UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE BIOLOGIE

Tema :

Diversitatea cormofitelor medicinaleşi aromatice din bazinul hidrografic Olăneşti,

judeţul Vâlcea(REZUMAT)

Doctorand: CRĂCIUN MIHAELA

Conducător ştiinţific,

Prof.dr. TOMA NICOLAE

Bucureşti, 2010

CUPRINS

INTRODUCERE................................................................................................................5

PARTEA I–A : SINTEZA DATELOR DIN LITERATURĂ...............................................9

1. SCURT ISTORIC AL CERCETĂRII PLANTELOR MEDICINALE ŞI AROMATICE9

1.1. CERCETĂRI PE PLAN MONDIAL.....................................................................................9

1.2. CERCETĂRI PE TERITORIUL ROMÂNIEI.......................................................................12

1.3. PERSPECTIVE ÎN UTILIZAREA PLANTELOR MEDICINALE ŞI AROMATICE.........14

2.CARACTERIZAREA GENERALĂ A BAZINULUI HIDROGRAFIC OLĂNEŞTI.......16

2.1.CADRUL NATURAL..............................................................................................................16

2.1.1. Caracterizarea fizico-geografică 16

2.1.1.1. Aşezare geografică şi limite......................................................................................16

2.1.1.2. Geomorfologie...............................................................................................................16

2.1.1.3. Geologie........................................................................................................................20

2.1.1.4. Clima.............................................................................................................................22

2.1.1.5. Hidrografia..................................................................................................................24

2.1.1.6. Solurile..........................................................................................................................25

2.1.2. Consideraţii generale privind flora şi vegetaţia cormofitică 27

2.2. CADRUL SOCIAL-ECONOMIC.........................................................................................32

PARTEA II–A : CONTRIBUŢII PERSONALE...............................................................35

3. METODE DE CERCETARE, DE ANALIZĂ ŞI DE PREZENTARE A REZULTATELOR........................................................................................................................................ 35

3.1. CONSIDERAŢII GENERALE...............................................................................................35

3.2. ACTIVITĂŢI DE CERCETARE PE TEREN.........................................................................36

3.2.1. Delimitarea teritoriului. Transecte 36

3.2.2. Colectarea probelor 37

3.3. ACTIVITĂŢI DE CERCETARE ÎN LABORATOR..........................................................40

3.3.1. Identificarea taxonilor şi cenotaxonilor 40

3.3.1.1. Identificarea taxonilor...............................................................................................40

3.3.1.2. Identificarea cenotaxonilor..........................................................................................413.3.1.2.1. Folosirea statisticii in studiul fitocenozelor 41

3.3.2. Herborizarea probelor biologice 43

3.3.3. Analiza şi sinteza rezultatelor ştiinţifice 43

4. R E Z U L T A T E Ş I D I S C U Ţ I I.....................................................................44

4.1. INTRODUCERE.....................................................................................................................44

2

4.2. DIVERSITATEA TAXONOMICĂ A CORMOFITELOR MEDICINALE ŞI AROMATICE DIN BAZINUL HIDROGRAFIC OLĂNEŞTI........................................................................44

4.2.1. Conspectul sistematic al cormofitelor medicinale şi aromatice din bazinul hidrografic Olăneşti 45

4.2.2. Analiza florei cormofitice medicinale şi aromatice din bazinul hidrografic Olăneşti192

4.2.2.1. Diversitatea taxonomică............................................................................................192

4.2.2.2. Consideraţii ecologice.................................................................................................1964.2.2.2. 1. Spectrul ecotipurilor…………………………………………………………….1964.2.2.2.2. Spectrul bioformelor 1994.2.2.2.3. Spectrul geoelementelor 201

4.3. POTENŢIALUL TERAPEUTIC AL CORMOFITELOR MEDICINALE ŞI AROMATICE DIN BAZINUL HIDROGRAFIC OLĂNEŞTI........................................................................204

4.3.1. Consideraţii generale 204

4.3.2. Afecţiuni umane în care pot fi utilizate plantele medicinale şi aromatice din bazinul hidrografic Olăneşti 205

4.3.2.1. Cormofite medicinale şi aromatice folosite în bolile aparatului cardiovascular..207

4.3.2.2. Plante medicinale şi aromatice utilizate în afecţiuni ale sistemului nervos...........209

4.3.2.3. Plante medicinale şi aromatice recomandate în bolile aparatului digestiv...........210

4.3.2.4. Cormofite medicinale şi aromatice utilizate în afecţiuni ale aparatului genital. . .212

4.3.2.5. Plante medicinale recomandate în afecţiuni respiratorii..................................213

4.3.2.6. Plante medicinale şi aromatice utilizate în unele boli infecto-contagioase............215

4.3.2.7. Plante medicinale şi aromatice recomandate în unele afecţiuni urinare...............216

4.3.2.8. Plante medicinale şi aromatice recomandate în afecţiuni dermatologice.............217

4.3.2.9. Plante medicinale şi/sau aromatice utilizate în boli de nutriţie şi metabolism......219

4.4. EVALUAREA, VALORIFICAREA ŞI CONSERVAREA FLOREI MEDICINALE ŞI AROMATICE DIN BAZINUL HIDROGRAFIC OLĂNEŞTI..............................................220

4.4.1. Evaluarea şi valorificarea florei medicinale şi/sau aromatice din bazinul hidrografic Olăneşti 220

4.4.2. Măsuri de management aplicate/propuse pentru conservarea diversităţii fitotaxonomice din bazinul hidrografic Olăneşti 225

CONCLUZII GENERALE..............................................................................................231

BIBLIOGRAFIE.............................................................................................................236

3

INTRODUCERE

Dintre plantele spontane, cele tămăduitoare au atras atenţia oamenilor încă de la începuturile existenţei lor pe Terra. De la acest început şi până în zilele noastre, drumul lung al fitoterapiei a parcurs numeroase etape, a creat curente, şcoli şi sisteme terapeutice naturale, specifice zonelor geografice sau vechilor culturi şi civilizaţii. Din păcate, o mare parte a tezaurului acumulat prin tradiţie sau prin scrieri s-a pierdut irecuperabil.

Interesul pentru organismele medicinale a crescut odată cu perfecţionarea tehnicilor de extracţie şi prelucrare a produşilor activi şi în special al demonstrării eficienţei lor în combaterea unor maladii umane grave.

Fitoterapia, aromoterapia şi terapia naturală de astăzi capătă noi valenţe faţă de cea din trecut. În plus, metodele, sistemele terapeutice şi medicamentele de azi se adresează din ce în ce mai mult bolnavului şi nu bolilor; încep să fie reactualizate vechile concepţii ale unei terapii holistice care se adresează organismului uman în ansamblul său şi nu organului afectat.

Cercetările botanice, biochimice şi farmacologice conjugate s-au materializat prin rezultate de-a dreptul remarcabile; multe boli au acum un remediu natural, iar de la cercetările viitoare se aşteaptă noi surse de materie primă cu parametri biologici superiori care să permită obţinerea de noi medicamente.

Ţara noastră având condiţii foarte variate de relief, climă şi sol, are o floră diversificată taxonomic. De la nivelul mării şi până la cele mai semeţe creste montane, vegetează felurite specii ierboase şi lemnoase, spontane sau cultivate.

În scop medicinal şi/sau aromatic, în ţara noastră se recoltează sistematic circa 200 de specii de plante vasculare. Prin calitate şi cantitatea acestora, România se situează printre primele cinci ţări din lume, asigurând cerinţele interne şi realizând un volum mare de export în peste 20 de ţări.

Fără a diminua meritele incontestabile ale cercetătorilor români trebuie să recunoaştem că mai există încă numeroase pete albe pe harta ţării noastre. O astfel de pată o reprezintă şi bazinul Olăneşti, teritoriu cu o vegetaţie bogată şi variată ce se cuvine a fi investigată şi din punctul de vedere al potenţialului său terapeutic prin plantele vasculare medicinale şi aromatice pe care le găzduieşte.

Cercetările întreprinse de noi vin în întâmpinarea acestor deziderate generoase ale societăţii contemporane, având ca obiectiv fundamental:

Cunoaşterea diversităţii taxonomice, cenologice şi ecologice a plantelor medicinale şi/sau aromatice de pe teritoriul bazinului hidrografic Olăneşti, iar ca obiective operaţionale (subsidiare):

inventarierea şi cunoaşterea sub toate aspectele a speciilor de plante medicinale şi aromatice de pe teritoriul bazinului hidrografic Olăneşti;

evaluarea potenţialului medicinal şi/sau aromatic al florei bazinului hidrografic Olăneşti; elaborarea unui proiect de măsuri privind conservarea şi valorificarea eficientă şi raţională

a speciilor de plante medicinale şi/sau aromatice din bazinului hidrografic Olăneşti.Explorarea sistematică a teritoriului bazinului hidrografic Olăneşti pentru culegere de probe,

coroborată cu o activitate asiduă de laborator de prelucrare şi evaluare a probelor colectate, utilizând, de fiecare dată, protocoale adecvate de investigare, ne-au condus la îndeplinirea integrală a obiectivelor vizate a fi realizate.

Teza noastră de doctorat având ca temă studierea diversităţii taxonomice, cenologice şi ecologice a plantelor vasculare medicinale şi/sau aromatice din bazinul Olăneşti, este structurată în două părţi distincte.

Prima parte este dedicată studiului din literatura de specialitate în cadrul căreia sunt prezentate, într-o formă sintetică, istoria cercetării plantelor medicinale şi aromatice de pe teritoriul României, particularităţile fizico-geografice ale bazinului Olăneşti şi cele ale florei şi vegetaţiei acestui teritoriu. O atenţie deosebită a fost acordată analizei florei şi vegetaţiei prin prisma celor mai recente contribuţii ale cercetătorilor români.

4

În cea de a doua parte, cu mult mai consistentă, sunt prezentate metodele şi tehnicile de investigaţie utilizate precum şi contribuţiile personale referitoare la diversitatea taxonomică, cenologică şi ecologică a plantelor medicinale şi aromatice de pe teritoriul bazinului Olăneşti. Referitor la cercetările taxonomice, extinderea cea mai mare o are conspectul în cadrul căruia speciile sunt ordonate în conformitate cu cele mai recente sisteme de clasificare a plantelor şi caracterizate din punct de vedere ecologic şi cenologic. Pentru fiecare specie, pe lângă denumirea ştiinţifică, se dau sinonimiile, cvasitotalitatea denumirilor populare, forma biologică, geoelementul, fitoasociaţia în care se încadrează, unele însuşiri ecologice şi cenologice. Sunt menţionate, de asemenea, organul plantei utilizat în scop medicinal/aromatic, perioada de recoltare, principiile active pe care le conţine şi afecţiunile în care pot fi utilizate.

Prin cercetările întreprinse au fost aduse contribuţii substanţiale de un real interes ştiinţific şi socioeconomic la cunoaşterea complexă a plantelor medicinale şi aromatice din bazinul Olăneşti.

Privită prin prisma obiectivelor ştiinţifice mai sus menţionate, abordarea unei asemenea teme în cadrul unei teze de doctorat este pe deplin justificată.

PARTEA I. SINTEZA DATELOR DIN LITERATURA DE SPECIALITATE

Cap. 1. SCURT ISTORIC AL CERCETĂRII PLANTELOR MEDICINALE ŞI AROMATICE

1.1. Cercetări pe plan mondial

Cele mai vechi date scrise referitoare la folosirea plantelor medicinale datează de circa 7000 de ani şi aparţin popoarelor din Egiptul antic şi China antică; acestea reprezintă experienţa acestor popoare în utilizarea plantelor pentru tratarea diferitelor boli umane şi ale animalelor. În papirusul găsit la Eberes, datat la 1550 î.e.n., sunt consemnate circa 200 de specii de plante utilizate în tămăduirea bolilor (Constantinescu C., 1975). Este certificat faptul că, în medicina chineză antică, se foloseau pe scară largă, pentru tratarea diferitelor boli, a variatelor specii de plante, printre care, un loc de frunte îl ocupa Ginseng (Rădăcina vieţii) şi lemnul de guaiac (ChongYun L.,Tseng A.,Yong S.,2005.)

În lunga perioadă a Evului mediu progresele în cunoaşterea plantelor medicinale au fost nesemnificative. Acestea capătă noi valenţe odată cu emergenţa burgheziei, ca noua clasă politică. Cea mai proeminentă personalitate a acestei epoci a fost, indubitabil Paracelsus Theophrastus (1493 - 1541) care a introdus aplicarea chimiei în fitoterapie. Lui îi revine meritul de a fi relevat un aspect important şi anume că nu plantele in toto vindecă, ci numai o anumită parte din ele este activă. Această parte activă o numeşte „arcanum” sau „quinta esentia”, punând, astfel, bazele noţiunii de „principii active”, termen folosit ulterior în epoca modernă. Această idee s-a dovedit a fi extrem de fertilă; într-un timp relativ scurt cunoştinţele referitoare la aceste principii active s-au amplificat exponenţial, trecându-se rapid la izolarea şi purificarea lor din plante ca şi sinteza lor artificială.

Farmacistul suedez Scheele reuşeşte pe la jumătatea secolului al XVIII-lea (1756) să extragă din plante substanţe cristalizabile precum acizii malic, citric, oxalic etc. Prin această reuşită el pune bazele unei reale cercetări ştiinţifice în domeniul fitochimiei. Cercetările experimentale farmaco-dinamice ulterioare au demonstrat că acţiunea terapeutică a plantelor medicinale nu se datorează unor proprietăţi supranaturale a acestora ci principiilor active, substanţelor chimice pe care le elaborează, le conţin şi le conferă activitatea.

Aceste descoperiri au condus la conturarea farmacognoziei ca ştiinţă a cunoaşterii şi recunoaşterii produselor medicinale de origine minerală, vegetală şi animală.

5

Denumirea de „farmacognozie” a fost utilizată pentru prima dată de Seydler (1815) în lucrarea sa „Analecta Pharmacognosticae”.

Odată cu evoluţia ştiinţelor şi cu personalizarea chimiei, farmaciei şi medicinii ca discipline de sine stătătoare, s-a conturat un nou domeniu al farmaciei, farmacodinamica, ştiinţă care se ocupă cu acţiunea farmacodinamică a medicamentelor.

