. Aceasta este prezentată în Tabelul 2.

16

Statistică descriptivă

Tabel 2

Element ROA LOGAF DCEO DSYST DBIG4 DCOMT DCHG LEV EXB

Media 0.027 4.754 0.6341 0.902 0.243 0.487 0.1707 0.670 4.658

Max 0.157 5.521 1 1 1 1 1 3.882 9

Min -0.110 4.079 0 0 0 0 0 0.032 3

Std. D. 0.055 0.382 0.487 0.300 0.434 0.506 0.380 0.912 1.542

Skew -0.169 0.153 -0.557 -2.712 1.192 0.048 1.750 2.182 1.041

Kurt 3.739 2.153 1.310 8.358 2.422 1.002 4.063 7.050 4.066

JB 1.131 1.386 6.997 99.325 10.290 6.833 22.861 60.569 9.360

Prob 0.567 0.500 0.0302 0 0.005 0.032 0.0001 0 0.009

Sursa: calcule proprii

Din Tabelul 2, se poate observa că mai mult de jumătate din companiile incluse în

analiză au directorul executiv CEO diferit de directorul general. Se poate observa că aproape

90% din entităţi au un sistem unitar de management. Mai puţin de un sfert din companiile

analizate au un auditor financiar din BIG 4. Doar 7 companii şi-au schimbat auditorul

financiar în 2011 faţă de 2010. Din punct de vedere al mediei gradului de îndatorare LEV, se

poate observa că entităţile incluse în analiză sunt îndatorare destul de mult, dat fiind faptul că

media indicatorului este peste 50%. De fapt, valoarea medie este în jur de 67%. Acesta aspect

sugerează că valoarea datoriilor este în jur de 40% din totalul resurselor de care dispune

compania. Din punct de vedere al numărului de directori executivi, în general fiecare

companie are mai mult de 3 membri. Trebuie menţionat că acolo unde numărul directorilor

executivi era precizat cu ajutorul unui interval, s-a considerat valoarea medie a acestuia.

Prin analizarea variabilelor incluse în această analiză, se poate observa că aceastea nu

urmează o distribuţie Gaussiană din moment ce ipoteza nulă a testului Jacque Bera potrivit

căreia distribuţia este normală este respinsă.

În ceea ce priveşte performanţa financiară, sunt companii care au obţinut o performanţă

financiară negativă în decursul anului 2011. Prin urmare, cea mai mică valoare este de -11%,

în timp ce, cea mai mare valoare este în jur de 15,7%.

După ce s-a prezentat atât matricea de corelaţie, cât şi anumite elemente particulare ale

fiecărei variabile, s-a determinat forma redusă şi ulterior, s-a calculat forma structurală a

ecuaţiilor iniţiale (cele care formează sistemul (1) – adică ecuaţiile (1.1) şi (1.2)). Rezultatele

sunt prezentate în Tabelul 3.

17

Rezultatele modelului de ecuaţii simultane

Tabel 3

Variabila dependentă : ROA (rentabilitatea economică)

Element Coeficient P Value

Constanta 0.0229 0.6896

DCEO -0.0127 0.0001*

DCHG -0.0015 0.5626

DBIG4 0.0268 0.0000*

DCOMT -0.0039 0.1436

LEV -0.0113 0.0000*

LOGAF_FIT 0.0032 0.7890

R squared 80,73%

DW 1,99

unde * semnifică gradul de semnificaţie la 1%.

Notă.Rezultatele sunt estimate folosind ajustarea propusă de White pentru heteroscedasticitate

Valoarea FITLOGAF _ reprezintă valorile ajustate ale variabilei LOGAF (taxele

auditorului), acesta fiind estimate utilizând forma redusă a modelului de ecuaţii simultane.

Ţinând cont de rezultate, se poate observa că diferenţa dintre directorul executiv (CEO) şi

directorul general influenţează negativ perrformanţa financiară. Explicaţia este legată de

faptul că această variabilă este corelată cu sistemul de management pe care compania îl are.

Pe de altă parte, se poate considera că în situaţia în care funcţia de CEO şi cea de director

general este deţinută de două persoane diferite, compania întocmeşte situaţii financiare care

au asociat un grad mai mare de transparenţă, aspect care poate fi interpretat în evidenţierea

unei valori credibile a performanţei financiare (mai puţine câştiguri manageriale,

recunoaşterea pierderilor se înregistrează pe o perioadă mai îndelungată, iar elementele

prezintă mai multă relevanţă a valorii). Prin urmare, ţinând cont de ipotezele cercetării, H1

este resprinsă deoarece nu se găseşte o corelaţie a performanţei cu principiile de transparenţă.

Schimbarea auditorului financiar pare a nu avea influenţă asupra performanţei

financiare, măsurată cu ajutorul rentabilităţii economice. Aceast aspect este dat de coeficientul

asociat schimbării auditorului financiar care nu este statistic semnificativ diferit de zero. Prin

urmare, ipoteza H2 este de asemenea respinsă.

Pe de altă parte, se poate observa că există o legătură pozitivă între performanţa

financiară înregistrată de către companie şi tipul auditorului financiar pe care aceasta îl are.

18

Datorită acestui aspect, se poate realiza următoarea ipoteză: un audit financiar înalt calitativ

presupune o performanţă financiară mai ridicată deoarece auditorii din BIG 4 (înalt calificaţi)

sunt mai de încredere decât ceilalţi auditori financiari. Ţinând cont de acestea, H3 este

acceptată.

Din punct de vedere al existenţei comitetului de audit , rezultatele sunt ambigue.

Pornind de la ipoteza că o performanţă financiară mai ridicată ar putea fi obţinută dacă

entitatea are un comitet de audit, rezultatele demonstrează că se înregistrează o scădere a

performanţei finanicare dacă nivelul de semnificaţie al coeficienţilor este acceptat a fi

14,36%. Acest lucru se poate întâmpla datorită dimensiunii reduse a eşantionului de analiză (

doar 41 de companii). Rezultatele sunt diferite de aşteptările iniţiale (H4 este respinsă) şi de

asemenea, opuse rezultatelor regăsite în literatura de specialitate.

Aşa cum ne-am aşteptat, gradul de îndatorare al companiei este negativ corelat cu

performanţa financiară. Prin urmare, cu cât gradul de îndatorare este mai ridicat, cu atât

compania obţine o performanţă financiară mai scăzută. În consecinţă, rezultatele

demonstrează că ipoteza H5 este validă.

Ultima ipoteză este şi ea respinsă din moment ce nu avem o relevanţă statistic

semnificativă a coeficientului asociat taxelor de audit chiar dacă a fost folosită valoarea

ajustată în modelul de ecuaţii simultane.

Sintetizând, rezultatele cercetării demonstrează că elementele de audit financiar şi cele

de guvernanţă corporativă nu sunt suficient de relevante pentru a contribui la relansarea

economică, chiar dacă bonitatea modelului este evidenţiată de valoarea ridicată a lui R-

squared şi de lipsa autocorelării între variabilele modelului şi termenii reziduali.

1.4 Concluzii

Această cercetara încearcă să evidenţieze dacă elementele specifice auditorului financiar

şi cele legate de principiile de guvernanţă corporativă sunt soluţii pentru a asigura relansarea

economică a companiilor româneşti ţinând cont de impactul recentei crize financiare.

Cercetarea este efectuată pe un eşantiom de 41 de companii, listate pe Bursa de Valori

Bucureşti care au furnizat informaţii cu privire la remuneraţia auditorului financiar. Studiul

este realizat folosind date financiare din 2011, iar rezultatele sunt generate prin utilizarea unui

model de ecuaţii simulatane, exact identificate. Rezultatele sunt determinate prin estimarea în

prima etapă a formei reduse a modelului şi includerea ulterioară a valorilor ajustate ale

variabilelor endogene în forma structurală.

19

Rezultatele sunt ambigue ţinând cont de rezultatele aferente literaturii de specialitate.

Prin urmare, se pare că există o corelaţie (o legătură) negativă între performanţa financiară şi

diferenţa dintre directorul executiv (CEO) şi directorul general. Explicaţia constă în faptul că

din moment ce directorul executiv (CEO) este diferit de directorul general, situaţiile

financiare sunt întocmite considerând un grad de transparenţă mai mare. Ţinând cont de

această perspectivă, rezultatele evidenţiază că se înregistrează o valoare mai redusă a

câştigurilor obţinute de către manageri, pierderile se recunosc pe o perioadă mai îndelungată

de timp şi există mai multă relevanţă a valorii pentu companiile româneşti în cazul în care

directorul executiv este diferit de directorul general. Concluzia se bazează pe faptul că

managerii au modalităţi mai reduse de a manipula situaţiile financiare pentru obţinerea

propriului beneficiu. Influenţa negativă a fost identificată între performanţa financiară şi

gradul de îndatorare, rezultat care este similar cu cel descoperit de Opler & Titman (1994).

Existenţa comitetului de audit pare să aibă o influenţă negativă asupra performanţei financiare

dacă suntem dispuşi să creştem nivelul de respingere a ipotezei nule până la aproximativ 15%.

Rezultate sunt contrare celor regăsite în literatura de specialitate (Hubens, 2012).

Ţinând cont de tipul auditorului financiar pe care îl are compania, se poate concluziona

că o calitate mai ridicată a auditorului financiar determină o performanţă financiară

îmbunătăţită a companiei. Cu alte cuvinte, ne aşteptăm să obţinem o performanţă financiară

mai bună în cazul în care auditorul companiei este parte componentă din BIG 4. Cea de-a

doua variabilă care are legătură cu procesul de audit şi care este reprezentată de taxele

percepute de către auditorul financiar nu este semnificativă din punct de vedere statistic faţă

de performanţa financiară (aceasta este măsurată cu ajutorul rentabilităţii economice).

Pe baza estimărilor făcute, se poate concluziona că variabilele specifice auditorului

financiar şi implementarea politicilor de guvernanţă corporativă nu sunt suficient de relevante

pentru a constitui soluţii ale relansării economice pentru companiile româneşti, ţinând cont de

impactul crizei financiare. Pentru îmbunătăţirea rezultatelor, considerăm că alţi indicatori ai

guvernanţei corporative pot fi incluşi în cadrul cercetărilor viitoare. De asemenea, cercetarea

viitoare ar trebui să se realizeze pe un eşantion de dimensiuni mai mari (eşantionul pe care

această cercetare s-a realizat cuprinde 41 de entităţi, deci are o dimensiune redusă), în care să

fie evitată lipsa de transparenţă a companiilor regăsite pe piaţa de capital din România şi care

să includă alte tehnici de estimare ce pot să ofere rezultate mai bune.

20

2 EVIDENŢĂ EMPIRICĂ PRIVIND APLICAREA TEORIEI DE AGENT

ÎN ACTIVITATEA DE AUDIT FINANCIAR

2.1 Literatura de specialitate

Una din teoriile economice care justifică necesitatea auditului financiar este teoria de

agent enunţată de Jensen şi Meckling (1976). Utilizarea acestei teorii în raportarea financiară

şi în contabilitate se bazează pe faptul că managerul unei entităţi este cel care reprezintă

interesele investitorilor/acţionarilor/asociaţilor.

Rolul managerului este, prin urmare, să genereze beneficii economice pentru investitori.

În realitate, de multe ori, managerii se focalizeaza spre a îşi maximiza propria utilitate, sau

propriul beneficiu economic. Pentru a optimiza beneficiile economice obţinute, managerii pot

manipula raportările financiare întocmite, în cazul în care beneficiile obţinute sunt mai mari

decât beneficiile acţionarilor sau beneficiile aferente altor părţi interesate de informaţiile

financiare ale companiei auditate. Provocările teoriei de agent nu sunt nou aplicate în

domeniul auditului financiar. Investitorii sun dispuşi să remunereze auditorii cu onorarii mai

ridicate atunci când aceţtia certifică caracterul real al situaţiilor financiare. Onorariile de audit

pot fi percepute sub forma unor costuri de monitorizare a activităţii managerilor. Acordarea

unor onorarii mari se bazeazăpe diminuarea fraudelor sau a erorilor financiare care pot apărea

în momentul întocmirii situaţiilor financiare, de-a lungul unui exerciţiu financiar. Auditorul

poate identifica atât modalitatea în care sunt întocmite situaţiile financiare, cât şi

conformitatea acestora cu referenţialul contabil adoptat. Auditul financiar poate reduce

asimetria informaţională dintre acţionari şi manageri, în condiţiile în care acesta poate

identifica elemenetele care prezintă un caracter distorsionat în raport cu realitatea. În

consecinţă, auditorul este cel care certifică corectitutinea şi fiabilitatea informaţiilor

prezentate în situaţiile financiare. Auditorul este persoana care poate demostra că performanţa

entităţilor auditate poate fi afectată negativ de atitudinea managerului, ţinând cont de dorinţa

acestuia de a obţine câştiguri suplimentare. Consider că opinia auditorului financiar poate

conferi un grad de credibilitate mai ridicat pentru situaţiile financiare auditate. De asemenea,

acesta ar trebui şi să identifice erorile semnificative din cadrul situaţiilor financiare ale unei

companii care este supusă activităţii de audit financiar.

În ceea ce priveşte costurile de monitorizare, în literatura de specialitate se evidenţiază

faptul că managerii nu acţionează întotdeuna pentru îndeplinirea intereselor acţionarilor, ci

aceştia sunt orientaţi, mai de grabă, spre obţinerea unor beneficii sub forma unor venituri

21

superioare sau a unor beneficii ce impplică creşterea reputaţiei deţinute. Acestea pot fi

obţinute pe de-o parte, prin raportarea corectă a informaţiilor financiare şi prin atingerea

nivelului de performanţă aşteptat (cazul ideal), iar, pe de altă parte, prin micşorarea artificială

a cash-flow-urilor sau prin înregistrarea activelor companiei cu o valoare incorectă(cazul

nefavorabil părţilor interesate). Juljaisuja (2010) prezintă relaţia de interdependenţă dintre

procesul de audit financiar şi modalitatea de raportare financiară, iar cercetători ca Penno şi

Koford(1992), Sarens (2007), Indjiejikian(1992) şi Sahedi (2010) îşi centralizează cercetările

pentru a identifica corelaţia dintre auditul financiar şi performanţa financiară, prin teoria de

agent. Studiile acestora se bazează, cu precădere, pe discrepanţa şi pe diferenta informaţională

dintre informaţiile de care dispune managerul şi informaţiile deţinute de investitori. Autorii

sunt de părere că, în numeroase situaţii, managerii obţin beneficii suplimentare datorită

informaţiilor suplimentare pe care le au, dar şi pentru că aceştia sunt cei care răspund de

modalitatea de întocmire a situaţiilor financiare. Accesul la aceste informaţii private

generează beneficii superioare chiar şi în situaţia în care entităţile sunt subevaluate de către

piaţă. Prin urmare, managerii obţin pe lângă remunerarea salarială şi o primă pentru atingerea

unor performanţe sau a unor obiective dinainte prestabilite.

Autorii Brown, Helland şi Smith (2006) evidenţiază că teoria de agent are un rol

semnificativ în gestiunea unei entităţi, ţinând cont că entităţile performante se axează atât spre

îmbunătăţirea practicilor de guvernanţă corporativă, cât şi spre creşterea politicilor sociale. Pe

de altă parte,entităţile ce înregistrează probleme financiare, alocă fonduri mai puţie pentru

acţiuniile sociale.

Companiile care au o valoare ridicată a indicatorilor de performanţă şi a indicatorilor de

sustenabilitate sunt recunoscute că acordă investitorilor informaţii a căror credibilitate este

certificată de către auditorul financiar, (Eccles, Ioannou şi Serafeim - 2012). Activitatea de

audit financiar poate conferi o credibilitate ridicată raportărilor financiare, utile clienţilor,

investitorilor, furnizorilor companiei şi altor părţi interesate. Entităţile, care au o

sustenabilitate redusă, raportează indicatori reduşi de performanţă. Prin urmare, se poate

evidenţia o credibilitate redusă a investitorilor în activitatea desfăşurată de către manageri.

Potrivit aspectelor prezentate, managerii pot fi recompensaţi atât în funcţie de

performanţa obţinută de către entitate, cât şi în funcţie de modalitatea în care interesele

acestora sunt valorificate la nivelul companiei. Suntem de părere că fraudarea, în acest caz a

situaţiilor financiare, este efectuată pentru a ca managerul să îşi maximizeze propriile interese

şi presupune realizarea unor acţiuni ce vizează propiul interes în detrimentul investitorilor,

aspect ce conduce la diminarea valorii capitalizate a companiei.

22

În vederea îmbunătăţirii calităţii auditului financiar ar trebui să se realizeze o

comunicare eficientă între interesele interne şi externe ale companiei, pe de-o parte, din punct

de vedere al evaluării elementelor de poziţie financiară (active, datorii sau capitaluri proprii),

iar, pe de altă parte, din perspectiva acţionarilor care îşi bazează decizia de

investire/dezinvestire pe baza informaţiilor financiare prezente şi trecute.

În literatura de specialitate se identifică faptul că managerii obţin câştiguri anormale atât

prin frauda financiară (Beasley -1996), cât şi prin primirea unor stimulente financiare

necuvenite sau exagerate(Parker - 2000). Pentru îndeplinirea obiectivelor aumate, managerii

poate creşte artificial valoarea veniturilor sau pot diminua artificial cheltuielile realizate.

Bauwhede, Willekens şi Gaeremynck (2003) evidenţiază că managerii pot fi remuneraţi şi

recompensaţi în funcţie de performanţele înregistrate în exerciţiul financiar anterior. În aceste

caz, managerul poate să crească artificial mărimea profitului, fie prin includerea unor venituri

ce nu generează profitabilitate, precum veniturile din reevaluarea clădirilor, fie prin

diminuarea unor cheltuielilor, precum cheltuielile cu amortizarea (prin modificări de politici

contabile) ce pot fi incluse în categoria cheltuielilor problematice. Impactul rezultat afectează

profitabilitatea din perioada curentă, profitabilitate ce este mai ridicată în comparaţie cu

profitabilitatea rezultată din activitatea operaţională. În cadrul acestui proces dividendele

acordate acţionarilor sunt mai mari, iar managerii obţin prime mai mari pentru atingerea

obiectivelor stabilite iniţial. Prin nerecunoaşterea unor cheltuieli şi recunoaşterea unor venituri

supraevaluate, se creează impresia de profitabilitate, în timp ce, compania poate avea, în

realitate, probleme financiare mari mascate de profitabilitatea falsă.

