România literar\ Revist\ a Uniunii Scriitorilor din România Director: Nicolae Manolescu anul XLIV 6 ianuarie 2012 24 de pagini 2,5 lei ® Finan]at\ de Consiliul Jude]ean Alba Inedit `nsemn\rile UNUI OM DE RÂND 1 ~n numerele viitoare: eseuri de Ana Blandiana, Dan Cristea, Vladimir Tism\neanu Tema lunii: Ce a[tept\ri ave]i de la noul an? r\spund: GABRIEL CHIFU [i ADRIAN POPESCU Ioan Alexandru – scrisori c\tre Ion Cocora Un poem de Tomas Tranströmer `n traducerea lui Dan Shafran Ion Manolescu despre un volum de benzi desenate Editorial de Nicolae Manolescu: Despre poezie mihai beniuc
Transcript
Românialiterar\
Revist\ a Uniunii Scriitorilor din România Director: Nicolae Manolescu anul XLIV 6 ianuarie 2012 24 de pagini 2,5 lei
®Finan]at\ de
ConsiliulJude]ean Alba
Inedit
`nsemn\rile UNUI OMDE RÂND
1
~n numerele viitoare: eseuri de Ana Blandiana, Dan Cristea, Vladimir Tism\neanu
Tema lunii: Ce a[tept\ri ave]i de la noul an?r\spund: GABRIEL CHIFU [i ADRIAN POPESCU
Ioan Alexandru – scrisori c\tre Ion CocoraUn poem de Tomas Tranströmer `n traducerea lui Dan Shafran
Ion Manolescu despre un volum de benzi desenate
Editorial de Nicolae Manolescu: Despre poezie
m i h a i b e n i u c
România literar\ ®Revist\ editat\ de
Uniunea Scriitorilor din România [i Funda]ia România literar\
Redac]ia: NICOLAE MANOLESCU – directorGABRIEL CHIFU – director executiv IONELA STANCIU – secretar general de redac]ieMARINA CONSTANTINESCU – redactorLUMINI}A CORNEANU – redactorANA CHIRI}OIU – redactorCOSMIN CIOTLO{ – redactor asociatSORIN LAVRIC – redactor asociatANGELO MITCHIEVICI – redactor asociat
Concep]ia grafic\: MIHAELA ßCHIOPU(varia]iuni pe tema „„cittind unui copil care pleac\)Fotoreporter: ION CUCUTehnoredactare computerizat\: IONELA STANCIU GEORGE MAXIMILIAN IONESCU Prelucrare imagine: VALENTINA VL|DANCoresponden]i `n str\in\tate: RODICA BINDER(Germania), GABRIELA MELINESCU (Suedia),LIBUŠE VALENTOVÁ (Cehia)
Conform prevederilor Statutului, UniuneaScriitorilor din România nu este responsabil\pentru politica editorial\ a publica]iei [i nicipentru con]inutul materialelor publicate.
România literar\ este membr\ a Asocia]ieiRevistelor, Imprimeriilor [i Editurilor Literare(A.R.I.E.L.), asocia]ie cu statut juridic, recunoscut\
de c\tre Ministerul Culturii [i Patrimoniului Na]ional.
ISSN 1220-66318
Din decembrie 2010, revista Românialiterar\ apare cu sprijinul financiaral Ministerului Culturii [i Patrimoniu-lui Na]ional
Pentru rubrica Po[ta redac]iei, textele vor fi trimise pe adresa: [email protected]
Premiile Romââniei litterare,
de debut [i „Cartea anului”, sunt
acordate cu sprijinul
Funda]iei Anonimul
2............................................................................................................................................................................................................................................ România literar\ num\rul 1 / 6 ianuarie 2012
Cu aproape dou\zeci deani în urm\, EugenCo[eriu a ]inut la Ia[icâteva lec]ii, publicateapoi în Prelegeri [iconferin]e, un supli-ment al „Anuarului de
Lingvistic\ [i Istorie Literar\”editat de Institutul „Al. Philippide”.
Am comentat-o pe cea intitulat\Limbajul poetic în România literar\nr. 41 din 1994. Nu îmi amintesc s\mai fi citit alte comentarii despreconferin]ele marelui lingvist, emigratdup\ r\zboi în Germania, unde l-amîntâlnit în 1967 prin intermediul luiPaul Miron. Lipsa de ecou a unorastfel de lucruri nu e la noi neap\ratexcep]ional\. A[ spune c\, din contra,e cât se poate de obi[nuit\. Toateconferin]ele lui Eugen Co[eriu dela Universitatea „Alexandru IoanCuza” din anii 1992-1993 meritauaten]ie [i o reeditare într-un tirajcare s\ le fac\ accesibile celor interesa]ide limb\ [i de literatur\. Pe minem\ re]inuse conferin]a despre limbapoeziei, deoarece tema îmi erafamiliar\ de pe vremea când scrisesemmicul studiu Despre poezie. Am datrecent peste bro[ura tip\rit\ defilologii ie[eni [i m-am gândit c\n-ar fi r\u s\ scriu înc\ o dat\ despreacest articol. În Despre poeziesus]ineam ideea c\, dac\ nu exist\nimic în poezie care s\ nu fi existatînainte în limb\, nu exist\ nimicîn limb\ care s\ dea na[tere de lasine poeziei. Eugen Co[eriu are oidee mai simpl\ [i mai atr\g\toare[i, chiar dac\ nu m\ simt preg\tits\ renun] la a mea, vreau s-o„popularizez” pe a lui, poate [i fiindc\n-o cred neap\rat opus\ ideii mele.
Premisa lui Co[eriu este c\ uncuvânt între]ine în actul lingvisticnenum\rate rela]ii, unele evidente,altele ascunse. {i Roman Jakobsonle identificase, dar Co[eriu prefer\s-o fac\ oarecum empiric. În jargonullingvi[tilor, cuvântul e denumitsemn. A[adar, orice semn func]ioneaz\prin raport cu alte semne, fie în planformal, fie ca sens, în raport cu altemicrosisteme de semne, cu lucrurileînse[i [i cu cuno[tin]ele noastredespre lucruri. S\ lu\m un cuvântca liliac. În român\ el înseamn\(lingvi[tii spun denot\) pas\rea,floarea sau arbustul cu acest nume.Denota]ii multiple are [i în francez\(unde i se spune [oarece chel ) sauîn german\, nu [i în englez\ undebat înseamn\ doar bat. {i maiinteresante sunt consecin]ele rela]iilorpe care un cuvânt sau o expresie
le stabile[te în interiorul textelorliterare. Noi, românii, recunoa[temimediat un cuvânt sau o expresiecare au fost folosite de Eminescusau de Arghezi. Parfumul lor nune în[al\ niciodat\. Cuvintele auapoi un substrat mitologic sau,pur [i simplu, cultural. Miaz\-Noapte,care e cuvântul popular pentru Nordulgeografilor, ne evoc\ întunericul celmai teribil, ora strigoilor sau unpersonaj din basme. Co[eriu e dep\rere c\, în actul vorbirii, acesterela]ii (conota]ii, le spun lingvi[tiicelor mai multe dintre ele) nusunt de obicei prezente în minteavorbitorului. Ele sunt latente,neactualizate decât rareori în vorbireauzual\. Poezia este acea form\ devorbire în care aceste rela]ii seactualizeaz\ în permanen]\. ScrieCo[eriu: „Limbajul poetic, în carese actualizeaz\ tot ceea ce ]ine desemn, este limbajul cu toate func]iunilelui, este, adic\, plenitudinea func]ional\a limbajului”. Nu selec]ie, nu deviere,nu opozi]ie fa]\ de limbajul uzualsau de limbajele [tiin]ifice (almatematicii, de exemplu, în Poeticamatematic\ a lui Solomon Marcus),a[a cum au încercat s\-l defineasc\poeticienii de toate culorile: limbajulpoetic este limbajul în deplin\tateafunc]iilor sale. Doar în poezieinstrumentul posed\ toate clapele,corzile, gamele, bemolii [i diezii.Orice alt act de vorbire e limitat.Avea dreptate poetul german Josephvon Eichendorff, contemporanul luiGoethe, citat de G. C\linescu în eseullui despre poezie din Principii deestetic\: dac\ nimere[ti cuvântulmagic, universul începe s\ cânte.Cuvântul poetului e magic pentruc\ este, ca într-un fel de unitateprimordial\, o sonoritate care treze[tealte sonorit\]i, un în]eles care evoc\alte în]elesuri, un semnal simplu [io expresie complex\, un lucru însine [i un lucru în rela]ie, o identitate[i o alteritate, un fapt natural [iun fapt cultural, [i toate în acela[itimp, ca muzica unei orgi.
puzzle de gabriel chifu
actualitateaeditorial de nicolae manolescu
Despre poezie
România literar\ num\rul 1 / 6 ianuarie 2012................................................................................................................................................................................................................................................3
Un an al criticii literare
Stau pe masa mea, de curând primitesau cump\rate, o sumedenie deapari]ii editoriale din anul care tocmais-a încheiat. Le numesc aici: IonVianu – Apropieri, Mircea Mih\ie[– Ultimul Judt, Alex Goldi[ – Criticaîn tran[ee, Marta Petreu – De la
Junimea la Noica, Bianca Bur]a-Cernat– Fotografie de grup cu scriitoare uitate,Ion Vartic – Cioran naiv [i sentimental(edi]ie nou\, rev\zut\ [i ad\ugit\), LucianBoia – Capcanele istoriei, Ion Mircea –Manuscrisul din insula elefantina, EugenSuciu – Motanul, Ion Cocora – Într-o elegiecu obloanele trase, Nichita Danilov – Imaginide pe strada Kanta, Mihail G\l\]anu –România aproximativ\, Matei Vi[niec – Lamas\ cu Marx (versuri), dar [i Dezordineapreventiv\ (roman), Eugen Uricaru – Plande rezerv\, Mihail Vakulovski – Tovar\[ide camer\, Radu Aldulescu – Îngerulînc\lecat (reeditare), Lucian Dan Teodorovici– Matei Brunul, Nora Iuga – Blogstory(edi]ie nou\) [i un volum cu mai mul]iautori, Noua poezie nou\, antologia coor-donat\ de Dumitru Chioaru. Pe uneledintre aceste c\r]i le-am citit, altele î[ia[teapt\ rândul. Îns\ toate aceste titluri,atât de diferite unul de altul, au în ochiimei o tr\s\tur\ comun\: autorii lor suntscriitori de la care a[tept\rile mele decititor sunt mari. Le doresc tuturor ceeace doresc pentru propriile mele c\r]i: s\aib\ parte de o lectur\ critic\ atent\ [inep\rtinitoare. Ac]iunea criticii literareeste decisiv\, ea transform\ o sum\ dec\r]i oarecare într-o literatur\, ea aduceordinea, cerne, ierarhizeaz\, ea d\ sens[i geometrie nenum\ratelor încerc\riliterare care, altfel, ar r\mâne ceva inform,în totul negr\itor. De aceea, întrebându-m\ce a[tept\ri am de la noul an, spun:mi-a[ dori ca anul 2012 s\ fie un an alcriticii literare. Triumful spiritului criticar aduce beneficii uria[e: mediul literars-ar limpezi considerabil.
În acest moment mi se pare c\ ne ducemexisten]a într-un mediu literar ce nu st\sub semnul normalit\]ii. Normalitate arfi, de pild\, dac\ s-ar respecta o regul\elementar\ [i anume: ceea ce conteaz\ înreceptarea critic\ este textul strict, iar nupersoana. Pe când, în atâtea dintre cronici,apare transparent rela]ia uman\ dintrecritic [i autorul comentat, aceasta, fie eade aversiune sau, dimpotriv\, de amici]ie,viciaz\ lectura [i modific\ verdictul.Comunitatea literar\ este fracturat\ îngrup\ri create pe criterii de vârst\, degeografie sau prin pozi]ionarea sub vreoumbrel\ institu]ional\ puternic\ din domeniu(revist\, editur\, asocia]ie de scriitori etc.).Dialogul dintre aceste „citadele” esteminim. Reac]iile celor dintr-o tab\r\ lac\r]ile celor din alt\ tab\r\ sunt previzibile.Cei cât de cât ini]ia]i asist\ la un film cufinal de la început cunoscut. Dar s\ nu
vorbim în abstract, ci s\ d\m exemple.Astfel, [tim foarte bine, f\r\ gre[, ce vascrie, „Contemporanul. Ideea european\”despre cei de la România literar\(reciproca îmi doresc s\ nu fie valabil\!).Fiindc\ am adus în discu]ie revista noastr\,îmi îng\dui o precizare. Vor fi mirat peunii paginile pe care le-am consacrat luiNorman Manea sau articolele recentedespre Paul Goma ori Daniel Cristea-Enache.Eu, unul, m-am bucurat s\ le putem g\zduiîn România literar\. Ele sunt gesturideliberate [i ]in tocmai de dorin]a de asparge cercul vicios, de a sluji acea normalitateîn care textul, prezen]a literar\ sunt a[ezateîn balan]\, f\r\ ca rela]iile dintre persoanes\ afecteze actul critic.
Când vorbim despre leg\tura dintrecalitatea mediului literar [i calitatea criticiiliterare, firesc, trebuie s\ ne preocupe cinesunt cei care practic\ acest exerci]iu alcriticii imediate, de întâmpinare [i cumîl practic\ ei, cu ce mijloace. E de observatc\ vocile s-au înmul]it enorm, într-unvacarm asurzitor. Iar diferen]ele dintreopiniile exprimate sunt atât de mariîncât mesajul final care ajunge la cititor(presupunând c\ bietul de el ar lua în seriosîntreaga desf\[urare!) este absolut descurajant,n\ucitor. Urm\rind puzderia de comentatoriliterari ce umplu paginile revistelor dinprovincie, dar [i din Bucure[ti, apare limpedefaptul c\ mul]i dintre cei care [i-au luatrolul acesta de judec\tori nu sunt în m\sur\s\ judece, nu au autoritatea intelectual\necesar\. Citind atâtea dintre recenziilemomentului, te sim]i, iar\[i, ca la unspectacol: unul care-]i stârne[te zâmbetultrist [i consternarea, fiindc\ ochiul critical comentatorilor prive[te, s\ zicem, uncerc [i vede altceva, descrie cu senin\tateo piramid\ sau, [i mai [i, o ambarca]iunecu pânze sau un baobab. De unde provineacest aberant factor de deformare? Nu m\hazardez s\ r\spund. Ideea de valoare arealt\ reprezentare de la comentator lacomentator. De fapt, un succces literar nicinu se mai cl\de[te neap\rat pe ideea devaloare a textului. Succesul depinde de totsoiul de însu[iri colaterale, de tot soiulde circumstan]e favorizante. Scriitorul [icartea sa sunt o marf\, un produs, [i opera]iade marketing este hot\râtoare în impunerealor. Nu conteaz\ ce este efectiv în\untru,ci ce credem c\ este, ce a[tept\ri nesunt induse etc.
A[adar, dac\ ne gândim la un aermai respirabil în mediul literar, trebuieobligatoriu s\ aib\ loc [i o limpezire acriticii literare. Ceea ce, a[a cum staulucrurile, e greu de crezut [i greu de f\cut.{i atunci ce se alege de dorin]a mea caanul 2012 s\ fie anul criticii literare? Totu[i,de Anul Nou î]i po]i permite cele maiîndr\zne]e / n\stru[nice dorin]e. {i apoi,nu e bine s\ începi anul ucigându-]isperan]ele.
Motto „Ast\zi s-aa n\scut Cel f\r’ de Început…”.
Am reu[it s\ r\zbatem, sprepublic, scriitori tinerisau mai pu]in tineri, înc\un an, cel care s-a încheiat,un an plin ritmat de eve-nimente literare memorabile,de la acordarea premiilor
Uniunii Scriitorilor sau Festivalulde literatur\ de la Neptun, la c\l\toriaunui grup de poe]i la poalele munteluiOlimp [i, spre finele anului, la galapoeziei de la Ateneul român.
Au ap\rut volumele colec]iei de poeziede la Editura Moldova, serie coordonat\de Valeriu Stancu, redactor Aurel{tefanachi, cu nume importante ale liriciide azi. Nu a fost un an gol de semne, iarspre lunile din urm\ am citit câteva c\r]ia[teptate, e vorba de volumul de poezii,de o intensitate liric\ rar\, al lui GabrielChifu, Însemn\ri din ]inutul misterios,de comentariile politice alerte ale luiNicolae Prelipceanu, Odioseia, de studiultemeinic al lui Alex Goldi[, Critica întran[ee. De la realismul socialist laautonomia esteticului. S\ nu uit\mdesigur multele traduceri de calitate dela „Humanitas” [i „Polirom”, multipremiatulroman al Martei Petreu etc. În 2012, îmidoresc ca toate aceste volume, [i nu doarele, vezi [i cartea de poeme a lui IonCocora, un autor neglijat de criticaliterar\, cred, s\ aib\ parte de cronicicât mai multe. La capitolul dorin]e, a[fi bucuros ca în 2012 s\ pot citi, în volum,eseurile lui Al. Cistelecan din revista„Cultura”, unde el portretizeaz\ ingenioso seam\ de condeie critice, a[a cuma[tept tip\rirea defini]iilor criticesupraconcentrate ale lui Alex {tef\nescu,o galerie de autori-personaje sau istoriapoeziei române, la care [tiu c\ lucreaz\Ion Pop, dar [i studiile noi ale unor EugenNegrici, Cornel Ungureanu, Dan Cristea,G. Dimisianu, Ion Holban, jurnalul dela Athos al lui Dan C. Mih\ilescu, excelenteleincursiuni istorico-estetice ale lui PetruPoant\ în interbelicul transilvan, proiectde unde a publicat în „Tribuna” paginiincitante, eseurile Irinei Petra[ etc. Înceea ce prive[te nume ca Nicolae Manolescu,Eugen Simion, Gheorghe Grigurcu,
Al. Dobrescu, Ion Simu], Nicolae Oprea,Paul Cernat, Andrei Terian, Andrei Bodiuetc., surprizele nu vor lipsi, suntsigur, în anul literar care abia a început.
2012 începe, cum suntem obi[nui]i,cu dreapta cinstire a lui Eminescu, înora[ul nordic, unde Gellu Dorian [ties\ men]in\, prin juriul ales [i prin ]inutaceremoniilor de la „Teatrul Mihai Eminescu”,s\rb\toarea vie a culturii române. Departede orice formalism anacronic, aici, ori laIpote[ti, iar în acest an [i dincolo de Prut(a[a cum în 2011, s-a poposit în Cern\u]iulgimnazistului Eminovici), vocea poezieiva r\suna în vechile cet\]i basarabenesau deasupra marilor dealuri ninse, cuenergia unui alt început. Frigul curat[i fericita comuniune, dialogul, la careiau parte poe]i [i membri din conducereaUniunii Scriitorilor din cele dou\ teritorii,dar [i spiritul critic vor forma, credem,liantul fericit al acestor întâlniri literare.Continuarea [irului ilustru de laurea]i ai„Premiului na]ional de poezie MihaiEminescu” , atât pentru „Opera omnia”,cât [i pentru „Opera prima”, o a[tept\m[i în 2012, [i mai încolo, ajungând [i laautori de valoare din genera]iile care numai sunt tinere.
Revista „Steaua” o v\d mai focalizat\pe spectacolul fenomenului literar îndesf\[urare în 2012, publicând înavanpremier\ mai multe fragmente deroman [i poeme din c\r]ile in statunascendi ale colaboratorilor, o revist\care, prin integrarea unor tineri ca Alex.Goldi[ sau Vlad Moldovan, mai recent,s\ rezoneze perfect cu temele actualit\]ii,a[a cum în 2011 am avut, cred, unelenumere cu grupaje în acest sens, insistândpe „literatura fantasy”, de pild\, princoordonarea grupajului de texte de c\treRuxandra Cesereanu, sau am marcataniversarea lui Cioran, prin modalit\]imai dezinvolte propuse de noii redactori.Îmi doresc [i ne dorim cu to]ii ca „Steaua”,cândva o revist\ de poezie, datorit\lui A. E. Baconsky, apoi lui Aurel R\u,s\ redevin\ un promontoriu al expresieilirice de azi, cu titluri care nu se uit\u[or, intrate în memoria cultural\ acititorilor. Propunând lectorului valoriliterare certe în peisajul destul de lunecos,deteriorat axiologic, al postmodernit\]iinoastre, vrem s\ desf\[ur\m un programcoerent de redefinire a literaturii ca
tensiune estetic\. Ca joc între efemerulcotidian [i perenitatea idealurilor. Poateeste productiv\ redescoperirea acelui„umanism integral”, concept al unuieseist francez, e drept din alt timp istoric,concept func]ional dac\ va fi transformatîntr-un „neoumanism integral”. Adic\un spiritualism concret, un realisminfuzat de miraculos, un aliaj de luciditatepractic\ [i speran]\. Oricum, o formamentis la antipodul lumii robo]ilor,mecaniz\rii fiin]elor „sau al cruzimiiindiferente”, al relativismului moral, allumii „postumane”, cu sintagma unuipoet american plecat din Sibiu... Nimeninu ne poate opri s\ redescoperimsâmburele greu de semnifica]ii umaneal textelor exemplare din literaturauniversal\, sau din cea român\, nucleulmitic, „arhetipul” contrapus prolifer\rii„anarhetipurilor” (Corin Braga). Înliteratura mai nou\, esteticul pare a seru[ina de propria armonie. A[tept pescurt, abrupt spus, o întoarcere la canonulfrumosului. Nu este vorba despre repetareaplictisit\ [i plictisitoare a unor structuriconsacrate, ci despre descoperirea sevelorunei „tradi]ii vii”, cu cuvintele de demultale lui Ion Pillat, de noutatea vechimii,de sublimarea timpului în ilumin\ri cares\ unifice trecutul prestigios, prezentultrepidant [i viitorul promisiunilor,într-un azi continuu. Lucru miraculos,în ultim\ instan]\, s\ desfaci, din zguralimbajului colocvial perspective metarealeuimitoare.
P.S. Michel Tournier, Claudio Magris,Amos Oz, un francez, un italian,un evreu,la to]i trei trecutul irig\, vascularizeaz\prezentul, memoria e cealalt\ fa]\ amoralei. Sau, mai demonstrativ-simpli-ficator, câteva nume de scriitori români,Nicolae Breban, {tefan Agopian, VarujanVosganian, Petru Cimpoe[u. Dar lucrurilesunt mai clare în ceea ce-i prive[te pereporteri, pe cei de mare clas\, practicândceea ce a[ denumi „reportajul empatic”.Doar câteva exemple: Czeslaw Milosz,cel din Privind dispre golful San Francisco,Ryszard Kapuscinsky, cel din Abanos(mai mult, polonezul are un posibildiscipol în curajosul Roberto Savianodin Gomora). Reportajele lor, citi]i-leatent, sunt exemplele care-mi sus]inopinia: fibra estetic\ devine de multeori una moral\. De altfel, dac\ nicipoemele unui Fernando Pessoa, nicilirica subtilelor coresponden]e livre[tiale unui {erban Foar]\ sau Ion Mirceanu se perimeaz\, asta-i pentru c\ esteticulsalveaz\ ereticul, armonia alung\ anomia,constructul cultural p\streaz\ minunilesimple ale vie]ii imediate, care, altfel,s-ar pierde, uitate... Îmi doresc, apoi, s\citesc revistele literare cu aceea[i pl\cereca în anul precedent, s\ sper\m c\ vorfi sus]inute financiar [i în 2012 deMinisterul Culturii... Publica]iile sunt,se [tie, oglinda social\ a unei epoci,ele con]in în rândurile lor tip\rite, dar[i printre rânduri, preferin]ele, gustul,idiosincraziiile unor decenii. Vor venialte genera]ii care, dac\ vor citi presavremii noastre, ne vor judeca mai exact,cu toate în\l]\rile (la mit, simbol, paradigm\)[i c\derile, dec\derile noastre culturale(pierderea sensului, dispre]ul formei).
Cu, mai ales, cred, regener\rilenoastre culturale salutare.
4........................................................................................................................................................................................................................................... România literar\ num\rul 1 / 6 ianuarie 2012
CALENDAR1.01.1868 – s-a n\scut I.Al.Br\tescu-Voine[ti (m. 1946) 1.01.1868 – s-a n\scut GeorgeMurnu (m. 1957) 1.01.1897 – s-a n\scut VasileB\ncil\ (m. 1979) 1.01.1907 – s-a n\scut ConstantinFântâneru (m. 1975) 1.01.1915 – s-a n\scut RaduM\rculescu (m. 2011) 1.01.1923 – s-a n\scut MihailCrama (m. 1994) 1.01.1928 – a murit ValeriuBrani[te (n. 1869) 1.01.1928 – s-a n\scut Teodor Pâc\(m. 1978) 1.01.1929 – s-a n\scut Nicolae }ic(m. 1992) 1.01.1938 – s-a n\scut AdrianBu[il\ 1.01.1939 – s-a n\scut EmilBrumaru 1.01.1942 – s-a n\scut IoanAlexandru (m. 2002) 1.01.1944 – s-a n\scut MirceaMuthu 1.01.1947 – s-a n\scut Vasile Larco 1.01.1948 – s-a n\scut Dumitru M.Ion 1.01.1949 – s-a n\scut Radu}uculescu 1.01.1949 – s-a n\scut {tefaniaOproescu 1.01.1950 – s-a n\scut Ion Ioachim 1.01.1952 – s-a n\scut Ion TudorIovian 1.01.1953 – s-a n\scut GheorgheStroe 1.01.1954 – s-a n\scut MirceaMih\ie[ 1.01.1954 – s-a n\scut AdrianSângeorzan 1.01.1956 – s-a n\scut MagdaCârneci 1.01.1960 – s-a n\scut Ion Militaru 1.01.1962 – s-a n\scut Irina Nechit 1.01.1962 – s-a n\scut GheorgheMocanu 1.01.2002 – a murit Ion Zamfirescu(n. 1907)
2.01.1891 – s-a n\scut Aron Cotru[(m. 1961) 2.01.1920 – s-a n\scut FranciscP\curariu (m. 1998) 2.01.1933 – s-a n\scut Ion B\ie[u(m. 1992) 2.01.1938 – s-a n\scut Mara Paraschiv 2.01.1938 – s-a n\scut Gligor Ha[a 2.01.1945 – s-a n\scut Ioan RadinPeianov (m. 2010)
3.01.1932 – s-a n\scut OtiliaNicolescu (m. 1993) 3.01.1938 – s-a n\scut George L.Nimigeanu 3.01.1953 – s-a n\scut Nicolae Stan 3.01.1967 – s-a n\scut {tefanCaraman 3.01.1967 – a murit Alfred MargulSperber (n. 1898) 3.01.1969 – s-a n\scut CezarMazilu 3.01.2002 – a murit I. Constantinescu (n. 1938) 3.01.2006 – a murit Valeriu Bârg\u(n. 1950) 3.01.2006 – a murit ConstantinBoiciuc (n. 1951)
4.01.1877 – s-aa n\scut SextilPu[cariu (m. 1948) 4.01.1931 – s-a n\scut Nora Iuga 4.01.1934 – s-a n\scut JivaPopovici (m. 1991)
adrian popescu
tema lunii: ce a[tept\ri ave]i de la noul an?
O întoarcere la canonul frumosului
Dumitru }epeneag, S. Damian – 1993. Foto: Ion Cucu.foto
teca
rom
ânie
i lit
erar
e
Se împlinesc treizeci de anide când primarul unui or\[eldin nordul României l-aconvocat pe un ziarist dinBucure[ti pentru a-i facecunoscut\, la fa]a locului,o realizare a sa de care era
mândru: comandase unor „arti[tilocali” [i apoi instalase într-un locvizibil, la intrarea într-un parc,dou\ statui reprezentându-i peMihai Eminescu [i Ciprian Porumbescutun[i.