Creşterea ponderii medicaţiei cu ajutorul preparatelor medicamentoase de origine vegetală a condus la conturarea fitoterapiei, ştiinţă farmaceutică aplicată. Termenul de „fitoterapie” a fost creat, se pare, de dr. Auguste Soins (1865), practician botanist.

O sursă importantă pentru îmbogăţirea arsenalului terapeutic cu noi produse medicamentoase o constituie medicina populară. Experienţa milenară a practicii populare în domeniul remediilor medicamentoase, s-a dovedit a fi deosebit de fructuoasă. Valorificarea ei presupune însă cercetări ample care să fundamenteze în mod ştiinţific un astfel de remediu, ceea ce în ultimă instanţă îl transformă dintr-un remediu popular într-un medicament de care să se slujească medicina cultă. Din păcate, până în prezent a fost valorificată numai o foarte mică parte din datele acumulate de-a lungul mileniilor de către diferite popoare privind utilizarea plantelor medicinale (Bojor O. & Alexan M., 1984).

1.2. Cercetări pe teritoriul României

Istoria utilizării plantelor medicinale de către populaţia băştinaşă sau de diversele popoare migratoare care au locuit vremelnic pe teritoriul ţării noastre se suprapune, în mare parte, cu cea a altor popoare. Au fost parcurse succesiv aceleaşi etape de dezvoltare: de la utilizarea empirică a plantelor în scop terapeutic până la fitoterapia modernă (cultă).

Date paleontologice şi arheologice atestă utilizarea de către vechile triburi geto-dacice a diferitelor specii de plante existente în flora României pentru tratarea unei palete diversificate de boli.

Din documentele arhivate rezultă că apariţia primelor farmacii pe teritoriul ţării noastre coincide cu emergenţa burgheziei, ca o nouă clasă socială. În Transilvania acestea sunt atestate începând cu secolele XV-XVI (Sibiu-1494, Braşov-1512, Bistriţa-1516), iar în Moldova şi Valahia, începând cu secolul al XVII-lea. Unele mânăstiri, posesoare de spitale, aveau în incinta acestora, încă din secolele al XIV-lea şi al XV-lea, farmacii pentru nevoile proprii ca şi grădini unde cultivau plante medicinale.

Începând cu cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea fitoterapia înregistrează o dezvoltare explozivă datorită conjugării eforturilor botaniştilor şi farmaciştilor în vederea cunoaşterii complexe a florei medicinale de pe teritoriul României. Eforturile botaniştilor au fost concentrate spre cunoaşterea exhaustivă a diversităţii taxonomice a plantelor în general, implicit a celor medicinale din vegetaţia României, în timp ce eforturile farmaciştilor au fost orientate spre domeniile fitochimice, farmacognozice şi farmacodinamice. Din pleiada de eminenţi botanişti ai acestei perioade menţionăm pe: Fătu A., Grecescu D., Brândza D., Porcius F., Panţu Z. ş.a. Stimulaţi de tezaurul de cunoştinţe moştenite, botaniştii secolului XX (Prodan I., Borza Al., Săvulescu Tr., Buia Al., Grinţescu I., Ghişa E., Pop E., Nyarady E., Tarnavschi I., Ştefureac Tr., Morariu I., Todor J., Dihoru Gh. ş.a.) au continuat cercetările predecesorilor lor şi au demarat noi direcţii de cercetare (corologică, fitosociologică şi ecofiziologică).

Datele furnizate de botanişti au stimulat cercetările fitochimice, iar farmaciştii le-au valorificat determinându-le potenţialul farmacognozic şi farmacodinamic. Dintre cele mai proeminente personalităţi ale fitochimiei, farmacognoziei şi farmacodinamicii menţionăm: Th. Solacolu, A. Agopian, Gr. D. Constantinescu, E. Coiciu, G. Racz, Fl. Crăciun, D. Dobrescu, A. Laza, V. Calcandi, A.,Tarpo, O.V. Pascanu, I. Ciulei, A. Bojor, E. Grigorescu.

Interesul manifestat de cercetătorii români faţă de plantele medicinale este ilustrat şi de bogaţia de lucrări ştiinţifice originale, tratate şi cărţi de popularizare publicate: Coiciu E. &

6

Racz G., 1962; Farmacopeea Română, 1993; Alexandriu-Peiulescu M. &, Popescu H., 1978; Constantinescu D.Gr. & Haţieganu E.,1979; Dobrescu D., 1984; Bojor O.& Alexan M., 1984; Bojor O.,& colab., 1993; Mohan Gh., 2000; Vasilica-Mozanceni A., 2003 ş.a.

Primele date botanice din cadrul bazinului Olăneşti au fost inserate în sintezele realizate de D. Brândză (1879-1889) şi D. Grecescu (1898).

Date despre răspândirea unor specii lemnoase, cu utilizări medicinale, în această regiune le găsim în lucrările lui P. Enculescu (1924), Gh. Cioltan (1939), C.C. Georgescu şi şi D. Tătăranu (1967).

Privită prin prisma realizărilor remarcabile de până acum se poate afirma că fitoterapia în România are reale perspective de dezvoltare în conformitate cu tendinţele actuale .

1.3. Perspective în utilizarea plantelor medicinale

Pe lângă potenţialul turistic şi cultural al zonei, încă insuficient valorificat, bazinul hidrografic Olăneşti oferă încă multe aspecte, insuficient elucidate, legate de utilizarea tot mai largă a cormofitelor medicinale şi aromatice. Aceste perspective sunt legate de progresele realizate de cercetările taxonomice, biochimice şi de extinderea „in vitro” pentru taxonii cu mare valoare terapeutică.

De la cercetările taxonomice se aşteaptă şi clarificarea poziţiei sistematice a unor taxoni (specii) sau infrataxoni (subspecii, varietăţi, forme) de la care se cunoaşte cu certitudine că au capacitatea de a sintetiza principii active cu mare valoare medicinală sau / şi aromatică.

Consemnăm, în continuare principalele obiective ale fitoterapiei actuale şi viitoare: continuarea explorării diverselor zone geografice şi de vegetaţie, cu prioritate acelora

care încă n-au fost cutreierate de botanişti şi/sau farmacişti, sau datele disponibile sunt departe de a ne forma o imagine reală asupra fitodiversităţii şi a potenţialului productiv (de biomasă) de interes farmaceutic;

aclimatizarea unor plante spontane cu un potenţial terapeutic deosebit, paralel cu ameliorarea condiţiilor de cultură a celor recent luate în cultură;

obţinerea prin metode genetice (hibridare, transgeneză etc) a unor hibrizi vegetali capabili de a sintetiza principii active de calitate superioară şi/sau în cantitate ce eficientizează extragerea, purificarea şi utilizarea lor în scop medicinal;

amplificarea şi optimizarea culturilor de celule şi ţesuturi in vitro, în vederea obţinerii unei cantităţi tot mai mari de biomasă şi cu un conţinut superior de principii active de interes medicinal şi al conservării biodiversităţii;

integrarea fitoterapiei, nu doar ca un adjuvant al terapiei moderne, ci ca metodă şi concepţie nouă de tratament;

asocierea fitoterapiei cu celelalte procedee terapeutice naturale -apiterapia, acupunctura, ionoterapia, fizioterapia, psihoterapia, balneologia împreună cu o adecvată dietă bazată pe cereale, legume şi fructe;

obţinerea de noi medicamente care să protejeze structurile chimice naturale împotriva acţiunii dăunătoare a agenţilor fizico-chimici, a paraziţilor vegetali şi animali;

descoperirea şi aplicarea de noi metode de testare şi screening a medicamentelor complexe din plante, inclusiv a celor utilizate în medicina tradiţională, în special a metodelor biochimice in vitro cum ar fi utilizarea ca test de inhibare a fosfodiesterazei de către substanţele active din plante sau a acţiunii de inhibare a prostaglandinei de către unele sbstanţe active din plante utilizate empiric ca agenţi antiinflamatori (Bojor O. & Alexan M., 1984, Ciulei I. & colab., 1993, Vasilica-Mozancescu A., 2003).

7

Cap. 2. CARACTERIZAREA GENERALĂ A BAZINULUI HIDROGRAFIC OLĂNEŞTI

2.1.Cadrul natural

2.1.1. Caracterizarea fizico-geografică

2.1.1.1. Aşezare geografică şi limite

Bazinul hidrografic Olăneşti este situat în partea de nord-est a Olteniei, aparţinând Munţilor Căpăţânii şi Subcarpaţilor Olteniei. El este poziţionat în proximitatea a două căi rutiere importante din judeţul Vâlcea: Rm. Vâlcea-Sibiu şi Rm. Vâlcea-Tg. Jiu.

Limita nordică a bazinului este reprezentată de linia formată de culmile muntoase: Gera (1885 m), Bărbătescu (1581 m), Ionaşcu (1979 m) şi Govora (1956 m) de-a lungul paralelei de 45°9′11″.

Limita sudică o formează oraşul Rm. Vâlcea, aşezat la 45°5′8″ şi râul Olt. La est, bazinul este delimitat de culmile Muereşti, Jiliştea precum şi o parte din Claia Clăbucetului. În partea vestică, bazinul este mărginit de catena calcaroasă a munţilor Buila-Vânturariţa (fig. 1.).

Din punct de vedere geomorfologic, bazinul Olăneşti cuprinde două trepte: treapta montană ce aparţine culmii Căpăţânii din carpaţii Meridionali şi treapta premontană, componentă a Piemontului Getic, ce cuprinde dealuri subcarpatice înalte formate pe roci terţiar de avanfosă, respectiv masive şi culmi de anticlinale ce reprezintă inversiuni de relief.

În cadrul bazinului Olăneşti pot fi deosebite următoarele segmente: zona munţilor Căpăţânii, zona de înşeuări interfluviale Tisa, dealurile subcarpatice cu structură cutată sau monoclinală, depresiunea Păuşeşti – Mosoroasa, văile Cheia şi Olăneşti.

2.1.1.2. Geologie şi geomorfologie

Din punct de vedere geologic, bazinul Oăneşti s-a dezvoltat pe un teritoriu cu o mare varietate geologică. Diversitatea structurală, litologică şi tectonică îşi pune amprenta vizibil în geomorfologia de ansamblu a regiunii.

Pe teritoriul Olăneştiului se întâlnesc două din unităţile admise în prezent ca model structural al Carpaţilor Meridionali şi anume:

- unitatea sau sistemul Pânzelor Getice;- pânza pericarpatică.Geomorfologic, pânza Getică se suprapune zonei montane propriu-zise, iar pânza

pericarpatică zonei dealurilor subcarpatice înalte.Din punct de vedere litologic, în structura acestui teritoriu intră conglomerate, gresii, marne,

nisipuri, argile şi local ghips şi sare. Bazinul Olăneşti s-a dezvoltat pe un teritoriu cu o mare variaţie geologică. Diversitatea structurală, litologică şi tectonică îşi pun amprenta vizibil în morfologia de ansamblu a regiunii.

2.1.1.3. Clima

Modelarea reliefului sub acţiunea factorilor externi prezintă o profundă interdependendenţă cu totalitatea condiţiilor climatice regionale, reflectată în morfologia regiunii.

În cadrul bazinului Olăneşti, versanţii abrupţi sudici condiţionează apariţia unui climat dulce, trădat de existenţa castanului şi de înfloritul timpuriu al cireşului, vişinului şi liliacului. Repartiţia factorilor climatici în cadrul bazinului este influenţată de morfologia generală a reliefului, care condiţionează şi creează nuanţe climatice diferite de la un sector la altul.

2.1.1.4. Hidrografia

8

Râul Olăneşti este un afluent de partea dreaptă a Oltului, care după un parcurs meandrat de 38 km se varsă în Olt la est de oraşul Rm-Vâlcea. La origine se află câteva izvoare care pornesc din zona montană înaltă (circa 1700 m) şi sub munţii Gera, Stâna Înaltă şi Cândoaia. Prin unirea acestora se formează râul Olăneşti, care îşi măreşte treptat debitul, prin afluenţii din dreapta şi stânga, Căprăreaţa, pârâul Câinelui, Pânzele, Radiţa. Cel mai mare afluent din dreapta al Olăneştiului este părâul Cheia, care are o altă origine, sub zona calcaroasă Buila-Vânturariţa şi după un traseu de 24 km se uneşte cu Olăneştiul în localitatea Valea Cheii.

Reţeaua hidrografică, în toate zonele de relief şi mai cu seamă în regiunea montană, este foarte bine dezvoltată şi se prezintă ca un adevărat păienjeniş. Suprafaţa bazinului este de 231 km2

(Atlasul cadastrului apelor din România). Bazinul Olăneşti se caracterizează prin apartenenţa sa la două zone hidrologice bine individualizate: zona carpatică şi zona subcarpatică.

2.1.1.5. Solurile

Între vegetaţie şi sol există o strânsă interdependenţă. Caracteristicile fizico-chimice ale solurilor determină instalarea unei anumite vegetaţii, iar vegetaţia, la rândul său, constituie un factor indispensabil formării anumitor soluri. Pe lângă vegetaţie, ceilalţi factori pedogenetici (clima, relieful, substratul litologic etc.) au mare rol în formarea şi evoluţia solurilor.

Succesiunea altitudinală a etajelor de vegetaţie se reflectă în mod corespunzător în succesiunea altitudinală a solurilor zonale. Pe lângă solurile zonale, care au răspândirea cea mai mare, există şi soluri interzonale şi anume soluri litomorfe (rendzinice) şi cele hidromorfe (soluri pseudogleice şi gleice).

2.1.2. Vegetaţia cormofitică a bazinului hidrografic Olăneşti

Dintre toate tipurile de vegetaţie naturală, cea mai importantă în economia şi peisajul regiunii o au pădurile şi pajiştile. În teritoriul cercetat, ca de altfel în tot lanţul muntos carpatin, se constată o diferenţiere a învelişului vegetal pe altitudine, în etaje de vegetaţie, în strânsă legătură cu factorii climatici. Fiecare etaj de vegetaţie este caracterizat de anumite formaţiuni de vegetaţie. Delimitarea etajelor de vegetaţie nu este totdeauna foarte clară datorită diferenţelor de expoziţie şi înclinaţiei pantei. Vegetaţia intrazonală este şi ea prezentă.

