Neclasificat

NECLASIFICAT 1 din 27

ROMÂNIA MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „Carol I” Şcoala doctorală

NECLASIFICAT Exemplar nr. __

Doctorand locotenent-colonel Radu-Viorel MARCU

REZUMAT

TEZĂ DOCTORAT

TEMA:

SOLUŢII PRIVIND DEZVOLTAREA AUDITULUI DE SISTEM

ÎN ARMATA ROMÂNIEI

CONDUCĂTOR DE DOCTORAT Colonel (rz) profesor universitar

doctor Marin DUMITRU

Teză elaborată în vederea obţinerii titlului de DOCTOR în ŞTIINŢE MILITARE

- BUCUREŞTI, 2018 -

Neclasificat

NECLASIFICAT 2 din 27

STRUCTURA TEZEI DE DOCTORAT

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1 ASPECTE CONCEPTUALE ŞI FUNCŢIONALE ÎN

ACTIVITATEA DE AUDIT PUBLIC INTERN

1.1. Delimitări privind auditul public intern

1.1.1 Definiţia auditului intern şi termenii cheie

1.1.2 Cadrul General de Practici Profesionale

1.2. Organizații în auditul intern

1.2.1 Institutul auditorilor interni

1.2.2 Confederaţia europeană a institutelor de audit intern

1.2.3 Asociația Auditorilor Interni din România

1.2.4 Institutul francez de audit și control intern

1.2.5 Oficiul național de audit din Marea Britanie și Irlanda de Nord

1.3. Activitatea de audit în armatele statelor dezvoltate

1.3.1 Structura de audit în Armata Statelor Unite ale Americii

1.3.2 Structura de audit intern în Armata Regatului Unit al Marii

Britanii şi Irlandei de Nord

1.3.3 Analiză comparativă asupra structurilor de audit intern din

armatele țărilor de referință

1.3.4 Dezvoltarea auditului de sistem la nivel internațional

CAPITOLUL 2 REGLEMENTAREA ŞI MODUL DE ORGANIZARE A

ACTIVITĂŢII DE AUDIT PUBLIC INTERN ÎN

ROMÂNIA

2.1. Cadrul naţional de reglementare a auditului public intern

în entităţile publice

2.1.1 Scurt istoric legislativ la nivel național

Neclasificat

NECLASIFICAT 3 din 27

2.1.2 Elemente definitorii privind auditul public intern

2.2 Structura organizatorică şi atribuţiile structurilor implicate

în procesul de audit. Auditorii interni

2.2.1 Comitetul pentru Audit Public Intern

2.2.2 Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern

2.2.3 Comitetul de Audit Intern

2.2.4 Compartimentul de Audit Public Intern

2.2.5 Auditorii interni

2.3 Planificarea și metodologia națională de derulare a unei misiuni

de asigurare

2.3.1 Planificarea în audit

2.3.2 Metodologia de derulare a misiunilor de asigurare

2.4 Evoluţii în legislaţia naţională şi analiza cadrului de

reglementare

2.5 Analiza comparativă auditului de sistem raportat la celelalte

tipuri de audit

CAPITOLUL 3 ELEMENTE DE IDENTITATE ŞI ORGANIZARE ÎN

ACTIVITATEA DE AUDIT PUBLIC INTERN ÎN

ARMATA ROMÂNIEI

3.1 Rolul auditului public intern în Armata României.

Organizare structurală

3.1.1 Compartimentul de audit public intern în Armata României –

Definire

3.1.2 Atribuţii şi limitări în activitatea de audit public intern în

Ministerul Apărării Naționale

3.2 Dezvoltarea organizațională și metodologică a auditului

public intern în Ministerul Apărării Naționale

3.2.1 Etapa incipientă (1999 – 2002)

3.2.2 Etapa de evoluţie (2002 – 2014)

3.2.3 Etapa de maturitate (2014 – prezent)

Neclasificat

NECLASIFICAT 4 din 27

3.3 POZIȚIONAREA DIRECȚIEI AUDIT INTERN,

RAPORTAT LA COMPARTIMENTELE DE AUDIT

PUBLIC INTERN DIN ROMÂNIA

3.3.1 Stadiul organizării şi exercitării auditului public intern

3.3.2 Statutul şi independenţa Compartimentului de Audit Public

Intern

3.3.3 Statutul și competența auditorilor publici interni

3.3.4 Asigurarea pregătirii profesionale a auditorilor interni

3.3.5 Asigurarea/adecvarea cadrului metodologic și procedural.

3.3.6 Planificarea și derularea misiunilor de audit public intern

3.3.7 Urmărirea implementării recomandărilor

3.4 Reglementarea şi metodologia naţională de desfăşurare a

auditului de sistem

3.4.1 Cadrul naţional de reglementare

3.4.2 Metodologia actuală de derulare a misiunilor de audit de sistem

3.4.3 Analiza comparativă a prevederilor referitoare la auditul de

sistem

CAPITOLUL 4 CĂI ȘI METODE DE DEZVOLTARE A AUDITULUI DE

SISTEM

4.1 Conceptul de sistem. Abordarea sistemică în audit

4.1.1 Teoria generală a sistemelor

4.1.2 Gândirea sistemică

4.1.3 Conceptualizarea sistemului în auditul public intern

4.1.4 Identificarea sistemelor în cadrul unei instituții publice

4.1.5 Avantajele/dezavantajele derulării unor misiuni de audit de

sistem

4.2 Planificarea strategică a auditului public intern

4.2.1 Strategii referitoare la auditul public intern

4.2.2 Documente strategice la nivelul Ministerului Apărării Naționale

Neclasificat

NECLASIFICAT 5 din 27

4.3 Direcţii de acţiune în dezvoltarea auditului de sistem

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

GLOSAR

ABREVIERI

LISTA FIGURILOR

LISTA TABELELOR

BIBLIOGRAFIE

LISTA ANEXELOR

Neclasificat

NECLASIFICAT 6 din 27

SINTEZA IDEILOR PRINCIPALE

CUVINTE CHEIE: audit public intern; standarde internaţionale de audit intern;

audit de sistem; Armata României, Direcţia audit intern; asigurare; evoluţie;

transformare.

Auditul intern a cunoscut o continuă evoluţie de-a lungul timpului,

determinată de schimbările survenite în abordarea fenomenului economic de către

companiile private şi instituţiile de stat. Astfel, în timp, funcţia de audit a ajuns să

ofere asigurării managementului că activităţile desfăşurate sunt gestionate

corespunzător şi contribuie la realizarea obiectivelor asumate, în contextul în care

progresul economic plasează întreprinderile/organizaţiile într-o continuă

confruntare cu îmbunătăţirea performanţelor proprii, într-un mediu considerat ostil.