Era în plin\ desf\[urare, atunci, întoat\ ]ara o campanie împotriva „pletelor”[i zelosul primar se gândise c\ ar faceo salutar\ oper\ de educa]ie oferindu-letinerilor, drept exemple de mareautoritate moral\, capetele ferchezuitedup\ normele eticii [i echit\]ii socialisteale unor personalit\]i din istoria culturiiromâne[ti. (Ziaristul a g\sit o metod\ingenioas\ pentru a-l determina peprimar s\ renun]e la ini]iativa sa [i s\depoziteze statuile în subsolul prim\riei:i-a explicat c\ „tovar\[ii de la centru”,cu binecunoscuta lor opacitate, nu vorîn]elege un asemenea gest reformator[i îl vor considera un sacrilegiu,ceva de genul reprezent\rii lui Marx[i Engels b\rbieri]i. Dar aceasta e alt\poveste…)
Cu mult înainte de a fi dus la frizerla propriu, Eminescu a fost dus la frizerla figurat, pentru a i se compune oînf\]i[are pe m\sura necesit\]ilorpropagandistice ale regimului comunist.{i, bineîn]eles, pe m\sura educa]ieiestetice a propagandi[tilor…
Grotesca ajustare se petrecea înanii 1948-1949, cu o febri l itateintensificat\ de apropierea celei de-a100-a anivers\ri a na[terii poetului.Ini]ial se pusese chiar problemainterzicerii cu des\vâr[ire a lui Eminescu,unele edi]ii din opera sa figurând pelista neagr\ a c\r]ilor care nu maiaveau dreptul s\ fac\ parte din inventarulbibliotecilor publice. În scurt\ vreme,îns\, ideologii noului regim [i-audat seama c\ risc\ s\ agite preamult spiritele punând la index o oper\sacralizat\ de români. Ei [i-au schimbatdirec]ia din mers [i au hot\rât s\-lfoloseasc\ pe poet ca instrumentpropagandistic.
Înainte de toate, „obiectivului” is-a simplificat grosolan biografia.„Nefericirea” sa a fost prezentat\ carezultat al persecu]iilor la care l-ausupus „exploatatorii”, nemul]umi]i devederile lui „progresiste”. Iar ca„exponent” al persecutorilor a fostindicat nimeni altcineva decât TituMaiorescu. În acela[i timp, din toat\opera lui Eminescu s-au re]inut numaicâteva poeme, tenden]ios alese, pentru
a fi repuse în circula]ie. La loc de cinstes-a aflat, bineîn]eles, poemul Împ\rat[i proletar, compus de poet la dou\zeci[i patru de ani, sub influen]a ecourilordin pres\ ale a[a-numitei „comunedin Paris”. Ideologii de serviciu aipartidului comunist au avut grij\, îns\,s\ falsifice textul, prin omisiune. Ei auales dintr-un ansamblu bine gânditdoar discursul proletarului, prezentându-lastfel, implicit, ca pe un discurs al luiEminescu. În realitate, în adev\ratulpoem, vocea poetului – mai presus[i decât cea a proletarului, [i decâtcea a împ\ratului – se face auzit\ abiaîn final, ca mesajul impersonal transmismuritorilor de undeva din ceruri:
„Astfel umana road\ în calea eiînghea]\,/ Se petrific\ unul în sclav,altu-mp\rat,/ Acoperind cu noimes\rmana lui via]\/ {i ar\tând la soare-amizeriei lui fa]\ –/ fa]a – c\ci în]elesuli-acela[i la to]i dat.”
Discursul proletarului, cuprinzândtoate poncifele acestui gen de discurs(exploatarea omului de c\tre om, religia– opiu al popoarelor, pledoaria pentruegalitarism, îndemnul la solidaritateadresat proletarilor de pretutindeni,instigarea la revolt\, dispre]ul fa]\ deo art\ decadent\, preferin]a pentruconstruc]ii monumentale etc.), poatefi considerat, mai curând, o parodie.{i totu[i, luat în serios, el a devenitun fel de versiune oficial\ a poemuluiÎmp\rat [i proletar, figurând ca atareîn manualele [colare [i în diferite altelucr\ri „educative”. (Chiar [i dup\1989 a mai fost folosit în scoppropagandistic în ziarul „Socialistul”al partidului lui Ilie Verde].)
*M\ r\sf\], în aceste zile de început
de an, recitind volumul de scrisorieminesciene inedite aruncat pe pia]aliterar\ ca o bomb\ de Editura Polirom,în anul 2000. În volum figureaz\, înafar\ de cele 93 de scrisori ale lui Mihai
Eminescu c\tre Veronica Micle, 15scrisori ale Veronic\i Micle c\tre MihaiEminescu, plus, la Addenda, dou\scrisori ale Veronic\i Micle c\tre HarietaEminovici, sora poetului, ca [i o scurt\scrisoare a lui Titu Maiorescu c\treMihai Eminescu.
Ceea ce ne intereseaz\ cu prec\derecitind cartea este, bineîn]eles, „romanul”dragostei marelui poet pentru VeronicaMicle. Lectura ne transport\ în perioada1878-1882, când Mihai Eminesculucreaz\ din greu la ziarul „Timpul”din Bucure[ti [i locuie[te în câte ocamer\ s\r\c\cioas\ luat\ cu chirie,în care se ru[ineaz\ s\ o primeasc\pe Veronica Micle. Aceasta, aflat\ laIa[i, v\duv\, cu dou\ fete, cere mereus\-l viziteze [i nu în]elege de ce elamân\ mereu întâlnirea. Îl b\nuie[tec\ nu o iube[te, c\ are alte leg\turiamoroase etc. A[a se explic\ de ceîn aproape fiecare scrisoare Eminescuse dezvinov\]e[te. El invoc\ s\r\cia,boala (o infec]ie cronic\ la picioare),munca sisific\ la ziar (în condi]iileîn care colegul s\u, I. L. Caragiale, sesustrage sistematic de la îndeplinireaobliga]iilor redac]ionale!)
Eminescu amân\ la nesfâr[it [i s\se duc\ el la Ia[i, unde Veronica îlinvit\ insistent. Ca s\-l provoace, eaîi poveste[te cum cocheteaz\ în diverseîmprejur\ri, dar nu reu[e[te decâts\-l fac\ s\ sufere cumplit, de gelozie.
Poetul, de fapt, o iube[te cu adev\rat,dureros, dar intr\ în panic\ ori decâte ori apare perspectiva întâlniriipropriu-zise, cu tot cortegiul ei deprobleme organizatorice, prozaice[i agasante. La rândul ei, [i Veronicaîl iube[te, dar vrea, ner\bd\toare,ca partenerul ei s\ treac\ „la ac]iune”[i, pentru a-l mobiliza, nu se sfie[tes\-l culpabilizeze sistematic, iar, laun moment dat, chiar s\-l [antajeze(amenin]ând c\ va da publicit\]ii totce [tie de la el despre furtunoasa via]\amoroas\ a lui Titu Maiorescu [i acelorlal]i junimi[ti).
Povestea de dragoste a celor doieste mai pu]in poetic\ decât ne-oimaginam, dar în acela[i timp este maidramatic\, mai adev\rat\. Eminescuo iube[te intens pe Veronica, dar fugede ea. Veronica îl ador\, dar îl [i detest\pentru c\-i e sete de prezen]a lui fizic\,de care el o frustreaz\. Eminescu invoc\mereu, ca un b\trân, obliga]i i leîmpov\r\toare pe care le are [i bolilede care sufer\, vrând de fapt s\-[iprotejeze de indiscre]ia lumii (inclusivde imixtiunea femeii iubite, în ipostazaei lumeasc\) secretul vie]ii de poet.(El î[i ap\r\ reveria a[a cum cinevaascunde în c\u[ul palmei o flac\r\de chibrit în b\taia vântului.) Veronicavrea s\ fie mângâiat\, s\rutat\, posedat\,nu numai în imagina]ie, ci [i în realitate,pân\ la contopirea propriei fiin]e cufiin]a celui iubit. Ca s\ ajung\ s\ sesature de prezen]a lui nu ezit\ s\ sepoarte ca o scandalagioaic\.
Este via]\, foarte mult\ via]\, înaceste scrisori. Îi vedem pe MihaiEminescu [i Veronica Micle a[a cumnu i-am v\zut nici când am citit celemai serioase [i inspirate studii despreexisten]a lor.
actualitatea4.01.1942 – s-a n\scut OvidiuHotinceanu (m. 1973) 4.01.1943 – s-a n\scut MandicsGyörgy 4.01.1945 – s-a n\scut EugenBunaru 4.01.1946 – s-a n\scut ClaudiuMitan 4.01.1948 – s-a n\scut Dana Diaconu 4.01.1953 – s-a n\scut Pavel {u[ar\ 4.01.1954 – a murit Elena Farago(n. 1878) 4.01.1959 – s-a n\scut Ioan F. Pop 4.01.1965 – s-a n\scut Emil C\t\linNeghin\ 4.01.1971 – s-a n\scut SzabinaRegeczy 4.01.1977 – a murit Horváth István(n. 1909)
5.01.1878 – s-a n\scut EmilGârleanu (m. 1914) 5.01.1909 – s-a n\scut Bazil Gruia(m. 1995) 5.01.1923 – a murit Adam Müller-Guttenbrunn (n. 1852) 5.01.1935 – s-a n\scut Coleta deSabata5.01.1943 – s-a n\scut TeofilR\chi]eanu 5.01.1946 – s-a n\scut Voichi]aSasu 5.01.1949 – s-a n\scut Leo Butnaru 5.01.1950 – s-a n\scut Ioan PetruCulianu (m. 1991) 5.01.1972 – a murit George Dan (n. 1916) 5.01.1978 – a murit D. Ciurezu (n. 1897) 5.01.1981 – a murit Laura MihailDragomirescu (n. 1893)
6.01.1760 – s-a n\scut Ion Budai-Deleanu (m. 1820) 6.01.1802 – s-aa n\scut Ion HeliadeR\dulescu (m. 1872) 6.01.1833 – a murit Nicolae Stoicade Ha]eg (n. 1751) 6.01.1881 – s-a n\scut IonMinulescu (m. 1944) 6.01.1897 – s-a n\scut IonelTeodoreanu (m. 1954) 6.01.1940 – s-a n\scut Ion Lazu6.01.1942 – s-a n\scut Dan-IoanNistor 6.01.1943 – s-a n\scut IonDr\g\noiu (m. 2003) 6.01.1946 – s-a n\scut Stelian}urlea 6.01.1975 – s-a n\scut MariaDaniela P\n\zan 6.01.1990 – a murit Traian Uba (n. 1921) 6.01.2004 – a murit Emil Pintea (n. 1944) 6.01. 2005 – a murit Petru MihaiGorcea (n. 1942) 6.01.2006 – a murit Sorin Stoica (n. 1978)
7.01.1926 – s-a n\scut MirceaSântimbreanu (m. 1999) 7.01.1929 – s-a n\scut Kacsir Maria(m. 2005) 7.01.1940 – s-a n\scut IleanaRoman 7.01.1947 – s-a n\scut DoinaModola 7.01.1957 – s-a n\scut ConstantinMiu 7.01.1993 – a murit {tefan Baciu(n. 1918)
Rubric\ realizat\ deNNiiccoollaaee OOpprreeaa
România literar\ num\rul 1 / 6 ianuarie 2012.............................................................................................................................................................................................................................................5
Cu gândul la Eminescu
scripta manent de alex [tef\nescu
recenzii
6.............................................................................................................................................................................................................................................. România literar\ num\rul 1 / 6 ianuarie 2012
Voia este manuscrisulcâ[tig\tor al unuiconcurs destinatdebutan]ilor, organizatde Casa de Editur\Max Blecher [i EdituraHerg Benet, dou\
edituri noi pe pia]a de carteromâneasc\. Cosmin Cârciova,autorul acestui manuscris,are doar 23 de ani.
Felicit\ri juriului [i editurilorpentru alegerea lor, pentru apari]ia
acestui roman, care cu siguran]\nu ar fi putut s\ apar\ la una dintreediturile „institu]ionalizate” pentrusimplul fapt c\ iese din tipare, dinorizonturi de a[teptare, calculeeditoriale etc. Primul pariu câ[tigat:citindu-l, nu ai zice nici c\ estescris de un tân\r de 23 de ai,nici c\ tân\rul acesta e un româna[de-al nostru. Al doilea pariu câ[tigat:are un stil al lui, nebunesc, ciudat,fancy-fantasy, lejer-parodic, absurd-aiurea, ar putea fi vorba despre unnou avangardism, eclectic,„interna]ional”, care se amuz\ peseama literaturii [i fantasmelorîn]epenite ale culturii mediacontemporane. Pe scurt: romanulreia tema la mod\ a Apocalipsei,într-un registru între buf [i absurd,dar în orice caz f\r\ urm\ de tragism,ba chiar cu tu[e de cinism u[orkitschy [i dintr-o perspectiv\extrem de literar\ (f\r\ a eludaimplica]iile teologice). Apocalipsanu este singura tem\ a romanului.Personajul principal, naratorul-scriitor(cli[eu vechi, asumat con[tient),este un mare fustangiu [i cuceritor(sexualitatea, alt\ tem\ de interesmajor pentru umanitate).
Cosmin Cârciova s-a inspiratpoate din stilul parodic al unorregizori postmoderni, amalgamând
fragmente, cli[ee [i tipare ale mariiliteraturi [i ale literaturii de consumcontemporane, toate acele ingredientecare asigur\ succesul unei produc]ii,de la tem\, motive, stil, personaj,problematic\, numai c\ într-unregistru parodic-absurd. De aici [isacadarea ritmului, decuplareanarativ\ a secven]elor acestuiroman, care se deruleaz\ ca într-unfilm f\r\ subiect propriu-zis,de[i la nivel micro exist\ ac]iune,o sumedenie de varii ac]iuni, darnu prea bine legate între ele. Aceast\lips\ de coeziune, haosul narativ(în acord cu lumea pe care o descrie)este con[tient\. Sigur, i se poaterepro[a lui Cosmin Cârciova tocmailipsa de structur\, excesul de absurd,avangardismul s\u ludic. El scrieîntr-adev\r cu entuziasmul [i patosulunui scriitor tân\r [i de aceearomanul s\u este extrem de înc\rcat,pletoric, excesiv, „aiurea”, ciudat,nebun, dar totu[i cam bun. Romanuls\u nu este destinat cititoruluilene[, nu este comod nici s\ scriidespre o astfel de carte, pentru c\trebuie s\ intri într-o lume (narativ\,stilistic\) foarte diferit\, neobi[nuit\,care poate fi respins\ dintr-odat\sau cu care î]i spui c\ merit\ s\încerci s\ te acomodezi. Iar eu credc\ merit\ un efort de acomodare[i sunt foarte curioas\ care er\spunsul altor cititori / critici laaceast\ provocare. Romanul s\use poate citi ca o ciud\]enieîntâi, r\sfoie[ti, prive[ti (are [idesene), iar cite[ti, [i, mai în serios,mai în glum\, te treze[ti c\ îi acorzi
girul t\u [i continui lectura. Înorice caz, niciuna dintre a[tept\rile„narative”, dintre previziunilede lectur\, nu î]i va fi confirmat\,pentru c\ totul se joac\ pe aceea[icarte, a absurdului rizibil. Adic\,literatura aferent\ temei Apocalipsei,„lumii noi”, restaurate [i a erouluisalvator este rizibil\, iar oriceabordare în gen SF-utopian nupoate decât s\ denun]e genuldin interior.
Nu [tiu care este ideologiaomului din spatele scriitoruluiCosmin Cârciova, care este pozi]iasa teologic\, mi-ar pl\cea s\cred c\ una ne-parodic\, dar romanuleste destul de ambiguu pentru anu oferi o cheie de interpretare„serioas\”. Ceea ce ni se ofer\ estedoar parodia unor re]ete de succes,parodia apocalipticului contemporan,sub diversele sale forme [i specula]ii,literare, mediatice, politice, parodiaparodiilor. E drept, terminând decitit romanul, te întrebi la cebun un astfel de roman, cui îifolose[te? Este un elogiu al deriziuniisau o subminare a ei? Asta nu [tiu,m\ plasez înc\ / totu[i într-o cutotul alt\ lume.
Apocalipsa este probabil unadintre cele mai profunde spaimeale umanit\]ii [i poate tocmai apelulprea insistent, publicitar, la aceast\tem\, în zilele noastre, pân\ labanalizarea ei, constituie targetulsemnificant al parodiei romanului.Poate…
RRaalluuccaa DDuunn\\
Cartea de proz\
Neo-Avangarda se apropie
Octavian Hoandr\,Jurnal la
KlausenburggCluj-NNapoca,
Editura Eikon, 2011, 158 pag.
Dou\ c\r]i de proz\, o asidu\ înrolarejurnalistic\ [i revenirea, nel mezzodel cammin, la literatur\, în hainede poet, într-o formul\ incitant\,ramificat\. Klausenburg e numele
german al Clujului, dar [i al unei noicafenele cu atmosfer\ de zwischeneurop\updatat\, la doi pa[i de col]ul unde seîntâlneau, în interbelic, „filosofiiageri ai r\spântiilor”; o fac [i azi, neobosi]i,reconstituind o replic\ dec\zutei Arizona.Al\turi, poarta înalt\ ce duce spre„Tribuna”, „Steaua”, Filiala clujean\ aUSR. Peste drum, se ruineaz\ încetContinentalul (fost New York), sediual „Gândirii” de odinioar\. O situarestrategic\. Poemele sunt escortate deIon Mure[an („o carte despre vitrin\,despre am\gitoarea ei transparen]\”)[i Alexandru Vlad (c\ruia, fine [iimponderabile, poemele i se par epifanii).Octavian Hoandr\ mai adaug\ un detaliuînscen\rii: „din momentul în care amcitit c\ Hemingway scria în cafenea,mi-am dorit s\ fac la fel […] S\ staipe «capr\» la bar, s\ fumezi o havan\,s\ prive[ti prin geamul de la strad\ [iprin oameni, departe, s\-]i adunigândurile... S\ scrii”. Cu dat\ri pe zile,ore, minute, într-o succesiune care s\
dea iluzia de înaintare, Jurnalul etranscrierea melancolic\, nostalgic\,în tonuri de miere neagr\ [i ritmuride muzici vechi, a unor locuiri e[uate:„a[a a intrat roger / waters / în klausenburgcafe / sco]ând din buzunarul de lapiept / în dulcea lumin\ a dimine]ii /sufletele unei întregi genera]ii / de rata]i /fum\tori / [i be]ivani / ce nu-[i g\sesclocul nic\ieri / era prima cafea a zilei…”
Cafeaua e ristretto, ca vârsta încrepuscul, ritualul abia încrope[te oprezen]\, c\ci ochiul alunec\ în peisajecare doar în amintire mai au contur,Clujul, dar [i Sibiul pâlpâie în versuride o uleioas\ extenuare, ca minunipierdute. Via]a ca o cafenea se consum\în a[tept\ri vane [i înso]iri fugare –cu Scott Joplin, Scarlatti, Pessoa, Mahler,John Barbirolli, K. Jarrett, Whitman–, un livresc de lumi apuse, c\ci „s-al\sat pe nesim]ite întunericul”, iar„clipele mici trec”. Dincolo a trecut [iel, c\ci „nimeni nu mai are timp desentimente lungi”, „tinerii nu mai auc\r]i sub bra]”, iar ]ara de „am\r\ciunivechi” se clatin\ pe cump\na resemn\rii.Sub vulner\ri de tot soiul, abia se maivede „lumina captiv\ [i tandr\”, „eradiminea]\ [i soarele chicotea lene[”.Cuvintele „mici [i fragile” respir\ greu,îngânând dep\rt\ri [i umbre: „[i totulse petrece / în spatele t\u cumva”.
IIrriinnaa PPeettrraa[[
AleksandarStoicovici, Vineri,
Bucure[ti, Editura Herg Benet, 2011, 89 pag.
Vineri este volumul de debut altân\rului poet timi[orean AleksandarStoicovici: re]ine]i numele acesta,ve]i mai auzi de el. AleksandarStoicovici debuteaz\ la 23 de ani
ca poet deplin format, care st\pâne[temijloacele poeziei [i [tie s\ [i le supun\,jonglând cu varii maniere lirice pentrua exprima st\ri diferite. Poezia lui poates\ fie [i fantast-suprarealist\, [i retoric\,[i delicios-sonor\, toate aceste haineîmbr\când un miez foarte puternic, otr\ire liric\ autentic\ – acut\ [iproblematizant\ în acela[i timp. Iat\,în poemul morfin\, surprinderea uneist\ri interioare prin simpla punere însitua]ie: „bile m\runte se rostogolescîn interiorul pere]ilor/ îmi amor]e[teceafa/ îmi amor]esc mâinile [i picioarele/habar n-am ce se întâmpl\ sub bandaje/câte r\ni s-au vindecat [i câte/ mai staus\ se vindece// un animal putreze[te însalonul de spital/ în mine cresc faguride miere/ semn c\ albinele [i-au ocupatîn somn// binemeritatele organe”.
Imaginile pot s\ fug\ unele de alteleîntr-un joc cvasi-suprarealist, ca încalendarul capucin: „sunt zeci de cafenelepe Rue des Capucines/ ]i le-am notatasear\ pe asul de caro/ în timp ce tusorbeai din palma lui Miró/ un curcubeude a]\ aproape bleumarin”. Doamn\
pentru c-a]i t\cut!, prin sonorit\]ile decântec de lume în care se amestec\imaginile absurde, aminte[te de MirceaDinescu din vremea când avea vârstalui Stoicovici: „cum spune]i doamn\drag\ doamn\/ câte veri sunt pân’ latoamn\/ s\ pot s\ v-aduc în dar/ ochiulmeu pierdut la zar/ s\ v\ v\d prinflori de ment\/ cum cre[te]i în mine-absent\/ de ce nu-mi vorbi]i de sfin]i/pe sub clopote fierbin]i/ doamn\ cusânul p\tat/ unde vin la al\ptat/ îngeriisfidând busola/ s\ le creasc\ aureola”.
Dar poemul cel mai surprinz\toral acestui volum este unul deloc suprarealist[i în vers liber, intitulat manifest. Cumdemult n-am mai întâlnit poezie – ospun de-a dreptul – social\ la un tân\rpoet, citez cu bucurie o bun\ partedin acesta: „dar cui s\-]i dai ]ara ce]i-a r\mas de tr\it/ cu cine s\ te înfr\]e[tidin [irul \sta de oameni/ acum cândmâinile lor / sunt mai galbene ca niciodat\/când limbile le sunt fixate ca ni[teace de ceas/ pe [tan]a curat\ a supunerii/acum când copiii din care au crescut/bâjbâie în somn dup\ un sân otr\vit//cui s\-]i dai pu]ina r\bdare/ când moarteae cel mai bun pre] pe care-l po]i scoate/când din revolte se revars\ râuri delapte/ peste corpurile inerte// reac]iilenu sunt totu[i foarte conving\toare/privim cu deta[are un spectacol gratuitîn care/ ni se lipesc hârtii de turnesolpe ochi/ pentru a vedea clar viitorulstr\lucit/ ce ne a[teapt\.”
În anii nou\zeci, printresemn\turile cu greutatedin paginile „Românieiliterare”, se puteaîntâlni [i aceea a luiEugen Negrici. A fost,d a c \ n u m \ î n [ e l ,
singura dat\ când criticul [i-a asumat o misiune publicistic\de asemenea anduran]\. Eadev\rat c\ nici rubrica,n u m i t \ S i m u l a c r e l enormalit\]ii, nu era unarestrictiv\.
La drept vorbind, titularul eiavea, în privin]a temei, destul demult\ libertate. Mai ales în context,care era, [tim bine, tulbure. Oricesubiect (sau, în tot cazul, aproapeorice subiect) se preta, în definitiv,unui comentariu în lumina acesteimetafore. Simulacrele normalit\]ii.{i probleme de strict\ teorie,imune la contingent (cum ar fiaceea, sumbr\, a inerentei perim\ria c\r]ilor, f\când pandant cusalutara expresivitate involuntar\),[i a[teptata schimbare de paradigm\(în special în poezie [i în specialla nivel formal), [i deprinderilecriticii de an]\r] (prea tributar\ideii de autonomie a esteticuluiori în[el\toarelor meandrepsihanalitice), [i istoria literaturiiultimelor câteva secole (în parcursde creast\, pornind de la poeziamedieval\ laic\, trecând prinAlecu Beldiman, Nicolae Dimachisau, în Ardeal, Vasile Aron [isfâr[ind, în acela[i secol alnou\sprezecelea, cu Eminescu).
A[adar, în anii nou\zeci, EugenNegrici era o prezen]\ constant\[i marcant\ în presa cultural\ dela noi. Dar devenise el, astfel, unpublicist?
Apari]ia volumului Simulacrelenormalit\]ii (cuprinzând o partedin articolele acelei perioade)poate conduce, dac\ nu la unr\spuns clar, m\car la câtevaipoteze clarificatoare.
De pild\, în ce prive[te raporturilelui Negrici cu publicistica. Adic\,în primul rând, cu magistraturacronicii literare. Are, fa]\ deaceasta, o net\ admira]ie (atuncicând e profesat\ de autorit\]ica Nicolae Manolescu [i EugenSimion), dar se d\ la o partedin calea ei. Recunoa[te, de altfel,aproape f\]i[ c\ nu-i înzestratpentru a[a ceva.
În patosul acestui peisaj aldezer]iunii se pot subîn]elege,f\r\ echivoc, contururile unui
autoportret: „În loc s\ declare un r\zboi
necru]\tor degrad\rii spirituluicritic, s\ intre în jocul mortal aldeciziei neiert\toare [i al înfrunt\riib\rb\te[ti a pericolelor ce pândeaude peste tot peisajul bolnav alliteraturii române contemporane,numero[i critici au dezertat sprelocuri le unde, în c\utareasentimentului necunoscut allibert\]ii, cel pu]in nu se socoteauexpu[i direct presiunii politicului.”
Aceasta ar fi prima jum\tatea paharului. Cea goal\. S-o vedem,un rând mai jos, [i pe cealalt\:
„S-au refugiat în tehnicismulanalitic de mare fine]e, în eseistic\,au dezvoltat – în chip remarcabil– metodologiile, au f\cut locstilisticii, medita]iei filozofice saucontribu]iilor estetice ori s-auîntors cu toat\ puterea sprerezerva]ia textelor primitive,paraliterare sau neliterare îninten]ie, unde nimeni nu-]i poater\pi pl\cerea cutreier\rii libereprintre ruine de-a lungul desenelorneobosite ale pere]ilor igrasio[i,printre forma]iuni geologice stranii[i miraculoase întocmiri infantile.Nu este exclus ca tocmai din cauzaacestei «la[it\]i» s\ se fi ivit [iconsolidat cea mai puternic\ [coal\interpretativ\ modern\, cu ceimai serio[i poeticieni, structurali[ti,hermeneu]i, textuali[ti din aceast\parte a Europei, unde «critica»,
împov\rat\ cu sarcini noi, s-asim]it obligat\ s\ se deschid\ [ifilozofiei, [i esteticii, care nu aveaucum s\ se dezvolte la vedere [ila locul potrivit” (pp. 130 – 131).
Nu cred c\ gre[esc reproducând,din întreaga carte, tocmai acestparagraf. (Care, dup\ p\rereamea, serve[te de minune intereseleunei cronici literare.)
Pe de-o parte, e consemnat\aici o stare de fapt. Aceea care,la antipodul focului continuu algazet\riei, a dus la înt\rirea pozi]ieiunui anumit tip de eseistic\ literar\de mare acuitate. N-o practicau,îns\, cum sugereaz\ Negrici,numai marginalii, ci [i criticii dinmainstream. Nicolae Manolescuîn Arca lui Noe sau în Teme, EugenSimion în Sfidarea retoricii sauîn Întoarcerea autorului, MirceaMartin în G. C\linescu [i complexeleliteraturii române, Mihai Zamfir,în Poemul românesc în proz\.În fine. Lista e lung\. ({i îl include,desigur, [i pe Eugen Negrici însu[i.)Dar poate deveni mult mai lung\dac\ îi ad\ug\m câ]iva esei[tipursânge, dar f\r\ metod\, caAlexandru Paleologu sau AlexandruGeorge.
