Publicaţie anuală de informare, analiză şi bilanţ, editată de Forumul Cultural al Râmnicului

Nr. 6 • iunie, 201210 ani de existenţă 2001-2011

FORUM10

AR

TA

FO

TO

GR

AF

ICĂ

TE

AT

RU

M

UZ

ICĂ

PR

EM

IIL

E F

OR

UM

UL

UI

CU

LT

UR

AL

AL

RÂ

MN

ICU

LU

I PENTRU ANUL 2011 LITERATURĂ

ISTORIE ARTE PLASTICE

Eugen Petrescu

Puiu Răducan

CarmenFarcaş Anca Ionescu

DumitruŞchiopu

Dorina ArsenescuP.S. EmilianLovişteanu

MădălinaFloroaica

Ion

Măl

dăre

scu

Ioan Ciobotaru

Ali

na N

icol

a

Floarea Ghiţă Ioan BarbuGheorghe Zvarici

Violeta Scrociob

ConstantinAndrei

Nicolae MogaMihai Sporiş

IoanCrînguş

Dumitru Bondoc

Em

uil I

stoc

escu

Petru PistolNichi UrseiIo

n To

polo

g

Forum

1

STATUTUL FORUMULUI CULTURAL AL RÂMNICULUI (fragment).................................................2

COMPONENŢA CONSILIULUI DE CONDUCERE ALFORUMULUI (la înfiinţarea sa in 3 mai 2001) .....................2

FORUMUL CULTURAL AL RÂMNICULUI-10ANI ........ 3

FORUMUL CULTURAL AL RÂMNICULUI LA CEAS ANIVERSAR................................4

PRINCIPALELE ACTIVITĂŢI ORGANIZATE DE FORU-MUL CULTURAL AL RÂMNICULUI ÎN ANUL 2011.........8

UNIREA MICĂ, LA MUZEUL DE ISTORIE .......................9

„UNIREA, NAŢIUNEA A FĂCUT-O!”.................................11

TRADIŢIE ŞI ACTUALITATE ÎN EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢĂMÂNT.............................................15

ANIBAL TEOHARI ÎNTEMEIETORULBALNEOLOGIEI ŞTIINŢIFICE ROMÂNEŞTI ...............17

ÎNTRE PASEISM ŞI SPIRITUL EUROPEAN ...................19

CE ŞTIM ŞI CE NU ŞTIM DESPRE ARHIVE ..................20

ZIUA LABORATORULUI SANITAR VETERINAR VÂLCEA.......................................23

SĂ DĂM O ŞANSĂ PĂMÂNTULUI! (DEZBATERE ÎN FORUMUL CULTURAL) .....................23

UN PORTRET ÎN FILIGRANDE SUFLET, TRAIAN CANEMIR.........................................25

Râmnicul acum 100 de ani......................................................27

ARTA DE A TRĂI SĂNĂTOS............................................29

ROLUL FAMILIEI CREŞTINE ÎNTR-O PERIOADĂ DE CRIZĂ...........................................31

CONSTANTIN C. POPIAN- dramaturg, regizor şi actor în Bistriţa Vâlcii – .................37

CERCETAREA ŞTIINŢIFICO - TEHNICĂ DIN JUDE-ŢUL VÂLCEA, PREZENT ŞI PERSPECTIVE....................42

MĂRIAN CHIRCUŢ(fragment din romanul Viaţa ca oprovocare, Editura Fortuna, 2010) .................................44

PREMIILEFORUMULUI CULTURAL ALRÂMNICULUI PENTRU ANUL 2011.................................47

CUPRINS: STATUTUL FORUMULUICULTURAL

AL RÂMNICULUI

(fragment)

CAPITOLUL I. PREVEDERI GENERALE

Art. 1. - "Forumul cultural al Râmnicului", denumitîn con tinuare Forum, este o asociaţie cu caracterneguvernamental, apolitică şi nonprofit, cu persona-litate juridică, constituită, în conformitate cu preve-derile art. 37, alin (1) din Constituţie, ale Decretului31/1954 şi Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000,funcţionând ca un cadru organizat de promovare avalorilor culturale reprezentative şi de dezvoltare avieţii spirituale în municipiul Râmnicu Vâlcea.Art. 2. - Forumul conlucrează funcţional cuautorităţile pu blice, instituţii de învăţământ, cultură şiartă, culte, cu alte aso ciaţii, fundaţii şi societăţi cuprofil social-umanitar, cultural şi ştiinţific, cu mass-media din ţară şi străinătate.Art. 3. - Forumul cultural al Râmnicului s-a consti-tuit şi îşi com pletează rândurile în baza adeziuniilibere a membrilor săi.Art. 4. - Sediul permanent al Forumului este în mu-nicipiul Râmnicu Vâlcea, strada Calea lui Traian, nr.129.

CAPITOLUL II. OBIECTIVE, FUNCŢII,DIRECŢII ŞI FORME DE ACTIVITATE

Art. 5. - Forumul cultural al Râmnicului are dreptscop fun damental dezvoltarea vieţii spirituale vâlceneşi promovarea va lo rilor culturale reprezentative, prinpromovarea unui dialog sis tematic şi permanent întreoamenii de cultură, ştiinţă şi artă, între societateacivilă şi Primărie.Forumul cultural al Râmnicului desfăşoară activităţisociale, de informare şi consiliere în sprijinulcetăţenilor şi a persoanelor defavorizate.

Forum

2

Art. 6. - Forumul va avea trei dimensiuni funcţionale:a) DEZBATERE: abordarea unor probleme majore

privind viaţa culturală a municipiului şi a judeţului(reţeaua insti tuţională, oferta culturală a acesteia şiaşteptările publicului, imaginea culturală a Râmnicului,baza materială, finanţarea, etc.); acumularea, pe bazaacestor dezbateri, a unui portofoliu de idei, opţiuni şivariante pentru hotărârile Consiliului Local şidispoziţiile Primarului în vederea conturării unei strate-gii proprii în domeniul activităţii culturale, pentru re-alizarea unor programe de către Organizaţiileneguvernamentale.b) PROIECTARE: Elaborarea unor proiecte propriisau discutarea unor proiecte oferite de parteneri(instituţii culturale, organizaţii neguvernamentale, per-soane fizice etc.); promovarea celor mai valoroase din-tre acestea, în vederea patronării şi sprijinirii finanţăriilor.c) EVALUARE: Funcţionarea Forumului ca o instanţăcritică (în înţelesul de apreciere axiologică) a activităţiiculturale desfăşurate în municipiu şi judeţ, în vedereaoptimizării acesteia.

Art. 7. - În vederea îndeplinirii obiectivelor propuseactivi tatea Forumului se va organiza pe următoareledirecţii de acţiune:activitatea privind ştiinţele umaniste;activitatea privind literatura şi arta;activitatea de cercetare ştiinţifică şi tehnică;activitatea de patrimoniu şi cultură tradiţională;activitatea privind arhitectura şi urbanismul;activitatea cultural-artistică şi de divertisment;activitatea editorială;activitatea de parteneriat cu organisme publice, private,cu organizaţii neguvernamentale.Art. 8. - Forumul se exprimă prin următoarele forme:-reuniuni ştiinţifice (simpozioane, sesiuni ştiinţifice,mese rotunde, prelegeri etc.);-manifestări cultural-artistice;-programe editoriale (volumul "STUDII VÂLCENE",docu mente bibliografice, cărţi, albume, monografii, sin-teze, un bule tin intern etc.);-recompense (premii, diplome, ş.a.) pentru membriicare se disting în activitatea Forumului(...).

COMPONENŢA CONSILIULUI DECONDUCERE AL FORUMULUI

(la înfiinţarea sa în 3 mai 2001)

PREŞEDINTE DE ONOARE:- P. S. Gherasim - Episcopul Râmnicului

BIROUL EXECUTIV- Preşedinte: Traian SABĂU - primarul Municipiului Râm -ni cu Vâlcea- Preşedinte executiv: P.S. IRINEU SLĂTINEANUL arhi ereu vicar al Episcopiei Râmnicului- Vicepreşedinte pentru ştiinţele umaniste: AlexandruPOPESCU - MIHĂEŞTI - prorectorul Universităţii "SpiruHa ret"-Vicepreşedinte pentru ştiinţe tehnice: Mihai SPORIŞ.-Vicepreşedinte pentru literatură şi arte: Ioan ST. LA ZĂR.-Vicepreşedinte pentru patrimoniu şi cultură tradiţională:Eugen DECA, directorul Muzeului Judeţean Vâlcea.-Vicepreşedinte pentru arhitectură şi urbanism: Arh. AdrianCIOCĂNĂU.- Secretar general: Gheorghe DUMITRAŞCU

MEMBRI- Dumitru ANDRONIE, directorul Direcţiei Judeţene aArhivelor Naţionale.- Gheorghe BONCIU, preşedintele Tribunalului Judeţean

Vâlcea.- Gheorghe DEACONU, directorul Direcţiei Judeţene pe-ntru Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Vâlcea.- Titu GEORGESCU -Emilian FRÂNCU, directorul TV Vâlcea , coordonatorulimaginii Forumului.- Dumitru LAZĂR, directorul Bibliotecii Judeţene "AntimIvireanul"- Iulian MARGU, patronul TV " Etalon" Râmnicu Vâlcea.- Toma MIHĂESCU, secretarul municipiului RâmnicuVâl cea.- Doru MOŢOC - Gheorghe VIERU, inspector şcolar general, coordona-torul activităţii educative.

SECRETARIAT- SORIN OANE, activitate oganizatorică internă Forumului.- Petre PETRIA, activitate organizatorică.- Ion SOARE, documentarea şi funcţionarea Forumului.- Gheorghe STAMATE relaţia cu mass-media.

FORUMUL CULTURAL AL RÂMNICULUI-10 ANI

Forum

3

Cu un deceniu în urmă(3 mai 2001), lainiţiativa profesorului dr.Gheorghe Dumitraşcu, la carea aderat un număr însemnat devaloroşi cărturari vâlceni, luafiinţă Forumul Cultural alRâmnicului, una dintre celemai utile şi mai generoaseasociaţii care au activat înjudeţul nostru. La zece ani de

la înfiinţare, putem aprecia – fără falsă modestie – cărezultatele practice şi spirituale ale Forumului, sunt celpuţin mulţumitoare. Cu forţe unite şi neurmărind be-neficii materiale, membrii Forumului au contribuitsubstanţial la dezvoltarea vieţii ştiinţifice şi culturale,vâlcene şi naţionale, la promovarea valorilor reprezen-tative, purtătoare de progres şi generatoare de modele.

De la bun început, chiar prin statutul său, Forumulşi-a propus să întreţină un dialog permanent şi siste-matic între oamenii de cultură, ştiinţă şi tehnică, artăşi sport, pe de o parte, şi autorităţile locale, pe de altăparte, pentru a uni, în spirit neoharetian, eforturile tu-turor creatorilor din cele mai variate domenii şi pentrua îmbunătăţi şi diversifica viaţa culturală vâlceană. Pelângă activităţile de cercetare şi de creaţie propriu-zise,Forumul Cultural al Râmnicului a organizat o serie dereuniuni ştiinţifice, întâlniri şi dezbateri de certă ţinută,aniversări ale unor mari personalităţi, precum şi acţiunide premiere a celor mai productivi şi inspiraţi creatori,dând un suflu înnoitor vieţii spirituale locale şi oferindtinerelor generaţii îndrumări şi exemple demne deurmat.

