REZUMAT - usamvcluj.ro · Capitolul 2 "Etiologia, epidemiologia şi patogeneza în Anemia...

IVANCIUC I. ILEANA Cercetări privind epidemiologia și diagnosticul Anemiei Infecțioase Ecvine

1

REZUMAT

Importanţa bolilor produse de Lentivirusuri creşte de la an la an, acestea afectând

diverse specii de animale şi omul. Datorită variabilităţii antigenice ale acestora, nu s-a reuşit

până la ora actuală găsirea unor soluţii pentru obţinerea de vaccinuri eficiente.

Anemia infecţioasă ecvină (AIE), este o boală infectocontagioasă, endemică,

specifică solipedelor, produsă de un lentivirus ce poate fi considerată cea mai importantă și

dificil de combătut boală infectocontagioasă a calului, deoarece se înregistrează procente

mari de morbiditate și mortalitate.

Interesul tot mai mare al crescătorilor față de specia ecvină și numărul mare de

animale seropozitive față de virusul anemiei infecțioase, ne-au determinat să efectuăm acest

studiu pe teritoriul Maramureșului Istoric.

Teza de doctorat şi-a propus efectuarea unui studiu asupra evoluției AIE pe teritoriul

Maramureşului Istoric în perioada 1999-2009 și efectuarea unor investigații privind

diagnosticul acesteia.

Cercetările au vizat următoarele obiective:

Evoluția AIE pe anii luaţi în studiu;

Evoluția AIE în circumscripţiile zonale şi localităţi;

Realizarea unei comparaţii privind evoluţia AIE între circumscripţiile zonale;

Structurarea cazurilor pozitive pe vârstă şi sex;

Repartiţia geografică a cazurilor pozitive la AIE;

Variabilitatea răspunsului imun umoral (testul Coggins) al cailor cu anemie

infecțioasă ecvină ;


2

Compararea testelor serologice, ID (testul de imunodifuzie în gel de agar) și

ELISA (testul imunoenzimatic);

Aspecte lezionale în AIE.

Teza de doctorat cu titlul "Cercetări privind epidemiologia şi diagnosticul Anemiei

Infecțioase Ecvine" cuprinde 246 pagini şi este structurată în conformitate cu prevederile

actuale, în două părţi.

Partea I-a intitulată "Stadiul actual al cunoaşterii Anemiei Infecțioase Ecvine"

elaborată pe 65 pagini, sintetizează date din literatura de specialitate referitoare la această

boală şi este prezentată în primele 4 capitole.

Partea a II-a cuprinde cercetările personale, este structurată în 4 capitole şi este

extinsă pe 133 pagini.

Teza este ilustrată cu 14 tabele şi 110 figuri.

Ultima parte a tezei este constituită din rezumatul tezei, bibliografia, lista abrevierilor

şi a lucrărilor publicate, legate direct de subiectul tezei.

Capitolul 1 este intitulat "Anemia Infecţioasă Ecvină: istoric, răspândire şi

importanţă", cuprinde date din literatura de specialitate referitoare la primele descrieri ale

bolii şi ale agentului etiologic în lume şi în ţara noastră, precum şi date privind răspândirea şi

importanţa bolii.

Anemia infecţioasă ecvină (AIE) a fost observată şi descrisă pentru prima dată în

1843 în Franţa, simultan de către Lignée, Charlie şi Denoc, ca având o origine alimentară.

Originea virală a bolii a fost demonstrată de Valée şi Carré în anul 1904.

Virusul AIE este primul lentivirus pentru care a fost stabilită variaţia antigenică a

epitopilor sensibili la neutralizare de către Kono şi col. în 1973.

La noi în ţară primele cazuri de AIE au fost diagnosticate de Adameşteanu şi Surdan

în anul 1950 la o herghelie în care s-a utilizat un ser antigurmos preparat pe cai infectaţi cu

virusul AIE.


3

Capitolul 2 "Etiologia, epidemiologia şi patogeneza în Anemia Infecţioasă Ecvină"

este structurat în 4 subcapitole care sintetizează principalele date referitoare la structura

chimică şi genetică a agentului etiologic, cultivare, proprietăţi antigenice şi răspunsul imun.

În subcapitolele al doilea şi al treilea sunt prezentate aspectele epidemiologice ale bolii, iar

în ultimul subcapitol patogeneza acesteia.

Capitolul 3 "Aspecte clinice, morfopatologice şi de diagnostic în Anemia Infecţioasă

Ecvină" tratează aspecte referitoare la simptomatologie, leziuni şi diagnostic în AIE.

Capitolul 4 "Profilaxia şi combaterea în Anemia Infecţioasă ecvină" sintetizează date

referitoare la profilaxia şi combaterea acestei boli.

Capitolul 5 "Investigatii epidemiologice privind evoluţia Anemiei Infecţioase Ecvine

în Maramureşul Istoric în perioada 1999-2009" cuprinde rezultatele investigaţiilor

epidemiologice efectuate.

