Rolul antrenorului in judo

Elev: Sucitu Mircea

2015

Cuprins Introducere...........................................................................................................3Capitolul 1. Scurta istorie a artelor martiale........................................................5 Aparitia judo-ului ...........................................................7 Judo in Europa................................................................8 Istoria judo-ului in Romania ....................................... 11Capitolul 2. Clasificarea tehnic a Judo-ului ...................................................172.1. NAGE-WAZA tehnica luptei n picioare ......................192.2. NE-WAZA tehnica luptei la sol .....................................22Capitolul 3. Evolutia tehnicii judo ului ......................................................... 243.1. Eficienta procedeelor i combinatiilor tehnico tactice..243.2. Elemente de baza ale judoului.........................................34Anexe ...............................................................................................................47Bibliografie ......................................................................................................59

Introducere Pregtirea in sportul de performanta, reprezint o sarcin grea intrucat fiecare disciplina sportiva, ramura sau proba, solicita eforturi complexe.De la antrenarea deprinderilor tehnice/tactice la pregtirea fiziologic i psihologic, antrenorul trebuie s cunoasc cerintele Stiintei Sportului, pentru a putea imbunti potenialul sportivilor sub toate aceste aspecte i, ca o consecin, pentru a imbunti performana. Aceasta este singura cale de urmat in sportul de elit.Antrenorul este persoana care face ca totul s se intample. Este artistul care aplic tiina sportului, pentru a produce o form de art demonstrata prin performantele fizice, tehnice si tactice, evideniate de un sportiv antrenat minunat de bine !In pregtire nu planifici efortul ci, mai degrab, reacia lui fiziologica.Fiind bine antrenat, elimini intamplarea.Ce nu se antreneaz se dezantreneaz.Ar trebui s planifici s faci bine ceea ce faci, nu neaprat s invingi !Cat este antrenorul de bun, atat sunt i sportivii.Vei reui numai cand v vei antrena pentru reuit.Cand eti bine antrenat, victoria vine de la sine.In sport se intampl minuni numai cu echipele bine antrenate.Oboseala este dumanul nr. 1 al sportivilor.Antrenai-v ca s invingei oboseala !Nu complicai pregtirea. Simplificai-o !Cine n-are minte n-are parte nici de catig !Greu, dar cu cap !Incertitudinile de azi duc la infrangerea de maine.Nimeni nu e iute inainte de a fi puternic.Muli consider leciile refacerii o pierdere de timp ! Cu cat v refacei mai repede, cu atat vei face mai mult efort i v vei perfeciona mai repede.Putei inva mai mult din insuccese decat din succese.Transformai infrangerea intr-o mare ocazie de a inva.In pregtire nimic nu este intampltor, ci mai degrab intenionat.Vrei s obinei successul ? Plnuii cum s ajungei la el !

Capitolul 1. Scurta istorie a artelor martiale

Exist mai bine de 1000 de forme diferite de arte mariale rspndite pe ntreg mapamondul i care au o vechime de mai bine de 2000 de ani. Cnd anume au nceput s apar artele mariale i unde anume nimeni nu poate spune cu precizie.n societatea european, putem s datm dezvoltarea anumitor forme de art marial precum tirul cu arcul i luptele ncepnd cu civilizaia greac. Exist totui dovezi c anumite forme de lupt se practicau nc n Egiptul faraonilor. Astfel, la Beni-Hasan, ntr-un mormnt spat n stnc pe vremea Faraonului Tuthmose al III-lea i al Reginei Hatshepsut (1482 .Chr.), se afl pictate scene de tehnici de lupt corp-la-corp.n ceea ce privete orientul ndeprtat, este acceptat teoria c forme primare de arte mariale au aprut n China antic n rndul clugrilor care au dezvoltat anumite tehnici de lupt n scop de autoaprare. n jurul anilor 557 al erei noastre, fondatorul budismului Zen a predat nvceilor si metode de ntrire a sntii prin aplicarea celor 18 principii Lo-han, marcnd astfel nceputul artelor mariale chineze Chiao-ti-shu (form de lupte libere), Kempo (form de lupt cu pumnii), Tai-chi-chuan sau Taiji-quan (form de box cu umbra). n timpul perioadei japoneze Muromachi (1338-1573), in insula Okinawa s-au dezvoltat forme de art marial cu mna goal- Karate. colile de karate iniiau practicanii n cteva stiluri distincte precum Shito, Goju, Shotokan, Wado etc. Tot n Okinawa au aprut i tehnici de lupt cu anumite obiecte cum ar fi: Bo (bastonul), Nunchaku (dou segmente scurte de baston unite printr-un lan), Sai (arm metalic n form de trident cu gard), Tonfa (baston scurt prevzut cu un mner), Suruchin (lan sau sfoar prevzut cu mici greuti ataate la capete) etc. Cteva din artele mariale iniiate n China sau n Tailanda au fost preluate de ctre japonezi care le-au perfecionat din punct de vedere al tehnicii de execuie, dar au creat i alte forme noi de lupt. Astfel putem aminti: - Sumo aprut n epoca Nara (645-794 d.Chr.); - Jujitsu tehnici aprute n perioada Kamakura (1185-1333); - Karate Do (provenit din Okinawa-Te) cu principalele stiluriShotokan, Kyokushinkai, Shito-ryu .a.); - Aikido form modern de art marial dezvoltat de UeshibaMorihei la 1948. n afar de tehnici de aprare individual aceast form propune i o filozofie, o art de a tri bazat pe Aiki stare de calm i impasibilitate a spiritului; - Hap-ki-do de origine coreean o combinaie de tehnici dinTae-kwon-do i Aikido, coninnd att procedee de lovire cu pumnul sau piciorul ct i tehnici de proiectare a adversarului la sol i prize contraarticulare; - Kung Fu de origine Cantonez, unde se numete Wushu dezvoltat n Japonia i popularizat de ctre Bruce Lee n anii 1960. Cuprinde att tehnici dure (Shaolin) ct i stiluri suple Tai-ji-quan; - Tae-kwon-do variant coreean de Karate dezvoltat n anii 1955.Tehnicile sale de lupt cuprind n principal loviturile de picior din diferite poziii i srituri precum i tehnici de lovire a punctelor vitale; - Kendo (Calea sabiei) art marial a mnuirii sabiei, cultivat din cele mai vechi timpuri de rzboinicii japonezi (Bushi). Interzis n 1876, cnd Samuraii au pierdut dreptul de a mai purta sabia, i transformat n sport n anul 1894. Practicat n Japonia de ctre brbai i femei deopotriv, este cea mai respectat disciplin dintre artele mariale (Budo). n practica sportiv, sabia adevrat (Katana) a fost nlocuit cu una din bambus (Shinai).

1.1. Aparitia judo-ului n Japonia, practica marial a evoluat de la forma BUJUTSU iniierea n procedee de lupt care aveau ca scop final fuziunea ntre spirit i corp -, n BUDO (BU = lupt; DO = cale), adic calea rzboinicului. Se pare c arta marial TAKENOUCHI-RYU (dezvoltat n 1532) este considerat ca fiind forma de nceput a JUJITSU-lui. Dintre cele 20-30 de forme de lupt dezvoltate de ctre Samurai, Jujitsu era singura form de lupt fr arm, cu toate c pe la mijlocul lui 1800 au existat mai bine de 700 stiluri diferite din aceast form de lupt. Cele mai des practicate erau: TAKENOUCHI-RYU, JIKISHIN-RYU, KYUSHIN-RYU, YOSHIN-RYU, SEIKIGUCHI-RYU, KITO-RYU, TENSHIN-SHINYO-RYU .a.n anul 1868 a fost restaurat ordinea imperial (Restauraia dinastiei Meiji) care a pus capt clasei Samurailor. Restauraia Meiji a ncurajat numai acele forme de arte mariale care constituiau un exerciiu benefic pentru sntatea populaiei ca form de educaie a fizicului. Meritul de a fi pstrat i renoit vechea art a autoaprrii fr arm n perioada Meiji i revine lui JIGORO KANO. El a prelucrat tehnicile din Jujitsu n special din Kito-Ryu i Tenshin-Shinyo-Ryu fondnd un nou sport de lupt cunoscut sub numele de KODOKAN JUDO. Pentru a primi girul guvernamental, n 1886 se organizeaz un meci ntre 15 practicani din cele dou arte mariale. Rezultatul testului guvernamental a fost net n favoarea Judo-ului. Ca atare, acesta a fost aprobat i acceptat n licee, universiti i academii militare ca parte integrant din sistemul naional de educaie.Fondatorul Judo-ului, Jigoro Kano, s-a nscut la 28 oct.1860 n orelul Mikage din prefectura Kobe. n 1871 familia sa s-a mutat la Tokio. Acolo a urmat i a absolvit Universitatea Imperial de Litere i Filozofie. Tot aici, la vrsta de 18 ani, s-a nscris la coala de ju-jutsu Tenshin-Shinyo-ryu la maestrul Fukuda Hachinosuke. n anul 1880, Jigoro Kano a nceput s sistematizeze diferitele tehnici de ju-jutsu selectnd cele mai bune procedee tehnice de aruncare i eliminnd aciunile periculoase (ex.: loviturile de mn i de picior, majoritatea tehnicilor contraarticulare). Astfel s-a nscut un sport nou pe care Kano l-a numit Kodokan Judo (Ko=studiu; Do=cale; Kan=sal) deci, n traducere liber, locul de studiu al cii. La nceput Kodokanul avea 12 tatami (saltele) i 9 elevi. Astzi Kodokanul este o cldire impuntoare cu mai multe etaje unde studiaz judo-ul peste un milion de practicani n fiecare an. n 1895, Jigoro Kano a clasificat procedeele de aruncare din judo ntr-un sistem numit GO KYO NO WAZA sistem care st la baza conceptului de promovare pentru centurile colorate. Jigoro Kano a fost o figur proeminent a micrii olimpice din Japonia dup renaterea acestora la 1896.n timp ce se rentorcea de la o edin a CIO de la Cairo, pe vasul japonez Hikawa Maru, la 4 Mai 1938, n vrst de 78 de ani, JIGORO KANO trece in nefiinta.