Însumând numai câteva zeci de membri activi, darmanifestând dăruire totală a energiilor, membrii Foru-mului creează o forţă spirituală deosebit de valoroasă,cu rezultate remarcabile. În acelaşi spirit valoric,realizează lucrări colective de rezonanţă: revistatrimestrială „Forum-V”, consistenta publicaţie anuală„Studii vâlcene”, precum şi revista anuală Forum 10(5, 6, 7, 8, 9) ... o „expresie” a activităţii F.C.R pe par-cursul unui an trecut (acest număr, însemnând vârstaForumului). În afară de acestea, mai trebuie menţinatălucrarea „Enciclopedia judeţului Vâlcea (vol. I –Prezentare generală”, 1056 de pagini), care cuprindeinformaţii de cel mai larg interes, referitoare la judeţulnostru. Conţinutul primului volum pune în evidenţăfaptul că Vâlcea este renumită nu numai prin

frumuseţile solului şi bogăţiile subsolului, ci şi prinfaptul că locuitorii acestui areal au avut şi au contribuţiiimportante la tezaurul material şi spiritual al ţării. Asig-

urându-şi o colaborare lărgită, autorii volumului I sepregătesc să finalizeze volumul al doilea al proiectului,care are drept conţinut şi subtitlu „Localităţile urbane”.De asemenea, a fost demarat volumul al III-lea (şi ul-timul) – „Aşezările rurale”, prin alcătuirea planuluiamănunţit al acestuia şi distribuirea lui la o parte dintrecercetătorii (în primul rând, la autorii unor monografiide comune).

Conjugarea eforturilor membrilor F.C.R. estefavorizată de o filosofie de viaţă asemănătoare a aces-

tora. În primul rând, toţi membrii Forumului şi-audovedit competenţa prin cercetări şi lucrări valoroase,puse în circulaţie înainte de înfiinţarea asociaţiei. Su-darea membrilor organizaţiei a fost asigurată şiconsolidată de idealurile comune care îi animă, aceştia,plecând de la constatarea că ţara noastră şi-a rezolvatmarile probleme spirituale numai atunci când mariicărturari de vîrf şi-au unit forţele într-un ideal comun;

Alexandru POPESCU-MIHĂEŞTI

Primăria Govora, Gheorghe Petre Govora, 100!

Primăria Govora, Gheorhe Petre Govora, 100!

pe de altă parte, în zilele noastre, progresul omeniriinu mai este dependent în mod direct de resursele na-turale de materii prime, ci de resursele umane, deeducaţie, de competenţa şi hărnicia generaţiilor active,

de stocul acumulării informaţiilor şi de investiţiile încreaţie, în invenţii şi inovaţii. Concepţia şi totodatăconvingerea aceasta a fost urmărită şi aplicată perma-nent în demersurile şi iniţiativele culturale aleForumului.

Din punct de vedere moral, truditorii Forumuluis-au străduit să reprezinte modele umane pentru

ceilalţi, în special pentru tineri, fiind călăuziţi deconvingerea şi sentimentul că nimic nu are valoare,din ceea ce produce mintea şi mâna oamenilor, dacănu foloseşte semenilor, iar valoarea supremă este datăde ceea ce se realizează prin colaborare şi forţe uniteşi este purtător de progres. Acum, la un deceniu de laînfiinţarea Forumului, rezultatele obţinute ne creeazăîncredere în forţele proprii şi optimism în legătură cuînfăptuirile de viitor. Urăm Forumului Cultural alRâmnicului tinereţe şi viaţă îndelungată, cu noi îm-pliniri, iar membrilor săi sănătate, prietenie şi solida-ritate – garanţii sigure pentru realizările viitoare.

La mulţi ani!

Forum

4

Ca răspuns la cerinţelesocietăţii româneşti de la în-ceputul mileniului III, iubitorii deştiinţă şi cultură din Vâlcea au simţitnevoia să-şi unească eforturile cre-atoare într-un nucleu pentru a susţineşi promova tradiţiile culturiinaţionale şi locale, adaptate la noilecondiţii ale evoluţiei contemporane,într-un context european generator

de progres şi prosperitate.După unele încercări timide, la 6 aprilie 2001, un

grup de iniţiativă format din 18 personalităţi vâlcene puneabazele juridice ale Forumului Cultural al Râmnicului, însala de protocol a Consiliului Municipal Râmnicu Vâlcea,iar pe 3 mai 2001, la ora 16.00 se deschidea şedinţasolemnă de constituire a Forumului Cultural al Râmnicu-lui, validat prin votul unanim al Adunării Generale carereprezenta organul suprem al noii asociaţii. Era o mare îm-plinire a celor care trudiseră ani de zile să înalţe durabil,edificiul spiritual al Vâlcii, îmbrăţişând cu căldură şidăruire cultul voluntariatului.

Din acel moment Forumul devenea o fereastrădeschisă spre viitor şi un model de trăire şi continuitatespirituală, pentru o nouă generaţie în formare ce îşi asumaresposabilitatea pentru perpetuarea ştiinţei şi culturiivâlcene la alte dimensiuni istorice. Aşa cum s-a constatatulterior, constituirea asociaţiei era o premieră într-o ţarăafectată de permanente seisme politice demolatoare de pro-gres şi creatoare de confuzii culturale. Dacă pentru cei maimulţi concetăţeni şi iubitori de cultură „evenimentul” a fostreceptat ca un pas înainte spre a crea un centru menit săgândească şi să organizeze manifestări cultural-ştiinţifice,să realizeze cercetări şi studii ale căror mesaje şi idei săîmbogăţească spaţiul spiritual vâlcean şi nu numai, au fostşi persoane care au privit cu rezervă şi scepticism, in-ducând influenţe negative, obstrucţioniste, pentru a faceinoperante eforturile noii asociaţii îndreptate spre binelecomunităţii.

Dincolo de aceste aspecte şi practici frecvente, darefemere, Forumul, prin unirea eforturilor tuturor mem-

Bilanţ-Sinteză 3 mai 2001 - 3 mai 2011

FORUMUL CULTURAL AL

RÂMNICULUI LACEAS ANIVERSAR

Primăria Govora, Gheorhe Petre Govora, 100!

Marian Pătraşcu, Mihai Mateescu, Eugen Petrescu, Ioan St. Lazăr, Al. Popescu

Mihăeşti, Gh. Petre Govora-100!-, N. State Burluşi

Forum

5

brilor săi activi şi sub oblăduirea Primăriei MunicipiuluiRâmnicu Vâlcea, a rezistat în timp prin eforturi voluntareimense, uneori susţinut public. .

La împlinirea a zece ani de activitate ForumulCultural al Râmnicului se prezintă cu un bilanţ încuraja-tor, înfăptuit cu perseverenţă şi responsabilitate.Activităţile au fost multiple şi se regăsesc în numereleanuale ale revistei „Forum 5-11”. Ele se referă în princi-pal la sărbătorirea unor evenimente de seamă din istorianoastră cum sunt: Ziua Naţională a României, UnireaPrincipatelor Române, Ziua Imnului Naţional, evocareavieţii şi activităţii unor personalităţi ale vieţii ştiinţifice,culturale şi religioase din judeţ şi din ţară, medalioaneliterare, lansări şi expoziţii de carte, simpozioane, dez-bateri, spectacole muzicale şi de teatru etc.

Iniţiative şi proiecte

- „Ziua râmnicului” este iniţiativa Forumului cares-a impus, după şase ediţii, ca sărbătoare testamentară aoraşului (3 mai 1389). A fost asimilată de organele ad-ministrative locale ca sărbătoarea cea mai importantă şisemnificativă din punct de vedere istoric.

- Modelul Forumului Râmnicului a fostpreluat, în 2002, la nivel naţional şi s-a con-stituit Forumul Cultural Naţional cu filialeregionale. Preluarea modelului la nivelnaţional s-a făcut eronat, prin înregimenta-rea la politica Puterii. Forumul Cultural alRâmnicului rămânând echidistant politic şiurmărindu-şi cu tenacitate obiectivele cul-turale şi-a continuat existenţa sporindu-şicredibilitatea, în timp ce filialele regionaledin ţară au sucombat.

Forumul a conceput două proiectefinanţate de Uniunea Europeană din fonduriPhare:

- Biroul de Consiliere pentru cetăţeni, 2iunie 2003;

- Centrul de Informare Europeană prin proiectul „Şinoi suntem Europa”, împreună cu Biblioteca Judeţeană„Antim Ivireanul” Vâlcea, 23 martie 2004.

Cu acest prilej Forumul a fost onorat de prezenţatuturor factorilor de conducere din administraţia localăşi judeţeană, şi de şeful Delegaţiei Comisiei Europene înRomânia, domnul Ionathan Scheele.

Activitatea editorială Reviste proprii - Filiale

Forumul Cultural al Râmnicului a reuşit, cu spri-jinul Consiliului Judeţean Vâlcea şi al PrimărieiMunicipiului Râmnicu Vâlcea, să editeze trei revistecultural-ştiinţifice pe an:

- „Studii vâlcene” - au fost editate 7 numere în pe-rioada 2003-2011. Este un volum ce s-a remarcat printematica sa enciclopedică cu materiale referitoare la zonavâlceană, din aproape toate domeniile de activitate. Înrevistă au apărut, în aceşti zece ani, peste 372 de mate-riale şi studii ştiinţifice semnate de 388 de cercetători şioameni pasionaţi de cultură. Cele şapte numere apărute

au însumat 4.166 pagini.- Sub egida Forumului au fost editate 10 vol-

ume, şi Enciclopedia judeţului Vâlcea, vol. I, iar39 de cărţi au apărut sub semnătura membriloractivi ai Forumului.

- Revista de cultură „Forum V”, încă de laapariţia primului număr, din martie 2006, aduceîn atenţia cititorilor problemele actuale şi com-plexe din cultura românească, precum şi mate-riale ce personalizează prin autorii lor, ineditulşi specificul culturii locale integrată în circuitulculturii naţionale.

- Revista Forum 5-10, publicaţie anuală deinformare, analiză şi bilanţ, începând cu nr.5/2006 - „Forum 5” (cu prilejul împlinirii a cinciani de existenţă a Forumului: 2001-2006), aapărut, cuprinzând materiale cu privire la viaţa

Gh. Dumitraşcu, Traian Sabău, Gh. Deaconu, la înfiinţarea Forumului

internă a Forumului (şedinţe, dezbateri, informări etc.). - „Clubul oamenilor din ştiinţă, cultură şi artă”; încă

de la constituirea sa, în acest cadru s-au desfăşurat nu-meroase medalioane aniversare şi come-morative aleunor personalităţi cultural-ştiinţifice şi politice; pe planlocal şi judeţean, s-au organizat reuniuni de lucru, dez-bateri, expoziţii, s-au editat documentare, programe şipliante dedicate celor care au contribuit prin opera şi ac-tivitatea lor la dezvoltarea culturii naţionale şi locale.Totodată, au fost organizate excursii documentare şi dedivertisment la unele locaşuri de cult şi obiective turisticedin ţară şi din judeţul nostru.

- O premieră în peisajul cultural vâlcean l-a constituit,ca iniţiativă proprie, decernarea „Medaliei de aur şi deexcelenţă în artă” inginerului Constatin Zorlescu – 2005,şi a „Medaliei de aur şi excelenţă în cercetarea istoriei”preotului Gheorghe Petre Govora-2006.

- Pentru extinderea activităţilor cultural-ştiinţifice aleasociaţiei noastre s-au înfiinţat, în judeţ, trei filiale aleForumului Cultural:] la Călimăneşti (2008), la Brezoi(2009) şi la Drăgăşani (2011).

Statistica acţiunilor culturalştiinţifice

Acţiuni cultural-ştiinţifice realizate în decursul azece ani: 241, din care:

sesiuni ştiinţifice: 5; simpozioane: 120; dezbateri: 42;medalioane aniversare şi comemorative: 38; lansări decarte: 36.

În medie s-au iniţiat câte două activităţi proprii,lunar, timp de zece ani, iar în parteneriat, asociaţia, prinmembrii săi, a participat la 196 activităţi, cuprinse în pro-gram. Forumul a avut, în această perioadă, 452 deprezenţe la activităţi cultura-ştiinţifice în judeţ, şi 16 înafara lui.

Potenţialul uman creator

Cât priveşte numărul de membri ai Forumului, îndecursul celor zece ani, acesta a fluctuat an de an,pornind cu 112 membri, iar în prezent fiind în evidenţă40 de persoane, membri activi şi cotizanţi, cu plata la zia cotizaţiei în fiecare an.

Menţionăm că au statut de colaboratori aiasociaţiei noastre peste 45 de personalităţi, oameni deştiinţă şi cultură, aflaţi în judeţ şi în alte zone ale ţării,iar 13 colaboratori sunt din: SUA - 2; Canada - 6; Egipt- 1; Germania - 2; Franţa - 2. Fluctuaţia membrilor, înaceastă perioadă, îşi are explicaţia în diferite motive per-sonale, iar cei care au rămas permanent activi au doveditseriozitate şi o implicare continuă pe baza unui volun-tariat responsabil.