Se evidenţiază faptul că în perioada 1999-2009 au fost testate serologic (testul de

imunodifuzie în gel de agar - test Coggins) un număr de 94340 cabaline, respectiv probe de

sânge sau ser din care 4819 (5,1%) au fost diagnosticate pozitive iar restul negative (94,9%)

Din tabelul 1 se observă că cele mai multe cazuri de AIE s-au diagnosticat în anul

2005, respectiv 733 din 9365 cabaline testate, procentul de morbiditate fiind de 8,3%.

Urmează apoi anul 2003 cu 678 cazuri pozitive din 9011 cabaline testate (7,5%). Anul cu

cele mai puţine cazuri diagnosticate, dar şi cu cele mai puţine probe examinate, este anul

1999 când s-au diagnosticat 235 cazuri pozitive din 7407 cabaline testate (3,1%). Începând

din anul 1999 se observă o creștere bianuală a cazurilor pozitive. După anul 2005, se

înregistrează o scădere graduală a procentului de cazuri pozitive la AIE până în anul 2008,

iar în anul 2009 se observă o ușoară creștere față de anul anterior.


4

Tabelul 1

Numărul probelor examinate prin ID și rezultatele înregistrate în perioada 1999-2009.

Anul/

Year

Număr probe

examinate/

Number of

examined

samples

Rezultate serologice la ID/ Serological results at AGID

Negative/Negatives Pozitive/Positives

Număr / Number (%) Număr /Number (%)

1999 7407 7172 96,9 235 3,1

2000 8618 8313 96,5 305 3.5

2001 8910 8468 95,1 442 4,9

2002 8623 8132 94,4 491 5,6

2003 9011 8333 92,5 678 7,5

2004 8696 8192 94,3 504 5,7

2005 9365 8632 91,7 733 8,3

2006 8881 8368 94,3 513 5,7

2007 8793 8437 95,95 356 4,05

2008 8245 7996 97 257 3

2009 7791 7486 96,1 305 3,9

Total 94340 89521 94,91 4819 5,09

De menţionat faptul că cele 4819 cazuri de boală sunt cazuri nou apărute în efectiv,

un cal declarat pozitiv nu se retestează.

Probele testate au provenit din cele 30 circumscripţii sanitar veterinare structurate în 3

Circumscripţii Sanitar Veterinare Zonale: Sighet, Ocna Șugatag și Vișeu.

În perioada 1999-2009 din totalul de 4819 cazuri seropozitive la AIE jumătate sunt

concentrate în CSV Zonală Sighet, restul fiind împărţite aproape egal între celelalte două

CSV-uri Zonale (fig. 1).


5

Fig. 1. Distribuţia cazurilor pozitive la AIE în CSV Zonale în perioada 1999-2009

Din total cabaline testate, femelele reprezintă un procent de 54,3, respectiv 51193

probe, din care un număr de 2910 femele au fost diagnosticate pozitive la AIE (5,7%).

Masculii reprezintă un procent de 45,7, respectiv 43147 probe, din care1899 masculi au fost

diagnosticaţi pozitivi la AIE (4,4%) (fig. 2).

Fig. 2. Rezultate serologice obținute în funcție de sex, în perioada 1999-2009


6

Din investigațiile efectuate reiese că sexul și vârsta nu influențează receptivitatea.

Diferențele înregistrate în procentul cabalinelor serologic pozitive în funcție de sex, sunt

mici și se pot justifica prin numărul mai mare de probe de sânge examinate, provenite de la

femele.

Fig. 3. Număr probe pozitive în perioada 1999-2009, pe categorii de vârstă

Analizând distribuția probelor pozitive diagnosticate în perioada 1999-2009, în

funcție de vârstă (fig. 3), se observă că cele mai multe probe pozitive s-au înregistrat la

femelele din categoria de vârstă 6-10 ani, 1153 (23,9%) din total probe pozitive.

Numărul cel mai mare de masculi pozitivi s-a înregistrat tot la categoria de vârstă 6-

10 ani, respectiv 832 probe (17,2%) .

În anul 1999 pe teritoriul Maramureşului Istoric nu s-a diagnosticat AIE în 6

circumscripţii sanitare veterinare, 3 în CSV Zonală Ocna Şugatag şi 3 în CSV Zonală Vişeu.

Se constată concentrarea cazurilor de AIE în partea de nord-vest a regiunii. Această

zonă geografică corespunde cu CSV Zonală Sighet, astfel că din 9 circumscripţii

componente, 7 au un număr mare de cazuri pozitive diagnosticate (între 11-20 şi peste 20) şi

doar 2 au un număr de cazuri pozitive între 6-11 (fig. 4).


7

Cele mai puţine cazuri de AIE se regăsesc în partea de nord-est a regiunii, zonă ce

corespunde cu CSV Zonală Vişeu.