Judo in EuropaIn Europa metoda japoneza , asa cum era denumit ju-jutsu lui Kano intra prin Marea Britanie, Germania si Franta. Marea Britanie In Marea Britanie povestea incepe incepand cu 1990 cand in marile orase englezesti deja inpanzite de cluburi de ju-jutsu sunt organizate turnee de lupte cu atleti din toata lumea, Rusia, Danemarca, Turcia, India, Franta, sau Africa de Sud. Unul dintre acesti luptatori, Barton Wright, proprietarul clubului Bartitsu Club din Londra il invita in Marea Britanie pe faimosul expert in ju jitsu Yukio Tani. Foarte curand numele lui Tani devine sinonim cu invincibilitatea ( Michel Brousse, David Matsumoto / Judo A Sport and a Way of Life). In 1918 la Londra este infiintat Budokwai-ul de catre Kunji Koizumi care alaturi de E.J.Harrison si W.E.Steers membri ai Kodokanului si ei contribuie la promovarea judo-ului in Anglia. In 1920 Jigoro Kano viziteaza Budokwai-ul din Londra unde promoveaza pentru prima data principiile Judo. In 1948 ia nastere British Judo Association.GermaniaIn Germania, promotori locali ca si Erich Rahn din Berlin si Alfred Rhode din Frankfurt pe Main , promoveaza ju-jutsu in Germania.Din 1933 un studentul japonez Kyoshin Kitabatake, atunci 5 Dan, are un rol important in promovarea judo-ului printe studentii germani.In 1929 o echipa a Budokwai-ului din Londra este invitata sa participle la o competitie de ju-jutsu unde intalneste o echipa din Frankfurt pe Main si mai apoi una din Wiesbaden. In 1932 Alfred Rhode organizeaza pentru prima data Judo-summerschule sustinuta de experti ca si Koizumi, Tani, Ishiguro, Kitabatake si Rhi si la care participa practicanti din Germania, Marea Britanie, Elvetia si Ungaria.Tot in 1932, Rhode ( Germania), Koizumi (Japonia), Keye ( Marea Britanie) si Bartschi ( Elvetia) pun bazele pentru infiintarea Uniunii Europene de Judo.In 1934 la Kristallpalast din Dresda se organizeaza primul Campionat European de judo.Dupa cel de-al doilea razboi mondial judo-ul in Germania este interzis de catre Aliati in baza faptului ca partidul nazist s-a folosit in manipularea ideological a tinerilor de judo si ju-jutsu. Federatia Germana de Judo este fondata abia in 1953.FrantaJu-jutsul a fost importat in Franta de catre Edmond Desbonnet, un expert al vremii in cultura fizica si sport, un promotor al bodybuiding- ului, care la intalnit pe YukioTani la Baritsu Club din Londra si care, in 1905, promoveaza ju-jutsu la Salle des Champs-Elyseesavandu-l ca instructor pe Ernest Regnier ( Re Nie).Istoria ju-jutsu-lui in Franta este preluata in contiuare de tanarul Moshe Feldenkrais asistent al lui Joliot Curie (premiul nobel pentru chimie in 1935), autorul unei metode originale de autoaparare. Moshe Feldenkrais, in 1933, il intalneste pe Kano si ideile sale cu ocazia unei conferinte pe care acesta le sustinea in Franta. El devine unul dintre primele centuri neagre din Europa. In 1936 Moshe Feldenkrais, alaturi de Paul Bonet-Maury colegi la Institutul Radium fondeaza Ju-jutsu Club de France.In 1935 Moshe Feldenkrais il intalneste pe Mikonosuke Kawaishi cu care urmeaza o fructuasa colaborare. Prin metoda sa Kawaishi revolutioneaza atat judo-ul francez cat si judo-ul mondial la vremea aceea, adaptandu-l la psihologia occidentala. Acesta obisnuia sa spuna Judo este ca orezul sau ca porumbul, el trebuie adaptat la solul in care se insamanteaza. Federatia franceza de Judo si Ju-Jutsu se infiinteaza in 1946.O mare contributie in dezvoltarea judo-ului francez dar si Belgian si Olandez o au maestri Haku Michigami, Shozo Awazu si Ishiro Abe care vin in Franta la inceputul anilor 50.RusiaCu toate ca rusi l-au avut pe Vassily Oschepkov care in 1909 ( dupa uni 1911) era membru al Kodokanului si primul non-japonez care obtine gardul Shodan chiar de la Jigoro Kano fondatorul Judo si care, in 1917, deschide un dojo la Valdivostok, judo-ul japonez, dupa Revolutia Bolsevica, suporta o serie de transformari din partea unor experti ai vremii cum ar fi Anatoli Haralampiev (fost elev al lui Oschepkov), dar si expertul in Ju-Jitsu Spiridonov, transformandu-se in SAMBO. Sambo este un acronim de la SAMozashchita Bez Oruzhiy autoaparare fara arma. Federatia Sovietica de Sambo este fondata n 1938. Dupa 1960 cand a fost anuntata acceptarea judo-ului in programa J.O. de la Tokyo din 1964, autoritatile sovietice devin interesate de judo . Cu toate acestea Federatia Sovietica de Judo apare doar in 1973 cand judo-ul dupa statutul de disciplina demontrativa la Tokyo 1964, scoasa din programul J.O. de la Mexico City, primeste statutul de disciplina definitive admisa pe lista sporturilor olimpice la J.O. de la Munchen in 1972.UngariaIn Ungaria, in anul 1906, la invitatia lui grof Szemere Miklos, ministrul culturii din aceea vreme, Jigoro Kano trimite pe Sasaki Kicsisaburo cu tatami si judogi-uri sa predea Judo. In 1907 Sasaki Kicsisaburo publica Judo metoda perfectionata a jiu-jitsului japonez in traducerea lui Speidl Zoltan. Forma sportive a judo-ului este predata pentru prima data in 1928 de Vincze Tibor. Primul club maghiar de judo se infiinteaza in 1931, iar prima competitie internationala, maghiarii o sustin in 1933 la Viena unde obtin un rezultat de egalitate impotriva austriecilor. In 1952 se infiinteaza pe langa federatia maghiara de lupte Asociatia Nationala Civica de Judo. Tot in 1952 se organizeaza primul campionat national. Federatia Maghiara de Judo ia fiinta in 1957, iar afilierea la Uniunea Europeana de Judo are loc in 1959.

Istoria judo-ului in RomaniaJudo-ul a fost introdus n Romania prin 1928, de profesorul japonez Heishichi Ishiguro, unul dintre numerosii instructori formai de Jigoro Kano.Timp de un an, Ishiguro a predat judo-ul la ONEF (Oficiul Naional de Educaie Fizic) din Bucuresti. Apoi, cursul a fost continuat n cadrul ANEF. n perioada 1929-1933 profesor pentru educatie fizic la catedra de sport era cpitanul Emilian Teac. De numele acestui cpitan se leag, de fapt, nceputurile judo-ului din tara noastr.Prima competitie a fost organizat n 1934, protagonisti fiind jandarmii de la scolile din Bucuresti i Cmpina si pompierii bucuresteni. Tot jandarmii au mai organizat o alt ntrecere, in 1937, la Ploiesti, competitie la care au participat 7-8 promotii de ofiteri, subofiteri i militari n termen. S-a luptat la o singur categorie: open. La ofiteri a cstigat Pavel Capot, din Bucuresti, iar la subofiseri a iesit nvingtor sergentul Doru P. Butiu, al crui fiu avea s devin mai trziu unul dintre "pionierii" judo-ului din Timisoara.Abia prin anul 1950, dup rzboi, judo-ul revine n scena sportiv romneasc. La Arad, Mihai Botez a reusit, n 1957, s-si fac "acte" pentru sectia sa de la Uzinele de Vagoane, n acelasi an prof. loan Avram nfiintnd un cerc de judo la Institutul Agronomic din Bucuresti. Tot atunci, prof. Florian Frazzei a organizat i condus un cerc de judo la Scoala Sportiv nr. 2 din Capital. Doi ani mai trziu, n 1959, un mare iubitor de judo, Vasile Gotelet, tehnician sportiv a nfiintat un cerc de judo la Uzinele Vulcan din Bucuresti. n 1960, au aprut, ca ciupercile dup ploaie, cercuri de judo la Sibiu, Medias, Arad, Iasi. Ambasada Japoniei, sensibilizat de pasiunea romnilor pentru sportul national japonez a nceput s pun la dispozitia practicantilor primele materiale de specialitate privind tehnica si metodica judo-ului. Un pas nsemnat n demersurile pentru recunoasterea oficial a acestui sport n Romnia avea s-l constituie nfiintarea, n 1962, a Comisiei de Judo n cadrul Consiliului Orsenesc Bucuresti pentru Educatie Fizic si Sport.Prin intermediul acestei Comisii s-a centralizat activitatea puinelor centre existente, aceptndu-se apoi vizita, n 1963, a echipei sindicatelor din Franta, FSGT care a sustinut o dubl ntlnire cu selectionatele Bucurestiului. Meciurile au avut loc pe terenurile arenei de tenis Progresul din Capital. Spre marea satisfactie a simpatizantilor acestui sport, prima selectionat a Bucurestiului a cstigat cu 3-2.n pres ncep s apar primele stiri i articole de prezentare si popularizare a judo-ului."Sportul Popular" din 7 mai 1964 publica o stire despre Congresul Uniunii Europene de Judo, iar revista "Sport", nr. 18 din 1965, sublinia c: "S-a descoperit remediul timidittii si al complexului de inferioritate ce-i stpnesc pe copii".La rndul ei, "Scnteia Tineretului" din 20 decembrie 1966, publica un articol semnat de Anton Muraru, n care afirma: "Surpriza, rsturnrile de situatii, folosirea fortei adversarului mpotriva lui sunt doar cteva din laturile gustate ale acestui sport. Judo-ul dezvolta gndirea creatoare, asociativ, ndemnarea si precizia, curajul, spiritul ntreprinztor si inteligenta".n ziarul "Munca" din 13 mai 1966, un alt articol susinea c "valoarea sportivilor japonezi si succesele obinute de ei n foarte multe discipline sportive se datoresc, n cea mai mare parte, practicrii judo-ului.n anul 1964 au fost naintate memorii n care se detalia dezvoltarea judo-ului pe cuprinsul trii noastre cu date concrete, centre, antrenori, competitii etc. ntre altele, se mentiona c: "Avnd n vedere activitatea sustinut a sectiilor de judo, propunem nfiintarea Federatiei de Judo".De unde s fi bnuit sufletistii judo-ului c se adresau, de fapt, celui mai nversunat adversar al acestui sport? Pe atunci, Miron Olteanu (despre el este vorba) era Presedintele Federatiei Romne de Lupte, care nu putea s vad cu ochi buni JUDO-UL, pe care l considera un sport de mare concurent pentru LUPTE. n documentele respective se remarca evolutia evident a judo-ului n ara noastr:"disciplina judo face parte din sporturile olimpice, cu Campionate Europene i Mondiale.Rugm (...) recunoasterea sportului judo ca sport republican". Memoriile au fost semnate de ing. Liviu Urma, pe atunci Secretar al Comisiei Oreneti de Judo i Anton Muraru n calitate de membru al Biroului Orsenesc. Textul avea anexat si un plan de msuri pentru dezvoltarea judo-ului n Romnia.n mai 1967, cu sprijinul Asociatiei Sportive Viotrometan Medias am organizat primul Campionat National pe Echipe, dotat cu Cupa Trnava. Competitia a fost organizat fr sprijinul organelor sportive, deoarece conducerea UCFS-ului interzisese tuturor judetelor s organizeze competitii i demonstratii de judo. Totusi concursul s-a bucurat de un succes deosebit fiind vizionat, pe stadionul de fotbal, de peste 10.000 de spectatori.Dar succesul, s-a datorat i largii propagande pe care a fcut-o acestui sport Cinematografia. Pentru jurnalele de actualitti ale studioului Alexandru Sahia, regizorul Alexandru Ghidali, a realizat un amplu reportaj, care a fost difuzat pe ecranele tuturor cinematografelor din tar timp de o luna i jumtate. A fost o chestie extraordinar pentru c, tineretul care nu avea televizor si discoteci mergea n numr foarte mare la cinema, imaginile cu si despre judo ndemnndu-i la practicarea acestui sport.Succesul filmului n mass media a contribuit la sensibilizarea liderilor politici care au decis demararea actiunilor pentru oficializarea judo-ului.Alexandru Siperco, pe atunci membru al Comitetului International Olimpic C.I.O, a sprijinit si el din toate puterile initiativa mea (Andrei fiul acestuia, fiind judoka n sectia de copii Cuteztorii). Aici trebuie s recunosc, am avut noroc pentru c multi dintre copiii demnitarilor politici si militari ai epocii practicau judo n cluburi si si influentau ntr-un fel printii n luarea deciziilor legate de viitorul acestui sport.n ziua de 21 mai 1968 a avut loc Adunarea General care a ales conducerea noii Federatii i Biroul Federal: Secretar Responsabil, prof. Anton Muraru, omul care avea s se afle la timona FRJ pn n 1989. Din Biroul Federal fceau parte, printre altii, generalul Paul Marinescu (Presedinte), Alexandru Siperco si Titus Deac (Vicepresedinti) Mihai Botez, Florian Frazzei, Ioan Avram si antrenorii lotului reprezentativ, ing. Liviu Urma si Ovidiu Bucur.Primit cu raceal, noua disciplin olimpic a stat fr buget, si fr sediu, timp de 2 ani. Apoi lucrurile au nceput s mearg. La putin timp dup Adunarea General, n baza relatiilor bune avute cu Ambasada Japoniei la Bucuresti, Kodokan-ul a trimis la Bucuresti doi mari specialisti n judo, campionii mondiali Takesse Matusaka si Sheizi Shinomaki care au tinut primul curs de formare a antrenorilor, curs la care au fost participat 40 de tehnicieni.La numai dou luni au si fost organizate deja ntrecerile primei editii a Campionatului National pe Echipe. Cu stngciile nceputului, cu kimonou-ri mai mult sau mai puin pe msur, cu procedee tehnice bazate ndeosebi pe forta bratelor si mai putin pe subtilitatea traditional a acestui sport asiatic, cu multe decizii de arbitraj contestate, Campionatul s-a bucurat totusi de un succes deplin, lansnd practic judo-ul ca sport de mas.n primvara lui 1969, deci la mai putin de un an de la nfiintarea Federatiei, a avut loc prima competitie internaional: Campionatele Internationale ale Romniei, una dintre ntrecerile care aveau s fie organizate an de an, pn n prezent. La editia inaugural au fost invitate puternicele formatii ale, U.R.S.S., R.D.G., Cehoslovaciei si Bulgariei. Cum era de asteptat, ai nostri nu prea s-au "vazut".Primul succes la o competiie internaional a fost obtinut de ardeanul Ionel Lazr, la categoria mijlocie, cu prilejul Campionatelor Intemationale de Tineret ale Romaniei, n 1971. Cu sigurant, cel mai important moment pentru judo, la nceputurile sale, a fost participarea echipei Romniei la Campionatele Europene din 1977, de la Ludwigshafen RFG (invitat pe banii Federatiei de Judo din Germania). Aici au urcat pe treptele podiumului de onoare pentru prima dat i reprezentantii trii noastre.n panoplia judo-ului romnesc sunt asezate la loc de cinste si numele judoka ce au cucerit medalii de aur pentru Romnia. Deschiztor de drum a fost regretatul judoka de mare talent VLAD NICOLAE MIRCEA.Urmtoarea editie a Campionatelor Europene, n 1981, a avut loc n Ungaria, la Debrecen. n finala categoriei semi-uoare ajunsese dinamovistul bucurestean Constantin Niculae, un sportiv nalt si bine legat pentru categoria respectiv, adversar fiindu-i diavolul francez Thyeri Rey, un tnr de numai 20 de ani care, cu un an nainte, la Moscova, devenise campionul olimpic al categoriei super-usoare. Dup o confruntare n care reprezentantul nostru i-a nvins si pe arbitri, Constantin Niculae a devenit campionul european, cucerind medalia de aur.Dup numai un an, n 1982, un alt judoka romn, Mircea Frtica, de la Nitramonia Fgras, a urcat pe cea mai nalt treapt a podiumului de onoare al Campionatelor Europene, la Rostock, n R.D.G., depsindu-l n final pe Sota Hadareli (U.R.S.S), fostul campion european. E a 3-a medalie de aur la trei editii consecutive ale CAMPIONATELOR EUROPENE.Aurul rmne aur, dar si alte succese au valoarea lor, mai ales dac sunt obtinute n arena marilor competitii. Debutul la Campionatele Mondiale a avut loc n 1979, la Paris, si s-a soldat cu dou pozitii fruntase - locurile cinci ocupate de Arpad Szabo, la "super-usoar", si Constantin Niculae, la "semi-usoar".A fost nevoie apoi de un deceniu pentru ca judo-ul romnesc s mai obtin un "bronz" la Campionatele Mondiale prin Adrian Croitoru, la categoria mijlocie, la editia de la Hamilton (Canada). Tot prin Adrian Croitoru, Romnia a ocupat locul III la Campionatele Mondiale de la Birmingham din 1999 la categoria 90 kg. Medalie la Campionatele Mondiale de Seniori a mai luat Dumitru Alina n 2005, respectiv 2007, ea ocupnd locul 3 la categoria 48 kg n ambele cazuri.Apreciate cum se cuvine au fost si primele medalii olimpice, cele dou medalii de bronz cucerite de Mircea Frica si Mihai Cioc la Jocurile Olimpice de la Los Angeles in 1984. Tabloul de onoare al Federatiei de Judo a fost completat mai trziu, cu o alt medalie olimpic, de Simona Richter, care a ocupat locul III la Jocurile Olimpice de la Sidney din 2000, la categoria 78 kg.Cea mai valoroas medalie a fost obtinut de Alina Dumitru la Jocurile Olimpice din 2008 de la Beijing, ea clasndu-se pe prima treapt a podiumului. A obtinut astfel prima medalie olimpic de aur pentru judo-ul romnesc, ea fiind de asemenea si prima medalie olimpic a delegaiei Romniei aflat la Jocurile Olimpice de Var 2008.La Campionatele Europene de Seniori s-au luat nenumrate medalii prin Croitoru Adrian, Moise Laura Moricz, Dumitru Alina, Aluas Dinea Ioana. Si judoka mai tineri au reprezentat cu onoare Romnia, ei aducnd un mare numr de medalii de la Campionatele Europene de Tineret, Juniori i Cadeti, respectiv Campionatele Mondiale de Juniori.