Uneori, aceste modificări primesc acordul auditorului financiar. Are loc acoperirea

eventualelor neconcordanţe identificate în situaţiile financiare sau neraportarea intenţioantă a

denaturarilor sau a exagerărilor care încalcă principiile contabile. Acest fenomen poate fi

explicat pe baza onorariilor percepute de către auditorul financiar şi presupune încălcarea

principiului independenţei acestuia.

Klein (2008) a evidenţiat că veniturile managerului sunt corelate indirect cu

independenţa comitetului de audit sau a consiliului de directori. În consecinţă, nici mărimea

firmei de audit, nici acţionariatul companiei nu are o influenţă asupra tendinţei managerilor

de a-şi maximiza propria utilităţe.

Caramanis & Lennox (2008) au evidenţiat, în cercetarile elaborate, că există o corelaţie

indirectă între numărul de ore necesare auditării companiei şi veniturile obţinute de către

manageri sau de către echipa de management. Un efort mic al echipei de audit creşte

23

probabilitatea ca situaţiile financiare să fie manipulate (distorsionate), iar performanţa

financiară să fie crescută artificial pentru obţinerea beneficilor aşteptate de către manageri.

Alţi autori, precum Niemi (2005), concluzionează că onorariile aferente auditorilor

financiari sunt mai mici pentru entitaţile care sunt controlate/deţinute de către manageri.

Cercetările acestuia nu au putut identifica diferenţe semnificative între entităţile cu acţionariat

de stat sşi entităţile cu acţionariat dispersat.

Cercetătorii Hsu şi Sakaib (2009) au evidenţiat necesitatea unui audit separat pentru

acţiunile managerilor, scopul fiind ca auditorul financiar să aibă posibilitatea să identifice

neconcordanţe apărute între valorile observate în urma raportului de audit şi valorile

înregistrate în contabilitate. Rezultate similare au obţinut şi Deis Jr. şi Giroux (1996) care se

axează pe calitatea auditului financiar. Aceştia consideră că nu există neapărat o corelaţie

între onorariile percepute de auditorii financiari şi calitatea serviciilor de audit prestate.

Astfel, auditorii pot percepe onorarii mai mici, deşi furnizează servicii înalt calitative, condiţia

fiind ca principiul independenţei să fie respectat.

În cercetarea elaborată în cadrul acestui capitol am evidenţiat, dolosind date empirice,

modalitatea în care onorariile auditorilor financiari sunt influenţate de indicatori precum

salariile managerilor, performanţa înregistrată de entitate, dar şi de onorariile de audit

percepute în perioada anterioară. Premisa cercetării a fost că acestea sunt asimilate costurilor

de monitorizare a activităţii desfaşurate de către manageri sau de către echipa de management.


În cercetarea elaborată, a fost realizată o analiză empirică pe datele unui eşantion de pe

Bursa de Valori Bucureşti, (Dobre, Caloian şi Brad (2012a), Dobre, Caloian şi Brad(2012b),

Dobre, Caloian şi Brad (2012c)). Scopul a fost identificarea unei relaţii între performanţa

financiară a entităţii, între teoria de agent şi onorariile primite de către auditorii financiari.

Obiectivul acestei cercetări este să evidenţieze elementele care cuprind informaţii cu

privire la modalitatea în care teoria de agent funcţionează pe piaţa din România.

Cercetarea urmăreşte evidenţierea legăturii dintre performanţele financiare înregistrare

şi alte variabile independente identificate în model. Pentru fundamentarea acesteia, au fost

colectate date din situaţiile financiare ale entităţilor listate pe Bursa de Valori din Bucuresti,

precum şi informaţii din notele explicative şi din anexele la bilanţ ataşate.

Menţionez că, în cercetare, au fost incluse entităţiile listate pe Bursa de Valori

Bucureşti, din care au fost eliminate instituţiile bancare deoarece au o modalitate diferită de

raportare, societăţiile de investiţii financiare deoarece am pornit de la ipoteza că acestea sunt

24

subevaluate pe piaţa de capital din România şi prezintă ca şi caracteristici un acţionariat

dispersat, în condiţiile în care procentul maxim pe care un acţionar îl poate avea este de 1%.

În vederea obtţnerii unui număr minim de 30 observaţii au fost incluse în cercetare şi

companiile din a doua categorie de pe BVB. Ipoteza pe care se bazează studiul este că

entitaţile incluse în analiză sunt tranzacţionate si trebuie, prin urmare, să furnize informaţii

transparente pentru investitori şi pentru alţi utilizatori de informaţii financiare.

Am identificat studii prin care este ilustrată legătura dintre politicile de guvernanţă

corporativă şi practicile de audit financiar. Al-Ajmi (2009), Cohen, Krishnamoorthy şi Jeffrey

(2010), Folker (1992) sau Imhoff (2003) au studii care vizează problematica cercetată.

Rezultatele obţinute pot fi corelate cu modele de guvernanţă corporativă existente. Modelul

Japonez-German include entităţile cu un număr mare de acţionari, în care politicile de

guvernanţă corporativă sunt implementate de către comitetul executiv. Calitatea auditului este

determinată şi de alte elemente, precum relaţia entităţii cu banca sau modalitatea în care

aceasta creează inovaţii pe termen lung. Principale problemă asociată acestui model de

guvernanţă corporativă este aceea că beneficiile sunt acordate doar unui număr redus de

acţionari.

Modelul de guvernanţă corporativă Englez-American se caracterizează prin eliminarea

influenţei comitetului executiv, iar transferul de putere este repartizat asupra deţinătorilor de

acţiuni.

În ţara noastră, nu au fost realizate multe studii în acest domeniu. Dobre, Ţurlea şi

Bodislav (2012) punctează că modalitatea în care auditul financiar este realizat şi calitatea

acestuia este influenţată pe de-o parte de structura comitetului de audit, iar pe de altă parte, de

informaţiile ce relevă politicile de guvernanţă corporativă. Pe baza acestor aspecte, variabilele

independente care au fost incluse în analiză pot fi structurate în câteva categorii:

Elemente ce descriu performanţa financiară : rentabilitatea financiară a companiei şi

dividentul pe acţiune acordat

Elemente ce evidenţiază structura organizatorică a entităţii :- numărul de directori ai

entităţii sau numărul de membri din cadrul comitetului de administraţie

Elemente cu privire la câştigurile managerilor şi la remuneraţia membrilor consiliului

de administraţie

Elemente care relevă onorariile primite de către auditorii financiari pentru serviciile

prestate

Elemente care definesc calitatea auditului. Am pornit de la ideea ca că firmele ce sunt

parte componentă din BIG 4 efectuează un audit de o calitate superioară, datorita reputaţiei şi

25

notorietăţii acestora. Calitatea auditului se consideră că se reduce o dată cu scăderea reputaţiei

(a recunoaşterii internaţionale) auditorului financiar. Entităţilor care au fost auditate de către

auditori care nu sunt prestigioşi sau despre care nu se cunosc informaţii relevante li s-a

acordat cel mai redus punctaj.

Elemente cu privire la existenţa paginii web a companiei, în care să fie prezentată

structura şi componenţa membrilor din comitetul de audit, precum şi informaţii cu privire la

principiile de guvernanţă corporativă utilizate. Aceste variabile au fost cuantificate cu ajutorul

variabilelor dummy.

Analiza a vizat informaţiile preluate de pe BVB şi de pe site-ul companiilor.

Informaţiile se referă la datele financiare ale acestora pentru o perioadă de 3 ani. Pentru

cuantificarea rentabilităţii financiare am utilizat forma procentuală. În ceea ce priveşte alte

variabile, informaţiile au fost preluate în valori absolute. În cadrul analizei, variabila ce

surprinde calitatea auditului financiar a fost folosită ca şi o variabilă calitativă. Alte elemente

incluse în analiză au fost logaritmate cu scopul de a sefacilita interpretarea.

Metodologia de cercetare presupune elaborarea unor modele de regresie liniară simplă

sau multiplă şi elaborarea unei statistici a principalelor elemente incluse în analiză Au existat

o serie de limite şi de provocări ale cercetării în condiţiile în care anumite informaţii au

caracter inexistent. În acest sens, există companii care raportează costurile aferente operaţiunii

de audit, dar care nu divulgă informaţii cu privire la remuneraţia managerilor sau la

remuneraţia membrilor consiliului de administraţie. Există, de asemenea, şi companii care

prezintă informaţii referitoare la salarizarea personalului, dar care nu prezintă deteliat

informaţii cu privire la onorariile percepute de către auditorii financiari. O altă limitare a

cercetării constă în stabilirea numărului de membrii din consiliu de administraţie al entităţii.

Acesta este influenţat de politicile adoptate la nivel de entitate, şi de dimensiunea firmei şi nu

are un caracter standardizat.

Pentru fundamentarea rezultatelor, au fost testate atât valorile elementelor aferente

datelor colectate şi calculate, cât şi valorile calculate prin utilizarea tehnicii bazate pe

standardizare dat fiind faptul că variabilele independente sunt măsurate în unităţi diferite.

În opoziţie cu aşteptările noastre, nu putut fi identificate îmbunătăţiri ale

modelelorelaborate de la o situaţie la alta.

Cercetarea a fost efectuată prin realizarea unor regresii liniare simple sau multiple.

Ecuaţiile estimate sunt relevante din perspectiva semnificaţiei coeficienţilor indicatorilor

incluşi în analiză. Cercetarea a urmărit identificarea influenţei variabilelor independente

26

asupra onorariilor auditorilor financiari (Dobre, Caloian şi Brad (2012a), Dobre, Caloian şi

Brad (2012c))

ttttrauditorilo dividendROEonorariu 210 (2.1)

tttttrauditorilo

managsdividendROEonorariu 3210 (2.2)

tmajttrauditorilo actionarprocentmanagsonorariu 210 (2.3)

twtrauditorilotrauditorilo onorariuonorariu 10 (2.4)

tttrauditorilo managsonorariu 1101010 loglog (2.5)

Unde :

trauditoriloonorariul este onorariul acordat auditorilor financiari

managreprezintă salariile acordate managerilor

ROE este rentabilitatea financiară

dividend este dividentul pe acţiune al entităţilor

Metodologia de cercetare s- a axat pe identificarea a cât mai multe variabile care pot

avea impact asupra onorariilor auditorilor financiari, astfel încât acestea să poată să fie

asimilate costurilor de monitorizare.

În cadrul studiului, ne-am propus identificarea unei legături a acestor variabile cu

calitatea auditorului financiar. Au fost testate (Dobre, Caloian şi Brad 2012b) următoarele

ecuaţii:

iiiiiii dividentROEsitegcStructCalitatea 543210

iiiii ROEgcStructCalitatea 3210 (2.7)

iiiiii ROEgcgcStructCalitatea 3210 (2.8)

iiiiiii gcROEROEgcStructCalitatea 43210

(2.9)

Unde:

iCalitatea reprezintă calitatea auditului

Struct este structura comitetului de audit

gcevidenţiază accesibilitatea la politicile de guvernanţă corporativă

sitearată existenţa sau inexistenţa site-ului

(2.6)

27

În condiţiile în care problemele de transparenţă nu au caracter soluţionabil, considerăm

că este necesară implementarea unui audit aferent activităţii manageriale, scopul fiind ca

interesele acţionarilor să fie reprezentate eficient.

2.3 Rezultatele cercetării şi concluzii

Pentru a identifica influenţa variabilelor independente asupra onorariilor primite de

auditorul financiar, s-a realizat, în prima etapă, o statistică a variabilelor folosite în analiză.

Tabelul nr. 4 surprinde faptul că entităţile listate pot avea o calitate redusă a auditului

realizat, ţinând cont că peste 50% din entităţile incluse în analiză au fost auditate de către

persoane necunoscute. Se consideră că efectul calitativ poate să fie cuantificat prin realizarea

unui mixt între metodele de estimare cantitativă şi metodele bazate pe guvernanţa corporativă.

Prezentarea datelor colectate - anul 2011

Tabelul 4

Variabila supusă analizei Explicaţie

Performanţa financiară

este cuantificată prin acordarea

de dividende

La nivelul anului 2011, doar 10 entităţi din cele

analizate au acordat acţionarilor dividende.

Calitatea auditorului este

masurată prin reputaţia pe care

o are firma de audit financiar

La nivelul anului 2011, 10 entităţi au fost auditate de

companiile parte componentă din Big 4, 3 entităţi de

societăţile de audit mai puţin cunoscute (cum ar fi BDO),

iar restul entităţilor au fost auditate de persoane

necunoscute (între acestea se regăsesc auditori autorizaţi

persoane fizicesau societăţi de audit de mici dimensiuni)

Sursa: Dobre, Caloian, Brad (2012,a,b,c)

Rezultatele cercetării au evidenţiat că dividendul pe acţiune şi existenţa site-ului nu

influenţează performanţa companiei. Explicaţia identificată vizează faptul că aceste două

variabile nu au coeficienţi semnificativi statistic diferiţi faţă de valoarea 0, prin urmare,

impactul lor asupra calităţii auditului financiar nu poate fi cuantificat.

În următoarea secţiune, sunt evidenţiate rezultatele pentru cele trei ecuaţii de evaluare a

calităţii auditului financiar sunt prezentate in continuare. Rezultatele obtinuţe sunt prezentate

în paralel, în tabelul5. Scopul este de a reliefa influenţa pe care variabilele considerate

independente o au asupra calităţii auditului financiar. În acest fel, s-a cuantificat pe de-o parte

efectul individual, iar pe de altă parte efectul cumulat al acestora.

28

Datele aferente structurii organizatorice a entităţii

Tabelul 5

Primul scenariu Al doilea sceanriu Al treilea scenariu

2R = 0.6411 2R = 0.5691

2R = 0.8972

0 = 0.1121 0 = 0.2187 0 = 0.1170

1 = 0.43880 Struct 1 =0.6746 Struct

1 =0.2875 Struct

2 = 0.4868 gc 𝛽2 = 0.4977 gc

2 =0.4859 gc

3 -0.1949 ROE 𝛽3= 0.5637 ROEgc 3 -0.3334 ROE

4 0.8972 ROEgc

DW = 2.03 DW = 2.40 DW = 1.95

Sursa: Dobre, Caloian, Brad (2012,b)

Din tabelul 5 se poate observa că cele trei scenarii sunt valide. Acest aspect se datorează

faptului că ipoteza nulă bazată pe nesemnificaţia coeficienţilor variabilelor independente a

fost respinsă.

Fiecare coeficient identificat este semnificativ statistic diferit faţă de zero (valoarea p-

value asociată fiecărui coeficient se află sub pragul de 5%.,Ipoteza nulă a testului Fisher - toţi

coeficienţii nu sunt semnificativi şi nu sunt diferiţi de zero) a fost respinsă. Acest aspect

validează modelele elaborate.

În situaţia în care valoare asociată coeficienţilor estimaţi a fost de 18%, se poate preciza

că există anumite îndoieli cu privire la relevanţa acestui coeficient. Ţinând cont însă de

dimensiunea redusă a eşantionului inclus în analiză, s-a considerat că valoarea identificată a

coeficientului este semnificativ statistic diferită faţă de zero.

Robusteţea modelului este identificată atât de valoarea lui 2R , cât şi de valoarea care a

fost obţinută prin testul Durbin–Watson (DW), care identifică fenomenul de autocorelare.

Obţinerea unor valori apropiate de 2 a testului DW validează ipoteza lipsei de autocorelare a

erorilor. Pentru erorile modelului, au fost efectuate şi alte teste statistice. Erorile au o

distribuţie aproximativ normală. S-a considerat că abaterea acestora se datorează numărului

redus de entităţi care au fost incluse în analiză, precum şi datorită caracteristicilor individuale

ale entităţilor analizate.)

Rezultatele trebuie să fie interpretate şi din punct de vedere economic. În acest sens,

constanta evidenţiază nivelul minim de calitate oferit de auditorii financiari, fără a ţine cont de

reputaţia sau de mărimea acestora. În consecinţă, suntem de părere că indiferent de persoana

29

care conduce operaţiunea de audit financiar, ea trebuie să furnizeze informaţie corectă şi

credibilă asupra felului în care sunt întocmite situaţiile financiare.

Pe baza rezultatelor identificate, am putea concluziona că rentabilitatea financiară are o

influenţă semnificativ ă asupra calităţii auditului financiar. Explicaţia constă în faptul că cu

cât entitatea înregistrează un profit mai mare, cu atât interesele şi nevoile acţionarilor sunt

reprezentate mai bine. Se identifică o legătură indirectă între calitatea auditului financiar şi

rentabilitatea financiară a entităţii. Prin urmare, în condiţiile în care profitabilitatea scade, are

loc reducerea credibilităţii pe care acţionarii entităţii o acordă managerului în ceea ce priveşte

atât întocmirea situaţiilor financiare, cât şi gestionarea eficientă a entităţii. Consecinţa se

identifică în gradul de scepticism al acestora cu privire la opinia auditorui financiar. Din

punct de vedere al interpretării, se observă în primul scenariu, căo scădere a rentabilităţii

financiare cu 1% implică scăderea credibilităţii auditorului financiar cu 0.19 puncte

(aproximativ cu 19% din evaluarea iniţială).În al treilea scenariu este sintetizat acelaşi trend

descendend. În această situaţie însă, indicatorul aferent calităţii auditului financiar se modifică

cu aproximativ 30%.

Un alt factor care are impact asupra calităţii auditului financiar este structura

comitetului de audit. Studiul evidenţiază că existenţa comitetului de audit îmbunătăţeşte

încrederea acţionarilor în activitatea de audit condusă de către auditorul financiar, cu

aproximativ 50%. Prin urmare, existenţa comitetului de audit determină creşterea calităţii

auditului financiar.

O altă interpretarea trebuie fundamentată pentru existenţa informaţiilor cu privire la

politicile de guvernanţă corporativă şi la accesibilitatea acestora în relaţie cu calitatea atribuită

serviciilor de audit financiar. În acestă situaţie, atât influenţa individuală a factorilor, cât şi

efectul combinat al variabilelor independente are un efect constant. Prin urmare, în primul

scenariu, are loc o îmbunătăţire a calităţii atribuită auditorului financiar şi a credibilităţii

asociate cu politicile adoptate de către entitate companie cu 0,48, în condiţiile în care există

un nivel de accesibilitate ridicat pentru informaţiile cu privire la guvernanţa corporativă şi

lamodalitatea în care aceasta este implementată.

Efectul cel mai semnificativ se identifică în cazul celui de-al treilea scenariu. În această

situaţie, panta efectului combinat al variabilelor independente îmbunătăţeşte calitatea

auditului financiar cu aproximativ 0.89 puncte. Din perspectiva economică, guvernanţa

corporativă are impact asupra profitabilităţii şi asupra sustenabilităţii entităţii ţinând cont cp

investitorii se axează spre stabilitate, spre profitabilitate şi spre dezvoltare economică.