Particularizarea Forumului înansamblul activităţilor

cultural-ştiinţifice

Forumul a reuşit să unească o mare parte din forţeleintelectuale vâlcene şi să creeze osatura necesară uneisolidarităţi de breaslă deschisă tuturor intelectualilor, atâtdin domeniile umaniste cât şi ştiinţifice-tehnice. În modpermanent a pus în evidenţă valorile cultural-ştiinţificereprezentative pe plan local şi naţional, a manifestat ovizibilă adaptare în abordarea problemelor de actualitate,de esenţă cultural-ştiinţifică, necesare comunităţiivâlcene. S-a manifestat printr-o permanentă colaborarecu principalele centre academice şi universitare din ţarăşi din judeţ; a iniţiat acţiuni cultural-ştiinţifice deanvergură cu privire la procesul integrării României înUniunea Europeană, a luat atitudine faţă de unele curenteşi tendinţe care urmăresc slăbirea şi deteriorareaconştiinţei naţionale şi istorice, faţă de agresivitateamediocrităţii şi imposturii din cultura locală şi naţională.Prin revistele proprii, o parte din cercetarea ştiinţifică şicultura locală a intrat în circuitul informaţional naţionalşi în diaspora românească din Italia, Spania, Canada,SUA, Brazilia, Australia, Germania, Republica Moldovaetc. A fost modernizat sediul Forumului din fonduriprovenite din unele sponsorizări şi de la PrimăriaMunicipiului Râmnicu Vâlcea.

Forumul Cultural al Râmnicului a fost sprijinitcu fonduri financiare pentru tipărirea revistelormenţionate, de Primăria Municipiului Râmnicu Vâlceaşi de Consiliul Judeţean Vâlcea.

Putem afirma că în cei zece ani de existenţă, ForumulCultural al Râmnicului s-a afirmat ca o prezenţăviguroasă în peisajul spiritual local şi naţional, ca unpartener activ al instituţiilor culturale şi de învăţământ,îndeplinindu-şi menirea pentru care a fost creat.

În continuare vom face scurte referiri la rezultateleobţinute de Forumul Cultural al Râmnicului în 2011.

Preocupările pentru cercetarea ştiinţifică şi tehnicăau sporit iar rezultatele au fost valorificate în numeroasesimpozioane, dezbateri, mese rotunde, expoziţii, lansăride carte. O bună parte dintre cercetări au fost prezentatecu prilejul sărbătoririi marilor evenimente din istorianaţională şi locală, fie la 24 ianuarie – Ziua Unirii, 9 mai– Ziua Independenţei şi a Europei, Ziua Râmnicului (20mai 1388), 29 iulie – Ziua Imnului Naţional, 1 decembrie– Ziua Naţională ş. a. La aceste manifestări peste 90%din intervenţii au fost susţinute de membrii Forumului.Pentru a spori prestigiul manifestărilor întreprinse, aces-tea au fost organizate în parteneriat cu Serviciul JudeţeanVâlcea al Arhivelor Naţionale, Arhiepiscopia Râmnicu-lui, Asociaţia Seniorilor din Educaţie, Ştiinţă şi Cultură,Societatea Culturală „Anton Pann”, Garnizoana Râm-

Forum

6

nicu Vâlcea, Primăria Râmnicu Vâlcea, BibliotecaJudeţeană „Antim Ivireanul” Vâlcea, InspectoratulŞcolar Judeţean, Grupul Şcolar Sanitar „Antim Ivire-anul”, Muzeul Judeţean de Istorie, Fundaţia „SfântulAntim Ivireanul”, cu primăriile din Măciuca, Vlădeşti,Glăvile, Prundeni, Călimăneşti, Brezoi, Drăgăşani,Horezu, Ocnele Mari, Băile Govora, cu StaţiuneaPomicolă etc. O parte din aceste studii şi analize,manifestări, se regăsesc oglindite în publicaţiileForumului.

În scopul cunoaşterii şi preţuirii patrimoniuluicultural naţional şi local, Clubul Oamenilor de Ştiinţă,Cultură şi Artă, din cadrul Forumului, împreună cuAsociaţia Seniorilor din Vâlcea au organizat excursiidocumentare, recreative şi de divertisment la unelelocaşuri de cult cum sunt: Biserica Sf. Nicolae dinFăgăraş, Biserica Neagră şi Biserica Sf. Nicolae dinScheii Braşovului, Biserica Mânăstirii Negru Vodă dinCâmpulung etc. şi obiective turistice din judeţeleVâlcea, Sibiu, Braşov, Argeş, din Municipiul Bucureştietc.

Semnificative au fost omagierea şi evocareaactivităţii creative a unor personalităţi locale şi membriai asociaţiei noastre: prof. Ion Soare (70 ani), ing. PetreCichirdan (60 ani), ing. Mihai Sporiş (60 ani), preot IonGavrilă etc.

De asemenea, a fost apreciată iniţiativa de aevoca personalităţi distincte care au adus contribuţii re-marcabile la evoluţia României în diferite perioade is-torice, fără prejudecăţi politice, ca marele economist şifinanţist de talie naţională, Ioan Totu, fost ministru şiprofesor universitar, fostul prim-ministru NicolaeRădescu, pilonul esenţial al guvernării de rezistenţăantitotalitară de sorginte sovietică, DumitruDrăghicescu, preot Gheorghe Petre Govora, I.P.S.Bartolomeu Valeriu Anania, Eugen Negrici, TraianCantemir etc.

Rezultatul unor eforturi susţinute într-o cerc-etare variată şi diversificată pe mai multe domenii deactivitate s-a materializat în revista „Studii vâlcene” nr.VII (XIV)/2011 semnată de 65 de cercetători. Câtpriveşte structura profesiilor autorilor semnatari ai re-vistei în numărul amintit sunt 30 cadre didactice, 23 in-gineri, 4 preoţi, 7 publicişti, 1 medic.

Cât priveşte revista „Forum V” numerele 1 –4/2011, remarcăm tematica extremde diversificată ca şi problematicaabordată. Proiectul editorial al revis-tei a fost diminuat anul trecut la oapariţie redusă, numai, la două nu-mere din patru datorită lipsei de fon-duri financiare, însă, prin eforturiledepuse de colegiul de redacţie s-areuşit, prin sponsorizări, să apară şinumerele restante 3 şi 4, în ianuarie

2012.În proiectul editorial pe anul 2011 a fost prevăzută

şi tipărirea volumului II al Enciclopediei JudeţuluiVâlcea - localităţile urbane, care este în curs de apariţieşi se lucrează în ritm susţinut la volumul III, consacratlocalităţilor rurale.

În ce priveşte potenţialul creativ menţionăm înplus faţă de ceea ce s-a spus mai sus, că potrivit preve-derilor statutare sunt declaraţi membri ai Forumuluipersoanele care aderă la statutul organizaţiei şi plătesccotizaţia la zi, luând parte activă la acţiunile care seorganizează. Precizăm că membrii cotizanţi (50 leianual) beneficiază de apariţia lucrărilor personale înpublicaţiile Forumului şi primesc gratuit câte un exem-plar din fiecare publicaţie tipărită sub egida asociaţieinoastre.

Consiliul de Conducere al Forumului aducemulţumiri pentru receptivitatea şi sprijinul financiarde care am beneficiat, Consiliului Municipal şiPrimăriei Râmnicului, domnilor primari care au avuttitlul de preşedinte de onoare al Forumului Cultural alRâmnicului, preşedinţilor Consiliului Judeţean Vâlcea,pentru interesul cu care au sprijinit iniţiativele noastrecultural-ştiinţifice.

Totodată adresăm mulţumiri domnului ing.Gheorghe Nicolae, manager la Sucursala HidroRâmnicu Vâlcea, domnului Ion Matei de la SocietateaComercială „Odion” S.A., domnului ing. DanielBoromiz de la SC Boromir SRL, doamnei VictoriaPreda de la SC Minet S. A., domnului Ion Tudor, mem-bru fondator al Asociaţiei Seniorilor, domnului DanNiţu de la SC Damila S.A., domnilor GheorgheUdubae, Ştefan Prală ş.a.

Considerăm că, prin ceea ce a realizat ForumulCultural al Râmnicului practicând un voluntariat con-stant de tip haretian, inegalabil în judeţ sau, poate, chiarîn ţară, şi-a adus o contribuţie semnificativă la viaţaculturală şi spirituală a Vâlcii, la stimularea activităţiicreatorilor vâlceni, la îmbunătăţirea colaborării dintreoamenii de cultură, autorităţile administrative şi alţifactori de decizie, în folosul comunităţii vâlcene.

Biroul Executiv alForumului Cultural al Râmnicului

Secretar GeneralGheorghe DUMITRAŞCU

Forum

7

Şedinţa solemnă de înfiinţare aForumului, 2001

PRINCIPALELE ACTIVITĂŢI ORGANIZATEDE FORUMUL CULTURAL AL RÂMNICULUI ÎN ANUL 2011

Forum

8

- Dezbatere cu tema: „Preţuirea valorilor culturiinaţionale, în context european”. 13 ianuarie 2011, lasediul Forumului Cultural.- Dezbatere cu tema: „Unitate şi identitate naţionalăîn conştiinţa românilor”, 24 ianuarie 2011, la MuzeulJudeţean Vâlcea.- Simpozion cu tema: „Spiru Haret, apostol alconştinţei naţionale”, 15 februarie 2011, la ColegiulNaţional „Mircea cel Bătrân”, Râmnicu Vâlcea.- Memorial „Bartolomeu Valeriu Anania” - 21 martie2011, la Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul”Vâlcea. Forumul Cultural a fost partener în organi-zarea acţiunii.- Adunare festivă consacrată împlinirii a 10 ani de laînfiinţare a FCR: „Formul Cultural al Râmnicului laceas aniversar”, 3 mai 2011, la Primăria MunicipiuluiRâmnicu Vâlcea.- Manifestarea complexă „Zilele DumitruDrăghicescu” - ediţia I. Simpozion cu tema:„Dumitru Drăghicescu, personalitate prodigioasă aştiinţei româneşti şi universale”, 5-7 mai 2011, laRâmnicu Vâlcea şi Măciuca.- Medalion aniversar: „Ioan V. Totu - personalitate deprestigiu a României secolului XX”, 13 mai 2011, laBiblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” Vâlcea.- Simpozion cu tema: „Râmnicul - personalitate şiidentitate culturală”, în cadrul complexului demanifestări desfăşurate sub genericul „Zilele Râm-nicului”, cu prilejul aniversării a 623 de ani de la a-testarea documentară a localităţii, 19 mai 2011, laServiciul Judeţean Vâlcea al Arhivelor Naţionale.- Dezbatere cu tema: „Să dăm o şansă Pământului”,organizată cu prilejul zilei Mondiale a Mediului, 3iunie 2011, la sediul Forumului Cultural.- „Medialion de cărturar. Personalităţi culturalevâlcene pr. dr. Ion Gavrilă, un pom roditor”, 14 iulie2011, la Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul”,Vâlcea.- „Memorial preot Dumitru Bălaşa - patriarhul deDrăgăşani”, ediţia a VIII-a. 26 iulie 2011, laArhiepiscopia Râmnicului.- Dezbatere ştiinţifică cu tema: „Un reper în devenireaistorică românească. Revoluţia de la 1848 şi apariţiaImnului Naţional”. Acţiunea s-a integrat în complexulde manifestări organizate de Primăria MunicipiuluiRâmnicu Vâlcea, de Ziua Imnului Naţional, 28 iulie

2011, la Serviciul Judeţean Vâlcea al ArhivelorNaţionale.- Participare la acţiunea „Centenar, preot DumitruBălaşa”, 1 august 2011, la Primăria MunicipiuluiDrăgăşani.