Capitolul 2. Clasificarea tehnic a Judo-ului

Judoul modern are la baz elementele tehnice de elaborate de Jigoro Kano i perfecionate de ctre succesorii si. Procedeele tehnice au fost continuu adaptate cerinelor competiionale cunoscand permanent modificri i transformri in vederea eliminrii micrilor inutile in scopul creterii vitezei de execuie i al surprinderii adversarului. Cu toate aceste simplificri structura biomecanic i coninutul procedeelor tehnice au fost afectate intr-o mic msur.Evoluia tehnicii de competiie s-a indreptat spre adaptarea acesteia la calitile fizice,morale i morfofuncionale ale judokanilor.Structura de baz a tehnicii rmane constant in perioada de invare,ea predandu-se in formele clasice. In etapele de perfecionare i automatizare a procedeelor tehnice se impune eliminarea unor micri legate de intrri,dezechilibrri etc. in funcie de tipul morfologic al fiecrui judokan.Tehnica judoului se imparte in dou grupe mari:1.Nage-Waza tehnica luptei in picioare.2.Katame-Waza tehnica luptei la sol.In antrenamentul sportiv se realizeaza transformarea sportivului de la nivelul de incepator, la cel de performeur ca urmare a unui proces indelungat de invatare.De ce judo ? contribuie la meninerea i ntrirea strii de sntate; asigur antrenarea reflexelor i reaciilor fizice i psihice; asigur un bun sistem de autoaprare; practicarea cu regularitate conduce la ncrederea n sine i relaxare; contribuie la formarea unei filosofii practice de via; utilizeaz exercii pentru respiraie i meditaie; contribuie la dezvoltarea concentrrii; contribuie la ridicarea condiiei fizice; n dojo ( sala de antrenament ) poi ntlni oameni interesani, cu caracter puternic; asigur un mod plcut de a-i petrece timpul.

Rolul antrenorului n modelarea personalitii sportivilor Fiecare antrenor trebuie s cunoasc i s foloseasc climatul i mijloacele activitii educative n toate momentele n care se gsete mpreun cu sportivul su, adic n antrenamente, competiii i cantonamente. Eficiena acestor mijloace cu aciune simultan este determinat n mare msur de ctre antrenor. n calitate de conductor al procesului de pregtire, acesta exercit o influen nemijlocit asupra sportivilor prin felul su de a se manifesta, prin exemplul propriu, prin poziia fa de evenimentele sociale i sportive, prin concepia fa de munc, prin atitudinea fa de bunurile colective, prin ataamentul fa de club. Aceast influen se manifest indiferent dac antrenorul i d seama de ea sau nu. n funcie de intensitatea tririlor morale i profesionale, antrenorul influeneaz pozitiv sau negativ procesul de formare i dezvoltare al personalitii sportivului. Pornind de la manifestrile relativ constante ale sportivului n timpul antrenamentului sau competiiei, antrenorul prin interveniile sale, aplic n mod creator i adecvat principiile educative, folosind mijloacele curente ale practicii pedagogice sau variante ale acestora, cum ar fi: analiza situaiei n care s-a produs fenomenul cu indicarea laturilor sale pozitive i negative; trasarea sarcinilor (ajutorul dat partenerului, organizarea colectivului sau aciunii, aciunea motric specific etc.), prin rezolvarea cruia sportivul i d seama de consecinele conduitei sale greite sau de justeea atitudinii pe care trebuia s o adopte; mustrarea, cu explicaiile necesare sau chiar eliminarea din colectiv pe timp limitat sau ndelungat; elogierea (n variantele ei cunoscute) n colectivele mai mici sau mai mari; dezbaterea pe teme etice, educative, care-i permit analiza, dezvoltarea i chiar manifestarea trsturilor pozitive de personalitate etc.

2.1. NAGE-WAZA tehnica luptei n picioareIn Nage-Waza au fost grupate toate procedeele tehnice care se efectueaz din poziia in picioare. Tehnica luptei in picioare constituie partea cea mai complex i dificil a pregtirii tehnice.Procedeele tehnice care fac parte din aceast grup se impart in subgrupe,in funcie de segmentele corpului a cror aciune au ponderea principal in finalizarea execuiei, de exemplu: old, brae, picioare.In totalitatea lor procedeele tehnice din grupa Nage-Waza solicit o bun adaptabilitate a aparatului locomotor,o coordonare a aciunilor pentru realizarea i finalizarea fiecrei execuii tehnice. Procedeele tehnice componente ale grupei Nage-Waza se impart in tehnica proiectrilor Tachi-Waza i tehnica de sacrificiu Sutemi-Waza.Tehnica de proiectare cuprinde toate procedeele prin care Tori (executantul) urmrete aruncarea lui Uke (adversarului) cu spatele la saltea, controlandu-i in permanen aciunile.Transmiterea energiei necesar proiectrii,legtura pentru finalizarea atacului se realizeaz prin:- brae i maini - tehnica aruncrilor cu braele Te-Waza- old - tehnica aruncrilor cu oldul Koshi-Waza- picioare - tehnica aruncrilor cu piciorul Ashi-WazaTe-Waza (tehnica aruncrilor cu braele) cuprinde procedeele tehnice care se realizeaz in principal prin fora braelor i a umerilor. Aceste procedee utilizeaz fora braelor pentru transmiterea energiei necesar in partea superioar a corpului lui Uke i se execut prin: folosirea la maxim a forei braelor proiectarea in genul Uki-Otoshi folosirea forei braelor cu contribuia picioarelor proiectare in genul Tai-Otoshi folosirea forei braelor cu ajutorul unei micri de ridicare a spatelui i umerilor proiectare in genul Seoi-NageKoshi-Waza (tehnica aruncrilor cu ajutorul oldului) cuprinde procedeele tehnice care se execut cu ajutorul oldului cu rol de blocare,ridicare i de lovire inaintea proiectrii adversarului. In cadrul acestei subgrupe de tehnici oldul are un rol important in transmiterea energiei ca punct de sprijin pentru bascularea lui Uke.Braele acioneaz prin traciune i ridicare la dezechilibrarea i finalizarea fiecrei tehnici.Picioarele contribuie in urmtoarele moduri: ambele rman pe saltea i printr-o extensie puternic asigur ridicarea lui Uke de pe sol proiectare in genul Tsuri-Komi-Goshi. un picior rmane pe saltea i execut micarea de ridicare prin extensie,cellalt picior faciliteaz rsturnarea lui Uke,proiectare in genul Harai-Goshi.Ashi-Waza (tehnica aruncrilor cu piciorul) cuprinde procedeele tehnice care se realizeaz prin operaiunea de blocare,secerare sau mturare efectuate cu un picior asupra picioarelor sau oldului lui Uke.Energia transmis de piciorul lui Tori asupra lui Uke trebuie s fie completat de aciunea simultan a braelor i picioarelor prin formarea unui cuplu de fore ca in: tehnice de secerare-proiectare in genul O-Soto-Gari tehnica de mturare-proiectare ca la Okuri-Ashi-Barai tehnica de blocare-proiectare in genul Sasae-Tsuri-Komi-Ashi tehnica de agare-proiectare ca la Ko-Soto-GakeSutemi-Waza (tehnica de sacrificiu) cuprinde procedeele tehnice care se realizeaz de ctre Tori prin folosirea energiei de cdere a propriului corp i transmiterea ei asupra lui Uke in vederea aruncrii acestuia pe spate. Aceast grup de procedee tehnice urmrete ca prin propria cdere a lui Tori (Sutemi) fora braelor s fie amplificat pentru scoaterea din echilibru a adversarului.In funcie de direcia de executare a sacrificiului procedeele tehnice se impart in dou grupe:Ma-Sutemi-Waza (sacrificiu spre spate) in tehnicile in care aciunea de sacrificiu a lui Tori se efectueaz in plan vertical pe spate;Yoko-Sutemi-Waza (sacrificiu lateral) in tehnicile in care aciunea de sacrificiu a lui Tori se realizeaz printr-o rulare in spate,oblic pe o parte.In tehnica de Sutemi se folosete urmtorul cuplu de fore: aciunea braelor este completat de aciune unui picior-proiectarea in genul Zoko-Gake infurarea cu ajutorul braelor-proiectarea in genul Soto-Maki-Komi blocare la nivelul oldului proiectare in genul Uki-WazaIn judoul modern,pregtirea tehnic din ce in ce mai perfecionat dublat de o accentuat dezvoltare a calitilor fizice,for+vitez,au impus aplicare principiilor de baz ale tehnicilor de sacrificiu i in folosire tehnicilor clasice.Pentru invingerea rezistenei fizice,impotriva unor adversari inzestrai cu o for deosebit,se aplic principiul folosirii in totalitate a energiei de cdere a corpului lui Tori. Pentru dezechilibrarea unor adversari care au o mare mobilitate de micare pe tatami,Tori ii suplimenteaz calitile fizice cu energia pe care corpul su in cdere o transmite lui Uke.Aceast subgrup este introdus din ce in ce mai frecvent in procesul de pregtire a sportivilor de mare valoare,ca o form de baz pentru perfecionarea sportivilor pentru marea performan.Harai-Makikomi - secerarea extern a coapsei prin sacrificiu lateral; OSoto-Mkikomi marea secerare prin sacrificiu; Seoi-Makikomi; Uchimata- Makikomi etc. sunt doar cateva din noile denumiri care au intrat recent in vocabularul judoului.Tehnica de sacrificiu are la baz principiul fundamental al judoului minimum de efort pentru maximum de eficien.Bine i raional folosit,fora de cdere a propriului corp contribuie la o economisire a forelor fizice ale fiecrui judokan in timpul competiiilor.Studiul asupra folosirii forelor rezultate din cderea corpului st la baza perfecionrii stilului de lupt al marilor judokani prin faptul c o tehnic de judo executat rapid prin sacrificiu elimin posibilitatea de contraatac i aprare a lui Uke.