Una peste alta, e adev\rat,în ult imele dou\ deceni i decomunism, s-a f\cut, la noi, critic\literar\ de prim\ mân\. Nu punla îndoial\ ierarhia lui Negrici(„cei mai serio[i […] din aceast\parte a Europei”). Doar c\, formulat\fiind de un spirit în genere atâtde sceptic, o g\sesc surprinz\toare.Cum se împac\ vehemen]animicitoare din Iluziile literaturiiromâne cu entuziasmul profesat,iat\, cu numai un deceniu [i cevaîn urm\?
Pe de alt\ parte, s\ lu\m amintela stil. C\ Negrici scrie bine (cuun termen colocvial), e deja unloc comun. Frazele lui închipuieadev\ra]i arbori genealogici.De obicei, cuvintele se înrudescde la distan]\ sau, cel pu]in,manifest\ afinit\]i nea[teptate.Alteori, ca mai sus, se înso]esc[i, f\r\ alte complica]ii, nascimagini. Extrem de expresive. (Etpour cause!) Nu, îns\, [i memorabile.
Este, cred eu, ceea ce-l împiedic\pe Eugen Negrici s\ fie un criticde reac]ie rapid\. Prea ocole[temult. Asta, s-a v\zut deja, lasuprafa]a textului. Dar nu numai.{i pe dedesubt, procedura e aceea[i.(Scriind, anul trecut, desprereeditarea Imanen]ei literaturii,îl defineam drept un „prozator alcriticii”. Formula mi se pare, încontinuare, potrivit\.) Între ipotez\[i concluzie, Negrici mai adaug\,cu dichis, câ]iva pa[i. Pentru el,albul nu e niciodat\ alb. Iar negrulparc\ ar fi, de fapt, o varietate decenu[iu.
Înc\ un exemplu. Unul dintreeseuri se intituleaz\, captândneîndoielnic aten]ia, Ce s-a ve[tejitîn poezia ultimului deceniu. Scris,cum spuneam, în anii nou\zeci,
acesta desf\[oar\ un rechizitoriula adresa tinerilor poe]i, care,remarc\ Negrici, n-ar face niciun efort real spre a se desprindede înainta[ii lor direc]i. Ceea ceeste cu atât mai problematic cucât, din punctul s\u de vedere,optzeci[tii ar fi c\zut, m\car dela un moment încolo, într-ofund\tur\ stilistic\.
Se prea poate. Se anun]\ dovezi: „Pentru c\ mai visez înc\ la
un uragan primenitor [i pentruc\ [tiu c\ nou este numai ceeace promoveaz\ la nivelul formelorun alt mod de a vedea lumea, voiar\ta pe scurt ce mi se pare ve[tejitîn poezia anilor optzeci, care,reluat\ ast\zi, adesea în variantepeltice, de c\tre poe]ii cei maitineri, cunoa[te o ciudat\ revigorare.”
Dar ce dovezi aduce, pân\ laurm\, criticul?
„Nu voi aminti de plictisitoarele– prin abunden]\ [i repetare –considera]ii degajate, libere,impudice, asupra procesului facerii[i de tot ce ]ine de metalimbaj [ide preluarea dezinvolt\ a func]iilorcriticii. Sau nu le reamintesc decâtîn m\sura în care ele, al\turi dealte elemente, atrag aten]ia asupraeroului, asupra unui personajneostenit inteligent, neostenitironic, neostenit zglobiu, care î[iarat\, cu asupra de m\sur\, virtu]ileasociative, persiflatoare, autoscopice,ca [i neîntrecuta abilitate îndeplasarea cinematografic\ acamerei spre obiectele revelatoareale realului, ale unui real ignorat.În aceast\ poezie de serie marese contureaz\ clar [i din nou eroul,eroul pe care îl crezusem pierdut,efasat, uitat sau bine dosit înpoezia român\, care a încercat,mult\ vreme, s\ devin\, m\carîn aparen]ele ei, impersonal\,autarhic\, princiar\” (pp. 105 –106).
Trei fraze [i nici un pas înainte.Pân\ la cap\tul eseului mai suntexact pe-atât. Trei fraze. Rotunde.A c\ror concluzie, ie[it\ de neunde,e c\ în poezie originalitatea eprima care devine stereotip\.
Poate c\, dezvoltat\ pe unspa]iu mai mare, observa]ia luiEugen Negrici ar suna maiconving\tor.
A[a cum se întâmpl\ cu un alteseu iconoclast, Resursele populisteale Luceaf\rului, care, din punctulde vedere al argumenta]iei, nuare cusur. (De altfel, Negriciilustreaz\ aici, în Simulacrelenormalit\]ii, o priz\ excelent\ lapoezia lui Eminescu.)
Revenind la întrebarea dela -nceput. E Negrici, cel dinSimulacrele normalit\]ii, publicist?M\ cam îndoiesc. Publici[tii autenticiscot, dintr-o jum\tate de idee,trei articole. Eugen Negrici, dintrei idei str\lucite, abia umpleo pagin\ de revist\.
Dar ce pagin\!
cronica literar\ de cosmin ciotlo[
Pagini [i pagini
România literar\ num\rul 1 / 6 ianuarie 2012.............................................................................................................................................................................................................................................7
Foi[orÎmi însu[esc acoper\mîntul roz verdeDe sub care pot privi steleleP\durea de sub cerA[ezat\ piezi[ pe foi[orInsula ce]oas\ desprins\ verzuieLent printre crengi plutindSalcîmi pufo[i privirea mea gale[\Plecat\ în iarba cotropitoareCe-mi ud\ pantofii de m\tase cu flori
Amintiri Peste umbra mea colorat\ ro[u aprinsMelc ce m\-nghite într-o cochilie spongioas\
M\ ridic\ în aerAura gîzelor din jurul capului meuÎnc\rcat de aripi str\vezii minuscule
În oglind\ pielea ta palid\ [i gura aprins\
Un fagure
În urcare alerg pe un deal înfrunzitPe sfîr[itul de var\
În cer `n oceanÎn ocean cu mine în bra]ePlute[tiÎn cer în ocean
Visez Focul dealurile
VaraSe stinge în patos Furtun\ fierbinte
Secer\ în iarba uscat\ Cu toate aromele verii
M\ r\pe[te în constela]ie CentaurulAstfel cît s\ nu în]eleg rostul terestruAl vie]ii mele
Din deal Împ\ienjene[te ochiiLumina
Printre degete în razePleoape rar Se închid în Lumina cernut\ cu m\sura Vie]ii ce mi-o tr\ie[ti
Smuls dintr-un fruct imperialDaca mi-e dor ce am s\ fac
Te aud plîngînd lipsa mea În cercurile concentrice Ale devenirii taleInstabile
Mari canioane împotriva ta
Genele mele tremur\
}in strîns\, sub pleoape, lacrima pentruCel înstr\inat ca un sîmbure smulsDintr-un fruct imperial{i îngropat într-un fruct de cenu[\
În aur?Alte r\d\cini ies din p\mîntNu mi-e dat chipul îmb\trîniriiAceasta poate fi pedeapsa cea mai aspr\Pentru gre[elile vie]ii mele
Flexibil arc trupul meu juvenilDe nerecunoscut în aceast\ form\Transcende norii ca [i cum doar în visS-ar fi n\scut
M\ mîngîi pe p\rÎmi trasezi aura (oarecum) obligatorieNumai a[a exist în vie]ile noastre
Ploaia acid\ m\ trimite în realitateContinentul planeaz\
De team\ c\ m-ai putea întîlniM\ por]i cu tine în aur\
Cavalerul teutonUite cum era:Pe noapteP\rul t\u nor
M\ îneca parfumul uscat pe ceaf\Aromitor – o coda –Pe care nici n-o visam:P\rul t\u – nor. L-am Str\b\tut am aflat totCe se poate [ti despre r\d\cina albastr\
Apari]ia luminaMetalic\Vîn\ta poart\{i corpul meu în catalepsiePe orizontal\În echilibru fragilSprijinit într-o singur\ vertebr\ Pe spada ta de cavaler teuton.
RememberDar cum desprindeaiCu grij\Aripile de pe trupul meu adolescentinLuîndu-le ca amintireCe [tiai tu despre locul lor r\mas crud?
(Dou\ r\ni f\r\ haineSîngerînd abia atinse de aer
Le p\strezi în buzunarul de la piept)
Departe de mineLe por]i amintirea trofeuAbandonat
Aruncat\ pe un promontoriu cu mi[carea înapoi
Aripile mele Î]i r\mîn pe trupul adolescentin
8............................................................................................................................................................................................................................................ România literar\ num\rul 1 / 6 ianuarie 2012
Invitat de CostionNicolescu într-o c\l\toriede 10-12 zile la Athos,cu rug\mintea de a ficronicarul pe viu alepisoadelor tr\ite acolo,Dan C. Mih\ilescu a
acceptat propunerea, intrîndîn grupul de români care[i-au asumat ordali]iul de arespira cîteva zile în aerul denevoin]e al spiritului cenobit.
Al\turi de el, pictorii grupuluiProlog – Constantin Flondor, HoreaPa[tina [i înv\]\ceii lor („dasc\liide erminie [i alumnii lor”, cumspune frumos autorul), criticulplastic Oliv Mircea [i al]i cî]ivaapropia]i. Respectîndu-[i virtuteade condeier talentat, Dan C. Mih\ilescus-a achitat de datorie, consemnîndtres\ririle cu care sufletul i-aîntîmpinat climatul alpestru alschiturilor athonite.
În genere, Athosul e ]inta celorcare vor s\ se rup\ de lume: teduci acolo ca s\ te desfaci de scîrbesociale [i, dac\ ai un dram dechemare, ca s\ presim]i gustul luimysterium tremens. F\r\ un imboldl\untric care s\ te împing\ sprecontraforturile s\pate în stînc\ alemîn\stirilor Pantocrator, Vatopedisau Prodromu, escapada aduce cuo promenad\ exotic\, al c\rei singurrost e s\ dea prilej snobilor s\ spun\c\ au fost acolo. Prin urmare, cas\ te pui în acord cu condi]ia auster\a sih\striilor rupestre, ai nevoiede un minim resort de credin]\simpl\, tocmai acel resort carete predispune spre degustarea uneitres\riri de duh.
Tres\rirea e imprevizibil\ [icapricioas\: poate fi un fir de t\mîie,o cl\tinare a limbilor de lumînaresau brusche]ea psaltic\ în cînt\re]ilorde stran\. Sau poate s\ nu fie deloc.Dar indiferent c\ apare sau nu,tr\irea ]ine de felia indicibil\ aimpresiilor condamnate s\ moar\într-o intimitate f\r\ expresie, deaceea, orice comentariu f\cut înmarginea lor are darul de a le altera.Despre Athos se tace, nu se scrie.Sau dac\ totu[i scrii, o faci cuîmputernicire mistic\, cu aceaprerogativ\ pe care ]i-o ei iei singuratunci cînd sim]i c\ ceva ]i-a adusatingere pe dinl\untru. În schimb,calea cea mai lesne de m\sluirea spiritului athonit e s\ simulezirevela]ii inspirate de numenul aflatîn spatele Muntelui. Genul depietism posti[ ivit din nevoia dea ascunde constatarea c\ Athosul,
l\untric vorbind, te-a l\sat acolounde erai înainte de a-l atingecu piciorul.
Nimic din toate acestea la DanC. Mih\ilescu, criticul fiind hot\râts\ descrie sincer tribula]iile princare a trecut. La drept vorbind, arfi fost o dezm\gire s\-l vezi alunecîndîntr-un scenariu previzibil: s\-lvezi l\udîndu-se, sub perdeauasmereniei jucate, cu adîncimearevela]iilor de care s-a înfiorat subinciden]a logosului divin. Mai mult,]i-ar trebui o imagina]ie f\r\ frîus\ ]i-l închipui pe Dan C. Mih\ilescuprins în fervoarea mistic\ a r\pirilorsuprafire[ti. Din acest motiv, dac\ar fi m\rturisit c\ s-a întors deacolo transfigurat, jurînd a fi întrez\ritprintre pietre pocrovul MaiciiDomnului [i, într-o clip\ de abandon,de a fi sim]it adierea pulpaneicristice, autorul ar fi f\cut figuraunui spirit atins de cli[eu conformist.{i ar fi dezam\git negre[it, prinsimulacrul de sim]ire pe care l-arfi pretins.
A[a îns\, Dan C. Mih\ilescu esincer, f\r\ masc\ [i f\r\ calculede imagine. Se înf\]i[eaz\ nudîn fibra seac\ a necredin]ei sale:un intelectual sceptic, hedonist,tr\ind departe de ritualul Bisericii,[i totu[i cu gîndul aproape dedestinul ei istoric, o persoan\ carenu se închin\ la icoane, nu particip\la slujbe [i nu se împ\rt\[e[te decîtîn situa]ii rarisime. În termeni
de uz ideologic, avem de-a face cuun cet\]ean liber care s-a p\trunsde voca]ia luminat\ a agnosticismuluicontemporan, iar în termeni biserico[i,cu o oaie r\t\cit\, f\r\ propteatranscendent\, ce [i-a întors fa]ade la altar spre a o apleca asupranuan]elor sterile ale culturii laice.În schimb, în termeni filosofici,criticul nostru e un intelectual careare no]iunea lui Dumnezeu, dar nu[i intui]ia lui, asta însemnînd c\nici o umbr\ de presim]ire a divinuluinu i-a încre]it vreodat\ fruntea.Cu alte cuvinte, din fibra lui DanC. Mih\ilescu umoarea religioas\a fost extirpat\ f\r\ [anse de remediuîn aceast\ via]\ [i e de remarcatc\ lipsa aceasta autorul nu numaic\ [i-o recunoa[te, dar are tactulde a nu o preschimba într-o calitatea inteligen]ei arogante.
Cu acest portret sub ochi, ceizbe[te în litera c\r]ii este inadecvareacras\ dintre fibra autorului [istringen]a decorului în care sepomene[te str\mutat. Autorulmerge în Athos ca [i cum s-ardeplasa în Rhodos, tr\gînd dup\sine toate obi[nuin]ele c\p\tateîn etosul bucure[tean, suficien]aaceasta de spirit predispunîndu-lla crize de inadaptare. Crize carede altfel chiar au loc, c\ci, scos dinregimul tabieturilor, autorul treceprintr-o iritare a nervilor cudeznod\mînt sever: în primele zilee muncit de o dispozi]ie irascibil\care îl împinge la gesturi de frond\(st\ cu mîinile la spate în timpulliturghiei, refuz\ s\ s\rute icoanele,cît despre b\tut metanii nu încapevorb\), pentru ca apoi s\ acuzeresemnarea omului care simtec\ împrejur\rile sînt mai puternicedecît el. Etapele prin care trecesunt tipice pentru sindromulintelectualului atins de acedie:furia frustratului, apoi ataraxiaînvinsului [i apoi senza]ia caracteristic\de înstr\inare lucie, dat\ de neputin]ade a-[i g\si locul [i de a pricepece Dumnezeu caut\ acolo.Perplexitatea aceasta îi provoac\reac]ii de copil r\sf\]at: zdruncin\turilecamionului îl irit\, lipsa cafeleimatinale îl debusoleaz\, sfor\itulcolegilor de chilie îi provoac\ traumecazone, mîncarea pe sponci îldescump\ne[te, iar nepl\ceriledate de telefonul mobil îl revolt\.Pe scurt, lumea athonit\ îl chinuieprin disconfort, asprimea condi]iilortrezindu-i n\b\d\i existen]iale.
{i ca orice estet care nu areapeten]\ pentru deus absconditus,Dan C. Mih\ilescu admir\ natura[i î[i g\se[te refugiul în ea. Singureledesf\t\ri îi sînt date de concrete]eas\lbatic\ a locului, fauna [i florap\rîndu-i-se mult mai frumoasedecît smal]ul [ters al icoanelorvetuste. Senza]ia pe care ]i-o las\e c\ cele mai bogate clipe i-au fostprilejuite de contemplarea cuiburilorde rîndunici, de silueta chiparo[ilorb\[tina[i [i de lujerul iri[ilorîmpodobind incinta schiturilor.
Toate aceste detalii – descrisemustos cu o limb\ senzual\, gra]ieacelui lexic pitoresc de care DanC. Mih\ilescu [tie s\ fac uz canimeni altul –, toate aceste detaliidau carne [i farmec c\r]ii, atîtadoar c\ farmecul e de înveli[ estetic,iar carnea e de superficiu verbal,c\ci întreaga epopee athonit\ r\mînef\r\ consecin]e în planul duhului.Spiritual vorbind, cartea e de oplatitudine care uime[te, am\nuntpe care autorul nu numai c\-l simte,dar caut\ s\-l mic[oreze inserîndcitate lungi cu con]inut cre[tin,al\turi de un preambul cu considera]iiistorice privind rela]iile româno-athonite. Numai c\ lacuna c\r]iinu st\ în arm\tura cultural\ – caree impresionant\, de la distinc]iadintre „idioritmic” [i „chinovial”[i pîn\ la arta descrierii fiec\ruischit –, ci în penuria cre[tin\ aspiritului care poart\ arm\tura.Autorul nu e în duh, [i de aici totmarasmul. E o stinghereal\ decavou în sufletul diaristului, chiardac\ la exterior hazul e în toi.
Neavînd organ pentru dimensiuneasacr\, Dan C. Mih\ilescu descrielucrurile în coaja lor fenomenal\,lipsindu-i acea ochire care s\-laduc\ în condi]ia de degust\tordiscret al tentelor nev\zute. Pîn\la urm\ e o dram\ la mijloc, aceeaa unui scriitor avînd convingereac\ e un intrus estetizant, f\r\predilec]ie pentru tr\iri ominoase.F\r\ aceast\ dram\ subiacent\,cartea ar fi r\mas în ton minor, deperipe]ie buf\.
Cartea e sprin]ar\, dar nu eînaripat\. E zemoas\ sub unghilexical, dar iremediabil plat\ subunghi duhovnicesc, inapeten]aautorului pentru stihii obscureblocîndu-i ochiul l\untric [iînc\rcîndu-l cu tenta mat\ a unuiturist ocazional, atins de clasicamiopie a intelectului [colit subcoerci]ia lui esse est percipi.
Cititorul re]ine un spirit ludiccare face haz de nevoin]ele princare trece, de aceea cartea amuz\prin comedia de situa]ii [i contrariaz\prin caren]a de duh.
Andrei Ple[u, Fa]\ cc\tree fa]\.. Întîîlniri [ipoortreetee, Bucure[ti, Editura Humanitas,2011, 300 pag.
O colec]ie de portrete care i-au fost inspirateautorului de acei oameni care i-au l\sat ourm\ statornic\ în fiin]\.
Mihai Eminescu, Patoolooggia sooccieet\]ii nooastree.Articcoolee pooliticcee, Bucure[ti, Editura Vremea,2011, 606 pag.
O antologie din articole politico-istoriceselectate din masiva produc]ie gazet\reasc\prin care poetul a reac]ionat la spiritulepocii lui.
au mai ap\rut
a orice estet care nu are apeten]\
pentru deus absconditus, Dan C.
Mih\ilescu admir\ natura [i î[i
g\se[te refugiul în ea.
România literar\ num\rul 1 / 6 ianuarie 2012..............................................................................................................................................................................................................................................9
„oh, ce minuna]i putem deveni
comportându-ne cât de cât (dac\
nu întocmai) în spiritul eternului
din noi.”
epistolar
Iubite Ioane,25..IV..11966
Ast\zi cartea vine spre tine cu bunde tipar [i a[tept s\-mi mai dai ve[tice [i cum. Eu voi veni la Cluj numaicând va trebui în cazul în care seface ce am hot\rât noi. Acum trebuies\ stau aici cu Ine – care are marer\spundere la ora de fa]\ cu copilul –[tii tu – [i e bine a[a. Am sc\pat însfâr[it de [coal\ prin scutirea 50% [imai dau pe la Amfiteatru câte-ntr-o zipentru o jum\tate de norm\. Dumnezeus\-]i ajute [i ]ie [i s\ te eliberezi cas\ po]i sta mai mult singur [i s\ cuge]ia[a cum am c\zut de acord.
Uit\-te, Ioane drag\, s\ nu reapar\gre[elile în carte – dup\ ce o corecteaz\ei. Uit\-te de au scos tot r\ul pentruc\ sunt acolo de trei ori subsuoara înloc de sub]ioara. S\ nu ias\ a[a. Apoimici sc\p\ri ce le vei vedea. De asemeniocup\-te de motto-ul acela [i-l a[az\a[a cum am stabilit noi. Scrie-mi dac\trebuie s\-]i trimit ceva bani, ori ]i-iaduc când vin. Po]i folosi cât soco]itu de cuviin]\ pentru a apare în condi]iiperfecte, pe cât se poate. Eu nu ams\ v\d coperta pân\ ce-mi trimi]isemnalul [i deci tot tu, dragul de tine,trebuie s\ vezi s\ ias\ bine [i elegant.Î]i duc deja dorul [i seara, când m\plimb pe urmele noastre, î]i evoc cinstea[i puterea de-a judeca dezinteresat.Vom mai povesti noi. Acum bine c\sc\p\m [i de treaba asta p\c\toas\organizatoric\ pe la tipografii. Înrest cele bune [i s\rut\ri de mâinidoamnei [i s\ ne vedem cu bine.
Te îmbr\]i[ez, Alexandru
Iubite Ioane115 nooieembriee 11966
C\ mi-e dor de tine nu-]i maispun [i c\ atâta a[tept s\ mai povestima[a cinstit cum numai noi doi nepermitem. De când ai plecat numaicomplezent trebuia s\ fiu. A fost Mure[anpe aici care m-a întristat [i jignit penedrept, dar nu i-am putut spune nimic[i nu-i în stare s\ se priveasc\ pesine cu ochi lucizi. Asta pe alt\dat\îns\. Te felicit pentru ziua ta de ieri.Abia azi am primit scrisoarea [i apoi
am încredere în tine c\ nu-]i mai permi]iiluzii. Eu desigur c\ a[tept cu ner\bdaretot felul de ve[ti. Întâi c\ Ine trebuiedin ceas în ceas s\ nasc\, apoi carteacare-mi d\ emo]ii [i nelini[ti. Când vafi gata [tiu c\ o voi primi, o s\ mi-otrimi]i rapid. Cum va fi grafic n-areimportan]\. S\ o v\d tip\rit\ [i gata.Pe la „Amfiteatru” m-am cam certatcu oamenii aceia neserio[i de acolo.A[a c\ am [i plecat de ieri cu o jum\tatede norm\ la „Gazeta literar\”. Voi lucraa[adar dou\ - trei seri pe s\pt\mân\m\car c\ nu-mi face prea mult\ pl\cere.Dar nu am încotro. Îmi trebuie un bansigur în cas\.
În rest multe am s\-]i mai spun,dar vom vorbi la Cluj în câteva zilece le vom avea împreun\ când se vaivi cât de curând prilejul. Nu ]in a[ade mult la vitrin\ dac\ d\ b\taie decap. Cum crezi tu.
S\rut mâinile doamnei [i te îmbr\]i[ez.Abia mai v\d de sear\.
Al t\u, Alexandru
Iubite Ioane,29 nooieembriee 11966
Asear\ 28 noiembrie, cu primaninsoare aici, am primit cartea care,pe lâng\ cealalt\ bucurie, a venit [i ea.De fapt, copilul meu e cartea din capullui Zeus – Athena. La na[terea b\iatuluia mai contribuit [i Ine. A[adar, vezitu. Acum sunt singur acas\. Mi-ampus un disc [i m\ gândesc cum ne vomvedea curând. Pot s\ vin când m\ chemitu, poate la începutul s\pt\mânii viitoare.În momentul în care cartea e pe punctulde a lua drumul libr\riei. Vreau s\-miv\d pu]inele exemplare cum a[teapt\.
Azi noapte singur n-am mai pututs\ adorm nicicum [i n-aveam la cines\ m\ duc. Cu triste]e î]i spun lucrulacesta. {tiu c\ nimeni nu s-ar puteabucura de povestea asta a[a c\ amr\mas în chilia mea [i mi-am recitit devreo dou\ ori paginile pe care le las s\vorbeasc\ al]ii despre ele. O s\ vin laCluj [i spre Topa patru-cinci zile,mai mult nu pot s\ stau, dar vom fimereu împreun\ [i ne vom spune multe.Ieri diminea]\ am mers la Uniune dup\ceva bani în leg\tur\ cu evenimentul
[i m-am întâlnit cu tot felul de poe]i[i oameni pân\ seara, dar ce s\-ifaci.
Sunt foarte mul]umit de condi]iilegrafice în care apare cartea. {i la urmaurmei n-am nici o preten]ie. Bine c\apare a[a cum e, nu am obiec]ii la niciun poem. Sunt la în\l]imea lor toate[i într-adev\r am convingerea c\ amf\cut ceva cu adev\rat. Aceast\carte este o realitate natural\ a[a cume fiul meu din carne [i dor dup\ lapte.
De-cum nu-mi mai permite nimeni,nici eu nu am cum, teribilisme orichestiuni de risc aiurea. Am de datsocoteal\ vie]ii apropia]ilor [i mai alescelor ce cred în mine [i m\ ajut\ înfelul lor, ca ]ie de pild\. Ce-ar fi caeu s\ dezam\gesc. Te-ai distruge încetpoate f\r\ b\gare de seam\. Mâinevine mama soacr\ aici [i iar îmi voiintra pe f\ga[ul obi[nuit de mai înainte.Abia a[teptam într-un fel s\ se fac\zi ca s\ ies cu cartea s-o ar\t [i uite c\e aproape dou\sprezece [i nici nuam de gând s\ o ar\t nim\nui. O s\i-o duc dup\ mas\ Inei la spital [i gata.
Duminic\ ori luni îmi aduc b\iatulacas\, a[a c\ abia dup\ aceea voi veni.Nu-mi mai face nici o pl\cere s\ m\mai nelini[tesc degeaba. A[a c\toate vor trece ca [i cum n-ar fivenit.
S\rut mâna doamnei tale [i teîmbr\]i[ez cu drag, Alexandru
Iubite Ioane25 ianuariee 11967
E sear\ [i iat\ cum citind din Unamunomi-ai ap\rut în fa]\ [i hot\r\sc s\-]itrimit câteva rânduri. Vezi tu c\ for]atde conven]ie nu pot s\ te salut. Î]itranscriu un precept pe care merit\s\-l purt\m în sufletele noastre [iam credin]a c\ î]i va fi de folos.
Iat\ ce spune Unamuno în Delsentimento tragico della vita: „Lucreaz\în a[a fel încât s\ meri]i dup\ judecatata [i a celor mai mul]i eternitatea”.{i mai departe: „{i dac\ ne este rezervatneantul s\ facem astfel ca acesta s\fie o nedreptate”.
Nu întâlnim prea des asemeneagânduri, de aceea e bine s\ lu\m aminte.Oh, ce minuna]i putem devenicomportându-ne cât de cât (dac\ nuîntocmai) în spiritul eternului dinnoi. „Dumnezeu sufer\ în noi”- eu amnaivitatea s\ cred a[a ceva. Într-o lumeatât de demoralizat\ [i murdar\ trebuieputere de rezisten]\. Altfel ne trecevremea [i îmb\trânim de poman\.
Curând ne vom vedea, Ioane drag.Pe patru sau cinci diminea]a î]i voi batela u[\ spre Topa, unde voi sta mai mult[i unde poate vei veni într-o sear\ s\mai povestim.
Mai am dou\ examene [i gata.Celelalte merg cum merg. Timpul vaalege pân\ la urm\. Destinul ce nedirigue.
Salut\ri familiei tale, de bine, cudrag, Alexandru
Iubite Ioane,2 martiee 11967
Am ajuns aici ca din co[mar [i toateau o explica]ie. În fond trei s\pt\mâninu am vorbit cu nimeni, mi-am datdrumul f\r\ putin]\ de st\pânire. Suntun barbar [i [tiu c\ nu mi-o iei în numede r\u tu, cel ce m\ în]elege ca nimenialtul [i iart\ cu uman\ [i fr\]easc\îndurare. Nu m\ judeca aspru Ioane.