Fig. 4. Repartiția geografică a AIE în anul 1999 (după Ivanciuc și Vasiu, 2009)

Peste 20 cazuri

11- 20 cazuri

6-10 cazuri

1-5 cazuri

0 cazuri


8

În fig. 5 este prezentată repartiția geografică a cazurilor de AIE în anul 2009, în

Maramureșul Istoric.

Fig. 5. Repartiția geografică a AIE în anul 2009 (după Ivanciuc și Vasiu, 2009)

Analizând rezultatele se observă că în anul 2009 nu mai există circumscripţii fără

cazuri pozitive depistate. Numărul circumscripţiilor cu 1-5 cazuri pozitive semnalate a

scăzut la 5, de la 9 câte existau în anul 1999 iar numărul circumscripţiilor cu 11-20 cazuri și

peste 20 cazuri pozitive creşte în anul 2009 la 17, faţă de 9 înregistrate în 1999.

6-10 cazuri

20220

cazuri

0 cazuri

20220

cazuri

1-5 cazuri

20220

cazuri

11-20 cazuri

20220

cazuri

Peste 20 cazuri

20220

cazuri


9

Fig. 6. Evoluţia AIE în CSV Zonale în perioada 1999-2009.

Comparând evoluţia AIE în cele 3 CSV Zonale observăm că situaţiile sunt diferite în

intervalul 1999- 2005, dar în intervalul 2005-2009 se observă tendinţa de scădere a

incidenței AIE (fig. 6)

În perioada 1999-2009, AIE în Maramureşul Istoric a avut o evoluţie endemică şi o

contagiozitate ridicată în focar şi în afara acestuia. Menținerea animalelor serologic

pozitive, în efective, constituie principala cauză de extindere a infecției, acestea rămân

purtătoare și eliminatoare ale virusului toată viață. În toată zona luată în studiu nu au fost

respectate întocmai măsurile de supraveghere și combatere, constatându-se deficiențe mari

în circulația cabalinelor, proprietarii nu declară de cele mai multe ori mișcările acestora.

Capitolul 6 " Variabilitatea răspunsului imun umoral (testul Coggins) al cailor cu

Anemie Infecţioasă Ecvină".

Experimentul a fost realizat pe un număr de 45 de cai care aparțineau gospodăriilor

populației din CSV Sighet, CSV Desești și CSV Repedea. S-au constituit 3 loturi, fiecare cu

15 cabaline anemolatente și anemocronice, de vârste diferite şi la intervale diferite de timp


10

de la diagnosticarea lor ca seropozitive. Interpretarea testului Coggins la 24 de ore a

evidenţiat 38 reacţii pozitive (care s-au menţinut şi la 72 de ore) şi 7 reacţii negative, dintre

care 2 s-au menţinut negative, 2 au fost interpretate ca slab pozitive, iar 3 ca pozitive la 72

ore. Din 45 probe pozitive, la retestarea efectuată la intervale de până la 3 ani, s-au obținut

2 rezultate negative, 4 rezultate slab pozitive, 4 rezultate intens pozitive și 35 rezultate

pozitive. În anumite perioade de evoluție a AIE anticorpii precipitanți au scăzut la 2

cabaline, la o valoare nedetectabilă prin ID și ca atare reacțiile au fost negative. Retestarea

cabalinelor încadrate ca pozitive la ID nu se face, aceste cabaline sunt catalogate ca infectate

cu virusul AIE pentru toată viața.

Capitolul 7 "Studiu comparativ privind testele serologice ID şi ELISA în

diagnosticul Anemiei Infecţioase Ecvine".

Investigaţiile s-au efectuat pe un număr de 433 probe de ser sanguin prelevate de la

cabaline, de sex şi vârstă diferite, provenind de la 290 gospodării din Maramureşul Istoric.

Probele de ser sanguin au fost testate comparativ prin testul de imunodifuzie în gel de agar -

ID (testul Coggins) şi testul imunoenzimatic (ELISA).

Pentru testul Coggins s-a folosit setul de diagnostic pentru AIE produs de biofabrica

INMV PASTEUR. Antigenul este obţinut "in vitro" pe culturi de leucocite ecvine. Serul

martor pozitiv conţine anticorpi precipitanţi, respectiv precipitine sau IgG care apar în

sângele animalelor infectate în 14-45 zile de la infecţie.

Pentru testul ELISA s-a folosit trusa DyaSistem CELISA EIA-IDEXX, care conţine

plăci din material plastic căptuşite cu antigene interne p26, cea mai specifică din grupul de

antigene ale virusului AIE. Antigenul p26 fiind conjugat cu o enzimă, încadrează acest test

în cele de tip indirect. Serul de cal se incubează în acelaşi timp cu conjugatul p26.

Anticorpii serici specifici pentru p26 intră în competiţie cu anticorpii monoclonali p26.

Din cele 433 probe de ser sanguin examinate prin testul Coggins, 61 (14,08%) au

reacţionat pozitiv, 12 (2,77%) slab pozitiv, 5 (1,15%) nespecific şi 355 (81,98%) au fost


11

negative, iar prin testul imunoenzimatic ELISA s-au obţinut 78 (18,02%) reacţii pozitive şi

355 (81,98%) reacţii negative (tabelul 1).