Timp de secole, auditul intern a fost considerat doar o simplă procedură

administrativă cu rol de verificare a documentelor contabile pentru prevenirea

fraudei şi risipei. Putem spune că, dezvoltarea auditului a început odată cu „marele

crash economic”, ale cărui efecte s-au manifestat începând cu anul 1929, atunci

când, conştientizând vulnerabilităţile la care se expuneau, statul (prin instituţiile

sale), acţionarii şi/sau băncile, au început să solicite rapoarte de audit asupra

situaţiilor financiare.

Treptat, sfera de cuprindere a auditului intern a fost lărgită, prin cuprinderea

unor noi domenii şi, implicit, obiective. Astfel, constatăm că, dacă, începând cu

anul 1950 obiectivul principal al auditului a constat în ,,atestarea sincerităţii şi

regularităţii situaţiilor financiare” ale entităţilor economice, în anii ’70,

obiectivele auditului s-au extins spre verificarea asigurării conformităţii

activităţilor/operaţiunilor desfăşurate de către entităţile auditate cu normele legale

Neclasificat

NECLASIFICAT 7 din 27

în vigoare. În ceea ce priveşte rolul actual al auditului intern, se constată că această

activitate, primordial, sprijină organizaţiile să-şi atingă obiectivele, în principal,

prin evaluarea proceselor de management al riscurilor.

Apariţia conceptului de audit intern în ţara noastră a reprezentat un pas

important în evoluţia tuturor instituţiilor publice, inclusiv a organizaţiei militare,

prin contribuţia pe care a adus-o la perfecţionarea managementului. Auditul intern

a fost implementat în România prin Ordonanța Guvernului nr. 119/1999 privind

auditul intern şi controlul financiar preventiv. Actul normativ cerea ca, în toate

structurile bugetare să se implementeze principiile, metodele şi uzanţele auditului

public intern şi să se înfiinţeze structuri specializate, de dimensiuni rezonabile şi

potrivite, care să aplice/impună aplicarea legislaţiei în domeniu şi auditul public

intern, ca atare, până în cele mai mici structuri ale organizaţiei.

Menţionăm că, la data aprobării, Ordonanţa Guvernului reglementa atât

auditul intern, controlul intern şi controlul financiar preventiv la nivelul

instituţiilor/entităților publice. Ulterior, prin apariţia Legii nr. 672/2002 privind

auditul public intern, s-a realizat delimitarea necesară între auditul public intern şi

activităţile de controlul intern şi controlul financiar preventiv.

Actul de naştere al auditului public intern în Armata României este

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2000 privind organizarea şi

funcţionarea Ministerului Apărării Naționale, atunci când, la art. 4 alin. (1),

Direcția audit intern a fost nominalizată ca structură centrală a ministerului.

În prezent, domeniile de activitate/atribuţiile Direcţiei audit intern sunt

consemnate în Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea

Ministerului Apărării Naționale, republicată, la art. 22, unde, se precizează că

„Direcția audit intern asigură, conform legii, organizarea auditului public intern

şi execută auditarea tuturor activităților desfășurate în structurile centrale,

structurile şi forțele subordonate acestora din Ministerul Apărării Naţionale,

precum şi în structurile aflate în coordonarea sau sub autoritatea acestuia, pentru

îndeplinirea obiectivelor stabilite, inclusiv evaluarea sistemului de control intern

Neclasificat

NECLASIFICAT 8 din 27

managerial.”1.

În ceea ce priveşte structura organizatorică, „părinţii” auditului public intern

în Armata României au supus aprobării conducerii Ministerului Apărării Naționale

înfiinţarea unei structuri de dimensiune „direcţie” care să fie formată, pe principiul

exercitării teritoriale a auditului, compusă, în principal, din următoarele structuri:

Secţia audit intern (organe centrale) şi secţiile de audit intern teritoriale nr. 1-8,

dispuse în Bucureşti, Craiova, Timişoara, Cluj, Braşov, Iaşi, Buzău şi Constanţa.

Menţionăm faptul că, Direcţia audit intern a luat ființă pe structura fostului

Inspectorat General al Ministerului Apărării Naționale.

În opinia noastră, auditul public intern aplicat în cadrul Armatei României a

fost influenţat, în mod direct, în principal, de următorii factori majori:

- evoluţia auditului public intern, începând cu anul 2000 şi până în

prezent, atât în mediul internaţional/statele de referinţă în domeniu, cât şi în

societatea românească;

- evoluţia structurală şi a elementelor conceptuale de referinţă în armată;

- evoluţiile economico-sociale ale societăţii româneşti şi influența crizei

economico-financiare în ţara noastră.

În paralel, Armata României a început un amplu proces de restructurare, în

special, ca urmare a exigenţelor legate de procesele de integrare şi aderare a

României la Alianţa Nord-Atlantică şi Uniunea Europeană.

Documentul programatic care a inclus principalele elemente în evoluţia

Armatei României pentru următorii 25 de ani este constituit de Strategia de

transformare a Armatei României. Procesul de transformare a armatei este unul

amplu şi dinamic, care obligă elementele funcţionale în conexiune, aşa cum este şi

cazul auditului public intern, la adaptare şi proprie transformare. Astfel, din punct

de vedere al funcţionalităţii, auditul public intern în Armata României manifestă

următoarele elemente modificatoare generate de transformarea structurii de forţe:

- fundamentarea teoretică şi introducerea în practică a unor noi forme de

1 în cadrul Regulamentului de organizare şi funcţionare al MApN, aprobat prin OMApN nr. MS 118/2007, sunt detaliate domeniile de activitate/atribuţiile DAI;

Neclasificat

NECLASIFICAT 9 din 27

audit;

- remodelarea structurală în conformitate cu redimensionarea armatei.

Conducerea Ministerului Apărării Naționale îşi manifestă exigenţele faţă de

anumite procese din Armata României şi prin nevoia de a primi informaţii, în timp

scurt, în ceea ce priveşte evoluţia lor şi, totodată, de a primi anumite asigurări

rezonabile că aceste procese se desfăşoară în condiţii de legalitate şi normalitate.

Ca principal instrument de verificare a unor astfel de raportări la legislaţie şi bună

practică, Direcţia audit intern şi-a asumat auditarea unor procese, în cursul

dezvoltării acestora, fără a interfera cu ele, aşa cum este cazul auditului achiziţiilor

publice, auditului vânzărilor de bunuri, auditului închirierii imobilelor din

domeniul public al statului ș.a. Este de subliniat, ca o particularitate, că acest tip de

audit se exercită numai în cadrul Ministerului Apărării Naționale şi impune un grad

de precizie al executării misiunilor, extrem de sporit, un control riguros asupra

exercitării corecte şi neutre a actului de audit şi că, totodată, este generatorul unei

securităţi sporite în faţa greşelilor, a actului de corupţie sau fraudare.