În cadrul bazinului Olăneşti se pot distinge trei etaje de vegetaţie: subalpin, montan şi colinar.

Etajul subalpin (al jneapănului) cuprinde culmile cele mai înalte ale vârfurilor: Gera, Ionaşcu, Preota, Bogdanu, Bărbătescu, Căpreaţa, între altitudinea de 1700 – 1979 m. Acest etaj cuprinde tufărişurile de Pinus mugo, Juniperus comunnis subsp. nana, tufărişurile scunde de ericacee (Vaccinium myrtillus, V. vitis – idaea, V. uliginosum, Rhododendrum myrtifolium), aninul de munte (Alnus viridis), pajişti de Nardus stricta, Agrostis rupestris, Festuca supina, Poa violacea, Poa annua, Poa media Limita superioară a etajului subalpin se situează pe linia ultimelor exemplare de Pinus mugo ce urcă pe culmile alpine. Limita inferioară se realizează pe linia ultimelor exemplare de Picea abies, unde pădurea începe să se poenească formând rarişti (Muntele Căprăreaţa).

Etajul montan se extinde de la limita inferioară a etajului subalpin până la limita superioară a gorunului; cuprinde pădurile de molid, pădurile de amestec de fag cu răşinoase (molid şi brad) şi cele de fag (făgete). Acest etaj cuprinde 3 subetaje şi anume: montan superior, montan mijlociu şi montan inferior.

a. Subetajul montan superior (al molidişurilor) cuprinde fâşia altitudinală situată imediat sub etajul subalpin şi se caracterizează prin păduri de conifere boreale (molidişuri), ocupând o suprafaţă de 762 ha, între altitudinea 1494 (Muntele Stogu) şi 1798 m (Muntele Căprăreaţa). Elementul principal al acestui etaj este molidul (Picea abies), formând asociaţia vegetală Piceetum carpaticum.

9

b. Subetajul montan mijlociu (al pădurilor de amestec de fag cu răşinoase, molid şi brad). Vegetaţia caracteristică a acestui subetaj o formează pădurile de amestec molid, brad şi fag, întinzându-se pe o suprafaţă de 893,8 ha. Limita inferioară coboară până la altitudinea de 700 m, valea pârâului Mânzu, iar limita superioară este delimitată de brâul continuu de molidişuri pure (1495 m altitudine Muntele Stogu). Dintre arbori, cele trei specii principale: fagul, bradul şi molidul intră în alcătuirea tuturor pădurilor, formând următoarele comunităţi: brădeto-fagete în suprafaţă de 291,8 ha, molideto-făgete în suprafaţă de 27,5 ha.

c. Subetajul montan inferior (al pădurilor de fag). Făgetele ocupă teritorii întinse în bazinul Olăneşti, cuprinzând o suprafaţă de 10540 ha. Se găsesc între subetajul de răşinoase cu fag şi subetajul gorunetelor de la dealuri. Nota specifică a vegetaţiei este dată de întinderile pădurilor de fag (fig. 7). Limita superioară a făgetelor din bazinul Olăneşti este la circa 1100 (1200 m) altitudine, iar limita inferioară coboară până la circa 700 m altitudine.

Etajul colinar (al gorunului). Gorunetele ocupă suprafaţa de 296,8 ha, fiind reprezentate prin fâşia zonală a alternanţei de fag cu gorun. În bazinul Olăneşti, această fâşie se găseşte situată între altitudinea de 400 m, Olăneşti-sat şi altitudinea de 600 m, satul Mosoroasa. Cele două specii lemnoase central-europene (Quercus petraea şi Fagus sylvatica) formează păduri în toată regiunea deluroasă.

2.2. Cadrul social-economic

Pornind din partea de nord spre sud, pe teritoriul bazinului Olăneşti se întâlnesc următoarele unităţi administrativ teritoriale: Băile Olăneşti, Păuşeşti, Vlădeşti şi Rm-Vâlcea.

Băile Olăneşti reprezintă o staţiune balneară de interes general, cu activitate permanentă şi ocupă primul loc printre staţiunile balneoclimaterice din România în ceea ce priveşte numărul de izvoare minerale, debitul zilnic al acestora, ca şi varietatea compoziţiei şi a concentraţiei apelor minerale.

Oraşul Băile Olăneşti se extinde pe o suprafaţă de 16 650 ha, din care 4 000 ha constituie zonă turistică. În oraş îşi desfăşoară activitatea o regie autonomă, RACSRP Olăneşti-Săvârşin, cu profil turistic, pecum şi SC Olăneşti SA, SC Comanca SA, Sind Romania SA.

Principalele activităţi economico-sociale derulate sunt: turismul, exploatarea lemnului şi pomicultura.

Din compararea indicilor populaţiei de-a lungul vremurilor se constată o creştere lentă, dar progresivă a populaţiei până în anul 1995, după care apare o scădere a populaţiei la nivel de oraş, explicaţia fiind plecarea masivă a tinerilor. La ultimul recensământ din 2002 sunt 4610 locuitori.

În componenţa oraşului Băile Olăneşti intră 8 sate: Cheia, Comanca, Gurguiata, Livadia, Mosoroasa, Olăneşti, Pietriş, Tisa.

10

PARTEA a II-a: CONTRIBUŢII PERSONALE

Cap. 3. METODE DE CERCETARE, ANALIZĂ ŞI PREZENTARE A CORMOFITELOR

3.1.CONSIDERAŢII GENERALE

Studiul complex al plantelor medicinale şi/sau aromatice se realizează pe teren cât şi în laborator, utilizând metode morfologice, anatomice, areal geografice etc.

Privit în ansamblu, acest studiu poate fi împărţit în trei etape, indisolubil legate între ele: pregătitoare, de cercetare propriu-zisă şi de prelucrare a informaţiilor.

Etapa pregătitoare presupune o documentare teoretică asupra obiectivelor ce trebuiesc urmărite pe teren, consultarea literaturii de specialitate şi asigurarea logisticii necesare investigaţiilor de teren.

Cercetarea propriu-zisă se realizează mai întâi pe teren şi ulterior în laborator. Pe teren se notează numele speciei, date despre fenologia acesteia (înfrunzire, înflorire, fructificare etc), dimensiuni ale acesteia, formaţiunile naturale de vegetaţie (păduri, pajişti, mlaştini etc), de relief, dar şi antropogene (culturi de cereale, livezi, grădini de legume etc).

Rezultatele cercetărilor ştiinţifice întreprinse pe teren şi în laborator au fost secvenţial înregistrate, analizate şi comparate cu cele existente în literatura de specialitate.

Etapa de prelucrarea şi integrarea a informaţiilor s-a finalizat cu elaborarea unui conspect al plantelor medicinale şi aromatice din bazinul Olăneşti, care cuprinde fişele acestor plante.

3.2. ACTIVITĂŢI DE CERCETARE PE TEREN

Cercetările din teren, indiferent de domeniul abordat, taxonomic, corologic, cenologic,

ecologic sau farmacologic au îmbrăcat mai multe forme succesive şi anume: preliminare, detaliate,

staţionare şi succesive.

Cercetările preliminarii au avut un caracter de recunoaştere pe itinerar, servindu-ne la

identificarea trăsăturilor generale ale reliefului şi a covorului vegetal; acestea, de regulă, au fost

săvârşite pe suprafeţe extinse şi formaţiuni mari de vegetaţie.

Cercetările detaliate au constat într-o analiză amănunţită a structurii forei, vegetaţiei şi a

condiţiilor ecologice.

Cercetările staţionare s-au materializat printr-o analiză timp îndelungat a unei suprafeţe

mai restrânse de teren (parcelă) sau a unei anumite formaţiuni de vegetaţie (făget, molidiş, jnpeniş,

pajiste etc).

Cercetările succesive au constat în analiza consecutivă (repetată), la intervale sezoniere, pe

parcursul a şapte ani, a unor fragmente ale covorului vegetal, pentru observarea şi explicarea

dinamicii florei şi vegetaţiei teritoriului.

Aşadar, studiul plantelor medicinale şi aromatice ca şi a altor categorii taxonomice de

organisme, a demarat cu recunoaşterea teritoriului cercetat. Acest demers a presupus: delimitarea

teritoriului şi colectarea probelor botanice şi ecologice.

11

3.2.1. Delimitarea teritoriului. Transecte

Cercetările noastre floristice, fitocenologice, ecologice, au debutat cu delimitarea precisă a

teritoriului ce urma a fi investigat, stabilindu-se punctele extreme cardinale: N, S, E şi V ca şi

zonele intermediare. O dată delimitat, în cadrul teritoriului au fost stabilite transectele ce urma a fi

parcurse.

Transectele s-au stabilit în funcţie de formele de relief, microclimate, de distribuţia

formaţiunilor de vegetaţie, în aşa manieră ca, prin parcurgerea lor, să fie abordate în mod egal toate

formaţiunile de vegetaţie şi de relief. Numărul transectelor a fost cu atât mai mare cu cât

diversitatea geomorfologică a terenului a fost mai accentuată, iar fitodiversitatea mai neuniform

distribuită. Parcurgerea aceste transecte s-a materializat prin colectări de probe biologice (indivizi

biologici sau organe ale acestora), fitosociologice (efectuarea de relevee), ecologice (determinarea

calităţii şi cantităţii unor indici ecologi: lumina, temperatura, umiditatea solului şi a atmosferei,

pH-ul apei şi a solului din staţiunile de recoltare a plantelor medicinale şi/sau aromatice) necesare

pentru toate tipurile de cercetare, efectuarea de schiţe şi fotografii.

3.2.2. Colectarea probelorÎn activitatea de cercetare a covorului vegetal s-a impus cu necesitate în primul rând

recoltarea din flora comunităţilor de plante exemplarele cele mai reprezentative ale speciilor componente. Ele ne-au servit la întocmirea ierbarului ce se constituie într-un document al investigaţiilor întreprinse.

3.3. ACTIVITĂŢI DE CERCETARE ÎN LABORATOR

Activităţile de laborator au fost diversificate şi complexe, necesitând o temeinică pregătire

teoretică şi practică, în fiecare din domeniile abordate – taxonomic, cenologic, ecologic – ca şi o

anumită experienţă în cercetare. Cunoştinţele de statistică, matematică şi tehnică informaţională

(IT) s-au dovedit a fi, de asemenea, indispensabile în prelucrarea datelor înregistrate.

3.3.1. Identificarea taxonilor şi cenotaxonilor

3.3.1.1. Identificarea taxonilor

Identificarea taxonilor s-a realizat prin utilizarea întregii game de tehnici şi procedee clasice

promovate de literatura de specialitate, la care s-au adăugat (acolo unde a fost nevoie) analize

biometrice şi statistice.

În acest scop au fost consultate lucrări de specialitate (determinatoare) elaborate de

botanişti români (Prodan & Buia 1966; Beldie 1977-1979; Ciocârlan & colab., 2004) sau din

străinătate (Tutin & colab. 1964-1980). Pentru verificarea corectitudinii determinărilor au fost

consultate atlase de plante (Todor, 1968), diverse herbare din România (Herbarul Grădinii

12

Botanice din Bucureşti, Herbarul Institutului de Biologie, Bucureşti), ca şi pe unii botanişti

prestigioşi ai României, cu largă audienţă naţională şi internaţională (Popescu, Nedelcu, Sanda,

Alexiu) care ne-au fost de un real folos.

Nomenclatura speciilor spontane identificate a fost actualizată ţinându-se cont de Codul

Internaţional de Nomenclatură Botanică (CINB) adoptat la cel de al XVII-lea Congres de Botanică

de la Viena (2005), cunoscut sub numele de Vienna Code, publicat în 2006. Pentru plantele

cultivate s-a aplicat codul elaborat de Comisia Internaţională pentru Nomenclatura plantelor

cultivate.

3.3.1.2. Identificarea cenotaxonilor

Identificarea cenotaxonilor s-a realizat prin analiza datelor biologice şi a celor fizico-

chimice înregistrate pe terenuri sau determinate în laborator. Criteriul fundamental a fost

fidelitatea, adică setul de specii caracteristice în principal asociaţiei dar şi cenotaxonilor superiori

(alianţă, ordin, clasă). Abundenţa şi/sau dominanţa au fost considerate însuşi secundare pe baza

cărora pot fi descrise unele faciesuri, de interes mai mult socio-economic decât ştiinţific.

3.3.1.2.1. Folosirea statisticii in studiul fitocenozelor

Din punct de vedere matematic, fitocenoza este o colectivitate statistică. Pentru a obţine

informaţia necesară asupra caracteristicilor sale, este indispensabilă folosirea unor procedee ale

statisticii matematice atât în ceea ce priveşte datele ce trebuie culese pe teren, cât şi prelucrarea lor

pentru a obţine rezultate reprezentative şi suficient de precise.

Formulele utilizate pentru calcularea acestor parametri sunt următoarele:

media :

variaţia :

în care: este parametru cantitativ (număr, greutate, etc) al fiecarei probe adunate;

n = număr de probe;

13

x = media;

= abaterea medie pătratică;

s = varianta;

s% = coeficientul de variaţie;

= eroarea medie;

m% = precizia de determinare a mediei.

3.3.2. Herborizarea probelor biologice

Herborizarea a constat în prelucrarea, presarea, uscarea şi dezinfectarea plantelor precum şi

montarea acestora pe coli/cartoane speciale (45 x 29 / 35 x 22) în vederea alcătuirii herbarelor.

Toate aceste operaţii s-au desfăşurat urmând metodologia clasică cu respectarea întrutotul a

exigenţelor exprimate de aceasta.

3.3.3. Analiza şi sinteza rezultatelor ştiinţifice

Rezultatele cercetărilor ştiinţifice întreprinse pe teren şi în laborator au fost secvenţial

înregistrate, analizate şi comparate cu cele existente în literatura de specialitate. În final, etapa de

prelucrarea şi integrarea a informaţiilor s-a finalizat cu elaborarea a 5 lucrări ştiinţifice (toate

prezentate la manifestări ştiinţifice naţionale sau locale), a prezentei teze de doctorat, ca şi a a unui

proiect de măsuri privind valorificarea potenţialului medicinal şi aromatic al plantelor ce vegetează

pe teritoriul bazinul hidrografic Olăneşti şi de ocrotire a biodiversităţii acestuia.