Tabelul 1.

Compararea rezultatelor obţinute la testele ID şi ELISA

ID/AGID ELISA

Rezultat

Result

Nr

probe.

% Rezultat

Nr.

probe %

P (pozitiv)

Pozitive 61 14,08 P 61 14,08

N (negativ)

Negative 355 81,98

N

P

350

5

80,83

1,15

SP (slab

pozitiv)/Weak

pozitive

12 2,77 P 12 2,77

NS (nespecific) 5 1,15 N 5 1,15

P + SP

N + NS

73

360

16,86

83,14

P

N

78

355

18,02

81,98

Testul Coggins are o specificitate bună, este practic, uşor de realizat, dar sensibilitatea

este mai scăzută, în timp ce testul imunoenzimatic ELISA prezintă o înaltă sensibilitate

identificând un plus de 5 seruri pozitive faţă de ID (titruri scăzute de anticorpi pe care testul

Coggins nu le-a putut decela) iar reacţiile nespecifice au fost eliminate. Rezultatele

comparative obţinute la testarea cabalinelor, prin testul Coggins şi ELISA, justifică

necesitatea folosirii tehnicii ELISA în depistarea precoce a cabalinelor pozitive şi în

supravegherea AIE.


12

Capitolul 8 "Aspecte lezionale în Anemia Infecţioasă Ecvină".

Au fost supuse studiului histologic un număr de 12 ecvine moarte sau sacrificate, care

au fost diagnosticate ca bolnave de AIE, pe baza datelor epidemiologice şi serologice (testul

de imunodifuzie în gel de agar şi testul imunoenzimatic). Din punct de vedere clinic, forma

de evoluţie a bolii a fost subacută (3 ecvine) şi cronică (9 ecvine).Toate fragmentele tisulare

prelevate pentru examinarea histologică au fost prelucrate prin metoda de obţinere a

preparatului histologic permanent prin includerea în parafină.

Leziunile microscopice de la nivelul ficatului în forma subacută, s-au caracterizat prin

infiltraţii limfo-histiocitare în spaţiile Kiernan şi în spaţiile perilobulare. S-a observat

hipertrofia celulelor Kupffer şi încărcarea lor cu pigment hemosiderinic.

Spațiul Kiernan a fost sediul unei discrete infiltrații de intensitate slabă, cu aspect

difuz, constituite din limfocite și celule reticulare. Prezența acestor celule, dar mai ales a

siderocitelor este intens semnalată în capilarele sinusoide pe preparatele colorate prin tehnica

Perls și care permite diferențierea pigmenților hemosiderinici de pigmenții biliari.

La cabalinele cu formă cronică de boală s-a observat dilatarea sinusoidelor hepatice

cu hipertrofia și desprinderea celulelor Kupffer și a celulelor endoteliale, lumenul capilar

fiind ocupat de limfocite. S-au mai observat noduli proliferativi limfo-histiocitari în care

lipsesc hepatocitele.

Pe secţiunile din splină, pe fondul unei congestii s-au observat noduli limfohistiocitari

mari, numeroşi plasaţi în jurul vaselor, hipertrofia endoteliului vascular şi hipeplazii

foliculare cu acumulare de siderocite în sinusurile perifoliculare.

La nivelul rinichiului în forma subacută, s-au evidențiat degenerescențe granular-

vacuolare ale epiteliului tubular cu acumularea în lumen a unui depozit fin granular

constituit din resturi celulare. În jurul focarelor degenerative, în spaţiul interstiţial apar

hemoragii şi aglomerări de resturi celulare şi histiocite. Endoteliul vascular este hipertrofiat.

La nivelul glomerulului renal s-au evidenţiat leziuni ce constau în îngroşarea

membranelor bazale şi aspecte de glomerulonefrită proliferativă.


13

În limfonoduli în forma subacută, se constată congestii, noduli limfohistiocitari și o

degenerare a celulelor din partea centrală a foliculilor unde s-au observat focare limfo-

reticulare.

În forma cronică, se evidențiază mărirea în volum a foliculilor limfoizi datorită

proliferării limfoide. Se mai constată proliferări limforeticulare și hipertrofia endoteliului

vascular cu dilatarea sinusurilor limfatice.

La nivelul pulmonului, predomină hiperplazia limfohistiocitară cu dispunere tisulară

variabilă: peribronhiolar, perivascular sau sub forma unor microfocare hiperplazice în

parenchim.

În suprarenală s-au observat focare proliferative limfo-histiocitare în zona fasciculată,

degenerescență vacuolară și reacția endoteliului vascular.

La nivelul sistemului nervos central, se constată encefalită limfohistiocitară şi

hipertrofia endoteliului vascular. Apare evidentă migrarea celulelor gliale (macrofagele

tisulare locale) către pericarionii ratatinați și hipercromatici - satelitoză glială; în faze mai

avansate ale procesului inflamator, se constituie mici noduli gliali în substanța nervoasă

subependimară.