30

Din punct de vedere al structurii organizatorice a instituţiilor, se identifică structură din

tabelul nr 6.

Structura organizatorică a entităţilor

Tabelul 6

Consiliul de administraţie Comitetul executiv

Număr de membri Număr de entităţi Număr de membri Număr de entităţi

3 membri 6 entităţientităţi 1 membru 1 entităţi

4 membri 4 entităţi 3 membri 4 entităţi




Date neraportate 2 entităţi Date neraportate 2 entităţi

Sursa: calculele proprii

Se poate observa că, în medie, fiecare entitate are în jur de 5 membri în consiliul său de

administraţie şi de 4 membri în cadrul comitetului executiv. Aceste variabile, au fost incluse

în analiză efectuată, şi au ieşit relevante (diferite semnificativ faţă de zero) alternativ din

punct de vedere statistic. Prin urmare, am putea concluziona că nu se identifică efecte

cumulate ale structurii organizatorice asupra onorariilor percepute de către auditorii financiari

sau asupra calităţii auditului elaborat. Explicaţia constă în faptul că practicile aferente

structurii organizatorice adoptate sunt similare. În consecinţă, realizarea unor erori financiare

sau determinarea onorariilor percepute de către auditorii financiari nu depinde de structura

organizatorică a companiei auditate.

În vederea sintetizării rezultatelor statistice, au fost prezentate beneficile salariale

obţinute de membri consiliului de administraţie şi de către manageri pe parcursul perioadei de

analiză. Rezultatele se regăsesc în Tabelul nr. 7.

31

Valoarea beneficiilor obţinute de către manageri şi de către membrii

consiliului de administraţie în perioada 2009-2011

Tabelul 7

Anul

de

analiză

Onorariile

acordate

Auditorilor

(lei)

Numărul de

entităţi

care le

raportează

Salariile

membrilor

consiliului de

administraţie

(lei)

Numărul

de entităţi

care le

raportează

Salariile

managerilor

(lei)

Numărul

de entităţi

care le

raportează

2009 147833 22 1355137 12 3128084 12

2010 121374 27 754006 18 1529779 13

2011 123946 25 842831 14 2005801 8

Sursa: Dobre, Caloian, Brad (2012c)

Pe baza datelor sintetizate, se poate observa că numărul de entităţi care respectă

principiile de transparenţă cu privire la raportarea salariilor obţinute de către manageri şi de

către membri consiliului de administraţie este redus, acest număr fiind mai mic de la o

perioadă la o altă perioadă. În concecinţă, numărul de societăţi care raportează informaţii cu

privire la salariile obţinute de membriconsiliului de administraţie este de aproape 60%. . În

ceea ce priveşte numărul de entităţi care prezintă informaţii despre remunerarea managerilor,

acesta este de aproape 44%, înregistrând o tendinţă de descreştere la sfârşitul exerciţiului

financiar aferent anului 2011. În analizarea situaţiilor financiare se regăsesc formulări

ambigue care trimit la consultarea situaţiilor financiare precedente sau care nu oferă

informaţii relevante despre datele incluse în analiză..

În tabelul numărul 8 au fost prezentate valorile minime şi maxime pentru onorariile

auditorilor, salariul membrilor din consiliu de administraţie, salariul managerilor şi al

directorilor.

Valorile sintetizate pentru beneficiile obţinute de manageri, de membrii

consiliului de administraţie şi de auditorii financiari

Tabelul 8

Anul de

analiză

Onorariile

auditorulu

i financiar

(minim)

(lei)

Salariul

membrilor

din consiliul

de

administraţie

(minim)

Salariul

managerilor

şi a

directorilor

(minim)

Onorariile

auditorulu

i financiar

(maxim)

Salariul

membrilor

din consiliul

de

administraţie

(maxim)

Salariul

managerilor

şi a

directorilor

(maxim)

2009 10000 36000 292836 431900 6656700 1803261

2010 17856 31212 347700 431900 6303105 6015668

2011 3000 17628 143145 431900 6198200 4200564

Sursa: Dobre, Caloian, Brad (2012c)

32

Din Tabelul nr 8, se observă că nu există o evoluţie constantă a beneficiilor obţinute de

auditorii financiari , de managerii entităţii şi de membri consililui de administraţie. În acest

sens, suntem de părere că onorariile percepute de către auditori financiari depind de

dimensiunea companiei pe care aceştia o auditează, dar şi de reputaţia pe care auditorii

financari o au. Astfel, în cazul auditării unei entităţi de dimensiuni mai mari, auditorii

financiari vor percepe nişte onorarii de audit mai ridicate, ţinând cont că atât volumul de

muncă. cât şi timpul alocat realizării operaţiunii de audit financiar este mai mare decât cel

necesar auditării unei instituţii de dimensiuni mai mici.

De asemenea, firmele care realizează un audit a cărui calitate este recunoscută, precum

companiile parte componentă din Big 4, percep onorarii de audit mai ridicate. Justificarea se

bazează pe faptul că de opinia pe care auditorii financiari o furnizează şi de credibilitatea

conferită raportului de audit financiar, depinde evoluţia buriseră viitoare a entităţii auditate.

În ceea ce priveşte acţionarului principal, aproximativ 20% din entităţile incluse în

analiză sunt deţinute de persoane fizice, iar 16,66% din entităţile analizate sunt deţinute de

Ministerul Economiei şi Ministerul de Sănătate.

Legat de ecuaţiile elaborate, rezultatele sunt evidenţiate în Tabelul nr. 9:

Evidenţierea rezultatelor modelelor elaborate

Tabelul 9

Primul model Al doilea model Al treilea model

Modelul nu este valid, nu se

raportează valoarea

constantei,a lui Dwşi alui 2R

2R = 0.1131 2R = 0.1702

0 = 0.20 0 = 0.33

1 0.0017

(p = 0.84)

ROE 1 0.0589

(p = 0.80)

ROE 1 0.48 Manags

2 0.0172

(p = 0.92)

Dividend 2 0.238

(p = 0.84)

Dividend 2 0.1312

(P=0.1541) majactocentPr

3

0.4975 (0.0616)

Coeficienţii varibilelor

analizate nu sunt

semnificativi diferiţi faţă de

zero.

DW = 2.05 DW = 1.98

Sursa: Dobre, Caloian, Brad (2012a)

Din Tabelul 9 se poate identifica faptul că performanţa financiară a entităţii nu are un

efect semnificativ asupra onorariilor de audit percepute de către auditorii financiari. Aceast

33

rezultat putea fi anticipat deoarece obţinerea unei performanţe financiare mai ridicate nu

implică, în mod obligatoriu, un audit de o calitate mai ridicată. Studiile elaborate certifică

faptul că există o relaţie pozitivă între salariile managerilor şi onorariile plătite oferite

auditorilor financiari. În consecinţă, managerii sunt dispuşi să plătească onorarii mai mari

auditorilor financiari atunci când se obţine un anumit nivel al performanţei financiare. Acest

aspect este asociat cu faptul că managerii sunt orientaţi spre prezentarea şi validarea

modalităţii în care situaţiile financiare sunt întocmite. În acestă situaţie, creşterea onorariului

de audit financiar poate să fie asimilată cu îmbunătăţirea calităţii procesului de audit financiar

considerând că entităţile pot decide să contracteze servicii de audit furnizate de către entităţile

parte componentă din BIG 4 (sau de către entităţile cu reputaţie mai mare). Pe de altă parte, în

interpretarea rezultatelor, trebuie să ţinem cont de contextul macroeocomic al României şi

faptul că salariilor managerilor şi cele ale auditorilor financiari pot fi influenţate de

volatilitatea cursului de schimb. Convertirea lor se realizează prin utilizarea cursului de

schimb specificat de către entitate.

Din punct de vedere economic, interpretarea este: la o creştere cu o unitate a salariilor

managerilor se înregistrează o creştere cu aproximativ 0,48 unităţi a onorariilor de audit

percepute de către auditor financiar. De asemenea, la o creştere a procentului deţinut de către

acţionarul majoritar se observă o creştere cu 0,13 a onorariilor de audit , dacă analiza se face

pe date standardizate. În cazul utilizării informaţiilor nestandardizatese obţin rezultatele

pentru ecuaţia a patra din modelul elaborat

ttauditor managsonorariu 05.0

Interpretarea evidenţiază că la o creştere cu un leu a salariilor managerilor se

înregistrează o creştere cu 0,05 lei a onorarilor auditorilor financiar. Din punct de vedere al

testelor pentru erorile modelului, nu se regăseşte fenomenul de autocorelare, dar erorile

modelului au o distribuţie leptokurtică.

Ultimele rezultate vizează cea de-a cincea ecuaţie a modelului propus. Se identifică o

corelaţie ridicată între onorariile de audit percepute de la un exerciţiu financiar la un alt

exerciţiu financiar . Aceste onorarii au o legătură şi cu cu contextul macroeconomic existent.

Rezultatele indică faptul că onorariile de audit sunt influenţate de dimensiunea companiei

auditate Prin urmare, dacă ar fi să analizăm rezultatele obţinute pe baza acestui model, deşi

corelaţia este de peste 90%, modelul este valid (probabilitatea asociată testului F este mai

mică de 5%) şi valoarea lui DW este în jur de 2,29.

Legat de ultima ecuaţie, rezultatele pot fi la rândul lor sintetizate sintetizate:

34

11010 log630.053.2log ttuiauditoriul managsonorariu

Problemele care apar în modelul elaborat este că sunt doar 12 entităţi care au puput fi

incluse în analiză. Din punct de vedere economic, seobservă că la o creştere cu 1% a salariilor

managerilor se înregistrează o creştere cu 0.63% a onorariilor dee audit financiar.

Ca urmare a cercetărilor întreprinse, se poate afirma că onorariile acordate auditorilor

financiari sunt considerate a fi costuri de monitorizare a activităţii managerilor entităţii. Se

observă că mărimea onorariilor auditorilor depinde de mărimea salariilor pe care manageriile

le încasează. Tendinţa este ca la o creştere a salariilor acestora, să se realizeze o creştere a

onorariilor de audit, pricipalul scop fiind acela de a certifica corectitudinea situaţiilor

financiare. Din perspectiva calităţii auditului financiar, aceasta este îmbunătăţită dacă se

cunoaşte structura comitetului de audit, dacă accesul la politicile de guvernanţă corporativă

este facil de pe siteul companiei, precum şi dacă se realizează o combinare între principiile de

guvernanţă corporativă aplicate şi performanţa financiară înregistrată de entitate. Se constată

de asemenea, că firmele din Big 4 sunt instituţiile în care prestarea unor servicii de audit

financiar se consideră a fi de o calitate mai ridicată. În opinia noastră, pentru îmbunătăţirea

calităţii auditului financiar, gradul de transparenţă al companiei auditate trebuie să fie unul

ridicat. Auditorii financiari trebuie să îşi fundamenteze opinia pe baza unui raţionament

profesional şi pe baza respectării principiilor de independenţă şi de obiectivitate.

35

3 INTERDEPENDENŢA DINTRE GUVERNANȚA CORPORATIVĂ ŞI AUDITUL

FINANCIAR. CAZUL BURSEI DE VALORI DIN BUCUREŞTI

Cercetarea realizată în acest capitol are drept scop analiza relaţiei dintre auditul

financiar şi indicatorii de guvernanţă corporativă. Studiul foloseşte informaţii financiare

aferente companiilor listate la Bursa de Valori Bucureşti care pot avea atât un sistem unitar de

management, cât şi un sistem dualist de conducere. Cercetarea are ca scop detectarea

interdependenţele dintre auditul financiar (măsurat prin onorariile primite de auditorul

financiar) şi indicatorii specifici de guvernanţă corporativă, cum ar fi dualitatea CEO /

ditârector general, existenţa comitetului de auditori, numărul de membri executivi din

consiliul de administraţie sau alte caracteristici ale consiliului care fac parte din procesul de

guvernanţă corporativă. Pentru a arăta că există o corelaţie între auditul financiar şi indicatorii

de guvernanţă corporativă, cercetarea este realizată cu ajutorul unui model de ecuaţii

simultane folosind informaţiile financiare din cadrul companiilor listate care îşi raportează

situaţiile financiare individuale, folosind standardul IFRS. Datele sunt colectate manual din

situaţiile financiare individuale şi din documentele companiei ce prezintă politica de

guvernanţă corporativă. Rezultatele au arătat că, în timp ce, o relaţie negativă există între

onorariile auditorilor şi numărul de membri executivi din consiliul de administraţie, rezultate

sunt ambigue în ceea ce priveşte celelalte caracteristici. Explicaţia poate fi din cauza faptului

că există o problemă în ceea ce priveşte disponibilitatea datelor pe piaţa din România corelată

cu o lipsă de transparenţă în procesul de raportare.

3.1 Introducere

Având în vedere recenta criză financiară, există o nevoie puternică pentru a certifica

faptul că informaţiile financiare sunt corecte şi pot fi privite cu încredere, mai ales în

condiţiile în care aceste informaţii sunt certificate de către un auditor financiar. Credibilitatea

acestora a fost diminuată mai ales deoarece există îndoieli cu privire la capacitatea lor de a

detecta problemele financiare importante (Sikka, 2009). În perioade de crize, entităţile

încearcă să schimbe auditorul financiar la o companie din BIG 4, mai degrabă decât la o

companie non-BIG 4, deoarece se consideră că auditori financiari BIG 4 conferă o

credibilitate mai mare a modului în care situaţiile financiare sunt construite (Hubens, 2012).

Totuşi, trebuie luat în considerare faptul că auditorul financiar nu este principalul

responsabil pentru declanşarea crizei financiare. Companiile care au un sistem slab de

36

guvernanţă corporativă sunt mai dispuse să raporteze frauda decât companiile care au un

sistem puternic de guvernanţă corporativă (Farber, 2005). Mai mult decât atât, entităţile cu un

sistem slab de guvernanţă corporativă au mai multe probleme de agent şi o protecţie scăzută a

acţionarilor minoritari (Core et al, 1999).

Interdependenţele dintre procesul de audit, elementele de guvernanţă corporativă şi

rentabilitatea financiară a companiei nu pot fi de neglijat. Datorită acestui fapt, acest capitol

încearcă să ofere dovezi concrete a interdependenţei lor, luând în considerare piaţa

românească.

Acest capitol este structurat după cum urmează: în prima secţiune se prezintă o analiza

a literaturii de specialitate cu privire la interdependenţele dintre auditul financiar, elemente de

guvernanţă corporativă şi performanţa financiară, apoi secţiunea are în vedere prezentarea

bazei de date şi a metodologiei de cercetare, în secţiunea a treia vom vorbi despre

rezultatelele obţinute ca în final să se tragă anumite concluzii şi să prezentăm modalităţi

suplimentare de cercetare.

3.2 Literature review

Corelaţia dintre auditul financiar, indicatorii de guvernanţă corporativă şi performanţa

financiară a fost frecvent studiată în literatura de specialitate. Pe de o parte, remuneraţia

auditorilor pare să depindă de caracteristicile consiliului de administraţie şi a performanţelor

financiare pe care compania le-a obţinut. Potrivit lui Carcello et al. (2002) şi Cohen şi Hanno,

(2000), cu cât independenţa consiliului de administraţie este mai mare cu atât suma plătită

pentru procesul de audit este mai mare. Pe de altă parte, Dittmannetal (2008) demonstrează că

nu există o corelaţie între remuneraţia auditorilor şi independenţa consiliului de administraţie.

Rezultatele sunt contradictorii şi în privinţa caracteristicilor consiliului de administraţie. Chan

et al. (1993) şi Mitra et al., (2007) consideră că întreprinderile sunt mai dispuse să plătească

taxe mai mari de audit, atunci când acestea au un acţionariat diversificat. Se poate

concluziona că entitatea are probleme de agent mai numeroase în cazul în care există un

acţionar majoritar care deţine controlul companiei (Hay et al, 2006, Core et. al, 1999).

Există, de asemenea, rezultate contradictorii în literatura de specialitate cu privire la

corelaţia dintre audit financiar, indicatorii privind taxele de audit şi existenţa comitetului de

audit. Unele studii, cum ar fi cele efectuate de Voller et al., (2013), Steward şi Kent, (2006)

sau Abbott et al (2003)., raportează o corelaţie pozitivă între existenţa comitetului de audit şi

onorariile de audit, în timp ce alte lucrări, cum ar fi cele realizate de Cohen şi Hanno (2000)

37

consideră că există o influenţă negativă deoarece riscul asociat cu procesul de auditare este

atenuat.

Un alt element care face parte din sistemul de guvernanţă corporativă este variabila ce

descrie relaţia CEO şi directorul general. Potrivit lui Farber (2005), când CEO-ul este aceeaşi

persoană cu preşedintele consiliului de administraţie, compania are un sistem de guvernanţă

corporativă scăzut şi este mai dispusă să manipuleze informaţiile financiare. Rezultatele sunt

în conformitate cu ipoteza propusă de Idowu (2014).

Caracteristicile auditorului financiar pe care entitatea îl are ar putea influenţa, de

asemenea, valoarea taxelor de audit. Este cunoscut faptul că firmele din BIG 4 solicită taxe de

audit mai mari pentru procesul de audit, datorită reputaţiei lor (Campa, 2013, Reichelt şi

Wang, 2010). Pe de altă parte, schimbarea auditorului financiar poate apărea şi ca urmare a

diferenţelor dintre taxe de audit percepute (Craswell et al, 2002) sau ca urmare a informaţiilor

financiare insuficiente (Williams, 1988).

Problemele care au fost discutate anterior sunt legate şi de faptul că mai multe

companii, atât cele financiare, cât şi cele nefinanciare, au întâmpinat probleme deoarece

sistemul lor de remunerare nu a fost potrivit pentru entitate. Problemele au fost generate ca

urmare a deficienţelor constatate în sistemul de guvernanţă corporativă sau ca factor rezultat

în urma evaluărilor riscurile societăţii.

În ceea ce priveşte piaţa românească, cateva studii au fost efectuate. Brad et al. (2014 )

consideră că există o legătură negativă între existenţa comitetului de audit, tipul auditorului,

variabila CEO / consiliu de administraţie şi valoarea taxelor de audit, rezultatele fiind similare

cu cele identificate de Dobre (2014).