4. R E Z U L T A T E Ş I D I S C U Ţ I I

4.1. INTRODUCERE

Cercetarea plantelor medicinale şi aromatice, în ciuda istorie sale milenare, continuă să-şi conserve prospeţimea, stârnind un interes deosebit.

Explorarea sistematică, sezonieră, timp de 7 ani a teritoriul luat în studiu, ne-a permis o cunoaşterere detaliată sub aspect taxonomic, cenologic, ecologic, corologic şi al potenţialului farmacologic al plantelor medicianale şi aromatice din bazinului hidrografic Olăneşti pe fondul unor cunoştinţe temeinice privind particularităţile florei şi vegetaţiei din acest spaţiu geografic. Demersul nostru ştiinţific, desfăşurat pe baza unor protocoale adecvate, inspirate din literatura de specialitate, s-a finalizat cu inventarierea tuturor speciilor medicinale şi aromatice de cormofite, caracterizarea ecologică, sociologică, corologică şi farmacologică a acestora, evaluarea cantităţii de biomasă exploatabilă şi elaborarea unui proiecte de măsuri care vizează valorificarea eficientă şi raţională a florei şi vegetaţiei bazinului hidrografic Olăneşti, în vederea conservării fitodiversităţii acestuia.

4.2. Diversitatea taxonomică a cormofitelor medicinale şi aromatice

din bazinul hidrografic Olăneşti

Pe lângă bogăţia reprezentată de izvoarele minerale, bazinul Olăneşti prezintă şi o floră şi vegetaţie bogată, aşa cum rezultă din cercetările anterioare nouă şi personale. Marea bogăţie şi

14

diversitatea florei din acest teritoriu, a atras atenţia cercetătorilor lumii plantelor şi iubitorilor naturii, care au străbătut plaiurile bazinului Olăneşti, adunând un vast şi preţios material floristic pentru colecţiile de herbar şi elaborarea unor lucrări ştiinţifice.

Investigaţiile privind diversitatea taxonomică a cormofitelor medicinale şi/sau aromatice din bazinul hidrografic Olăneşti, primele de acest gen în teritoriu, au fost nu numai deosebit de laborioase, dar şi prioritare atât din punct de vedere cronologic cât şi al atenţiei de care s-au bucurat, deoarece în absenţa unor astfel de informaţii alte demersuri ştiinţifice sunt de neconceput; pentru o cercetare corectă a fost necesar ca fiecare individ biologic să fie bine definit, adică corect identificat.

4.2.1. Conspectul sistematic al cormofitelor medicinale şi

aromatice din bazinul hidrografic Olăneşti

În flora spontană şi cultivată de pe teritoriul bazinului hidrografic Olăneşti au fost identificate 249 de specii medicinale şi aromatice, care aparţin la 3 filumuri, 6 clase, 70 familii botanice şi 200 genuri. Ordinea de prezentare a taxonilor este în conformitate cu sistemul de clasificare al lui A. Bresinsky şi Ehrendorfer ( preluat din Strasburger, 1999).

4.2.2. Analiza florei cormofitelor medicinale şi aromatice din bazinul Olăneşti

4.2.2.1.Diversitatea taxonomică

Cercetarea pe itinerar a teritoriului bazinului Olăneşti pe o perioadă de 9 ani, a dus la identificarea a 220 specii spontane de cormofite medicinale şi aromatice, la care se adaugă cele cultivate în număr de 29 de specii.

Pteridofitele (fil. Pteridophyta) sunt reprezentate printr-un număr de 12 specii care aparţin la 7 genuri, încadrate în 5 familii şi 3 clase (Lycopodiopsida, Equisetopsida şi Pteridopsida).

Gimnospermele sunt cel mai slab reprezentate în teritoriu, numai prin 6 specii care aparţin la 4 genuri, încadrate în două familii, ale clasei Pinopsida (Coniferopsida) a fil. Pinophyta.

Este evidentă preponderenţa angiospermelor (fil. Magnoliophyta) şi este şi firesc să fie aşa; cele 233 specii de anthofite aparţin la 190 de genuri, respectiv 63 de familii, 56 încadrate în clasa Magnoliopsida, iar restul de 7 în clasa Liliopsida.

Raportate la întreaga floră medicinală şi aromatică a teritoriului investigat , pteridofitele reprezintă 4,01.% gimnospermele 2,41.% , iar restul 93,58 % este reprezentat de angiosperme.

Dintre angiosperme, clasa Magnoliopsida regrupează cele mai numeroase specii , respectiv 214 specii, în raport cu clasa Liliopsida unde se identifică 19 specii.

Familiile cu cele mai numeroase specii sunt: Asteraceae (cu 23 specii ce aparţin la 22 de genuri), Rosaceae (cu 20 specii ce aparţin la 16 genuri), Lamiaceae (cu 17 specii ce aparţin la 14 de genuri), Apiaceae (cu 12 specii ce aparţin la tot atâtea genuri -12), Fabaceae (cu 10 specii ce aparţin la 9 de genuri) şi Solanaceae (tot cu 10 specii ce aparţin însă numai7 genuri). Cestora le urmează familiile: Boraginaceae, Scrophulariaceae, Brassicaceae şi Ranunculaceaea (cu 6-7 specii aparţin la 6 genuri), (reprezentate în teritoriu prin mai mult de 5 specii, iar cea mai slabă o au familiile Juglandaceae, Corylaceae, Aristolochiaceae, Portulacaceae, Nymphaceae, Droseraceae, Parnasiaceae, Grossulariaceae, Oxalidaceae, Polygalaceae, Hipocastanaceae, Balsaminaceae, Thymelaceae, Cornaceae, Arabiaceae, Menyanthaceae, Apocinaceae, Convolvulaceae, Valerianaceae, Dioscoraceae, Araceae , reprezentate în teritoriu numai una sau două specii. Restul familiilor ocupă o poziţie intermediară participând la diversitatea taxonomică cu 4-5 specii ce aparţin ce aparţin la către trei sau două genuri.

Analiza numărului de specii a relevat că diversitatea floristică este mult mai mare în terenurile deschise decât în cele din interiorul pădurilor şi a tufărişurilor. În păduri sunt mai numeroase speciile vernale, anuale şi geofite.De menţionat că nu există întotdeauna o corelaţie lineară între diversitatea taxonomică a familiei şi potenţialul său medicinal.

15

Genurile cu cele mai numeroase specii în teritoriu sunt, în ordine descrescătoare, următoarele: Rumex (cu 5 specii), Polygonum, Galium, Solanum, Allium (fiecare cu câte 4 specii), Lycopodium, Salix, Tilia, Epilobium, Plantago (fiecare cu câte trei specii) restul genurilor având una sau două specii. În figura 22. este reprezentată distribuţia numerică a speciilor pe familii.

Raportată la flora generală a bazinului hidrografic Olăneşti, în care au fost identificate 993 de specii, cea medicinală şi aromatică, prin cele 249 de specii, reprezintă numai numai 25,07 %.

4.2.2.2. Consideraţii ecologice

4.2.2.2.1. Spectrul ecotipurilorAnaliza ecologică ia în considerare particularităţile speciilor în privinţa unui set de factori de

vegetaţie cum ar fi: umiditatea din sol şi atmosferă, substratul (solul, structura granulometrică: nisipos, argilos, pietros etc.) reacţia solului (pH-ul), troficitatea solului, temperatura mediului ambiant etc.

Distribuţia speciilor cormofite de plante medicinale şi aromatice din bazinul Olăneşti în funcţie de umiditatea solului

Nr.crt. Categoria ecologică

Nr. de specii %

1. Mezofite 96 43,64%2. Mezohigrofite 57 25,91%3. Mezoxerofite 22 10,00%4. Higrofite 19 8,64%5. Xerofite 12 5,45%6. Eurifite 12 5,45%7. Hidrofite 2 0,91%

TOTAL 220 100,00 %20 Plante cultivate 29

TOTAL GENERAL

249

Fig. 23. Repartizarea speciilor de cormofite medicinale şi aromatice din bazinul Olăneşti în funcţie de umiditatea solului

43,64%

25,91%

10,00%

8,64%

5,45%5,45%0,91%

Mezofite Mezohigrofite

Mezoxerofite HigrofiteXerofiteEurifite

Hidrofite

16

În raport cu troficitatea solului (reacţia pH-ului, gradul de sărăturare), situaţia sintetică este prezentată în tabelul 3. şi figura 24.

Tabelul 3.Repartiţia speciilor medicinale şi aromatice

din bazinul Olăneşti în raport cu troficitatea soluluiNr.crt. Categorii ecologice Nr. specii %1 Eutrofe 79 35,91%2 Mezotrofe 55 25,00%3 Oligotrofe 25 11,36%4 Calcifile 22 10,00%5 Acidofile 8 3,64%6 Euritrofe 13 5,91%7 Nitrofile 11 5,00%8 Calcifuge 5 2,27%9 Halofile 2 0,91%

TOTAL 220 100%20 Plante cultivate 29

TOTAL GENERAL 249

4.2.2.2.2. Spectrul bioformelor

Bioformele reprezintă strategii de adaptare la cormofitele din zonele cu anotimpuri pronunţate. Repartiţia speciilor medicinale şi aromatice pe forme biologice în expresie numerică şi procentuală este redată în tabelul 4. şi figura 25.

Fig. 24. Repartiţia speciilor de plante medicinale şi aromatice din bazinul Olăneşti în raport cu troficitatea solului

35,91%

25,00%

11,36%

10,00%

3,64%

5,91%

5,00%

2,27%

0,91%

0,00% 5,00% 10,00% 15,00% 20,00% 25,00% 30,00% 35,00% 40,00%

Eutrofe

Mezotrofe

Oligotrofe

Calcifile

Acidofile

Euritrofe

Nitrofile

Calcifuge

Halofile

17

Repartiţia speciilor medicinale şi aromatice din bazinul Olăneşti pe forme biologice

Nr. crt. Bioforma

Nr. de specii %

1 Hemicriptofite 97 38,96%2 Therofite 27 10,84%3 Megafanerofite 25 10,04%4 Geofite 23 9,24%5 Chamefite 19 7,63%6 Mezofanerofite 18 7,23%7 Hemicriptofite-chamefite 8 3,21%8 Thero- hemicriptofite 7 2,81%9 Hemicriptofite-geofite 6 2,41%

10 Hemicriptofite-hemiterofite 5 2,01%11 Nanofanerofite 5 2,01%12 Hidro-helofite 4 1,61%13 Epifite 2 0,80%14 Therofite-hemiterofite 2 0,80%15 Liane 1 0,40%

TOTAL 220 100%Plante cultivate 29TOTAL GENERAL 249

Din tabel reiese faptul că cele mai numeroase specii medicinale şi aromatice sunt hemicriptofitele (38,96%), urmate de therofitele (10,84%), ambele tipuri fiind răspândite de-a lungul căilor de comunicaţie în culturi şi terenuri bătătorite etc.

Megafanerofitele (11,3%), atât spontane cât şi cultivate, se află într-un număr semnificativ (26 specii). Aceasta se poate explica prin faptul că teritoriul cercetat se află în zona dealurilor subcarpatice şi în cea mai mare parte în zonă montană, unde arborii şi arbuştii dau nota dominantă a peisajului.

Apropiate ca număr de specii sunt geofitele (9,24%) şi chamefitele (7,63%). Geofitele (9,24%), în majoritate se află în păduri şi mai puţine în pajişti şi în lungul apelor curgătoare. Chamefitele (7,63%) sunt răspândite în pajişti, pe stâncării etc. Urmează ca număr de specii mezofanerofitele (7,23%) – arbuştii care alcătuiesc tufărişuri, dar şi cei care aparţin stratului arbustiv al pădurilor. Nanofanerofitele (2,01%) sunt mai puţin reprezentate (5 specii) în pajişti, marginea pădurilor.

Cu număr mai mic de specii participă tipurile intermediare: hemicriptofite-chamefite (8 specii), therohemicriptofite (7 specii), hemicriptofite-geofite (6 specii), hemicriptofite-hemiterofite (5 specii), hidro-helofite (4 specii), epifitele (2 specii) şi cu o specie lianele.

4.2.2.3.3. Spectrul geoformelorAnaliza geoformelor implică gruparea speciilor în funcţie de zona geografică de origine a

fiecărei specii de plante dar şi pe baza arealelor actuale. Cormofitele medicinale şi aromatice din bazinul hidrografic Olăneşti aparţine la următoarele categorii de geoelemente

18

Distribuţia cormofitele medicinale şi aromatice din bazinul hidrografic Olăneşti în funcţie de geoelement

Nr. crt. Geoelemente

Nr. specii %

1 Eurasiatice 89 40,45%2 Europene 29 13,18%3 Circumpolare 23 10,45%4 Cosmopolite 19 8,64%5 Europa Centrală 16 7,27%6 Mediteraneene 10 4,55%7 Atlantic-mediteraneene 7 3,18%8 Adventive 6 2,73%9 Pontic-mediteraneene 4 1,82%

10 Eurasiatice-mediteraneene 4 1,82%11 Carpato-balcanice 2 0,91%12 Balcano-panonice 2 0,91%13 Alpino-europene 2 0,91%14 Alpino-carpato-balcanice 2 0,91%15 Carpato-balcano-caucaziene 1 0,45%16 Carpato-balcano-panonice 1 0,45%17 Balcanice 1 0,45%18 Circumpolar-arcto-alpine 1 0,45%19 Alpino-carpatice 1 0,45%

  TOTAL 220 100,00%20 Plante cultivate 29  

  TOTAL GENERAL 249  

După cum rezultă din tabel, spectrul geoelementelor este dominat de elementul euroasiatic (40,45%) care caracterizează în general flora erbacee şi lemnoasă a zonelor de dealuri şi submontane. Acestea sunt urmate de speciile europene în sens larg (13,8 %), deoarece cele cu răspândire mai restrânsă (Europa Centrală de Nord, de Sud) sau biregionale (Europa de sud şi Asia, Europa de sud-zona submediteraneeană) sau triregională (Europa subatlantic-submediteraneean) sunt trecute separat în tabel.

Urmează elementul circumpolar (10,45%). Toate aceste geoelemente (euroasiatic, european, şi circumpolar) relevă climatul temperat al zonei unde se află bazinul Olăneşti Urmează speciile cosmopolite (8,64%) cu largă răspândire pe glob, mai ales între speciile acvatice sau de mlaştină.