2.2. NE-WAZA tehnica luptei la sol Cea de a doua grup a tehnicii judoului cuprinde procedeele de control ale adversarului in timpul luptei la sol.In tehnicile de control energia corpului lui Tori se transmite in mod direct asupra corpului lui Uke. Tori i Uke in lupta la sol se afl in contact direct i permanent. In Katame-Waza ambii judokani ii controleaz permanent principalele segmente ale corpului.In lupta la sol calitile fizice au un rol deosebit pentru finalizarea procedeelor tehnice. Grupa tehnicilor de control cuprinde procedeele tehnice care vizeaz in principal controlul trunchiului,umrului,gatului i al articulaiei cotului adversarului.Katame-Waza cuprinde trei mari subgrupe: Osae-Komi-Waza tehnica de imobilizare Shime-Waza tehnica de strangulare Kansetsu-Waza tehnica de luxareOsae-Komi-Waza (tehnica de imobilizare) cuprinde procedeele tehnice care au ca scop fixarea i controlul adversarului la sol. Pentru a-l imobiliza pe Uke,Tori trebuie s cunoasc tehnica de control a segmentelor i aplicarea permanent a unei tensiuni continue timp de 30s asupra corpului acestuia. Se disting dou moduri de aplicare a presiunii asupra pieptului i corpului adversarului:- utilizand diagonala imaginar,umr-old,drept linie a punctului de sprijin,procedeu in genul Kesa-Gatame.Shime-Waza (tehnica strangulrilor) cuprinde procedeele tehnice care se aplica asupra gatului adversarului, obligandu-l sa cear prin bti repetate pe saltea sau pe corpul lui Tori intreruperea luptei. Controlul in tehnica de strangulare se efectueaz printr-o imobilizare relativ a umerilor adversarului,care sa-i permit lui Tori aplicarea mainilor pe prile laterale ale kimonoului sau a antebraului pe gatul lui Uke. In funcie de modul de aplicare a presiunii asupra gatului se cunosc urmtoarele procedee tehnice: tensionarea cu ajutorul reverelor kimonoului, procedee gen Okuri-Eri- Jime. tensionare cu ajutorul antebraului,procedee asemntoare cu Hadaka- Jime.Efectul urmrit prin executarea presiunilor este: respirator,dac aciunea de apsare se produce pe faa anterioar a gatului. sangvin,circulator,dac presiunea se aplic pe partea lateral a gatului. mixt,circulator i respirator,la apsrile circulare asupra prilor laterale i anterioare ale gatului.Kansetsu-Waza (tehnica articular) cuprinde procedeele care se execut cu un efort minim,dar care solicit din partea judokanilor o dezvoltare superioar,a indemanrii i controlului braelor,trunchiului i picioarelor. Controlul se obine prin blocarea sau rsucirea unui bra din articulaia cotului. Tehnica de luxare cuprinde procedeele tehnice care se realizeaz prin:- extensia braelor,in care rolul picioarelor este de a-l bloca i imobiliza pe Uke la nivelul umerilor,cu scopul de a anihila incercrile acestuia de a se rsturna,procedee de genul Ude-Hisigi.- extensia braului cu ajutorul pieptului,in care rolul principal il are pieptul care preseaz i il menine pe Uke culcat la sol,procedee asemntoare cu Ude- Garami.