În ceea ce priveşte derularea misiunilor de audit de sistem, trebuie menţionat

faptul că, Direcţia audit intern din cadrul Ministerului Apărării Naționale, alături

de structura similară din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, şi-au asumat rolul

de pionierat în acest domeniu, fiind singurele structuri, din instituțiile publice, care

potrivit Unităţii Centrale de Armonizare a Auditului Public Intern, au derulat,

anual, astfel de misiuni.

Motivația alegerii temei de cercetare Soluţii privind dezvoltarea auditului de

sistem în Armata României, este multiplă, și are în vedere, cel puțin, următoarele:

experiența profesională proprie:

o 12 ani de experiență în auditul public intern, perioadă în care am

încadrat, inițial, atât funcții de execuție, cât și, ulterior, funcții de

conducere, atât la nivelul structurilor de audit intern teritoriale cât și,

în prezent, la nivelul structurii centrale a Direcției audit intern din

cadrul Ministerului Apărării Naționale;

Neclasificat

NECLASIFICAT 10 din 27

o alegerea mea, în anul 2017, în funcția de președinte al Comitetului de

audit intern al Direcției audit public intern din Ministerului Finanțelor

Publice (funcție deținută și în prezent);

o calitatea de membru în The Institute of Internal Auditors, European

Confederation of Institutes of Internal Auditing și Asociația

auditorilor interni din România, încă din anul 2007 (cele mai

semnificative organizații în auditul public intern, la nivel internațional,

european și național);

o participarea în cadrul primelor misiuni de audit de sistem de la nivelul

Direcției audit intern, în calitate de membru în comisia coordonatoare

a misiunii, precum și, ulterior, desemnarea mea ca șef al echipei de

coordonarea în cadrul misiunilor de audit de sistem de la nivelul

Direcției audit intern a Ministerului Apărării Naționale;

o participarea în cadrul echipelor care au realizat, la nivelul MApN,

misiunile de audit intersectoriale coordonate de către Unitatea

Centrală de Armonizare a Auditului Public Intern de pe lângă

Ministerul Finanțelor Publice;

o participarea în cadrul colectivului de elaborare a Normelor

metodologice privind exercitarea auditului public intern în Ministerul

Apărării Naţionale, aprobate prin Ordinul ministrului apărării

naționale nr. M. 67/17.06.2014, cu modificările și completările

ulterioare, precum şi al altor documente de uz intern, pentru Direcţia

audit intern, cum ar fi Ghidul privind auditul sistemului de

management al resurselor umane şi al salarizării personalului

Ministerului Apărării Naţionale;

o participarea în cadrul unor misiuni de audit, la structuri militare din

afara teritoriului naţional, atât în cadrul unor echipe formate din

specialişti din cadrul Armatei Române (ex. auditarea structurilor

militare din TO Afganistan), cât şi în cadrul unor echipe de audit

Neclasificat

NECLASIFICAT 11 din 27

mixte, cu auditori interni din cadrul Ministerelor Apărării ale altor

state - Italia, Bulgaria, Albania, Macedonia, Turcia ş.a. (ex. auditarea

SEEBRIG2);

o participarea la schimburi de experienţă cu auditori din armatele altor

state (ex. Bulgaria; Georgia);

necesitatea dezvoltării auditului public intern, în special în ceea ce

priveşte misiunile de sistem, astfel încât acesta să devină un mecanism esenţial

pentru managementul organizaţiei militare, în vederea derulării activităţilor

specifice ministerului, în condiţii de economicitate, eficacitate şi eficienţă;

necesitatea continuării procesului de elaborare/modificare/adaptare a

legislaţiei naţionale/departamentale în domeniul auditului public intern, potrivit

noilor realităţi naţionale/internaţionale;

lipsa unor metodologii/ghiduri de desfăşurare a unei misiunii de audit de

sistem, adaptate în mod real acestui tip de audit;

existenţa unor diferenţe conceptuale între auditul public intern din

România, raportat la cel din statele cu tradiţie în acest domeniu.

Teza de doctorat conţine o analiză aprofundată a conceptelor cu caracter de

noutate din auditul public intern, particularizate pe auditul de sistem, concepte ce

reies din buna practică la nivel naţional şi internaţional, şi care pot facilita, în

opinia noastră, perfecţionarea activităţii de audit public intern la nivelul Armatei

României, respectiv la nivel naţional.

Având în vedere aceste aspecte, apreciem că teza abordează aspecte de

actualitate, în condițiile în care, la această dată, încă, auditul de sistem, cât şi

auditul performanţei, nu sunt suficient dezvoltate, existând un număr restrâns de

compartimente de audit public intern ce au desfăşurat astfel de audituri în

România. Mai mult, deşi există, atât la nivel naţional, cât şi la nivelul instituţiilor

care au înfiinţat compartimente de audit public intern, metodologii/ghiduri privind

desfăşurarea misiunilor de audit de sistem, aceste nu sunt suficient dezvoltate,

2 SEEBRIG - South-Eastern Europe Brigade – Brigada din Sud-Estul Europei;

Neclasificat

NECLASIFICAT 12 din 27

neconstituindu-se, în opinia noastră, într-un instrument util auditorilor intern şi, de

ce nu, într-un vector de dezvoltare a acestui tip de audit.

În opinia noastră, importanţa temei de cercetare este dată de faptul că aceasta

poate să aducă o mai bună înţelegere asupra modului în care auditul public intern

(îndeosebi, prin intermediul misiunilor de audit de sistem) contribuie la

perfecționarea activității, utilizarea eficientă a resurselor financiare şi

îmbunătăţirea funcţionării entităţilor militare şi, totodată, apreciem că va ajuta în

înţelegerea determinării modului de funcţionare a funcţiei de audit. Putem spune

că, în această perioadă, în care statul român alocă cca. 2% din PIB Armatei

Române, angajament asumat pe o perioadă de minim 10 ani, rolul auditului public

intern, este, mai mult ca niciodată, de o importanţă strategică (în oferirea de

consiliere şi asigurări asupra modului de desfăşurare a procesului de înzestrare,

respectiv al utilizării resurselor puse la dispoziție).

În stabilirea ipotezei de cercetare s-a pornit de la necesitatea realizării

tranziţiei în actul de audit astfel ca, următorul pas de dezvoltare în acest domeniu

să migreze de la o orientare eminamente pe conformitatea operaţiunilor, la o

evaluare profundă a sistemelor de conducere şi a celor de control intern (se

stabilește dacă acestea funcţionează economic/eficace/eficient), care să includă atât

aspecte de regularitate, cât şi de performanţă – aspecte care se regăsesc în cadrul

misiunilor de audit de sistem. În acest fel, apreciem că orientarea eforturilor

compartimentelor de audit public asupra misiunilor de audit de sistem (axate pe

domeniile apreciate ca fiind prioritare) va asigura un suport real conducerii

Armatei României, în procesul decizional.