Pe fundamentul geoelementelor eurasiatice, europene şi circumpolare apar şi puţine specii medicinale şi aromatice mai termofile, de climat mai uscat şi cald, cantonate mai ales în etajul gorunului (colinar) cum sunt cele european central (7,27 %), mediteranean(4,55%) şi atlantic- mediteranean cu 3,18 %, şi adventive (2,73%).

4.3. Potenţialul terapeutic al cormofitelor medicinale şi aromatice din bazinul Olăneşti

4.3.1. Consideraţii generaleUn număr considerabil de plante acumulează în structurile lor vegetative sau reproducătoare

o paletă extrem de diversificată de substanţe anabolice sau catabolice cu un real potenţial terapeutic.

19

Avându-se în vedere legile generale ale organizării şi funcţionării sistemelor biologice, s-a statuat că nu există afecţiune umană sau animală care să nu poate fi tratată cu medicamente ce au la bază unul sau mai multe principii active vegetale.

La baza plantelor medicinale, indiferent de originea şi poziţia lor sistematică, stau principiile active. Acestea au fost studiate intens de către specialişti ce s-au aplecat în cecetările lor asupra structurilor chimice ale acestora. Principiile active se regăsesc în clasele de substanţe ale chimiei organice. Principiile active reprezintă un termen general pentru o substanţă activă, substanţă medicamentoasă, materie primă chimică, biologică sau minerală, conţinută într-o formă farmaceutică, responsabilă de o acţiune terapeutică. Grupul de substanţe active şi mai rar o singură substanţă activă reprezintă un fitocomplex.

4.3.2. Afecţiuni umane în care pot fi utilizate plantele medicinale şi aromatice din bazinul hidrografic Olăneşti

Fie şi numai parţiale, datele referitoare la flora medicinală a României relevă, cu claritate,

două însuşiri fundamentale ale acesteia şi anume: o mare diversitate taxonomică şi un potenţial

terapeutic excepţional, România situându-se pe primele locuri într-un top al fitoterapiei europene

şi chiar mondiale.

Analiza datelor calitative şi cantitative înregistrate de noi relevă că situaţia de la nivel

naţional se regăseşte, fireşte, la scară mică, şi în bazinul Olăneşti. Cele 249 de specii de plante

reprezintă un procent considerabil din flora medicinală a României. Se cuvine a mai fi remarcată

dimensiunea considerabilă a unor populaţii de plante şi/sau aromatice care pot furniza o cantitate

mare de biomasă pentru industria farmaceutică.

Există o corelaţie pozitivă între diversitatea taxonomică şi cea biochimică. Potenţialul medicinal al plantelor, indiferent de originea şi poziţia lor sistematică, se datorează unor substanţe pe care le conţin, cu acţiune terapeutică, numite principii active. Grupul de substanţe active reprezintă un fitocomplex. Principiile active sunt diversificate din punct de vedere al structurii lor chimice şi au o largă distribuţie în lumea plantelor.

În subcapitolele următoare am elaborat, pe baza cercetărilor din cadrul protocoalelor din literatura de specialitate, tabele cu afecţiuni şi cu plantele utilizate în cadrul acelor afecţiuni.

4.4. Evaluarea, valorificarea şi conservarea florei medicinale şi aromatice din bazinul hidrografic Olăneşti

4.4.1. Evaluarea şi valorificarea florei medicinale şi/sau aromatice din bazinul hidrografic Olăneşti

Floră spontană valorificabilă economic în cadrul bazinului Olăneşti cuprinde: afine (Vaccinium myrtillus), coada şoricelului (Achillea millefolium), trei fraţi pătaţi (Viola tricolor), păducel (Crataegus monogyna), urzică moartă albă (Lamium album), ciuboţica cucului (Primula officinalis ), podbal (Tussilago farfara), sulfină (Melilotus officinalis), soc (Sambucus nigra), fierea pământului (Centaurium erythraea), tei argintiu (Tilia tomentosa), tei (Tilia cordata), albăstrele (Centaurea cyanus), cununiţă (Spiraea ulmifolia), nalbă (Malva sylvestris), sunătoare (Hypericum perforatrum), măceş (Rosa canina), mur (Rubus caesius), muşeţel (Matricaria chamomilla), porumbar (Prunus spinos), salcâm (Robinia pseudacaccia), vătămătoare (Anthyllis vulneraria), trifoi roşu (Trifolium pratense), trifoi alb (Trifolium repens), gălbenele (Calendula officinalis), pătlagină (Plantago lanceolata), pin (Pinus sylvestris) etc.

Dintre acestea am evaluat pe baza datelor culese din teren şi informaţiilor furnizate de Ocolul silvic Olăneşti, cantităţile utilizabile anual din bazinul Olăneşti pentru câteva dintre plantele medicinale cel mai frecvent valorificate.Dintre acestea menţionez:

20

o măceşe (Rosa canina): 1,1 tone fructe în stare proaspătă;o mure (Rubus caesius): 1,6 tone fructe în stare proaspătă; o afine (Vaccinium myrtillus): 3,2 tone fructe în stare proaspătă şi 120 kg frunze;o tei (Tilia cordata): 860 kg frunze uscate;o soc (Sambucus nigra):3564 kg floare uscată.

Nu sunt valorificate suficient fructele roşii de la cealaltă specie de Vaccinium (V. vitis-idaea) deşi este cunoscută valoarea terapeutică şi alimentară a acestora.

4.4.2. Măsuri de management aplicate/propuse pentru conservarea diversităţii fitotaxonomice din bazinul hidrografic Olăneşti

Înfiinţarea ariilor protejate şi managementul acestora constituie o necesitate deoarece ariile protejate sunt exponente ale ecosistemelor naturale şi seminaturale care pot fi evaluate şi monitorizate, exprimând, într-o anumită măsură, starea acestora la un moment dat. Ecosistemele naturale şi seminaturale reprezintă principalele componente ale capitalului natural care asigură resursele şi serviciile ce stau la baza dezvoltării socio-economice.

În ţara noastră există mai multe categorii de arii protejate, care se diferenţiază în principal în funcţie de regimul de ocrotire, conservare şi utilizare. Acestea sunt: rezervaţii ştiinţifice; parcuri naţionale; monumente ale naturii; rezervaţii naturale; parcuri naturale; rezervaţii ale biosferei; zone umede de importanţă internaţională; situri naturale ale patrimoniului universal; arii speciale de conservare; arii de protecţie specială avifaunistică; situri de importanţă comunutară; geoparcul.

Suprafaţa totală de arii protejate din România este de 341200 ha (Sârbu A.,coord.,2007, p.41). În toate aceste categorii de arii protejate, de întindere mai mare sau mai restrânsă, se urmăreşte protejarea habitatelor care adăpostesc elemente reprezentative de interes floristic, faunistic, peisagistic, geologic, geomorfologic sau de altă natură.

Deşi bazinul Olăneşti are o suprafaţă mică, de numai 231 km2, în cadrul acestuia au fost înfiinţate patru rezervaţii naturale şi se regăseşte o parte din cel mai mic parc naţional de la noi din ţară: Buila-Vânturariţa. Cele patru rezervaţii naturale sunt: Rezervaţia de tisă (Taxus baccata) din Cheile Cheii, Rezervaţia Stogu-Stogşoare, Rezervaţia Radiţa-Mânzu şi Rezervaţia Lacul Frumos-Olăneşti-Mosoroasa.

Rezervaţia de tisă din Cheile pârâului Cheia, situată pe muntele Claia Strâmbă, la altitudinea de 900 m, într-o zonă calcaroasă, a fost înfiinţată prin Decizia Consiliului judeţean Vâlcea nr. 348/1983. Tisa , deşi este o plantă rară, se găseşte şi-n alte masive muntoase de pe teritoriul ţării noastre. În Cheile Cheii se află în număr mare de indivizi situaţie unică în ţară, fiind numărate 628 de exemplare. În cadrul acestei rezervaţii se mai găsesc şi exemplare izolate de fag, paltin, brad, şi molid. Ca specii rare, care trebuie protejate se află Leontopodium alpinum, Gentiana lutea, Daphne blagayana. Se mai află Ceterach officinarum, Asplenium trichomanes, A. viride, A. rutamuraria, Aconitum anthora, iar în lungul pârâului Cheia se întâlneşte Parnassia palustris. Această rezervaţie a fost înfiinţată din iniţiativa prof. dr. Rădoi Traian.

Rezervaţia Stogu-Stogşoare se află pe cele două culmi muntoase la altitudinea de 1300-1495 m. A fost înfiinţată prin aceeaşi decizie a Consiliului judeţean Vâlcea. Pe calcarele acestor două culmi muntoase se află 98 de exemplare de Taxus baccata, iar ca specii medicinale şi aromatice se află: Gentiana lutea, Pulsatila montana, Daphne mezereum, Rosa pendulina. Ca specii ce trebuie protejate se află: Daphne blagayana, Dianthus spiculifolius, Linum uninerve etc.

Rezervatia Radiţa-Mânzu este situată în Mţii Căpăţânii, de-a lungul bazinului superior al râului Olăneşti, cuprinsă între 650 şi 950 m altitudine. Are o suprafaţă de 10,0 ha. Rezervaţia naturală este mixtă, ea conservând specii rare din flora spontană ca Leontopodium alpinum, Daphne blagayana iar din faună specii periclitate şi rare ca ursul brun şi capra neagră.

Rezervaţia „Lacul Frumos” de la Olăneşti-Mosoroasa se află la altitudinea de circa 600 m.şi face parte dintre turbăriile eutrofe extracarpatice. În această rezervaţie, cercetată floristic pentru prima dată de M. Păun, Gh. Popescu, Tr. Rădoi (1974), a fost identificată în singura localitate din Oltenia planta carnivoră Drosera rotundifolia, o populaţie de câteva zeci de specimene. Numeroase

21

sunt şi speciile de briofite din genurile Sphagnum şi Polytricum. Alături de aceasta se află specii de plante caracteristice acestui tip de mlaştină: Menyanthes trifoliata şi Utricularia neglecta.

Relativ recent a fost înfiinţat, pe o suprafaţă de circa 4100 ha, Parcul Naţional Buila-Vânturariţa (H.G. nr. 2151/2004) care include şi partea de vest a bazinului Olăneşti cu unele plante rare ca: Gentiana lutea, Leontopodium alpinum. Lilium carniolicum subsp. jankae, Daphne blagayana, Juniperus sibirica, J. sabina, Vaccinium myrtillus, V.vitis-idaea şa .

Din lista roşie a plantelor superioare, plantele medicinale şi aromatice care se regăsesc în teritoriul cercetat sunt următoarele: Abies alba, Angelica archangelica, Galanthus nivalis, Juniperus sabina, Gentiana lutea, Pinus sylvestris.

Eforturile de protejare şi conservare a biodiversităţii trebuie organizate, coordonate şi armonizate sub forma unor proiecte cu obiective precise şi măsuri concrete.Un astfel de proiect aflat în desfăşurare în bazinul hidrografic Olăneşti, la care particip, are ca obiective:

creşterea sau menţinerea, cel puţin la nivelul actual, a populaţiilor de plante şi menţinerea habitatelor din zona de protecţie integrală în starea lor naturală sau cât mai aproape de aceasta,

reglementarea, monitorizarea şi controlul activităţilor de utilizare a resurselor naturale ale zonei;

încurajarea comunităţilor locale în vederea dezvoltării unor activităţi economice în afara ariilor protejate, care, prin utilizarea durabilă a resurselor, să le aducă beneficii şi să contribuie la reducerea presiunii asupra resurselor;

limitarea impactului uman asupra zonei la un nivel suportabil; promovarea unui turism care să aducă venituri fără să afecteze negativ biodiversitatea; conştientizarea şi educarea publicului şi a factorilor interesaţi pentru înţelegerea

importanţei conservării naturii şi pentru obţinerea sprijinului în vederea realizării obiectivelor de conservare a biodiversităţii.

Valorificarea plantelor aparţinând speciilor a căror prelevare din natură şi exploatare, fac obiectul măsurilor de management, precum şi a altor specii cu acelaşi regim de protecţie se va face în condiţii compatibile cu menţinerea acestor specii într-o stare de conservare favorabilă, propunându-se următoarele măsuri: - interdicţia temporară şi/sau locală a recoltării anumitor specii; - reglementarea accesului în anumite zone şi/sau anumite perioade; - instituirea unui sistem de autorizare a recoltării plantelor în scopuri comerciale, inclusiv stabilirea

de cote; - reglementarea perioadelor, a modurilor şi a mijloacelor de recoltare, în conformitate cu prevederile

legislative în vigoare; - încurajarea cultivării speciilor de plante de interes economic, în vederea reducerii presiunii asupra

populaţiilor naturale.Se pune acut problema pentru unele specii spontane medicinale rare de a fi înmulţite atât

sexuat, cât şi prin culturi de celule şi ţesuturi embrionare, în cadrul unor laboratoare şi grădini botanice etc.

CONCLUZII GENERALE

1. Cercetarea plantelor medicinale şi aromatice, în ciuda istorie sale milenare, continuă

să-şi conserve prospeţimea, stârnind un interes deosebit. Fitoterapia, aromoterapia şi terapia

naturală de astăzi capătă noi valenţe, substituind-o tot mai mult pe cea alopată. În plus, încep să

fie reactualizate vechile concepţii ale unei terapii holistice. Avantajele pe care le prezintă

terapia naturală modernă, fitoterapia în special, va fi cu siguranţă generalizată pentru a putea

22

satisface cerinţele din ce în ce mai mari a cvasitotalităţii populaţiei globului în continuă

creştere.

2. Utilizarea tot mai amplă, intensivă şi extensivă, a remediilor naturale , inclusiv

al plantelor medicinale în tratarea unui număr tot mai mare de boli ale oamenilor, animalelor

domestice şi chiar ale plantelor de cultură, reprezintă unul din dezideratele majore ale

societăţii contemporane. Realizarea acestui deziderat presupune o nouă concepţie de lucru,

elaborarea de metode şi tehnici de investigaţie noi care, prin acurateţea şi eficienţa lor, să

revoluţioneze fitoterapia. Perspectiva nu exclude tipurile de cercetare practicate până acum.