Dar a trecut. Pe 26 te a[tept s\ viicum ne-a fost vorba. Pân\ atunciiat\ ruga ce ]i-o adresez. Parcurgeîntr-o sear\ Via]a deocamdat\ [i Infernuldiscutabil [i oche[te poeziile care arputea lipsi dintr-o reeditare. Pemas\ g\sii un contract pentru reeditareaambelor volume într-un fel de colec]ieAlbatros [i vreau s\ le scot numai peacestea întrucât primul volum poates\ mai stea [i n-are el ce c\uta în iadulactual în care m\ zbat. Ce zici?Scrie-mi cât mai repede ce [i cumca s\ pot preda materialul deoarecen-are nici un rost o amânare, nefiindvorba despre ceva nou. P\pu[ile le vomdiscuta când vii aici. Trei reviste dinprovincie mi-au scris scrisori m\gulitoares\ le trimit versuri [i om bun ce suntm-am l\sat înduio[at [i le-am trimisdin vechile poezii demne care mi-aur\mas nepublicate. Ce pot face? Dup\aia m\ vor înjura, dar treaba lor.
Salut\ri doamnei de la doamna mea[i îmbr\]i[are fr\]easc\ ]ie. Alexandru
Ioane drag,Duminicc\ 28..V..11967
Nu m\ las\ dorul s\ nu-]i scriu c\suntem pe drumul cel mai bun cuputin]\ în ce prive[te adev\rul [iprofunzimea întâlnirilor noastre.
Citesc o carte despre Baudelaire.Parc\ am scris-o noi despre noi în[ine.Câteva citate: „Profunzimea ceruluim\ con[tientizeaz\, limpezimea lui m\exaspereaz\, imobilitatea m\rii m\revolt\. Veritabila for]\ a poetului esteincon[tientul. Adev\rul n-are nimicde a face cu poezia. Ea are legile ei care
10.......................................................................................................................................................................................................................................... România literar\ num\rul 1 / 6 ianuarie 2012
Ioan Alexandru -scrisori c\tre Ion Cocora
La 1 ianuarie anul acesta, Ioan Alexandru ar fi `mplinit 70 de ani. ~mivine foarte greu, foarte greu, s\ accept c\ nu mai e printre noi.Prezen]a lui e înc\ atât de puternic\ în mine, de n\ucitoare, e om\rturie sfânt\ despre „arderile” noastre din anii tineri, despre zile[i nop]i clujene care, cu toatele, erau numai poezie, prietenie,
iubire... Ioan Alexandru, tu, cel de acolo din ceruri, afl\ c\ mi-ee teribil dedor de tine. ~]i promit c\ în fiecare toamn\ voi r\t\ci pe dealuri [i voiaprinde focuri. Ori poate m\ voi repezi pân\ la Topa s\ beau lapte din[i[tar. Dar cine mai e acolo? Oricum, cimitirul satului nu e de ocolit.
IIoonn CCooccoorraa
Casa p\rinteasc\
r trebui s\ plec în mun]i singur f\r\ nici
un gând. Dar crezi c\-i posibil? Am
intrat între ni[te pere]i ai spiritului
care-[i cer drepturile lor.”„aepistolar
merg pe c\ile suferin]ei. Energia [ivoluptatea creaz\ suferin]a”
Am fost la o discu]íe cu Alain Robbe-Grillet [i nu-i mare lucru de capullui. Î]i spun, Ioane drag, a[a c\ trebuies\ ne încuraj\m unul pe altul în continuare[i cu convingerea c\ nu gre[im.
Am încercat zilele trecute (vineriseara) o reînviere a beznei noastre –dar nu am reu[it s\ m\ ridic la delir,de[i absintul era superior (gin) etc. A[ac\ numai în doi ne putem face decap în nobilul în]eles. Asear\ am terminato nou\ carte despre Verlaine excep]ional\– lucruri care m\ ilumineaz\. Cunoscdestinul a trei poe]i francezi – Rimbaud,Verlaine, Baudelaire – [i al lui Rilke[i Trakl. Î]i jur, Ioane scump, c\ suntempe un drum de aur care ne duce inevitabilspre o moarte pretimpurie.
Te îmbr\]i[ez, al t\u pe veci, Alexandru
Iubite Ioane,9 iuniee 11967
N-am primit biletele [i am marenevoie de ele. Nu pot c\lca pe laFond [i nici n-am c\lcat de atunci.Te rog nu fi atât de neglijent cumine m\car. A[ dori s\ mai vii dac\ aiavea dou\ zile aici s\ mai ascult\mpu]in\ muzic\. F\r\ tine nu pot. Drumulîl pl\tim pe din dou\. D\-mi veste,te rog sau î]i dau cu drag o porunc\.Te îmbr\]i[ez, Alexandru
PS Am dat trei examene pân\ înclipa de fa]\. Sunt hot\rât, cum [tii,s\ le iau pe toate.
Iubite Ioane,26 III 11968
Ascult Bach de diminea]\: soarelemi[c\ teii [i-i minunat. Sunt singur decâteva zile. Ine a plecat la copil. Cantataasta ce-o ascult, Ioane, este o nebunie.Un copil cânt\ singur acompaniat deBach. Sunt cât se poate de lini[tit.Aproape zilnic am or\ de greac\ –am avansat destul de mult. Pe toamn\sper s\ pot citi poe]ii, Pitagora [i Sapho[i ceilal]i, apoi tragicii, va fi s\rb\toareacea mai mare a sufletului meu.
Asear\ am avut ora filozofic\. Amcitit Platon, sistematic jurnalele, [i amavut prima confruntare din ce am în]eles– am primit calificativ bun – sunta[adar admis în templul în]elep]ilor[i nu-i zadarnic efortul meu. Voi dade un în]eles. Am prins în sfâr[itîn]elesul [i taina filozofului. În patruani – pân\ la treizeci, a[adar – voistr\bate în grab\, desigur, totul – totce-i important. F\r\ asta zadarnic\mi se pare încercarea de-a te socotiprintre ale[i.
Rostul scrisorii acesteia este dea-]i pune pe peretele Casei sufletuluit\u inscrip]ia desprins\ din Noicaîn]eleptul vorbind despre Eminescutraduc\torul lui Kant: „Cine n-amers în gând pân\ la neantul lui nupoate invoca neantul fiin]ei” – poetuleste invocatorul neantului fiin]ei –poetul mare [i adev\rat – a[a a fost
[i Hölderlin, prietenul lui Hegel [itraduc\torul lui Sofocle [i Pindar.Iart\-mi vorbele dar ]in la tine ca prietenadev\rat cu iubire ????? termenul grecce desemneaz\ prietenia, cum ]i-ammai spus, ca iubire. Cunoa[terea eiubire.
F\-]i timp [i vino pentru una-dou\zile. Cât po]i. Sunt singur [i rapidte-a[ ini]ia în noile-mi taine ca s\ nune înstr\in\m.
Sunt prea multe nout\]ile [i sufletulmeu prea dornic de un Dia-log –????? ??? – ra]iune în doi prin ?????– iubire – prietenie.
Te a[tept cu Vechiul Testamentdeschis.
Ion Alexandrun\scut 1941 25 XII mort……
PS: Sunt numai iubire [i dor dup\Dumnezeu. Totul e miraculos.
Iubite Ioane,117 IV 11968
Nu mi-ai dat nici un semn. Vorbamea se pare a c\dea în pustiu. Nuvoi mai st\rui. Prietenia e grea [i-midau seama c\ trebuie atâta curaj [irâvn\ pentru a nu-i sl\bi frâiele.
Nu te judec, timpul alege apele. DeSfintele Pa[ti nu pot decât s\ tes\rut pe obraz cu lacrimi în ochi dedeparte. Nu voi putea veni spreRohia cu tine, cum ne-a fost vorba,întrucât s\pt\mâna viitoare mi-eprogramat examenul ce nu l-am datîn iarn\, apoi am atâta de lucru [idep\rtarea de mas\ câteva zile m-arcosta, poate. }in s\-]i spun, drag\Ioane, c\, de la întoarcerea mea dela Cluj, atunci împreun\ cu fiul luiLadea, s-a întâmplat o întors\tur\ foarteradical\ în sufletul meu.
Se pare c\ mi-am reg\sit credin]apierdut\ în Dumnezeu, cu adev\rat [ipân\ la moarte. E cea mai puternic\lumin\ ce s-a stârnit în sufletul meuvreodat\: am devenit un altul [i m\voi str\dui s\ r\mân în Crist cu toateputerile. E singura salvare [i mediumulcel mai favorabil cunoa[terii adev\rate:Iubirea pentru altul, învingerea eului[i acceptarea luminii divine s\ lucrezeprin tine. Timpul meu s-a umplut desensuri [i profunzime. Agonia a încetat.Sunt în miezul lucrurilor sl\vinddumnezeirea.
Cred cu toat\ inima [i tot cugetulmeu. Nu mai am nevoie de nimic lumescpentru a m\ sim]i pe culmea omului.P\streaz\ taina ce ]i-o m\rturisesc înnumele Domnului Iisus – idealul sufletuluimeu. Am un nou prieten de ast\ dat\întru Crist. Este un teolog de 31 de anipe care l-am cunoscut de vreo dou\s\pt\mâni la Universitatea Teologic\.Un b\iat cum m\ doresc [i eu, un idealpe care îl iubesc ca pe un frate. E dinaceea[i stof\ cu visele mele cum spuneShakespeare. Aceste ultime dou\s\pt\mâni au atins cea mai puternic\intensitate din via]a mea.
Un frate mai mare ce [i seam\n\cu fratele meu Dorin la fa]\. Dumnezeumi l-a trimis [i nu pot o zi f\r\ el.
Oh, mare lucru e o astfel de prietenie.Leg\tur\ divin\ [i abia de aici poate
fi în]eleas\ marea lume a prieteniilordintotdeauna, ce aduc ele [i deschid.C\r]ile cele mai profunde p\lesc pelâng\ un dialog cu cel iubit în spirit[i credin]\.
S\ m\ ierte Dumnezeu c\ ]i-l spun,dar a[ dori s\ te ]in [i pe tine aproape[i s\ te înal] al\turi de noi. Îl cheam\Martin, [tie greac\, latin\, german\,englez\ [i toat\ filozofia laic\ [i cre[tin\.
E de-o cur\]enie îngereasc\, plângeîntr-una pentru suferin]ele oamenilor[i r\t\cirea lor. Spre p\rerea mea der\u, nu-i român. Suf\r c\ nu-i din osulneamului meu o astfel de comoar\. M\rog lui Dumnezeu pentru el s\ nu-ir\t\ceasc\ min]ile. Cred c\-i un geniucre[tin. Stau înghe]at [i-l ascultpân\ târziu dup\ miez de noaptef\r\ pic de alcool ori cafea, numai spirit[i iubire treaz\. Iubirea lui pentru minese arat\ la fel de mare ca a mea. Nerug\m împreun\ cu lacrimi în ochi.
Martin Lissmann Herbert din Warburg– student în Teologie ultimul an cuburs\ în România. Vine din Chicago,unde l-a audiat pe Eliade mai mul]iani. Are o viziune clar\ asupra întregiilumi a spiritului. {tie marile operemuzicale ale omenirii pe de rost. LaChicago a dirijat Nessiss de Händel cuun cor de 600 de persoane.
În via]a mea n-am întâlnit unasemenea b\iat. Are o feti]\ de trei ani[i-l socot dar ceresc în existen]amea. M\ a[teapt\ ani de trud\ treaz\s\-l pot ajunge [i s\-i pot sta în cale.Vorbe[te în delir treaz. Un demon bunf\r\ specula]ii [i curat cu acoperireîn ceea ce sus]ine. Iubirea lui pentruHristos Iisus este nem\rginit\.
Iart\-m\, Ioane, c\ vorbesc despreel. Eu nu exist în fa]a lui. E o datoriea mea s\-l prezint. Natura î[i ceredrepturile. Iat\-l, exist\ idealul meuce mi-a r\sturnat [i iluminat existen]a.
Ascult Elian de Mendelsson, o minuneîmprumutat\ de El, Iubitul, Prietenul.Se face sear\, cerul e curat [i copaciinemi[ca]i. M\ uit în ochii dumnezeirii[i smerit m\ închin Tat\lui [i Fiului[i Duhului Sfânt. Amin.
Al t\u, Alexandru
Drag\ Ioane,211 VI 11968
Au trecut zile grele peste mine.Pe de o parte, zilnicele nevoi, examenulde stat [i revista. Pe de alta, înl\untrulmeu în lupt\ pe via]\ [i moarte cuvechiul meu chip.
Sunt singur acas\ de o s\pt\mân\.Am avut timpul necesar s\-mi rev\dvia]a [i s\ arunc ochii în mine. Greu esteDoamne. Greu este Dumnezeule. Iat\ ediminea]\ [i totul se reia – ve[nica lupt\– s\ recâ[tig ce peste noapte se pierde.Am intrat la revist\. La literatur\ str\in\.Un post de redactor de 1.500 lei pe lun\care nu-mi cere s\ fiu zilnic pe acolo.Dar n-am s\ stau eu aici mult, nu-miplace deloc. Îmi voi ]ine rubrica [ipace. Ieri mi-am sus]inut str\lucit lucrarea[i-i aproape sigur c\ r\mân asistent. Amrevorbit cu to]i profesorii care sunt încânta]is\ m\ aibe acolo. A[adar, de la toamn\voi trece printre c\r]i [i tineri cura]i carepot fi ajuta]i în greul lor. Am mari speran]ec\ voi rodi prin studen]i [i cu anii voipurta un curs de poezie adev\rat\între ei. Asta m\ mângâie. {i apoi voifi departe de g\l\gia turmei scriitorice[ti,mult\ [i inconsistent\.
În revist\ mari speran]e nu-mi pun,întrucât oamenii sunt feluri]i: cei cepublic\ [i mul]i nepreg\ti]i. {i apoi seamestec\ mul]i [i to]i î[i dau cu p\rerea.Nu r\spund – nu am cum – decât deceea ce îngaim\ creionul meu.
Sunt foarte istovit. Azi noapte amdormit vreo trei ore [i astea cu maregreutate [i dureri de cap îngrozitoare.Ar trebui s\ plec în mun]i singurf\r\ nici un gând. Dar crezi c\-i posibil?Am intrat între ni[te pere]i ai spirituluicare-[i cer drepturile lor. Nu-i bucurieaici, nici triste]e, ci o adânc\ jale [imelancolie – suferin]\ a pustiet\]ilorîn care suntem l\sa]i s\ ne descurc\m.
S\ m\ plâng nu cutez – am n\dejde[i m\ trag prin zile ca cel mai trist [iîntunecat muritor. Acum sunt taream\rât, Ioane, dar va trece cumvaceasul acesta.
Greu, Doamne, greu! Aproape denesuportat.
Îngeru’ cu tine, Alexandru
România literar\ num\rul 1 / 6 ianuarie 2012............................................................................................................................................................................................................................................11
„a cestea le-am aflat de la tov. V., care
mi-a mai spus c\ R\dulescu,
comandantul meu, era [eful lui
Intelligence Service în Romînia.”
„Am avut confirmarea c\Zaharia Stancu a fost nunumai în slujba Siguran]ei
Generale”M\-nvârt, ca-ntr-o cu[c\ o fiar\,
în lini[tea ce s-a creat în jurul meu.Am sentimentul arestatului din
Pu]ul [i pendula lui E.A. Poe. {ia[tept. M\-ntreb: a fost o via]\aceasta, a mea? A fost sau n-a fost,totuna. Încerc s-o reconstitui peapucate, în c\utarea pietrelorunghiulare, a cheilor de bolt\.
Desigur c\ fusesem reperat maidinainte. O [tiam de la Cluj. Odat\,pe când st\team la mas\, un ziaristbe]iv, în 1940, la RestaurantulUrsus, peste drum de Bisericalui Matei Corvinul, a zis cu glastare, trecând ame]it pe lâng\ mine:
– Înc\ un candidat la închisoare!De altfel, în 1934, înfiin]asem
„Amicii URSS”, asocia]ie al c\reisecretar eram. Frecventam laînchisoare pe Tudor Bugnariu,cunoscând înaintea procesului petov. Maurer. În 1936 am fost laprocesul lui Constantinescu-Ia[i,ca martor al ap\r\rii, la Chi[in\u.Apoi, se cuno[tea [i din scris cecugetam [i ce sim]eam. Primulmeu volum de versuri, Cântece depierzanie, tip\rit la Sighi[oara,în 1938, nu ap\rea vreodat\ f\r\interven]ia lui N.D. Cocea [i prietenialui personal\ cu cenzorul militar,care a luat asupra sa riscul. Nicinu au putut fi reluate de pres\unele dintre poeziile din carte.Cenzura le-a oprit.
Atunci, de ce s\ m\ mir decolonelul Borcescu?
Când i-a ]inut, câtva timp, locullui R\dulescu, la filarea scrisorilorexterne în Gara de Nord, a începuts\ cheme la el pe to]i militariiintelectuali, dup\ culoarea lorpolitic\, presupus\ sau cunoscut\.O încercase [i R\dulescu, dar maicu tact, cerând ni[te „studii” scrisedespre „primejdia comunist\”,despre „primejdia G\rzii de Fier”.N-a st\ruit, când a v\zut c\ nu ise r\spunde, în orice caz mie, c\ruia[îi] ceruse un „studiu” despre Gardade Fier, nu mi-a spus nimic,când a v\zut c\ tac.
Borcescu a luat-o direct. Dar [iviclean.
M-a chemat la el imediat ces-a a[ezat în scaunul lui R\dulescu.
– Dumneata cuno[ti desigurintelectualii de stânga, progresi[ti,fie chiar comuni[ti. Ai leg\turicu ei. A[ vrea s\-mi faci o list\ alor, cu caracteriz\ri.
A zis [i a t\cut. M\ privea. Voias\ vad\ cum reac]ionez.
– Domnule colonel, de cândsunt aici nu am v\zut pe nimeni.Sunt concentrat [i-mi v\d de serviciu,iar politic\ nici nu am f\cut, nicinu fac.
A strâmbat pu]in din gur\, anemul]umire.
– Dumneata, poate, nu m-aiîn]eles. Vezi [i dumneata cum merger\zboiul. Într-o zi Gestapo-uluipoate s\-i vin\ ideea s\ ridice peintelectualii progresi[ti. Î]i daiseama ce pierdere ar fi pentru ]ar\?
– Da. Îns\ nem]ii probabil nucunosc intelectualii progresi[ti.
– S-o crezi dumneata! Noi trebuies\-i ap\r\m. De aceea î]i cer ce-]icer.
– Eu nu cunosc astfel deintelectuali. Cei care sunt aici suntb\ie]i de treab\, îi [ti]i [i D-voastr\,[i ace[tia nu fac politic\.
– Nu-i vorba de ace[tia. În fine.Dumneata mai gânde[te-te! Edatoria dumitale de patriot s\ faciceea ce te-am rugat. Am s\ te chemdin nou peste vreo zi-dou\.
Am anun]at numaidecât leg\turilede partid [i am întrebat ce amde f\cut, exprimându-mi dinnou dorin]a de a pleca pe front.Consideram nimerit momentul,mai mult, credeam c\-i o necesitate,ca s\ scap de capcan\.
– {i dac\ ceri s\ pleci pe front,nu se va considera c\-i ac]iune„patriotic\”, dup\ r\zboi? m-a luatironic Mircea Biji. En quoi il avaitraison, m\car în acel moment.
– Am s\ întreb, a continuat,[i vei primi foarte curând r\spuns.
Mi s-a [i dat r\spunsul foarterepede: „S\ stea pe loc [i s\ se ]in\tare.”
Tot foarte curând m-a chematdin nou Borcescu.
– Eh, te-ai hot\rât?– Nu cunosc pe nimeni, domnule
colonel. Am cunoscut la Cluj peIuliu Maniu.
– Nu ne intereseaz\. Avem noileg\turi cu el. Eu vreau leg\turiledumitale cu oameni de stânga.}i-am spus pentru ce. Ori tetemi s\ nu devii cumva un om alServiciului Secret?
– N-a[ vrea s\ devin [i n-a[putea fi de folos acestui serviciu!
– Domnule, dumneata-]i închipuic\ poate fi cineva om mare în lume,f\r\ a se încadra în astfel de servicii?
Crezi c\, de exemplu, AnthonyEden nu face parte din IntelligenceService? Te-n[eli de crezi a[a.Acesta-i drumul.
– Pentru cine vrea s\ fie mare.Dar eu nu vreau s\ fac politic\.
Colonelul s-a încruntat.– Va s\ zic\ nu vrei! Bine. }i-am
cerut un lucru patriotic, în interesulviitorului ]\rii.
– Nu pot. Nu [tiu nimic.– |sta-i limbajul tipic de…
Nu-i nimic. Are s\-]i par\ odat\r\u. S\ nu zici c\ nu te-am prevenit.
Mai târziu, când a fost cercetatsubt regimul nostru, Borcescu apretins c\ el m-a angajat, dar c\nu m-a folosit, [tiind c\ sunt comunist[i vrând s\ m\ menajeze. De!Acestea le-am aflat de la tov. V.,care mi-a mai spus c\ R\dulescu,comandantul meu, era [eful luiIntelligence Service în Romînia(sic!). Asta n-o [tiam.
Tot de la tov. V. am avutconfirmarea c\ Zaharia Stancu afost nu numai în slujba Siguran]eiGenerale, ci [i a lui IntelligenceService, drept care, credea tov. V.,Zaharia Stancu nu va putea finiciodat\ membru de partid. Se-n[ela.De altfel [i Mihnea Gheorghiu afost în leg\tur\ cu IntelligenceService [i este membru de partid.{i mai sunt [i al]ii. „Ei! [i ce-i?”mi-a spus odat\ tov. R[\utu]. Aceastaà propos de Mihnea.
Borcescu, pentru ceea ce pretindec\ a f\cut pentru eliberarea meade la închisoare, acum a venit abias\-mi cear\ dovad\ scris\ c\ amfost angajat în serviciul lui despionaj. N-am acceptat atunci ofertalui, trebuia s\ recunosc îns\ acumc\ am acceptat-o. Frumos mi-arsta, [tiu m\car c\ cineva a fost
12.......................................................................................................................................................................................................................................... România literar\ num\rul 1 / 6 ianuarie 2012
inedit
Mihai Beniuc Însemn\rile unui om de rând(fragmente din paginile de jurnal [i memorii)
În arhiva domnului prof. univ. dr. V. Fanache,de la Universitatea „Babe[-Bolyai” din Cluj-Napoca, autorul exegezei Poezia lui Mihai Beniuc(1972), se afl\ [i câteva caiete cu însemn\rile(relativ) zilnice ale poetului, pe care domnia sale-a ob]inut de la poet, în anul 1974 (anul mor]iiprimei so]ii a poetului, Emma Beniuc). Probabilîn semn de recuno[tin]\ pentru teza elaborat\,Mihai Beniuc i-a încredin]at profesorului clujean,într-un moment dramatic al vie]ii sale (cauzatde moartea so]iei), aceste manuscrise. Caietelecu însemn\ri zilnice (format A5) sunt intitulateÎnsemn\rile unui om de rând.
Primul caiet cuprinde însemn\ri din intervalul2 martie 1965 – 4 aprilie 1965, ultimul caietcon]inând nota]ii din 1974.
Debarcat de la conducerea Uniunii Scriitorilor(între 1949-1965 a fost secretar, prim-secretar[i pre[edinte al Uniunii Scriitorilor), Mihai Beniucî[i a[terne în aceste caiete impresiile sale „lacald”. O face cu intermiten]e, evadând uneoridin realitatea imediat\ în anii interbelici sau încei ai r\zboiului. Ce e important de men]ionateste faptul c\ cele mai multe nota]ii din acestecaiete nu se reg\sesc în volumul Sub patrudictaturi. Memorii (1940-1975). Edi]ie îngrijit\de Ion Cristoiu [i Mircea Suciu. Prefa]\ deIon Cristoiu, Editura „Ion Cristoiu” S.A., Bucure[ti,(1999), ceea ce le spore[te interesul literar [idocumentar.
Caietele sunt scrise cu pixul sau cu stiloul,destul de cite]. Micile modific\ri sunt f\cutead-hoc [i nu ulterior scrierii lor.
Am acordat cea mai mare aten]ie transcrieriitextelor. Am aplicat, la transcriere, normeleortografice actuale, p\strând îns\ toateparticularit\]ile de limb\ specifice epocii sauscriitorului. Astfel, cuvinte precum abea, câte-odat\, creiat, de-o cam dat\, desbatere, femee,hasnale, ideia, sgomot au devenit abia, câteodat\,creat, deocamdat\, dezbatere, femeie, haznale,ideea, zgomot.
Unele nume proprii au fost p\strate înortografia autorului (Ulise), altele au fost corectatetacit (Garda de fier > Garda de Fier; NicolaieIorga ?> Nicolae Iorga). Numeroasele ini]iale,folosite exclusiv din graba condeiului, au fost„deconspirate” ori de câte ori acest lucru a fostposibil: R= R\utu, Z.St. = Zaharia Stancu, B.Z.= Barbu Zevedei [.a.
Aducem sincere mul]umiri domnului prof.univ. dr. V. Fanache pentru acordul de a preg\tio edi]ie din aceste însemn\ri ale unui scriitortalentat, c\zut în uitare [i dizgra]ie, dincauza activit\]ii sale politice [i a func]iilor pecare le-a avut la Uniunea Scriitorilor, ipostazeîn care, cum spune Eugen Simion, „poetul at\cut când trebuia sa vorbeasc\ [i a vorbit cândtrebuia s\ tac\”.
Fragmentul de mai jos este de la începutulCaietului nr. 2.
Subtitlurile apar]in editorului. IIlliiee RRaadd
ntr-una din acele zile m-am întâlnit cu
Stancu la „Café de la Paix”, „tractirul”
scriitorilor, cum îi spunea poetul [i
actorul Emil Botta.”
vândut de mine. Dar s\ mai fie [idovezi! Aceasta à propos de ce-miceruse Borcescu, pe când eramsoldat. Cât despre ajutorul lui, euunul nu l-am sim]it.
*
„Trebuia s\ fie împu[cat deorice regim revolu]ionar. Dar
câ]i nu trebuiau?”{i dac\ totu[i Borcescu avea
dreptate? Cine vrea s\ fie om deseam\, trebuie etc., cum zicea el.Probabil se cere s\ fii spion, agentsau francmason. Mul]i dintre ceipe care-i [tiu c\ au ajuns au fost.Totu[i, Borcescu nu-i om mare.Dar oare n-a reu[it el, fostul [efal Biroului 2 al Marelui Stat Major,s\ scape teaf\r [i s\ tr\iasc\între „tovar\[i”, în plin socialism?El care, în alte condi]ii, trebuias\ fie împu[cat de orice regimrevolu]ionar. Dar câ]i nu trebuiau?
Prietenii mei, a[a-zi[ii meiprieteni…
Zi-le pe nume. Bun\oar\ ZahariaStancu.
Recent se zice c\ ar fi spus: „Devin ru[ii înd\r\t, vai de noi! Vineacela mic [i uite a[a ne taie cucazmaua!” {i ar\ta cum, izbind sprecapete în stânga [i în dreapta. Erauvreo 15 scriitori de fa]\. N-amverificat faptul, îns\ se non è vero,è ben trovato.
Am de la Zaharia Stancu o foartefrumoas\ scrisoare, trimis\ dinRoma, în drum spre India. Îmimul]ume[te c\lduros de toate câtele-am f\cut pentru el. Eu n-am cede s\-i mul]umesc. Dar de f\cut,am f\cut multe pentru el.
L-am cunoscut înainte de-a-lvedea. Îl citisem ca poet [i-l urm\reamca publicist temut. Simpatie amcâ[tigat pentru el când a tradusversurile lui Esenin, cu ajutorulunor basarabeni, dintre care am auzitde unul Baljalovski. Pare-mi-sefigureaz\ [i pe traducere, undevape coperta interioar\.