Capitolul 3. Evolutia tehnicii judo ului Eficienta procedeelor i combinatiilor tehnico tactice Pregatirea teoretica constitute insusirea si perfectionarea de catre sportivi, in mod creator, a posibilitatilor si modalitatilor de utilizare in timpul luptei a procedeelor si combinatiilor tehnice, a calitatilor fizice si psihice, precum si a cunostintelor teoretico-metodice, in functie de particularitatile proprii si ale adversarului, in scopul obtinerii victoriei.Folosind in timpul luptei o gama variata de procedee tehnice, valorificandu-si viteza, forta sau rezistenta in functie de solicitarile intrecerii, cu conditia ca toate acestea sa fie bine insusite, perfectionate sau dezvoltate, sportivul isi va pune adversarul in imposibilitatea de a se apara sau de a contraataca, obtinand, in final, victoria.Iata deci ca pregatirea tactica nu se reduce numai la maiestria cu care sportivul foloseste in lupta diferite procedee tehnice; nu este suficient sa posede rafinamentul si forta creatoare a unui artist (K. Mifune), ci aceasta maiestrie sa se sprijine pe fundamentul unei pregatiri fizice generale si speciale solide, pe cunostinte teoretico-metodice cat mai vaste si, nu in ultimul rand, pe calitati morale si volitive corespunzatoare. Toate aceste aspecte, si fiecare in parte, influenteaza desfasurarea unei lupte din primul si pana in ultimul minut, asigurand o buna organizare si desfasurare a mijloacelor tactice de care dispune sportivul.Insusirea si perfectionarea tacticii se va face in mod progresiv si in stransa legatura cu insusirea si perfectionarea tehnicii, in aceasta relatie, tehnica constituind factorul determinant. Astfel, in timpul invatarii unor procedee tehnice se vor sublinia aspectele legate de modalitatea folosirii lor in timpul angajarii:- prizele care favorizeaza executia procedeului; - calitatile fizice necesare executiei acestuia;- la ce caracteristici ale adversarului se preteaza folosirea procedeului (talie, lungimea segmentelor, calitati fizice etc.); - posibilele combinatii si inlantuiri cu alte procedee deja cunoscute; - ce greseli ale adversarului faciliteaza executia procedeelor in cauza; - greselile care permit adversarului sa contraatace (vulnerabilitati proprii) etc.Desigur, aceste aspecte ale relatiei dintre pregatirea tehnica si cea tactica sunt valabile atat pentru lupta din picioare (NAGE WAZA) cat si pentru lupta la sol (NE WAZA). Unii sportivi stapanesc mai bine lupta din picioare, unde manifesta mai multe posibilitati de a-si ataca adversarul, altii se simt mai in siguranta in lupta la sol, demonstrand aptitudini deosebite pentru aceasta lupta.Pregatirea tactica presupune, pe langa aspectele aratate mai sus, si capacitatea sportivului de a-si impune lupta preferata (in picioare sau la sol) si de a evita pe cea in care manifesta mai multe carente.De asemenea, pregatirea tactica cuprinde o serie larga de aspecte, incepand cu cele mai simple notiuni referitoare la folosirea in lupta a unor procedee tehnice, pana la problemele mult mai complexe legate de tactica unei angajari (SHIAI) sau a participarii in concursuri de mai mica sau mai mare importanta.Folosirea diferitelor procedee in timpul luptei este determinata de o multime de factori printre care se regasesc: - situatia tactica din momentul respectiv;- particularitatile morfologice ale adversarului;- valoarea calitatilor fizice ale acestuia;- pozitia adversarului in timpul luptei (inalta sau joasa, pe dreapta sau pe stanga etc.);- prizele efectuate de adversar; - pozitia proprie sau a adversarului fata de marginea saltelei.Chiar daca conditiile de mai sus sunt favorizante pentru efectuarea atacului cu un anumit procedeu, sportivul il va folosi numai daca acest procedeu este insusit corect si perfectionat in antrenament, in conditii de RANDORI. In caz contrar risca sa fie contraatacat cu usurinta.Nici procedeele perfect invatate, perfectionate si automatizate nu vor fi folosite fara o pregatire tactica prealabila, prin aceasta intelegandu-se crearea (prin diferite prize, deplasari si dezechilibrari) a celor mai favorabile situatii de declansare a atacului. Iata cateva din cele mai indicate momente de declansare a unui atac :- imediat dupa inceperea luptei prin surprinderea adversarului;- in momentul cand adversarul fixeaza o anumita priza; - la schimbarea prizelor; - dupa un atac nereusit al adversarului; - cand adversarul ataca cu disperare pentru refacerea handicapului (spre sfarsitul luptei); - la marginea saltelei cand, uneori, adversarul se relaxeaza; - dupa un atac fals la care adversarul reactioneaza etc.Majoritatea sportivilor isi perfectioneaza un numar de 2-3 procedee din picioare si 2-3 procedee la sol, constituindu-se in tehnica preferata (TOKUI WAZA). Aceasta este de fapt, un obiectiv fundamental al pregatirii tehnice la varsta junioratului. Drept urmare si combinatiile tehnico-active sunt legate in special de unele dintre aceste procedee, ca tehnica de finalizare si pregatirea tacticii se va baza pe folosirea procedeelor din TOKUI WAZA, cu conditia ca aceste procedee sa fie astfel perfectionate incat sa poata fi folosite cu orice adversar, in orice conditii (vezi Sistemele tactice).Tactica SHIAI (tactica unei lupte) cuprinde ansamblul de masuri pe care si le ia sportivul atat inainte, cat si in timpul desfasurarii luptei, pentru a-si asigura superioritatea asupra adversarului. Preconizarea mijloacelor tactice din timpul angajarii, precum si a formei de angajare sunt determinate de gradul de cunoastere a adversarului. Daca adversarul este un sportiv cunoscut din urmarirea lui in diferite concursuri anterioare sau din intalniri directe, stabilirea tacticii luptei este usurata, aceasta bazandu-se pe specularea si valorificarea laturilor mai slabe ale pregatirii acestuia. Se vor folosi procedee impotriva carora se stie ca adversarul se apara mai greu si se va impune un ritm de lupta neconvenabil acestuia. Desigur, aceste cunostinte despre adversar trebuiesc verificate in primele minute ale luptei, acesta putandu-si, la randul lui, schimba maniera, de abordare a meciului.In cazul in care adversarul este necunoscut, tactica luptei se va baza pe valorificarea la maximum a atuurilor sportivului. Recunoasterea adversarului se va face direct in lupta urmarind din primele momente sa descoperim tehnicile preferate ale acestuia, calitatile fizice pe care isi bazeaza lupta, intentiile lui tactice, cautand totodata sa mascam propria noastra tactica. Declansarea unui atac se va face, in aceeasi situatie, numai printr-o pregatire minutioasa care sa-i confere un grad crescut de siguranta.Pentru perfectionarea tacticii luptei, in cadrul antrenamentelor se folosesc diferite forme de RANDORI cu tema. Prin particularitatile lui, partenerul ales la RANDORI poate crea situatii tactice concrete, pe care sportivul le va intalni in lupta cu anumiti adversari.Daca sportivul urmeaza sa intalneasca un adversar cu forta deosebita va folosi un partener cu aceeasi forta sau unul mai greu; daca adversarul executa o anumita tehnica (UCHI MATA de exemplu), partenerul trebuie se cunoasca bine si sa atace mereu cu acest procedeu. Daca in grupa nu sunt sportivi care sa execute bine procedeul in cauza (UCHI MATA) in conditii concrete de lupta, acestora li se vor usura conditiile de executie, permitandu-li-se fixarea prizelor favorabile si declansarea atacului, urmand ca sportivul care exerseaza tema tactica respectiv sa se apere sau sa contraatace numai dupa aceste faze.Temele stabilite in angajarile de antrenament urmaresc si perfectionarea diferitelor situatii tactice ce apar pe parcursul luptei, si pe care sportivul trebuie se le rezolve. Asemenea situatii pot fi: - mentinerea avantajului cand partenerul ataca insistent; - recuperarea diferentei de puncte si luarea avantajului prin atacuri sustinute (RANDORI cu handicap); - mentinerea prizelor si a pozitiilor de lupta avantajoase; - ducerea partenerului in pozitii de lupta prielnice executiei diferitelor procedee. Tactica de concurs sau tactica participarii in competitie vizeaza un ansamblu mai larg de aspecte care, studiate si prelucrate, definesc strategia participarii in competitia respectiva. Stabilirea tacticii de concurs se face pe baza prelucrarii unui mare numar de informatii referitoare la: - data si locul desfasurarii competitiei; - ora la care se efectueaza cantarul oficial; - programul de desfasurare a concursului; - sistemul de disputare; - tarile sau cluburile participante; - conditiile de transport, hrana si cazare etc.Pe langa aceste informatii preliminare intereseaza si alte informatii pe care antrenorul le afla numai dupa sosirea la locul concursului, cum sunt: - numele participantilor;- categoria de greutate la care se lupta diferiti sportivi; - adversarii stabiliti prin tragerea la sorti (pentru primul tur) etc.In functie de toate aceste informatii, precum si altele care se obtin pe parcursul competitiei (numele castigatorilor tururilor eliminatorii in ordine, comportamentul castigatorilor, urmatorii adversari etc.), antrenorul impreuna cu sportivii stabilesc sarcini concrete pentru fiecare etapa a concursului, pentru fiecare meci in parte, sarcini care pot sa corespunda strategiei initiale de participare la concurs sau sa se schimbe, adaptandu-se la conditiile noi, neprevazute, impuse de desfasurarea concursului.1. SISTEME TACTICEPrin sistem tactic definim modul de gandire, organizare si ducere a luptei (SHIAI) de catre sportiv in raport cu gradul de stapanire a atacului, contraatacului sau apararii, cu valoarea calitatilor motrice si psihice solicitate, cat si cu posibilitatile proprii de sustinere a eforturilor impuse de desfasurarea luptei.Fiecare sportiv adopta, in timpul luptei, acel sistem tactic pe care il considera cel mai avantajos in raport cu particularitatile si cu posibilitatile proprii dar si cu cele ale adversarului. Cele mai utilizate sisteme tactice in sunt: a) sistemul tactic bazat pe utilizarea unei game variate de procedee si combinatii tehnico-tactice in atac, aparare si contraatac. Sportivii care si-au insusit bine un numar mare de procedee tehnice de atac, contraatac si aparare, vor adopta sistemul tactic de lupta bazat pe imbinarea judicioasa a acestor procedee in combinatii tehnico-tactice variate, trecand de la un procedeu la altul in functie de situatiile impuse de desfasurarea luptei. Cu aceeasi usurinta, acesti sportivi trec din NAGE WAZA in NE WAZA prin cunoasterea unor combinatii eficiente intre procedeele din cele doua grupe tehnice.b) sistemul tactic bazat pe folosirea unor procedee cheie din TOKUI WAZA;Sportivii care dispun de un bagaj tehnic mai redus vor folosi in timpul angajarilor de concurs un numar mic de procedee sau uneori chiar un singur procedeu-cheie. Folosirea acestui sistem tactic presupune utilizarea unei game variate de actiuni ajutatoare, de pregatire a atacului (deplasari, dezechilibrari, atacuri false etc.) care asigura aducerea adversarului in pozitii prielnice declansarii atacului printr-un procedeu-cheie si executia acestui procedeu cu orice adversar si in orice conditii. Insa, succesele vor fi de scurta durata, deoarece dupa un anumit timp adversarul/adversarii vor cunoaste aceste arme si se vor pregati in mod special pentru contraatac sau aparare. De aceea este contraindicata orientarea pregatirii tactice a juniorilor de la inceput, spre acest sistem tactic de lupta.c) sistemul tactic combinat. Cel mai avantajos sistem tactic consta in imbinarea celor doua sisteme tactice descrise mai sus. Insusindu-si o gama larga de procedee si de combinatii tehnico-tactice, sportivul le va perfectiona pe cele care se adapteaza cel mai bine la particularitatile sale, aceasta devenind procedee cheie. Acest sistem combinat da posibilitatea sportivilor sa foloseasca procedee si combinatii tehnico-tactice in functie de situatiile concrete din timpul luptei si in functie de adversarii intalniti. De asemenea, va putea finaliza diferitele combinatii prin procedee cheie care sa-i asigure victoria inainte de limita. Este recomandabil ca fiecare sportiv sa-si perfectioneze 2-3 procedee din lupta din picioare si 2-3 din lupta la sol, dar fiecare procedeu sa fie din grupe tehnice diferite.Toate aceste trei sisteme tactice se vor concretiza in timpul luptei, prin stilurile (manierele) proprii de lupta ale fiecarui sportiv, dintre care cele mai frecvent utilizate sunt:-lupta ofensiva, bazata pe atacuri continue sau repetate la intervale scurte. Se folosesc diferite procedee si combinatii tehnico-tactice prin care se urmareste realizarea unui avantaj cat mai substantial sau obtinerea avantajului si a victoriei prin penalizarea adversarului pana la descalificare (HANSOKU-MAKE). Acest stil de lupta presupune, pe langa o valoare tehnica ridicata si o pregatire fizica specifica foarte buna.- lupta combinata, ofensiva si defensiva - bazata pe atacuri, aparari si contraatacuri. Presupune cunoasterea unei game largi de procedee atat de atac cat si de contraatac, avand posibilitati multiple de a surprinde adversarul. Se recomanda acest stil de lupta in primele minute ale angajarii, atunci cand adversarul este necunoscut sau foarte putin cunoscut.- lupta defensiva, bazata pe contraatacuri executate prin surprindere; se utilizeaza atunci cand sportivul nu poseda o pregatire fizica specifica corespunzatoare, datorita unor intreruperi in pregatire, din diferite motive : boala, absente repetate, perioade de teze sau examene etc. 2. PLANUL TACTICIn orice competitie, sportivul trebuie sa-si desfasoare lupta pe baza unui plan tactic conceput anterior. Insusirea si perfectionarea conducerii luptei pe baza unui plan tactic se face in lectii folosind, diferite forme de RANDORI cu teme tactice.Planurile tactice pot fi:- intocmite si recomandate de catre antrenor; - concepute de sportiv, ajutat de antrenor; - concepute integral de sportiv.Intocmirea oricarui plan tactic de lupta este determinat de cunoasterea sau de necunoasterea viitorulul adversar.In cazul unor adversari cunoscuti, intocmirea planului tactic se va baza numai pe valorificarea posibilitatilor si particularitatilor adversarului.Cand adversarul este necunoscut, intocmirea planului tactic se va baza numai pe valorificarea posibilitatilor si particularitatilor proprii. In acest caz planul trebuie sa fie mai flexibil, prevazandu-se mai multe solutii prin care sa se asigure posibilitatea executiei diferitelor procedee si, in final, obtinerea victoriei.Situatiile concrete din timpul luptei nu pot fi integral prevazute de catre sportiv nici chiar in cazul adversarilor cunoscuti. De aceea trebuie dezvoltata la sportivi capacitatea de a-si schimba planurile tactice initiale chiar la inceputul angajarii sau pe parcursul desfasurarii ei. Se vor organiza angajari cu tema, folosind parteneri carora li se vor impune sarcini pe care sportivul nu le cunoaste. De exemplu, unui partener (pentru care s-a intocmit planul tactic) care duce o lupta deschisa (in pozitie de garda inalta) i se indica sa lupte in pozitie de garda foarte joasa si sa foloseasca alte tehnici decat cele folosite de obicei. Astfel, sportivul va fi obligat sa-si schimbe planul tactic de lupta si sa se adapteze la noile conditii.La juniori, in cadrul angajarilor cu tema, in vederea perfectionarii tactice, antrenorul va interveni pe parcursul angajarii si va opri lupta pentru a da indicatiile necesare si a corecta eventualele greseli.In fazele superioare de pregatire (in special in etapele competitionale) antrenorul isi va nota observatiile, urmand sa le discute cu sportivii la sfarsitul antrenamentului. Asemenea discutii se vor organiza si dupa competitii, sportivii fiind indrumati sa-si analizeze singuri modul in care au luptat, cat si modul de respectare a planului tactic de lupta dupa care antrenorul intervine cu completarile necesare. In felul acesta se vor forma sportivi cu o gandire creatoare, capabila sa rezolve fara interventia antrenorului situatiile tot mai complexe pe care le vor intalni in angajarile de concurs, in fazele superioare de pregatire.3. MIJLOACELE TACTICIIAbordarea unui anumit stil de lupta, incadrat intr-unul din sistemele tactice amintite mai sus, este conditionata de mijloacele de care dispune fiecare sportiv si de capacitatea lui de a le utiliza in conditiile luptei cu adversari atat de diferiti.Dezechilibrarile constituie unul din principalele mijloace prin care se pot crea pozitii favorabile executiei unor procedee tehnice. Prin diferite tractiuni, impingeri, torsionari etc. executate cu mare finete, adversarul este scos din pozitia sa optima de echilibru, fiind pus in imposibilitatea de a se apara sau de a contraataca.Actiunile inselatoare (manevrele) constau in diferite miscari false (cu picioarele TAI-SABAKI; cu bratele schimbari de prize, prize derutante; cu bazinul sau cu trunchiul) prin care adversarul este determinat sa reactioneze. De multe ori reactiile adversarului la asemenea manevre constituie conditii optime pentru declansarea unor atacuri.Provocarea adversarului la atac se realizeaza prin adoptarea unor pozitii de lupta sau a unor prize aparent favorabile adversarului dar din care se contraataca fulgerator atunci cand acesta ataca. Desigur, asemenea mijloace tactice se vor putea utiliza mult mai greu in fata unor adversari cu o experienta competitionala bogata.Pe langa mijloacele aratate mai sus, toate componentele pregatirii unui sportiv constituie si mijloace ale tacticii. Dintre acestea amintim:- insusirea si perfectionarea unui numar cat mai mare de procedee tehnice;- insusirea si perfectionarea unui numar cat mai mare de combinatii si inlantuiri tehnico-tactice;- insusirea si perfectionarea principalelor procedee de aparare si contraatac;- realizarea unei pregatiri fizice generale si speciale la parametri cat mai ridicati;- formarea si dezvoltarea la nivel superior a calitatilor psihice care coreleaza pozitiv cu performanta sportiva.Pentru pregatirea unui sportiv in vederea participarii cu succes in competitiile importante, pregatirea tactica trebuie orientata spre insusirea si respectarea in timpul luptei a urmatoarelor principii:- SEN luarea de la inceputul angajarii a initiativei in atac si impunerea stilului propriu de lupta. Adversarul, fiind dominat, nu-si va putea valorifica atuurile. Orice intentie de atac a acestuia este anihilata prin initiativa proprie, blocand intentiile adversarului.- ATO-NO-SEN prevenirea atacului adversarului printr-un procedeu de contraatac, datorita intuirii intentiei de atac a acestuia. Este o initiativa din defensiva care poate fi valorificata atunci cand sunt cunoscute modalitatile de atac ale adversarului.- GO-NO-SEN preluarea initiativei printr-un atac rapid dupa blocarea unui atac al adversarului.- SEN-NO-SEN este o forma superioara de initiativa care cere un nivel superior de pregatire tehnico-tactica si intelectuala si o mare experienta competitionala sau de lupta. Presupune o perfectionare a asa-numitului simt al luptei care sa permita sesizarea tuturor actiunilor adversarului si o initiativa permanenta atat in atac cat si in aparare. Actiunile de atac ale adversarului sunt anihilate prin contraatacuri rapide.Stabilind si perfectionand, pentru fiecare sportiv, cel mai potrivit sistem tactic, folosind in procesul de instruire cele mai eficace mijloace tactice si respectand indicatiile privind insusirea si perfectionarea tacticii, se vor forma sportivi de mare valoare, capabili sa rezolve favorabil orice situatie tactica ivita in timpul luptei. Elemente de baza ale judoului Pregtirea sportiv este un proces pedagogic unitar de instruire i educare al crui scop principal este obinerea de performane cat mai inalte i de perfecionare a calitilor fizice i intelectuale ale fiecrui judokan. Pentru realizarea acestor performane este nevoie de indici superiori de pregtire fizic, de deprinderi motrice specifice perfecionate la un nivel inalt, de caliti morale i de voin deosebite.In judo tehnica pretinde caliti fizice corespunztoare i de aceea pregtirea fizic se situeaz in imediata apropiere a celei tehnice. Pregtirea tehnic in judo impune insuirea elementelor i procedeelor tehnice in concordan cu cerinele de desfurare a concursurilor.La baza pregtirii tehnice st procesul formrii i perfecionrii deprinderilor motrice specifice judoului.In prima etap sarcina principal este formarea reprezentrii corecte a deprinderilor motrice, a obinuirii cu ritualul, cu echipamentul i cu alte probleme specifice judoului.