3. În etapa pe care o traversăm asistăm la o conjugare a eforturilor cercetătorilor din

diferite domenii – biologi, biochimişti, farmacologi etc, cu speranţa că împreună vor reuşi să

descopere noi valenţe terapeutice ale lumii vegetale. În contextul acestor echipe, biologii au un rol

fundamental fiind singurii capabili să identifice speciile de plante potenţial medicianale şi/sau

aromatice, să le carteze şi evaluaze cantitativ în vederea exploatării lor eficiente şi raţionale sau

dimpotrivă, să solicite ocrotirea lor pentru conservarea biodiversităţii în anumite teritorii.

4. În ţara noastră, ca şi în întreaga lume, se înregistrază o revenire spectaculoasă la

medicina naturistă, homeopatică şi mai ales la fitoterapie, cu speranţa că acestea vor fi remedii

eficiente ale efectelor nocive ale diverşilor factori poluaţi şi de risc care afectează sănătatea

oamenilor.

5. Eforturile seculare ale botaniştilor români s-au materializat, printre altele, prin

descriere a numeroase specii noi de plante medicinale, stabilirea corologiei acestora pe

teritoriul României, identificarea de noi staţiuni şi de bazine exploatabile. Graţie activităţii

fructuoase ale acestor personalităţi ale biologiei româneşti şi nu numai, diversitatea

taxonomică şi corologia speciilor de plante medicinale din flora României este în

cvasitotalitatea ei cunoscută. Şi totuşi pe harta ţării noastre mai există încă sporadice pete

albe, ce se cuvin a fi eliminate.

6. Cercetările întreprinse de noi, primele de acest gen în teritoriu, au venit în

întâmpinarea acestor deziderate generoase ale societăţii contemporane, având ca obiectiv

fundamental: cunoaşterea diversităţii taxonomice, cenologice şi ecologice a plantelor

medicinaleşi/sau aromatice de pe teritoriul bazinului hidrografic Olăneşti, ca şi a potenţialului

lor medicinal şi/sau aramatic în vederea valorificării lor eficiente şi raţionale

23

7. Multitudinea obiectivelor vizate a fi realizate ne-a obligat la utilizarea unei palete

diversificate de protocoale; fără excepţie, toate au avut un caracter elaborat, incluzând activităţi

desfăşurate atât pe teren cât şi în laborator, cu respectarea întrutotul a deontologiei profesionale.

8. Demersul nostru ştiinţific a avut un caracter exhaustiv, finalizându-se cu inventarierea

tuturor speciilor medicinale şi aromatice de cormofite, caracterizarea ecologică, sociologică,

corologică şi farmacologică a acestora, evaluarea cantităţii de biomasă explotabilă şi elaborarea

unor proiecte de măsuri care vizează valorificarea eficientă şi raţională a florei şi vegetaţiei

bazinului hidrografic Olăneşti, în vederea conservării fitodiversităţii acestuia.

9. Pe lângă bogăţia reprezentată de izvoarele minerale, bazinul Olăneşti prezintă şi o floră

şi vegetaţie bogată, aşa cum rezultă din cercetările anterioare nouă (Brândza,1879-1889; Grecescu,

1898; Buia & Păun 1956, Păun & Popescu; 1971; Tarnavschi &. Rădoi (1981), Ploaie, 1999,

2005) şi personale.

10. Investigaţiile floristice s-au finalizat cu identificarea în flora spontană şi

cultivată de pe teritoriul bazinului hidrografic Olăneşti a circa 900 de specii cormofitice dintre care

249 s-au dovedit a fi medicinale şi/sau aromatice.

11. Analiza taxonomică a evidenţiat că cele 249 specii medicinale şi aromatice

Aparţin la 3 filumuri, 6 clase, 70 familii botanice şi 200 genuri.

- Distribuţia genurilor pe familii, în ordine descrescătoare, este următoarea:

Asteraceae (22), Rosaceae (16), Lamiaceae (13), Apiaceae (12), Fabaceae (9), Solanaceae (7),

Boraginaceae, Scrophulariaceae, Brassicaceae şi Ranunculaceae fiecare cu câte 6 genuri. Restul

familiilor participă la diversitatea taxonomică cu câte trei, două sau respectiv un gen.

- Genurile cu cele mai numeroase specii sunt în ordine descrescătoare: Rumex (5),

Polygonum, Galium, Solanum şi Allium- fiecare cu câte 4 specii, Lycopodium, Salix, Tilia,

Epilobium, - fiecare cu câte 3 specii, restul având una sau două specii.

- Ordinea de prezentare a taxonilor reflectă cele mai recente sisteme de clasificare a

plantelor (Ehrendorfer, 1983; Strasburger & colab., 2008; Judd & colab., 2008).

- Pentru fiecare specie sunt date, pe lângă denumirea ştiinţifică, sinonimiile, cele mai

uzitate denumiri populare, structura genomului, unele caractere ecologice şi sociologice, bioforma,

geoelementul, corologia în teritoriu, în România şi pe glob, organul vegetativ şi/sau reproducător

utilizat, perioada de recoltare, principiile active pe care le conţine şi afecţiunile umane în care sunt

utilizate.

24

12. Analiza ecologică a luat în considerare drept criterii de caracterizare a doi indici:

umiditatea şi troficitatea solului.

- În raport cu exigenţele speciilor faţă de umiditatea din sol s-a înregistrat următorul

spectru: mezofite = 96 de specii, mezohigrofite = 57 de specii, mezoxerofite = 22 de specii şi

eurifite =12 specii.

- spectrul ecoformelor în raport cu substratul pe care cresc (troficitatea, reacţia (pH-

ul) şi gradul de sărăturare a solului), s-a dovedit a fi următorul: eutrofe =79 specii; mezotrofe = 55

specii; oligotrofe = 25 specii; euritrofe = 13 specii; nitrofile = 11 specii; calcifile = 22 specii;

calcifuge = 5 specii; halofile = 2 specii.

13. Spectrul bioformelor reliefează participarea covârşitoare a hemicriptofitelor

(38,96%), urmată de terofite (10,84%), megafanerofite (10,04%), geofite (9,24%) şi chamefite

(7,63%). Cu sub 10% din cormofitele medicinale şi aromatice, participă bioformele intermediare ca

hemicriptofite–chamefite, hemicriptofite-geofite, dar şi epifite şi liane.

14. Spectrul geoelementelor este dominat de speciile eurasiatice (40,45%), urmate de cele

europene (13,8 %) şi circumpolare (10,45%) care relevă climatul temperat al zonei unde se află

bazinul Olăneşti. Se întâlnesc de asemenea şi specii cosmopolite (8,64%) care sunt principalii

constituenţi ai pădurilor, pajiştilor şi ai vegetaţiei acvatice şi palustre. Pe acest fundament se

grefează mai puţine specii sudice, termofile din etajul colinar, care aparţine la geoelementele

european-central (7,27 %), mediteranean (4,55%), atlantic-mediteranean cu (3,18%), adventiv

(2,73%), pontico-mediteranean şi submediteranean, balcano-pontic şi balcano-panonic, care se află

în pajişti şi păduri de pe versanţi sudici, însoriţi

15. Fie şi numai parţiale, datele referitoare la flora medicinală a României relevă, cu

claritate, două însuşiri fundamentale ale acesteia şi anume: o mare diversitate taxonomică şi un

potenţial terapeutic excepţional, România situându-se pe primele locuri într-un top al fitoterapiei

europene şi chiar mondiale. Analiza datelor calitative şi cantitative înregistrate de noi relevă că

situaţia de la nivel naţional se regăseşte, fireşte, la scară mică, şi în bazinul Olăneşti, potenţialul

medicinal al florei medicinale şi/sau aromatice, spontane şi cultivate este deosebit de consistent

atât din punct de vedere calitativ (numărul de boli în care pot fi utilizate) (subcapitolul (4.3) cât şi

cantitativ (dimensiunii populaţiilor şi cantitatea de biomasă ce poate fi recoltată şi valorificată

(subcapitolul 4.4).

- Din cele 249 de specii de cormofite medicinale şi/sau aromatice existente în structura

covorului vegetal al bazinului hidrografic Olăneşti, numai 84 de specii spontane (= 42 %) pot fi

valorificate cu eficienţă economică, fără a perturba biodiversitatea teritoriului. Restul speciilor sunt

25

fie ocrotite, fie într-un număr relativ mic de exemplare (indivizi); cele ocrotite prin lege, fireşte, nu

pot fi recoltate, iar recoltarea celor sporadice nu se justifică din punct de vedere economic.

Ambele categorii de specii se impune a fi nu numai ocrotite dar şi multiplicate prin înmulţire

artificială, controlată ex situ.

16. Analiza statistică a datelor înregistrate în fiecare din domeniile investigate ne-a permis

o estimare corectă a producţiei de biomasă pe care plantele medicinale şi/sau aromatice din bazinul

hidrografic Olăneşti o pot furniza în prezent, pe termen mediu şi lung, ca şi fundamentarea unui

proiect de măsuri care vizează exploatarea raţională a potenţialului economic al vegetaţiei acestui

teritoriu în vederea protecţiei şi conservării biodiversităţii acesteia.

17. Înfiinţarea a cinci arii protejate şi un mic parc naţional, s-a dovedit a fi extrem de

benefică contribuind în mod decisiv la cvaziconservarea biodiversităţii din teritoriile lor. Dar, cum

bine se cunoaşte, bazinul hidrigrafic Olăneşti, graţie frumuseţii sale naturale, este şi o zonă turistică

importantă. Numărul mare de turişti, ca şi carenţele educaţionale ale unor localnici, lasă uneori, pe

alocuri, urme impardonabile.

18. Eforturile de protejare şi conservare a biodiversităţii trebuie organizate, coordonate şi

armonizate sub forma unor proiecte cu obiective precise şi măsuri concrete. Un astfel de proiect,

aflat în desfăşurare în bazinul hidrografic Olăneşti, la care participăm şi noi, este intitulat “Move

for Nature”. El este derulat sub coordonarea echipei de management a Parcului Naţional Buila

Vânturariţa şi Inspectoratului Şcolar Vâlcea.

19. Privit prin prisma acestor rezultate, demersul nostru ştiinţific este pe deplin justificat

atât din punct de vedere ştiinţific cât şi socio-economic. Se şterge astfel o altă pată albă de pe harta

României, bazinul hidrografic Olăneşti, în privinţa cunoaşterii, evaluării şi valorificării florei

cormofitice medicinale şi/sau aromatice.

BIBLIOGRAFIE

1. Adler W., Oswald K., & Fischer R. (1994) – Exkursionsflora von Österreich, Verlag Eugem Ulmer, Sttutgart und Wien.

2. Alexan M. (1976) – Ghidul micului culegător de plante medicinale, Trustul Plafar, Bucureşti.

3. Alexan M. & Bojor O. (1983) – Fructele şi legumele – factori de terapie naturală, Edit. Ceres, Bucureşti.

4. Alexandri Al. (1982) – Chematoterapia şi combaterea bolilor de plante, Edit. Ceres, Bucureşti.

26

5. Alvarenga S.A.V., Gastmans J.P., Rodrigues G.V., Moreno P.R.H. & Emerenciano V.P. (2001) – A computer - assister aproach for chemotaxonomic studies - diterpenoids in Lamiaceae. Phytochem. 56; p.583-595.

6. Andrei M. (1971) – Să cunoaştem plantele medicinale, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

7. Anton N. (2003) – Tratamentul bolilor cu plante medicinale, Edit. Alo, Bucureşti8. Anton S. (2006) – Incursiune în medicina naturistă, ediţia a-IX-a, Edit. Polirom, Iaşi.9. Ardelean A. & Mohan Gh.(2008) – Flora medicinală a României, Edit. All, Bucureşti.10. Badea L. (1995) – Contribuţii la Piemontul Getic. Câteva observaţii geomorfologice în

regiunea Olăneşti – Cheia, Probleme de geografie, vol II, Bucureşti.11. Badea L.& Rusenescu C. (1970) – Judeţul Vâlcea. Edit. Academiei Române, Bucureşti.12.

.Bavaru A., Godeanu S., Butnaru G. & Bogdan A. (2007) – Biodiversitatea şi ocrotirea naturii, Edit. Academiei Române, Bucureşti.

13. Bărbulescu C. & Motcă Gh. (1983) – Păşunile munţilor înalţi, Edit. Ceres, Bucureşti.14. Beldie Al. (1977/1979) – Flora României. Determinator ilustrat al plantelor vasculare, vol.

I, II. Edit. Academiei R.S.R..15. Beldie Al. & Chiriţă C.D. (1967) – Flora indicatoare din pădurile noastre, Edit. Agro-

Silvică, Bucureşti.16. Begu A. (2006 ) – Biogeografia ecologică. Edit. Acadian Art, Chişinău.17. Berbece V.I., Marinoiu C., Matei A. & Mămularu Gh. (1976) – Vâlcea - Ghid turistic,

Edit. Sport turism.18. Bodea C. (1965) - Tratat de Biochime vegetală. Partea I-a. Fitochimie, Edit. Academiei,

R.S.R.19. Bodea C., Cucu V. & Cioacă C. (1982) –Tratatat de biochimie vegetală, vol. IV, Edit.

Academiei R.S.R., Bucureşti.20. Bojor O. (1959) – Contribuţii la identificarea florei medicinale din raionul Sibiu, Edit.

Framacia, Bucureşti, p. 23-35.21. Bojor O. (1998) – Pledoarie pentru viaţă lungă, Edit. Pacco, Bucureşti.22. Bojor O. & Alexan M. (1981) – Plantele medicinale – izvor de sănătate, Edit.Ceres,

Bucureşti.23. Bojor O. & Alexan M. (1984) – Plantele medicinale şi aromatice de la A la Z, Edit.

Recoop, Bucureşti.24. Bojor O. & Perianu C. (2005) – Sănătate prin seminţe, legume şi fructe, Edit. Fiat Lux,

Bucureşti.25. Bojor O. & Popescu O. (1993) - Miracolele terapeutice ale plantelor, Edit. Edimpex –

Speranţa, Bucureşti.26. Bojor O. & Popescu O. (2001) – Fitoterapie tradiţională şi modernă, Edit. Fiat Lux,

Bucureşti.27. Borza Al. (1968) – Dicţionar etnobotanic. Edit. Academiei R.S.R.28. Borza Al. & Boşcaiu N. (1965) – Introducere în studiul covorului vegetal, Edit. Academiei

R.P.R., Bucureşti.29. Botnariuc N. & Vădineanu A. (1982) – Ecologie. Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.30. Brandza D. (1880) - Vegetaţiunea României şi exploratorii ei, Academia Română,

Bucureşti.31. Buia Al. (1959) - Plante rare pentru Flora R.P. România existente în Oltenia, Comunic.