Scopul acestui capitol este de a evidenţia corelaţia dintre auditul financiar şi variabilele

de guvernanţă corporativă. Pentru a realiza acest lucru, am considerat datele financiare

privind companiile care au raportat situaţiile financiare individuale în conformitate cu

standardele IFRS, date obţinute prin intermediul Bursei de Valori Bucureşti şi de pe site-ul

individual al fiecărei companii. Se consideră că, odată ce raportarea financiară se face prin

utilizarea măsurilor internaţionale de contabilitate pentru situaţiile financiare individuale, se

înregistrează o creştere în calitate a informaţiilor (Daske, 2006). Pentru a stabili dimensiunea

eşantionului, am luat în considerare reglementările Autorităţii de Supraveghere Financiară din

România. Potrivit acestora, 71 de companii trebuie să îşi raporteze situaţiile financiare

individuale utilizând standardele IFRS. Din acest eşantion iniţial, am exclus nouă companii

38

care au o valoare negativă a capitalului propriu (COFI, OLT, CGC, COS, EPT, MJM, RRC,

UCM, ARM). Totodată, am exclus patru companii care au fost listate în 2013 sau care au avut

obligaţia de a îşi raporta situaţiile financiare individuale în conformitate cu IFRS din 2013

(COTE, SNN, SNG, CNTE). Două companii care au fost în insolvenţă înainte de adoptarea

reglementărilor internaţionale au fost excluse de asemenea, (SRT, UZT) din analiză. Există şi

o companie ce prezintă un alt mod de raportare (MPN), care nu a fost luat în considerare.

Având în vedere că scopul este de a descoperi corelaţia dintre auditul financiar, folosind

taxele de audit (FEES) şi variabilele de guvernanţă corporativă, am exclus, de asemenea, 13

companii din eşantionul rămas, companii care nu au furnizat informaţii cu privire la valoarea

onorariilor de audit. Prin urmare, dimensiunea eşantionului pe care se desfăşoară analiza este

de 41 companii.

Trebuie să menţionăm faptul că analiza este efectuată având în vedere informaţiile

financiare din 2011, deoarece există o lipsă a informaţiilor cu privire la suma plătită pentru

procesul de auditare din perioada următoare. Pentru fiecare entitate care face parte din analiza

noastră, am adunat atât informaţii financiare, cât şi non-financiare. Nivelul de îndatorare este

calculat în două moduri, ca raport dintre nivelul datoriilor financiare şi valoarea capitalului

propriu (LEV1) sau ca raport dintre datoriilor totale şi totalul fondurilor (LEV2). Totodată,

am considerat şi rentabilitatea activelor (ROA) şi variaţia valorii vânzărilor (SALES CHG) ce

ar putea fi clasificate ca informaţii financiare. Celelalte variabile ar putea fi incluse în

categoria informaţiilor non-financiare. Acest aspect porneşte de la faptul că acestea sunt fie

variabile binare sau acestea sunt variabile care caracterizează sistemul de guvernanţă

corporativă, cum ar fi numărul de membri executivi din consiliului de administraţie (EXMB).

Pentru numărul de membri executivi ai consiliului de administraţie am luat valoarea medie a

acestora.

Celelalte variabile care au fost incluse în analiză au toate o formă binară. Prima

variabilă dummy pe care am inclus-o în analiză este variabila legată de tipul de sistem de

management care entitatea îl are. Ca urmare, în cazul în care entitatea are un sistem de

management unitar, variabila va lua valoarea 1, iar în cazul contrar valoarea sa este 0.

Variabila a fost codificată ca DSYST. O altă variabilă care ar putea fi corelată cu sistemul de

management este variabila care caracterizează CEO-ul şi preşedintele entităţii, cuantificând

dacă cele două funcţii sunt deţinute de una şi aceeaşi persoană. Variabila a fost codificată prin

DCEO şi a luat valoarea 1 în cazul în care funcţiile sunt ocupate de către două persoane

diferite.

39

Există şi alte variabile de guvernanţă corporativă pe care le-am folosit în analiză. Una

dintre ele este reprezentată de tipul de auditor financiar. Variabila a fost codificată prin

DAUD şi are valoarea de 1 în cazul în care auditorul financiar este o companie care face parte

din BIG 4. În cazul contrar, variabila a luat valoarea 0.

Schimbarea auditorului financiar este un alt element, pe care l-am inclus în analiză, care

ar putea fi corelat cu valoarea taxelor de audit şi care este de fapt, o măsură atât de guvernanţă

corporativă, cât şi de audit financiar. Variabila a fost codificată prin DCHG şi a luat valoarea

1 în cazul în care vorbim de o schimbare a auditorului financiar la nivelul companiei. Pentru a

realiza acest lucru, am comparat numele auditorului financiar din anul 2010 cu cel începând

cu anul 2011.

O altă variabilă pe care am folosit-o este existenţa comitetului de audit. În scopul de a o

cuantifica, am analizat raportul de guvernanţă corporativă. Variabila a fost codificată prin

DCOMT şi a luat valoarea 1 în cazul în care entitatea a raportat existenţa comitetului de audit.

Faptul că primul acţionar deţine sau nu majoritatea acţiunilor poate influenţa, de asemenea,

nivelul taxelor de audit. În cazul în care deţinerea a fost de până la 50%, variabila are valoare

de 1. Variabila a fost codificat ca DMAJS.

Am considerat, de asemenea, alte variabile dummy care sunt legate de activitatea

entităţii. Una dintre ele reflectă dacă societatea acţionează pe zona de producţie. Am clasificat

entităţile conform codului CAEN. Variabila a fost codificat prin DMANF şi a luat valoarea 1

în cazul în care zona în care societatea acţionează este cea de producţie. O altă variabilă este

reprezentată de tipul investitorului majoritar. În cazul în care investitorul majoritar este

autohton, variabila are valoarea 1. Altfel, variabila are valoare 0. Variabila a fost codificată

prin RINV.

Pentru a testa dacă există o corelaţie între auditul financiar, variabilele de guvernanţă

corporativă şi performanţa financiară am realizat un model de ecuaţii simultane. Forma sa este

prezentată în sistem I.

Sistem I

iii

iiiiiii

iiii

iiiiiii

FEESDCOMT

CHGSALESRINVDMANFLEVDCEODSYSTROA

ROALEVEXMB

DMAJSDCOMTDCHGDAUDDCEODSYSTFEES

87

6543210

987

6543210

Unde i şi i sunt erorile şi i defineşte fiecare companie care este inclusă în studiu

(3.1)

(3.2)

40

În scopul de a rezolva modelul de ecuaţii simultane, trebuie să fie efectuate mai multe

etape. Mai întâi de toate, tipul fiecărei ecuaţii trebuie să fie identificată. Numărul de variabile

endogene (în cazul nostru - două: onorariile de audit şi rentabilitatea activelor) minus 1 este

comparat cu numărul de variabile care lipsesc de la fiecare ecuaţie. În cazul în care numărul

de variabile lipsă depăşeşte numărul de variabile endogene minus 1, atunci ecuaţia este

supraidentificată şi poate fi estimată fie prin utilizarea 2SLS, fie prin calcularea formei reduse

a ecuaţiei, identificând valorilor ajustate şi înlocuindu-le în forma iniţială a ecuaţiei.

Forma redusă a ecuaţiei este prezentată în sistemul II.

Sistem II

iiii

iii

iii

iiiiiii

iii

iiii

iiiii

iiiiiii

ROALEV

EXMBDMAJSDCOMTDCHG

DAUDDCEODSYSTDCOMT

CHGSALESDRINVDMANFLEVDCEODSYSTROA

FEES

DCOMTCHGSALESDRINVDMANF

LEVDCEODSYSTLEVEXMB

DMAJSDCOMTDCHGDAUDDCEODSYSTFEES

89888

78685848

382818087

6543210

989

79695949

3929190987

6543210

Următorul pas este de a transforma forma redusă a ecuaţiei prin gruparea termenilor

comuni. Acesta este prezentat în sistemul III

Sistem III

ii

iii

iiii

iiii

iii

iii

iiii

iiii

EXMBDMAJSDCHGDAUD

DCOMTCHGSALESDRINVDMANF

LEVDCEODSYSTROA

CHGSALES

DRINVDMANFLEV

EXMBDMAJSDCOMTDCHG

DAUDDCEODSYSTFEES

8

78684838

587654

88328218108098

969

5949398

767954

329219109089

)(

)()()()1(

)(

)(

)()()1(

Fiecare termen al ecuaţiei este împărţit la coeficientul de variabilă endogenă. Acest

lucru ar putea fi văzut în sistemul IV.

(3.3)

(3.4)

(3.5)

(3.6)

41

Sistem IV

98

8

98

78

98

68

98

48

98

38

98

587

98

6

98

5

98

4

98

883

98

282

98

181

98

080

89

9

89

69

89

59

89

49

89

398

89

7

89

6

89

795

89

4

89

3

9

292

89

191

89

090

1111

11

)(

11

11

)(

1

)(

1

)(

1

1111

1

)(

111

)(

111

)(

1

)(

1

iiii

iiii

iiiii

iiiii

iiii

iiiii

EXMBDMAJSDCHG

DAUDDCOMTCHGSALESDRINV

DMANFLEVDCEODSYSTROA

CHGSALESDRINVDMANF

LEVEXMBDMAJSDCOMT

DCHGDAUDDCEODSYSTFEES

Ultima parte a fundamentării formei reduse a ecuaţiilor este de a înlocui fiecare

coeficient cu o altă variabilă. Rezultatele sunt prezentate în sistemul V.

Sistem V

iiii

iiiiiiii

iiiii

iiiiiiii

EXMBDMAJSDCHGDAUD

DCOMTCHGSALESDRINVDMANFLEVDCEODSYSTROA

CHGSALESDRINVDMANFLEV

EXMBDMAJSDCOMTDCHGDAUDDCEODSYSTFEES

111098

76543210

111098

76543210

După stabilirea formei reduse, fiecare ecuaţie este regresată în funcţie de factorii

individuali, iar valorile finale (fitted values) sunt calculate prin scăderea valorii reziduurilor

din valoarea variabilelor endogene. Forma finală a modelului de ecuaţii simultane este

stabilită prin înlocuirea valorilor finale determinate în forma structurală a ecuaţiilor (ecuaţiile

iniţiale).

Ipotezele analizei sunt:

H1. Sistem de management unitar influenţează într-un mod negativ onorariile de audit.

H2. Lipsa dualităţii CEO / consiliu de administraţie (preşedintele companiei)

influenţează într-un mod pozitiv suma plătită pentru auditori.

H3. Auditorii BIG 4 percep taxe de audit mai mari pentru procesul de auditare.

H4. Existenţa comitetului de audit va reduce riscurile asociate cu procesul de audit şi,

prin urmare, valoarea taxelor de audit va scădea.

(3.7)

(3.8)

(3.9)

(3.10)

42

H5. În cazul în care acţionarul ce deţine cele mai multe acţiuni are şi controlul entităţii,

atunci valoarea taxelor de audit este mai mică.

H6. Numărul de membri executivi ai consiliului de administraţie ar trebui să fie pozitiv

corelat cu onorariile de audit, deoarece acest lucru ar putea fi un proxy pentru dimensiunea

companiei.

H7. Cu cât este mai mare nivelul de îndatorare cu atât ar trebui să fie onorariile de audit

mai mari.

3.4 Rezultate

Scopul acestei analize este de a identifica dacă există o corelaţie între taxele de audit,

proxy pentru auditul financiar şi guvernanţa corporativă, cu variabilele de guvernanţă

corporativă şi caracteristicile auditorului financiar.

În scopul de a efectua modelului de ecuaţii simultane, am început cu matricea de

corelaţie. Pentru corelaţii mai mici se vor obţine valori finale mai bune pentru indicatorii

analizaţi. Matricea de corelaţie este prezentată în Tabelul 10.

Matricea de corelaţie

Tabel 10

Elem. FEES ROA DSYST DCEO DAUD DCHG DCOMT DMAJS EXMB LEV1 LEV2 DMANF DRINV SALES

CHG

FEES 1

ROA 0.221 1

DSYST -0.346** -0.043 1

DCEO -0.065 -0.191 -0.250 1

DAUD 0.158 0.177 -0.196 0.078 1

DCHG 0.121 0.017 -0.28*** 0.210 0.044 1

DCOMT -0.047 0.080 -0.336** 0.133 0.014 0.076 1

DMAJS -0.103 0.152 0.172 0.111 0.088 -0.164 -0.070 1

EXMB 0.071 0.239 -0.128 0.195 0.425* -0.026 0.187 0.045 1

LEV1 -0.190 -0.29*** 0.125 0.298*** 0.194 0.095 -0.105 0.073 0.059 1

LEV2 0.110 -0.028 0.159 -0.219 0.026 -0.016 0.016 -0.142 -

.27***

-0.088 1

DMANF -0.321** -0.102 0.283*** -0.120 -0.190 -0.35** -0.120 0.028 -0.229 0.016 -0.099 1

DRINV -0.040 -0.027 0.156 0.133 0.127 0.206 -0.171 0.040 -0.005 0.058 -0.082 -0.018 1

SALES

CHG

-0.097 -0.234 -0.209 0.034 -0.096 -0.185 0.001 0.103 -0.119 -0.224 -0.037 0.146 0.035 1

Sursa calcule proprii. Unde *,**, *** reprezintă nivelul de semnificaţie la 1%, 5% şi 10%

Din tabelul 10, se observă că cea mai mare corelaţie este între numărul de membri

executivi din consiliul de administraţie şi tipul auditorului financiar. Având în vedere că

43

această corelaţie este de aproximativ 0.425, am considerat că ambele variabile pot fi incluse în

analiză.

Cu scopul de a descoperi interdependenţele dintre auditul financiar, variabilele de

guvernanţă corporativă şi performanţa financiară, oferim o statistică descriptivă a variabilelor

incluse în analiză. Aceasta este prezentată în Tabelul 11.

Statistici descriptive

Tabel 11 Elem. Medie Mediană Maxim Minim abatere

standard

.

Skewness Kurtosis Jarque-

Bera

Probabilitate

FEES 4.755 4.748 5.521 4.079 0.383 0.154 2.153 1.386 0.500

ROA 0.019 0.022 0.158 -0.328 0.079 -2.077 10.668 129.923 0

DSYST 0.902 1 1 0 0.300 -2.713 8.358 99.326 0

DCEO 0.634 1 1 0 0.488 -0.557 1.310 6.998 0.030

DAUD 0.244 0 1 0 0.435 1.193 2.423 10.291 0.006

DCHG 0.171 0 1 0 0.381 1.750 4.063 22.861 0.000

DCOMT 0.488 0 1 0 0.506 0.049 1.002 6.833 0.033

DMAJS 0.732 1 1 0 0.449 -1.046 2.094 8.878 0.012

EXMB 4.659 5 9 3 1.543 1.042 4.067 9.360 0.009

LEV1 0.671 0.294 3.882 0.033 0.913 2.182 7.051 60.570 0

LEV2 0.301 0.213 0.791 0.031 0.230 0.829 2.489 5.141 0.076

DMANF 0.659 1 1 0 0.480 -0.669 1.447 7.175 0.028

DRINV 0.488 0 1 0 0.506 0.049 1.002 6.833 0.033

SALES

CHG

0.084 0.092 0.518 -0.427 0.190 -0.054 3.331 0.207 0.902


Din Tabelul 11, se poate trage concluzia că aproximativ 90% dintre entităţile incluse în

eşantion au un sistem de management unitar. Aproximativ 63,4% din entităţile raportează că

poziţia de CEO si cea a preşedintelui companiei sunt ocupate de către persoane diferite.

Aproximativ un sfert (24,4%) dintre entităţile din analiză au ca auditor financiar o companie

din BIG 4. Aproximativ 17% dintre ei au schimbat auditorul financiar. Aproape o jumătate

dintre ei raportează existenţa comitetului de audit (48,8%). În aproape 75% din cazuri(73,2%)

acţionarul majoritar are mai mult de 50% din acţiunile entităţi, în timp ce, în aproape jumătate

dintre companiile incluse în analiză acţionarul majoritar este unul român (48,8%). În ceea ce

priveşte alte caracteristici, se poate concluziona că aproape 66% dintre entităţi activează în

domeniul producţiei.

44

Rentabilitatea activelor este de aproximativ 2% pe an (1,9%), cu un minim de -32.8% şi

un maxim de 15,8%. Rata de îndatorare arată că societăţile sunt finanţate din datorii

contractate şi aproape dublu din capitalul propriu. În medie, vânzările au crescut cu 8,4% pe

an.

În ceea ce priveşte distribuţia variabilelor, se poate concluziona că acestea nu au o

distribuţie normală. Acest lucru se datorează faptului că probabilitatea de a respinge ipoteza

nulă, deci distribuţia să fie normală, este mică, astfel, cu un risc minor putem spune că

variabilele nu sunt normal distribuite.

După ce am analizat matricea de corelaţie şi caracteristicile variabilei incluse în analiză,

am efectuat analiza bazată pe modelul de ecuaţii simultane. Rezultatele în forma structurală a

acesteia sunt prezentate în Tabelul 12.

Interdependenţele dintre auditul financiar, guvernanţa corporativă

şi performanţa financiară

Tabel 12

Model 1 Model 2

Element Coeficient P Value Element Coeficient P Value

Constanta 5.3966 0.0000* Constanta 5.2818 0.0000*

DSYST -0.4806 0.0000* DSYST -0.5112 0.0000*

DCEO 0.0140 0.7424 DCEO 0.0642 0.1692

DAUD 0.0213 0.6296 DAUD -0.0152 0.6668

DCHG -0.0165 0.7210 DCHG -0.0268 0.4917

DCOMT -0.1631 0.0000* DCOMT -0.1897 0.0000*

DMAJS -0.0131 0.0043* DMAJS -0.1251 0.0034*

EXMB -0.0236 0.0966*** EXMB -0.0152 0.2689

1LEV 0.0114 0.6568 2LEV 0.2964 0.0000*

ROA_FIT 3.0394 0.0001* ROA_FIT 3.5486 0.0000*

R squared 83.05% R squared 87.51%

DW 2.03 DW 1.96

Testul F cu

probabilitatea

asociată

16.8882* Testul F cu

probabilitatea

asociată

24.1395*

Sursa: calcule proprii Unde *,**, *** reprezintă nivelul de semnificaţie la 1%, 5% şi 10%

Având în vedere rezultatele prezentate în Tabelul 12, ar putea fi trase câteva concluzii.