14

CONCLUZII

1. Pe teritoriul Maramureşului Istoric în perioada 1999-2009, au fost examinate, prin

testul de imunodifuzie în gel de agar (ID), 94340 probe dintre care au fost pozitive la

Anemia infecţioasă ecvină (AIE) 4819 cabaline (5,09%).

2. Anemia infecţioasă ecvină a fost diagnosticată în fiecare an, la debutul studiului,

existau 6 circumscripții fără cazuri pozitive, dar ulterior boala s-a extins astfel încât

din anul 2004 a cuprins toate localitățile.

3. Evoluţia AIE prezintă 2 etape: 1999-2005 când numărul cazurilor pozitive creşte

progresiv și 2006-2009 când numărul acestora urmează o curbă descendentă.

4. Circumscripţia cu cele mai multe cazuri de AIE diagnosticate în perioada 1999-2009

a fost Sighetu Marmaţiei cu un număr de 624 (16,5% ).

5. Incidenţa crescută a cazurilor de AIE în câteva circumscripţii din CSV zonală Ocna

Şugatag, poate fi explicată prin faptul că aceste circumscripţii sunt învecinate cu

localităţi din CSV zonală Sighet, unde procentul de morbiditate este mare şi păşunile

sunt învecinate.

6. Analizând rezultatele în funcție de sex, s-a constatat că cele mai multe probe pozitive

(5,7%) s-au înregistrat la femele, în timp ce la masculi, incidența a fost de 4,4%.

7. În funcție de vârstă, se constată că cele mai multe reacții pozitive s-au înregistrat atât

la femelele cât și la masculii din categoria 6-10 ani, respectiv 23,9% și 17,2%.

8. Din investigațiile efectuate reiese că sexul și vârsta nu influențează receptivitatea.

Diferențele înregistrate în procentul cabalinelor serologic pozitive în funcție de sex,

sunt mici și se pot justifica prin numărul mai mare de probe de sânge examinate,

provenite de la femele.

9. În perioada 1999-2009 AIE, în Maramureşul Istoric, a avut o evoluţie endemică şi o

contagiozitate mare în focar dar și în afara acestuia. Menținerea animalelor serologic


15

pozitive, în efective, constituie principala cauză de extindere a infecției, acestea rămân

purtătoare și eliminatoare ale virusului toată viață.

10. În toată zona luată în studiu nu au fost respectate întocmai măsurile de supraveghere

și combatere, constatându-se deficiențe mari în circulația cabalinelor, proprietarii nu

declară de cele mai multe ori mișcările acestora.

11. Interpretarea testului Coggins la 24 de ore a evidenţiat 38 reacţii pozitive (care s-au

menţinut şi la 72 de ore) şi 7 reacţii negative, dintre care 2 s-au menţinut negative, 2

au fost interpretate ca slab pozitive, iar 3 ca pozitive la 72 ore.

12. Din 45 probe pozitive, la retestarea efectuată la intervale de până la 3 ani, s-au

obținut 2 rezultate negative, 4 rezultate slab pozitive, 4 rezultate intens pozitive și 35

rezultate pozitive.

13. În anumite perioade de evoluție a AIE anticorpii precipitanți au scăzut la 2 cabaline,

la o valoare nedetectabilă prin ID și ca atare reacțiile au fost negative.

14. Retestarea cabalinelor încadrate ca pozitive la ID nu se face, aceste cabaline sunt

catalogate ca infectate cu virusul AIE pentru toată viața.

15. Din cele 433 probe de ser sanguin examinate prin testul Coggins, 61 (14,08%) au

reacţionat pozitiv, 12 (2,77%) slab pozitiv, 5 (1,15%) nespecific şi 355 (81,98%) au

fost negative, iar prin testul imunoenzimatic ELISA s-au obţinut 78 (18,01%) reacţii

pozitive şi 355 (81,98%) reacţii negative.

16. Cele 12 probe reacţionate slab pozitiv prin testul Coggins, au fost pozitive la ELISA,

iar cele 5 reacţii nespecifice la testul Coggins au fost negative la ELISA.

17. Testul Coggins are o specificitate bună, este practic, uşor de realizat, dar sensibilitatea

este mai scăzută, în timp ce testul imunoenzimatic ELISA prezintă o înaltă

sensibilitate identificând un plus de 5 seruri pozitive faţă de ID (titru scăzut de

anticorpi pe care testul Coggins nu la putut decela) iar reacţiile nespecifice au fost

eliminate.


16

18. Rezultatele comparative obţinute la testarea cabalinelor, prin testul Coggins şi

ELISA, justifică necesitatea folosirii tehnicii ELISA în depistarea precoce a

cabalinelor pozitive şi în supravegherea AIE.