- Lansare de carte: „Un portret în filigran de suflet.Traian Cantemir”, de prof. Nicolae Ciurea Genuneni,20 septembrie 2011, la Biblioteca Judeţeană „Antim

Ivireanul” Vâlcea.- Dezbatere cu tema: „Arta de a trăi sănătos”, ediţia aII-a. 20 octombrie 2011, la Biblioteca Judeţeană„Antim Ivireanul”, Vâlcea.

2011, Primăria Râmnicului, Forumul, 10 ani!

Forumul 10 ani, expoziţie tipărituri

Prundeni, Rotonda plopilor aprinşi, 2011

UNIREA MICĂ, LAMUZEUL DE ISTORIE

Forum

9

La Muzeul Judeţean de Istorie, director ClaudiuTulugea, s-a desfăşurat un eveniment culturalprin aniversarea 152 de ani de la semnarea actului Unirii„Mici”, de fapt - o Unire „Mare”, dacă ne gândim căatunci a apărut înscrisul cu România pe harta lumii, uneveniment de cea mai mare însemnătate pentru naţiunearomână...

Alexandru Ioan Cuza, şi epoca sa - una dintre cele maigrandioase ale României moderne, fixează în istorie în-ceputurile statului modern şi este ales domnitor peste am-bele Principate Române. Cum amintea unul dintrevorbitori, profesorul Nelu Barbu, odată cu Alexandru IoanCuza începe istoria modernă a României. Să nu uităm,adăugăm şi noi, că acest prim cetăţean al ţării a fost pentruo perioadă, principalul acţionar al exploatărilor de sare dela Ocnele Mari, iniţiind, şi în judeţul nostru, epocacapitalistă!

Toţi vorbitorii au subliniat apropierea sa de judeţulVâlcea, personalitate, care din acel moment a jucat un rolimportant în destinul nostru ca naţie şi ca popor... AcelaşiNelu Barbu, scriitor din Băbeni, arăta la şedinţa caresărbătorea ziua de 24 ianuarie - Unirea Mică - din acestan, că oraşul Băbeni este o ctitorie a domnitorului Cuza,prieten cu colonelul Băbeanu, care a fondat aceastăaşezare, dându-i numele, şi devenită mai apoi „colonieungureană” a românilor din Mărginimea Sibiului, aşezaţiaici. Apoi, şi mai apoi, în preajma celui de-al DoileaRăzboi Mondial, tot această „aşezată”, dar şi agitată Valea Oltului - Vâlcea - avea să devină o nouă patrie amoldovenilor, ardelenilor, bucovinenilor şi basarabenilorevacuaţi din teritoriile ocupate de unguri şi de ruşi! Şi totaici, atunci când eu am făcut ochi pentru şcoală şi am in-trat prima dată în casa unui coleg de clasă am descoperitpe peretele din sufragerie un tablou (aproape mărimenaturală), reprezentându-l pe Alexandru Ioan Cuza (cele-bra litografie a domnitorului semnată de Carol Popp deSzatmary) şi care nu poate să-mi iasă din minte, tabloul,consacrându-i iconografia. De fapt, în judeţul nostru, înanii 50, cred, peste tot din casă în casă trona chipul lumi-nos al acestui bărbat frumos (nici vorbă de Gh. GheorghiuDej - decât la şcoală)!

Unirea Mică realizată de artişti, de poeţi, de politicieni,de cei hărţuiţi la Revoluţia de la 1848, a confirmat, şi ceeace gândea adolescentul Bogdan Petriceicu Haşdeu, care,în 1856, tipărea la Chişnău primul număr al revistei„România”... Nu trebuie să uităm că după Pacearăzboiului din Crimeea, Basarabia străbună, primaBasarabie a lui Basarab I-cele trei judeţe din sudul

- Medalion aniversar: „Ioan Soare, sau ideal şitravaliu”. 26 octombrie 2011, la ServiciulJudeţean Vâlcea al Arhivelor Naţionale.- Masă rotundă cu tema: „Cercetare ştiinţifică înVâlcea - prezent şi perspective”, 23 noiembrie2011, la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentruPomicultură Râmnicu Vâlcea.- Dezbatere cu tema: „Marea Unire - idee şi eveni-

ment esenţiale pentru viitorul României”, 29noimebrie 2011, la Serviciul Judeţean Vâlcea alArhivelor Naţionale.- Participare la manifestările din cadrul Târguluide carte pentru copii şi tineret, 5-7 decembrie2011, la Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul”Vâlcea.- Participare la medalionul literar „Eugen Negrici-

70”, 9 decembrie 2011, la Biblioteca Judeţeană„Antim Ivireanul” Vâlcea.- Reuniune de lansare a „Programului 2012 - Anulharetian cultural şi educaţional în Vâlcea”, 15 de-cembrie 2011, la Biblioteca Judeţeană „AntimIvireanul” Vâlcea.- Dezbatere cu tema: „Semnificaţii istorice şi con-temporane ale personalităţii domnitorului VladŢepeş”, 15 decembrie 2011, la sediul ForumuluiCultural.

Sinteză realizată de Gh. Pantelimon, membru alBiroului Executiv al Forumului Cultural al Râm-nicului.

Dezbatere la Arhivele Naţionale

Membrii Forumului la Arhive

Basarabiei de astăzi - a fost retrocedată Moldovei, iardupă 1859, Principatelor Române Unite (pentru cadupă 1877 să redevină Rusiei)... Iată câte lucruri in-teresante şi câte şi mai câte nu se pot spune despreUnirea de la 1859 (nu mai amintim că în aceastăperioadă, învăţământul românesc se „luminează”-prin înfiinţarea primelor universităţi, că idealuri aleRevoluţiei de la 1848 se materializează!).

Forumul Cultural al Râmnicului, împreună cuMuzeul Judeţean de Istorie, a organizat acest sim-pozion al Unirii Principatelor Române, act istoric pri-mordial care a avut loc la 24 ianuarie 1859...

Alexandru Popescu Mihăeşti, preşedinteleForumului, a moderat o întrunire proiectată pentru30 de persoane, dar la care au participat 60... Profe-sorii Gheorghe Dumitraşcu şi Gheorghe Pantelimon(din cadrul Forumului Cultural) au organizat sim-pozionul, absolut complet nepolitizat şi ...reuşit! Aucuvântat, în faţa unei audienţe „numai ochi şi ure-chi”colonelul în rezervă Mihai Popa (Armata românăîn sprijinul Unirii Principatelor Române); CarmenLelia Farcaş, profesor de limba şi literatura română-membru al Asociaţiei Seniorilor din Educaţie şiCultură (Unirea Principatelor oglindită în literaturaromână ); Nelu Barbu, profesor, autorul„Alifantului”- o piesă de teatru adevărată - (Vocaţiade unificator a lui Alexandru Ioan Cuza); GheorgheBonciu, judecător (Importanţa reformelor lui Alexan-dru Ioan Cuza, pentru istoria modernă a României);consilier principal Dumitru Garoafă (Informaţii do-cumentar vâlcene privind evenimentele politico-mil-itare din Oltenia în primăvara anului 1854); consilierasistent Andreea Grigore (Cuza şi Unirea în izvoarelevremii), precum şi poetul, şi istoricul, DragoşTeodorescu (ultimii trei, activând în cadrul ArhivelorNaţionale ale Statului, Judeţul Valcea)...

Un foarte frumos şi inspirat text despre istoria„unirii” la români a conceput Ion Soare pe copertaIV a pliantului, care a însoţit manifestarea închinatăUnirii... La final au avut intervenţii, moralizatoare,despre Unire sau despre întrunirea în sine: VasileGrevuţu (a recitat o poezie despre Unire scrisă deAndrei M. Cristea, de la Stăneşti, fost jurist laDrăgăşani) şi Gheorghe Gheorghe, fost activist eco-nomic judeţean-până în 1989, care recomanda, ca, peviitor, acest eveniment să fie mai bine ancorat (şilegat) de prezent...

P. CICHIRDAN

Forum

10

Dragoş Teodorescu, Nelu Barbu, Al. Popescu Mihăeşti, Gh. Bonciu

Dumitru Garoafă, AndreeaGrigore... în prezidiu

...Carmen Farcaş şiMihai Popa

Ion Soare

N. StateBurluşi Adina

Dumitrescu

NicolaeCiurea

Nicolae Dobrică

Paula Comisarschi

Costea Marinoiu

EmilDiaconescu

Forum

11

După înfrângerea re-voluţiei de la 1848,ideea unirii a căpătat o forţăsporită în conştiinţa poporuluiromân, ea fiind sprijinită defruntaşii revoluţiei, care lua-seră drumul exilului, unde ex-primau în faţa Europei, prindiverse forme şi mijloace, do-rinţa de unire a românilor.

Convenţia de la Balta-Liman încheiată la 19 aprilie1849 de către imperiul ţarist în calitate de „protector”şi imperiul otoman ca putere suzerană legifera „pânăla consolidarea liniştii interne” dreptul de a ocupa cutrupe Moldova şi Ţara Românească.

Domnii celor două ţări române, consideraţi înalţifuncţionari ai imperiului otoman, nu mai erau aleşi peviaţă, ci numiţi direct de către sultan pe 7 ani. Se sus-pendau Adunările Obşteşti ordinare, fiind înlocuite cuDivanuri Ad-hoc, şi se înfiinţau Comisii speciale în-sărcinate cu revizuirea Regulamentelor organice. Înacest sens, au fost numiţi domni pe 7 ani BarbuŞtirbey în Ţara Românească şi Grigore AlexandruGhica în Moldova.

Interesul ţarului Nicolae I al Rusiei era să trans-forme cele două provincii româneşti în gubernii ruse,de aceea şi-a trimis repede trupele la Bucureşti şi Iaşipentru a obişnui Europa şi a o face să uite cui aparţincele două provincii. Planul rus a fost dat peste cap derăzboiul Crimeii izbucnit în 1853 între Rusia şiTurcia, de partea căreia au trecut Anglia, Franţa şiSardinia. Motivul războiului l-a constituit refuzul Tur-ciei de a accepta cererea Rusiei de a proteja creştiniiortodocşi din Turcia, dar adevăratul motiv a fost ten-dinţa celor două mari imperii de a obţine avantaje eco-nomice şi politice şi de a anexa noi teritorii.

La 21 iunie 1853, Rusia, fără nicio declaraţie derăzboi, a ocupat Moldova şi Ţara Românească. La 30august, sultanul ordonă domnitorilor Barbu Ştirbey şiGr. Alex. Ghica „să părăsească scaunele întrucât nus-ar face ca funcţionarii Porţii să stea în nişte ţări ocu-pate de duşmani”. Cei doi domnitori, însă, nu merg laIstanbul, ci aleg Viena, considerând că Austria, neutră

în război, le-ar putea da garanţii.Profitând de împrejurările favorabile create, Aus-

tria, apreciind că a sosit momentul să ocupe eaMoldova şi Ţara Românească, aşa cum procedase an-terior cu Transilvania, Banatul şi Bucovina, cere Ru-siei să-şi retragă imediat trupele din cele două ţăriromâneşti. În iunie 1854, Austria încheie o convenţiecu Poarta otomană prin care se obligă să întreprindătoate diligenţele pentru a obţine evacuarea Principa-telor de armata ţaristă, convenţie care nu însemna al-tceva decât trecerea Principatelor în modneconvenţional în mâinile Austriei şi încetarea suze-ranităţii turceşti asupra lor.

Prin acest tratat, se încălcau capitulaţiile acordatePrincipatelor, adică acele înţelegeri între Poartă şiPrincipate, conform cărora Principatele sunt douăstate suverane sub suzeranitatea Porţii, căreia îi plă-tesc tribut, cu condiţia ca Poarta să le apere de toţiduşmanii din afară, oricine ar fi ei, şi totodată să nuse amestece, sub nicio formă, în treburile lor interne.

Presiunile Austriei şi operaţiile militare careajunseseră în Crimeea au determinat Rusia să-şi re-tragă trupele din Principate în iulie 1854, locul ei fiindluat de Austria, care îi instalează pe tron pe cei doi

„UNIREA, NAŢIUNEAA FĂCUT-O!”

