Revista de Criminologie, Criminalistica Si Penologie

REVISTA DE CRIMINOLOGIE, CRIMINALISTIC Ă ŞI PENOLOGIE

Nr.4/2009

CUPRINS

CRIMINOLOGIE - Lygia NÉGRIER DORMONT -Literatura patristică.Gânditorii evului mediu şi ai renaşterii despre

criminalitate……………………………………………………….

-A. BOSSARD, L. NÉGRIER DORMONT, B. VERRECCHIA……………

- Psihiatria şi criminalitatea extremă……………………………….

-Gheorghe MOCUłA, Dan C. BADEA………………...

- Politica ştiinŃei în sprijinul cercetării criminologice……………..

-Petre BUNECI .......................... -Crimă organizată. ConsideraŃii privind grupul infracŃional organizat………………………………….………………………..

-Augustin LAZĂR, Marius Mihai CIUT Ă…………

-Cooperarea europeană în combaterea traficului cu bunuri culturale pe internet………………………………...………………

Seminarul InternaŃional „STATUTUL CRIMINOLOGIEI ÎN ÎNV ĂłĂMÂNT ŞI CERCETARE” - Rodica Mihaela STĂNOIU….. -Conducerea lucrărilor Seminarului InternaŃional........................... - Aura CONSTANTINESCU…. -Lansarea lucrării “De la antropologie la criminologia comparată”

autor profesorul canadian Denis Szabo............................................

- Ortansa BREZEANU………... -Criminologia încă în derivă............................................................. - Gheorghe FLORIAN……..….. -De ce avem nevoie de un nou Institut de Criminologie.…………. - Dorinica IOAN…….…………. -Activitatea Institutului NaŃional de Criminologie ………………. - Vasile TEODORESCU……… -Sinteza activităŃii SocietăŃii Române de Criminologie şi

Criminalistică, în perioada 1990-2009……..……………………..

- Minodora CLIVETI…………. - Pledoarie pentru înfiinŃarea Institutului NaŃional de Criminologie - Gheorghe MOCUłA………… -Despre necesitatea înfiinŃării unui Institut de Cercetări

Criminologice………………………………………………………

- Sorin ALĂMOREANU, Cristian GĂZDAC……………

Lansarea volumului II „Combaterea criminalităŃii contra patrimoniului cultural european”…………………………………..

CRIMINALISTIC Ă - Radu CONSTANTIN………..

-Congresul al XI-lea naŃional de grafologie judiciară, Napoli, 26-28 noiembrie 2009…………………………………………………. -ImportanŃa caracteristicilor de limbaj în identificarea autorilor unui text……………………………………………………………

- Gheorghe MOCUłA Radu BUICA…………………

-Cercetarea infracŃiunilor de spălare de bani şi finanŃarea actelor de terorism…………………………………………………………

-Maria Georgeta STOIAN…..… -Amprenta chimică a drogurilor, o provocare pentru chimiştii criminalişti în stabilirea reŃelelor de traficare şi distribuŃie……….

Simpozionul InternaŃional „Investigarea criminalistică a infracŃiunilor din domeniul crimei organizate” 27-28 octombrie 2009 organizat de AsociaŃia Criminali ştilor din România

Titlurile comunic ărilor -Brigada InternaŃională Antidrog…………………………………. -AgenŃia InternaŃională pentru prevenirea criminalităŃii şi politici

de securitate……………………………………………………….

- Gheorghe PĂŞESCU, Paul CHENDE………………..

-Expertizele criminalistice şi licitaŃiile cu opere de artă…………..

- Florea OPREA, Andra DINU, Radu DASCĂLU, Monica VLASE………………

-Palinologia în slujba aflării adevărului…………………………...

- Tudorel BUTOI, -Dimensiuni psiho-grafologice asupra gestului suicidar………….

Radu CONSTANTIN………... - Nicolae GROFU……………… -Ascultarea învinuitului sau a inculpatului în cazul infracŃiunii de

nerespectarea regimului armelor şi muniŃiilor…………………….

- Alexandra CONSTANTIN, Cristian IORDAN…………….

-Metode şi echipamente folosite în investigarea criminalistică a telefoanelor mobile……………………………………………….

- Romică POTORAC………….. -Genetica judiciară – vârf de lance a criminalisticii………………. - Romică POTORAC………….. -Genetica judiciară în România…………………………………… - Romică POTORAC………….. -InterferenŃa geneticii judiciare cu alte tehnici de investigare

criminalistică………………………………………………………..

- Romică POTORAC………….. -Strategii de interpretare a informaŃiilor furnizate de către profilele genetice…………………………………………………………….

- Romică POTORAC………….. -PerformanŃele şi limitele metodelor de analiză genetică a urmelor şi microurmelor de natură biologică………………………………..