19. În forma subacută este evidentă reacția endoteliului vascular în vase de calibru diferit,

reacționarea endoteliului a fost generalizată, fiind depistată în diferite organe.

20. În toate organele investigate histologic, se observă hiperplazii limfohistiocitare, cu

dispunere tisulară variabilă.

21. Hemosideroza caracterizată prin numeroase macrofage încărcate cu pigment

hemosiderinic Perls pozitiv este leziunea de fond a splinei.

22. În forma cronică, la nivelul rinichiului în zona corticală s-au evidențiat proliferări cu

caracter de focar incipient, aglomerări limfohistiocitare și scleroză periglomerulară.

23. În suprarenală s-au observat focare proliferative limfo-histiocitare în zona fasciculată,

degenerescență vacuolară și reacția endoteliului vascular.

24. La nivelul SNC se observă hipertrofia endoteliului vascular, atât în forma subacută

cât și în forma cronică.

25. În realizarea corectă a controlului şi a prevenirii prin supraveghere a AIE, prin

examen de laborator, o importanţă majoră o are trasabilitatea probelor; identificarea şi

catagrafierea animalelor; controlul mişcării efectivelor; recoltarea, identificarea,

conservarea şi transportul corect al probelor de sânge.

26. Se impune respectarea cu strictețe a "Programului strategic de supraveghere,

prevenire și combatere a anemiei infecțioase ecvine" pentru reducerea numărului de

cabaline reacționate serologic pozitiv, până la stingerea bolii, prin eficientizarea

măsurilor pe termen mediu și lung a politicii de combatere a bolii, ținând cont de

evoluția sa specifică.

27. Evaluarea imediată a situației epidemiologice și cointeresarea proprietarilor prin

deblocarea sistemului de despăgubiri (asanarea prin extracție).


17

28. Pentru eficientizarea în continuare a măsurilor de profilaxie și combatere a AIE, se

impune o mai bună implicare a specialiștilor epidemiologi privind popularizarea

aspectelor particulare a bolii, identificarea tuturor cabalinelor, controlul strict al

circulației cabalinelor, identificarea și monitorizarea biotopurilor unde sunt prezente

insecte hematofage transmițătoare ale virusului (hărți de monitorizare).


18

SUMMARY OF PhD THESYS

Importance of diseases caused by Lentiviruses is increasing from year to year. They

affect humans and different animal species. Due to their antigenic variability, currently there

are no solutions for the development of effective vaccines.

Equine infectious anemia (EIA) is a infectocontagious disease, endemic, specific to

equines produced by a lentivirus that can be considered the most important and difficult to

control infectious disease of horses sickness, as it records a high percentages of morbidity

and mortality.

Growing interest of farmers to equines and large number of serological positive

animals from infectious anemia virus, have led us to perform this study within the historical

Maramureş.

The current PhD thesis has aimed to conduct a study on the evolution of the EIA in the

Historical Maramureş territory during 1999-2009 and to conduct investigations related to its

diagnosis.

The current research has focused on the following objectives:

• Evolution of EIA on the studied years;

• Development of EIA in the regional districts and towns;

• A comparison between the evolution of EIA between regional districts;

• Structuring positive cases on age and sex;

• Geographical distribution of EIA positive cases;

• Variability in response to the reference agar gel immunodiffusion test (AGID) of

positive cases at various intervals from diagnosis;


19

• Comparison of AGID and immunoenzymatic tests (ELISA);

• Lesions in EIA.

The thesis entitled "Researches on the epidemiology and diagnosis of equine infectious

anemia" contains 246 pages and is structured in accordance with the current provisions, in

two parts.

Part I entitled "The current state of knowledge of equine infectious anemia" contains

65 pages and summarizes data from the literature on the disease and is presented in the first

four chapters.

Part II includes personal research and is structured in four chapters and is spread over

133 pages.

The thesis is illustrated with 14 tables and 110 figures.

The last part of the thesis is composed of a summary of the thesis, references, a list of

abbreviations and published works, directly related to the PhD subject.

Chapter 1 is entitled "Equine infectious anemia: history, prevalence and importance”;

it includes data from current literature on the first descriptions of disease and etiological

agent around the world and in Romania, as well as data on the prevalence and importance of

the disease.

Equine infectious anemia (EIA) was observed and described for the first time in 1843

in France, simultaneously by Lignée, Charlie and Denoc, which established a food origin.

Viral origin of disease was demonstrated by Valée and Carré in 1904.

EIA is the first lentivirus virus for which antigenic variation was determined of

epitopes sensitive to neutralisation by Kono et al., 1973.

In our country, first cases of EIA were diagnosed in 1950 by Surdan and Adameşteanu

in a troop of horses in whichthey performed a anti-glanders serum preparation trial on EIA

infected horses.

Chapter 2 "Etiology, epidemiology and pathogenesis in equine infectious anemia”, is

structured in four subchapters; they summarize key information about chemical structure and


20

genetic properties of the etiological agent as well as culture properties and immune response.