Conf. univ. dr. Ilie GORJAN

domni ce se refugiaseră la Viena. La28 decembrie 1854, puterile aliateTurciei au propus Rusiei un memo-riu de negocieri în vederea încheieriipăcii prin îndeplinirea unor condiţii.Aceste condiţii au fost discutate la15 martie 1855 la Viena în cadrulunei conferinţe la care au participatAnglia, Franţa, Austria, Rusia şiTurcia. În cadrul acestei conferinţe,după ce s-a convenit că o condiţie aechilibrului european este garanta-rea integrităţii imperiului otoman, s-a luat în discuţie şi soarta Moldoveişi Ţării Româneşti, punându-se pen-tru prima oară problema unirii lor şitrecerea sub protectoratul colectiv alputerilor europene.

Numai că opinia marilor puteri era diferită.Turcia era împotriva unirii celor două ţări, fiind con-ştientă că acest nou stat va acţiona ulterior pentru ob-ţinerea independenţei. La fel, Austria se opunea unirii,întrucât statul nou creat putea constitui un exemplupentru celelalte popoare pe care le asuprea de veacuri.Anglia, la rândul ei, fiind interesată în menţinerea im-periului otoman, motiva că momentul unirii celordouă ţări este inoportun.

Unirea era sprijinită de Rusia, care urmărea des-membrarea imperiului otoman şi înlăturarea influenţeihabsburgice din ţările române, şi de Franţa, ce socoteacă un stat român unit va putea fi condus de un domnnumit de Napoleon al III-lea şi va fi în zonă un punctde sprijin al intereselor sale politice şi economice.

Această conferinţă de la Viena s-a întrerupt fărăniciun rezultat din cauza neacceptării de către Rusiaa condiţiilor de pace impuse de către aliaţi. Ea a avut,totuşi, un rol însemnat pentru ţările române, deoarecea luat pentru prima oară în discuţie problema uniriiMoldovei cu Ţara Românească, conturând, în acelaşitimp, poziţia marilor puteri faţă de acest act istoric.

Lucrările conferinţei au fost reluate la Constan-tinopole în ianuarie 1856, unde s-a hotărât că „Valahiaşi Moldova, ale căror teritorii fac parte întregitoaredin împărăţia otomană, vor păstra ca şi în trecut o câr-muire separată şi neatârnată, domnii vor fi numiţi dePoartă, Principatele vor fi reprezentate în relaţiile cuţările străine de către agenţii sultanului, iar tratateleîncheiate cu Turcia sunt valabile pentru cele douăţări”.

În cadrul Congresului de la Paris deschis la 22februarie 1856 în scopul încheierii păcii, s-a conturatnecesitatea încheierii unui tratat de pace între Austria,Franţa, Anglia, Prusia, Rusia, Sardinia şi Poarta oto-

mană, fapt consumat la 30 martie acelaşi an. Pentruţările române acel tratat prevedea: desfiinţarea protec-toratului Rusiei instituit în urma păcii de laAdrianopol; Principatele sunt scoase de sub tutelaTurciei şi puse sub garanţia celor 7 puteri; sultanul, încolaborare cu ambasadorii puterilor semnatare de laConstantinopol, va întocmi un firman electoral, înbaza căruia să se convoace în ambele ţări DivanuriAd-hoc care să reprezinte interesele tuturor claselor;o comisie specială de informare, compusă din repre-zentanţii celor 7 puteri, se va întruni la Bucureşti şiva culege rezultatele plebiscitului asupra unirii, rezul-tate ce vor fi trimise la Paris unde, printr-o convenţie,se va stabili organizarea lor şi vor fi comunicate ro-mânilor printr-un hatişerif.

Congresul de la Paris a luat în discuţie şi retra-gerea trupelor austriece întrucât plebiscitul nu se puteadesfăşura în prezenţa unor trupe de ocupaţie.

Acest congres, prin rezultatele sale, a influenţatmult spiritele înaintate ale societăţii româneşti, careau înţeles că trebuie să lupte pentru înfăptuirea unirii,primul pas constituindu-l organizarea plebiscituluipentru a se exprima voinţa poporului. Dorinţa maselorpopulare pentru unire a stârnit însă reacţia violentă aboierimii conservatoare sprijinită de Austria şi Turcia.Separatiştii şi-au îndreptat atenţia către Moldova, careera mai departe de sediul Comisiei speciale de infor-mare a celor 7 puteri instalată la Bucureşti, şi unde segăseau mai mulţi adepţi ai luptei împotriva unirii.

Întrucât Congresul de la Paris lăsa la „bunul simţal Porţii schimbarea domnilor actuali”, la 26 iunie1856 Turcia a înlocuit pe domnitorii Ghica şi Ştirbeycu câte un caimacam ( Teodor Balş în Moldova şiAlexandru Ghica în Ţara Românească). Teodor Balşa întreprins măsuri ferme pentru a împiedica realiza-rea unirii. Printre altele, a emis un decret de desfiin-

Forum

12

Drapelul lui Cuza

ţare a libertăţii presei şi introducerea cenzurii, a înce-put acţiunea de schimbare a tuturor funcţionarilor caresprijineau unirea, arestarea şi schingiuirea unionişti-lor, interzicerea îmbrăcării costumelor naţionale şi în-locuirea vechiului divan cu un guvern alcătuit subsupravegherea Austriei.

Totuşi, în aceste condiţii vitrege, a fost emis fir-manul de convocare a Divanurilor Ad-hoc la 13 mar-tie 1857, urmând ca trupele austriece să se retragăpână la 30 martie acelaşi an. Urma, de asemenea, săsosească la Bucureşti Comisia specială de informare.În acest cadru, unioniştii din Moldova s-au constituitîn februarie 1857 în Comitetul Electoral al Unirii.Balş a adresat o plângere Porţii să intervină pentru cănu mai poate face faţă singur tulburărilor interne pro-vocate de unionişti, în speranţa că va reuşi desfiinţareaacestui comitet.

N-a apucat să-şi vadă „visul” cu ochii pentru căla 1 martie 1857 a decedat.

La 7 martie 1857, Imperiul Otoman numeşte înlocul lui Balş pe Nicolae Vogoride, o marionetă, pecare Turcia şi Austria o puteau manevra foarte uşorconform propriilor interese. Separatiştii, în frunte cuVogoride, urmăreau desfiinţarea tuturor comitetelorunioniste din judeţe şi întreruperea legăturii dintreComitetul unirii din Iaşi şi Bucureşti. Pentru a împie-dica întocmirea listelor electorale în vederea desfăşu-rării alegerilor şi convocării Divanurilor Ad-hoc,caimacamul din Ţara Românească, Alexandru Ghica,a pus nişte întrebări lămuritoare Comisiei Speciale deInformare sosită la Bucureşti, care, întrucât nu aveacompetenţe de a da răspunsuri, şi-a întrerupt activita-tea până la primirea răspunsurilor de la Comisia am-basadorilor de la Constantinopole.

În ciuda eforturilor depuse de Vogoride de a seopune unirii, inclusiv prin falsificarea listelor electo-rale în Moldova, mişcarea unionistă s-a dezvoltat totmai mult, întregul popor fiind în pragul revoltei faţăde abuzurile guvernului condus de Vogoride. Acestaa fixat data alegerilor la 12 iunie 1857, dar la protes-tele Franţei, Rusiei, Prusiei şi Sardiniei a fost nevoitsă le stabilească şi desfăşoare la 19 iulie 1857, cândau câştigat separatiştii.

Cele 4 puteri de mai sus au cerut Porţii printr-unultimatum la 29 iulie 1857 să anuleze alegerile înMoldova. Poarta a răspuns că nu poate anula alegerile,în schimb poate amâna convocarea Divanurilor Ad-hoc până ce Puterile se vor întruni din nou şi vor de-cide. Nemulţumite de răspuns şi văzând că Turciatergiversează lucrurile, cele 4 puteri declară la 5 au-gust 1857 rupte relaţiile cu Imperiul Otoman, creîndpremisele izbucnirii unui nou război.

Franţa, condusă de împăratul Napoleon al III-lea,

realizând că Turcia se bazează pe sprijinul Angliei, arealizat un compromis cu regina Victoria a Angliei laOsborne între 6-10 august 1857 unde s-a decis căFranţa renunţă la sprijinirea unirii ţărilor române, ac-ceptând doar o unire vamală, militară şi judecăto-rească, iar Anglia promite convingerea Turciei săanuleze alegerile.

La 21 august 1857, Vogoride a primit de la ÎnaltaPoartă telegrama cu următorul conţinut: „ÎnaltaPoartă, în baza înţelegerii stabilite cu cele 6 puterisemnatare ale Tratatului de la Paris, vă ordonă să anu-laţi alegerile ce s-au făcut în această provincie, să re-vizuiţi listele electorale şi să procedaţi la noi alegeridupă 15 zile de la primirea acestui ordin”. Noile ale-geri au început la 20 septembrie 1857 şi au fost câşti-gate de unionişti. Imediat au început lucrărileadunărilor ad-hoc, care, la 7 şi 9 octombrie 1857, auvotat unirea Principatelor într-un singur stat, fără săştie, însă, că Anglia, Austria, Turcia şi Franţa, indife-rent ce hotărau aceste adunări ad-hoc, în viitoareaConferinţă de la Paris vor decide menţinerea suzera-nităţii Porţii, deci unirea nu se va mai face.

Adunările Ad-hoc au mai decis alegerea unuidomn ereditar dintr-o dinastie domnitoare a Europei,autonomia şi garantarea drepturilor internaţionale alestatului stipulate în vechile capitulaţii încheiate cuPoarta, neutralitatea şi inviolabilitatea statului român,adunare reprezentativă şi constituţională, garantareacolectivă a puterilor etc. Adunările Ad-hoc de la Iaşişi Bucureşti au fost cele mai democratice adunări re-prezentative din Europa acelei epoci, ele fiind consti-tuite cu participarea tuturor claselor sociale.

Convenţia de la Paris din 7 august 1858 a hotărâtca Moldova şi Ţara Românească să poarte numele dePrincipatele Unite. Totodată, a mai decis constituireaunei Comisii centrale pentru pregătirea legilor şi înfi-inţarea unei Curţi de Casaţie (ambele cu sediul laFocşani), măsuri de organizare identică a armatei, pre-cum şi faptul ca fiecare ţară să aibă domnul ei, guver-nul ei, adunarea sa legislativă şi administraţia saseparată. Toate aceste decizii, însă, erau împotriva as-piraţiilor locuitorilor celor două ţări, ele confirmândjusteţea spuselor lui Bălcescu: „în zadar veţi îngenun-chea şi vă veţi ruga pe la porţile împăraţilor, pe la uşileminiştrilor lor. Ei nu vă vor da nimic, căci nici vor,nici pot. Fiţi gata, dar, a o lua voi, fiindcă împăraţii,domnii şi boierii pământului nu dau fără numai aceeace le smulg popoarele. Fiţi gata, dar, a vă lupta băr-băteşte, căci, prin lucrare şi jertfire, prin sângele văr-sat, poporul dobândeşte conştiinţa drepturilor şidatoririlor sale”.

În acest context, la 5 ianuarie 1859 AdunareaElectivă de la Iaşi proclamă în unanimitate drept

Forum

13

domn al Moldovei pe colonelul Alexandru Ioan Cuza,iar la 24 Ianuarie 1859, sub presiunea populaţiei adu-nate pe dealul Mitropoliei, Adunarea Electivă de laBucureşti proclamă drept domn alŢării Româneşti pe acelaşi Cuza. La5 ianuarie 1859, cu prilejul alegerii luiCuza ca domn al Moldovei, M.Kogălniceanu spunea: „Alegându-tepe Tine Domn în ţara Noastră, noi amvoit să arătăm lumii ceea ce toată ţaradoreşte: la legi noi, om nou. O,Doamne! Mare şi frumoasă îţi estemisiunea...Fii dar omul epocei; fă calegea să înlocuiască arbitrariul, fă calegea să fie tare; iar Tu, Măria Ta, caDomn, fii bun şi blând, fii bun maiales pentru aceia pentru care mai toţiDomnii au fost nepăsători sau răi...Fiisimplu, Măria Ta, fii bun, fii Domncetăţean; urechea ta să fie purureadeschisă la adevăr şi închisă la min-ciună şi linguşire. Porţi un frumos şi scump nume.Numele lui Alexandru cel Bun, să trăieşti dar mulţiani! Ca şi dânsul, fă, o ,Doamne, ca prin dreptatea

Europei, prin dez-voltarea instituţiuni-lor noastre, prinsimţimintele Talepatriotice, să maiputem ajunge laaceste timpuri glo-rioase ale naţieinoastre, cândAlexandru cel Bunzicea ambasadorilorîmpăratului dinBizanţ că Românianu are alt ocrotitordecât pe Dumnezeuşi Sabia Sa”.