Am scris atunci despre Esenin[i despre Stancu. Era prin 1936,cred. Despre Stancu ceva mai târziu,poate în 1938 sau chiar 1939. {tiuc\ mi-a reprodus articolul la el înrevist\. [...]
*S\ revin la Z. Stancu. L-am
cunoscut personal prin 1939-40,[i mai precis dup\ Diktatul de laViena, unde am stat mai mult devorb\, în faimoasa „Café de la Paix”,la Blocul Telefoanelor, pe CaleaVictoriei, unde se întâlneau scriitorii.Dup\ aceea, pân\ dup\ r\zboi,n-am mai vorbit, de[i l-am z\rit devreo dou\ ori pe strad\. Decâtc\-i scriitor [i un temut pamfletar,nu [tiam nimic despre el.
Era un b\rbat frumos, înalt,cu un zâmbet pl\cut, cu un râsr\ut\cios. Ochii lui alba[tri saupoate verzi impresionau în fa]a-ismead\. C\ era [chiop nu deranja
pe nimeni, nici chiar pe el, [i maiales pe femei nu, dup\ cât am aflatulterior. Îndeosebi Maria Banu[,pe care a lansat-o, cum pretindeael, a avut mult de-a face ca femeiecu dânsul. Zece ani a fost marea eidragoste, tragic\ suflete[te, chinuit\.B\rbatul Mariei Banu[ era duhovniculei, „s\racul”, îmi spunea chiarea, prin 1950, la Moscova. Darpe atunci, Maria Banu[ ajunsese ofemeie s\rac\, î[i pierduse zestreaodat\ cu falimentul B\ncii Marmorosch-Blank, zice Stancu. De fapt, romanele
de [antaj ale lui Stancu se refer\la alte fete bogate. Probabil e uncapitol foarte murdar din via]a saacesta. So]ia sa face o impresie demartir\ psihopat\, et pour cause.
Dar alte capitole din via]a acestuiom nu sunt mai curate, ba dimpotriv\.Nici nu [tiu dac\ are ceva curatîn via]a sa. Cel mai murdar capitoleste îns\ dintre toate via]a sa politic\sau mai bine zis de agent al poli]iei[i al spionajului. [...]
*
Zaharia Stancu tip\rise „ni[tearticole cu tunete [i tr\znete [icu hârdaie de murd\rie, din celemai împu]ite cazane na]ionaliste,împotriva Uniunii Sovietice”
Cu Zaharia Stancu niciodat\n-a[ fi vorbit despre rândunele.
Iar prima discu]ie mai semnificativ\am avut-o prin septembrie 1940,când venisem f\r\ vreo treab\ laBucure[ti, s\ mai v\d ce se petreceîn capitala [aflat\] sub st\pânirealegionarilor.
Mi[unau peste tot c\m\[ile verzi,iar lâng\ Ci[migiu, în spateleMinisterului de R\zboi, lâng\ fostaOper\ (bombardat\ în 1944), erao forfot\, o furnic\rie nemaipomenit\,c\ci în palatul, pe atunci al Centruluide Statistic\, se d\deau învoiriscrise de c\tre „camarazi”, pentruardeleni, ca s\ poat\ c\l\tori petren. Doar Bucure[tiul era plin acumde refugia]i, ca [i celelalte ora[e,unii func]ionari, al]ii oameni politici,mul]i gur\-casc\ [i netrebnici,desigur, [i frico[i, nu pu]ini la num\r.}\ranii [i muncitorii r\m\seser\
la vetrele lor, prin mun]i [i v\i,ca-n timpuri str\bune, ca dacii lainvazia romanilor, ca romanii lainvazia go]ilor, mereu la fel, pân\ast\zi, de dou\ milenii. N\v\litoriis-au perindat [i au trecut ori uniis-au împ\mântenit [i s-au a[ezatal\turi sau printre p\storii, ar\torii[i p\durenii de limb\ ausonic\ [ide origini multiple – conglomeratsocial-istoric ?, nep\s\tori fa]\de a[a-zisa fr\]ie a „sângelui”.
Într-una din acele zile m-amîntâlnit cu Stancu la „Café de laPaix”, „tractirul” scriitorilor, cumîi spunea poetul [i actorul EmilBotta. Era foarte am\rât, pentru c\legionarii îi desfiin]aser\ publica]ia,indiscutabil cu meritele ei, Azi, darpe care eu o detestam, de cândtip\rise acolo, sub semn\tur\ proprie,ni[te articole cu tunete [i tr\znete[i cu hârdaie de murd\rie, din celemai împu]ite cazane na]ionaliste,împotriva Uniunii Sovietice. Eraclar c\ aceste „merite” nu ar fi fostsuficiente pentru ca Stancu s\ fie„iertat” de Garda de Fier [i primitîn rândurile [ei]. Prea era el omulpoli]i[tilor Gabriel Marinescu [iCristescu, primul ucis de legionariîntr-un m\cel ce-i caracterizeaz\, laJilava, al doilea bine merçi [i ast\zi.
Zaharia Stancu e ]\ranul de laDun\re, amestec ciudat de român[i bulgar (o sor\ de-a lui e m\ritat\cu un bulgar, în Bulgaria), iar limbajulacesta îl caracterizeaz\.
A mai stins în cea[ca de cafeaun muc de ]igar\, al optulea sau alzecelea, apoi a continuat mai încet,privindu-m\ în ochi.
– Mi-am scos o m\sea, dar simtc\ m\seaua cre[te iar la loc.
Am în]eles, dar m-am f\cut anu pricepe [i numai la insisten]aochilor lui p\trunz\tori am dataprobativ din cap. Dar n-am maist\ruit în aceast\ discu]ie [i nupeste mult timp ne-am desp\r]it,în drum spre Pia]a Palatului.
Undeva, în dreptul HoteluluiAthénée Palace, am întâlnit-o, peCalea Victoriei, pe poetesa YvonneRossignon, bun\ cunoscut\, prieten\chiar a mea, de la Cluj. Spresurprinderea mea era în c\ma[\verde, cu centur\ [i cu diagonal\,impresionante pe corpul ei mare,leoninul cap pe umeri, greu subp\rul blond-ro[cat [i despletit,ca-n unele tablouri ale lui Tizian.
– Ia te uit\! am exclamat. Decând ai intrat în rândurile uciga[ilor?
– De totdeauna! mi-a r\spunsmâniat\ brusc, dup\ ce m\ privisecu zâmbet, nu cu acela de alt\dat\.
– De!– Plec în Italia, ca ata[at cultural.
Pleac\ [i Nicolae Caranica.– Aceasta mai rimeaz\ la ceva.Nicolae Caranica îmi fusese coleg
la Universitate. Bun poet, rafinat.
Dar un legionar fanatic. Macedonean.V\r cu unul din cei ce au ucis peG. Duca. {i pe acela-l chema Caranica.
Ne-am desp\r]it. Sim]eam c\nu mai avem ce ne spune.
În aceea[i sear\ am plecat laSibiu. Pe drum, în tren, m\ gândeamla „m\seaua” lui Stancu. „Va s\zic\, îi cre[te iar!” – îmi ziceam.
Cum nu-l cuno[team, eramconvins c\ în sinea sa redevinesimpatizant al Uniunii Sovietice [ial comuni[tilor [i c\-[i reneag\articolele antisovietice [i actul detr\dare fa]\ de Miron Constantinescu,Corbea, Matei Socor, Horia Liman[i nu [tiu mai cine, declara]i larevista lui, în scris, agen]i ai Moscovei[i exclu[i din munca redac]ional\.Aceast\ ultim\ ac]iune nu o cuno[teamprea bine.
De articolul prim antisovietic,scris cu prilejul r\zboiului în Finlanda,în 1939, m\ izbisem direct.
Am amintit de lunga ceart\cu directorul de la }ar\ nou\, laCluj, cu subsecretarul de stat VictorJinga, de la Ministerul Muncii, caresubven]iona acest s\pt\mânal cusubtitlul „îndreptar ardelenesc degând [i fapt\ româneasc\”. Noi,comuni[tii, încercasem s\ nestrecur\m printre diziden]a na]ional-]\r\nist\, a tineretului na]ional-]\r\nist, condus\ de Jinga, subobl\duirea lui Armand C\linescu.F\ceam ce [i cât puteam, sub lozincaacceptat\ de patroni: „Nu avemniciun du[man la stânga”.
Lucrurile au mers destul de bine,pân\ la izbucnirea r\zboiului sovieto-finlandez, când V. Jinga a venitla Cluj, cu dorin]a expres\ de a ise publica un articol antisovietic.Probabil a[a avea dispozi]ii. Noine-am opus. Eu duceam tratativele,deci a nu ceda. Zile [i nop]i amdiscutat. Leg\tura de partid superioar\,dr. Müller, de la Psihiatrie, ne l\sas\ facem cum credem. Noi credeamîntr-un singur fel [i eram hot\râ]i,în orice caz eu, pentru retragereadin redac]ie. Aceasta era moartearevistei.
Dar nici Jinga nu ceda.Atunci a ap\rut articolul lui Z.
Stancu în Aziori în Lumea româneasc\,c\ci nu mai [tiu ce publica]ie aveape-atunci. Era feroce, ca tot ce-lcaracterizeaz\ pe-acest ]\ran dela Dun\re, lipsit de scrupule total,executând cu „sfin]enie” celemai murdare sarcini primite dela st\pâni [i fiind mereu în gur\ culozinca vie]ii sale: „Mai bine s\plâng\ m\-sa, decât s\ plâng\mama!”
– Ce mai zici acum? Prietenuldumitale, Zaharia Stancu, comunistul,atac\ pe ace[ti tic\lo[i de pesteNistru.
Nu-mi era nici prieten, nici [nu][tiam s\ fie comunist. Eram convinsc\ nu poate fi, dup\ articolul publicat.
Eu rezistam pe pozi]ie.Prezentare [[i ttranscriere:
IIlliiee RRaadd
inedit„`
România literar\ num\rul 1 / 6 ianuarie 2012.............................................................................................................................................................................................................................................13
Biografia profesorului, cercet\torului[i istoricului de art\ I. D. {tef\nescu(1886–1981) con]ine o sum\ im-portant\ de necunoscute ce secuvin a fi clarificate [i integrate,
apoi, într-o carte privitoare la itinerariulspiritual al acestui autentic intelectualce a parcurs aproape integral secolultrecut.
Discipol al marilor profesori TituMaiorescu, Const. Dimitrescu-Ia[i, Di-mitrie Onciul, N. Iorga, Ovid Densusianu,Mihail Dragomirescu, Const. R\dulescu-Motru, precum [i al altora, de la carea înv\]at mult\, foarte mult\ carte, I. D. {tef\nescu a manifestat un adev\ratcult pentru valorile artistice [i esteticecreate de imagina]ia unui popor romanica[a de izolat [i, evident, a[a de urgisitde marea istorie.
Înc\ din adolescen]\ s-a aflat,permanent, în preajma lui AlexandruVlahu]\, Barbu {tef\nescu-Delavrancea,I. L. Caragiale, Nicolae Grigorescu, PaulBujor, Spiru Haret [i a altora care i-austimulat interesul [i pasiunea pentrugrafic\, pictur\, sculptur\ [i artaiconografic\, a[a de pu]in cercetat\la noi pe atunci.
Studiile în str\in\tate, c\l\toriileîn întreaga Europ\ [i cercetarea marilormuzee, pinacoteci, biblioteci despecialitate [i expozi]ii i-au accentuatspiritul investigativ, pasiunea pentruam\nuntul revelator [i extraordinaracuriozitate de a c\uta, de a descoperi[i de a analiza, în acest sens, valen]elecreatoare ale acestui neam.
C\r]ile, articolele, studiile, recenziile[i notele pe care le-a publicat în presadin România [i din unele metropoleeuropene demonstreaz\, f\r\ echivoc,c\ ne afl\m în fa]a unuia dintre cei maiînsemna]i istorici de art\, insuficientcunoscut.
Impresiile [i observa]iile sale desprefenomenul plastic au fost, adesea,consemnate în bogata [i interesantacoresponden]\ pe care a purtat-ocu unii dintre cei mai cunoscu]i c\rturariromâni [i str\ini.
Revelatoare, prin notele [i informa-]iile pe care le cuprind, sunt epistoleletrimise lui N. Iorga, Ovid Densusianu,Mihail Dragomirescu, Nicolae Cartojan,Ion Andrie[escu [i, p\rintelui c\rturarConstantin Bobulescu (1882-1958),personalitate distinct\ a istoriei [iculturii religioase din România1. Publi-c\m ̀ n continuare patru dintre misiveletrimise acestuia din urm\.
*Paris, 9 august 1934
64 Rue des Saints-Pères(VIIe)
S\rut mâna scumpe p\rinte,
Am expediat ast\zi, recomandat,pe adresa sfin]iei tale, un pachetcu urm\toarele c\r]i: 1. Opereletrubadurilor francezi, texte în limbaoriginal\ [i tradus\ în francezamodern\; 2. Un studiu, cel mai deseam\, asupra operei trubadurilor2
(Anglade); 3. Jar pti]a, nr. 14,[1]926 [i 4. Mario Roques – Palia
d’Orastie3.Aceasta însemneaz\ c\ m\ po]i
îns\rcina, oricând, cu un lucru, [ivoi fi fericit s\ pot s\-l îndeplinescpentru sfin]ia ta.
Am întârziat fiindc\ am avut [iam înc\ nespus de mult de lucru.Am venit, la Paris, mai târziu multca de obicei, [i am fost nevoit s\fac [i [ase lec]ii pe s\pt\mân\,la Universitate, chiar c\ este greu.
Am terminat apoi studiulliturghiilor4, care a început s\ fietip\rit. {i zilele mi-au trecut cumunca, cu preocup\rile [i cu greut\]i.
Nop]ile îmi sunt îns\ amare.Gândurile toate îmi alearg\ spreb\iat5, [i diminea]a îmi pare, uneori,c\ nu am dormit deloc, [i c\ amc\l\torit mult, f\r\ izbând\ [i f\r\noroc.
M\ doare scumpe p\rinte [i m\în\bu[e dorul. Nevast\-mea tr\ie[teceasuri de dezn\dejde. Dumnezeus\ ne ajute [i s\ se milostiveasc\de noi.
Când vor sosi c\r]ile pe carele-ai dorit, te rog, scump p\rinte,s\ crezi în recuno[tin]a noastr\vie [i trainic\ pentru ceasurilede senin [i de prietenie, pe caremi le-ai d\ruit la Bucure[ti.
Cu nespus drag, ne gândim,nevast\-mea [i cu mine, la sfin]iata [i-]i ur\m bucurie [i s\n\tatesfin]iei tale [i tinerei familii carete înconjoar\.
N\d\jduiesc s\ plec\m din Parisîn ziua de 17 august. Te rogmult r\spunde-mi urgent de primireac\r]ilor ca s\ fiu lini[tit.
Nevast\-mea [i cu mine î]itrimitem cele mai c\lduroase ur\ri[i-]i s\rut\m mâna cu drag [irecuno[tin]\.
Al sfin]iei tale devotat,I. D. {tef\nescu
*Paris, 12 iunie 1938
64 Rue des Saints-Pères (7e)
Scumpe p\rinte,
În goan\ [i în genunchi, s\rutmâna. Un prea bun prieten, avocatulChepier, m\ roag\ pentru o rud\a lui de aproape, elevul SolomonescuIlie.
D\ examen de bacalaureat la{incai [i are la l[imba] român\pe d[omnu]l M. Cost\chescu.
Zi, p\rinte drag\, c\ nu po]is\-l rogi s\ ajute pe b\iat! Zi, terog! S\ vedem!
P\rinte drag\, s\-]i v\d [i euslova. Scrie-mi o vorb\ la Paris[i spune-mi c\ ai vorbit domnuluiCost\chescu. {i serios, cu drag demine. Roag\-l în numele dumitale.
Eu te rog din suflet s\ m\ aju]i.Îmi faci un serviciu mare. {tii c\
acum, te rog, pentru ultima dat\.Sup\r\-te, dar nu m\ uita.
Î]i s\rut\ mâna, cu drag,I. D. {tef\nescu
[P.S.]Î]i aduce scrisoarea chiar Chepier,
prietenul meu. Fii dulce cu el.Sis melior Traiano6.
I.D.{.
[Sfin]iei sale p\rintelui ConstantinBobulescu, Biserica Sfântul NicolaeTabacu, Bucure[ti]
*Paris, 11 iulie 1938
64 Rue des Saints-Pères (7e)
Scumpe p\rinte,
Am primit cu mare drag ve[tiletrimise de dumneata. {i adev\rat,cu mare bucurie. Î]i sunt recunosc\torc\ m-ai ajutat s\ fac [i eu bine unuiprieten sincer. Din toat\ inima, î]imul]umesc.
Eu lupt cam greu. Lec]iile, lec]ii;c\r]ile mele, la care lucrez, c\r]i;oboseala, oboseal\. {i sunt extremde ocupat, aci, pân\ la 10-15octombrie. Nu am când [i cum veniîn ]ar\.
A intrat la tipar volumul cel noucu studiul m\n\stirilor occidentaledin Transilvania7. Lucrez, apoi,la cel de al doilea volum din istorialiturghiilor.
{i am venit cam obosit, aci, din]ar\, din pricina unei gripe grelepe care am f\cut-o, ast\ iarn\, «pepicioare»!
Francezii lucreaz\ mult, iute,cu spor [i cu mare migal\. Dup\atâ]ia ani de petrecere cu ei, totnu pot s\-i urm\resc bine. Alergmereu.
{i când îmi fuge gândul, cas\ scape de munc\, îl g\sesc înfundul cur]ii b\trâne din fa]aAcademiei. De altfel, acolo îl cautiute, îndat\ ce i-am observat lipsa.{tiu c\ s-a dus la p\rintele Bobulescu!
De mul]i ani nu am v\zutvara în ]ar\. {i se vede c\ nu ams\ o v\d curând. Mi-a fost dat s\fiu mereu student, mereu cugriji [i cu visuri, care nu se potîmplini.
A[tept cu mult drag s\ ne vedem.Pe la sf[ântul] Dumitru.
Dac\ ai ceva de adus, dac\-]ipot trimite ceva din Paris, scrie-mi,te rog. Bucuros, de invita]ia dumitale.
Nevast\-mea [i cu mine î]is\rut\m mâna cu cele mai buneur\ri.
Al d[umnea]v[oa]s[tr\]devotat [i recunosc\tor,
I. D. {tef\nescu
*
Bucure[ti, 18 august 1950
Scumpe p\rinte,
Unde am eu slova dumitale lim-pede, citea]\ [i mândr\! {i sufletuldumitale st\pânit de gânduri înalte!
Cu drag am primit rândurile cemi-ai scris [i a[teptam ziua ceabun\ când s\-]i pot scrie cu bucurie.
În Bucure[ti, a fost [i este foartecald. Uneori, nesuferit de cald.Iat\, al treilea an de când nu amputut schimba cerul [i nici odihniochii.
Citesc lucr\ri de temei pentrupreocup\rile mele [i scriu. Adic\,m\ str\duiesc, din r\sputeri, s\-miorganizez notele [i gândurile. Greu,greu de tot.
Îmi lipsesc multe. {i, îmi lipsescunele izvoare, unele note esen]iale,pe care nu le am aci, [i [tiu eu maice.
M\ bucur a[a de mult c\ staiîn lini[te [i cer bun, la un om desuflet, [i cu prietenia d[omnu]luiPanait.
Cum a[ fi fugit [i eu într-acolo.S\ v\ v\d, câteva ceasuri m\car.Nu este îns\ chip.
Mi-este dor s\ te rev\d. S\ teturbur cu vorbe mari în chiliu]adumitale. Îmi e[ti îns\ de atât demare folos! Nici nu [tii cât de marenoroc am de dumneata [i de sufletuldumitale.
necunoscute pân\ acum integral, seafl\ la Biblioteca Academiei Românedin Bucure[ti. Cota
1. Oana-Lucia Dimitriu-Brezeanu– Preotul Constantin Bobulescu –Via]a[i opera. Cu un cuvânt înainte de acad.Dan Berindei. Ia[i, Editura Timpul,2006, 202 pagini. O lucrare excelent\din toate punctele de vedere în careautoarea izbute[te s\ releve cu discern\-mânt calit\]ile omului [i contribu]iilesale de istorie literar\ [i de istorie abisericii române.
2. Joseph Anglade – Les troubadours.Leurs vies, leurs oeuvres, leur influence.Troisième édition. Paris, LibraireArmand Colin, 1922, IX + 328 pages.
3. Palia d’Orastie (1581–1582).Publié avec le texte hongrois de Heltaiet une introduction par Mario Roques,I. Paris, „Edouard Champion”, 1925,2 f. + LXVI + 213 pages. (Les premièrestraductions roumaines de l’AncienTestament).
4. I. D. {tef\nescu – L’Illustrationde Liturgies dans l’art de Byzance etde l’Orient. [Bruxelles, 1933], p. 21 -77 + 18 foi plan[e. [Extrait de l’Annuairede l’Institut de Philologie et d’Histoireorientale. Bruxelles, 1932–1933].
5. Alexandru I. {tef\nescu, fiulprofesorului I.D. {tef\nescu, [unadolescent genial], decedat la vârstade 16 ani.
6. Expresia complet\ este – Sisfelicior Augusto, melior Traiano –S\ fii mai fericit decât Augustus [i maibun decât Traian.
7. I.D. {tef\nescu – L’art byzantinet l’art lombard en Transylvanie.Peintures murales de Valachie et deMoldavie. Avec 56 planches texte et15 gravures dans le texte. Paris, 1938,IX + 766 pages + 1 h. (Recherchesd’iconographie et d’histoire).
14............................................................................................................................................................................................................................................România literar\ num\rul 1 / 6 ianuarie 2012
nicolae scurtu
~ntregiri la biografia lui I.D. {tef\nescu
rancezii lucreaz\ mult, iute, cu spor
[i cu mare migal\. Dup\ atâ]ia ani
de petrecere cu ei, tot nu pot s\-i
urm\resc bine. Alerg mereu.”„frestituiri
N-am ales titlul doarca aten]ionare c\ sun-tem în Anul Caragiale.Cu mo[tenirea lui dedestine necategorice,interesante, dar ne-l\sate decât s\ pro-
mit\.
Mai sunt, schimbând ce e deschimbat, perioade literare carecultiv\, fatal, schi]a. Între ele, anii’30. „Pe vremuri din astea, nimeninu mai închide socoteli, ci deschideconturi noui”, scria, în prefa]a C\r]iisale cu poe]i, de la Vremea, din1935, Lucian Boz. Cel care ar fiputut deveni, dac\ vremurile ar fifost r\bd\toare, un cronicar deetap\, cel pu]in. Repezeala augurilorsub care a început s\ scrie l-a livratunei vie]i de aventurier (v.reconstituirea lui Ilie Rad dinRomânia literar\ nr. 34/2009).Ne-au r\mas, deci, pu]ine m\rturiia ceea ce promitea s\ fie un talentde critic. Încercat pe câ]iva dintrecontemporani, mai cunoscu]isau mai obscuri, în Cartea cu poe]i.
Verdictele, mai ales dac\ lepotrivim cu timpul când au fostdate, sunt proaspete: „Esteticad-lui Arghezi aceasta este: s\g\seasc\ unghiul vizual sub careurâtul se înconjoar\ de aureolelefrumuse]ii.”(p.15) Ori: „Cred c\Bacovia a fost singurul poet româncare n-a influen]at vocabularul.Nu exist\, pe cât [tiu, nici un cuvântcare s\ poarte grij\ fiin]ei lui,a[a cum sunt cuvinte eminesciene,argheziene, care fascineaz\ peimitatori. În schimb, Bacovia a pusîn circula]ie o seam\ de motive[i de st\ri suflete[ti, a creat pentruanumite lucruri tiparele cuvintelor[i muzica [i alhimia emo]iei - [ia[a vor r\mâne.” (p. 22)
Se vede, fie [i din câteva exemple,c\ Lucian Boz nu este un demolatorde statui. Pe Ion Barbu, de pild\,
îl execut\ elegant („în definitiv, cevrea omul acesta cu poezia sa? Nicimai mult, nici mai pu]in decâtabsolutul. Absolutul este un gong,care de-atâta izbire începe s\ sunedogit.” – p.58), de[i are, în ce-lprive[te, dezam\girile unui iubitorde forme frumoase, mai mult decâtde esen]e alambicate.
E firesc, atunci, s\-i plac\, maidegrab\, triste]ile lui DemosteneBotez, traduceri „pentru ziua deazi a melancoliei eminesciene –p.70”. De fapt, în urm\ cronicilorlui Boz nu r\mân criterii, ci empatii.Un mic zodiac, cum însu[i sugereaz\,în prefa]\, încercând s\ citeasc\,în câte un vers, un destin. Un destinîmpreun\, al poetului [i al cititoruluice nu-[i zice (tocmai) critic: „vibra]iilede lumin\ [i de emo]ie ale c\r]ilorcari m-au pl\cut [i p\truns – p.8”.
A[adar, cu erudi]ie fin\, carenu ajunge, nic\ieri, s\ încarcepagin\ [i s\ supere, [i cu instrumentemoi, care nu r\nesc fiin]a sub]irea plachetelor de versuri, LucianBoz se apropie de o genera]ieamestecat\, care fierbe înc\, dincare destui rezist\ [i mul]i se pierd.Îi întâlnim, în enumerarea lui, careîmparte paginile, fire[te, inegal,pe George Gregorian sau pe Drago[Vrânceanu, trecu]i în fug\, [i pestecare istoria literaturii va trece detot.
Spre sfâr[itul C\r]ii cu poe]iBoz se joac\. A[a încât îl reg\simpe Urmuz ca poet, [i pe Bonciuca traduc\tor de poezie. Înc\ odovad\ c\ lectura cronicarului eplezirist\, alegând, din fiecare,fâ[ii care-i convin, lipindu-le [idezlipindu-le într-un portret degenera]ie înc\ nefixat. Începândcu Arghezi, încheind cu Bogza,între dou\ forme de violen]\ [idou\ st\ri de scandal, survolul luiLucian Boz e o dare de seam\lini[tit\ despre o epoc\ tulbure. Încare încape mult\ c\utare de sine,mult experiment, mult simulacru[i mult\ fanfar\. Peste toate zgomoteleacestei lupte, cronicarul nu ]ip\ maitare, cum fac destui congeneri [iprieteni, prin[i în sclipitoare disputede idei. Rezisten]a – cu pu]ineexcep]ii – a p\rerilor lui vine dintr-o pre]uire nepartizan\, c\reia i sepot repro[a, cel mult, înclina]ii degust, dar nu concesii de tab\r\.Echilibrat [i bine citit, f\r\ s\dea lec]ii de comparatism ostenta-tiv, Lucian Boz ar fi putut fi voceaunei critici f\r\ parti-pris-uri, într-o vreme a tuturor invectivelor.Sor]ii momentului au vrut, îns\,altfel.
S\rb\torile abia în-cheiate au dus pân\la limita suportabili-t\]ii vehiculareaunui cli[eu tot maifrecvent în ultimiiani.