JUDOGI (costumul)Pentru practicarea judoului este necesar un echipament special, care poart numele de judogi. Costumul, asemntor kimonoului purtat de vechii samurai, este confecionat dintr-un material foarte rezistent pentru a rspunde solicitrilor impuse de invarea tehnicii. De regul este confecionat din panz esut din bumbac, pentru a rezista la traciuni violente.Kimonoul (bluza) este lung atat cat s depeasc oldurile, pan la jumtatea coapsei i este reinut de o centur care se infoar de dou ori in jurul taliei. Manecile kimonoului sunt suficient de lungi pentru a acoperi mai mult de jumtate din antebra i suficient de largi pentru a permite o indeprtare de 3- 5 cm intre limita inferioar i partea cea mai groas a antebraului. Cunoaterea amnunit a bluzei permite judokanului ca inc din primele zile ale iniierii s poat folosi cu succes toate posibilitile de apucare a adversarului, de aplicare a prizei (Kumi-Kata) cu mult eficien.In continuare vom descrie kimonoul regulamentar, cu punctele admise pentru aplicarea prizelor corespunztor fiecrui procedeu tehnic, vzute sin fa i din spate.De asemenea precizm i denumirea locului de unde se poate prinde kimonoul atat pentru mana dreapt cat i pentru mana stang.

Costumul vzut din faA - Hidari-Yoko-Eri - reverul drept de sus - Migi-Yoko-Eri - reverul stang de susB - Hidari-Mae-Eri - reverul drept din fa - Migi-Mae-Eri - reverul stang din faC - Hidari-Soto-Ue-Sode - maneca dreapt de sus din exterior - Migi-Uchi-Ue-Sode - maneca stang de sus din interiorD - Hidari-Soto-Naka-Sode - maneca dreapt de la mijloc, din exterior - Migi-Uchi-Naka-Sode - maneca stang de la mijloc, din interiorE - Hidari-Sodeguchi - captul manecii drepte - Migi-Sodeguchi - captul manecii stangiF - Hidari-Mae-Obi - centura din fa din partea dreapt - Migi-Mae-Obi - centura din fa din partea stangG - Mae-Obi - mijlocul (nodul) centurii din faCostumul vzut din spateA - Ushiro-Eri - reverul drept din spateB - Hidari-Ue-Sode - maneca dreapt de sus prin spateC - Hidari-Soto-Maka-Sode - mijlocul mainii drepte prin exteriorD - Ushiro-Hidari-Yoko-Eri - costumul pe partea dreapt in spateE - Ushiro-Obi - centura din spateDe remarcat faptul c pentru fiecare procedeu tehnic sunt alte poziii ale prizelor. De asemenea, este necesar cunoaterea rolului pe care il are cuplul de fore al braelor in momentul in care se aplic traciunile de kimonou. Pantalonul este lung atat cat s acopere mai mult de jumtate din gamb. Lrgimea lui trebuie s permit o indeprtare de 5-8 cm in zona cea mai groas a gambei. Pantalonul este strans in jurul taliei cu un nur (cordon) care se leag in fa printr-un nod simplu. De regul pantalonul se confecioneaz din doc alb i este dublat la genunchi (prin interior) pentru a fi mai rezistent.Obi (centura) se folosete pentru legarea kimonoului in jurul taliei i totodat reprezint semnul distinctiv al pregtirii tehnice a sportivului. In funcie de valoarea tehnic fiecare judokan poart una dintre centuri, dup cum urmeaz:- centur alb Kyu 6 Roku-Kyu- centur galben Kyu 5 Go-Kyu- centur portocalie Kyu 4 Shi-Kyu- centur verde Kyu 3 San-Kyu- centur albastr Kyu 2 Ni-Kyu- centur maro Kyu 1 Ik-KyuCei care posed o mare valoare tehnic, au obinut rezultate de prestigiu i au promovat examenul vor purta centur neagr, fcand parte din clasa DAN dup cum urmeaz:- centur neagr 1 dan Sho-Dan- centur neagr 2 dan Ni-San- centur neagr 3 dan San-Dan- centur neagr 4 dan Io-Dan- centur neagr 5 dan Go-Dan- centur rou cu alb 6 dan Roku-Dan- centur rou cu alb 7 dan Shichi-Dan- centur rou cu alb 8 dan Hachi-Dan- centur roie 9 dan Ku-Dan- centur roie 10 dan Ju-DanLungimea centurii permite inconjurarea taliei de dou ori, legarea ei cu nod plat, suficient de strans pentru a impiedica scoaterea chimonoului. Dup efectuarea nodului, de fiecare parte rman dou capete de 20-30 cm.Judogi (costumul) trebuie s fie suficient de larg pentru a permite efectuarea micrilor necesare executrii procedeelor tehnice, indeosebi pentru a nu incomoda lupta la sol. Un costum incomod, neregulamentar creeaz mari dificulti in procesul de invare i perfecionare a tehnicii.Cunoaterea temeinic a posibilitilor multiple pe care le ofer costumul in timpul luptei are o importan deosebit. Linia de for, direcia de aciune a acesteia i posibilitile de forare asupra corpului adversarului sunt elemente de mare importan in instruirea sportivilor. Fiecare judokan trebuie s stpaneasc elementele de aprare i de obinere a avantajului asupra adversarului, pe care il poate avea in timpul luptei la un moment dat, dar care poate fi influenat datorit deranjrii costumului, slbirii centurii, etc.REI (salutul). De la inceput trebuie s precizm c in judo, ca i in celelalte sporturi, intalnim diferite expresii proprii rii de origine, pe care le-am tradus in limba roman.Cu toate acestea denumirile japoneze au astzi o larg circulaie, fiind folosite in arbitraj, la concursurile de pregtire organizate in alte ri. Salutul este o form de manifestare a respectului fa de profesor, fa de partener i de ataament fa de colectivul din care face parte, i nu trebuie neglijat niciodat, fiind considerat un factor educativ de mare importan.Ritsu-Rei (salutul din picioare) se execut: de fiecare dat cand elevul se adreseaz profesorului, intre parteneri la inceputul i sfaritul fiecrui exerciiu sau al fiecrei repetriin timpul antrenamentului, la inceputul i sfaritul unui meci amical sau oficial, intre echipe la inceputul i sfaritul intalnirilor din campionate.Acest salut se execut din poziia stand cu picioarele apropiate, la o distan de cel puin 2m fa de partenerul de intrecere. Din aceast poziie cei doi judokani se privesc linitit, concentrat, dup care simultan se apleac inainte, aproximativ 30o-40 o, cu braele relaxate in jos, cu palmele pe coapse deasupra genunchilor. Dup o scurt oprire, care exprim atitudinea de respect, revin in poziia iniial.

In meciurile importante, inaintea comenzii arbitrului, judokanul ii privete adversarul in ochi pentru a-i afla (citi) inteniile. In acelai timp trebuie s-i pstreze calmul necesar, evitand agitaia i nervozitatea excesiv. Capul se menine drept, cu privirea orientat asupra adversarului.Za-Rei (salutul din poziia pe genunchi) se execut: la inceputul i sfaritul leciilor de antrenament, in timpul cand profesorul se adreseaz intregului colectiv, cand analizeaz leciile, cand prezint temele de lucru, etc., in demonstraiile tradiionale Kata.Acest salut este mai ceremonios i se folosete ori de cate ori o personalitate a judoului controleaz colectivul de sportivi i se adreseaz acestora.Din stand judokanul duce piciorul stang inapoi i sprijin genunchiul pe tatami, apoi apropie i genunchiul piciorului drept, aezandu-se pe clcaie. In aceast poziie capul i trunchiul se menin drepte, iar braele semiflexate pe lang corp, cu palmele sprijinite pe treimea superioar a coapselor. In continuare aeaz palmele pe tatami inaintea genunchilor la aproximativ 10 cm i accentueaz inclinarea corpului, cu privirea orientat spre palme.Dup o scurt marcare a salutului (5-10s) judokanul revine in poziia iniial, prin executarea invers a micrilor.SHISEI (poziia corpului). Shisei reprezint atitudinea corpului judokanului in timpul luptei, prin care pregtete declanarea procedeelor tehnice de: atac, respingere, contrare, eschiv, contraatac, pe aciunile de atac ale adversarului. Poziia pe tatami trebuie s permit fiecrui judokan meninerea iniiativei atat in lupta in picioare, cat i cea la sol.1. Shizen-Hontai (poziia natural) se caracterizeaz prin deconectare i calm. Nu este pasiv, ci dimpotriv reflect o poziie de ateptare, din care s se poat trece rapid in atac sau in aprare, in funcie de situaie. Poziia natural oglindete atitudinea corpului prin care se definete principiul de baz al supleei micarea in repaus, care ilustreaz multiplele posibiliti de micare ale segmentelor corpului judokanului.Luarea i meninerea acestei poziii impun: conservarea stabilitii corpului prin meninerea centrului de greutate in interiorul poligonului de susinere (realizat prin unirea liniilor imaginare formate de tlpi), posibilitatea executrii rapide i in orice direcie a deplasrilor, meninerea echilibrului indiferent de aciunile braelor i ale corpului.