Într-un discurs rostit de acelaşi Kogălniceanu în1863 în faţa parlamentului a spus: „Unirea, domnilor,eu nu cunosc nimănui dreptul să zică că Unirea esteopera sa, Unirea este actul energic al întregii naţiuniromâne, e marea noastră conquistă şi, de aceea, dom-nilor, nici chiar domnitorului, dar încă unui singurparticular, nu-i recunosc şi nici nu-i voi da vreodatădreptul acesta de a zice că el a făcut singur Unirea.Nu, domnilor, Unirea, naţiunea a făcut-o, naţiuneacare a ales un domn pentru ambele ţări, cu misiuneade a realiza Unirea”.

La sosirea lui Cuza la Bucureşti. I.C. Brătianu

l-a întâmpinat cu următoarele cuvinte: „Măria Ta,cinci milioane de români te-au ridicat, prin putereasufletelor lor, prin puterea credinţei lor naţionale, pe

scaunele întrunite ale lui Ştefan cel Mare şi ale luiMihai Viteazul; cinci milioane de români au simboli-zat în Măria Ta independenţa naţională. Astăzi,România întreagă şi-a oprit răsuflarea şi aşteaptă dela Guvernul Măriei Tale acte de acelea care să-i în-semne, în trăsuri mari, drumul cel nou pe care estegata să se arunce cu entuziasmul, cu devotamentulunui popor a cărui credinţă naţională, moştenire stră-moşească, a crescut şi s-a întărit prin atâţia secoli desuferinţe. Prin iubirea tuturor românilor, Măria Ta, eştiunul dintre suveranii cei mai tari; fă ca acteleGuvernului Măriei Tale să corespundă cu această pu-tere, ca astfel generaţiunile viitoare să se înşiruiascăbinecuvântând numele Măriei Tale”.

Şi, într-adevăr, în cei 7 ani de domnie, Cuza a în-făptuit reforme radicale în toate domeniile, rămânândîn istoria neamului românesc o figură legendară, unom providenţial, un fondator al statului român mo-dern.

Bibliografie:-Mircea Muşat, Ion Ardeleanu, De la statul geto-

dac la statul român unitar, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică, Bucureşti, 1983, pag. 228-310.

-Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Is-toria românilor din cele mai vechi timpuri până as-tăzi, Editura Albatros, pag. 603-610.

-Florin Constantiniu, O istorie sinceră a popo-rului român, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti,1997, pag.229-237.

Forum

14

Basarabia istorica redevine aŢării Româneşti (1859)

MihailKogălniceanu

Ţara Românească la 1400

Forum

15

TRADIŢIE ŞI ACTUALITATE ÎN

EDUCAŢIE ŞIÎNVĂŢĂMÂNT

Este o onoare pentru mine să vorbesc înaceastă sală, aici, în liceul în care am învăţatdin clasa a 5-a până în clasa a 12-a (iată, urmare aaplicării încă - 1963, 1968 - a spiritului haretian,şcoală în care am făcut sport, matematică, fizică,chimie, astronomie, desen artistic şi tehnic, muzică-am cântat în cor, am studiat limba şi literatura română,limbi străine, practicat ore de lăcătuşerie - unde amînvăţat să fac tot ce ştiu acum după 45 de ani de laclasa a 8-a); este o onoare să vorbesc despre SpiruHaret care este simbolul învăţământului, al civilizaţieiromâneşti, el, nefiind profesor de meserie, dar unuldintre practicanţii ştiinţei - savanţii renumiţi ai acesteiţări, de trei ori ministru al Instrucţiei Publice şiCultelor!

Spiru Haret este însăşi simbolul vieţii în culturaromânească, el, matematicianul şi astronomul,însărcinat de politica vremii să construiască şi săconducă o şcoală nouă- românească...

Aveau să-i mulţumească mai târziu toatepersonalităţile interbelice de magistrală contribuţieculturală, precum Nicolae Iorga, Henry Coandă,Constantin Brâncuşi... Ce putea fi mai mărinimos şiutil pentru un popor, pentru naţia acestui stat, decât săvină un om de ştiinţă, ca un arhanghel, şi să dea o legedreaptă posibil şi necesar de aplicat; să construiascăşcoli egale la sat şi la oraş şi să dea copiilor haine şimâncare, ca să lase coarnele plugului (la vârsta cândei nu erau apţi pentru arat) şi să vină la şcoală!...într-o vreme când lumina şi bogăţia spirituală eraapanajul doar al celor cu mulţi bani... Ce putea fi mai

mărinimos decât să pună în dreptul fiecărui copil şansade a primi lumina învăţăturii cea care te ridică la ran-gul de om şi îţi interzice să devi „animal”... Săînfiinţeze şcoala normală de învăţători, care îţi dădeaprivilegiul de a-ţi asigura traiul după ce o absolveai...Ce învăţământ a creat şi condus Spiru Haret! care în-arma copilul-elevul ca după ce urma acest învăţământsă devină om egal cu preotul, cu primarul, cu medicul,iar dacă îi plăcea foarte mult cartea, munca, săreuşească să viseze şi la alte idealuri pe lângă cele alehranei şi familiei!... la învăţătura superioară! ...Ceînvăţământ a inventat acest Spiru Haret, dacă a reuşitsă facă din lecţia de „lucru manual”, de meseriepractică, lecţii tot aşa de importante precum religia,matematica ori ştiinţa limbii pe care o vorbim?!... oşcoală după modelul căreia, şi astăzi funcţioneazăşcoala germană, spre exemplu, invers ca a noastră! şicare îţi dă drept de trăit la orice nivel practic de viaţă,doar cu examenul de bacalaureat (în timp ce noi con-struim facultăţi cu durată de 3-4 ani de ...comunicare-relaţii cu publicul!... ori critică plastică - cu masteratşi doctorat, ca importanţă la fel cu celebra universitateori politehnică de altădată)...

Da, despre astfel de lucruri am citit (în speţă de-spre învăţământul vâlcean, haretian) atât în cartea luiGh Dumitraşcu despre Spiru Haret, dar şi în vol 1 şi 2„C.C. Popian-memorii”, cărţi, care, după mine, nu artrebui să lipsească numănui care se ocupă de„educaţie” şi nu numai...

După cum observăm, noi, însă nu mai avem timpde citit, cercetare şi dezbatere decât pe tema cum să

Material prezentat de P. Cichirdan laşedinţa din 15 februarie 2011

Forum

16

ne salvăm moral şi social, să ieşim din crize, de şapteani, căutând „brenduri”!... adică baliverne; sau, în locsă ne gândim cum să muncim, să trăim mai bine,fugim la bancă, distrugând, astfel, însăşi viaţa, chiaromenirea! prin noua inginerie financiară.

Timpul lui Spiru Haret era cel în care omul aveatimp de gândire pentru proiect mai scurt decât timpulde viaţă al produsului proiectat; acum trăim inversul:timpul de viaţă al produsului este mai mic decât cel alproiectului!

La fel cum ai face de mâncare, gândindu-te căjumătate ai să arunci la porci, adică să nu fabrici câtîţi trebuie, şi să urmăreşti numai profitul supraunitar,la bănci.

Ministerul lui Spiru Haret se chema cel al InstrucţieiPublice şi Cultelor... Acest nume era însăşi definiţiareală a învăţătământului, valabil, cu mici modificăride atunci şi până când el s-a numit ”al educaţiei”! Întimpul trecut, cel de până la schimbarea denumirii,educaţia copilului stătea în sarcina familiei creştine(cu tot ce însemna ea-eu am trăit ca şi dumneavoastră,toţi, în asemenea familie, comunismul, nereuşind săpătrundă la nivelul intimităţii familiei-nici constituţia,neobligându-ne); astăzi prin această denumire, minis-terul şi-a arogat dreptul de a educa omul, de la trei anişi până la 25... un lucru pe care nu şi l-a permis nicimăcar dictatura comunismului (la români, se ştie: fa-milia şi şcoala-secundo, şi strada-terţo, au avut rolulprincipal în educarea individului), din care motiv, co-

munismul, de oriunde, a avut cel mai bun sistem deînvăţământ!; ...normal, cu propriile erori! Nu există unminister al educaţiei fiindcă acest cuvânt se autocon-stitue într-o pălărie mult prea mare pentru oricine, greude dus! Într-o societate ca a românilor, care se închinălui Dumnezeu, acceptat practic şi de către atei (iată, şide comunişti) omul tăieşte în (şi prin) familia care îlnaşte sau îl adoptă până la moarte! Vreţi acum să pre-lungim actul educaţional până la bătrâneţe? ...când,iată, oamenii urmează universităţi, la pensie?... dinacest punct de vedere, din păcate, această nouă denu-mire exprimă o realitate...

Certificatul de competenţă în dauna examenuluiteoretic şi practic, lipsa de autoritate a maestrului înfaţa ucenicului, „democraţia copilului” (care-şidezvoltă creerul numai prin experienţă), lipsa de re-spect faţă de adult-părinte, faţă de bătrâni, lipsa desupunere legitimă sunt cele mai grave lucruri care potfi încurajate şi care diminuează potenţialul de viaţă alcomunităţii... Prin catastrofa de la Sodoma şi Gomora,Noe, primul nostru părinte-om, şi-a pedepsit unul dinfii pentru că acesta nu a respectat legea supunerii faţăde părinte...

Legea „educaţiei” trebuie să redevină o lege sfântă apoporului român aşa cum a fost Legea InstrucţiuniiPublice şi Cultelor din timpul lui Spiru Haret...desiguradaptată timpului! Să devină din nou LegeaÎnvăţământului.

Profesorul dr. AnibalTeohari a fost una dinprestigiaosele personalităţimedicale şi întemeietorulbalneologiei ştiinţifice dinţara noastră.

S-a născut în 20 august 1873 laBucureşti. Ca urmaş al vechii

familii oltene Brăiloiu şi al famililor Teohari şiIatropol stabilite cândva în ţinutul Romanaţilor. ÎnBucureşti a urmat şcoala primară şi liceul „MateiBasarab” după care în anul 1890 a plecat la Paris şis-a înscris la Facultatea de Medicină. În 1895 a datconcursul de intern la care a reuşit printre primii. Aicis-a instruit la clinicile din spitalele Hotel – Dieu,Salpetriere, Saint-Antoine. Sub îndrumarearenumiţilor Bonquoy, Peter, Landrusy, FerrandJaccond, Hayem şi Dejerine. Pe vremea studiilor laParis el a dobândit o pregătire medicală pe problemede clinică şi patologie internă, terapeutică şi neuro-psihiatrie, până la cele de fiziologie, histologie şibiochimie. În anul 1900 a susţinut teza de doctoratcu tema „Asupra structurii fine a celulelor grandulareîn stare patologică” care a fost apreciată şi pentrucare i s-a acordat medalia de argint de facultateapariziană.

După aceea s-a reîntors în ţară şi în anul 1901 a

devenit profesor agregat iar peste patru ani, în 1905,a fost numit profesor definitiv la Catedra de patologieinternă a Facultăţii de Medicină din Iaşi. În anul 1906a fost transferat la Bucureşti la Catedra de terapeuticiexperimentale a Facultăţii de Medicină.

Calităţile sale profesionale şi didactice îlîndreptăţeau să lucreze într-un serviciu de medicinăinternă, ocazie care se ivise prin vacantarea unui ast-fel de post în Bucureşti. Dar solicitarea sa în acestscop a fost respinsă. Teohari nemulţumit de aceastănedreptate l-a determinat să plece la Universitateadin Heidelberg şi să studieze biochimia sub îndru-marea vestitului profesor Kessel.