Parc\ niciodat\ sintagma spiritulCr\ciunului nu a fost mai utilizat\în mass-media [i în folclorul noual ur\rilor transmise prin telefoane[i e-mail. Formulele de felicitarenu permit, oricum, prea mult\varia]ie: „Fie ca spiritul Cr\ciunuluis\ ne mângâie inima, s\ nedescre]easc\ frun]ile”; „Fie caspiritul Cr\ciunului s\ v\ luminezegândul...”; „L\sa]i spiritul Cr\ciunuluis\ v\ umple inimile [i casele”;„S\rb\tori Fericite pline de spiritulCr\ciunului” etc. Unul dintre canaleleprincipale de repetare [i devalorizarea sintagmei a fost cel al publicit\]ii:într-un an în care desacralizareaa atins niveluri surprinz\toare,prin transformarea colindelor îniritante mesaje publicitare (Rom-rom, Telecom!), [i spiritul Cr\ciunului[i-a oferit calit\]ile concrete [iserviciile foarte accesibile: „Gust\spiritul Cr\ciunului cu specialit\]ilede ciocolat\ de la Nestle!” (nestle.ro);„Adu spiritul Cr\ciunului în casata! Brad artificial de 1.8 metri cunumai 79 RON!”; „Spiritul Cr\ciunuluila tine acas\! Doar 78 de lei în locde 270 de lei pentru un brad artificialde 2,10 m cu suport metalic”; aexistat chiar un Co[ SpiritulCr\ciunului (cuprinzând: „1 Set 6farfurii Mo[ Cr\ciun + platou Mo[Cr\ciun; 1 Set 6 ce[ti cu 6 farfuriu]eMo[ Cr\ciun” etc.). Formula a fostîmbr\]i[at\ [i de presa sportiv\,care i-a sporit (dac\ mai era nevoie)popularitatea: „Spiritul Cr\ciunuluil-a ajutat pe Hagi s\ devin\ celmai mare decar din istoria na]ionalei”(prosport.ro, 24.12.2011). Cli[euleste deja [i criteriu de clasificaretematic\ a filmelor: „Filme cuspiritul Cr\ciunului” (filmoteca.ro).
Pentru redactorii de [tiri „Miide tineri din Capital\ s-au distratnoaptea trecut\ în cluburi. SpiritulCr\ciunului s-a reg\sit în costuma]iaanimatoarelor” (Adev\rul,25.12.2011);„Machiaj ro[u în spiritul Cr\ciunului”(Antena 1, 16.12.2011).
Extinderile semantice [i deuz au provocat [i destule reac]iide enervare, vizibile în texteleironice [i parodice din pres\ [i dininternet: „{tiri – Spiritul Cr\ciunuluia luat-o razna!” (Libertatea,13.12.2011); „În spiritul Cr\ciunului.S-au c\lcat în picioare la colindat
la poarta lui Gigi Becali” (rtv.net);„Pierdut spiritul Cr\ciunului...”(Dilema veche, nr. 411, 29.12.2011); „Carmen Harra a invocatspiritul Cr\ciunului ca s\ afle cecadouri va primi” (timesnewroman.ro)etc.
Evident, e vorba de o formul\interna]ional\ care a fost preluat\în ultimii ani prin traducere dinenglez\; în Wikipedia, sintagmathe spirit of Christmas trimite lamai multe titluri de filme [i piesemuzicale [i în primul rând la defini]ia„sentiment general de generozitateemo]ional\ asociat\ Cr\ciunului”.Termenul spirit are în român\etimologie multipl\ – lat. spiritus,dar [i it. spirito, germ. Spiritus, fr.esprit – [i sensuri numeroase,suficient de abstracte ca s\ acopereo nou\ l\rgire. În DEX, unde persist\ecouri ale defini]iilor ideologice –„factor ideal al existen]ei (opusmateriei)” –, spirit are sensuri largi[i compatibile cu ideea de atmosfer\[i de dispozi]ie general\ („mod,fel de a gândi, de a se manifesta;p\rere, concep]ie împ\rt\[it\ deun grup de oameni, de o colectivitate”).În Dic]ionarul limbii române (DLR,tomul X, partea a IV-a,1992),cuvântul e ilustrat de pagini întregide citate, din care se poate vedeac\ nu era folosit în trecut pentrua caracteriza specificul s\rb\torilor.Sintagmele recurente care îl con]inevoc\ alte epoci [i tendin]e: dela perioada moderniz\rii ]\rii (spiritullegilor, spiritul de dreptate; spiritulna]ional etc.) pân\ la cea a îndoctrin\riifor]ate (spirit partinic, spirit declas\). Spiritul Craciunului lipse[te(deocamdat\) din dic]ionar; formulanu e îns\ un abuz semantic, ci doarun exces ridicol al uzului.
România literar\ num\rul 1 / 6 ianuarie 2012............................................................................................................................................................................................................................................15
prin anticariate de simona vasilache
Momentul [i schi]ele
p\catele limbii de rodica zafiu
Spiritul...
actualitatea
Cu prilejul unora dintrevizitele pe care le-amf\cut la pu]in înc\p\-toarea sa locuin]\ dinstrada Pitar Mo[, RaduPetrescu mi-a povestitcum, odinioar\, î[i d\-
dea seama de zilele în careMihail Sadoveanu popose[teîntr-una din luxoasele-ire[edin]e care nu era decîtcl\direa de vis-à-vis: se aflaacolo, atîrnat\ la loc vizibil,o pereche de indispensabiliuria[i, pus\ la uscat.
C\p\tînd astfel o anecdotic\ilustrare, contrastul izbitor dintrecele dou\ destine scriitorice[ti nupoate a nu persista în con[tiin]anoastr\. Neîntreruptei glorii sado-veniene i-a corespuns o existen]\umilit\, prigonit\, prescurtat\, cutoate c\ purt\toare a unor valoriliterare [i morale de prim ordin.Dac\ autorul Crengii de aur dar [ial lui Mitrea Cocor n-a ezitat amerge, îndat\ dup\ instaurarearegimului communist, pe caleacolabora]ionismului celui maidezolant, autorul lui Matei Iliescun-a f\cut niciun compromis, acceptînda fi func]ionar, laborant, chiar zilier,trudind la masa de scris într-uncrud anonimat pîn\ la str\lucituls\u debut editorial, în 1970, curomanul amintit, circumstan]\ cenu i-a schimbat îns\ existen]achinuit\. E de presupus c\ moarteasa timpurie, la nici 55 de ani, nue f\r\ rela]ie cu caracterul ingratal acesteia. Radu Petrescu eraun om scund, cu o înf\]i[are resignat\,oarecum [tears\, cu o rostiremolcom\ de parc\ ar fi adoptat,cu o ironic\ bun\voin]\, condi]iade ins perpetuu marginalizat. Într-oampl\ [i foarte aplicat\ cercetarepe care i-o consacr\, Nicolae Berindeiuîi ofer\ urm\toarea caracterizare:„Devine din ce în ce mai clar c\Radu Petrescu î[i transfigureaz\/î[itextualizeaz\ existen]a chiar înepoca nonvalorilor [i a uniformiz\riiexcesive. Nu se abstrage din lume,ci numai dintr-o societate comunist\avînd tendin]a de a coborî per-sonalitatea în informal – în anor-ganicitatea unor mase cu cel maidegradant statut (al unui obiectde manevr\ ideologic\, în fond,propagandistic\)”. Evident, victim\a unei ordini politice aberante,Radu Petrescu s-a retran[at înestetic ca într-un mediu proteguitor.Flaubertian [i deopotriv\ proustian,acest prozator de-o uria[\ tenacitate,de-o calofilie utilizat\ precum uninstrument al for\rii spre marileadîncimi ale fiin]ei, s-a v\zut acuzatde o „s\r\cie epic\”, atr\gînd dup\
sine o not\ de discredit care înc\mai st\ruie. Dar ce înseamn\aceasta? Inhibi]ia la care l-a supusmai întîi pierderea prematur\ atat\lui, apoi, f\r\ încetare, spectrulcenzurii [i al propagandei imperative,a avut ca efect natural o opera]iede restrîngere a imaginarului.Expresie a libert\]ii, a ie[irii dinlimitele date, acesta se simte stînjenitde un cadru de restric]ii, de norm\riabuzive. Or, Radu Petrescu în]elegeaa-[i lua revan[a prin introspec]ie,prin proiectarea eului pe ecranulunor idealit\]i intime. Spre deosebirede „scriptorul” lui Roland Barthes,care avea ca ]el „a depune m\rturie”,informînd, comentînd realul,prozatorul nostru a preferat a seînchide în crisalida m\rturiei sineluic\tre sine, ca performan]\ nu doarstilistic\ ci [i expiatoare, sub chipul,adesea, al „literaturii de sertar”.Neîndoielnic, era [i o reduc]iesui generis impus\, precum laKafka, de orarul oneros al m\runtuluifunc]ionar de nevoie: „a[ dori s\eviden]iez, precizeaz\ exegetul,c\ Radu Petrescu a scris relativpu]ine c\r]i de fic]iune. Faptul estemotivat de mersul la serviciu, carefie îi r\pea din timpul necesarscrisului, fie îi consuma energia.Astfel, era mult mai u[or s\ scriela jurnal – un act care poate fiefectuat aproape în orice condi]ii”.Dar nu e numai atît. E [i o cale,repet\m, a reg\sirii eului, o dureroas\convertire a neajunsului în cauz\în calitate. Prin nobila replic\ dat\idealiz\rii factice pe care o implicaobliga]ia ideologic\, prin confruntareaunei ambian]e repulsive cu ointensiv\ estetizare. „Eu (…) spunlucrul interesant, declar\ autorul,c\ propice marii arte e tocmairegimul dictatorial care for]eaz\pe oameni s\ tr\iasc\ în pureconven]ii [i prin aceasta s\ dea uncon]inut [i o valoare conven]iilor”.S\ remarc\m c\ aceast\ t\ioas\disociere, chiar sub chipul persifl\riisubtile, de realul epocal l-a costat[i-l cost\ înc\ pe Radu Petrescu.Cu nimic mai prejos de PetruDumitriu, de Marin Preda, de NicolaeBreban, acest suveran al autoscopieiestetic distilate nu [i-a dobînditînc\ locul meritat în tabloul literelorromâne[ti. Închinîndu-i o lucrarede mare acurate]e [i probitate,Nicolae Berindeiu s\vîr[e[te unact de justi]ie pe care-l salut\m cuemo]ie.
Ast\zi împlinim 52 de ani.Se zice c\ dup\ mult\convie]uire, so]ii încep s\-[isemene. E, pare-se, adev\rat.T [i-a pierdut mobilul (care
oricum nu-i folose[te la nimic). Dedou\ zile îl caut\, mai întâi undear putea s\ fie, dup\ aceea unden-ar putea. În sfâr[it, o convingem,Alexandra [i eu, c\ dac\-l mai caut\mult o s\ aib\ de pl\tit cât nu poateduce fiindc\ cine l-a g\sit, ori i l-afurat, n-o s\ stea degeaba. Î[i aduceaminte c\ are un num\r de telefonla care poate întreba ce trebuief\cut. Îl formeaz\ [i – cine sun\?Mobilul ei. Era la o distan]\ a[a demic\ de scaunul pe care st\ eatoat\ ziua, încât cu certitudineacolo nu l-ar mai fi c\utat.
Caut\ în disperare o hârtie cunu [tiu ce însemn\ri. D\ peste unplic care con]ine 1200 lei. De undeor fi ap\rut \[tia ? Aerieni, amândoi.Nu avem mul]i bani, dar nici nune mai lipsesc. S\-]i stea gândulla ei, vorba b\n\]eanului, Doamne,feri!
Alexandra, ceva colocviu, laBra[ov. O v\d pe T c\ se fr\mânt\.– Mamma leone, îi zic. – Ei, ce[tii tu! Cum ajunge, ce g\se[tela hotel, a pus-o Andrei pe list\?Cum se descurc\… Câte n-am eupe cap!
Se ffolose[te de orice lectur\ cas\ nu poat\ adormi. Azi-noaptea ]inut-o treaz\ Mateiu Caragiale,din Sub pecetea tainei, cu Mo[ilor,Luca Stroici, Toamnei [i alte str\zide primprejur. Cred c\ am s\-ipropun cartea despre umanism. Ea[a de frumos [i de edificator cese spune acolo, încât ]i se închidochii [i s\ nu vrei.
Cite[te o carte de memorialistic\în care nevasta autorului e „zugr\-vit\” în culori trandafirii. „Mi-arpl\cea [i mie, zice. Da’, ce plicticos!”
Conversa]ia noastr\, în esen]aei: „Atâta e[ti de de[tept! – A[a-i?”
Suntem aerieni cum nu se poatespune. Pentru c\ plec\m la Letze-buerg, T a decis s\ duc\ ni[te banila banc\, s\ nu r\mân\ în cas\.Îi duce, spune suma, omul îi num\r\[i spune ave]i cu 30% mai mult.(„Ce, eu n-am g\sit un salariude pe vremea lui Ceau[escu în
haina ta!?”, mi-a zis, v\zând c\must\cesc, când mi-a povestit.).De altfel, ne-am început [edereaîn Bucure[ti trezind toat\ stradacu alarma pe care o instalase fostulproprietar. Am desfiin]at-o neîntâr-ziat.
Avem de primit o sum\ modest\dintr-un loc nu prea primitor.Zic d\-i încolo de bani! Zice: nebatem joc de ei? Se sup\r\ Dumnezeu.Dac\ zici c\ se sup\r\, m\ duc.{i m\ duc. Mai întâi caut în planuldin Pagini aurii. Îl iau pe 133 depe Dacia, pân\ la Buze[ti. Acolo,cobor [i traversez. Fac câ]iva pa[i[i dau peste vastul loc viran pecare [i-l disput\ prim\ria [i societateacivil\. Încep s\ m\ interesez. StradaHa[deu, întreb. Nimeni nu [tiepân\ ce unul [tie. O g\sesc. Dinea se desparte, în Pagini aurii,intrarea Alexe Marin. G\sesc ointrare, da-i zice tot Ha[deu. Poatear trebui s\ descop\r strada celuilaltHa[deu. A Iuliei, dac\ aici e Petriceicu,sau pe dos. M\ retrag [i încep s\caut. Umblu încoace [i încolo,nimeni n-a auzit. Singura solu]ie,un taxi. O iau pe Dinicu Golescuspre Gara de Nord. Din fa]\ vine,[i tocmai opre[te, taxiul. Liber ?Liber. Intrarea Alexe Marin. Habarn-am! Da’ alt\ strad\ Ha[deu decâtpe care am g\sit-o eu ? {i-i explicunde. Nici. Nu ave]i un nomenclatorde str\zi? Ba are, are [i plan. Îi d\de urm\ intr\rii în cauz\. Deaici, cu lucr\rile astea, o s\ fie greu.Facem un slalom special de durat\prin cartier. În sfâr[it, ajungem. Eunde fusesem, la treizeci de secundede sta]ia lui 133, numai c\ o apucasemaiurea, iar intrarea Alexe Marin sedesprinde din intrarea Ha[deu carese desprinde din strada Ha[deu.Bine de [tiut! N-am niciun ban.A[tepta]i-m\ câteva minute, zic.A[teapt\, pun mâna pe bani, [i m\întorc. De-acuma pân\ acas\ totulmerge strun\, în jum\tate de ceas.Desprind o frac]iune bunicic\din suma primit\ [i pl\tesc. În\untru,doamna T, pe ghimpi. Unde ai statatâta, pe drumul drept? De-ai [titu!… Începusem, zice, s\ înnebunesc.
Îi dduc Alexandrei ceva de-alegurii [i o carte de filozofie antic\primit\ de ea cadou, prin noi caintermediari. La întoarcere, deschidservieta, v\d ce-i în ea [i îi spunlui T: „{tii, m-am gândit c\ totu[ivrei s\-i cite[ti pe epicurieni.”
Telefon. „– Doamna Ciocârliee acas\? – Da. – Mi-o da]i unmoment?” E vecinul. Î[i uitaseîn u[a de la intrare cheia de la apar-tament, voia s-o roage pe T s\ oia. Pe mine, tot observându-m\ dezece ani încoace, a tras sigur con-cluzia c\ n-ar fi prudent s\-miîncredin]eze o misiune à hautrisque.
semn de carte de gheorghe grigurcu
Marele Radu Petrescu
actualitatea
16............................................................................................................................................................................................................................................România literar\ num\rul 1 / 6 ianuarie 2012
Joia când a[ fi putut fi aproape fericitMamei mele
Era ultima joi din lume Când puteam sa fiu aproape fericit
Puteam s-o privesc Puteam s\-i vorbesc Puteam s\-i spun orice-mi trece prin minte Puteam mai ales s-o ascultTotdeauna avea ce s\-mi spun\Cu sunete albastre de dincolo de ochi
I-am scris un poemNu cu rima împerecheat\ cum i-ar fi pl\cut Ci în vers alb
Mi-a spus c\-i place Chiar dac\ nu rimeaz\
I-a pl\cut când am scris c\ ni[te p\s\riVin în câte o diminea]\ [i ciugulesc f\râme din sufletele noastre Ca pe boabe de rou\ sau ca pe sticl\ pisat\
Dar este mai frumos când spun boabe de rou\Decât când spun sticl\ pisat\…
Nu pot s\-i mai citesc poemul \sta …
Acum zei primitivi – un alt fel de p\sari –Îmi sfârtec\ sufletul
Ca sticla pisat\
Peste care un fachir palid tocmai c\lcând {i-a însângerat cuvânt\toarele t\lpi alb\strite de ceruri…
Îmi fac nodul la cravat\…Totdeauna o întrebam dac\ noua cravat\Este cea asortat\ [i dac\ nodul este bine f\cut
M\ prive[te calm A[teptând s\-i citesc un poem
Acesta este poemul:
Dar este mai frumos când spun boabe de rou\Decât când spun sticl\ pisat\…
Execu]ia unor dimine]i rebele S-a zvonit Prin b\t\ile în ]eava de calorifer Montat\ în creierul fiec\rui locuitor viu al acestei ]\ri C\ am fost desemnat Ca suprafa]\ util\ de zid vechi netencuit Vezi doamne- monument istoric [i de arhitectur\ -La care s\ fie executate cu mute rafale ca ni[te virgule Cele mai rebele dimine]i
De asta nici nu mai a[tept dimine]ile …
Legate la ochi Cu sentin]a [tiut\ pe de rost Pentru mine
Ele vin oricum…
România literar\ num\rul 1 / 6 ianuarie 2012.............................................................................................................................................................................................................................................17
cristian l iviu burada
patru [i [apte[pe diminea]aîn spatele meu huruitul fabricilor
de beredin care ies oameni mirosind puternic a drojdie
cu cât m\ îndep\rtez mai multfabricile de bere cresc se multiplic\se sub]iaz\ prind conturul unor
balize alb\strui
[i la cel\lalt cap\t sunt eudup\ câteva ore de dormit prin
trenurila patru [i pai[pe diminea]a încerc inutil s\ îmi scot banide la bancomat [i un b\rbat care p\ze[te terasa m\ prive[te buimac
autobuzele cu primul schimb de subteran
încep deja s\ se mi[te dube înalte umplute pân\ la refuz
frica nu trecem\ ba]i prietene[te pe um\r [i nu am curajul s\ strig a[a cum ar trebui frica nu trece când din stomac î]i ies paie [i [tii cât de aproape e[ti
ai alerga de la un cap\t la altul al acoperi[ului într-o singur\ noapte
[i acolola cap\t te-ai opri b\rba]i ar ie[i în strad\ s-ar strânge în jurul t\u [i te-ar privi te-ar obliga s\ tragi din ]ig\rile lor s\ bei din paharele lor [i apoi te-ar lovi peste fa]\
e ca [i cum pân\ la inima mea s-ar fi trasat
sute de dâre sub]iri de benzin\ [i la cap\tul
cel\lalt cineva m-ar privi în ochi
bosnia cartiercine e[ti tu care m\ judecicine e[ti tu care po]i opri cu un
singur cuvânt despre boal\ toat\ istoria
locului
bosnia nu e un loc unde se construiesc supermarketurinici b\ie]ii înal]i nu î[i strâng
pliurile parapantei pe holurile c\minelor
câ]iva pu[ti obosi]i sunt adev\ra]ii insomniaci str\lucitori ai locului pe
ei dimine]ile îi g\sesc lipi]i de
vagoanele goalesau coborând în ora[ sacii de
c\rbuni fura]i
lor [i numai lor bosnia li se pare o boal\
str\in\ [i st\ruitoare
despre moartea s\tul\ de apelimba noastr\ se înva]\ cu fruntea lipit\ de lini[tea asfaltului de cele mai multe ori primin cu r\bdare ap\sarea convoiului de
[enile
femeia care [terge mesele ne-ar putea fi mam\o vom ascunde în spatele
ateliereloro vom l\sa s\ urm\reasc\ de acolomi[c\rile sacadate ale
decantoarelor
împ\r]im cu to]iigustul ru[inii în zilele când marea moart\ înc\ mai trece
printre blocurile noastre ruse[ti cu dou\
etaje
dup\ exploziinu i-a urm\rit niciodat\frica de întuneric
cazematele lor sunt pline de cutiide amigo în care ascundembuc\]ile de carbid
copil\ria noastr\ e strâns\ toat\într-o camer\ de aeraj
uneori dup\ exploziiunul dintre noi are voies\ r\mân\ mai mult afar\
stau în fa]a ta [i tacoricât te-a[ a[tepta tu nu te mai po]i întoarce
locuie[ti acum într-un ora[ din filmele lui almodóvar acolo î]i pl\te[ti rata la ma[in\ joci jocuri de strategie sau adormi dup\ tura de noapte
stau în fa]a ta [i tac
pe din\untru sunt de fapt un punct de frontier\ în caretrei imigran]i arabi r\spund cu greu în englez\
ana pu[ca[u
oncertele începutului de an? Se
dovedesc a fi realmente atractive
pentru publicul larg, pentru publicul de
tradi]ional\ orientare a gustului.c
18............................................................................................................................................................................................................................................România literar\ num\rul 1 / 6 ianuarie 2012
arte
…sunt, în egal\ m\-sur\, o promisiunepentru anul careabia a început! LaFilarmonic\, laAtheneul Român,pe parcursul ulti-
mului concert al anului, încompania orchestrei Filar-monicii, dirijorul Horia An-dreescu a oferit momentede fermec\tor antren adresatemarelui public.
Este un public divers, animatde o curiozitate fireasc\, melomanide bun\ ocazie, stimula]i de dorin]ade a fi petrecut în mod agreabilcâteva dintre ultimele ore ale anului.M\ refer la un public diferit de celal biletelor de abonament. Muzica,mi[c\rile dansante, inclusivcomentariile atât de spirituale ale[efului de orchestr\, au alimentatbuna dispozi]ie a celor prezen]i însal\, în egal\ m\sur\ a muzicienilororchestrei. Dansuri slave, dansuriungare, române[ti sau spaniole,ruse[ti sau italiene, un periplueuropean – [i nu numai! – al buneidispozi]ii, din America central\,de Sud [i de Nord… [i pân\ înOrient…; o frenezie a dansuluipeste care a tronat mi[carea suveran\,distins\, a valsului imperial vienez!O sear\ de dans f\r\ muzica luiJohann Strauss fiul? De neconceput!Cu mi[carea valsului „Mân\ înmân\”, la vremea lor, au deschisseara de bal Imp\ratul de la Viena[i Kaiserul de la Sanssouci; Napoleonfusese învins [i Europa se puteaavânta în ritmul ame]itor al dansului!Nu a lipsit muzica lui Ceaikovskidin Sp\rg\torul de nuci; este artistulcare a [tiut a înnobila plasticami[c\rii prin întâlnirea acesteiacu prospe]imea inspira]iei melodice.Muzica lui Rossini prelucrat\ deRespighi, ritmul trepidant al Horeistaccato imaginat\ de Grigora[Dinicu, Can-Can-ul parizian al luiOffenbach la descinderea lui Orfeuîn Infern, Tango-ul lui Piazzolla,Mambo-ul cubanez al lui LeonardBernstein…; [i câte [i mai câtemelodii de dans au fost oferitede muzicienii Filarmonicii condu[ide Horia Andreescu; ne-au descre]itfrun]ile cu un torent al bunei dis-pozi]ii. Cum s-a cântat? Conteaz\mai pu]in. M-am str\duit s\ nubag în seam\ decalajele survenitenu o dat\ la partida al\murilor.S-a cântat cu bucurie. C\ci urmas\ întâmpin\m Anul cel Nou 2012!
Iar s\rb\toare f\r\ muzic\… arfi fost precum nunta f\r\ l\utari…cum se spune pe la noi.
Cu o s\pt\mân\ în urm\, tot laFilarmonic\, prezentarea oratoriuluiMessiah de Georg Friedrich Haendelne-a adus bucuria reîntâlnirii cuuna dintre capodoperele Baroculuimuzical târziu. Este un evenimenta c\rui împlinire o dator\m dirijoruluiromâno-american Valentin Radu;iar aceasta dat fiind faptul c\ lucrareaa fost prezentat\ în versiunea eioriginal\, în limba englez\, de omanier\ stilistic\ proprie tradi]ieioratoriale a Albionului. Nu m\ referdoar la spectaculozitatea evolu]ieimaselor corale, la m\re]ia celebruluifinal, Hallelujah, al p\r]ii secundea oratoriului, la virtuozitatea p\r]ilorvocale, solistice, la oranamenta]ialuxuriant\ a acestora, la frumuse]ealiniilor melodice vocale, la respira]iaampl\ ce între]ine declama]iarecitativelor…; maestru al marilorsinteze muzicale ale timpului,Haendel reune[te aici construc]iaoratorial\ de tip german cu suple]ealiniei melodice specifice artei italiene.Muzica, marcat\ de culoarea verbuluienglez, de fuziunea tradi]iilorVechiului, a Noului Testament,]ine îns\ de spiritul locului, aspectpe care geniul haendelian l-a onoratde o manier\ magistral\. Suntaspecte ce au fost atent luminateîn baza gestului dirijoral sus]inutde maestrul Valentin Radu; facreferire la concertul de joi. De lalimpezimea proiectului, a gânduluicare a prezidat concep]ia, la claritateaîmplinit\ a construc]iei, Radu facedovada unei eficien]e în ac]iune,cea care structureaz\ operaconferindu-i acea pregnan]\ propriestilului oratorial. Amploarea evolu]ieimuzicale nu reiese din greutatea,din consisten]a sonor\ ci, în important\m\sur\, din dinamica interioar\ ami[c\rii, din claritatea acesteia.Nu pot s\ nu men]ionez, de la
pupitrul dirijoral al forma]iilor „VoxAmaDeus”, forma]ii pe care leconduce la Philadelphia, oratoriulhaendelian a fost prezentat în lunadecembrie de cinci ori, iar imprimareaîn variant\ CD a lucr\rii a dep\[ittirajul de peste dou\ milioane deexemplare! Tocmai pe aceast\direc]ie ce prive[te specificitateastilistic\, excelent\ s-a dovedit afi rela]ia dirijorului cu Corul Academical Filarmonicii bucure[tene; esteun ansamblu ce î[i valorific\ poten]eleexpresive în baza unui importantmaterial vocal bine între]inut, înbaza preg\tirii pe care o asigur\maestrul de cor Iosif Ion Prunner.Trei dintre soli[tii concertului,mezzo-soprana Geanina Munteanu,tenorul Ionu] Popescu, bas-baritonulR\zvan Georgescu, aduc creditulde plus-valoare al întreguluiansamblu. Pentru prima dat\ pescenele bucure[tene de concert,tân\ra sopran\ american\ AndreaLauren Brown se dovede[te a fi unmuzician temeinic ata[at stiluluioratorial baroc; este o voce deimpresionant\ suple]e, un artistcare tr\ie[te actul comunic\riimuzicale cu ardoare, cu nedesmin]it\inteligen]\.
„Cele trei dive” – acesta estegenericul sub care s-a desf\[urat– ne men]ioneaz\ programul desal\ – Turneul na]ional extraordinarsus]inut de sopranele LeontinaV\duva, Teodora Gheorghiu, [i demezzo-soprana Ruxandra Donose,concerte sus]inute la Ia[i, ClujNapoca, la Timi[oara, turneu încheiatla Bucure[ti, în compania OrchestreiNa]ionale Radio conduse de dirijorulIurie Florea. A[tept\rile publiculuicare a covâr[it Studioul de Concertedin str. Berthelot au fost în bun\parte împlinite. Am fost bucuro[is-o reîntâlnim pe soprana LeontinaV\duva; este artistul care readuceamintirea unei glorii de marestr\lucire în teatrul liric, în modspecial în opera francez\ a secoluluial XIX-lea. Vocea [i-a atenuat dinstr\lucire, din claritate; a coborâtspre registrul mai grav. Nu suficientpentru a da consisten]\ ariei Char-lottei, cunoscuta Arie a scrisorilordin opera Werther de Jules Massenet.Aflat\ în mare ascensiune profesional\,tân\ra sopran\ Teodora Gheorghiudezvolt\ un aparat vocal excelentst\pânit. Sopran\ de coloratur\ despectaculoas\ agilitate, Gheorghiudispune în egal\ m\sur\ de valen]elirice bine între]inute; totu[i, nusuficiente pentru a da consisten]\temperamental\ ariei Adelei din
opereta Liliacul de Johann Straussfiul. Mezzo-soprana RuxandraDonose se afl\ la apogeul uneiimportante cariere artistice deextins\ anvergur\ interna]ional\.Siguran]a st\pânirii vocii, culturastilistic\ manifest\ în genul deoper\ dar [i în cel oratorial o reco-mand\ pe Ruxandra Donose dreptun muzician de autentic temeiprofesional; domin\ atitudini,construie[te personaje a c\rordistinct\ identitate o reg\se[tiinclusiv în planul evolu]iei vocale,în pagini datorate lui Rossini sauGeorges Bizet; fermec\toarea Ce-nu[\reas\ îmi pare a dobândi osporit\ autenticitate fa]\ de aprigaCarmencita.