In the second and third subsections epidemiological aspects of the disease are presented and

the last chapter covers EIA pathogenesis.

Chapter 3 "Clinical, pathological and diagnostic aspects in equine infectious anemia"

deals with issues relating to symptoms, lesions and diagnosis of EIA.

Chapter 4, "Prevention and control of equine infectious anemia" summarizes data on

the prevention and combating the disease.

Chapter 5 "Epidemiological investigations on the evolution of equine infectious

anemia in Historical Maramureş over the period 1999 to 2009" includes the results of

epidemiological investigations conducted in our study. In this chapter, we point out that

during 1999-2009 a number of 94340 horses were serologically tested (AGID - Coggins

test); samples consisted of whole blood or serum and from the tested animals a number of

4809 (5.1%) were diagnosed positive the remaining being tested as negative (94.9%)

(illustrated in table 1)


21

Table 1

The number of the examined samples by AGID and the results registred during the period

1999-2009.

Anul/

Year

Număr probe

examinate/

Number of

examined

samples

Rezultate serologice la ID/ Serological results at AGID

Negative/Negatives Pozitive/Positives

Număr / Number (%) Număr /Number (%)

1999 7407 7172 96,9 235 3,1

2000 8618 8313 96,5 305 3.5

2001 8910 8468 95,1 442 4,9

2002 8623 8132 94,4 491 5,6

2003 9011 8333 92,5 678 7,5

2004 8696 8192 94,3 504 5,7

2005 9365 8632 91,7 733 8,3

2006 8881 8368 94,3 513 5,7

2007 8793 8437 95,95 356 4,05

2008 8245 7996 97 257 3

2009 7791 7486 96,1 305 3,9

Total 94340 89521 94,91 4819 5,09

To be noted that the 4809 cases of the disease are new cases; it is well known and

legally established the fact that a positive horse is not to be retested.

Samples tested were from 30 districts divided into three veterinary areas (fig. 1.).


22

Fig. 1 Distribution positive cases on Local VHD areas during the period 1999-2009

From the total of horses tested (fig. 2.), females represent a percentage of 54.3,

respectively 51193 samples, of which a total of 2910 females were diagnosed EIA positive

(5.7%). Males represent a percentage of 45.7, respectively 43147 samples of males, from

which 1899 were diagnosed EIA-positive (4.4%).

Fig. 2. Serological results obtained according by sex, during the period 1999-2009


23

According to our investigations, it appears that sex and age do not affect receptivity.

Differences recorded in the percentage of serologically positive horses according to sex, are

small and can be justified by the greater number of blood samples examined from females

(fig. 3).

Fig. 3. The number positive samples between 1999-2009, by age

We noticed an increased concentration of EIA cases in the north-west of the studied

region. This geographical area corresponds to VHD Sighet area; thus from the nine

component districts, 7 have a large number of positive cases diagnosed (between 11-20 and

over 20) and only 2 have a number of positive cases between 6-10 (fig. 4).


24

Fig. 4 . Geographical repartition of EIA in 1999 (after Ivanciuc and Vasiu, 2009)

In 1999 EIA was not diagnosed within the Historical Maramureş territory in six

veterinary health districts (VHD), 3 in Ocna Şugatag area VHD and 3 Viseu VHD area. The

fewest EIA cases were found in the north-eastern region, the area corresponding to Viseu

VHD area.

Analyzing the results, we noted that in 2009 VHD with no positive cases detected do

no longer exists. The number of districts with 1-5 positive cases reported decreased to 4,

Peste 20 cazuri

11- 20 cazuri

6-10 cazuri

1-5 cazuri

0 cazuri


25

from 9 in 1999 and the number of districts with 11 to 20 positive cases and over 20 cases

increased in 2009 up to 17 (fig. 5).

Fig. 5. Geographical repartition of EIA in 2009 (after Ivanciuc and Vasiu, 2009)

In the north-western region, respectively VHD Sighet area, the number of positive

cases represents 50% of all positive cases. Compared with 1999, in this district, the

positivity rate increased from 7.3 to 11.3 (fig. 6).

6-10 cazuri

20220

cazuri

0 cazuri

20220

cazuri

1-5 cazuri

20220

cazuri

11-20 cazuri

20220

cazuri

Peste 20 cazuri

20220

cazuri


26

Fig. 6. Evolution of EIA in the VHD areas during the period 19999-2009

Between 1999 and 2009, EIA in the Historical Maramureş presented an endemic

evolution and a high infectiousness within as well as outside the outbreak. Maintenance of

serological positive animals in herds represents the main cause of disease extension and they

represent carriers and spreaders of the virus for the rest lifespan. Throughout the studied area

the legal supervision and control measures were not fully respected, leading to major

deficiencies in horse circulation; on the other hand, horse owners do not often declare their

movements.

Chapter 6: “Variability of humoral immune response (Coggins test) of horses with

equine infectious anemia”.