Ocrot. Nat. 4: 13- 41.32. Buia Al., & Păun M. (1956) – Materiale pentru flora Muntelui Buila, Raionul Vâlcea,

Regiunea Piteşti. Studii şi Cercetări Biol., V (1-4)85-105, Cluj.33. Buia Al., Păun M., Maloş C. & Olaru M. ( 1962) – Materiale pentru flora Masivului

Parâng, Lucrările Grăd. Bota. Bucureşti.34. Buia Al., Pavel C., Păun M. & Safta I. (1962) – Pajiştile din Munţii Parâng şi

îmbunătăţirea lor, Edit. Agro-Silvică, Bucureşti.

27

35. Buiculescu I. (1971) – Contribuţii la cunoaşterea florei medicinale din masivul Piatra Mare, Comunic. Bot., X :459-467.

36. Butură V. (1979) – Enciclopedie de Etnobotanică Românească, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

37. Calcandi V., Mitroiu-Rădulescu N., Bojor O., Calcandi J., Georgescu V., Gruia M.V., Lungeanu I., Mihăilescu-Firea S., Şerbănescu- Jitariu G., Tarpo E. & Toma N. (1976) – Contributions à l`identification et à l`evaluation des plantes medicinales de la flore spontanée du departement Dâmboviţa - Acta Bot.Horti Bucurestiensis,1975-1976, 247-255.

38. Campbell N. A. & Reece B. Jane. (2009) – Biology, 8thedition. San Francisco: Pearson Education, Inc.

39. Ceauşescu M.E,Doru G. & Bereşiu I. (1989) – Plante aromatice şi condimentare utilizate în preparatele culinare, Edit. Ceres, Bucureşti.

40. Chalchat J.C., Petrovici S.D. & Gorunovici M.S. (1998) - Quantity and composition of essential oil of wild plant Nepeta nuda L. from Yugoslavia. J. Ess. Oil Res., 10 (4) : 423- 445.

41. Chirilă P. (1987) – Medicina naturistă, Edit. Medicală, Bucureşti.42. ChongYun L., Tseng A. & Yong S., (2005) – Chinese Herbal Medicine-Modern

Application of Traditional Formules,CRC Press LLC, Boca Raton.43. Ciocârlan V. (1988/1990) – Flora ilustrată a României, vol. I, II, Edit. Ceres, Bucureşti.44. Ciocârlan V., Berca M., Chiriţă C., Coste I. & Popescu Gh., (2004) – Flora vegetală a

României, Edit. Ceres, Bucureşti.45. Ciocârlan V. & Chirilă C. (1982) –Determinatorul buruienilor din culturile agricole, Edit.

Ceres, Bucureşti, 21 p.46. Ciortan I. (2008) - Taxonomical and ecological diversity of macromycetes from area

Schitul Pahomie and Cheia Valley (Căpăţănii Mountains). Cercetări Ştiinţifice Seria a XII-a, Facultatea de Horticultură Timişoara: 382-391.

47. Ciulei I., Grigorescu E. & Stănescu U. (1993), Plante medicinale, fitochimie şi fitoterapie, Edit. Medicală, Bucureşti.

48. Ciurchea M. (1962) – Analiza comparativă a elementelor florei vasculare din raionul Vâlcea, Contribuţii Botanice, Cluj, p. 161-170.

49. Coiciu E. (1967) - Plante medicinale şi aromatice de perspectivă, Centrul de docum. Agric., Bucureşti, 80 p.

50. Coiciu E. & Racz G. (1962) –Plantele medicinale şi aromatice, Edit. Academiei R.P.R., Bucureşti.

51. Constantinescu C. (1975) – Plantele medicinale în apărarea sănătăţii, Edit. Recoop, Bucureşti.

52. Constantinescu C. & Agopian A. (1973) – Plante medicinale din flora spontană. Edit. Recoop, Bucureşti.

53. Constantinescu D. & Haţieganu E. M. (1979) – Plante medicinale, proprietăţile lor terapeutice şi modul lor de folosire,Edit. Medicală, Bucureşti.

54. Constantinescu D, Haţieganu E. M. & Busuricu F. (2004) – Plantele medicinale utilizate în terapeutică. Edit. Medicală, Bucureşti.

55. Crăciun F., Bojor O., & Alexan M. (1976) – Farmacia naturii, vol. I, II, Edit. Ceres, Bucureşti.

56. Creţu L., & Domeşenco L. (2005) – Plantele alimentare care ne apără sănătatea, Edit. Arc, Chişinău.

57. Cristea V, (1993) – Fitocenologie şi vegetaţia României, Cluj Napoca.58. Cristea V., Demayer S., & Goia I. (1996) – Ocrotirea naturii şi protecţia mediului în

România, Edit. Universităţii Cluj, Cluj – Napoca.59. Cristea V., Gafta D. & Pedrotti F (2004) – Fitosociologie. Edit. Presa Univ. Cluj, Cluj-

Napoca.

28

60. Cronquist,A. (1981) – An Integrated System of Classification of Flowering Plants, Columbia University Press, New York.

61. Cosma C. (2008) – Asigurarea stabilităţii ecologice a făgetelor montane şi premontane prin justificarea tipologică staţională a intervenţiilor silviculturale, Ecotera nr. 16, Cluj Napoca.

62. Damiano C., Frattarelli A & Giorgioni M. (2002) – Micropropagation of pear through temporary immersion, Acta Hort., 596:425-429.

63. Depkevicius A., Venskutonis R., van Beek T.A. & Linssen J.P.H. (1998) – Antioxidant activity of extract obtainid by different isolation procedures from some aromatic herbs grown in Lithuania, J. Sci. Food. Agric., 77 (1): 140-146.

64. Dihoru Gh. (1984) – Ghid pentru recunoaşterea şi folosirea plantelor medicinale, Edit. Ceres, Bucureşti.

65. Dihoru Gh., & Pârvu C. (1987) - Plante endemice în flora României, Edit. Ceres, Bucureşti.

66. Dobrescu D. (1984) – Farmacodinamie, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.67. Drăgulescu C. (1992) – Plante medicinale alimentare din flora spontană, Edit. Ceres,

Bucureşti.68. Dumitru M. (2004) – Contribuţii la studiul florei şi vegetaţiei Munţilor Parâng (judeţul

Gorj), Analale univ. din Craiova, vol.VII (XLIII), 101-104.69. Duţă V. (2005) – Farmacia naturii, miracolul vindecării cu ajutorul remediilor naturiste,

Edit. Ştefan, Bucureşti.70. Ene M. (2003) – Potenţialul Turistic al judeţului Vâlcea, aspecte privind patrimoniul

natural şi antropic de interes turistic. Geografia judeţului Vâlcea. Teorie şi practică. Edit. Offsetcolor, Rm. Vâlcea.

71. Enea D. (2004) – Prezentarea a două specii medicinale obţinute în sectorul „Plante cultivate” ale Grădinii Botanice „Al. Buia” a Universităţii Craiova, Analele Universităţii din Craiova, Fac. de Horticultură, vol VII :219 – 223.

72. Ehrendorfer F. (1983) – Summary statement, Nord J. Copenhagen, nr.3:151-155.73. Fătu A. (1880) – Tratat de Botanică, Partea I-a. Universitatea din Iaşi.74. Fischer E. (2000) - Dicţionarul plantelor medicinale, Ghid practic pentru cultivarea şi

utilizarea plantelor medicinali şi aromatice. Edit. Gemma Press, Bucureşti.75. Geiculescu V.T. (1987) – Bioterapie. Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.76. Gherghi H., & Millim K. (1980) – Îndrumător pentru valorificarea fructelor în stare

proaspătă, Edit. Ceres, Bucureşti.77. Goina T., Constantinescu E., Ciulei I., Rocz G., & Grigorescu E. (2001) – Index

fitoterapeutic, Edit. Cantas, Iaşi.78. Gontea I. (1970) – Alimentaţia raţională a omului, Edit. Didactica şi Pedagogică,

Bucureşti.. 79. Grigorescu E. (1987) – Din ierburi s-au născut medicamente, Edit. Albatros, Bucureşti.80. Grigorescu E., & Silva F. (1997) – De la etnomedicină la fitoterapie, Edit. Spiru Haret,

Iaşi.81. Ionescu Al., Barabos N., & Lungu V. (1992) – Ecologie şi protecţia mediului, Imprimeria

Coresi, Bucureşti.82. Ionescu-Stoian P., & Savapol E. (1977) – Extracte farmaceutice vegetale, Edit. Medicală,

Bucureşti.83. Istudor V. (1998/2001/2005) – Farmacognozie, Fitochimie, Fitoterapie, vol. I,.II, III, Edit.

Medicală, Bucureşti.84. Janicsák G., Máthé I., Mikóssy-Vari V. & Blumen G. (1999) – Comparative studies of

the rosmarinic and caffeic acid contents of Lamiaceae species, Bioch. Syst. Ecol., 27: 733-738.

85. Judd W.S.,Campbell C.S.,Kellogg A. E., & Stevens P.F. (1999) – Plant Systematics: A Phylogenetic Approach. Sinauer Associates, Inc., Sunderland, Massachusetts USA.

29

86. Judd W.S., Campbell C.S., Kellogg A. E., Stevens P.F, & Donoghue M. I. (2008) –Plant Systematics. A phylogenetic approach, 3rdEdit. Sinauer Associates, Inc.Sunderland, Massachusetts USA.

87. Lamaison L.J., Petite-Freytet C., Duband F. & Carnat P.A. (1991) - Rosmarinic acid content and antioxidant activita in French Lamiaceae, Fitoterapia, 2:166-178.

88. Lawrence B.M. (1992) - Chemical components of Labiatae oils and their exploitation . In: Harley R.M. & Reynolds T. (Eds.)- Advances in Labiatae Science, Royal Bot. Garden, Kew. P.399 – 436.

89. Lawrence B.M. (1993) - A planning scheme to evaluate new aromatic plants for the flavor and fragrance industries ,Wiley New York.

90. Laza A. (2000) – Îndreptar profilactic şi terapeutic de medicină naturistă, Edit. Păzitorul Adevărului, Făgăraş.

91. Laza A. & Racz G. (1975) – Plante medicinale şi aromatice, Edit. Ceres, Bucureşti.92. Lehninger D.L. (1987) –Biochimie, Edit. Tehnică, Bucureşti.93. Lehrer A.Z. & Lehrer M.M. (1990) - Cartografierea faunei şi florei României

(coordonate arealogice), Edit. Ceres, Bucureşti.94. Liangteng Z., Youghua L., Boaling L., Biyao L.& Nianhe X, (1993) – Aromatic plants

and essential constituents , South Chema Inst. Bot. Hai Feng. Publ. Co.95. Lucescu A., & Ionescu T. (1985) – Fructele de pădure, Edit. Ceres, Bucureşti.96. Marinescu D. (2007) –Tratat de dreptul mediului, Edit. Universul Juridic, Bucureşti.97. Mândruţ O. (2002) - România geografie regională, Edit. Universităţii de Vest „Vasile

Goldiş”, Arad.98. McNeill J. & colab. (2006) – International Code of Botanical Nomenclature, Viena.99. Micuţ I.C. (1985) –Plante în medicină, vol.I. Edit. Litera, Bucureşti100. Mindel E. (1991) –Biblia vitaminelor, Edit. Elit, Bucureşti.101. Mitroiu-Rădulescu N., Bojor O., Georgescu V., Gruia M.V., Guja M., Pelea M.,

Şerbănescu- Jitariu G., Tarpo E. & Toma N. (1981) – The charting of the spontaneous medicinal flora the district of Mehedinţi, in view of its utilisation, Acta Bot.Horti Bucurestiensis,1979-1980, 205-211.

102. Mocanu Şt., & Răducanu D. (1983) – Plantele medicinale şi aromatice, Edit. Ceres, Bucureşti.

103. Mohan Gh. (2000) – Mica enciclopedie de plante medicinale şi fitoterapie, Edit. All, Bucureşti.

104. Mohan Gh. (2003) – Atlasul plantelor medicinale din România, Edit. Corint, Bucureşti.105. Mohan Gh. (2006) – Tratarea bolilor cu plante medicinale, Edit. Corint, Bucuresti.106. Mohan R. (2009) –Aromaterapia şi sănătatea, Natura, vol. 51, Edit. Universităţii de Vest

„ Vasile Goldiş ”, Arad, p 121 – 130.107. Munteanu S.L. (1996) – Cultura plantelor medicinale aromatice, Edit. Dacia, Cluj

Napoca.108. Munteanu S.L. (1990) – Plante medicinale şi aromatice cultivate în România, Edit. Dacia,

Cluj Napoca.109. Nabors M. W. (2004) –Introduction to botany, Pearson Education, Inc., San Francisco.110. Naum T. & Grigore M. (1974) – Geomorfologie, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.111. Nădăşan V. (2003) – Incursiune în fitoterapie, Edit. Viaţă şi sănătate, Bucureşti.112. Neacşu P., Tiţă M.G., Mogoşanu G.D. & Tiţă I. (2006) – Remedii naturale în tratamentul

bolilor, Edit. Sitech, Craiova.113. Neamţu G., Câmpeanu G., & Socaciu C. (2005) – Biochimie vegetală, Edit. Didactică şi

Pedagogică, Bucureşt i.114. Nedelcu G., & Rădoi Tr. (1980) –Beitrag zum phytosoziologiscen studium dea moares

Lacul Frumos, Hidrobiologia, Edit. Academiei R.S.R., Bucureşti.115. Niculescu M. ( 2003) - Wooden Flora analysis in the upper basin of the Luncavâţ River

(Vâlcea County), Acta Horti Bot. Bucurest. 30: 95-99.