Obiectivele principale ale lucrării au fost:

realizarea unei evaluări precise asupra auditului public intern, cu

precădere în ceea ce priveşte misiunile de sistem, perspectivă din care vom

identifica modul în care acesta răspunde cerinţelor reale şi nu construcţiilor

teoretice; demersul nostru va conduce la înţelegerea, la nivelul de analiză şi

evaluare a cerinţelor, în ceea ce priveşte dezvoltarea auditului public intern, a

Neclasificat

NECLASIFICAT 13 din 27

obligaţiilor şi beneficiilor pe care acest proces le suscită.

valorificarea la maxim a capacităţii de audit de către managementul de

nivel înalt din armată, prin recunoaşterea, sprijinirea şi utilizarea auditului ca pe un

element important al sistemului de control intern;

stabilirea direcţiilor de acţiune în adaptarea auditului public intern la

evoluţiile domeniilor auditabile din forţele armate ale României;

valorificarea experienţei/maturităţii în actul de audit, astfel încât

capacităţile de audit intern să fie utilizate la maxim.

Cercetarea prezintă unele limitări, respectiv:

perceperea, în continuare, a auditului intern, de unii manageri (şefi,

comandanţi), ca o structură de control financiar de gestiune;

insuficienta conștientizare, la nivelul conducătorilor unor entități militare,

a rolului și misiunii auditului public intern;

limitări în atragerea celor mai buni specialişti de către Direcţia audit

intern, în condiţiile în care nu poate fi asigurat un nivel salarial atractiv, având în

vedere faptul că drepturile salariale sunt stabilite de către puterea legislativă.

Teza a fost structurată pe un număr de 4 capitole. Astfel, în cadrul

capitolului nr. 1 - Aspecte conceptuale şi funcţionale în activitatea de audit public

intern sunt prezentate elemente privind organizarea auditului intern la nivel

internațional, precum şi buna practică în acest domeniu, cu accent pe modul de

organizare în cadrul organismelor militare din ţările considerate reprezentative în

acest domeniu de activitate. S-a urmărit realizarea concordanței cu bunele practici

în materie, gradul de ”penetrare” al auditului de sistem, precum și nivelul acestuia

de dezvoltare.

Obiectivele capitolului nr. 2 Reglementarea şi modul de organizare a

activităţii de audit public intern în România constau în analiza modului de

implementare, la nivelul României naţional, a legislaţiei în acest domeniu, în

conexiune cu standardele internaționale de audit intern. Implicit, s-a analizat şi

modul de funcţionare, la nivel naţional, a forurilor/structurilor organizate în

Neclasificat

NECLASIFICAT 14 din 27

domeniul de referinţă. Mai mult, a fost efectuată o analiză comparativă asupra

auditului de sistem, raportat la celelalte misiuni de asigurare. Sunt identificate şi

prezentate, în opinia noastră, principalele „obstacole” legislative a căror

„înlăturare” ar conduce la maximizarea eficienței auditului intern la nivel naţional,

fiind consemnate şi modalităţile de eliminare a acestora.

În cadrul celui de-al treilea capitol, Elemente de identitate şi organizare în

activitatea de audit public intern în Armata României, am încercat, în primă

instanţă să determinăm rolul auditului intern în Armata României şi principalele

elemente de dezvoltare, per ansamblu, a acestei funcţii în cadrul organismului

militar. Ulterior, a fost realizată o analiză aprofundată asupra modului de

reglementare şi a metodologiei de desfăşurare a auditului de sistem la nivelul

Ministerului Apărării Naţionale, raportat la celelalte instituţii din România, care

desfăşoară activităţi asemănătoare în acest sens. Am avut în vedere stabilirea

principalelor elemente definitorii ale auditului de sistem, fiind identificate

elemente de perfecţionare al acestora.

Capitolul 4 - Căi și metode de dezvoltare a auditului de sistem, cuprinde o

detaliere aprofundată a conceptului de sistem, transpusă în cadrul auditului intern,

pornind de la teoria generală a sistemelor şi gândirea sistemică, în vederea

conceptualizării sistemului în auditul intern şi, totodată, facilitării modului de

identificare a acestora în cadrul unei instituţii publice. În acest context, sunt

prezentate avantajele şi, implicit, dezavantajele în ceea ce priveşte derularea unor

misiuni de audit de sistem. Totodată sunt identificate şi analizate principalele

documente de planificare strategică în domeniul auditului intern, atât la nivel

naţional, cât şi departamental, în vederea statuării direcţiilor optime de dezvoltare

în auditul intern, în special pe segmentul auditului de sistem. Anexat lucrării, este

prezentat un ghid practic privind derularea misiunilor de audit de sistem în

domeniul militar, care include toate propunerile formulate în teză (cu incidenţă

asupra auditului de sistem) şi care, în opinia noastră, va oferi auditorilor interni un

suport real în desfăşurarea activităţilor specifice.

Neclasificat

NECLASIFICAT 15 din 27

În finalul capitolului, pentru certificarea direcţiilor de dezvoltare identificate,

am optat pentru chestionarea unui eşantion semnificativ de auditori din cadrul celor

mai importante compartimente de audit public intern de la nivel naţional (95 auditori

interni din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul

Afacerilor Interne).

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Sintetizând evoluția auditului intern, unul din fondatorii Institutului

Auditorilor Interni din Statele Unite ale Americii, John B. Thurston a afirmat3, în

anul 1941, următoarele: «Nu este greu să constatați că termenul auditor intern este

inadecvat. Cu ani în urmă era probabil o descriere corectă a predecesorilor noștri

pe linie profesională. Astăzi însă, auditul, în sensul exact al cuvântului, este doar

una din funcțiile auditului intern. Comisia de organizare a analizat posibilitatea

utilizării unui alt cuvânt sau expresie și a ajuns la concluzia că trebuie să ne

„închinăm” termenul consacrat».

Având în vedere evoluţia auditului intern, de la implementare şi până în

prezent, atât în mediul internaţional/statele de referinţă în domeniu, cât şi în

societatea românească, apreciem că această afirmaţie este acum, mai mult ca

oricând, de actualitate. Astfel, apreciem că auditul s-a transformat dintr-o funcţie

de verificare a evidenţelor contabile, într-un instrument „de nădejde” la îndemâna

conducerii entităţilor publice, capabil să îmbunătăţească eficienţa şi eficacitatea

managementului riscului, controlului şi proceselor de guvernanţă.