Poziia natural solicit un minimum de efort, deoarece corpul este relaxat i nu necesit contracii musculare inutile, picioarele sunt deprtate cat limea umerilor, cu tlpile pe aceeai linie, greutatea corpului este egal repartizat pe ambele picioare, iar tlpile cu varfurile degetelor orientate uor spre exterior.In funcie de poziia picioarelor, in poziia natural distingem:Migi-Shizentai (poziia natural spre dreapta) in care piciorul drept se afl cu o lungime de talp inaintea celui stang, iar greutatea corpului este repartizat pe ambele picioare.Hidari-Shizentai (poziia natural spre stanga) in care piciorul stang se afl cu o lungime de talp inaintea celui drept. Ambele poziii deriv din poziia natural i se folosesc in timpul antrenamentului, la invarea tehnicii de ambele pri. In ultima vreme poziia natural a primit denumirea de poziia de atac, datorit posibilitilor multiple de declanare a atacului. Acest lucru trebuie folosit i in timpul pregtirii, pentru ca fiecare sportiv s-i poat menine poziia de atac in timpul luptei i in vederea manifestrii i valorificrii la un nivel superior a calitilor fizice, tehnice i morale pentru catigarea intalnirilor.Poziia de atac are urmtoarele caracteristici: greutatea corpului se afl bine repartizat pe ambele picioare, transferul greutii efectuandu-se in momentul deplasrii in faza a doua, imediat dup pire; respiraia se face normal in timpul atacului, fazele respiraiei fiind urmtoarele: kiai (strigtul de lupt) expiraie; inspiraie dezechilibrare i intrare; blocarea respiraiei aruncare i expiraie; capul se menine drept, privirea concentrat, gura bine inchis, umerii relaxai; fora este concentrat in jurul centrului de greutate, la nivelul bazinului (Saida-Tandem) pentru a putea transfera rapid centrul de greutate in interiorul poligonului de susinere.2. Jigotai (poziia joas), cunoscut i sub denumirea de poziia defensiv, se execut cu picioarele mult deprtate, genunchii mult indoii, trunchiul uor inclinat inainte.Aceast poziie este folosit in evitarea luptei, in momentul in care adversarul urmrete obinerea victoriei prin atacuri succesive in for.In funcie de poziia picioarelor putem avea:Migi-Jigotai (poziia de aprare spre dreapta), in care picioarele sunt deprtate, cu piciorul drept avansat oblic spre dreapta.Hidari-Jigotai (poziia de aprare spre stanga), in care picioarele sunt mult deprtate, cu laba piciorului stang orientat oblic spre stanga. Aceasta este o poziie de aprare in care centrul de greutate este mult coborat i picioarele mult indoite pentru a favoriza meninerea unei poziii de for, ceea ce nu permite adversarului efectuarea unor dezechilibrri eficiente. Aceste poziii nu sunt recomandate, deoarece sunt penalizate in cazul in care sunt meninute timp indelungat pe parcursul luptei.Coborarea centrului de greutate reduce foarte mult viteza de execuie i de deplasare, ingreuiaz execuia tehnic i mrete pericolul de accidentare. Dup evitarea atacului declanat de ctre Uke se recomand ca Tori s revin in poziia de Shizentai (poziia natural). Poziiile corpului (atat cea defensiv, cat i cea ofensiv) trebuie s reprezinte obiectul de studiu permanent in timpul procesului de antrenament, deoarece de ele depinde efectuarea deplasrilor in toate direciile impuse de necesitatea executrii procedeelor tehnice atat pe partea dreapt, cat i pe cea stang.SHINTAI (deplasarea pe tatami). Deplasrile in judo sunt condiionate, aa cum am spus i mai inainte de poziia corpului. De aceea, un judokan pentru a se deplasa uor i tehnic trebuie s pstreze in primul rand o poziie natural a corpului, bine echilibrat, s fie relaxat i mobil.Shintai reprezint forma de deplasare inainte sau inapoi i in cazul deplasrilor laterale, la stanga sau la dreapta. Indiferent de direcia deplasrii, greutatea corpului trebuie transferat pe piciorul care inainteaz in sensul deplasrii.O deplasare rapid i bine echilibrat contribuie in proporie de 90% la reuita aciunilor tehnice de atac. In judo, deplasarea pe tatami trebuie s asigure o perfect libertate tuturor micrilor segmentelor, prin asigurarea permanent a poziiei naturale a corpului.O deplasare neechilibrat, srit (opit) datorit lipsei contactului permanent cu tatami, prezint pentru adversar poziii foarte oportune de declanare a atacului.In timpul deplasrii oscilaiile centrului de greutate pe vertical, dar mai ales pe orizontal sunt deosebit de periculoase. De aceea un judokan trebuie s exerseze in timpul fiecrei lecii de antrenament formele de baz ale poziiei corpului i deplasrile specifice pan la perfeciune, proces concretizat prin uurin i echilibru perfect.Mersul pe tatami trebuie executat astfel, incat centrul de greutate s se menin tot timpul in interiorul poligonului de susinere.Ca forme de deplasare menionm: Ayumi-Ashi; Tsugi-Ashi; Tai-Sabaki.a) Ayumi-Ashi (mersul normal) este asemntor cu mersul obinuit, picioarele depindu-se alternativ unul pe cellalt. Totui in Ayumi-Ashi bazinul are oscilaii de mic amplitudine lateralorizontale i nu pe vertical cum intalnim in mersul pe strad. Este o form de baz a deplasrii in cadrul tehnicilor din Nage-Waza.b) Tsugi-Ashi (mersul cu pas adugat) este o deplasare in care un picior il urmeaz pe cellalt, succesiv, in micare continu. Aceast form de deplasare (prin alunecare, cu pai adugai) se folosete in special atunci cand ne aflm aproape de adversar, sau cand dorim s ne apropiem de acesta.Deplasarea se execut astfel: dup un pas nainte, napoi sau lateral cu piciorul drept, piciorul stng se apropie prin alunecare aproximativ 25-35cm de primul. Se recomand ca aceast deplasare s se execute ct mai simplu, naintnd cu picioarele razant cu solulc) Tai-Sabaki (deplasarea prin pivotare) este cea mai des folosit n judoul competiional datorit schimbrilor rapide de direcie i a poziiei corpului lui Tori fa de Uke. Exist cinci moduri de deplasare prin Tai-Sabaki, dup felul cum se efectueaz pirea cu un picior sau cu ambele. Esenial este ca micarea de pivotare s se fac cu tot corpul, iar umerii s rmn pe aceeai linie cu cea imaginar care unete labele picioarelor.

Tai-Sabaki se caracterizeaz prin intoarcerea corpului prin pivotare pe partea plantar a labei piciorului i prin avansarea sau retragerea celuilalt picior. Micarea de rotaie care se realizeaz prin pivotare schimb direcia de atac a pieptului, oldului i a picioarelor lui Tori fa de poziia iniial in care se afla acesta. In Tai-Sabaki un rol important in rsucirea corpului il are capul, care la inceputul pivotrii se intoarce spre direcia in care se efectueaz deplasarea.In judoul competiional, in contactul direct cu adversarul, segmentele corpului acioneaz ca un tot unitar. Astfel, braele pregtesc pivotarea printr-o micare antagonist, dreptul efectueaz o flexie, trgand de partea stang a lui Uke, iar stangul in extensie impinge de partea dreapt a acestuia; capul conduce i direcioneaz micarea de rsucire a trunchiului, asigurand in acest mod locul de contact al picioarelor pe noile direcii.In cazul efecturii unui Tai-Sabaki prin retragerea piciorului, aciunea braelor, capului, trunchiului este asemntoare.Deplasrile prin pivotare impreun cu poziia de atac a corpului reprezint esena judoului competiional, A.B.C.-ul invrii i perfecionrii tehnicii de competiie. Executarea incomplet sau euarea lui Tai-Sabaki duce la ratarea oricrei tehnici.Tai-Sabaki cuprinde unul dintre principiile de baz ale judoului: folosirea raional a energiei fizice i a transmiterii ei asupra adversarului.In funcie de amplitudinea pivotrii se execut urmtoarele forme de Tai- Sabaki (deplasarea prin pivotare):- pivotarea mic in care arcul de cerc este sub 80 grade,- pivotarea mijlocie in care arcul de cerc este intre 80 grade - 120 grade,- pivotarea mare in care arcul de cerc este intre 120 grade - 80 grade,- pivotarea prin pas adugat in care arcul de cerc este dublu, 360 grade,- pivotarea prin sritur in care arcul de cerc este peste 180 grade.Pivotarea mic este folosit in special pentru efectuarea procedeelor tehnice de picior (Ashi-Waza): De-Ashi-Barai, Hiza-Guruma, Okuri-Ashi-Barai, Sasae-Tsuri-Komi-Ashi .a.Deplasarea mijlocie este folosit in executarea unor tehnici din grupa procedeelor de picior (Ashi-Waza) i cea de bra-umr (Kata-Te-Waza), cum sunt: Uchi-Mata, Kata-Guruma, Seoi-Nage, Ashi-Guruma .a., dar i a unor tehnici din grupa procedeelor de old, ca: Uki-Goshi, Harai-Goshi, Sode-Tsuri- Komi-Goshi .a.Deplasarea mare este folosit in special pentru efectuarea procedeelor tehnice din grupa tehnicii de old (Koshi-Waza), cum sunt :O-Guruma, O-Goshi, Morote-Seoi, Tsuri-Komi-Goshi .a.Deplasarea prin sritur este mai des folosit in executarea tehnicilor de sacrificiu (Sutemi-Waza) pentru procedeele Uki-Otoshi, Yoko-Otoshi, Yoko- Guruma, Yoko-Gake .a.Ca element de baz in pregtirea i in perfecionarea judokanilor, Tai- Sabaki constituie factorul primordial in antrenamentul sportivilor consacrai. Prin studiul individual i in colectiv se urmrete perfecionarea apropierii de adversar in scopul raionalizrii micrilor, al reducerii timpului de execuie.

Anexa 1DISCIPLINA SPORTIV: JUDONIVEL VALORIC: NCEPTORI

COMPETENE SPECIFICE I CONINUTURICOMPETENE SPECIFICECONINUTURI

1.1. Utilizarea corect a principalelor noiuni specifice domeniuluiINDICI SOMATO-FUNCIONALI GENERALI troficitate muscular tonicitate muscular elasticitate toracic capacitate vital stabilitate articularDEPRINDERI I PRICEPERI MOTRICE mers alergare sritur specifice unor discipline sportive, aplicativ-utilitareCALITI MOTRICE DE BAZ Viteza de repetiie de execuie de reacie exploziv Fora general ndemnarea coordonarea micrilor segmentare fa de corp micrilor segmentare fa de adversar orientare n spaiu ambidextrie echilibru Rezistena general Mobilitatea - articular - suplee muscularINDICI SOMATO-FUNCIONALI SPECIFICI capacitate vital elasticitate toracic debit cardiac stabilitate articular scapulo-humeral, coxofemural, tibiotarsian i a coloanei vertebraleCALITI MOTRICE SPECIFICE Viteza n regim de for n regim de rezisten n regim de ndemnare Fora n regim de rezisten exploziv ndemnarea executarea tehnicii n condiii variate coordonarea membrelor (inferioare, superioare) n raport cu poziia corpului i a adversarului precizia tehnicilor n atac i aprare Rezistena aerob i anaerob n regim de for-vitez Mobilitatea coxofemural scapulohumeral tibiotarsianMETODE I MIJLOACE DE DEZVOLTARE a forei maxime, explozive, n diferite regiuni a vitezei de reacie, de execuie, de repetiie, de deplasare a rezistenei la eforturi aerobe, anaerobe, mixte a ndemnrii a mobilitii i a supleeiMETODE/ PROCEDEE DE CRETERE a masei musculare active a troficitii a tonicitii

1.3. Folosirea corect a terminologiei de specialitate

2.1. Utilizarea celor mai importante mijloace de dezvoltare a capacitii fizice proprii

2.2. Compararea reaciilor organismului, n eforturi de tip diferit

3.1. Integrarea n diferite grupuri, constituite n funcie de cerinele activitii de pregtire

3.2. ndeplinirea unor sarcini specifice activitii de pregtire, prin coordonare cu ceilali membri implicai

4.1. Creterea nivelului indicilor de manifestare a calitilor motrice

4.2. Aplicarea deprinderilor motrice i a procedeelor tehnice de baz n aciuni motrice complexe i forme adaptate de ntrecere/ concurs