30

116. Niţă Ibrian E. (1999) – Hrana vie şi leacuri naturale pentru o sănătate deplină, Edit. Eikon, Cluj Napoca.

117. Nuñez D.R. & Obón C. (1992) - Palaeoethnobotany of the Labiatae in Europe and The near East. In: Harley R.M. & Reynolds T (Eds) – Advances in Labiatae Science, Royal Bot.Garden Kew.

118. Oltean M., Negrean G., Popescu A., Roman N., Dihoru G., Sanda V., & Mihăilescu S. (1994) – Lista roşie a plantelor superioare din România, Studii,sinteze,documentaţii de ecologie, Acad.Română, Institutul de Biologie, nr.1:1-52.

119. Pârvu C. (1997) – Universul plantelor – Mica enciclopedie, Edit. Enciclopedică, Bucureşti.120. Pădure I. M. (2002) – Distribution of Nepeta parviflora Bieb. (Lamiaceae) in Romania

with ecological and phytocoenological consideration, Rev. Roum. Biol. Biol Veget., 47 (1-2)57-65.

121. Pădure I. M. (2005) – Monographic researches of Nepeta L species in Romania, PhD thesis, Univ. Bucureşti, Facultatea de Biologie, 377 p.

122. Pădure I. M. (2008) – Chemical constituents of the essential oils of eight species of Salvia L. (Lamiaceae) from Romania, Acta Horti Bot. Bucurest. 35: 20-25.

123. Păun E., Mihalea A., Dumitrescu A., Verzea M., & Cojocariu O. (1986/1988) –Tratat de plante medicinale şi aromatice cultivate, vol. I, II, Edit. Academiei Române, Bucureşti.

124. Păun M., Turenschi E., Grigore S., Ifteni L., Chirilă C., Ciocârlan V., Pazmani D., Moldovan D., & Popescu Gh. (1980) - Botanica - Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

125. Peak K.Y., Yu K.J., Park S.I., Sung N.S. & Park C. H. (1995) – Micropropagation Rhamamia glutinosa as medicinal plant by shoot tip and root segment culture, Acta Hort., 390:113-120.

126. Pedersen J.A. (2000) – Distribution and taxonomic implication of some phenolics in the family Lamiaceae determined by ESR spectroscopie, Bioch.Sysr. Ecol., 28:229-253.

127. Peiulescu M. A., & Popescu H. (1978) – Plante medicinale în terapia modernă, Edit. Ceres, Bucureşti.

128. Percek A. (1985) – Medicamentul –acest necunoscut, Edit. Ceres, Bucureşti.129. Ploaie Gh. (1987) – Valea Lotrului, Edit. Sport – Turism, Bucureşti.130. Ploaie Gh. (1999) – Natura sălbatică din Vâlcea, Edit. Prisma, Râmnicu Vâlcea.131. Ploaie Gh. (2005) – Masivul Buila Vânturariţa, un spectacol al naturii, Edit. Almarom,

Râmnicu Vâlcea.132. Ploaie Gh. & Anghel D. (2003) – Ecologia şi economia în munţii din judeţul Vâlcea.

Geografia judeţului Vâlcea, Edit. Offsetcolor, Râmnicu. Vâlcea, p 198 – 208.133. Ploaie Gh., Nicolescu E. & Ploaie Gh. Jr. (2004) Date preliminare privind înfiinţarea unei

rezervaţii naturale Dengheru-Cioara din Munţii Parâng, Analele Univ. din Craiova, vol.VII, (XLIII): 111-120.

134. Ploaie Gh. & Turnock D. (1999) – Public perception of the environment in the mountain of Vâlcea County, Geojournal, 55:683-701

135. Pop E. & Sălăgeanu N. (1965)- Monumente ale naturii din România, Edit. Meridiane, Bucureşti.

136. Pop E., & Soran V.(1971 -Criteriul chimic în filogenia şi taxonomia plantelor, Natura,nr. 5.

137. Popescu A., & Sanda V. (1998) – Conspectul florei cormofitelor spontane din România, Acta Bot. Horti Bucurestiensis, Edit. Universitatea din Bucureşti.

138. Popescu Gh. (1971) – Plante noi sau rare pentru flora Olteniei identificate în bazinul Bistriţei, jud. Vâlcea, Analele Univ. Craiova, ser. III,vol. III (XIII)

139. Popescu Gh. (1974) – Studiul floristic şi geobotanic al bazinului hidrografic al Bistriţei Vâlcii, Teză de doctorat, Univ. Bucureşti.

140. Popescu Gh. (2004)–Unele aspecte ale evoluţiei şi clasificării lumii vii, Analele Universităţii din Craiova, Facultatea de Horticultură, vol.VII: 1-50.

141. Popescu Gh. (2009) – Introducere în botanica filogenetică, Edit. Sitech, Craiova.

31

142. Popescu Gh., Costache I., Răduţoiu D., Boruz V., & Ciortan I. (2004) - Contribuţii la cunoaşterea florei Catenei calcaroase Buila-Vânturariţa din Munţii Căpăţânii, Acta Horti Botanici Bucurestiensis, 31, p.103-109.

143. Popescu H. (1984) –Resurse medicinale în flora Românie, Edit. Dacia, Cluj – Napoca.144. Popescu N. (1968) – Munţii Căpăţânii şi Coziei, Edit. Consiliului Naţional pentru Educaţie

fizică şi sport, Bucureşti.145. Popescu N. (2003) – Judeţul Vâlcea, Harta geomorfologică – unităţi, tipuri şi forme de

relief, Geografia judeţului Vâlcea, Teorie şi Practică, Edit. Offsetcolor, Râmnicu Vâlcea, p.42-50.

146. Popescu I., & Gorgan N. (1996) – Băile Olăneşti – file de istorie, Edit. Tipo – Car Prodserv, Bucureşti.

147. Popovici I., Lupuleasa D., & Hrişcu A. (1997) – Dicţionar farmaceutic, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

148. Potlog A., & Vinţan A. (1985) – Plante aromatice, Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.

149. Procopie G. (2006) – Potenţialul natural al turismului în spaţiul carpatic şi subcarpatic dintre Olt şi Bistriţa vâlceană, Teză de doctorat, Universitatea din Bucureşti,

150. Procopie G., Naum T., & Văcaru M. (2003) – Forme de pseudocarst dezvoltate pe breciile şi conglomeratele din sud – estul Munţilor Lotru şi Căpăţâna, Geografia judeţului Vâlcea. Teorie şi practică, Edit. Offsetcolor, Rm. Vâlcea, p. 44 - 48.

151. Prodan I. & Buia Al. (1966) –Flora mică ilustrată a României, Edit.Agro-silvică, Bucureşti.

152. Racz G., Laza A., & Voiciu A. (1970) – Plante medicinale şi aromatice, Edit. Ceres, Bucureşti.

153. Radu A., & Andronescu E. (1981) – Botanica farmaceutică, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

154. Ravan P.H., Evert R.F. & Eichhorn E.S. (2005) – Biology of Plants,7th Edit. New York: W.H. Freeman and Company.

155. Rădoi Tr. (1975) –Contribuţii privind flora bazinului Olăneşti, Studii şi cercetări, Ocrot. Monum. Naturii, Drobeta Turnu Severin, p 141 -149.

156. Rădoi Tr. (1978) – Etajarea vegetaţiei bazinului Olăneşti. Studii şi cercetări, Ocrot. Monum. Naturii, Tg Jiu, p. 99 –106.

157. Roşca Gr. (1974) – Relieful României, Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.158. Rojanschi V., Bran F. & Diaconu G. (1997) – Protecţia şi ingineria mediului, Edit.

Economică, Bucureşti.159. Roşu Al. (1980) – Geografia fizică a României, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.160. Saker M. M & Kawashity S.A. (1998) - Tissue culture and Flavonoid Content of Nepeta

and Plantago , species endemic in Egipt. Fitoterapia, LXIX (4): 358364.161. Sanda V. (2002) – Vademecum cenostructural privind covorul vegetal din România,

Edit.Virgiliu, Bucureşti.162. Sanda V., Popescu A. & Stancu I.D. (2001) – Structura cenotică şi caracterizarea

ecologică a fitocenozelor din România, Edit.World Galaxy, Piteşti.163. Savin I. (1990) – Să ne tratăm fără medicamente, Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti.164. Sârbu A. (2001) – Diversitatea plantelor în contextul strategiei europene de conservare a

biodiversităţii, Edit. Alo, Bucureşti.165. Scarlat M. A. & Tohăneanu M. (2009) – Bazele fitoterapiei, Edit.World Galaxy, Piteşti.166. Simionescu I. (1961) – Flora României, Edit. Tineretului, Bucureşti.167. Simion M. & Iovanca H. (2008) – Antioxidanţii naturali-o alternativă ecologică, Ecotera

nr. 16, Cluj Napoca, p. 8-9.168. Soltis D.E., Soltis S.P., Endress P.K. & Chase M.W. (2005) –Phylogeny and Evolution of

Angiosperms. Sinauer Associates,Inc., Sunderland, Massachusetts USA.

32

169. Stuesssy T. F. (2009) – Plant Taxonomy.The Systematic Evaluation of Comparative Data 2ndEdit, Columbia University Press, New York.

170. Strasburger E., Noll F., Schenck H. & Schimper A. F. W. (2008)- Lehrbuch der Botanik, 36th edition, revised by Bresinsky A., Körner C., Kadereit J.W. , Neuhaus G.,& Sonnewald U.,Spektrum Akademischer Verlag,Heidelberg 2008

171. Săvulescu Tr. (coordonator) - (1952 – 1976) - Flora RPR - RSR, vol. I – XIII, Edit. Academiei Române, Bucureşti.

172. Ştefurea Tr., Lungu L., Ţeculescu V. & Popescu A. – (1965) – Specii de Carex şi Salix din sfagnetele de pe Valea Lotrului cu unele consideraţii geobotanice,Anale Univ. Bucureşti, pp 81-95.

173. Ştefurea Tr., Popescu A., Zitti R. & Mihai G. (1971) – Analiza florei cormofitelor din sectorul Şviniţa –Tricule (Clisura Dunării), Comunic. Bot., X:111-131.

174. Toma C. & Rugină R. (1998) – Atlas anatomia plantelor medicinale, Edit. Academiei Române, Bucureşti.

175. Tamaş M. & Oniga I. (2001) – Produse fitoterapeutice româneşti, Edit. Medicală, Cluj – Napoca.

176. Tohăneanu M. & Scarlat M.A. (1999) – Ghid de terapie naturistă, Edit. Romcartexim, Bucureşti.

177. Tiţă I. (1994) – Cromozomii. Evoluţia şi unicitatea lumii vii, Edit. Lotus-Co,Bucureşti 178. Tiţă I. (2003) – Botanică farmaceutică, Edit. Didactică şi Pedagogică,Bucureşti179. Tiţă I. (2005) – Botanica farmaceutică, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.180. Tiţă I. & Năstase A. (1997), Flora medicinală din Oltenia, Edit. Scrisul Românesc,

Craiova.181. Tiţă I. & Năstase A. (1997) – Flora medicinală din Oltenia, Edit. Scrisul românesc,

Craiova.182. Todor I. (1968) – Mic atlas de plante din flora R. S. R. Edit. Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti.183. Toma N., Bojor O., Gruia M.V., Hodişanu M., Mihăilescu-Firea S., Mitroiu-

Rădulescu N. & Tarpo E. (1978) – Beiträge zur Qualitativen und mengenmassingen erfassung der wildwachsenden helpflanzen aus dem nordichen teil des bezirkes Bistriţa-Năsăud. Acata Bot.Horti Bucurestiensis,1977-1978, 255-266.

184. Treban M. (2005) – Sănătatea din farmacia Domnului, Edit. Hungra Print, Budapesta.185. Tudor I. & Minoiu M. (2004) – Plante medicinale miraculoase din flora României, Edit.

Artmed, Bucureşti.186. Tudoran P. (1995) – Geografia fizică a României, Edit. Carpatica, Cluj – Napoca.187. Ulubelen A. (2003) – Cardioactiv and antibacterial terpenoids from some Salvia species,

Phytochemistry, 64, 2: 395-399.188. Tutin T. & colab. (1964-1980) – Flora europea, 1-5, Cambridge University Press,

Cambridge.189. Vaczy C. (1980) – Dicţionar botanic poliglot, Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.190. Valnet J. (1986) – Tratamentul bolilor prin legume, fructe şi cereale, Edit. Ceres,

Bucureşti.191. Van Dyke F. (2008) – Conservation Biology. Foundations, Concepts, Applications, 2nd Edit.

Springer Science and Business Media, New York.192. Vasilica Mozăceni A. (2003) – Ghidul plantelor medicinale, Edit. Polirom, Iaşi.193. Velcea I. (1971) –Piemontul Getic, Edit.Academiei R.S.R., Bucureşti.194. Zeven A. C. & Zhukovsky P. M. (1975) – Dictionary of cultivated plants and their centres

of diversity excluding ornamentals, forest trees, and lower plants, Centre for Agricultural Publishing and Documentation.

195. Zitti R. & Retezeanu M. (1958) – Flora medicinală spontană dibn raionul Caransebeş, Lucrările prezentate la Conferinţa Naţională de Farmacie, Bucureşti, 68-79.

196. Zitti R. & Retezeanu M. (1958) – Flora medicinală spontană din raionul Făget, Lucrările

33

Conferinţei Naţionale de Farmacie, Bucureşti, 105-109.197. Zohary D. & Hopf M. (2001) – Domestication of Plants in the Old World,3-rd Edit.

Oxford University Press, Oxford.198. * * * (1952 -1980) – Flora R.P.R.,vol I-XIII, Edit. Academiei R.P.R.-R.S.R., Bucureşti.199. * * * (1993) – Farmacopeea Română, ediţia a X-a, Edit. Medicală, Bucureşti.200. * * *(2005) – Ordin nr. 401/19 aprilie 2005 - privind prelucrarea, procesarea şi

comercializarea plantelor medicinale şi aromatice utilizate ca atare, parţial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate, Monitorul Oficial, partea I-a nr. 456/30 mai.

201. * * * (2000) – Raport la studiul de impact asupra mediului pentru zăcământul de ape minerale Olăneşti.

202. * * * (1999) – Studiul pedologic teritorial Băile Olăneşti, Vâlcea.203. * * * (1992) – Atlasul cadastrului apelor din România, vol.I, Bucureşti.

34