În 1913 a revenit în ţară şi a devenit profesor declinică terapeutică prin transformarea catedrei pecare o deţinuse anterior. Noua clinică a funcţionatmai întâi la Spitalul Filantropia (1913-1920),apoi laSpitalul Brâncovenesc. Perioada cea mai rodnică aactivităţii sale s-a desfăşurat în cadrul clinicii te-rapeutice de la Spitalul Brâncovenesc (6 ani lasfârşitul vieţii sale din 1933).

Forum

17

STELE CU NUME ROMÂNEŞTI

1. Spiru Haret - un crater pe Lună2. Elena Văcărescu - un crater pe Venus3. Eminescu, 4. Brâncuşi, 5. Enescu - trei asteroizidescoperiţi în aceeaşi zi la NASA6. Daimaca - o cometă descoperită de Victor Daimacade la Tg. Jiu7. Daimaca şi Peltier - o cometă8. Sanduleak - steaua albastră care a dat naştere Su-pernovei 1987A - Nicolas Sanduleak (1933-1990)9. Sanduleak1994 - stea10. Pârvulesco - asteroid desc 1936 Jean ...dir. observCluj 1941-45

11. Oberth - crater pe Lună 12. Oberth - asteroid desc. 197513. Grebnicov - asteroid (astronom născut la Sloboziaîn 1932)14. Donici - asteroid (nascut în Basarabia 1875 şi mort1957 considerat primul astrofizician român)15. Drăgesco - asteroid (n. 1920, 1941 plecat înFranţa)16. Bîrlan - asteroid (născut 1964Giurgiu)(Prelucrat din Enciclopedia Liberă-Wiki-2012)

ANIBAL TEOHARIÎNTEMEIETORUL BALNEOLOGIEI

ŞTIINŢIFICE ROMÂNEŞTI

Gheorghe MĂMULARU

În războiul balcanic din 1913 a participat la com-baterea epidemiei de holeră. Pentru devotamentul săua fost decorat cu „Virtutea Militară” de Regele CarolI. În primul război mondial, în prima parte a com-paniei a condus pe front o importantă formaţiunesanitară. În Moldova a fost numit medic inspector şia fost chemat la Marele Cartier General unde a lucratîn preajma generalului Prezan. A contribuit la com-baterea tifosului exantematic prin difuzarea în armatăa cuptoarelor de deratizare şi apoi ca medic la Spi-talul „Vasile Lupu” din Iaşi.

Anibal Teohari este primul medic român care sepreocupă de .....specializare; domeniul său preferat afost patologia şi clinica bolilor gastro-intestinale. Ela introdus cercetarea experimentală. Pentru el aceastan-avea numai rolul de a verifica şi de a interpretarezultatele examenului clinic, ci şi de a îmbogăţimetodele de investigaţii şi tratament. A făcut studiiprivind structura şi fiziologia normală şi patologicăa tubului digestiv şi glandelor anexe. Un mare interesau prezentat experimentele sale cu seruri gastrotoxice(devenind astfel şi un precursor al stadiului meca-nismelor de producere a bolilor prin autoagresiune)pentru obţinerea unor modificări neurologice şisecreţii ale mucoasei gastrice. Dintre contribuţiilesale amintim studiul tetaniei latentă, examenulfuncţional al rinichilor cu lactoză şi fenol-sulforiftaleină şi descrierea spasmului medio -gastric.

În domeniul balneologiei el a introdus în ţarănoastră metoda experimentală pentru studiul farma-codinamiei apelor minerale, folosind metode com-plexe clinico-experimentale. Prima lucrareexperimentală „Acţiunea apei de Slănic (Moldova)asupra secreţiei stomacale” a fost făcută în anul 1910şi premiată de Academia Română. Prin metoda cli-nico-experimentală a studiat farmacodinamia apelorminerale de la Căciulata şi Stoiceni şi a precizat căefectul lor are la bază un mecanism de vasodilataţierenală. De asemenea s-a preocupat de studiulefectelor terapeutice ale apelor minerale în bolilestomacului, intestinului, ficatului şi rinichilor.Împreună cu colaboratorii săi Gheorghe Bălticeanu,Eugen Cociaşu etc a studiat efectul terapeutic alapelor minerale, printre care şi pe cele din judeţulVâlcea, Călimăneşti, Căciulata, Olăneşti şi Govora.Rezultatele cercetărilor au fost publicate în BuletinulInstitutului de Balneologie a cărei apariţie a iniţiat-oîn 1924, dar au fost comunicate şi la „diverse reuni-uni ştiinţifice naţionale şi internaţionale., bucurându-se de o largă recunoaştere şi apreciere. Semnificativîn acest sens este faptul ca peste jumătate dinlucrările care au stat la baza raportului prezentat de

profesorul Piery Congresului de la Vichy asupratratamentului hidromineral al litiazei biliare, suntcadrul Şcolii de Balneologie întemeiată de A.Teohari.

Anibal Teohari a sprijinit înfinţarea Societăţii deHidrologie Medicală şi Climatologie în anul 1922, afăcut parte din colectivul de redacţie al Revistei deHidrologie Medicală, Fizioterapie şi Dietetică. Aînfiinţat Institutul de Balneologie din Bucureşti în1923, anexat clinicii de terapeutică de la SpitalulBrâncoveanu, al cărui titular era. Acest institut a avuttrei laboratoare: analiza apelor minerale, biochimieşi farmacodinamie.Tot el a înfiinţat BuletinulInstitutului de Balneologie care a apărut în 15 aprilie1924 şi a continuat şi apoi 21 de ani în care s-a pu-blicat lucrările efectuate în cadrul institutului.

Anibal Teohari a fost preşedintele celui de-alV-lea Congres Internaţional de Talasoterapie - primulcongres internaţional din România – care s-adesfăşurat între 23-30 mai 1928 la Bucureşti şiConstanţa, organizat sub egida Societăţii deHidrologie Medicală şi Climatologie condusă de dr.N. Vicol.

A participat la numeroase congrese naţionale şiinternaţionale făcând cunoscută valoarea apelor mi-nerale româneşti.

Dintre numeroasele sale lucrări amintim aici doarcâteva: „Tratamentul hidromineral al bolilor stoma-cului, intestinelor, ficatului şi rinichilor” Bucureşti1924, „Modifications biochimiques du terrain sousinfluencede la cure heliomarine protiquee a CarmenSylva”, lucrare prezentată împreună cu colaboratoriisăi la Congresul de Talasoterapie 1928. În perioada1922-1931 a publicat Tratatul elementar de terapeu-tici în sare fascicolă, iar în anul 1934 se publică subtabelul „Traite de therapeutique” la Bucureşti şiParis.

A. Teohari a militat.pentru recunoaştereaspecialităţii de medic balneolog, care s-a aprobat prinDecretul 985 din 14 martie 1925.Tot el, în calitate deprofesor, a predat studenţilor la cursurile deterapeutică, acţiuni despre terapia cu apele minerale.A ţinut şi cursuri de iniţiere şi specialezare pentrumedicii care practicau balneologie.

Fire sensibilă, Anibal Teohari, de o moralitatedesăvârşită, excludea compromisurile şi minciuna,n-a suportat contactul brutal cu realităţile vieţii şi ahotărât să-şi curme firul vieţii. Şi-a pus capăt vieţiiîn ziua de 5 februarie 1933 la vârsta de 60 de ani. Alăsat în urma sa amintirea unei personalităţi deosebiteşi o operă de mare valoare.

Forum

18

ÎNTRE PASEISM ŞI SPIRITUL EUROPEANForum

19

În Actul de constituirea Forumului Culturalal Râmnicului se men-ţionează că aceastăasociaţie cu caracter negu-vernamental, apolitic şinonprofit îşi propune săcontribuie la promovarea şicultivarea valorilor repre-zentative ale culturii naţio-nale şi locale. Scopulfundamental al Forumului,

înscris în Statut este să realizeze un dialog sistematical Primăriei cu societatea civilă, pentru a stimula dez-voltarea vieţii spirituale vâlcene.

Este un adevăr axiomatic că în cei 10 ani de acti-vitate, asociaţia a contribuit, prinmultiple manifestări specifice, ladezvoltarea vieţii spirituale, la pro-movarea unor idealuri socialeşi valori morale pozitive,afirmându-se ca o prezenţă activăîn peisajul cultural judeţean şinaţional. Multe dintre acţiuni s-aubucurat de o largă audienţă, fiindapreciate deopotrivă atât conţinutulde idei cât şi mesajul pe care l-autransmis.

Remarcăm faptul că, mai alesîn 2010, dezbaterile din cadrul con-siliului de conducere au fost maianimate, iar confruntările de opiniimai ascuţite, ceea ce ilustreazădorinţa de a se depăşi formulelestereotipe, lipsite de originalitate şide eficienţă. Puncte de vedere diverse, unele contra-dictorii, s-au exprimat şi în adunarea generală anualăa Forumului din 3 martie 2011. Unele dintre ele sereferă la o schimbare de mentalitate, în favoareaabordării, cu mai multă consecvenţă, a aspectelor carevizează prezentul şi viitorul nostru european, îndomenii de importanţă majoră cum sunt cultura,învăţământul, educaţia, arta etc.

Domnul inginer dr. Mihai Sporiş, membru fondatoral Forumului Cultural, sublinia în alocuţiunea sa,printre altele, că trebuie să creăm noi mentalităţi, noiviziuni, să nu mai fim paseişti. Asemenea semnales-au mai dat în cadrul unor reuniuni de lucru ale con-

ducerii asociaţiei, însă mai timid. Facem precizarea că nimeni nu a pus niciodată la

îndoială utilitatea manifestărilor pe teme istorice, careîşi propun să marcheze evenimente de seamă din is-toria poporului român, a vâlcenilor, să aducă la luminăcontribuţia unor personalităţi reprezentative din judeţşi din ţară, care şi-au consacrat viaţa şi activitatea pro-gresului social, binelui general. O vorbă de duh spunecă „trecutul ne salvează de prezent, constituind un vi-itor robust”. Este evident că pentru a clădi durabil, înprezent şi în viitor, trebuie cunoscut temeinic trecutul,putând prelua, în mod creator, ceea ce este valoros,fără a repeta greşelile comise. Indiferenţa faţă de tre-cut ne compromite viitorul. În acest context, aşa cums-a spus şi în adunarea generală anuală, tineretul, ele-vii şi studenţii, mai ales, au nevoie de un ajutor com-petent pentru a-şi forma o imagine veridică,nedeformată, despre trecutul nostru istoric. Totodată

trebuie să avem permanent în vederefaptul că România are un nou statut,cel de membru al Uniunii Europene,care presupune mutaţii calitative, desubstanţă, pentru a atinge standardenoi în dezvoltare. De aceea apreciemcă direcţia de acţiune menţionată dedomnul Mihai Sporiş este pertinentă.

Într-adevăr se impune o nouă vi-ziune din partea Forumului Cultural,conform căreia, tineretul trebuie săfie atras, în mai mare măsură laactivităţile pe care le iniţiem, de cenu chiar să devină beneficiarul prin-cipal al acestor demersuri. Un modelde abordare am găsit în lucrarea„Neoharetismul la începutul secolu-lui XXI”, care a apărut în 2007, laEditura Fundaţiei „România de

Mâine” din Bucureşti. Iată opiniile autorului, domnulprof. univ. dr. Aurelian Gh. Bondrea: „Cultivând va-lorile ştiinţei şi culturii naţionale şi universale, avândo misiune didactică şi de cercetare, Universitatea«Spiru Haret» continuă, în noile condiţii de dezvoltarea României, tradiţiile înaintate ale învăţământului,ştiinţei şi culturii naţionale, încorporând totodatăcuceririle contemporane în aceste domenii, urmărindsă contribuie la formarea generaţiilor tinere, potrivitcerinţelor actuale şi de perspectivă ale progresuluisocietăţii româneşti”.Nu ne rămâne decât să acţionămîn acest spirit.

Gheorghe PANTELIMON

Forum

20

Am primit şi amcitit cu interescartea: “Arhiviştii, oameniai timpului lor” scrisǎ de dr.Vasile Arimia. În dedicaţiape care mi-a fǎcut-o a scrisprintre altele: “Poate cǎ aici

vǎ veţi regǎsi profesori şi colegi. Vǎ vor nǎpǎdi a-mintirile”. Aşa este.