Astfel, există o corelaţie negativă puternică între valoarea taxelor de audit şi sistemul de

45

management. Se pare că societăţile care au un sistem de management dualist sunt mai dispuse

să plătească taxe mai mari pentru procesul de auditare. Acest lucru este destul de surprinzător

deaoarece ne-am fi asteptat ca valoarea taxelor de audit să fie mai mică într-un sistem de

management dualist, deoarece se consideră că acesta oferă date mai transparente. Rezultatele

ar putea fi corelate cu rezultatele găsite pentru variabila CEO / consiliu de administraţie

(directorul general). Se pare că entităţile în care poziţia de CEO nu este deţinută de preşedinte

consiliului de administraţie (preşedintele companiei) sunt mai dispuse să plătească taxe mai

mari pentru procesul de auditare. Coeficientul poate fi considerat statistic diferit de zero, dacă

presupunem un risc de 16.92% de a respinge ipoteza nulă. În această situaţie, coeficientul nu

este statistic diferit de zero. Acest lucru ar putea fi explicat de faptul că avem doar 41

companii incluse în analiză. Respingerea ipotezei nule se face având în vedere că rata de

îndatorare se calculează prin împărţirea valorii totale a datoriilor la valoarea totală

capitalurilor companiei (datorii totale plus capitalul propriu). Având în vedere ambele

rezultate, am putea concluziona că entităţile care au un sistem de management unitar, dar în

care CEO-ul este acelaşi ca preşedintele, plătesc taxe mai mici pentru procesul de auditare.

Rezultatele sunt contrare cu cele gasite de Tsui et al, (2001) care au considerat că odată ce

CEO-ul este diferit de preşedintele companiei, ar trebui să existe un control intern mai

eficient. Astfel, riscul asociat cu procesul de audit este atenuat, iar o consecinţă directă a

acestuia ar fi onorariile de audit mai mici.

Caracteristicile auditorului financiar nu par să influenţeze valoarea taxelor de audit cel

puţin pentru acest eşantion inclus în analiză. Atât coeficienţii asociaţi cu tipul auditorului

financiar, cât şi schimbarea auditorului nu sunt statistic semnificativ diferiţi de la zero. De

fapt, pentru tipul auditorului se obţin rezultate mixte atunci când se compară modelul 1 cu

modelul 2. Acest lucru ar putea fi asociat cu numărul mic de companii care au ca auditor

financiar o companie din BIG 4. Pe de altă parte, rezultatele pot furniza dovezi că auditul de

calitate ar putea fi realizat, de asemenea, de companii non-BIG 4, deoarece acestea ar putea

percepe taxe de audit mai mici.

Existenţa comitetului de audit pare a diminua valoarea taxelor de audit. Rezultatele sunt

în concordanţă cu rezultatele găsite de Cohen şi Hanno (2000) care consideră că existenţa

comitetului de audit atenuează riscurile asociate cu procesul de auditare.

Faptul că acţionarul majoritar are controlul companiei presupune că onorariile de audit

sunt mai mici. Conform lui Chan et al. (1993), entităţile care au o structura a acţionariatului

diversificată vor plăti mai mult pentru o calitate mai mare a auditului, deoarece scopul va fi

acela de a oferi o imagine completă asupra companiei. Rezultatele ar putea fi în concordanţă

46

cu cele ale lui Hay et. al. (2006), care consideră că, într-ocompanie cu numeroşi acţionari, ar

putea fi identificate probleme de agent.

Variabila numărul de membri executivi ai consiliului de administraţie influenţeză într-

un mod negativ suma plătită auditorilor financiari. O creştere a numărului de membri

executivi ai consiliului de administraţie diminuează valoarea taxelor de audit cu o valoare

cuprinsă între 0,0152% şi 0.0236%. Fluctuaţia se datorează faptului că există o posibilitate de

a accepta că ambele modele sunt valide. Acest lucru înseamna că se accepta un risc de

aproximativ 26% pentru a respinge ipoteza nulă, ce presuounecă valoarea coeficientului nu

este statistic egală cu zero.

Legat de nivelul de îndatorare, există studii, cum ar fi cele efectuate de Hay et al, (2006)

şi de Simunic, (1980) care concluzionează că un nivel mare al îndatorării (calculat ca valoarea

datoriilor totale raportată la totalul capitalurilor proprii şi împrumutate), va determina taxe de

audit mai mari. Acest rezultat poate fi observat, de asemenea, atunci când se analizează al

doilea model. Prin urmare, o creştere cu 1% al nivelului de îndatorare va genera o creştere cu

0,29% aferentă taxelelor de audit.

Ultimul element pe care trebuie să îl analizăm este valoarea rentabilităţii activelor. De

fapt, este de aşteptat ca aceasta să fie corelată negativ cu valoarea onorariilor de audit.

Această concluzie se bazează pe faptul că rentabilitatea scăzută presupune un risc mai mare

pentru echipa de audit şi, prin urmare, ar trebui să existe taxe de audit mai mari. Rezultatele

noastre par a fi în contradicţie cu această ipoteză. Se pare că cu cât profitabilitatea entităţii

este mai mare, cu atât valoarea taxelor de audit este mai mare. Acest lucru ar putea fi din

cauza faptului că este nevoie de a certifica faptul că informaţiile financiare sunt valide şi de

încredere, mai ales după declanşarea crizei financiare când credibilitatea auditorului financiar

a avut de suferit.

Modelele au R-squared mai mare de 80%, nu prezintă autocorelaţie şi se observă că nu

toţi coeficienţii sunt semnificativ diferiţi de zero.

3.5 Concluzii

Aşa cum am menţionat încă de la începutul capitolului, scopul acestei cercetari a fost de

a analiza dacă există vreo corelaţie între performanţa financiară, elementele de audit şi

indicatorii de guvernanţă corporativă. Cu scopul de a furniza dovezi clare cu privire la

interdependenţele dintre aceste elemente, am construit un model de ecuaţii simultane.

Modelul are în vedere 41 de companii care sunt listate la Bursa de Valori Bucureşti. Modelul

a luat în considerare atât informaţii financiare, cât şi informaţii non-financiare cum ar fi tipul

47

auditorului financiar, variabila CEO vs preşedinte consiliu de administraţie (directorul

general), tipul sistemului de management pe care entitatea îl are, existenţa comitetului de

audit, faptul că acţionarul principal are sau nu controlul companiei, numărul de membri

executivi din consiliul de administraţie, valoarea rentabilităţii activelor sau nivelul de

îndatorare.

Pentru estimarea valorilor variabilelor endogene (fitted values), am folosit alte variabile

de control, cum ar fi faptul că acţionarul majoritar este un investitor român sau nu, faptul că

entitatea acţionează în domeniul de producţie sau variaţia volumului vânzărilor pe care

compania l-a obţinut.

O parte din rezultatele sunt în conformitate cu rezultatele găsite în literatura de

specialitate, în timp ce altele sunt în contradicţie cu ele. De exemplu, faptul că entitatea are un

CEO diferit de preşedintele consiliului de administraţie presupune taxe de audit mai mari. Pe

deasupra, entităţile care au un sistem de management dualist percep, de asemenea, taxe de

audit mai mari. Se pare că doar entităţile cu un sistem de management unitar, în cazul în care

CEO-ul este acelaşi cu preşedintele companiei vor plăti taxe mai mici pentru activitatea de

audit.

În cazul bazei noastre de date, caracteristicile auditorului financiar nu par să afecteze

valoarea taxelor de audit. Nici tipul de audit financiar şi nici schimbarea sa nu influenţează

într-un mod statistic semnificativ suma plătită pentru auditul financiar.

O relaţie pozitivă a fost găsită între nivelul de îndatorare şi remuneraţia auditorilor.

Rezultatul este similar cu cel obţinut de Hay et al, (2006), dar este contrară în termen de

profitabilitate cu aceasta. Autorii consideră că o relaţie negativă între taxele de audit şi

profitabilitatea entităţii ar trebui să fie observată, mai degrabă decât o relaţie pozitivă, ca în

cazul rezultatului nostru.

Existenţa comitetului de audit influenţează într-un mod negativ valoarea remuneraţiei

auditorilor. Acest lucru se datorează faptului că riscul de audit este atenuat de existenţa

comitetului de audit, astfel încât taxele de audit financiar solicitate sunt mai mici pentru

procesul de auditare. Rezultatele sunt în concordanţă cu rezultatele găsite de Cohen şi Hanno,

(2000).

Pe de altă parte, am putut observa că în cazul în care acţionarul majoritar are controlul

companiei, probleme de agent sunt mai accentuate. Explicaţia rezidă în faptul că onorariile de

audit scad în cazul în care acţionarul majoritar are controlul asupra companiei. Acest lucru ar

putea fi similar cu faptul că protecţia acţionarilor minoritari este mai slabă atunci când

acţionarul majoritar are controlul companiei. Rezultatul ar putea fi corelat cu influenţa

48

negativă a numărului membrilor executivi din consiliul de administraţie. Se pare că dacă

societatea este mai mare sau dacă numărul de membri executivi ai consiliului de administraţie

este mai mare, se reduce valoarea remuneraţiei auditorilor.

Limitele studiului elaborat se datorează în principal dimensiunii mici a eşantionului

inclus în analiza, din cauza faptului că nu există date după anul 2011 despre remuneraţia

auditorilo. Elementele sunt generate de faptul că există o lipsă de transparenţă în piata

româneasca, ceea ce face colectarea de date mai greoaie.

Studiile viitoare ar putea avea drept scop detectarea interdependenţelor dintre auditul

financiar, guvernanţa corporativă şi performanţa financiară prin utilizarea unui eşantion mai

mare, prin includerea altor elemente care se găsesc în raportul de guvernanţa corporativă şi

prin efectuarea unei analize comparative cu o piaţă care are caracteristici similare cu cea din

România.

49

4 INFLUENŢA AUDITORULUI FINANCIAR ASUPRA GRADULUI

DE CONSERVATORISM AL ENTITĂŢILOR DIN ROMÂNIA

Ţinând cont că societăţile listate pe Bursa de Valori au fost nevoie să adopte Standardele

Internaţionale de Raportare Financiară pentru situaţiile lor financiare individuale, suntem

interesaţi în a evidenţia nivelul de conservatorism pe care acestea îl au. Scopul acestei analize

este de a furniza informaţii cu privire la impactul auditului financiar asupra nivelului de

conservatorism. Cercetarea este realizată prin utilizare unui model panel ce cuprinde

informaţii pe 4 ani, asupra pieţei din România. Rezultatele evidenţiază că entităţile mari care

sunt auditate de către un auditor parte componentă din BIG 4 sunt mult mai conservative.

Similar, entităţile care sunt bazate pe creştere par a fi mai convervative, în timp ce entităţile

mai îndatorate sunt mai puţin conservative chiar dacă acestea sunt auditate de un auditor ce

face parte din BIG 4.

În literatura de specialitate, aspectele referitoare la calitatea contabilă şi la gradul de

transparenţă în raportarea financiară se consideră a fi corelate cu implementarea Standardelor

Internaţionale de Raportare Financiară (Daske, 2006). Utilizarea acestora ca şi măsură

contabilă poate creşte probabilitatea identificării elementelor care au o influenţă asupra

câştigurilor anormale ale managerilor sau asupra relevanţei valorii în condiţiile în care aceste

elemente diminuează calitatea guvernanţei corporative de la nivel de entitate (Aussenegg et

al., 2008). Pe de altă parte, am putea admite, că în raportarea financiară, pot să apară

informaţii diferite ţinând cont că informaţia financiară poate fi interpretată diferit de către

auditorul financiar. Potrivit lui Pal (2010), auditorul financiar trebuie să se adapteze

permanent la condiţiile mediului economic. Acesta trebuie să creeze tehnici noi pentru a-şi

putea desfăşura activitatea, prin respectarea principiilor de onestitate, de integritate şi de

scepticism profesional.

Impunerea Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS) ca şi modalitate

de raportare generează un control asupra felului în care aceasta este întocmită. Pe de altă

parte, Piot et al, (2011) consideră că entităţile îşi pot alege în continuare auditorul financiar,

ce poate fi mai flexibil sau mai conversator în interpretarea rezultatelor financiare. De

asemenea, entităţile pot să manifeste un comportament mai conservator sau nu, cu impact

asupra guvernaţei corporative. Potrivit lui Bliss (1924, p, 110), prin comportament

conservator se înţelege acel comportament al companiilor prin care acestea au tendinţa de aîşi

recunoaşte în totalitate pierderire şi de a nu îşi recunoaşte câştigurile anticipate. Pe baza

50

acestui aspect, câştigurile sunt verificate mult mai atent decât pierderile. În concepţia lui Basu

(1997), veştile rele au o influenţă mai accentuată asupra valorii profitului net sau a câştigului

pe acţiune decât veştile bune. Se consideră, aşadar, că cu cât gradul de asimetrie între

recunoaşterea pierderilor şi recunoaşterea câştigurilor este mai mare, cu atât nivelul de

conservatorism este mai mare.

Ţinând cont de aceste aspecte, scopul acestei cercetări este de identifica influenţa

auditorului financiar asupra nivelului de conservatorsim al entităţilor listate pe Bursa de

Valori Bucureşti, care au fost obligate să adopte Standardele Internaţionale de Raportare

Financiară pentru situaţiile financiare individuale. Prin analizarea literaturii de specialitate, se

poate constată că nu a mai fost realizată o cercetare a nivelului de conservatorsim al entităţilor

româneşti, prin raportare la auditorul financiar.

În vederea îndeplinirii obiectivelor de cercetare, am structurat analiza în mai multe

secţiuni: prima secţiune prezintă aspecte ale problematicii abordate din literatura de

specialitate, legate atât de nivelul de conservatorism, cât şide influenţa auditorului asupra

acesteia. A doua secţiune ilustrează metodologia de cercetare implementată, prin evidenţierea

bazei de date utilizate şi a modalităţii în care influenţa auditorului financiar a fost cuantificată

asupra nivelului de conservatorism. Secţiunea a treia prezintă diseminarea rezultatelor. Ultima

secţiune furnizeză concluziile cercetării şi furnizează noi modalităţi de cercetare, cu scopul

îmbunătăţirii acesteia.

4.1 Sinteza literaturii de specialitate

Literatura de specialitate evidenţiază că nivelul de conservatorism poate crea beneficii

utilizatorilor de situaţii financiare. Watts (2003) consideră că acesta este o modalitate de

diminuare a hazardului moral. Hazarul moral apare datorită faptului că stakeholderii deţin

informaţii diferite, cu caracter asimetric (LaFond şi Watts, 2008), sunt remuneraţi diferit şi au

perspective diferite asupra entităţii. Hazardul moral nu va fi înlăturat chiar dacă activităţile

manageriale sunt despărţite de activităţile de întocmire a situaţiilor financiare. Explicaţia

rezidă în faptul că raportarea financiară este corelată cu performanţa managerilor ce poate

avea un impact asupra fenomenului de alocare al resurselor investitorilor şi asupra averii

acestora. Prin urmare, conservatorismul este o modalitate de a diminua comportamentul

oportunistic pe care managerii îl practică.

LaFond şi Watts (2008) susţin de asemenea, că existenţa conservatorsimului este o

modalitate eficientă de raportare atunci când nu există activităţi contractuale deoarece acestea

generează recompense pentru participanţi. Conservatorismul este important şi din perspectiva

51

faptului că reduce conflictele de interese ce pot exista înt-o entitate. În acest sens, Zhang

(2008) şi Li (2009) consideră că efectele aferente costului litigiilor dintre acţionari poate fi

diminuat.

O altă modalitate prin care pot fi observate beneficiile conservatorismului este formată

de legătura dintre principile de taxare şi întocmirea situaţiilor financiare. Asimetria dintre

recunoaşterea pierderilor şi recunoaşterea câştigurilor reduce cuantumul taxelor pe care

entitatea trebuie să le plătească la sfârşitul exerciţiului financiar şi contribuie la îmbunătăţirea

valorii companiei.

Un ultim beneficiu pe care conservatorsimul îl generează este că acesta are un impact

pozitiv asupra costurilor reglementărilor naţionale. Potrivit lui Khan şi Watts (2009), toţi

factorii pot înregistra o fluctuaţie în fucţie de gradul de oportunitate de dezvoltare ce există la

nivelul firmei.

Un studiu realizat de către, LaFond şi Watts (2008) evidenţiază că raportarea financiară

conservatoare afectează într-un mod pozitiv eficienţa pieţelor de capital. Rezultatele au fost

obţinute prin testarea acesteia asupra preţurilor acţiunilor. Probleme care se regăsesc totuşi, în

literatura de specialitate, sunt datorate faptului că există două tipuri de conservatorism:

conservatorism condiţional şi conservatorism necondiţional. Basu (2005) consideră că doar

conservatorismul condiţional poate contribui la îmbunătăţirea eficienţei pieţei deoarece el este

cel care furnizează informaţie nouă. Pe de altă parte, Ball şi Shivakumar (2005) arată că

existenţa conservatorismului necondiţionat poate diminua eficienţa în contractare.

Cele mai multe lucrări regăsite în literatura de specialitate se axează pe prezentarea

diferenţei care apare în conservatorism o dată cu schimbarea Standardelor GAAP din America

cu IFRS. În ceea ce priveşte cercetarea realizată la nivelul Europei, acesta este mult mai

limitată deoarece există puţine studii care evidenţiază efectul adoptării IFRS-urilor asupra

nivelului de conservatorism. Câteva dintre aceste cercetări au fost realizate de către Piot et al.

(2011); Andre et al. (2012); Ahmed et al. (2012). Rezultatele cercetărilor accentuează faptul

că există o diminuarea a nivelului de conservatorism după adoptarea IFRS-urilor. Pe de altă

parte, Barth et al., (2012) admite faptul că schimbările identificate ar putea fi efectul

modificărilor mediului economic. O altă problemă care prezintă corelaţie cu nivelul de

conservatorism este că acesta ar putea fi influenţat de existenţa unor variabile cu caracter

invariant în timp, precum modalitatea în care entitatea reacţionează la ştiri, ce evenimente au

un impact asupra profitabilităţii acesteia sau care este politica promovată de acesta (Givoly et

al., 2007)

52

Gradul de conservatorism care se regăseşte la nivelul unei firme poate fi influenţat de

gradul de conservatorism pe care îl practică auditorul financiar. Potrivit literaturii de

specialitate (studii precum cele realizate de către Basu et. al, 2011, Muramiya şi Takada,

2010; Francis şi Wang, 2008), auditorii financiari din companiile mari de audit utilizează o

contabilitate mai conservatoare deoarece doresc să îşi reducă expunerea asociată riscurilor din

litigii. De asemenea, aceşti auditori îşi cresc gradul de conservatorism în perioadele cu

numeroase activităţi comerciale. Pe de altă parte, auditorii financiari au tendinţa de a impune

câştigurile înt-o modalitate mai agresivă după adoptarea IFRS-urilor (Piot et. Al, 2011),

stimulând procesul de recunoaştere a câştigurilor înregistrate. Cano-Rodriguez (2010) este de

părere că în timp ce nivelul conservatorismului condiţional creşte, îmbunătăţindu-se astfel

eficienţa activităţii de contractare şi informaţiile furnizate clienţilor, nivelul de conservatorism

necondiţional se află şi el în creştere după adoptarea reglementărilor internaţionale. Prin

promovarea conservatorismului neconţional, auditorii financiari influenţează în mod negativ

calitatea raportării financiare.