CONCLUZII:

- în ultima perioadă, atât Standardele internaţionale pentru practica

profesională a auditului intern, promovate de către Institutul Auditorilor Interni

din SUA, cât şi cadrul naţional şi departamental de reglementare în domeniul

auditului public intern au suferit modificări semnificative. Menţionăm aici

introducerea comitetelor de audit intern, obligativitatea certificării auditorilor, 3 Laurence B. SAWYER, op.cit, p. 6;

Neclasificat

NECLASIFICAT 16 din 27

simplificarea metodologiei de desfăşurare a auditului public intern ş.a.;

- documentele programatice în auditul public intern, deşi fac referire la

necesitatea realizării tranziţiei către auditul de sistem şi/sau al performanţei nu

creează compartimentelor de audit public intern obligaţii în acest sens. Mai mult,

deşi în anii 2000 au fost desfăşurate misiuni de audit intersectoriale (la nivel

naţional, coordonate de Unitatea Centrală de Armonizare a Auditului Public

Intern), în ultimii ani, se constată că astfel de misiunii nu au mai fost derulate,

nefiind, în fapt, nici măcar planificate;

- Ministerul Apărării Naţionale, împreună cu Ministerul Afacerilor Interne,

au asigurat pionieratul în desfăşurarea misiunilor de audit de sistem, derulând,

potrivit raportărilor Unităţii Centrale de Armonizare a Auditului Public Intern, an

de an, astfel de misiuni;

- deşi a parcurs un proces semnificativ de modificare/completare,

metodologia generală de desfășurare a misiunilor de audit intern nu este, încă,

particularizată în vederea desfăşurării misiunilor de audit de sistem. Astfel, deşi la

nivelul compartimentelor de audit public intern există obligaţia de a elabora norme

specifice de audit public intern, am constatat că aceste norme au tratat în proporţii

şi aspecte diferite metodologia de desfășurare a unei misiuni de audit de sistem,

nefiind în fapt adaptate acestui tip de audit (o abordare mai amplă o regăsim în

cadrul normelor metodologice emise de Ministerul Apărării Naţionale);

- în ceea ce priveşte detalierea prin ghiduri practice a metodologiei de

desfășurare a unei misiuni de sistem de către Unitatea Centrală de Armonizare a

Auditului Public Intern, se constată că nu sunt implementate elemente suplimentare

și nici nu sunt detaliate prevederile referitoare la misiunile de audit de sistem din

cadrul Normele generale, aprobate prin HG nr.1086/2013, ci doar este reiterată,

succint, cu caracter general, metodologia generală de desfășurare a misiunilor de

asigurare;

- pe parcursul prezentului demers ştiinţific au fost identificate rezerve de

îmbunătăţire a activităţii specifice de audit intern, atât în ceea ce priveşte modul de

organizare structurală, cât şi la nivel metodologic;

- la nivelul auditorilor interni există dorinţa de trecere către auditul de

Neclasificat

NECLASIFICAT 17 din 27

sistem, acest tip de audit fiind considerat ca optim pentru dezvoltarea auditului

public intern în viitor.

PROPUNERI:

I. Modificarea modului de organizare şi funcţionare a structurilor

organizate în România în auditul intern, în condiţiile art. 4 din Legea nr.

672/2002 (Comitetul pentru Audit Public Intern; Unitatea Centrală de Armonizare

a Auditului Public Intern; Comitetele de audit intern; Compartimentele de audit

public intern), după cum urmează:

I.1. Modificarea cadrului de reglementare în ceea ce privește activitatea

desfășurată de Comitetul pentru Audit Public Intern, cu referire directă la punctele

dezbătute în cadrul ședințelor acestui for, astfel încât cei interesați să își poată

formula/exprima o opinie referitor la modalitățile prin care poate fi crescută

performanța, per ansamblu, a activității de audit intern. Propunerea noastră are în

vedere că, la această dată, activitatea CAPI este puţin transparentă, în condiţiile în

care, sunt publice, doar lista membrilor acestui for şi, prin intermediul Rapoartelor

emise de UCAAPI privind activitatea de audit intern din sectorul public, sunt

detaliate doar denumirile documentelor ce au fost puse în dezbatere în cadrul

şedinţelor (fără a fi efectuate menţiuni referitoare la conţinutul acestora şi/sau

concluziile rezultate);

I.2. Modificarea structurii comitetelor de audit intern în sensul creșterii

relevanței acestor foruri prin cuprinderea de specialiști de la cel nivelul cel mai

înalt, astfel încât aceștia să sprijine în mod real activitatea compartimentelor de

audit public intern şi să asigure funcţionarea eficientă a activităţii de audit public

intern. Subliniem faptul că, la această dată, în cadrul comitetelor de audit intern

sunt cuprinşi şeful compartimentului de audit public intern al instituţiei publice

respective, 2-3 specialişti din afara instituţiei publice şi 2-3 specialişti din cadrul

instituţiei publice, care ocupă funcţii de execuţie. Astfel, apreciem că

obligativitatea cuprinderii a 2-3 specialiști din instituția publică centrală, care nu

ocupă posturi de conducere, nu este de natură să crească eficienţa activităţii de

audit intern, fiind necesară, în opinia noastră, cooptarea celor mai buni specialişti

Neclasificat

NECLASIFICAT 18 din 27

din instituţia respectivă (fie că aceştia ocupă sau nu funcţii de conducere/execuţie);

I.3. Elaborarea unei strategii la nivelul UCAAPI care să aibă în vedere

promovarea certificării internaționale a auditorilor interni. În opinia noastră, în

condițiile în care în Rapoartele anuale emise de UCAAPI privind activitatea de

audit intern există indicatori referitori la nivelul de certificare internațională al

auditorilor, apreciem că trebuie să existe o mai mare implicare a acestei structuri în

sensibilizarea instituțiilor publice pentru asigurarea fondurilor necesare certificării

și, de ce nu, poate chiar o inițiativă legislativă în acest sens. În mod evident,

certificarea internaţională a unor auditori va conduce la creşterea calităţii în actul

de audit;

I.4. Modificarea modului de organizare al compartimentelor de audit public

intern, după cum urmează:

- modificarea titulaturii generice de „compartiment de audit public intern”,

statuată de Legea nr. 672/2002, care este utilizată pentru structurile de audit intern,

în condițiile în care această denumire poate crea confuzii în ceea ce privește

modalitatea de organizare și încadrarea cu personal (pe acest considerent, cca. 89%

din structurile de audit intern sunt organizate, la această dată, la nivel de

compartiment). Potrivit legii, compartimentele de audit public intern pot fi

organizate ca: direcţie generală, direcţie, serviciu, birou sau compartiment;