- Romică POTORAC………….. -Tactica identificării şi valorificării probelor genetice din scena infracŃiunilor………………………………………………………..

- Romică POTORAC………….. -Valoarea probatorie a profilului genetic…………………………..

PENOLOGIE

ConferinŃa AsociaŃiei „Youth for Justice” „Implica Ńiile societăŃii civile în sfera justiŃiei” – 17 noiembrie 2009

- Ioan BĂLA………………… -Speech…………………………………………………………….. - Iuliana CĂRBUNARU………. -Speech……………………………………………………………. - Gabriel OANCEA……………. -Speech……………………………………………………………. - Lumini Ńa MEDELEł……… -Speech……………………………………………………………. - Cristian MICU……………….. -Speech……………………………………………………………. - Dana CENUŞĂ……………….. - A fi sau a nu fi, aceasta-i întrebarea?.............................................

REVUE DE CRIMINOLOGIE, SCIENCE CRIMINELLE ET PÉNOLO GIE NO 4 / 2009 CONTENU

CRIMINOLOGIE - Lygia NÉGRIER DORMONT -Littérature patristique. Penseurs du Moyen Age et de la

Renaissance à propose de la criminalité……………………………


- Psychiatrie et criminalité de l’extrême…………………………..


- Politique de la science à l’appui de la recherche criminologique..

-Petre BUNECI .......................... - Crime organisé. Considérations sur le groupe de crime organise


-Coopération européenne pour combattre le trafic des biens culturels par l’Internet……………………………………………..

- Rodica Mihaela STĂNOIU….. - Direction travaux du Séminaire International……………………. - Aura CONSTANTINESCU…. - Lancement de l’ouvrage «De l’anthropologie à la criminologie

comparée« du prof. Canadien Denis Szabo……………………

- Ortansa BREZEANU………... - Criminologie encore en dérive…………………………………… - Gheorghe FLORIAN……..….. - Pourquoi encore un Institut de Criminologie……………………..

- Dorinica IOAN…….…………. - Activité de l’Institut National de Criminologie………………….

- Vasile TEODORESCU……… - Synthèse de l’activité de la Société Roumaine de Criminologie et de Science Criminelle de 1990 à 2009…………………………….

- Minodora CLIVETI…………. -Plaidoirie pour la fondation de l’Institute National de Criminologie……………………………………………………….

- Gheorghe MOCUłA…………. - De la nécessité de la fondation d’un Institute des Recherches Criminlogiques…………………………………………………….


-Lancement du deuxième tour «Lutte contre la criminalité au patrimoine culturel européen »…………………………………….

SCIENCE CRIMINELLE - Radu CONSTANTIN………... - XI-ième Congres national de graphologie judicaire, Naples, du

26 au 28 novembre 2009…………………………………………. -Importance des traits caractéristique du language pour identifier les auteurs d’un texte……………………………………………….


-Investigation sur les infractions de blanchiment d’argent et le financement des actes terrorisme………………………………….

-Maria Georgeta STOIAN…..… -Empreinte chimique des drogues, une provocation pour les chimiques criminels dans la détermination des réseaux de trafic et de distribution……………………………………………………..

Symposium International „Investigation criminelle des infractions de crime organise” – 27-28 octobre 2009 – organise par l’Association des Scientifiques Criminels de Roumanie

Titre des exposés

- Brigade International Anti-drogue………………………………. - Agence Internationale pour la prévention de la criminalité et des politiques de sûreté………………………………………………..


- Expertises criminelles et ventes aux enchères d’œuvres d’art……


- Palinologie au service de la manifestation de la vérité………….

- Tudorel BUTOI, Radu CONSTANTIN………...

- Dimentions psycho-graphologiques du geste suicidaire…………

- Nicolae GROFU…………… - Audience du suspect ou de l’inculpe pour l’infraction de non-observation du régime des armes et munitions……………………

- Alexandra CONSTANTIN, Cristian IORDAN…………….

- Méthodes et équipements dans l’investigation criminelle des portables……………………………………………………………

- Romică POTORAC………….. - Génétique judiciaire – pointe de lance de la science criminelle…. - Romică POTORAC………….. - Génétique judiciaire en Roumanie ……………………………… - Romică POTORAC………….. - Interférence de la génétique judicaire à d’autre techniques

d’investigation criminelle…………………………………………

- Romică POTORAC………….. - Stratégies d’interprétation des informations apportées par les profils génériques…………………………………………………

- Romică POTORAC………….. - Performances et limites des méthodes d’analyse génétique des traces et microtraces de nature biologique…………………………

- Romică POTORAC………….. - Tactique d’identification et valorisation des preuves génétiques du lieu des infractions……………………………………………...