Considerând cei patru factori analizaţi de către Watts (2003), Qiang (2007) evidenţiază

că gradul de conservatorism condiţional este asociat cu activităţile de contractare, în timp ce,

gradul de conservatorim necondiţional este asociat cu existenţa principiilor de taxare şi de

reglementare. Elementele de litigiu sunt corelare cu ambele tipuri de conservatorism.

Considerând aceste aspecte, scopul acestei cercetări/analize este de a prezenta

modalitatea în care auditorul financiar, cu precădere auditorul din BIG 4, influenţează nivel de

conservatorism al entităţii.


Scopul acestei cercetări/analize este de a evidenţia interacţiunea dintre auditorul

financiar, caracteristicile firmei şi nivelul de conservatorism al acesteia. Pentru a atinge acest

obiectiv, au fost colectate iniţial, date despre entităţile care au fost nevoite să implementeze

IFRS-urile, în mod obligatoriu, ca şi modalitate de raportare a situaţiilor financiare

individuale.

Potrivit documentului elaborat de către Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF),

71 de entităţi au fost nevoite să îşi construiască situaţiile financiare individuale prin utilizarea

IFRS-urilor, din anul 2012. Din cadrul acestui eşantion, am exclus unele companii cu scopul

ca societăţile incluse în analiză să aibă caracteristici similare, prin urmare, ca eşantionul să fie

mai omogen. O companie a fost exclusă deoarece are ca şi element de tranzacţionare

obligaţiuni. Am exclus, de asemenea, acele entităţi care au fost nevoite să îşi construiască

53

situaţiile financiare individuale sub IFRS din 2013. În această situaţie, avem 4 companii

(COTE, SNN, SNG, şi CNTE- acetea fiind simbolurile sub care se găsesc la tranzacţionare pe

Bursa de Valori Bucureşti). Au fost eliminate şi companiile care au fost în insolvenţă în

perioada 2010-2012 (SRT, UZT- acetea fiind simbolurile sub care se găsesc la tranzacţionare

pe Bursa de Valori Bucureşti). Din analiză, au fost exluse şi acele companii care au o valoare

negativă a capitalului propriu deoarece, în opinia noastră, aceste entităţi nu sunt creatoare de

valoare. Ţinând cont de aceste elemente, au fost eliminate un număr de 9 companii, dacă

ţinem cont atât de sistemul de raportare prin utilizare standardelor naţionale, cât şi de sistemul

de raportare prin folosirea standardelor internaţionale de contabilitate. Aceste companii au

fost COFI, OLT, CGC, COS, EPT, MJM, RRC, UCM, ARM, DAFR (acetea fiind simbolurile

sub care se găsesc la tranzacţionare pe BVB). Din eşantionul rămas, a fost eliminată şi

compania MPN- deoarece aceasta are o altă modalitate de raportare a anului financiar. În

consecinţă, în analiză am inclus un număr de 54 de entitări.

Pentru ca rezultatele să fie fiabile, credibile şi robuste, am colectat informaţii financiare

pe o perioadă de 4 ani, cuprinsă între 2010-2013. Motivul alegerii acestei perioade de analiză

se bazează pe faptul că această perioadă include informaţiile financiare cele mai recente (în

momentul efectuării analizei, nu toate entităţiile aveau furnizate datele pentru anul 2014). De

asemenea, numărul de ani în care există cele două forme de raportare este egal.

Pentru a demostra nivelul de conservatorim pe care îl au entităţile din România, am

costruit variabila dependentă. Variabila s-a construit prin împărţirea câştigului pe acţiune

calculat anual la valoarea iniţială a preţului acţiunilor (valoarea aferentă primei zile de

tranzacţionare din anul financiar). Numărul de observaţii poate descreşte dacă cel puţin una

dintre companii nu a mai fost admisă la tranzacţionare în perioada analizată.

În ceea ce priveşte variabilele de contol, acestea au fost stabilite astfel încât să

evidenţieze diferenţele care există între companiile analizate (aceste variabile includ elemente

care sunt corelate cu politicile prudenţiale pe care entităţile le utilizează sau cu politica de

conservatorism pe care acestea o adoptă). Una dintre aceste variabile se referă la dimensiunea

entităţii. În literatura de specialitate, potrivit lui Easley et al. (2002), LaFond şi Watts (2008),

Khan şi Watts (2009), entităţile mari, oferă, în medie, mai multă informaţie decât entităţile

mici (asimetria de informaţii este mai mică). Prin urmare, gradul de conservatorism este mai

mic atunci când entităţile sunt mai mari. Dimensiunea companiei este cuantificată cu ajutorul

valorii logaritmice a activelor totale.

O altă variabilă ce a fost utilizată în analiză este raportul dintre valoarea de piaţă şi

valoare contabilă a entităţii. Această variabilă se consideră că este corelată cu unul din cei

54

patru factori care poate influenţa nivelul conservatorismului (Watts, 2003). Variabila este, de

asemenea, corelată cu principiile contabilităţii conservatoare şi cu rentabilitatea acţiunilor. În

general, potrivit lui Roychowdhury and Watts, (2007), entităţie au o corelaţie pozitivă între

valoarea câştigului pe acţiune şi pierderile înregistrate atunci când analiza este realizată pe o

perioadă mai îndelungată. Corelaţia devine negativă atunci când analiza este întocmită pe o

perioadă mai scurtă de timp.

Ultima variabilă pe care am luat-o în considerare se referă la gradul de îndatorare pe

care fiecare entitate îl are. Problema care apare se referă la conflictul de interese dintre

acţionari şi creditori. Conservatorismul impune o limită pentru cuantumul de resurse

împrumutate. Se consideră că cu cât entităţile sunt mai îndatorate, cu atât există o asimetrie

informaţională mai mare între recunoaşterea pierderilor şi recunoaşterea câştigurilor.

A fost de asemenea, calculată rentabilitatea anuală pe care a înregistrat-o fiecare

entitate. Această variabilă este calculară la 9 luni cu 3 luni după închiderea anului fiscal.

Variabila ţine cont de perioada în care rezultatele financiare, cel puţin cele preliminare, sunt

făcute publice.

În ceea ce priveşte această variabilă, s-a ţinut cont dacă aceasta este ia o valoare pozitivă

sau o valoare negativă. Prin urmare, am creat o variabilă dummy, denumită DR , care obţine

valoarea unu dacă valoarea rentabilităţii anuale este negativă şi valoarea 0 dacă valoarea

rentabilităţii anuale este pozitivă.

În cadrul analizei, a fost inclusă şi modalitatea de raporatre pe care entităţile au utilizat-

o pentru construirea situaţiilor financiare individuale. Variabila a fost cuantificată prin

folosirea unei variabile dummy. Variabila a fost codată cu POST . Variabila ia valoarea 1

atunci când situaţiile financiare sunt întocmite sub IFRS şi valoarea 0 dacă acestea sunt

întocmite prin utilizarea standardelor naţionale de raporare contabilă.

Pe lângă aceste aspecte, în analiză au fost introduse şi informaţii cu privire la tipul

auditorului financiar pe care compania îl are. Acestă variabilă a fost codificată cu 4BIG . Ca

şi în cazul regimului contabil sau a valorii rentabilităţii anuale, variabila considerată este o

variabilă dummy. Aceasta ia valoarea 1 dacă auditorul financiar este un auditor din

companiile mari de audit- BIG 4 (KPMG, Ernst & Young, PricewaterhouseCoopers, Deloitte

LLP) şi valoarea 0 când auditorul financiar nu face parte din acestea.

Pentru a evidenţia gradul de conservatorism al entităţilor listate la Bursa de Valori

Bucureşti şi care sunt auditate de către un auditor ce face parte din BIG 4, au dost construite

anumite variabile. Aceste variabile încearcă să evidenţieze modalitatea în care entităţile îşi

55

raportează veştile bune în comparaţie cu veştile rele, precum şi dimensiunea asimetriei de

informaţii între recunoaşterea pierderilor şi recunoaşterea câştigurilor prin raportare la

influenţa auditorului financiar

Forma generală a modelului panel utilizat este evidenţiată în ecuaţia

iit

ititititititititit

itititititititit

ititititititititit

itititititititit

LEV

MBRDIMPOSTDRRLEVDRRBIG

MBRDRRBIGDIMDRRBIG

LEVDRBIGMBRDRBIGDIMDRBIG

LEVBIGMBRRBIGDIMRBIGEPS

13

1211109

87

654

3210

4

44

444

444

Unde

EPS reprezintă câştigurile pe acţiune raportate la preţul iniţial al acestora de la

începutul exerciţiului financiar

4BIG este o variabilă dummy. Aceastaînregistrează valoarea 1 dacă auditorul financiar

este din BIG 4

R este rentabilitatea anuală, calculată la 9 luni cu 3 luni după încheierea anului

financiar

DIM este dimensiunea companiei, măsurată cu ajutorul valorii activelor totale (s-a

folosit valoarea logaritmică).

MBR este raportul dintre valoarea de piaţă a companiei şi valoarea contabilă a acesteia.

Valoarea de piaţă este calculată prin utilizarea preţului acţiunilor din ultima zi de

tranzacţionare a perioadei de analiză.

LEV este gradul de îndatorare al companiei. Acesta este compus prin raportarea valorii

totale a datoriilor entităţii la valoarea totală a capitalurilor proprii.

DR reprezintă o variabilă dummy. Aceasta ia valoarea 1 în situaţia în care rentabilitatea

anuală este negativă.

POST este o variabilă dummy. Aceasta înregistrează valoarea 1 când modalitatea de

raportare a situaţiilor financiare individuale este sub IFRS.

i este un indice pentru companii şi reprezintă indicatorul cross secţional

t este un indice pentru perioada de timp şi repezintă indicatorul aferent acesteia

evidenţiază termenul eroare al modelului

Pentru a realiza analiza, au fost implementate mai multe modele, pornind de la faptul că

între variabile poate apărea fenomenul de multicoliniaritate.

(4.1)

56

Pentru realizarea acesteia, am construit ipotezele cercetării ţinând cont de ipotezele ce

se regăsesc în literatura de specialitate:

H1: Firmele mari auditate de către un auditor parte componentă din BIG4 sunt mai

puţin conservatoare

H2: Firmele cu un raport mare între valoarea de piaţă şi valoarea contabilă care sunt

auditate de către un auditor ce face parte din BIG4 sunt mai conservatoare pe termen scurt

H3. Firmele care sunt mai îndatorate şi care au un auditor care face parte din BIG4 sunt

mai puţin conservatoare

4.3 Rezultate şi discuţii

Scopul acestei cercetări este de a furniza informaţii cu privire la legătura care există

între gradul de conservatorism al entităţilor româneşti şi tipul auditorului financiar care

întocmeşte raportul de audit. Metoda prin care au fost realizate estimările ţine cont de

modalitatea în care entităţile îşi recunosc pierderile şi evidenţiază care este gradul de

conservatorism pe care acestea îl practică în raportarea financiară.

Ţinând cont de acestea, am prezentat iniţial o statistică descriptivă a variabilelor incluse

în analiză. Acestea sunt evidenţiate în tabelul 13.

Statistica descriptivă a variabilelor incluse în analiză

Tabel 13

ELEMENT EPS DIM MBR LEV R DR 4BIG POST

Media 0.006 8.244 0.628 0.858 -0.099 0.669 0.292 0.5

Mediana 0.048 8.202 0.520 0.389 -0.168 1.00 0.00 0.5

Maxim 1.178 10.589 2.201 15.841 3.567 1.00 1.00 1.00

Minim -2.040 7.078 0.069 0.011 -1.000 0.00 0.00 0.00

Abaterea

standard

0.343 0.593 0.434 1.516 0.516 0.471 0.455 0.501

Skewness -3.073 1.384 1.248 5.771 3.184 -0.722 0.912 0.000

Kurtosis 19.397 6.438 4.198 50.042 19.742 1.521 1.832 1.00

Număr

înregistrări

205 212 205 212 197 212 212 212


57

Pe baza informaţiilor din Tabelul 13, se pot obţine anumite concluzii. În general,

companiile înregistrează profit deoarece valoarea medie a câştigului pe acţiune este una

pozitivă. Se observă că există entităţi pentru care valoarea câştigului pe acţiune creşte cel

puţin o dată, dar şi entităţi pentru care valoarea câştigului pe acţiune înregistrează valori de

două ori mai mici decât valorile pozitive maxime. În ceea ce priveşte raportului între valoarea

de piaţă şi valoarea contabilă a capitalurilor se poate concluziona, că entităţile româneşti îşi

subevaluează capitalurile pe piaţa de capital (valoarea medie este de 0,6282), cu toate că

există şi companii care îşi supraapreciază capitalurile pe piaţa de capital. O altă caracteristică

a companiilor analizate este că acestea sunt destul de îndatorate deoarece valoarea medie a

raportului dintre datorii totale şi capitaluri proprii este de 0,8583. În realitate, în anul 2013, o

companie (CEON) are valoarea raportului de 15 ori mai mare. Valoarea medie a rentabilităţii

anuale este negativă. Prin urmare, veştile rele au un impact mai rapid asupra rentabilităţii

anuale, calculate la 9 luni la 3 luni după încheierea anului financiar. Între 2010 şi 2013,

aproape 67% (66,98%) dintre observaţiile analizate au o valoare negativă a rentabilităţii

anuale. Din perspectiva auditorului financiar, aproximativ o treime (29,34%) dintre entităţi au

un auditor financiar care este din BIG 4. Numărul de observaţii fluctuează între 197 şi 212, în

funcţie de includerea sau excluderea unor companii listate pe Bursa de Valori Bucureşti în

perioada de analiză. Pentru a atinge obiectivele de cercetare şi pentru a evidenţia corelaţia

dintre auditorul financiar şi nivelul de conservatorism, am cosntruit matricea de corelaţie. În

cadrul unei model elaborat, nu au fost incluse variabile care sunt puternic corelate. Includerea

lor simultană în analiză poate genera coeficienţi ale căror valori estimate sunt deplasate.

Ţinând cont de aceste aspecte, influenţa variabilelor de control va fi testată independent

din moment ce acestea sunt puternic corelate între ele. În Tabelul 14 sunt evidenţiate

rezultatele cu privire la tipul auditorului financiar şi la corelaţia acestuia cu dimensiunea

companiei şi nivelul de conservatorism.

Nivelul de conservatorism ţinând cont de dimensiunea companiei

şi de tipul auditorului financiar

Tabel 14

ELEMENT MODELUL 1 MODELUL 2 MODELUL 3

Constanta -0.3968 -0.5943* -0.5703

DIM 0.0530

(p=0.1716)

0.0793** 0.0765*

DIMRBIG 4 -0.0296***

58


DIMDRBIG 4 -0.0087 (p=0.2305)

DIMDRRBIG 4 0.0296*

DRRPOST 0.7463*** 0.5934 0.5710***

R-Squared 13.08% 8.22% 9.06%

F statistic 9.68*** 5.76*** 6.41***

DW 1.69 1.47 1.47

Sursa: calcule proprii. Notă ***,**, * evidenţiază nivelul de semnificaţie la 1%, 5% şi la 10%

Din Tabelul 14, pot fi extrase câteva concluzii. În primul rând, dimensiunea companiei

influenţează pozitiv valoarea câştigurilor pe acţiune scalate cu preţul de la începutul

exerciţiului financiar. De asemenea, semnificaţia şi semnul celorlalte variabile trebuie să fie

analizate. Se pare că entităţile mari care au un auditor din BIG 4 sunt mult mai conservative şi

îşi recunosc câştigurile mai încet ( DIMRBIG 4 ), dar semnul asociat veştilor cu impact

negativ nu este semnificativ statistic. Rezultatele sunt contrare faţă de rezultatele regăsite în

literatura de specialitate (Easley et al., 2002, Khan şi Watts, 2009,), deoarece autorii

concluzionează că firmele mari au o asimetrie informaţională mai mică decât cea aferentă

firmelor mici. Rezultatele pot fi similare cu rezultatele fundamentate de către Lin et al (2012)

atunci când se ţine cont de semnul identificat al relaţiei (în studiul elaborat, coeficientul nu

este semnificativ statistic diferit de zero). O altă concluzie ce poate fi prezentată se referă la

faptul că entităţile mari auditate de către un auditor ce face parte din BIG 4 au o asimetrie

informaţională mai mare între recunoaşterea câştigurilor şi recunoaşterea pierderilor (

DIMDRRBIG 4 ). Pe baza acestor rezultatele, prima ipoteză propusă este respinsă.

Legat de coeficientul asociat regimului contabil ( DRRPOST ), rezultatele arată

faptul că după adoptarea IFRS-urilor, entităţile sunt mai conservatoare şi furnizează o

informaţie contabilă de o calitate mai ridicată. Toate modelele elaborate au fost relevante la

pragul de semnificaţie de 1%. Probleme identificate se referă la valoarea redusă a lui R-

squared şi la faptul că în cadrul modelelor s-ar putea regăsi fenomenul de autocorelare.

Consider că fenomenul de autocorelare poate fi diminuat sau chiar eliminat prin introducerea

variabilelor din perioadele anterioare (cum ar fi rentabilităţile anuale anteriaoare). Această

ipoteză constituie baza cercetării ulterioare.

O analiză similară a fost elaborată şi pentru raportul dintre valoarea de piaţă a

capitalurilor proprii şi valoarea contabilă a acestora. Rezultatele sunt ilustrate în Tabelul 15.

59

Nivelul de conservatorism ţinând cont de raportul dintre valoarea de piaţă

şi valoarea contabilă a capitalurilor proprii şi tipul auditorului financiar

Tabel 15


Constanta -0.0583 -0.0569 -0.0556

MBR 0.1506*** 0.1622*** 0.1669***

MBRRBIG 4 -0.3136***

MBRDRBIG 4 -0.0294

MBRDRRBIG 4 0.1910 (p=0.3443)

DRRPOST 0.6099*** 0.5460*** 0.5337***

R-Squared 12.58% 10.13% 10.49%

F statistic 9.25*** 7.25*** 7.54***

DW 1.64 1.53 1.53

Sursa: calcule proprii, Notă *** evidenţiază nivelul de semnificaţie la 1%

Din Tabelul 15, se observă că cu cât este mai mare valoarea raportului dintre valoarea

de piaţă a capitalurilor proprii şi valoarea contabilă a acestora, cu atât este mai mare valoarea

câştigului pe acţiune scalat cu preţul iniţial al acţiunii de la începutul exerciţiului financiar.