- consemnarea obligativităţii organizării compartimentului de audit public

intern din minim 4 auditori, și în cazuri excepționale, funcție de volumul activității

specifice și limitările financiare referitoare la resursa umană, din minim 2 auditori

(cu asigurarea supervizării de către un terț auditor intern). Potrivit cadrului de

reglementare, aceste structuri trebuie să aibă un conducător (care soluționează

eventualele divergențe dintre auditori și supervizor), un supervizor (activitate care

revine de fapt, potrivit legii, conducătorului compartimentului) și 2 auditori interni

(un coordonator al echipei de audit și un auditor intern);

I.5. Revizuirea modului de deținere a competențelor specifice din Cadrul

general de echivalare a competenţelor profesionale necesare pentru obţinerea

certificatului de atestare, aprobat prin OMFP nr. 659/2015, cu modificările şi

completările ulterioare, în strânsă concordanță cu necesitățile compartimentelor de

Neclasificat

NECLASIFICAT 19 din 27

audit și competențele reale, la un nivel considerat acceptabil. Potrivit Standardului

1210 - Competența, compartimentele de audit trebuie să obțină, în mod colectiv,

aceste competențe profesionale (și nu auditorii interni individual);

I.6. Revizuirea nivelului de salarizare a auditorilor interni având în vedere

calitatea personalului care trebuie să încadreze aceste funcții și faptul că, la această

dată, atragerea auditorilor se face cu greutate, funcția de auditor nefiind stimulativă

din punct de vedere financiar. Reiterăm faptul că, la această dată, cadrul de

reglementare4 prevede, în unele situaţii, o majorare de doar 4 clase (10%) pentru

funcțiile de auditor public intern;

II. Modificarea/completarea cadrului naţional de reglementare a

auditului intern, după cum urmează:

II.1. Eliminarea diferențelor de denumire a misiunilor de audit de

regularitate, în condițiile în care Legea nr. 672/2002, prevede că sunt „misiuni de

audit de regularitate”, iar Normele generale, aprobate prin HG nr. 1086/2013

prevăd că sunt „misiuni de audit de regularitate/conformitate”;

II.2. Punerea în acord a prevederilor Normelor generale, aprobate prin HG

nr. 1086/2013 în ceea ce priveşte întocmirea sinteza principalelor constatări şi

recomandări, atât pentru proiectul raportului de audit public intern, cât şi pentru

raportul de audit public intern;

II.3. Reevaluarea perioadei pentru care este întocmit planul multianual de

audit intern. În opinia noastră, pentru ca planul multianual să fie complet, acesta

trebuie să fie realizat pe un termen de 5 ani sau, într-o altă abordare, trebuie să fie

întocmit diferenţiat, pe 3 ani pentru misiunile de asigurare şi consiliere, respectiv

pe 5 ani pentru misiunile de evaluare;

II.4. Modificarea cadrului național de reglementare prin cuprinderea unui

algoritm de fundamentare a opiniei auditorilor interni cu privire la gradul de

realizare a activităților auditate. Un model ce poate fi utilizat în acest sens este cel

implementat la nivelul Ministerului Apărării Naționale, unde este utilizată o scară

de evaluare pe 5 nivele;

III. Modificarea/completarea metodologiei de derulare a misiunilor de

4 Lege-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare;

Neclasificat

NECLASIFICAT 20 din 27

asigurare la nivel naţional, cu impact direct în desfăşurarea misiunilor de

audit de sistem. În acest sens, propunem:

III.1. Revizuirea modului de asigurare a supervizării misiunilor, aspect care

ar da asigurări că obiectivele misiunii au fost realizate în condiţii de calitate, prin:

- instituirea obligativității întocmirii Notei de supervizare, pe cele 4 etape

ale unei misiuni (și nu doar atunci când există divergențe între auditori și

supervizor);

- supervizarea să fie realizată în baza unor liste de verificare, pe etapele

misiunii;

- clarificarea neconcordanțelor ce rezultă din Normele generale, aprobate

prin HG nr. 1086/2013, referitoare la modalitatea mediere dintre supervizor și

auditorul intern;

- întocmirea declaraţiei de independenţă de către supervizorul misiunii;

III.2. Modificarea structurii Fișei de urmărire a implementării

recomandărilor prevăzută de Normele generale, aprobate prin HG nr. 1086/2013

prin introducerea a două noi elemente (Activităţi/Acţiuni realizate pentru

implementare; Documente justificative privind implementarea; Rezultate

obţinute/Valoarea adăugată de audit public intern), similar modelului utilizat în

Ministerul Apărării Naţionale. Mai mult, apreciem că se impune, în plus faţă de

modelul subliniat anterior, introducerea unui nou element, referitor la pragul de

semnificaţie al recomandării (ridicat, moderat, scăzut) care să fie avut în vedere,

ulterior, în implementarea recomandărilor;

III.3. Impunerea unui prag de semnificație pentru întocmirea Fișei de

identificare și analiză a problemei. Se va avea în vedere eliminarea situațiilor

pentru care este întocmit un FIAP pentru o problemă minoră, fără impact financiar

sau cu unul foarte scăzut, care nu are caracter de repetivitate. Prin această

propunere vor fi eliminate situațiile în care auditorul face un FIAP pentru a-și

“justifica” activitatea;

III.4. Consemnarea în cadrul Normelor, aprobate prin HG nr. 1086/2013 a

modalității de formulare a recomandărilor, respectiv:

- clarificarea situațiilor în care pot fi cuprinse recomandări în

Neclasificat

NECLASIFICAT 21 din 27

proiectul/raportul de audit public intern, pentru care s-au întocmit în prealabil Fişe

de identificare şi analiză a problemei/Formulare de constatare şi raportare a

iregularităţii, și care sunt formulate în baza probelor de audit. Apreciem că,

posibilitatea de a formula recomandări fără a fi întocmite astfel de documente

poate fi utilizată, îndeosebi, în cadrul misiunilor de audit de sistem, atunci când,

din analiza coroborată a mai multor proiecte/rapoarte de audit public intern reies

unele probleme/disfuncții sistemice, care nu puteau fi observate/identificate,

punctual, la nivelul unei singure entități auditate;

- clarificarea modului de consemnare în proiectul/raportul de audit public

intern a recomandărilor la care nu s-au întocmit Fişe de identificare şi analiză a

problemei/Formulare de constatare şi raportare a iregularităţii, în sensul creării

obligativității înscrierii în proiect/raport a elementelor consacrate (problemă,

constatare, cauză, consecință, recomandare şi, în situaţia acceptării, a elementelor

propuse prin prezentul demers ştiinţific);

III.5. Eficientizarea operaţiunilor de întocmire, difuzare şi acceptare a

proiectului/raportului de audit public intern, prin:

- introducerea în cadrul etapei intervenţiei la faţa locului a Planului de

acţiune pentru implementarea recomandărilor. Astfel, acest document va fi

prezentat şi agreat în „draft” în cadrul şedinţei de închidere. În prealabil, conform

propunerii de modificare a modelului Fișei de identificare și analiză a problemei,

acţiunile corective vor fi discutate şi consemnate, distinct, pentru fiecare

recomandare în parte, în cadrul acestui document;

- elaborarea unui draft al proiectului raportului de audit public intern şi

discutarea acestuia în cadrul şedinţei de închidere, în vederea eficientizării

rezultatelor actului de audit;

- definitivarea proiectului raportului de audit public intern şi transmiterea

acestuia către entitatea auditată, împreună cu Planul de acţiune pentru

implementarea recomandărilor, în maxim 15 zile lucrătoare de la finalizarea

misiunii de audit (şedinţa de închidere);

- în cadrul reuniunii de conciliere, în cazul în care aceasta este organizată,

vor fi discutate şi agreate şi prevederile Planului de acţiune pentru implementarea

Neclasificat

NECLASIFICAT 22 din 27

recomandărilor;

- în acest context, va fi eliminată etapa de întocmire a Planului de acţiune

pentru implementarea recomandărilor din cadrul etapei Urmărirea

recomandărilor, în condiţiile în care aceasta a fost mutată în cadrul etapelor

Intervenţia la faţa locului/Raportarea rezultatelor misiunii.

III.6. Modificarea structurii Fișei de identificare și analiză a problemei,

prin creșterea relevanței acestui document în cadrul actului de audit. În acest sens,

propunem ca acest document să aibă următoarea structură: problema; constatarea;

cauza; consecința; documente întocmite/documente care stau la baza întocmirii

fișei; prevederi legislative încălcate; concluzia; recomandarea; pragul de

semnificație al recomandării (ridicat/moderat/scăzut); acțiunea corectivă;

III.7. Modificarea Normelor generale aprobate prin HG nr.1086/2013 și/sau

a Ghidurilor practice privind activitatea de audit, prin cuprinderea în cadrul

acestora a unui model al Tabloului de prezentare a circuitului auditului (Pistei de

audit);

III.8. La nivel național, trebuie dispuse măsuri de către entitatea cu atribuții

metodologie în auditul public intern pentru:

- elaborarea unor metodologii specifice de desfășurare a misiunilor de audit

(regularitate, performanţă, sistem), care să fie în mod real detaliate pe fiecare tip de

audit și să constituie un real suport în activitate specifică a auditorilor interni;

- revizuirea ghidurilor privind derularea activităţii de audit public intern, în

condiţiile în care acestea nu sunt detaliate pe fiecare tip de audit (regularitate,

sistem, performanţă), ci doar reiau prevederile metodologiei misiunilor de

asigurare, prevăzută de Normele generale, aprobate prin HG nr.1086/2013.

IV. Modificarea/completarea metodologiei de derulare a misiunilor de

audit intern la nivelul MApN. Astfel, trebuie avute în vedere:

IV.1. Revizuirea modalității de realizare a misiunilor de consiliere privind

achizițiile publice, prin adoptarea uneia din următoarele soluții:

- renunțarea la misiunile ex-ante și verificarea modului de desfășurare a

achizițiilor publice ex-post, odată cu derularea misiunilor de asigurare, sau,

- menținerea pragurilor actuale, cu eșantionarea procedurilor de achiziție

Neclasificat

NECLASIFICAT 23 din 27

care vor fi auditate, pe bază de elemente de risc, cât și pe elemente aplicate în mod

aleatoriu; un astfel de sistem este aplicat la nivelul ANAP (Agenţia Naţională

pentru Achiziţii Publice);

IV.2. Delimitarea recomandărilor pentru care este necesară desfășurarea de

misiuni de verificare a implementării recomandărilor - misiuni follow-up (pentru

cele cu nivel ridicat și/sau moderat), față de cele pentru care este suficientă

raportarea de către entitățile auditate a modului de implementare (pentru

recomandările cu nivel moderat și/sau scăzut).

O soluție în acest sens ar fi stabilirea prin Fisa de urmărire a implementării

recomandărilor a celor pentru care se desfășoară misiuni de verificare a

implementării, respectiv a celor pentru care implementarea se va realiza pe baza

documentului Stadiul progresului înregistrat în procesul de implementare a

recomandărilor întocmit de entitatea auditată (însoțit de probe de audit). În această

situație, în acest document vor fi consemnate probele de audit pe care entitatea

auditată trebuie să le întocmească și, ulterior, transmită pentru ca recomandarea

respectivă să fie implementată;

IV.3. Luarea la cunoştinţă şi, după caz, participarea la concilierea

rapoartelor de audit public intern, atât a şefului/comandantului structurii auditate

cât şi a şefului/comandantului eşalonului superior. În acest fel, vor fi eliminate

acele situaţii în care fie şeful/comandantul entităţii auditate nu informează eşalonul

superior asupra disfuncţiilor constatate, fie acesta nu dispune măsurile ce se impun

pentru implementarea acestora, aflându-se, în unele situaţii, într-un posibil conflict

de interese;

IV.4. Perfecționarea modului de evaluare a activității de audit intern de

către entităţile auditate, prin realizarea acestei activități de către eșalonul superior

al entității auditate (şi nu de către entitatea care a fost auditată), astfel încât să fie

eliminat subiectivismul din această activitate. În mod evident, un şef/comandant al

unei entităţi auditate nu va realiza o evaluare obiectivă, în cazul în care auditorii au

întocmit Fişe de identificare şi analiză a problemei/Formulare de constatare şi

raportare a iregularităţii care conţin probleme semnificative, şi care, eventual, îl şi

includ;

Neclasificat

NECLASIFICAT 24 din 27

IV.5. Includerea Direcţiei de Prevenire şi Investigare a Corupţiei şi

Fraudelor în cadrul Direcției audit intern a Ministerului Apărării Naționale (cu

menținerea acesteia la nivel de direcție, serviciu sau secție) sau trecerea acesteia în

coordonarea șefului Direcției audit intern din cadrul Ministerului Apărării

Naționale;

IV.6. Dezvoltarea şi implementarea unor programe (aplicaţii) informatice

dedicate auditului public intern, care să înlocuiască şi totodată să reunească toate

aplicaţiile utilizate la nivelul unui compartiment de audit public intern;

V. Maximizarea rezultatelor auditului public intern prin reluarea

bunelor practici din perioada 2006-2010 referitoare la desfășurarea anuală a

misiunilor intersectoriale - misiuni de sistem desfăşurate la nivel naţional. În

acest sens, vor fi avute în vedere:

V.1. Desfășurarea obligatorie de misiuni de audit intersectoriale atunci când

se dorește modificarea legislației semnificative într-un domeniu (sistemul unic de

salarizare, sistemul unic de pensii, învățământ, achiziții publice ș.a.);

V.2. Cuprinderea în cadrul Strategiei dezvoltării auditului public intern,

pentru următorul ciclu (probabil 2021-2023), a obligativităţii desfăşurării unor

misiuni de audit intersectoriale;

V.3. Desfășurarea unei misiuni de audit intersectoriale, sub coordonarea

Unităţii Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern care să aibă ca

obiectiv evaluarea sistemului național de prevenire a corupției (o dată la doi ani).