Ca Director al Arhivelor Centrale naţionale în anii1962-1985, cunoscând din interior munca ce sedesfǎşoarǎ în acest important sector de activitate, ceconservǎ o parte a tezaurului nostru naţional, a consi-derat cǎ e bine, la un bilanţ de viaţǎ şi dǎruire, sǎ scrieaceastǎ carte.

Este o atenţionare pentru neştiutori, despre rolul şilocul acestei importante instituţii care se numeşteArhiva, fie pe plan naţional, fie pe plan local.

Cartea oferǎ un prilej de rememorare pentru lucrǎtoriide ieri şi de azi din acest domeniu – care adunǎ,conservǎ, prelucreazǎ ştiinţific “hârtii” şi nu numai,care în timp devin acte justificative în diferite domenii(acte publice, administrative, judecǎtoreşti, culturale,politice) ş.a.

Pentru o punere în temǎ, foarte succinat autorul treceîn revistǎ evoluţia instituţionalǎ de la începuturi, cufoarte multe greutǎţi şi eforturi datorate în parte în-târzierii în luarea de bune decizii în organizǎri şireorganizǎri, în legi şi alte diferite mǎsuri.

Fǎrǎ documentul de arhiva – ca sursǎ principalǎ,primarǎ, fǎrǎ colecţiile de ziare, reviste, corespondenţǎ,memorii, fără o informare multilateralǎ şi verificareasurselor, coroborarea lor, nu se poate scrie cât maiadevǎrat istoria de ieri şi de azi, în care să gǎsim argu-mente pentru identitatea noastrǎ, fapte şi oameni careau creat istoria atât de necesarǎ, obligatorie în actualulcontext al globalizǎrii.

Unde suntem? De unde venim? Cu ce ne definim?

Prin specificul activităţii mele profesionale am cer-cetat în arhivele din Capitală, dar şi din ţară cunoscândmai din aproape specificul acestei muncii în acesteinstituţii, având de aceea un gând deosebit pentruarhivişti, iar dedicaţia domnului Arimia şi amintirilecare m-au “năpădit” m-au motivat, determinâdu-mă săscriu aceste rânduri.

Articole s-au mai scris, şi au fost citite mai ales decei din domeniul respectiv, dar acum este vorba de ocarte pe care domnul Arimia ne-o oferă cu un consistentplus de informaţii, şi sistematizate pentru o cunoaşterecât mai completă.

Este un argument în plus pentru înţelegerea contex-tului în care au lucrat arhiviştii atât pe plan local, cât şinaţional, în perioada de după al doilea război mondialrespectiv între anii 1950-1990 la care în mod special sereferă autorul, cu cele mai importante date, ca repere.

Credem că este bine de rememorat, de ştiut pentru anu cădea în greşala minimalizării, a afirmaţiilor in-corecte, unilaterale, aşa cum, din păcate, se face despreperioade nu foarte îndepărtate din viaţa poporului nos-tru, care de fapt înseamnă pagini de istorie, şi nu e nor-mal să le scoatem din continuitate.

Prin informaţiile date în carte este evidenţiat volu-mul mare de muncă ce trebuie desfăşurat şi pe care îlimplică statutul de arhivist, şi mai ales necesitateaexistenţei unor profesionişti adevăraţi, bine pregătiţi,extrem de responsabili de importanţa muncii lor; nugreşesc dacă spun şi patrioţi cu grijă deosebită pentrumărturiile vechi dar cu valoare crescândă în timpul carecerne.

Ce ştim despre Arhivele Naţionale? Procentulcunoscătorilor nu este prea mare. Ca instituţie, Arhivaa fost creată în 1831-1832 în Ţara Românească şiMoldova. De atunci instituţia arhivelor a cunoscut multeschimbări în structura organizatorică, legislativă, înreţeaua instituţională, în atribuţii ş.a. Şi acestea s-au în-tâmplat ani la rand, decenii, secole chiar...S-au pierdutmulte mărturii, altele au fost intenţionat înstrăinate, al-

CE ŞTIM ŞI CENU ŞTIM

DESPRE ARHIVE

Elena GEORGESCU

tele din insuficientă grijă, ca să nu spunem altfel, au fostdistruse, altele peregrinând pe la Istambul, Viena,Budapesta, Moscova...

După Unirea din 1859, în timpul domniei luiAlexandru Ioan Cuza, când s-au pus temeliile statuluiromân modern, legislativ şi instituţional, arhivele dincele două Principate au fost unificate (1862) formându-se o Direcţie generală cu competenţă pe întreg teritoriulţării, funcţionând în această formulă până la primulrăzboi mondial. Abia în anul 1872 s-a elaborat, destulde târziu, un regulament mai complet care reglementamodul de creare, organizare şi folosire a documentelor.

După Marea Unire - 1918 şi revenirea la PatriaMamă a teritoriilor ce ne fuseseră răpite s-au creatDirecţii de arhive pentru Transilvania, Bucovina şiBasarabia, iar în anul 1925 aceste instituţii au fost ofi-cializate prin Legea pentru organizarea ArhivelorStatului, stabilind funcţionarea unei Direcţii Generalela Bucureşti şi patru direcţii regionale la Iaşi, Cluj,Chişinău, Cernăuţi.

Citind pagină după pagină se înţelege mai bine me-ritul recunoscut ce secuvine acestor oameni,care au trebuit să su-porte, să facă faţă,măsurilor organizăriloradministrativ teritorialeluate pe plan naţional, nutotdeauna bine gândite,nefiind analizate sufi-cient consecinţele (evorba îndeosebi de re-formele din anii 1951 -1968, când s-au creat noistructuri, s-au înfiinţat şidesfiinţat regiuni, s-afăcut rearondarea unor raioane, arhivele trecute uneoride la un raion la altul, de la un raion la regiune sau in-vers; apoi s-au înfiinţat judeţele). Urmările au fost di-recte pentru reorganizarea arhivelor, constituireadepozitelor, a filialelor, realizarea transferurilor de fon-duri ceea ce presupunea noi localuri, de cele mai multeori improvizate, improprii nu numai pentru sedii cen-trale, dar şi pentru depozite adesea risipite prin maimulte locaţii. Autorul exemplifică: în anul 1968 audispărut serviciile regionale, iar din 70 de filiale auramas 39. Citind cartea, te întrebi cum s-au descurcataceşti oameni, când erau când Direcţii, când Filiale,când Secţii, Servicii; când, depizând de Ministerul deInterne, când de Ministerul Învăţământului ş.a.m.d.

Domnul Vasile Arimia trece în revistă toată reţeauaorganizatorică pe ţară, începând cu anul 1950, mai alesdupă Decretul din ianuarie 1951 am înţeles, primul maiconsistent după război, care a stabilit noi atribuţii şinorme de organizare, şi, pentru caracterul concret al

informaţiei, nominalizează directorii şi arhiviştii aceloranii la nivel central şi teritorial, scriind: „Am venit înarhive în 1962. I-am cunoscut bine pe slujiitoriiarhivelor din acei ani, am fost să văd ce aduceau în de-pozite şi în ce condiţii se păstrau. Am văzut oameni careveneau de prin sate cu carul, ori cu căruţa, cu arhive şile descărcau în curtea filialelor, dar am văzut şi arhivişti,cărând documente cu sacul, cu braţul”. Au fost luni şizile întregi de teren prin localităţi, prin sate, descoperindşi adunând materiale pe care mulţi nici nu le ştiau va-loarea, aceastea, devenind viitoare piese de patrimoniunaţional. Şi câte s-au mai pierdut...Se apreciază şi consemnează în lucrările de profil, căacei ani, imediat dupa 1950, au fost cei mai prolifici înadunarea, recuperarea de materiale cu valoarearhivistică, urmând o etapă nu tocmai uşoară, în-tocmirea evidenţelor, a inventarelor. În 1951 numărulinstituţiilor arhivistice a ajuns la 70, comparativ cu 7,câte erau în 1938. Şi mai subliniază autorul: „Tot ces-a păstrat până astăzi în depozitele Arhivelor Statului,reprezintă munca şi ingeniozitatea multor generaţii de

arhivişti şi de per-sonal tehnico-admi-nistrativ.” Eforturileau fost enorme.Trăind şi cunoscânddirect acele vremuriautorul mai scrie:„De reţinut: mult delucru, oameni puţini,în cele mai multeraioane clădirile erauimproprii, lipseaulemnele de foc. Nicimăcar hârtie pentrulucru nu era. Se recu-

pera din dosarele selecţionate filele albe pentru lucru;în teritoriu, deplasarea se făcea cu ocazii...car, căruţăsau Rata, dar şi mers pe jos. În acele timpuri nu seplăteau orele suplimentare pentru munca prestată pesteprogram, şi nici nu se dădeau ore libere”.

Perioada aceea a fost una dintre cele mai grele pentruîntreg personalul din arhive. După unele date publicateîn „Revista arhivelor” (nr. 2, din 1962) au intrat atunciîn depozitele Arhivelor Statului 12 milioane unităţi depăstrare (dosare, registre, documente, foi volante, etc)faţă de 1.500.000, cât existau anterior. Să-i admirămpentru ce au făcut, se cade să nu-i uităm, şi ca istorici,mai ales, să le mulţumim, pentru că, din păcate, mulţinu mai sunt spre a se bucura măcar pentru că suntamintiţi şi li se acordă, peste timp, recunoştiinţă.

Toate acestea au presupus - aşa cum reiese şi dincartea domnului Arimia - multă dăruire, responsabili-tate, pasiune dar şi o pregătire din ce în ce mai bună în-trucât sfera activităţilor se amplifica continuu. O vreme,

Forum

21

Titus Georgescu, Gh. Dumitraşcu,Elena Stoica, Elena Georgescu,

Costea Marinoiu, 2002

mai la începutul anilor ‘50, s-a apelat la specialiştiabsolvenţi ai anterioarei Şcoli de arhivistică, încer-cându-se chiar reînfiinţarea ei.

La Facultatea de istorie – pentru că, în primul rând,trebuiau istorici – s-a înfiinţat o grupă pentru spe-cializare în arhivistică, apoi s-a înfiinţat chiar o facul-tate, existând nevoia stringentă de cadre noi, tinere, cupregătire mai completă în domeniu şi, în plus,cunoscătorii de limbi străine şi de paleografie; erau ma-terii, care se predau şi la Facultăţile de istorie, dar nu caspecialitate.

Autorul, dată fiind vechimea în activitatea arhivistică,având imaginea amplă a necesităţiilor, a desprins con-cluzii şi trage chiar un semnal de alarmă serios: „Dupăcâte cunosc eu, numărul specialiştilor în limbi străine şipaleografie a scăzut ( o spune în 2011). În curândspecialiştii în limbi străine şi paleografie vor fi o rari-tate, dacă conducerea Direcţiei Generale a ArhivelorStatului nu-şi va reconsidera poziţia”. …Şi are maredreptate, numeroşi istorici, dându-şi, mai de mult,seama. Îndeosebi pentru istoria veche şi mai ales a Evu-lui Mediu, din câte ştiu, am fost tributari din totdeauna,având o insuficientă preocupare în descifrarea docu-mentelor, care, datorită contextului istoric românesc, aunevoie de cunoscători de limba latină, paleografie slavă,greacă, turco-otomană, chirilică…dar, şi cunoscători demaghiară, germană, rusă şi nu numai, având în vedereîn ce limbi au fost emise documentele în cancelariiledomneşti, corespondenţa ş.a.

Întâmplător, cunosc faptul că în perioadele maibune, de deschidere a anilor ’60 îndeosebi către vest,tineri cunoscători de limbi străine, din institute de cer-cetare şi arhivare, au fost trimişi în străinătate pentru acerceta. Au descoperit şi adus în ţară inventare întregişi microfilme după documente din arhivele străine, caresunt mărturii despre istoria noastră veche, medie,modernă; mărturii asupra tradiţiilor şi legăturilor cuunele ţări, corespondenţe, rapoarte ale diplomaţilordespre evenimente desfăşurate în ţara noastră ş.a.îmbogăţind astfel informa