Rezultatele indică că societăţile care au o valoare mai mare a raportului dintre valoarea de

piaţă a capitalurilor şi valoarea contabilă a acestora şi care au un auditor din BIG 4 sunt mult

mai conservatoare şi îşi recunoac câştigurile sau veştile bune mult mai încet ( MBRRBIG 4

). Cu toate că valoarea coeficientului asociat combinaţiei dintre pierderile existente, raportul

dintre valoarea de piaţă şi valoarea contabilă a capitalurilor proprii şi tipul auditorului

financiar nu este semnificativă din punct de vedere statistic ( MBRDRBIG 4 ), rezultatele

sunt asemănătoare cu rezultatele observate de către Roychowdhury şi Watts (2007), Khan şi

Watts (2009). Prin urmare, firmele care sunt axate pe creştere au tendinţa de a fi mai

conservative decât firmele mici, recunoscându-şi mai încet câştigurile (reacţionând mai încet

la veştile bune). În esenţă, pe termen scurt, se observă o influenţă negativă a raportului

calculat între valoarea de piaţă a capitalurilor proprii şi valoarea contabilă a acestora chiar şi

în condiţiile în care aceste entităţi îşi aleg ca şi auditor financiar un auditor ce face parte din

BIG 4. Pe baza rezultatelor obţinute, nu se poate concluziona că entăităţile cu o valoare mare

a raportului dintre valoarea de piaţă a capitalurilor proprii şi valoarea contabilă a acestora care

au un auditor ce face parte din BIG 4 au o asimetrie de informaţii mai mare faţă de entităţilor

60

cu o valoare redusă a raportului utilizat sau faţă de entităţile care nu au un auditor care face

parte din BIG 4. În concesinţă, ipoteza H2 este accentată. Toate modelele elaborate sunt

semnificative statistic la pragul de semnificaţie de 1%. Problemele sunt similare cu cele

identificate în cazul dimensiunii companiei şi a corelaţiei acestuia cu auditorul financiar.

Acestea se referă la valoarea redusă a lu R squared şi la prezenţa fenomenului de autocorelare.

Ultima analiză realizată se referă la nivel de conservatorism al entităţilor îndatorate cu

un auditor din BIG 4. Rezultatele pot fi analizate pe baza Tabelului 16.

Nivelul de conservatorism ţinând cond de gradul de îndatorare

şi de tipul auditorului financiar

Tabel 16


Constanta 0.0342 0.0382 (p=0.1810) 0.0324

LEV 0.0182 0.0300* 0.0270 (p=0.1039)

LEVRBIG 4 0.1634***

LEVDRBIG 4 -0.1177***

LEVDRRBIG 4 0.2407***

DRRPOST 0.4671** 0.4133** 0.3979***

R-Squared 10.02% 13.26% 13.70%

F statistic 7.16*** 9.83*** 10.22***

DW 1.30 1.33 1.29

Sursa: calcule proprii. Notă ***,**, * evidenţiază nivelul de semnificaţie la 1%, 5% şi la 10%

Din Tabelul 16, se poate observa că firmele mai îndatorate care au un auditor ce face parte din

BIG 4 îşi recunosc câştigurile mai rapid ( LEVRBIG 4 ), prin urmare, acestea sunt mai

puţin conservative. De asemenea, relaţia este semnificativă statistic şi atunci când se

analizează recunoaşterea pierderilor. Coeficientul asociat variabilei LEVDRBIG 4 este

negativ şi semnificativ statistic (valoarea coeficientului este diferită semnificativ faţă de zero).

În consecinţă, firmele mai îndatorate cu un auditor ce face parte din BIG 4 îşi recunoasc mai

greu pierderile. Atunci când se analizeză ultima variabilă de control, se poate observa că

acesta este semnificativă diferită de zero şi pozitivă, ceea ce evidenţiază că firmele mai

îndatorate cu un auditor ce face parte din BIG 4 au o asimetrie de informaţii mai mare între

61

recunoaşterea câştigurilor şi recunoaşterea pierderilor ( LEVDRRBIG 4 ). Rezultatele

sunt asemănătoare cu cele elaborate de către Khan şi Watts, 2009, Roychowdhury şi Watts

(2007). Pe baza acestor aspecte, ipoteza H3 de cercetare este acceptată.

Variabilele aferente regimului contabil rămân semnificative statistic şi pozitive, aspect

ce evidenţiază că după adoptarea IFRS-urilor ca modalitate de raportare a situaţiilor financiare

individuale , entităţile tind să fie mai conservative.

4.4 Concluzii

Această parte a lucrării încearcă să evidenţieze impactul auditorului financiar asupra

nivelului de conservatorism practicat de entităţile listate care au fost nevoite să îşi

întocmească situaţiile financiare individuale sub IFRS. Studiul este realizat pe perioada

cuprinsă între 2010 şi 2013 şi cuprinde o analiză elaborată pe o perioadă de 4 ani. Acest

capitol ţine cont de schimbarea tehnicii de raportare a situaţiilor financiare individuale: de la

sistemul de raportare contabil românesc la sistemul de raportare bazat pe Standardele

Internaţionale de Raportare Financiară. Studiul include toare companiile care au adoptat, în

mod obligatoriu, modalitatea nouă de întocmire a situaţiilor financiare individuale

(reglemeantarea este impusă începând cu anul 2012) Rezultatele cercetării arată că pe piaţa de

capital din România, entităţile mari care sunt auditate de către un auditor ce face parte din

BIG 4 sunt mai conservatoare. Pe de altă parte, societăţile care se bazează pe creştere şi care

sunt auditate de către un auditor membru al grupului BIG 4 au tendinţa de a fi mai

conservative în medie. Cele mai puţin conservative sunt entităţile cele mai îndatorate chiar

dacă acestea sunt auditate de către un auditor ce face parte din BIG 4. Acestea îşi recunosc

câştigurile mai rapid, având o asimetrie de informaţii mai mică între recunoaşterea pierderilor

şi recunoaşterea câştigurilor. Rezultatele sunt asemănătoare cu cele prezentate în literatura de

specialitate, excepţia fiind constituită de către entităţile mari auditate de o companie BIG 4

care sunt în medie, mai conservatoare. Potrivit lui Chi et al (2009) , entităţile sunt mai

conservatoare atunci când au mai multe probleme de agent şi atunci când au un sistem de

guvernanţă corporativă slab. Prin urmare, entităţile româneşti ar trebui să îşi îmbunătăţească

sistemul de guvernanţă coprorativă pentru a putea să îşi recunoască mai rapid câştigurile şi să

fie mai puţin conservatoare.

În ceea ce priveşte problemele acestei cercetări, acestea se referă la existenţa unui

eşantion redus, la colectarea manuală a datelor şi la faptul că modelele elaborate prezintă

autocorelare.

62

Cercetarea ulterioară se va focaliza pe identificarea nivelului de conservatorism

condiţional şi a nivelului de conservatorism necondiţional de pe piaţa de capital din România.

Potrivit lui Lara et al (2005) cu cât sistemul de guvernanţă corporativă este mai dezvoltat, cu

atât nivelul de conservatorism condiţional este mai ridicat.

63

CONCLUZII GENERALE

O dată cu apariţia crizei financiar- economice, au existat mai multe îndoieli legate de

credibilitatea rapoartelor de audit furnizate de către auditorii financiar. Rolul acestor rapoarte

a fost perceput ca fiind ambiguu. Auditorii au fost acuzaţi că au contribuit la declanşarea şi

propagarea crizei economice şi financiare. Auditorii financiari au fost, prin urmare, nevoiţi să

implementeze atît tehnici noi, cât şi proceduri noi pentru evaluarea riscurilor, cu scopul de a-

şi putea desfăşura activitatea în această acestei perioade. (Pal, 2010) consideră că întrucât s-a

realizat o schimbare majoră a condiţiilor pieţei, riscurile asumate de către auditorii financiari

sunt mai ridicate, în timp ce, credibilitatea asociată auditării situaţiilor financiare a devenit

îndoielnică.

Legat de impactului pe care criza financiară şi economică l-a produs, putem enumera

atât identificarea şi implementarea unor măsuri adecvate de stabilizare a sistemului financiar,

cât şi acordarea unei atenţii deosebite instituţiilor financiare, agenţiilor de rating, soxietăţilor

financiare, băncilor centrale şi instituţiilor cu rol de supraveghere. În aceste noi condiţii,

considerăm necesară consolidarea profesiei de audit financiar,principalul obiectiv fiind

redobândirea credibilităţii profesiei care s-a manifestat înaintea declanşării crizei actuale.

Consider că auditul financiar trebuie să contribuie eficient la asigurarea stabilităţii

contextului macroeconomic în care entităţile îşi desfăşoară activitatea , deoarece , prin opinia

furnizată, aceştia acordă credibilitate raportărilor contabile şi raportărilor financiare auditate.

Noile problemele se referă la acordarea unei opinii favorabile de către auditorul financiar,

chiar şi atunci când entitatea auditată nu are o situaţie financiară ridicată.. O explicaţie a

acestui fenomen ar fi dat dată de faptul că aceasta poate fi corelată cu gradul de transparenţă

redus pe care compania auditată îl practică (lipsa furnizării unor informaţii adecvate) .

În consecinţă, considerăm că fundamentarea precisă a rolului deţinut de către auditorul

financiar, poate avea un rol semnificativ în asigurarea bunăstării sociale a populaţiei.

Schimbarea contextului macroeconomicîncurajat scepticismul cu privire la calitatea auditului

financiar. În esenţă, auditul financiar ar trebuisă creeze un nivel minim de asigurare cu privire

la performanţa financiară înregistrată de către entitatea auditată..

Se poate observa, însă, observat, că forma raportului de audit financiar este o formă

destul de sumară, prin care sunt oferite publicului mult mai puţine informaţii decât

informaţiile oferite acţionarilor. Pe de altă parte, acest raport de audit financiar nu curpinde

impactul modificărilor de venituri sau de cheltuieli de la nivelul entităţii, sau legătura dintre

64

indicatorii financiarişi performanţa obţinută de compania auditată. În acest sens,, structura

raportului de audit este una care poate genera ambiguităţi cu privire la calitatea informaţiei

financiare pentru acţionari. În cadrul primului paragraf al raportului de audit financiar se

prezintă faptul că managerul este responsabil pentru modalitatea în care a realizat

fundamentarea situaţiilor financiare şi pentru modalitatea în care a aplicat principiile şi

politicile contabile ale entităţii. În cadrul rapotul de audit se prezintă şi o informaţie conform

căreia nu a fost folosită o verificare exhaustivă a valorii tuturor elementelor cuprinse în

situaţiile financiare: bilanţ şi contul de profit şi pierdere. Pornind de la faptul că auditorul

financiar trebuie să ofere o opinie de audit cu privire la activitatea întregii entităţi auditate,

trebuie să ţinem cont de tehnica utilizată şi de modalitatea în care a criteriile de evaluare a

informaţiilor financiare sunt implementate. Prin urmare, opinia auditorul financiar constituie

elementul central al raportului de audit deoarece în funcţie de aceasta, se acordă sau nu

credibilitate modalităţii de construire a situaţiilor financiare. Ţinând cont de fluctuaţiile

macroeconomice înregistrate în ultimii 10-15 ani, credibilitatea opiniei auditorului financiar a

devenit îndoielnică. Astfel, în condiţiile în care auditorul financiar acordă o opinie favorabilă

informaţiilor auditate, investitorul are toate premisele să continue să îşi aloce capitalurile

proprii în entitatea auditată. În cazul în care opinia de audit este o opinie îndoielnică, apare

problema dacă această opinie are caracter credibil sau nu.

În literatura de specialitate, se regăsesc mai multe cercetări în care se evidenţiază rolul

auditorului financiar şi calitatea serviciilor furnizate de către acesta. Salterio şi Koonce (1997)

prezintă modalitatea în care auditorii financiari auditează situaţiile financiare anterioare, dat

fiind faptul că nu există o metodologie general acceptată. Aceştia arată că tendinţa auditorului

financiar este de a se oreinta spre situaţiile financiare precedente doar atunci când este

identificată o problemă în modalitatea de construire a situaţiilor financiare, însă auditorii

financiari nu iau în considerare şi situaţia actuală a clientului. Auditorii financiari se

raportează la situaţia actuală doar în situaţia în care problema identificată nu poate fi rezolvată

şi aceasta prezintă un caracter ambiguu. Acest tehnică afectează negativ atât independenţa

auditorului financiar, cât şi politicile şi tehnicile pe care acesta le utilizează în vederea

identificării unei soluţii prin n raportare la situaţia anterioară.

Spre deosebire de firmele de dimensiuni mici, firmele care auo reputaţie mai mare (cum

ar fi entităţile din Big 4) au tendinţa de a conferi un grad de transparenţă mai mare raportului

de audit şi de a prezenta problemele întâmpinate mult mai amănunţit. Se remarcă, astel,

neafectarea principiului independenţei acestora. (Michaely şi Shaw -1995). În literatura de

specialitate, există dovezi că societăţile de audit financiar de dimensiuni mari, caredeţin o

65

anumită reputaţie, sunt societăţile conduc un audit de o calitate mai ridicată. Totodată, aceste

entităţi reduc semnificativ temerile investitorilor referitoare la modalitatea în care

managementul companiei îşi fundamentează situaţiile financiare. (Rahman -1998). Spre

deosebire de această perspectivă, Francis (2004) consideră că determinarea calităţii auditului

financiar se bazează pe exemplele în care operaţiunea de auditfinanciar nu a oferit soluţii

adecvate. Îmbunătăţirea calităţii auditului financiar ţine cont de evaluarea amănunţită atât a

elementelor non-financiare ale companiei auditate, cât şi a serviciilor de non-audit contractate

de societatea auditată. O altă perspectivă este aceea că elementul calitativ aferent raportului

de audit financiar este influenţat de cuantumul onorariile obţinute de auditorii financiar, de

regimul legal în care entitatea îşi desfăşoară activitatea şi de reputaţia pe care auditorul

financiar o are atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional.(Chen, Chi şi Lin, 2012)

Ruiz-Barbadilloa, Gómez-Aguilara şi Biedma-Lópezb (2006) analizează dacă realizarea

auditului financiar pe o perioadă mai îndelungată pentru aceeaşi companie implică o calitate

mai ridicată a auditului efectuat sau dimpotrivă generează diminuarea independenţei

auditorului financiar. Concluzia autorilor a fost că independenţa auditorului se reduce, o dată

cu creşterea perioadei în care entitatea este auditată de către aceeaşi compania, mai ales în

situaţia în care societatea auditată nu realizează tranzacţii cu opţiuni.

O altă abordare este prezentată de cătreSikka şi Willmott (1995). Autorii

concluzionează că crizele financiare şi economice au au o influenţă majoră asupra auditului

financiar încurajând realizarea de modificări în standardele aplicate pentu fundamentarea

procesului de audit financiar şi în codul de etică existent. În acest sens, reajustarea

standardelor de audit financiar a constituit o măsură obligatorie, impusă pentru a se

puteaconferi o credibilitate adecvată rapoartelor elaborate de auditorul financiar. Mitton

(2002) consideră că falimentul unor entităţi nu depinde de auditorii financiari, ci principalele

cauze se referă şa politicile implementate de entitate, respectiv la tipul politicilor de

guvernanţă corporativă adoptat şi de lipsa de transparenţă în aplicarea acestora. Prin urmare,

atunci când elementele referitoare la gradul de transparenţă al raportării financiare, la

politicile de guvernanţă corporativă implementate de către entitate şi la modalitatea în care se

asigură protecţia acţionarilor minoritari sunt distinct evidenţiate în documentele întocmite de

către societatea auditată. , calitatea raportului de audit financiar va fi una extrem de ridicată.

Pe de altă parte, Sikka (2009) susţine că actualul rol al auditorul financiar este deoarece

nefurnizarea unor informaţii de către compania auditată cu privire la politicile adoptate şi la

modalitate de implementare a guvernanţei corporative poate acentua faptul că auditorii

financiari au tendinţa de a acoperi fraudelor entităţilor auditate.,. De asemenea, prin faptul că

66

raportul de audit are un caracter sumar, se contestă independenţa acestora iar, opinia de audit

c nu are un caracter obiectiv. În această situaţie, justificarea pconstă în faptul că numeroase

societăţi intrate în faliment sau în insolvenţă au avut în prealabil, un raport de audit mai puţin

calificat.

Prin urmare, potrivit lui Germain (2007) şi Humphreya, Loftb & Woodsc (2009)

auditorii financiari trebuie să ţină cont de contextul macroeconomic în care entitatea îşi

desfăşoară activitatea. Practicile de audit trebuie să fie corelate cu reglementările existente şi

cu politicile de guvernanţă corporativă ale entităţii. Eşecul rapoartelor de audit financiar se

datorează existenţei undei discrepaneă între competenţele auditorilor, obligaţiile acestora de

raportare, reglementările şi cerinţele folosite pentru întocmirea raportului de audit şi politicile

de guvernanţă corporativă ale companiei auditate.. Alte probleme se regăsesc în statele în

care nu există impuse reglementări naţioanle cu privire la independenţa auditorului financiar,

situaţie în care calitatea raportului de audit financiar este neconcludentă (Marchesi - 2000).

La nivelul României, cercetările realizate dovesc importanţa elementelor de guvernanţă

coprorativă în estimarea calităţii auditului financiar. Studiile întreprinse dovedesc că există

corelaţii între elementele de guvernanţă corporativă, elementele ce caracterizează operaţiunile

de audit şi performanţa financiară a întreprinderilor. Dacă între performanţa financiară şi

onorariile acordate auditorului financiar nu există o corelaţie semnificativă statistic, aceasta

este influenţată negativ de lipsa dualităţii dintre CEO şi directorul general şi pozitiv de

existenţa unui auditor din BIG 4. Onorariile de audit sunt influenţate pozitiv de cuantumul

salariilor managerilor şi de procentul deţinut de către acţionarul majoritar. Corelaţii negative

se regăsesc între sistemul unitar de management combinat cu dualitatea CEO-director general,

de deţinerea controlului de către acţionarii majoritari şi de creşterea numărului de membri din

consiliul de administraţie şi onorariile de audit.

Din punct de vedere al nivelului de conservatorism, cercetările prezintă faptul că

entităţile mari, auditate de companii ce fac parte din BIG 4 şi entităţile axate pe creştere care

au un auditor financiar membru al grupului BIG 4 sunt mai conservatoare. Cele mai puţin

conservatoare sunt entităţiile puternic îndatorate, chiar dacă acestea apelează la serviciile de

audit ale unui companii din Big 4.