{i totu[i… în plan vocal, întregulconcert a avut parte de numeroaseaproxim\ri intona]ionale; evit s\folosesc termenul profesional saupe cel popular. Orchestra nu arepetat suficient; este un repertoriucu care ansamblul nu este obi[nuit;din considerente profesionale,trebuie totu[i st\pânit. A fost unconcert de mare atrac]iozitate, cua[tept\ri entuziaste; s-a bucuratde o primire c\lduroas\. Pe moment,mi-a revenit în minte cunoscutuldicton potrivit c\ruia Mul]i privesc,pu]ini pricep. S-ar potrivi în cazulconcertului celor trei dive? ~n bun\parte, cred c\ da! Modele în istoriateatrului nostru liric? Sunt! S\ leascult\m iar\[i [i iar\[i pe MagdaIanculescu, pe Zenaida Pally…
Concertele începutului dean? Se dovedesc a fi realmenteatractive pentru publicul larg, pen-tru publicul de tradi]ional\ orientarea gustului. Feeria s\rb\torilor,buna dispozi]ie nu au trecut. ~nprimul concert al Anului celui Nou,în aceste zile, la Atheneu, în companiaOrchestrei Filarmonicii, dirijorulJin Wang propune un concert cetinde a perpetua bucuria s\rb\torilor,un concert de dansuri, de valsuri,mar[uri [i polci, muzic\ ce faceparte din arsenalul genurilor dedivertisment ale secolului al XIX-lea.Este o tradi]ie ce nu trebuie uitat\.Pe de alt\ parte, peste dou\ s\pt\mâni,în Studioul din strada Berthelot,în compania Orchestrei de Camer\Radio, doi tineri muzicieni, pianistulAndrei Licare] [i dirijorul LeonardBoga, prezint\, printre altele, muzicave[nic tân\rului Wolfgang Amadeus;anume cel de al 27-lea Concert înSi bemol major. Putem, deci, con-sidera c\… semne bune anul are!S\ ne fie de bine… [i de folos! C\ciconcertele celei de a doua p\r]i astagiunii de-abia încep.
cronica muzical\ de dumitru avakian
Concertele sfâr[itului de an…
Cele ttrei ddive: LLeontina VV\duva, TTeodora GGheorghiu, RRuxandra DDonose
itmul discu]iei, replici seci, casante, ironice, devine ritmul ac]iunii,
astfel încât, luat de val sau c\lare pe el, regizorul surfeaz\
vertiginos uitând de ra]iunea fiec\rei ac]iuni [i de sensul pe care
prozatorul îl acorda momentelor de solipsist\ reflec]ie holmesian\.
Sir Arthur Conan Doylea reu[it s\ creeze înSherlock Holmes unpersonaj de o infinit\complexitate, un aliajîntre o inteligen]\sc\p\r\toare [i o me-
lancolie de expresie fleg-matic\, un gentleman careîmbin\ sportul cu arta, un„erou al min]ii” cum îl nu-me[te Rodolphe Rapetti peartistul de geniu care aparet o t m a i d e s î n p i c t u r i l esimboli[tilor la finele secoluluiXIX, cam pe când se desf\-[oar\ evenimentele din acestfilm.
În a doua parte a francizei sale,Guy Ritchie reu[e[te s\ fac\ dinHolmes un circar, nu întâmpl\torarta deghizajului devine un laitmotival filmului. Holmes este oricealtceva, dar mai pu]in acel Holmesal lui Doyle, re]inut, discret, politicos[i introvertit. Regizorul îl introducepe Holmes în secolul 21 pe aceea[ipoart\ pe care intr\ figurile b\l]atede gangsteri afirma]i sau improviza]idin Jocuri, poturi [i focuri de arm\(1998) sau Unde dai [i unde crap\(2000), f\când abstrac]ie de aluziiletransparente la un Afganistanprezent, mai degrab\, în istorianoastr\ decât a lui Holmes.
Mai abitir decât în primul episod,Sherlock Holmes (2009), detectivul,interpretat de un tot mai [leamp\t[i trivial Robert Downey Jr., seafl\ într-o verv\ bufon\ cu pasiunearedescoperit\ a digresiunii limbute.Ritmul discu]iei, replici seci, casante,ironice, devine ritmul ac]iunii,astfel încât, luat de val sau c\larepe el, regizorul surfeaz\ vertiginosuitând de ra]iunea fiec\rei ac]iuni[i de sensul pe care prozatorul îlacorda momentelor de solipsist\reflec]ie holmesian\. Holmes-ullui Ritchie este un agitat, un inscu instabilitate psihomotorie,schimbând m\[tile una dup\alta ca la un varieteu unde el joac\toate rolurile. Doctorul Watson(Jude Law) abia mai ]ine pasulcu el, pentru a nu mai vorbi denefericita so]ie a doctorului, MaryMorstan (Kelly Reilly), aruncat\din tren ca o p\pu[\ [i pescuit\din apa unui râu, iarna, ca un balot.Chiar c\lare pe m\gar, Holmesdicteaz\ ritmul cursei înso]it detrupa de ]igani în frunte cu ]igancaSim (Noomi Rapace) – un personajbine conturat, insuficient îns\ de
voluntar pentru infatigabilul Holmes.Ca [i în episodul anterior, kung fu-ul lui Holmes, - c\ci nu despre boxtradi]ional este vorba în acest film–, este destul de bun. Geniulholmesian ilustrat în complicatemind game-uri cu un adversar detalia sa, profesorul Moriarty (JarredHarris), este întrebuin]at aici lascara aptitudinilor de caftangiu [iscandalagiu.
Nu exist\ mutare, lovitur\ etc.,pe care Holmes s\ nu le anticipeze,încât la un moment dat se creeaz\impresia c\ toate personajele [tiudinainte finalul pove[tii în carejoac\, astfel încât se p\streaz\ doarpentru farmecul conversa]iei. Osuit\ complicat\ de lovituri esteanticipat\ de Holmes la fel ca osuit\ de mut\ri de [ah, îns\ ceeace este cu adev\rat splendid deneverosimil dac\ nu caraghios suntsincroniz\rile perfecte, fapt obsedantîn film. Aici intr\ mai mult decâtorice în joc Ritchie [i viziunea sacinematografic\, viziune care facedin povestirile lui Doyle un spectacolde circ. Exemple sunt nenum\rate,de la deghizament la jonglerie, dela truc, fent\ [i trucaj la poant\[i skepsis, de la grimas\ la fars\.Dup\ ce î[i gânde[te fiecare lovitur\într-un adev\rat scenariu coregrafico-mar]ial, Holmes î[i cotonoge[teatacatorii ca la final, proba demaxim\ abilitate circ\reasc\, s\prind\ m\rul pe care-l ]ine unuldintre mardeia[i. La fel, Holmesapare deghizat în femeie într-uncompartiment de tren, fondul deten acoperind o echimoz\ carese al\tur\ ostentativ cearc\nelor[i chipului neras, iar zâmbetul ro[uexagerat dincolo de comisurabuzelor purtând sugestia naturiiclowne[ti a detectivului. Holmestransform\ întreaga b\t\lie într-unspectacol de can-can à la FoliesBergère [i Moulin Rouge, spectacoldin care nu lipsesc [i o serie dealuzii homoerotice, umor gros, facil[i inutil. La fel, Holmes [i Watsonvalseaz\ la o serat\ dat\ în cinsteaambasadorilor unora dintre celemai importante ]\ri europene, f\r\ca nimeni s\ se ultragieze saum\car s\ observe ironic din col]ulprivirii straniul exerci]iu de detectivismdansant. S\ ne amintim c\ adev\ratulHolmes era impecabil! Într-o perfect\sincronizare, Holmes o arunc\ dintren pe nevasta lui Watson pentrua fi pescuit\ la ]anc de frateleacestuia, Mycroft Holmes (StephenFry), [i, tot atât de inexplicabil [icaraghios, fratele mai mare [i maimisogin nu ezit\ s\ apar\ în pieleagoal\, cu evident\ satisfac]iemitoc\neasc\, în fa]a proaspeteidoamne Watson silit\ s\-[i muteprivirea astfel încât s\ nu dea cuochii de genitaliile expuse cu tâmp\[treng\rie de stimabilul domn. Întot acest amalgam de exhibi]ionisme[i travestiuri î]i vine mai greu s\în]elegi de ce se zbat [i danseaz\protagoni[tii, iar faptul c\ estevorba de perspectiva declan[\rii
unui r\zboi mondial devine aproapeun fapt trivial al comedioarei, unpretext de agita]ie [i cavalcad\histrionic\.
Pe unde trece, bal, teatru sauspital, Holmes provoac\ o harababur\total\, dându-se, de fapt, în spectacol.Interesant cu adev\rat în film esteprofesorul Moriarty, Jarred Harrisa reu[it s\-i dea acea scânteiede nebunie amestecat\ cu calculmatematic [i o deta[are care oînfrânge pe aceea a lui Holmes.
Acestea fiind spuse, Ritchie ofer\un reu[it spectacol de bâlci, atractiv,s\lt\re], cu acroba]ii [i jonglerii,cu glume mai f\r\ perdea, cupu]intic\ scrobeal\, dar [i aceeade carton, cu o mul]ime de scheciuripentru care lipse[te doar comple-mentul englezesc al tradi]ionalilormititei, pentru c\ b\utura pare s\nu lipseasc\ la petrecerea burlacilorunde Watson [i Holmes se fac praf[i pulbere. S\ fie acesta [unca?
cronica filmului de angelo mitchievici
La circ cu Sherlock Holmes
arte
Regia: Guy Ritchie. Cu: JudeLaw, Noomi Rapace, RobertDowney Jr.. Genul filmului:Ac]iune, Mister. Durata: 129minute. Premiera în România:23.12.2011. Produs de: SilverPictures. Distribuit în Româniade: MediaPro Distributions.
Sherlock Holmes: jocul umbrelor(Sherlock Holmes: A Game of Shadows, 2011)
r
România literar\ num\rul 1 / 6 ianuarie 2012............................................................................................................................................................................................................................................19
labuga lui Tamba [i Dr\gan permite,
pe de o parte, o dubl\ lectur\
estetic\; iar pe de alta, o dubl\
interpretare stilistic\.e
Stalingrad, 1942Un grup de solda]i germani,
condu[i de un ofi]er blond cu Luger-ul în mîn\, încearc\ s\ resping\un atac sovietic. Zgomotul esteasurzitor, proiectilele mu[c\ dinuniforme [i br\zdeaz\ lumina sepiaa amiezii. Nu exist\ învin[i sauînving\tori: moartea pînde[te subfaldurile drapelelor, din tunul luiT 34 sau în flac\ra galben-neagr\a grenadei. O ultim\ explozie [iofi]erul este doborît. R\mînemsuspenda]i, al\turi de el, în tonuride gri, între via]\ [i moarte,între front [i lag\rul de deten]iecare îl a[teapt\.
A[a arat\ începutul albumuluiElabuga (ce reproduce numelelag\rului sovietic din Tatarstan),evenimentul anului 2011 în lumeabenzii desenate române[ti. Realizatde desenatorul Alex Tamba (n.1980, ilustrator independent; co-autor la volumul grafic The Bookof George, 2011; inclus pe site-ul interna]ional BD Lambiek), pebaza unui scenariu împreun\ cuGeorge Dr\gan (n. 1976, freelancerîn publicitate; scenarist de film; înproiect, un scenariu BD desprePrimul R\zboi Mondial), Elabugaspune povestea universal\ a alien\riiomului prins în ma[in\ria necru]\toarea r\zboiului. For]a [i rafinamentulscenariului, percutan]a discret\ adesenului, precum [i calitateagrafic\ a albumului, editat în condi]iide excep]ie de Anca Puiu pentruMandragora, fac din Elabuga (60pag., color) o apari]ie de calitateestetic\ [i tipografic\ demn\ deHugo Pratt [i casa de produc]ieCong.
O evadare de Cr\ciunCompus din patru capitole (unul
de front, dou\ de lag\r [i unul
simbolic, delocalizat în albulhypercadrului – pentru a împrumutatermenul lui Beno`t Peeters, referitorla spa]iul exterior al casetelor BD)[i înso]it de o galerie de schi]e,Elabuga urm\re[te dezintegrareatreptat\ a identit\]ii umane, dincolode grani]e lingvistice, militare saureligioase. Capturat de ru[i, ofi]erulgerman f\r\ nume trece princhinurile Gulagului [i ajungemai întîi o prezen]\, apoi o simpl\voce interioar\ ce intr\ în ecou cuvorbele divinit\]ii: „De m\ voicoborî în iad, de fa]\ e[ti.” O povestedeopotriv\ realist\ [i fantast\,tragic\ [i poetic\, a c\rei modalitatede exprimare dep\[e[te limitele„populare” ale benzii desenate [i,printr-o prelucrare erudit\, acoper\zonele „culte” ale literaturii(Arhipelagul Gulag, al lui Soljeni]în),istoriei (Stalingrad-ul lui AnthonyBeevor) [i cinematografiei (peliculelede front din al Doilea R\zboi Mondial).
Din perspectiva ofertei deschisepe care mizeaz\, Elabuga lui Tamba[i Dr\gan permite, pe de o parte,o dubl\ lectur\ estetic\ („poetic\”[i „metafizic\”, dar [i „narativ\”,„de ac]iune”); iar pe de alta, o dubl\interpretare stilistic\ (expresionismuldecorului [i al fizionomiilor, dar [irealismul instrumentarului der\zboi [i deten]ie). Astfel, stilizarealag\rului biciuit de z\pad\ sau aumbrelor de]inu]ilor coexist\ curedarea mitralierei MG 42 sau apu[tii Mosin-Nagant. Acurate]eaistoric\ este atît de mare, încîtdiferen]ele dintre arme sînt marcatepîn\ [i în plan sonor: „Blam!”-ulgros al „Panzerfaust”-ului nem]esc,fa]\ de mai sub]irele „Papapapapa”al Degtiarev-ului sovietic.
Dintre sursele de inspira]ieasumate de autori, una merit\ oaten]ie special\. Este vorba deinterviul lui Alex Constantinescu,fost de]inut în lag\rul sovieticVerhoiansk, acordat la vîrsta de82 de ani reporterului IoanaMoldoveanu [i publicat în „JurnalulNa]ional”/8 iunie 2004 sub titlulVia]a mea e un roman. Interviuldescrie evadarea din URSS la careConstantinescu a participat în 1944al\turi de un grup de japonezi [igermani. G\zdui]i într-o cas\din Siberia, fugarii petrec Cr\ciunulvie]ii lor: „Japonezii [i-au ruptc\m\[ile colorate [i au împodobitcu fire de m\tase un br\du] de
jum\tate de metru, nem]ii au cîntat«O, Tannenbaum!», Constantinescua spus o rug\ciune, un japonez arecitat ceva în limba lui. «În acelmoment, to]i aveam aceea[i religie,aceea[i speran]\ [i eram ocroti]ide acela[i Dumnezeu»”.
Dup\ cum observ\ autorii luiElabuga, povestea se aseam\n\cu scenariul filmului The Way Back(2010), inspirat, se pare, de alt\relatare de r\zboi, cea a polonezuluiSlawomir Rawicz. Impresiona]i deistoria lui Constantinescu, Tamba[i Dr\gan pun pe hîrtie înc\ din2005 trei variante scenariale [igrafice: prima, în care are loc oevadare concret\ (cuprinzînd solda]iromâni [i nem]i); a doua, în carese evadeaz\ „simbolic” din lag\r
în noaptea de Cr\ciun (variant\con]inînd, în flash-back, secven]ede via]\ anterioare prizonieratului);a treia, în care evadarea esteuna mistic\ [i abisal-psihologic\(dup\ o lung\ confruntare cu sine,de]inutul p\r\se[te lumea real\).Din cele trei episoade intermediare,ale c\ror plan[e au fost par]ialexpuse în 2005 la Salonul BD dela Constan]a (v. http:// elabuga.blogspot.com/), actualul albump\streaz\ motivul p\r\sirii zoneiconcentra]ionare. Acesta e valorificatîntr-un final ambiguu; nu vom aflaniciodat\ dac\ ofi]erul german asupravie]uit viscolului ce doboar\lag\rul sau dac\ a trecut „dincolo”.Istoria [i poezia î[i dau mîna grafic,într-o alegorie a suferin]ei umane.
ion manolescu
ELABUGA: literatur\, istorie, band\ desenat\
benzi desenate
20...........................................................................................................................................................................................................................................România literar\ num\rul 1 / 6 ianuarie 2012
rin realismul s\u echilibrat, Elabuga se apropie de
albumele str\ine ce prezint\ r\zboiul f\r\
încrîncenare, cum ar fi Ostfront Stalingrad (2011),
al lui Fabrice Le Henanff.pMoartea la persoana întîiPersonalitatea puternic\ ce
r\zbate din Elabuga poate fi racordat\la trei mari coordonate estetice:for]a scenarial\, rafinamentulstilistic, originalitatea format\riigrafice.
For]a scenariului realizat deDr\gan [i Tamba ]ine, mai întîi,de o subtilitate de concep]ie cepermite unor categorii diferite decititori s\ se reg\seasc\ în text ([idesen): o poveste cu dou\ vitezenarative (cea dinamic\ a conflictuluimilitar [i cea în ralanti a prizonieratului)[i dou\ registre semantice (unulrealist, altul alegoric). Autoriipropun [i o dubl\ distribu]ie despecie (memorialistica de r\zboi[i de deten]ie), care, prin tensiuneepic\ [i dramatism grafic, aminte[tede cea din Maus-ul lui Art Spiegelman.
Apoi, impactul scenarial se leag\de o neobi[nuit\ transgresare afic]iunii str\inului [i a temei mor]iila persoana întîi în coordonateautohtone mai degrab\ mentale,decît geografice. Altfel decît înnuvela lui Petru Popescu, R\zboiullui Hans Torberg, unde soldatulgerman ucis (observatorul „str\in”)rememoreaz\ o Românie concret\a celui de al Doilea R\zboi Mondial,ofi]erul din Elabuga ne ofer\perspectiva de „dincolo” a „celuilalt”în raport nu numai cu spa]iul realinvadat (teritoriul URSS), ci [i cuspa]iul virtual al a[tept\rilor cititorului(acesta presupunînd prezen]atrupelor române[ti la Stalingrad,chiar dac\ ele nu figureaz\ în BD!).Astfel, puterea scenariului cre[te,iar variantele de interpretare, de[iîl ating, se desprind de „localul”imediat, în m\sura în care autoriievit\ stereotipiile istorice desprearmata român\ „eliberatoare” în1941-42, dar [i cli[eele ideologiceale „întoarcerii armelor” din 1944.
Înainte de 1989, din motivepolitice, scenariile [i grafica benzilordesenate despre r\zboi (ValentinT\nase, Sandu Florea, Puiu Manu,Pompiliu Dumitrescu, Nicu Russu,Ioan Mih\escu [.a.) erau ancorateîntr-o viziune triumfalist\ discordant\istoric, dar reconfortant\ psihologic(militarii români ap\reau netsuperiori „du[manului” – armatagerman\). Prin realismul s\uechilibrat, Elabuga se apropie dealbumele str\ine ce prezint\ r\zboiulf\r\ încrîncenare, cum ar fi OstfrontStalingrad (2011), al lui FabriceLe Henanff. Aici, hitleri[tii [ibol[evicii sînt la fel de sîngero[i,iar anun]ul unui general neam]„Bravii no[tri alia]i români ]in pieptcu determinare [i curaj asaltuluisovietic” este tradus de solda]i:„Generalul zice c\ românii sîntspulbera]i de ru[i”. Recuperareapatriotic\ „local\” [exploatat\ deun Mihai Gr\jdeanu în expozi]iaBD „Trecerea” (Prutului de c\trearmata român\ în 1941), iulie 2011]
nu dispare cu totul la Dr\gan [iTamba, ci doar evit\ riscul tezismuluina]ionalist, preferînd s\ r\mîn\discret în spatele unui „cel\lalt”universal.
În sfîr[it, percutan]a scenariuluidin Elabuga reiese din replicileînc\rcate de dramatism aleprotagonistului. De la dinamicasacadat\ a ordinelor de lupt\(„Schulz, ocup\-te de tanc!”;„Pr\je[te-i!”), la ralantiul fluxuluiintrospectiv în lag\r („Sap\, omule,sap\! Dincolo de Elabuga, de r\zboi,chiar [i de amintiri.”), linia scenarial\concis\ [i ferm\ deplaseaz\ personajuldinspre o individualitate bine definit\(inclusiv grafic: pe front, ofi]eruleste blond [i ras pe obraji; în deten]ie,p\rul cap\t\ culoarea nop]ii, iarbarba îi cre[te în tonuri mortuare)c\tre o dezintegrare total\ înprezen]a indistinct\ a divinit\]ii.Responsabil cu „desz\pezireasectoarelor”, prizonierul ajungegardianul sisific al întinderii hibernale(„Hei, z\pad\ tic\loas\, nu te-ais\turat [i tu de mine?”), înso]it delopata arghezian\ cu care sap\zi [i noapte spre „dincolo”.
Între Hellboy[i Corto Maltese
Rafinamentul stilistic din Elabugapoate fi reg\sit în dou\ tendin]enarative: cromatic\ (nuan]elefunc]ionînd ca relansatori epici) [ikinetic\ (de un dramatism întotdeaunabine dozat). Într-o manier\ apropiat\de cea a lui Hugo Pratt, Tambapropune o dinamic\ fluctuant\ alecturii, ce alterneaz\ coloristicritmul rapid cu pauzele de respira]ie.În acest scop, desenatorul opteaz\pentru trei palete: galbenul pal/sepia(fundalul r\zboiului, dar [i flash-urile din lag\r, pete de „culoare”a memoriei în universul gri-întunecatal deten]iei), negrul-gri-violet(în care se descompun secven]elede prizonierat; la Elabuga, z\padaa[ternut\ este mereu gri) [i albul(prezent în scena final\). Nara]iuneaschimb\ registrele prin disloc\rinea[teptate, cum ar fi cea dinepisodul de lag\r în care amintireabisericeasc\ a ofi]erului este desenat\sepia într-un hypercadru negru cesparge casetajul. Analepsa cromatic\realizeaz\ un fin racord la secven]ar\zboiului, reinterpretat\ ca unposibil episod de memorie afectiv\în deten]ie. Diferen]ierea culorilormoduleaz\ tensiunea lecturii (fondulalb al bulelor de dialog, fa]\ de celpiersic\ al vocii interioare) [i fixeaz\centrul de greutate optic\: explicit(diagonala neagr\ a de]inu]ilornem]i coborî]i din tren în troieneleinfinite), semi-explicit (o plancard\gri cu jum\tate din numele lag\ruluiîn chirilic\, ag\]at\ de vagonulprizonierilor) sau implicit (carbonizareaîn ocru a unui soldat german, privit\de dincolo de caset\, prin ochiuldin off al ofi]erului doborît).
În privin]a narativit\]ii kinetice,rafinamentul lui Tamba st\ în felulîn care, asimilînd modele BD clasice,creeaz\ o linie proasp\t\, familiar\cititorilor, [i totu[i inedit\. De lastaticul privirilor devitalizate(personajele nu au pupile, se v\ddoar orbitele albe, ca în Hellboy-ul lui Mike Mignola) [i cel alfizionomiilor gregare, tip „cartof”Baru (gardienii sovietici, care seamuz\ lovindu-l cu pu[ca pe ofi]er,împrumut\ tr\s\turile doctoruluiFaurissier, din L’Autoroute dusoleil), la dinamica mi[c\rii corporale(balansul „în fa]\” al personajeloraminte[te de Mignola, Baru [i PuiuManu) [i la încremenirea în stop-cadru (imaginea protagonistuluipe copert\, cu ninsoarea care„mu[c\” din haine, trimite la apari]iaîn viscol a lui Raspoutine, în CortoMaltese en Sibérie), nimic nu esteplasat întîmpl\tor sau mimetic.Întotdeauna, Tamba g\se[te resurseles\-[i dep\[easc\ modelele: în final,albul orbitelor protagonistuluicap\t\, pentru o scurt\ clip\, oband\ neagr\ (ca leg\tura laochi a condamna]ilor la moarte),pendularea corporal\ „americ\neasc\”spre înainte este poetizat\ (înscenele de asalt sovietic, corpurilese mi[c\ în stilul Kirby sau Mignola,dar petele de gri care le estompeaz\uniformele sînt „marca Tamba”),iar grani]ele geografice [i identitareale personajului sînt transgresatenu doar topografic, ci [i tipografic(prin decorul care [terge conturulofi]erului).
Ambele tendin]e, cromatic\ [ikinetic\, sugereaz\ o atmosfer\profund original\, cu ecouriexpresioniste din literatur\ (Arghezi,cel din Între dou\ nop]i [iDuhovniceasc\), pictur\ (Strig\tullui Munch) [i band\ desenat\ (RégisLoisel, cu Peter Pan-ul s\u sumbru[i violent-fantast). Apocaliptismulbine temperat al tuturor acestoropere se reg\se[te în Elabuga,într-o discret\, dar impresionant\viziune de poezie religioas\: înpu]ine cuvinte (ca în Psalmi) [ipu]ine cerneluri (ca la Loisel),Tamba [i Dr\gan î[i conducprotagonistul pe drumul c\ut\rii([i al descompunerii) identitaremistice. Astfel, ofi]erul germansap\ în podeaua magaziei de unelteridicat\ pe ruinele unei fostem\n\stiri (detaliu istoric riguros;la Elabuga, ca [i la Suzdal, lag\rula func]ionat [i în ruinele/dependin]eleunei foste m\n\stiri) [i sfîr[e[teprin a se contopi cu misiunea saeternizat\ în neant (detaliu metaforic:o umbr\ minuscul\, cu lopata peum\r, pierdut\ în plan îndep\rtatîn spa]iul dublei pagini albe finale).
Un album atipicÎn fine, a treia mare coordonat\
estetic\ a albumului Elabuga,originalitatea format\rii grafice,]ine de adoptarea unui decupaj
hibrid de gen (între album [i romangrafic) [i neobi[nuit cultural (nespecificpie]ei editoriale franco-belgiene[i române[ti): 16,5 x 25,5 cm.Modelul propus de Tamba [i adoptatde casa de produc]ie Mandragoraeste cel american al primei apari]iiHellboy din 1994, Seed of Destruction(6,5 x 10,1 inci, paperback), scoas\de grupul independent Dark HorseComics, al treilea mare editorBD din SUA (cu serii [i romanegrafice ca: Star Wars, Conan sauBuffy). În parantez\ fie spus, modelula fost folosit, cu o mic\ varia]ie(16,5 x 23,5 cm) [i de Mihai Gr\jdeanu,pentru Ciutanul (2010), considerat„primul roman grafic românesc”.Alegerea permite verticalizareadesenului (în capitolul 2 din album,exist\ o scen\ în care prizonieriigermani cad pe rînd în z\pad\,marcat\ prin trei casete înguste,extinse pe întreaga în\l]ime apaginii) [i, prin dilatarea limitelorgrafice [i tipografice, cre[tefor]a de impact a hypercadrului [i,implicit, a pove[tii. Concep]ieoriginal\, format atipic, expresivitatemaxim\ – iat\ re]eta succesului([i a valorii artistice) pentru Elabuga.