5.1. Exprimarea estetic a atitudinii corporale

1.1. Utilizarea corect a principalelor noiuni specifice domeniuluiPROCEDEE TEHNICE DE BAZ poziia de gard (SHIZENTHAI) prizele (KUMI-KATA) deplasrile (SHINTAI) dezechilibrrile (KUZUSHI) fixrile KYUL 6 (ROKU-KYU centura alb): KESA-GATAME, KUZURE-KESA-GATAME, MAKURA-KESA-GATAMEPROCEDEE TEHNICE SPECIFICE PROBEI KYUL 6 (ROKU-KYU centura alb): KESA-GATAME, KUZURE-KESA-GATAME MAKURA-KESA-GATAMEPROCEDEE TEHNICE SPECIFICE, RECOMANDATE INDIVIDUAL de manevrare (aruncare) de finalizareACIUNI TACTICE SPECIFICE aciune, iniiativ, surprindere: ZAKU SOKU GEIKO RENZOKU WAZA dezechilibrri; aciuni neltoare (manevrare) TAI-SABAKIACIUNI TACTICE INDIVIDUALE DE APRARE ATO-NO-SEN-prevenirea atacului adversarului prin contraatac contre prin TAI-OTOSHIACIUNI TACTICE INDIVIDUALE RECOMANDATE de atac de contraatac de aprareTRSTURI PSIHICE DOMINANTE tenacitate eliminarea sentimentului de team fa de adversar concentrare atenie distributiv iniiativ curaj stpnire de sine amplificarea combativitii ncadrare n posibilitile proprii druire i responsabilitate rezisten la emoii negative capacitate de intuiie gndire rapid creativitate imaginaie

1.3. Folosirea corect a terminologiei de specialitate

3.1. Integrarea n diferite grupuri, constituite n funcie de cerinele activitii de pregtire

3.2. ndeplinirea unor sarcini specifice activitii de pregtire, prin coordonare cu ceilali membri implicai

3.3. Manifestarea unui comportament bazat pe fair-play fa de antrenori, parteneri, adversari i arbitri

4.2. Aplicarea deprinderilor motrice i a procedeelor tehnice de baz n aciuni motrice complexe i forme adaptate de ntrecere/ concurs

4.3. Integrarea n aciuni tactice individuale/ colective, n condiii de pregtire/ ntrecere

4.4. Susinerea eforturilor generale i specifice impuse de activitatea de pregtire i de ntreceri

4.5. Manifestarea n ntreceri a trsturilor psihice dominante, specifice disciplinei sportive

5.2. Selectarea modelelor de reuit din lumea sportului practicat

2.3. Identificarea informaiilor de specialitate, cu ajutorul mijloacelor media electronicePROTECIE INDIVIDUAL tehnici de reechilibrare modaliti de atenuare a ocurilor cunotine teoretice despre: importana nclzirii respiraia cu caracter de refacere tehnicile de acordare reciproc a ajutorului/ sprijinului n execuii

2.1. Utilizarea celor mai importante mijloace de dezvoltare a capacitii fizice propriiRANDAMENT SPORTIV factorii care condiioneaz instruirea cauzele care reduc randamentul criterii de apreciere a randamentului specificul autocaracterizrii, caracterizrii i evalurii randamentului criterii de analiz a rezultatelor specificul analizei de caz

2.2. Compararea reaciilor organismului, n eforturi de tip diferit

2.3. Identificarea informaiilor de specialitate, cu ajutorul mijloacelor electronice

4.4. Susinerea eforturilor generale i specifice impuse de activitatea de pregtire i de ntreceri

4.6. Identificarea factorilor care influeneaz randamentul sportiv

1.2. Aplicarea principalelor prevederi regulamentare ale disciplinelor sportive practicatePREVEDERI REGULAMENTARE regulament de ntrecere greeli de arbitraj abaterile frecvente de la prevederile regulamentare

REGULI DE COMPORTAMENT comportamentul n ntrecere situaiile critice din ntrecere relaii specifice de subordonare caracteristicile rolurilor de responsabil de grup, arbitru criteriile de evaluare a arbitrajelor greeli frecvente

2.3. Identificarea informaiilor de specialitate, cu ajutorul mijloacelor electronice

3.1. Integrarea n diferite grupuri, constituite n funcie de cerinele activitii de pregtire

3.3. Manifestarea unui comportament bazat pe fair-play fa de antrenori, parteneri, adversari i arbitri

1.1. Utilizarea corect a principalelor noiuni specifice domeniuluiCULTURALITATE criterii de evaluare a valorilor sportive, n sportul practicat valori sportive etalon, n sportul practicat

5.2. Selectarea modelelor de reuit din lumea sportului practicat

Anexa 2DISCIPLINA SPORTIV: JUDONIVEL VALORIC: AVANSAI

COMPETENE SPECIFICE I CONINUTURICOMPETENE SPECIFICECONINUTURI

1.1. Folosirea terminologiei de specialitaten relaionarea cu partenerii de activitateINDICI SOMATO-FUNCIONALI GENERALI troficitate muscular tonicitate muscular elasticitate toracic capacitate vital stabilitate articularDEPRINDERI I PRICEPERI MOTRICE mers alergare sritur specifice unor discipline sportive aplicativ-utilitareCALITI MOTRICE DE BAZ Viteza de repetiie de execuie de reacie exploziv Fora general ndemnarea coordonarea micrilor segmentare fa de corp micrilor segmentare fa de adversar orientare n spaiu ambidextrie echilibru Rezistena general Mobilitatea - articular - suplee muscularINDICI SOMATO-FUNCIONALI SPECIFICI capacitate vital elasticitate toracic debit cardiac stabilitate articular: scapulo-humeral coxofemural tibiotarsian a coloanei vertebraleCALITI MOTRICE SPECIFICE Viteza n regim de rezisten n regim de ndemnare de execuie exploziv de repetiie Fora n regim de vitez n regim de rezisten exploziv ndemnarea executarea tehnicii n condiii variate coordonarea membrelor segmentelor proprii n funcie de poziia adversarului Rezistena n regim de for-vitez Mobilitatea articular, la nivelul tuturor segmentelor suplee muscularMETODE I MIJLOACE DE DEZVOLTARE a forei maxime, explozive, n diferite regiuni a vitezei de reacie,de execuie, de repetiie, de deplasare a rezistenei la eforturi aerobe, anaerobe, mixte a ndemnrii a mobilitii i a supleei METODE/ PROCEDEE DE CRETERE a masei musculare active a troficitii a tonicitii

2.1. Alegerea celor mai eficiente mijloace de dezvoltare a capacitii fizice proprii

2.2. Analiza reaciilor organismului, n eforturi de tip diferit

3.1. Acionarea eficient n diferite grupuri, constituite n funcie de cerinele activitilor de pregtire i competiional

3.2. Realizarea de sarcini specifice activitii de pregtire i competiional, prin colaborare cu ceilali membri implicai

4.1. mbuntirea nivelului indicilor de manifestare a calitilor motrice

4.2. Utilizarea deprinderilor motrice i a procedeelor tehnice n activitatea de pregtire i n cea competiional

5.1. Abordarea permanent a unei atitudini corporale corecte

1.1. Folosirea terminologiei de specialitate n relaionarea cu partenerii de activitate

PROCEDEE TEHNICE DE BAZ NAGAE WAZA (tehnica proiectrilor) MOROE SEOI NAGAE (aruncarea peste old prin ridicare) - varianta cu cotul ndoit KOSHI GURUMA (rostogolirea peste old) O-GOSHI (aruncarea peste old) DE ASHI BARAI (secerarea piciorului avansat) KO SOTO GARI (mica secerare exterioar) SASAE TSURI KOMI ASHI (proiectarea prin traciune i ridicare) O SOTO GARI (marea secerare exterioar) O UGHI GARI (marea secerare interioar) OSAE KOMI WAZA (tehnica fixrilor) KESA GATAME (fixare lateral) YOKO SHIHO GATAME (fixarea lateral n patru puncte) KAMI SHIHO GATAME (fixare n prelungire n patru puncte) TATE SHIHO GATAME (fixare pe deasupra n patru puncte)PROCEDEE TEHNICE SPECIFICE PROBEI NAGE WAZA procedee tehnice executate din picioare: MOROTE SEOI NAGE (variante fumi komi) MOROTE SEOI OTOSHI (varianta SUWARI pe genunchi) IPPON SEOI NAGE (aruncare peste umr) TAI OTOSHI (aruncare lateral) KO UCHI GARI (mic secerare interioar) SODE TSURI KOMI GOSHI (aruncare cu ajutorul oldului prin traciune i ridicare) HARAI GOSHI (secerarea oldului) UCHI MATA (secerarea interioar a coapsei ) HANE GOSHI (aruncarea prin proiectarea oldului) OKURI ASHI HARAI (secerarea prin traciune i ridicare) TE GURUMA (roate cu minile) URA NAGE (proiectarea peste piept) TANI OTOSHI (proiectarea n vale) NE WAZA procedee tehnice executate la sol: KANSETSU WAZA procedee de luxare: variante de UDE HISHIJI (luxarea braului n cruce) UDE GATAME (luxarea braului n prghie la piept) UDE GARAMI (cheia braului) SHIME WAZA procedee de strangulare: variante de JUJI JIME trangulare n cruce OKURI ERI JIME strangularea cu reverul HADAKA JIME trangularea n cheiePROCEDEE TEHNICE SPECIFICE, RECOMANDATE INDIVIDUAL de manevrare de finalizareACIUNI TACTICE SPECIFICEACIUNI TACTICE INDIVIDUALE DE ATAC SEM iniiativa n atac i impunerea stilului propriu de lupt GO-NO-SEN preluarea iniiativei dup blocarea unui atac SEM-NO-SEN perfecionarea simului luptei, sesizarea tuturor inteniilor adversaruluiACIUNI TACTICE INDIVIDUALE DE APRARE ATO-NO-SEN - prevenirea atacului adversarului OUCHI GARI - ZOKO TOSHIIPON SEOINAGEHIZA GURUNAKOSHI GURUNA UKI GOSHI - UKI GOSHIYOKOTOSHIOGOSHI TNANI-OTOSHIACIUNI TEHNICE RECOMANDATE INDIVIDUAL nsuire unui numr mare de combinaii i nlnuiri tehnico-tactice: de atac de contraatac de aprareTRSTURI PSIHICE DOMINANTE tenacitate eliminarea sentimentului de team fa de adversar concentrare atenie distributiv iniiativ curaj drzenie stpnire de sine colaborare i ntrajutorare amplificarea combativitii capacitatea de a lua decizii rapide druire i responsabilitate gndire rapid imaginaie creativitate

3.1. Acionarea eficient n diferite grupuri, constituite n funcie de cerinele activitilor de pregtire i competiional

3.2. Realizarea de sarcini specifice activitii de pregtire i competiional, prin colaborare cu ceilali membri implicai

3.3. Manifestarea unui comportament bazat pe fair-play fa de antrenori, parteneri, adversari i arbitri

4.2. Utilizarea deprinderilor motrice i a procedeelor tehnice n activitatea de pregtire i n cea competiional

4.3. Iniierea de aciuni tactice individuale/ colective, n activitatea de pregtire i n cea competiional

4.4. Susinerea eforturilor generale i specifice impuse de activitatea de pregtire i cea competiional

4.5. Manifestarea n ntreceri a trsturilor psihice dominante, specifice disciplinei sportive

5.2. Raportarea la modelele de reuit din lumea sportului practicat

2.3. Selectarea informaiilor de specialitate, cu ajutorul mijloacelor electronicePROTECIE INDIVIDUAL tehnici de reechilibrare modaliti de atenuare a ocurilor cunotine teoretice despre: importana nclzirii respiraia cu caracter de refacere tehnicile de acordare reciproc a ajutorului/ sprijinului n execuii

2.1. Alegerea celor mai eficiente mijloace de dezvoltare a capacitii fizice propriiRANDAMENT SPORTIV factorii care condiioneaz performana cauzele care reduc randamentul criterii de apreciere a randamentului componentele autocaracterizrii, nivelului de pregtire caracteristicile materialelor i echipamentului de concurs performante criterii de analiz specificul analizei de caz i al autoanalizei

2.2. Analiza reaciilor organismului, n eforturi de tip diferit

2.3. Selectarea informaiilor de specialitate, cu ajutorul mijloacelor electronice

4.4. Susinerea eforturilor generale i specifice impuse de activitatea de pregtire i cea competiional

4.6. Valorificarea factorilor care influeneaz randamentul sportiv

1.2. Aplicarea prevederilor regulamentare ale disciplinelor sportive practicatePREVEDERI REGULAMEN