Ţinând cont de aceste aspecte, am putea afirma că pentru creşterea calităţii auditului

financiar este necesar să ţinem cont de caracteristicile companiile şi de modalitatea în care

politicile de guvernanţă corporativă sunt implementate la nivel de companie.

67

ACKNOWLEDGEMENT

Această lucrare a fost realizată în cadrul proiectului POSDRU/159/1.5/S/142115 cu

titlul "Performanţă şi excelenţă în cercetarea doctorală şi postdoctorală în domeniul ştiinţelor

economice din România", cofinanţat din Fondul Social European prin intermediul

Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

68

SURSE BIBLIOGRAFICE

Abbott, L. J., Parker, S., Peters, G. F., Raghunandan, K. (2003). The association between

auditcommittee characteristics and audit fees, Auditing: A Journal of Practice &

Theory, 22(2), pp. 17–32.

Ahmed , A. S. Neel, M. and Wang, D. (2013) “Does Mandatory Adoption of IFRS Improve

Accounting Quality? Preliminary Evidence” Contemporary Accounting Research, vol.

30, no.4: 1344–1372

Ahmed, K., Chalmers, K., Khlif, H. (2013). “A Meta-analysis of IFRS Adoption Effects”.

The International Journal of Accounting, 48, pp. 173-217.

Andre, P. and Filip., A. (2012) “Accounting Conservatism in Europe and the Impact of

Mandatory IFRS Adoption: Do country, institutional and legal differences survive?”,

ESSEC Business School, France, available online at

https://research.mbs.ac.uk/accounting-

finance/Portals/0/docs/Accounting%20Conservatism%20in%20Europe%20and%20the

%20Impact%20of%20Mandatory%20IFRS%20Adoption.pdf

Aussenegg, W., Inwinkl, P.and Schneider, G.T. (2008). Earnings Management and Local vs.

International Accounting Standards of European Public Firms.available online at SSRN,

at http://ssrn.com/abstract=1310346 or http://dx.doi.org/10.2139/ssrn.1310346.

Ball, R. and Shivakumar, L., (2005) “Earnings quality in UK private firms: comparative loss

recognition timeliness”. Journal of Accounting and Economics, vol. 39 , no.1: 83-128.

Barth, M. E., Landsman, W.R., Lang, M., Williams, C. (2012) „Are IFRS-based and US

GAAP-based accounting amounts comparable?”, Journal of Accounting and

Economics, vol. 54, no. 1:68-93

Basu, S., (2005) “Discussion of "Conditional and Unconditional Conservatism: Concepts and

Modelling"'. Review of Accounting Studies, vol. 10, no. 2/3: 311-321.

Basu, S., 1997. The conservatism principle and the asymmetric timeliness of earnings. Journal

of Accounting and Economics, vol. 24, no. 1: 3-37.

Basu, S., Hwang, L. and Jan, C. (2001) “Differences in conservatism between Big Eight and

non-Big Eight auditors”, Working Paper, available online at

http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2428836

69

Bauwhede, H., V., Willekens, M., Gaeremynck, A., (2003). „Audit firm size, public

ownership, and firms' discretionary accruals management”, The International Journal of

Accounting, vol. 38, no. 1, pp.1-22

Beasley. M., S., (1996). „An empirical analysis of the relation between the board of director

composition and financial statement fraud”, The Accounting Review, vol. 71,

pp. 443-475

Bliss, J.H. (1924). Management through accounts. New York: The Ronald Press Co.

Bouaziz, Z. (2012), “The Impact of the Presence of Audit Committees on the Financial

Performance of Tunisian Companies”. International Journal of Management & Business

Studies, 2(4), pp. 57-64

Brad, L. Dobre, F., Ciobanu, R., Brasoveanu, I. V. (2014). The interaction between financial

audit and corporate governance: evidence from Romania, article presented at Emerging

Market Queries in Finance and Banking, Bucharest, ROMANIA, 24th-25th, October

2014

Brad, L., Ciobanu, R., Dobre, F. (2014). “Factors that influence the performance of listed

companies considering the IFRS approach: Evidence from Romania”, Theoretical and

Applied Economics, Supplement ECTAP, International Finance and Banking

Conference - FI BA 2014 (XII Edition), pp. 32- 39

Brown, W., O., Helland, E., Smith, J., K., (2006), „Corporate philanthropic practices”,

Journal of Corporate Finance, vol.12, no. 5, pp 855-877

Campa, D., (2013)“Big 4 fee premium” and audit quality: latest evidence from UK listed

companies” , Managerial Auditing Journal, 28(8), pp. 680-707

Cano-Rodriguez, M. (2010) “Big Auditors, Private Firms and Accounting Conservatism:

Spanish Evidence”, European Accounting Review, vol. 19, no. 1: 131-159

Caramanis, C, Lennox, C. (2008) „Audit effort and earnings management”. Journal of

accounting and economics, vol.15, no. 1, pp 116-138.

Carcello, J., V., Hermanson, D., R., Neal, T., L., Riley, R., A. 2002. “Board characteristics

and audit fees”, Contemporary Accounting Research, 19 (3), pp. 365-384

Chan, P., Ezzamel, M., Gwilliam, D. (1993). Determinants of audit fees for quoted UK

companies.Journal of Business Finance and Accounting, 20(6), pp.765-786.

Chang, X., Dasgupta, S., Hilary, G. (2009). “The Effect of Auditor Quality on Financing

Decisions” , The Accounting Review, 84 (4), pp. 1085-1117

70

Chi, W. , Liu, C, Wang, T. (2009) ”What affects accounting conservatism: A corporate

governance perspective”, Journal of Contemporary Accounting & Economics, vol.5. no.

1. Pp.47-59

Chia, Y.M., Lapsley, I. and Lee, H.W. (2007). “Choice of auditors and earnings management

during the Asian financial crisis.” Managerial Auditing Journal, 22(2), pp.177 – 196.

Cohen, J., R., Hanno, D., M., (2002) “Auditors’ Consideration of Corporate Governance and

Management Control Philosophy in Preplanning and Planning Judgments”, Auditing: A

Journal of Practice & Theory, 19(2), pp. 133-146

Cohen,J., Krishnamoorthy, G. and Jeffrey, A (2010) Corporate Governance and the Audit

Process, Contemporary Accounting research, vol. 19, no. 4, pp573-594

Core, J. E., Holthausen, R. W., Larcker, D. F. (1999), “Corporate governance, chief executive

officer compensation, and firm performance”, Journal of Financial Economics, 51, pp.

371-406

Covrig, V. M., DeFond, M. L., Hung, M. (2007) „Home bias, foreign mutual fund holdings,

and the voluntary adoption of international accounting standards, Journal of Accounting

Research, 45(1), pp.41-70

Craswell, A., Stokes, D. J., Laughton, J. (2002). “Auditor independence and fee dependence”,

Journal of Accounting and Economics, 33(2), pp. 253-275

Daske, H., 2006. Economic Benefits of Adopting IFRS or US-GAAP – Have the Expected

Cost of Equity Capital Really Decreased? Journal of Business Finance & Accounting,

vol. 33, no. 3-4: 329-73

DeAngelo, L. E. (1981). “Auditor size and audit quality” , Journal of Accounting and

Economics, 3(3), pp. 183-199

DeFond, M., Hu, X., Hung, M., Li, S. (2011) . „The impact of mandatory IFRS adoption on

foreign mutual fund ownership: The role of comparability”, Journal of Accounting and

Economics, 51(3), pp.240-258

Deis Jr., D., R., Giroux, G.,(1996) „The effect of auditor changes on audit fees, audit hours,

and audit quality”, Journal of Accounting and Public Policy, vol. 11, no. 1, pp. 55-76

Dimitropoulos, P. E., Asteriou, D., Kousenidis, D., & Leventis, S. (2013). “The impact of

IFRS on accounting quality: Evidence from Greece”. Advances in Accounting, 29(1),

pp. 108-123.

Dittmann, I., Maug, E., G., Schneider, C., 2008. Bankers on the board of German firms: What

do they do, what they are worth, and why they are (still) there, Review of

Finance,14(1), pp. 35-71

71

Dobre, F, Turlea, E, Bodislav, A (2012) External audit role in supporting efficient corporate

governance, Globalization: Business, Finane and Education , accepted for published in

summer 2012

Dobre, F. , Popa, A., F., şi Niculiţă, A., L., (2012) „What exactly financial auditors report

given the divergence between ethics, social responsibility and financial performance. Is

the auditor profession still sustainable?”, Working Papers Series on Social

Responsibility, Ethics, & Sustainable Business, vol. 1, pp. 21—26

Dobre, F. Are financial audit elements and corporate governance policies solutions forthe

economic crisis?, presented at International Conference "Post-Crisis Developments in

Economics", Bucharest, Romania, 21-22 November 2014

Dobre, F., Brad, L., Ciobanu, R., Turlea, E., Caloian, F., (2012) „ Management performance

audit in mergers and acquisitions”, Emerging Markets Queries in Finance and Business,

Procedia Economics and Finance, vol. 3, pp. 309-314

Dobre, F., Caloian, F., Brad, L. (2012a) „ The audit importance regarding the agent theory

and the consequences upon financial performance obtained by romanian companies

from the BSE”, International Scientific Conference, ECO-TREND 2012, Exit from the

crisis and revival of sustainable growth, Târgu Jiu

Dobre, F., Caloian, F., Brad, L. (2012b) „ The importance of corporate governance existence

and the influence of profitability upon the quality of financial audit”, International

Scientific Conference, ECO-TREND 2012, Exit from the crisis and revival of

sustainable growth, Târgu Jiu

Dobre, F., Caloian, F., Brad, L. (2012c) „Connections between audit fees and manager’s

salary on BSE”, Proceedings Of The 6th International Management Conference

"Approaches In Organisational Management, Bucharest, Romania, pp. 96-101

Easley, D., Hvidkjaer, S. and O’Hara, M. (2002) “Is information risk a determinant of asset

returns?”, Journal of Finance, vol. 57, no. 5: 2185-2221

Eccles, R., G., Ioannou, I., Serafeim, G., (2012) „The impact of corporate culture of

sustainability on corporate behavior and performance”, Harvard Business School,

Working Paper 12-035

Farber, D. B. (2005), “Restoring Trust after Fraud: Does Corporate Governance Matter?”, The

Accounting Review, 80(2), pp. 539-561

Folker, J. J(1992) Corporate Governance and Disclosure Quality, Accounting and Business

Research, vol. 22, no.. 86, pp111 -124

72

Francis, J. and Wang, D., (2008). 'The Joint Effect of Investor Protection and Big 4 Audits on

Earnings Quality around the World'. Contemporary Accounting Research, vol. 25, no.

1: 157-191.

Francis, J.R. (1984). “The Effect of Audit Firm Size on Audit Prices: A study of the

Australian Market”. Journal of Accounting and Economics, 6(2), pp. 133-151.

Givoly, D., Hayn, C. and Natarajan, A. (2007) “Measuring reporting conservatism “,The

Accounting Review, vol. 82, no.1: 65–106

Gujarati, D. N. (2004), Basic Econometrics. Fourth Edition, the McGraw-Hill Companies

Hay, D.C., Knechel, W.R., Wong, N. (2006). Audit fees: A meta-analysis of the effect of

supply anddemand attributes. Contemporary Accounting Research, 23(1), pp. 141-191

Hsu, C-H., Sakaib, M., Y., (2009) „Auditing program evaluation audits: Executive training

exercise for assessing management thinking, planning, and actions”, Journal of Business

Research, vol. 62, no.7, pp. 680-689

Hubens, R. (2012). „The Influence of the Financial Crisis on Auditor Changes and Earnings

Management, Tilburg University, available online at

http://arno.uvt.nl/show.cgi?fid=123020

Idowu,S., O.(2014) “ Corporate governance: an international perspective, Springer

Publishing, Berlin

Imhoff,E. A.(2003) Accounting quality, Auditing and Corporate Governance, Accounting

Horizons, supplement, pp 117 -128

Indjiejikian, R., J., (1992) „Performance evaluation and compensation research: an agency

perspective”, American Accounting Association, vol. 13, no .2 , pp 147-157

Jensen, M., C., Meckling, W.,H., (1976), „Theory of the Firm: Managerial Behavior, Agency

Costs and Ownership Structure”, Journal of Financial Economics, vol. 3, 1976, no. 4.

pp. 305-360.

Juljaisuja, V, Y (2010) „A Theoretical Examination of the Role of Auditing and the

Relevance of Audit Reports”, Vaasanyliopisto,

Khan, M., Watts, R. (2009) “Estimation and empirical properties of a firm-year measure of

accounting conservatism”. Journal of Accounting and Economics, vol. 48,no. 2-3: 132–

150

Khurana, I., K., Ratman, K. K. , (2004) “Litigation Risk and the Financial Reporting

Credibility of Big 4 versus Non-Big 4 Audits: Evidence from Anglo-American

Countries”, The Accounting Review, 79 (2), pp. 473-495

73

Kirkpatrick, G. (2009). “The Corporate Governance Lessons from the Financial Crisis”,

Financial Market Trends, OECD 2009, pp. 1-30

Klein, A., (2008) „Audit committee, board of director characteristics, and earnings

management”, vol. 33, no.3, pp. 375-400

Koford, K., Penno, M,. (1992) „Accounting, Principal-Agent Theory, and Self-Interested

Behavior“ , The Ruffin Series in Business Ethics, pp 127-142

LaFond, Ryan, and Ross L. Watts. 2008. The information role of conservative financial

statements. The Accounting Review, 83: 447-478

Lara, J. M. G.; Osma, B. G.; Penalva, F. (2005) ” Accounting conservatism and corporate

governance” disponibil online la https://research.mbs.ac.uk/accounting-

finance/Portals/0/docs/2006/GarciaLara.pdf

Lin, S., Riccardi, W. & Wang, C., 2012. Does accounting quality change following a switch

from U.S. GAAP to IFRS? Evidence from Germany. Journal of Accounting and Public

Policy, vol. 31:641–57.

Mitra, S., Hossain, M., Deis, D., R., (2007). The empirical relationship between ownership

characteristics and audit fees, Review of Quantitative Finance and Accounting, 28,

pp.257-285

Muramiya, K. and Takada, T. (2010) “ Auditor Conservatism, Abnormal accruals and going

concern opinion”, Dissussion paper Series, Kobe University, Japan, available at

http://www.b.kobe-u.ac.jp/paper/2010_64.pdf

Niemi, L., (2005) „Audit effort and fees under concentrated client ownership: Evidence from

four international audit firms”, The International Journal of Accounting, vol. 40, no 4.

Pp. 303-323

Opler, T. C., Titman, S., (1994) “Financial Distress and Corporate Performance”, The Journal

of Finance, 49 (3), pp. 1015-1040

Pal, T. (2010) „The impact of the economic crisis on auditing”, European Integration Studies,

Miskolc, vol. 8, no. 1: 131-142

Piot, C., Dumontier, P. and Janin, R. (2011) “IFRS consequences on accounting conservatism

within Europe:The role of Big 4 auditors”, available online at

http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=1754504

Previts, G.,J., Parker, L., D., Coffan, E., N. (2000) „Accounting History: definition and

relevance”, preluat din culegerea de articole „ the History of Accounting – Critical

perspectives on business and management”, vol. I, Routledge, Londra

74

Qiang, X., (2007) “The effects of contracting, litigation, regulation and tax costs on

conditional and unconditional conservatism: cross-sectional evidence at the firm level”.

The Accounting Review, vol. 82 no. 3:759-796.

Reichelt, K.J., Wang, D. (2010). „National and Office-Specific Measures of Auditor Industry

Expertise and Effects on Audit Quality”. Journal of Accounting Research, 48(3), pp.

647-686.

Roychowdhury, S. and Watts, R.L.( 2007). „Asymmetric timeliness of earnings, market-to-

book and conservatism in financial reporting”. Journal of Accounting and Economics,

vol. 44, no.1-2: 2-31.

Sahedi, M. (2007) „Evaluating Effectiveness of External Auditors’ Report: Empirical

Evidence from Iran”, Pak. J. Commer. Soc. Sci., vol. 4, pp 69-83

Sarens, G (2007) „Agency theory as a predictor of the size of the internal audit function in

Belgian companies”, consultat online la

http://aaahq.org/audit/midyear/08midyear/papers/21_Sarens_AgencyTheory.pdf

Sikka, P (2009) „Financial crisis and the silence of the auditors”, Accounting, Organizations

and Society, vol. 34, no 6-7, pp 868-873

Simon, D.T., Francis, J.R. (1988). ” The effects of auditor changes on Audit Fees: Test of

price cutting and price recovery” . The Accounting Review, 63(2), pp. 255-269.

Simunic, D.A. (1980). The pricing of audit services: Theory and evidence. Journal of

AccountingResearch, 18(1), 161–90

Steward, J., G., Kent, P., 2006. The relation between external audit fees, audit committee

characteristics and internal audit , 9-1-2006 Working Paper Faculty of Business

Publications, available at http://epublications.bond.edu.au/business_pubs/14/

Tsui, J., S., L., Jaggi, B., Gul, F., A. (2001). CEO Domination, Growth Opportunities, and

their Impact on Audit Fees, Journal of Accounting, Auditing & Finance, 16(3), pp. 189-

208

Veprauskaitė, E., Adams, M., (2013) “Do powerful chief executives influence the financial

performance of UK firms?”, The British Accounting Review, 45 (3), pp.229-241

Voller, D., Bremert, M., Zein, N., (2013). “Interdependencies between auditing and corporate

governance –evidence from Germany, Auditing and Corporate Governance, 65, pp.

198-226

Watts, R.L., 2003. Conservatism in Accounting Part I: Explanations and Implications..

Accounting Horizons, vol. 17, no. 3: 207-221

75

Williams, D.D. (1988). “The potential determinants of auditor change”. Journal of Business,

Finance & Accounting, 15(2), pp. 243-261.

Wong, T. J., Fan, J.P.H. (2005). ”Do external auditors perform a corporate governance role in

emerging markets? Evidence from East Asia”, Journal of Accounting Research, 43 (1),

pp. 35-72

Zhang, J. (2008) “The contracting benefits of accounting conservatism to lenders and

borrowers”. Journal of Accounting and Economics, vol. 45, no. 1: 27-54.

Date post:	15-Dec-2016
Category:	Documents
Upload:	vophuc
View:	223 times
Download:	2 times

Rolul guvernanței corporative în vederea îmbunătățirii calității ...

Documents