The experiment was conducted on a number of horses belonging to 45 households in

VHD Sighet, VHD Deseşti and VHD Repedea. There were three groups, each composed of

15 EIA positive horses, of different ages and at different intervals following their initial

diagnosis as EIA positive. Coggins test interpretation at 24 hours revealed 38 positive


27

reactions (which were maintained at 72 hours) and seven negative reactions, of which 2

remained negative, 2 were interpreted as weakly positive, and 3 as positive at 72 hours.

From the 45 positive samples, on retesting at intervals up to three years, we observed 2

negative results, 4 weakly positive results, 4 strong positive results and 35 positive results. In

certain periods of EIA evolution, precipitating antibodies decreased in two horses fell to an

undetectable level by AGID and, as such, reactions were negative. Retesting horses

classified as positive ID is not legally performed, these horses being classified as EIA

infected for life.

Chapter 7 is entitled "Comparative Study on AGID and ELISA serological tests in the

diagnosis of equine infectious anemia”.

Investigations were conducted on a total of 433 blood serum samples from horses of

different sex and age belonging to 290 households in Historical Maramureş. Blood serum

samples were comparatively tested by the test agar gel immunodifusion test - AGID

(Coggins test) and by the immunoenzymatic method (ELISA test).

The Coggins test kit used for the diagnostic was produced by EIA INMV PASTEUR,

Bucharest. Antigen is produced by in vitro culture of equine leukocytes. Positive control

serum containing precipitant antibodies, respectively precipitine or IgG, which appear that in

the blood of infected animals at 14-45 days following the initial infection.

The ELISA kit used for our study was DyaSistem CELISA EIA-IDEXX containing

plastic plates lined with internal antigens p26, the most specific group of antigens for the

EIA virus. p26 antigen is conjugated with an enzyme, which makes this test ELISA indirect

type. Horse serum is incubated simultaneously with p26 conjugate. Serum antibodies

specific for p26 competes with p26 monoclonal antibodies.

Of the 433 blood serum samples examined by Coggins test, 61 (14.08%) reacted

positive, 12 (2.77%) weakly positive, 5 (1.15%) nonspecific and 355 (81.98%) were

negative. The results of the immunoenzymatic ELISA test revealed 78 animals (18.02%)

with positive reactions and 355 (81.98%) negative reactions.


28

Table 1.

Comparison of the results obtained from AGID and ELISA tests

ID/AGID ELISA

Rezultat

Result

Nr

probe.

% Rezultat

Nr.

probe %

P (pozitiv)

Pozitive 61 14,08 P 61 14,08

N (negativ)

Negative 355 81,98

N

P

350

5

80,83

1,15

SP (slab

pozitiv)/Weak

pozitive

12 2,77 P 12 2,77

NS (nespecific) 5 1,15 N 5 1,15

P + SP

N + NS

73

360

16,86

83,14

P

N

78

355

18,02

81,98

Coggins test has a good specificity, it is practical, easy to achieve, but sensitivity is

lower, while the immunoenzymatic ELISA test has a high sensitivity for identifying a

further five positive sera compared to AGID (low titres of antibodies that Coggins test could

not detect); nonspecific reactions were as well eliminated. Comparative results obtained

from testing horses with Coggins test and ELISA, justify the need to use the ELISA

technique in the early detection and surveillance of EIA positive horses.

Chapter 8: "Pathological lesion in equine infectious anemia”.

For the histological study, we examined samples from 12 equine. Many of them died or

were slaughtered following a positive EIA diagnose, based on epidemiological data and


29

serology (AGID and ELISA testing). In terms of clinical form of the disease, subacute (three

equine) and chronic (nine equine) form of the disease was diagnosed post-mortem. All

tissues sampled for histological examination were processed by histological preparation

using the paraffin inclusion method.

Microscopic lesions in the liver, in the subacute form, were characterized by lympho-

histiocitic cell infiltrates in Kiernan spaces and perilobular spaces. Kupffer cell hypertrophy

was observed and increased amount of hemosiderin pigment in their cytoplasm.

In the spleen sections, general congestion was observed, enlarged lympho-histiocitic

nodules, many placed around vessels, vascular endothelial hypertrophy accompanied by

follicular hyperplasia with accumulation of siderophages in the perifolicular sinuses.

Subacute form of EIA in the kidney revealed granulo-vacuolar degeneration of tubular

epithelium with accumulation in the lumen of a fine granular deposit consisting of cellular

debris. Around the degenerative foci, in the interstitial space, we observed haemorrhage

along with cellular debris and histiocyte accumulation. Vascular endothelium was

hypertrophied. At the level or renal glomerulus, lesions consisted of thickened basal

membranes and aspects of proliferative glomerulonephritis.

In the central nervous system, we observed lympho-histiocitic encephalitis and

vascular endothelial hypertrophy.

Date post:	06-Sep-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	8 times
Download:	0 times

REZUMAT - usamvcluj.ro · Capitolul 2 "Etiologia, epidemiologia şi patogeneza în Anemia...

Documents