În acest fel, ar fi îndeplinite cerințele Strategiei naţionale anticorupţie pe perioada

2016-2020, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 583/2016 (care prevăd

auditarea acestui sistem o dată la 2 ani) și, mai mult, ar putea fi maximizată

valoarea adusă de auditul intern, prin identificarea unor disfuncții sistemice, la

nivel național;

V.4. Modificarea Normelor generale aprobate prin HG nr.1086/2013 în

sensul cuprinderii unor prevederi referitoare la misiunile de audit intersectoriale

respectiv: definire, modalitate de desfășurare a misiunii, stabilire coordonator

misiune intersectorială, ş.a.;

V.5. Pentru eficientizarea modului de derulare a misiunilor de audit

Neclasificat

NECLASIFICAT 25 din 27

intersectoriale pot fi avute în vedere următoarele:

- elaborarea de ghiduri/îndrumare privind desfășurarea misiunilor de audit

intersectoriale;

- formarea unui nucleu de auditori, în cadrul instituțiilor publice care au

compartimente de audit public intern semnificative, care să poată desfășura

misiuni de audit intersectoriale sau care pot fi cooptați în activitatea de planificare,

organizare, coordonare și/sau supervizare a acestor misiuni;

- desfășurarea de seminarii/convocării cu auditorii interni (selectați din

instituțiile publice reprezentative) în vederea formării acestora pentru desfășurarea

misiunilor intersectoriale;

- implementarea în cadrul misiunilor de audit de intersectoriale a unor

tehnici și instrumente specifice acestui tip de audit.

VI. Trecerea, la nivelul compartimentelor de audit din entităţile publice

semnificative, de la un audit bazat eminamente pe conformitate/regularitate,

la desfăşurarea de audituri de sistem. Implicit, la nivelul MApN, propunerile

următoare vor conduce la perfecţionarea modului de desfăşurare a misiunilor

de sistem. Acest deziderat are în vedere:

VI.1. Cuprinderea în cadrul Strategiei dezvoltării auditului public intern

pentru următorul ciclu (probabil 2021-2023), a obligației pentru compartimentele

de audit semnificative de a desfășura, anual, misiuni de sistem și, implicit,

creșterea graduală a fondului de timp ce va fi alocat acestui tip de misiuni;

VI.2. Cuprinderea în cadrul Normelor generale, aprobate prin HG nr.

1086/2013 sau în Ghidul general, aprobat prin OMFP nr. 758/2014, a unor

prevederi referitoare la definirea unui sistem, modalitatea de identificarea a

sistemelor, respectiv de abordarea misiunilor de sistem (pe activități sau structuri);

VI.3. Stabilirea unui nomenclator al sistemelor în cadrul fiecărei instituții

publice. Această propunere are în vedere:

- identificarea tuturor sistemelor din cadrul instituției publice (în cadrul

analizei vor fi cooptați și specialiști în domeniu);

- identificarea structurilor coordonatoare/conducătoare, potrivit legii, ale

acestor sisteme;

Neclasificat

NECLASIFICAT 26 din 27

- dezbaterea și avizarea nomenclatorului sistemelor de către Comitetul de

audit intern;

- aprobarea nomenclatorului sistemelor de către ministru (ordonatorul

principal de credite);

- stabilirea unei periodicități la care sistemele cuprinse în nomenclator sunt

auditate;

VI.4. Perfecţionarea modului de auditare a sistemelor prin:

- implementarea unui algoritm de monitorizare a sistemelor din cadrul

instituției publice;

- instituirea de dosare permanente pentru fiecare sistem cuprins în

nomenclator;

- cooptarea, în mod obligatoriu, în cadrul misiunilor de audit de sistem de

specialiști din cadrul domeniului auditat;

- asigurarea supervizării de către un singur auditor, sau de către o echipă de

auditori, în vederea asigurării calității în actul de audit și atingerii obiectivelor

misiunii, atât pentru misiunile de sistem, precum și pentru misiunile de audit

intersectoriale;

- implementarea unor tehnici și instrumente specifice auditului de sistem.

VI.5. Modificarea Normelor generale, aprobate prin HG nr.1086/2013,

referitor la modul de întocmire a Studiului preliminar, astfel încât acest document

să fie adaptat misiunilor de sistem;

VI.6. Pentru misiunile din cadrul MApN, vor fi avute în vedere:

- elaborarea raportului de audit şi la nivelul structurilor teritoriale (în

prezent acestea întocmesc un extras din raportul centralizator), precum şi

transmiterea, spre informare, a raportului centralizator către structurilor teritoriale;

- elaborarea la nivel central a ordinelor de serviciu și notificărilor privind

derularea misiunilor de sistem;

VII. Elaborarea unui ghid practic privind desfășurarea misiunilor de

sistem la nivelul MApN, care să cuprindă și modificările propuse prin

prezentul demers.

La nivelul Direcției audit intern există un Ghid practic privind auditul de

Neclasificat

NECLASIFICAT 27 din 27

sistem în Ministerul Apărării, elaborat în anul 2008, care prezintă detaliat aspecte

referitoare la misiunile de audit de sistem (și un studiu de caz referitor la auditul

sistemului de achiziții publice). Totuși, acest document nu mai este de actualitate

în condițiile în care metodologia de desfășurare a unei misiuni de asigurare a

suferit modificări semnificative.

În acest sens, în continuarea demersului nostru, vom elabora un ghid privind

desfășurarea misiunilor de audit de sistem (prezentat în anexa nr. 11), care va

cuprinde direcțiile de acțiune propuse și, totodată, va include un studiu de caz în

acest sens.

Mai mult, ținând cont de faptul că, la această dată, nu există reglementat

legal sau detaliat prin metodologii/ghiduri/îndrumare modul de desfășurare al

misiunilor de audit intersectoriale, luăm în considerare cuprinderea în ghidul

privind misiunile de audit de sistem a unor aspecte definitorii referitore la

misiunile de audit intersectoriale, neexcluzând posibilitatea elaborării distincte pe

viitor a unor metodologii/ghiduri în acest sens.