EpilogEstim\rile istoricilor celui de
al Doilea R\zboi Mondial arat\ c\,din cei 90-95.000 de prizonieriai Armatei a 6-a germane dup\înfrîngerea de la Stalingrad, 60-70.000 nu au supravie]uit primelorluni de prizonierat. Nu [tim dac\ofi]erul lui Dr\gan [i Tamba s-anum\rat printre anonimii disp\ru]i;imaginea sa din Elabuga r\mîne,îns\, una absolut memorabil\.
benzi desenate
România literar\ num\rul 1 / 6 ianuarie 2012............................................................................................................................................................................................................................................21
22............................................................................................................................................................................................................................................România literar\ num\rul 1 / 6 ianuarie 2012
„Intriga matrimonial\” nu e doar titlulultimului roman semnat JeffreyEugenides, ci [i denumirea unuiseminar pe care protagonista romanului,Madeleine Hanna, îl frecventeaz\ în
facultate, poate ultimul seminar old school,c\ci în 1980, noii zei ai teoriei literare suntDerrida [i Roland Barthes, Kristeva [iIrigaray, [i nu b\trânul profesor K. McCallSaunders care, la cei optzeci de ani ai s\i,este de p\rere c\ romanul ca gen literar[i-a atins apogeul odat\ cu intriga matrimonial\(Austen, Eliot [i James) dup\ care a intratîntr-un declin din care nu [i-a revenit nicipân\ azi. Nu ne este greu, a[adar, s\ ned\m seama c\ ceea ce urmeaz\ va fi înegal\ m\sur\ o versiune modern\ a intrigiimatrimoniale amintite – ca un fel de omagiuadus genului – [i în acela[i timp o subminarea lui, o punere sub semnul întreb\rii aafirma]iei profesorului cu rolul de a atrageaten]ia c\ vremurile s-au schimbat [i c\felul în care erau rezolvate cândva crizele(sentimentale) nu se mai aplic\ în prezent,nici în fic]iune [i nici în realitate.
Triunghiul amoros clasic (shakespearian)este reprezentat de Mitchell Grammaticuscare este îndr\gostit de Madeleine careeste îndr\gostit\ de Leonard Bankhead.Într-o lume în care deconstructivismul n-arfi doar o teorie ci un mod de via]\, iubirealui Madeleine pentru Leonard ar fi considerat\absurd\, c\ci Leonard, în pofida inteligen]eisale extraordinare [i chiar a unui fizicdemn de invidiat, este din nefericiremaniaco-depresiv, boal\ care se pune de-a curmezi[ul posibilit\]ii unei rela]ii fericiteîntre cei doi. Dar via]a e mai degrab\ unroman victorian, pare s\ transmit\ Eugenides,unde personajele sufer\ fie din cauzadeciziilor altora, fie din cauza deciziilorlor, fie pur [i simplu pentru c\ uneori[i suferin]a poate da un sens vie]ii, saucel pu]in un sens acelei vie]i care urmeaz\dup\ necesara perioad\ de suferin]\.
În pagini marcate de scriitura alert\ [i
fin-ironic\ a lui Eugenides, ni se prezint\via]a celor trei personaje din timpul facult\]ii(to]i sunt studen]i la Brown University)dar mai ales de dup\ graduation, când îivedem cum încearc\ s\-[i fac\ un rostîn via]\ [i nu prea izbutesc. Leonard, carear fi trebuit s\ aib\ un viitor str\lucit cabiolog, este lovit de depresie [i apoi demanie, combina]ie fatal\ care îi pune înpericol nu doar viitorul s\u profesionaldar [i pe cel de so] al frumoasei Madeleinecu care se c\s\torise la scurt timp dup\absolvire, îns\ dup\ o lun\ de mierepetrecut\ în frumosul Monte Carlo darsfâr[it\ în dezastru, c\s\toria este în pericols\ fie declarat\ nul\.
Mitchell, puternic atras de teologie, cuvise de a ajunge chiar profesor de religii,pleac\ mai întâi într-o c\l\torie în Europa,urmat\ de una în India, perioad\ în careva afla multe lucruri uimitoare despre elînsu[i dar [i despre cei care-l înconjoar\.Spre exemplu, în Paris, va descoperi c\prietenul lui cel mai bun, Larry, e homosexual,iar în India, lucrând într-un a[ez\mântpatronat de chiar Maica Tereza, c\devotamentul [i d\ruirea pe care ar trebuis\ le manifeste pentru cei lovi]i desoart\ îi cam lipsesc sau, mai bine zis,nu se manifest\ pân\ la cotele cerute desitua]ie. Tot în India î[i va da seama c\iubirea lui pentru Madeleine [i dorin]a dea fi împreun\ cu ea sunt prea puternicepentru a fi sublimate prin devo]iunereligioas\ (Mitchell avusese ocazia s\ oiubeasc\ pe Madeleine mai mult decâtplatonic, dar din timiditate, nu ac]ionase,iar acum regreta acest lucru) [i-i vascrie o scrisoare în care o va sf\tui (foartecorect) s\ nu se c\s\toreasc\ cu Leonard.Doar c\ la momentul acela, chiar dac\scrisoarea ar fi c\l\torit cu viteza unuie-mail, era deja prea târziu.
Madeleine este tipul acela de femeieamerican\ care crede c\ [tie ce vrea de lavia]\ (s\ devin\ specialist\ în literatur\victorian\) numai pentru a realiza c\jur\mintele pe care [i le-a f\cut într-oetap\ a vie]ii nu [i le poate respectaîntr-o alta (cum ar fi s\ nu se lege niciodat\la cap cu tipi cu probleme în familie (p\rin]iilui Leonard sunt amândoi alcoolici), ca s\nu mai vorbim cu cei de]in\tori ai unorboli psihice). Dar, a[a cum spune o vor-b\ româneasc\, „socoteala de-acas\ nuse potrive[te cu cea de la pia]\”, iar Madeleinese c\s\tore[te cu Leonard sperând c\ –alt\ vorb\ de-a noastr\ – dracul nupoate s\ fie chiar a[a de negru. Realitateaîns\ îi dovede[te c\ de fapt poate [i înc\cum. Finalul îi d\ dreptate victorianuluiTrollope, [i nu poststructuralistului Barthes.„Nu exist\ fericire în dragoste decât lasfâr[itul unui roman englezesc”, spuneautorul ciclului Palliser, [i cum romanulde fa]\ nu este englezesc ci american, lasfâr[itul lui nu vom g\si fericire în dragoste.Ce vom g\si în schimb, [i nu numai lasfâr[it, este dragostea, sub feluritele eiforme. {i asta ar trebui, atât în roman cât[i în via]\, s\ ne fie de-ajuns.
Aici era cât pe ce s\ mor într-o sear\ de februarie.Ma[ina a patinat pe polei [i s-a oprit de-a curmezi[ul [oselei.Ma[inile care veneau din fa]\ –farurile lor – se apropiau tot mai mult.
Numele meu, fetele mele, slujba meas-au deta[at de mine [i au r\mas t\cute în urm\,tot mai departe. Eram anonimca un pu[tan înconjurat de du[mani în curtea [colii.
Farurile ma[inilor erau tot mai puternice.M\ luminau în timp ce ]ineam strâns de volanîntr-o spaim\ transparent\ [i lunecoas\ ca albu[ul de ou.Secundele erau tot mai mari – aveam loc în ele – crescuser\ cât cl\diri de spital.
Parc\ ar mai fi r\mas ceva timps\ respir o clip\înainte s\ fiu zdrobit.
Atunci, deodat\, o pav\z\: un gr\unte de nisip salvatorori poate o pal\ de vânt miraculoas\. Ma[ina s-a desprins,târându-se gr\bit\ peste drum.Un stâlp a ]â[nit [i s-a frânt, cu sunet ascu]it,zburând departe-n întuneric.
Apoi se-a[ternu t\cerea. Am r\mas pe loc, în ham,privind cum cineva înfrunta viscoluls\ vad\ ce-a mai r\mas din mine.
IIAm cutreierat îndelung câmpiile înghe]ate din Östergötland.Nu se z\rea urm\ de om.În alte col]uri de lume e înv\lm\[eal\ continu\ de oameni care se nasc, tr\iesc [i mor.
S\ fii vizibil tot timpul – s\ tr\ie[tiîntr-un roi de ochi – asta de bun\ seam\ las\ urme pe chip.Un chip acoperit de argil\.
Murmurele cresc [i scadîn timp ce-[i împart între elecerul, umbrele, gr\un]ii de nisip.
Am nevoie s\ fiu singur cu mine zece minute diminea]a,zece minute seara.– F\r\ program.
St\m la coad\ unii la al]ii.
Mul]imi.
Unul.
Traducere ddeDDaann SShhaaffrraann
meridiane
Robert Littell, tat\l mai cunos-cutului Jonathan Littell, apublicat recent în Anglia unroman consacrat unuia dintre
cei mai celebri spioni din secolulXX, Kim Philby. Spion triplu, pare-se, în slujba sovieticilor, a americanilor[i a britanicilor, Philby a reu[its\ aib\ o ascensiune incomparabil\în SIS-ul britanic, impregnat dealtfel de agen]i sovietici, dintrecare patru ajun[i, ca[i Philby, în func]iide conducere, to]iproveni]i din familiibune, cu studii la Eton,Cambridge [i la Oxford,atra[i de mi[c\rile destânga, la început, [irecruta]i apoi desovietici. Recrutoriilui Philby au fostlichida]i de sovietici[i, când Philby s-arefugiat la Moscovaîn 1963, nimeni dela Lubianka nu [tiaexact ce hram poart\
fostul demnitar englez. Îndoielilecu privire la Philby ajunseser\ laurechile lui Stalin înc\ din anii 30.Iuri Andropov, [eful KGB [i, în celedin urm\, secretar-general al PCUS,împ\rt\[ea aceste dubii treizecide ani mai târziu. La Moscova,Philby a fost marginalizat, p\zit24 de ore din 24, niciodat\ primitla sediul de la Lubianka [i f\r\ ai se acorda gradul de ofi]er de
informa]ii. RobertLittell recunoa[tec\ multe lucruri dinvia]a lui Philby nusunt înc\ l\murite.Dintre spionii celebridin secolul trecut,el este cel maimisterios, de[i, probabil,cel mai complex. Separe c\ Littell n-a avutacces la arhivele KGB,în parte devenitepublice în anii dinurm\. În definitiv, ela scris un roman,nu o biografie.
Misteriosul Kim Philby
Ultimele fotografii ale lui Marilyn Monroe
Celebrul fotograf american BertStern a fotografiat-o pentrurevista „Vogue” pe MarilynMonroe cu numai o s\pt\mân\
înainte de moartea actri]ei. O partedin cele peste 2500 de fotografiiau fost publicate de „Vogue” chiarîn ziua ̀ n care actri]a s-a stins dinvia]\. Altele au r\mas necunoscute.Bert Stern le public\ azi la Taschen,înso]indu-le de texte ale lui NormanMailer. Ocazie cu care poveste[te,într-un interviu, cum au decurscele trei [edin]e foto din vara lui1962. Marilyn Monroe l-a [ocatprin frumuse]ea [i naturale]ea ei.„Vrei s\ m\ dezbrac”, i-a spusea dup\ prima serie de fotografii,pe cât de expresive prin simplitate,pe atât de cumin]i. Nudurile, larândul lor, au început prin a fitimide, ca s\ devin\ apoi provocatoare.Cea care „decidea” tonul era actri]aîns\[i, nicidecum fotograful, caretr\gea cli[eu dup\ cli[eu, uluit degra]ia cu care modelul lui î[i
juca rolurile cele mai diferite pescen\. Între dou\ serii de cli[ee,Marilyn Monroe bea [ampanie, încare agentul ei îi turna câ]iva stropide votc\. Într-un rând, dup\ ces-a l\sat fotografiat\ întins\ pe ocanapea [i abia acoperindu-[inuditatea cu un capot, a adormitpur [i simplu, din cauza alcoolului,dar [i a oboselii, fiindc\ [edin]eledurau ore în [ir. Actri]a i-a cerutlui Stern s\-i prezinte fotografiileînainte de publicare [i a barat cucarioca galben\ câteva care nu-ipl\ceau. Revista i-a respectatdorin]a. În afar\ de întârzierilerepetate la [edin]e, actri]a, caretocmai î[i v\zuse reziliat contractulpentru un film al lui George Cukordin cauza absen]elor de pe platou[i voia, probabil, s\-[i relansezecariera, s-a purtat exemplar, n-af\cut mofturile considerate derigoare în lumea ei de staruri,l\sându-i lui Stern o amintire deneuitat.
E[ec pe scena de la Bal[oi Teatr
Dmitri Cerniakov a pus de curândîn scen\ la faimosul teatru deoper\ Bal[oi din Moscova unspectacol cu Ruslan [i Ludmila
de Glinka pe versurile poemuluilui Pu[kin cu acela[i titlu. Montareai-a [ocat pe spectatorii de la premier\prin scenele de nuditate [i desimulare a actului sexual, ca [i prindecorul bulevardier sau prin proiec]iilevideo lipsite de sens artistic. Înciuda muzicii excep]ionale [i aexecu]iei profesioniste, spectatoriiau fluierat, în multe momente,spectacolul [i au cerut demisiaconducerii teatrului. E[ecul afost cu atât mai dureros, cu câtBal[oi î[i propusese o reafirmarepe scena lumii a teatrului liric rus,celebru cândva pentru valoarealui, dar aflat în ultimii ani în dificul-tate.
Pu[kin
Cu ocaziaapari]ieiunei cu-legeri de
texte tradusedin Pu[kin,unele inedite,sub titlul LeSoleil d’Ale-xandre, autorultraducer i i ,André Mar-kowicz, a acor-dat un interviurevistei „LeNouvel Observateur” de la sfâr[itullui noiembrie, în care explic\ loculexcep]ional ocupat de poetul rus(1799-1837) în literatura [i încon[tiin]a ]\rii sale. Limba matern\a lui Markowicz fiind rusa, traduc\-torul spune despre ea c\ e considerat\de mul]i, înc\ ast\zi, limba lui Pu[-kin. {i nu doar pentru frumuse]eaei incomparabil\, despre care ascris un eseu minunat Nabokov,dar pentru felul în care ru[ii serefer\ la ea sau o folosesc înîmprejur\ri obi[nuite de via]\.Exemplele sunt uimitoare. Mamatraduc\torului a înv\]at pe dinafar\poemul „Evgheni Oneghin”, citin-du-i zilnic, în timpul blocadeiLeningradului, surorii ei, în pericols\ moar\ de foame [i de sete,paginile care descriu mese îm-bel[ugate. „Paginile despre carne[i roquefort o hr\neau”, scrieMarkowicz. Oficialii ]ari[ti [i ceisovietici gândeau la fel: „A nu-ladmite pe Pu[kin este o crim\ delez-na]iune”. Pu[kin e prezent încotidianul rusesc ca nici un alt poetdin lume. Dac\ un client d\ s\ plecedintr-o cafenea f\r\ s\ pl\teasc\,chelnerul îi strig\: „Cine pl\te[te,Pu[kin?” Este ceea ce îl deosebe[tepe Pu[kin de mari scriitori, precumShakespeare, Goethe sau Hugo,care nu constituie referin]e ase-m\n\toare în ]\rile lor.
Premiile care ucid
Scriitorul [i editorul francez Luisde Miranda scrie în „Le Monde”din 23 noiembrie: „Premiileliterare ucid. Ele sunt rezultatul
unor tranzac]ii economice oculte,orchestrate de un oligopol de editoriale c\rui reguli n-ar rezista nici oclip\ în fa]a unui tribunal european.Concuren]\ neloaial\ fa]\ de miciieditori înl\tura]i din oficiu dincompeti]ie, dumping artificial pepia]a de carte, în]elegeri ilicite întremarile case de editur\, conflict deinterese ale membrilor juriilor…Toate acestea au fost înf\]i[ate[i denun]ate de nenum\rate ori.{i, cu toate acestea, s\rb\toareacontinu\. {i francezii se las\ în[ela]i,de vreme ce cump\r\. Dar li seofer\ în definitiv o alegere? Premiileliterare ucid, fiindc\, în fiecare an,aceste aranjamente ridic\ larang de best-seller o literatur\deseori fals\, f\r\ dimensiune epic\,f\r\ real\ ambi]ie stilistic\, creativ\sau societal\.”
William Styron [i oamenii politici
Au fost strânse într-un volum,nu demult, câteva articolede publicistic\ scrise [i publi-cate de autorul Alegerii Sofiei
în anii 90. Scenele [i portretelesunt deopotriv\ de remarcabile.Styron l-a întâlnit pe JFK [i afost sufocat de fumul havanelorlui, a luat masa cu Mitterrand înziua ̀ nvestiturii acestuia ca pre[edinte[i i-a remarcat gustul subtil,care f\cea din el, nu un gourmand,ci un gourmet, dup\ distinc]ia pecare o face limba francez\ între unmânc\u [i un cunosc\tor în materie.Nu lipse[te un iubit american alSimonei de Beauvoir, înc\ tulburatde a fi fost abandonat de prima fe-minist\ din Fran]a, tovar\[a devia]\, cu intermiten]e transconti-nentale, dup\ cum se vede, a luiSartre.
România literar\ num\rul 1 / 6 ianuarie 2012............................................................................................................................................................................................................................................23
actualitateaGhidu[ii ideologice
În DILEMA VECHE din 15-21decembrie trecut, Dan C. Mih\ilescupublic\ o scrisoare de la o elev\ dela colegiul bucure[tean Sf. Sava în carepesimismul lui Cioran este sim]it (c\cinu de o interpretare e vorba) ca unelixir de vitalitate. Foarte frumos, nuneap\rat [i adev\rat. Autorul articolului,în entuziasmul lui mereu viu pentruCioran, a[a de str\lucit ilustrat de elevacu pricina, pleac\ îns\ de la o premis\fals\: ca s\ dovedeasc\ interesul totmai mare pentru scepticul nemoderatde la R\[inari, îmi reproduce câtevacuvinte despre inactualitatea acestuiape care nu le-am rostit, nici scris.Le-a auzit la Târgul Gaudeamus, cuocazia lans\rii celor dou\ volume Ciorande la Humanitas, din gura Mirelei Nagâ],ca un vag [i f\r\ context citat. Nu eprima dat\ când mi se atribuie f\r\nici un temei o judecat\. Nu m-a[ fiformalizat dac\ Dan C. Mih\ilescu n-arfi ]inut s\ dea judec\]ii pe care eu n-orecunosc o interpretare cât se poatede tenden]ioas\. Scrie eseistul: „Exactasta m-a f\cut [i pe mine s\-mi amâno s\pt\mân\ glosele pe seama titlurilorenumerate mai sus («Despre Fran]a»[i «Îndreptar p\tima[ II» – N.M.): cas\-i contrazic, cu ghidu[ respect,domnului profesor scepticismul. Unscepticism suav, dar infailibil infuzatde mo[tenirea liniei socialiste «Via]aromâneasc\» – C.D. Gherea – GeorgeIva[cu – «Cuvântul liber» – Z. Ornea”.Iat\-m\ [i socialist! Ca [i cum Ciorann-ar putea fi judecat [i dintr-o perspectiv\liberal\. Dac\ e s\ lu\m de bun\lista de însu[iri pe care o dreseaz\ maideparte Dan C. Mih\ilescu, n-am avea,e drept, liberali fiind, nici un motivs\ nu-i împ\rt\[im lui Cioran ideiledin tinere]e: doar c\ din list\ lipsesc,extirpate ghidu[-ideologic, tocmaipuseurile de simpatie pentru legionarism[i fascism. Cât despre mo[tenirea decare a[ beneficia, nu v\d ce treab\ar fi putut avea Gherea cu Cioran, niciIva[cu, al c\rui rol în via]a mea afost esen]ial, dar nicidecum ideologic,nici „Cuvântul liber” de care numaiDan C. Mih\ilescu poate spune cem\ leag\. L-am l\sat inten]ionat laurm\ pe Z.Ornea. Era destul ca DanC. Mih\ilescu s\ fi comparat capitolulmeu din „Istoria critic\”, pe care arecenzat-o cu acribie la apari]ie, cucapitolele din c\r]ile lui Z.Ornea despreideologia anilor ’30, ca s\ vad\ deosebireade abordare. (În parantez\ fie spus,putea constata u[or [i p\rerea meadespre Gherea din aceea[i „Istoriecritic\”.) Pretind prea mult dac\ refuzs\ fiu judecat în func]ie de ce n-am
scris [i afiliat abuziv unei linii ideologiceîmpotriva c\reia m-am b\tut toat\via]a? Chiar [i ghidu[iile ideologiceau limit\. (N.M.)
Despre rezisten]a prin cultur\ [i rezisten]a inculturii
Tot `n Dilema veche (nr.410, din22-28 decembrie), scrie, cu tâlc, RaduCosa[u:„…azi, în 2011, se impuneurgent necesitatea unei rezisten]e princultur\… {tiu, expresia a fost intens– din ’89, de nu [i înainte – contestat\,hulit\, batjocorit\, demitizat\ de mul]iintelectuali, pe cât de fini, pe atât debrutali. Argumentul cel mai tare eraacela c\ a fi rezistat sub comunism
prin cultur\ scriind de pild\ c\r]i bunecu viza cenzurii, aprobate adic\ depoli]ia dictatorului, constituia oiluzie echivalent\ în gravitatea ei cula[itatea. Rezisten]a prin cultur\ adevenit o vorb\ de ocar\ sau, [i maisimplu: o vorb\ de nimic.” A[a e. {iatunci de ce ]ine Radu Cosa[u s\ re-abiliteze ast\zi aceast\ idee a rezisten-]ei prin cultur\? Ne r\spunde chiar el,inteligent [i conving\tor – ca s\ combat\rezisten]a inculturii, atât de aprig\în acest moment: „Azi, liber pansi[ti,nu mai suntem ipocri]i, vorbim [igesticul\m de-a dreptul, «sînt o doamn\,ce pula mea!», neuitata fraz\ cu careîncepea B\g\ul Ioanei Bradea e defiecare zi [i, mai ales, face rating.Vulgaritatea, indecen]a, impudoareadicteaz\ [i decid profiturile, indiferentela cultur\.(…) Nimic nu ne-a preg\tit[i «educat» s\ respingem [i s\ refuz\m,în mas\, sunetul [i imaginea acestorvulgarit\]i. Acesta e [ocul, cel pu]inpentru mine, care scriu rar la persoanaI plural. Rezisten]a ignoran]ei trivialem\ angoaseaz\ zi de zi [i ceas de ceas.”Îi în]elegem scriitorului exasperarea.S\ mai observ\m c\ articolul în care
îi d\ expresie este atât de bine scrisîncât devine un exemplu de rezisten]\prin cultur\, serie nou\.
Matei Vi[niec, omagiat de „Vatra“
Ultimul num\r din 2011 al revisteiVATRA îi dedic\ un consistent dosarlui Matei Vi[niec. Sub titlul „Un optzecistde talie european\”, grupajul exploreaz\crea]ia scriitorului în primul rînd prinprisma consistentei sale opere dramatice,comentat\ atît de exege]i români, cît[i de cî]iva str\ini, întrunind o seriede recept\ri, de la simple impresiide lectur\ sau de vizionare a spectacolelorpîn\ la adev\rate (dar nu întotdeaunameritorii) tentative de hermeneutic\textual\, cu sau f\r\ bibliografie.Grupajul, consistent – întins pe mai binede cincizeci de pagini de revist\ –, n-arfi avut de suferit dac\ ar fi num\rattexte mai pu]ine [i mai bine alese,fiindc\, de la un punct încolo, abunden]acontribu]iilor frizeaz\ repeti]ia. Varietateae salvat\ îns\, în ansamblu, de includereaîn grupaj a cîtorva abord\ri critice alepoeziei lui Vi[niec, ca [i a cîtorva poemeale aceluia[i, dar [i de interviul luatautorului de Ion Filipciuc (c\ruia i se[i datoreaz\ în bun\ m\sur\ dosarul)–, un interviu care ne descoper\ (sauconfirm\) un Vi[niec locvace [i atentla detalii. Piesa cea mai valoroas\ nudoar a grupajului, ci a întregului num\ro reprezint\, în opinia Cronicarului,cele [ase pagini de proz\ semnatede Vi[niec. Romanul din care fac parteaaceste fragmente pare a fi o cronic\cvasidiaristic\ a culiselor vie]ii dejurnalist, privit\ deopotriv\ din\untru,de la pupitrul de [tiri, dar [i cu o amar-(auto)ironic\ deta[are. Relat\rile desprenum\rul minim de mor]i cu care eobligatoriu s\ se deschid\ oricejurnal de [tiri, inventarul sordid decrime pe care omenirea le s\vîr[e[tezilnic împotriva ei `nse[i, rezultat lacap\tul fiec\rei zile de munc\ jurnalis-tic\, dar [i poeticele alunec\ri în sineale naratorului sînt tot atîtea motivepentru care fragmentul publicat în„Vatra” promite ca romanul s\ fie olectur\ interesant\.
CCrroonniiccaarr
Ochiul magicS\ ne cunoa[tem trecutul
Gazeta literar\ începe anul 1964 sub semnul bilan]ului. Primul îl face MihaiBeniuc în num\rul 1 de joi 2 ianuarie 1964, într-un editorial festiv. (...)Ceea ce subliniaz\ Mihai Beniuc (...) ]ine de un canon ce nu include niciun nume de tîn\r poet, iar ca tr\s\tur\ definitorie a literaturii r\mîne aceea
legat\ de „condi]iile de via]\ ale maselor populare”. Un bilan] mai cuprinz\torse face îns\ în interiorul revistei, în toat\ pagina 3 [i continuat în pagina 7,în cadrul a ceea ce constituie o rubric\ nou\, „Cronicari literari desprec\r]ile anului 1963”. Este vorba nu doar despre cronicarii Gazetei literare, cidespre noii cronicari afirma]i în ultimul timp în diverse publica]ii, invita]i acumde Gazet\ [i omologa]i astfel ca fiind cei mai îndrept\]i]i în a selecta campionii:Virgil Ardeleanu, I.D. B\lan, Ion Lungu, Nicolae Manolescu, Eugen Simion,Ov.S. Crohm\lniceanu. (...) Exemplele tinerilor cronicari difer\ de cele alelui Mihai Beniuc, chiar dac\ Nicolae Manolescu are prevederea s\-lnumeasc\ [i pe acesta din urm\. În r\spunsul s\u, Manolescu dep\[e[te cumult cadrele unui r\spuns la o anchet\ cu privire la c\r]ile anului 1963 [idezvolt\ un fel de polemic\ cu autorii (cu pseudonim) care i-au comb\tutdemersul critic. (...) Tîn\rul cronicar invit\ la lupt\ deschis\. E probabilexasperarea tîn\rului care sup\rase deja pe mul]i în fa]a unei lupteneoneste, dar e [i un semn de mare curaj [i de for]\. Prezen]a anchetei în sineîn paginile Gazetei literare spune mult despre importan]a tot mai mare pe careo aveau ace[ti cronicari, despre unitatea care exista între ei, despre rolul pecare începeau s\-l joace pe scena cultural\. Anul 1964, înc\ de la început,pare s\ fie marcat de prezen]a [i cuvîntul acestor cronicari, a[a cum se întîmplasecu tinerii poe]i în anii anteriori. Discursurile difer\ îns\ [i specificitatea criticiica demers de maxim\ vizibilitate [i retorica mult mai penetrant\ pe care opoate produce, spre deosebire de poezie, face ac]iunea criticilor cu adev\ratimportant\ [i, probabil, periculoas\ pentru stabilitatea sistemului literar.
![HG 1294_cu Modificarile Si rile Ulterioare_2010[1]](https://static.documente.net/doc/80x56/5571fb3c4979599169944d84/hg-1294cu-modificarile-si-rile-ulterioare20101.jpg)