- Romică POTORAC………….. - Valeur probatoire du profil génétique……………………………. PÉNOLOGIE

Conference de l’Association «Youth for Justice« “Implication de la société civile dans le sphère d la justice” – le 17 novembre 2009

- Ioan BALA……………………. - Discours………………………………………………………….. - Iuliana CARBUNARU……….. - Discours………………………………………………………….. - Gabriela OANCEA…………... - Discours………………………………………………………….. - Luminita MEDELET………… - Discours………………………………………………………….. - Cristian MICU………………. - Discours………………………………………………………….. - Dana CENUŞĂ……………….. - Etre on ne pas êtres, c’est la question ?..........................................

REVIEW OF CRIMINOLOGY, CRIMINALISTICS AND PENOLOGY NO 4/ 2009

CONTENTS

CRIMINOLOGY - Lygia NÉGRIER DORMONT -Patristic literature. The thinkers of the Middle Ages and

Renaissance on crime……………………………………………….


- Psychiatry and extreme crime…………………………………….


-The science policy supporting the criminological research……….

-Petre BUNECI .......................... -Organized crime. Observations on the organized crime group……


-European cooperation in combating internet trafficking of cultural assets………………………………………………………………..

International Seminar “THE STATUTE OF CRIMINOLOGY IN EDUCATION AND RESEAR CH”

39-40

- Rodica Mihaela STĂNOIU….. -Conducting the works of the International Seminar………………. - Aura CONSTANTINESCU…. -The release of the paper “From anthropology to compared

criminology” by the Canadian Professor Denis Szabo……………..

- Ortansa BREZEANU………... -The criminology still adrift……………………………………….. - Gheorghe FLORIAN……..….. -Why is it necessary for a new Criminology Institute?..................... - Dorinica IOAN…….…………. - The activity of the National Institute of Criminology……………. - Vasile TEODORESCU……… -A summary of the activity of the Romanian Society for

Criminology and Forensics between 1990-2009…………………...

- Mi nodora CLIVETI…………. - Pleading for the reestablishment of the National Institute of Criminology………………………………………………………...

- Gheorghe MOCUłA………… - About the necessity of the foundation of the National Institute of Criminology………………………………………………………..


- The release of the second volume of “Combating crime against the European cultural patrimony”………………………………….

FORENSICS - Radu CONSTANTIN……….. -The 11th National Congress of judicial graphology, Naples, 2009,

26th – 28th of November…………………………………………… -The importance of language characteristics in the identification of the text’s authors…………………………………………………..


-The investigation of money laundering and the financing of terrorist acts offences……………………………………………….

- Maria Georgeta STOIAN……. -The chemical fingerprint of drugs, a challenge for the forensic chemists in establishing the trafficking and distribution networks…

International Symposium “Forensic investigation of the offences within the organized crime area” The 27th -28th of October 2009 organized by the Forensic Association from Romania

TheTheTheThe titles of the addresses -The International Anti-Drug Squad………………………………..

-The International Agency for the prevention of crime and security policies……………………………………………………………..


-Forensic expertise and the auctions with works of art ……………


-Palynology serving in finding out the truth………………………

- Tudorel BUTOI, Radu CONSTANTIN………...

-Psycho-graphological dimensions upon the suicidal act………….

- Nicolae GROFU……………… -The hearing of the defendant in case of the violation of the

firearms and munitions statute offence……………………………. - Alexandra CONSTANTIN, Cristian IORDAN…………….

-Methods and equipment used in the forensic investigation of cell phones………………………………………………………………

- Romică POTORAC………….. -Judicial genetics – the tip of forensics…………………………….. - Romică POTORAC………….. -The judicial genetics in Romania…………………………………. - Romică POTORAC………….. -The interference of judicial genetics with other forensic

investigation techniques…………………………………………….

- Romică POTORAC………….. -Strategies of interpreting the information provided the genetic profiles……………………………………………………………..

- Romică POTORAC………….. -The performances and the boundaries of the genetic analysis methods of traces and micro-traces of biological nature…………...

- Romică POTORAC………….. -The evidentiary value of the genetic profile……………………… PENOLOGY

The Conference of “Youth for Justice” Association “The implications of the civil society in the area of justice” – 17th of November 2009

246

- Ioan BĂLA…………………… -Speech…………………………………………………………….. - Iuliana CĂRBUNARU………. -Speech……………………………………………………………. - Gabriel OANCEA……………. -Speech……………………………………………………………. - Lumini Ńa MEDELEł………... -Speech……………………………………………………………. - Cristian MICU……………….. -Speech……………………………………………………………. - Dana CENUŞĂ……………….. -To be or not to be, that is the question?..........................................

CRIMINOLOGIE

LITERATURA PATRISTIC Ă1. GÂNDITORII EVULUI MEDIU ŞI AI RENA ŞTERII DESPRE CRIMINALITATE.

Lygia NEGRIER-DORMONT Doctor în drept,

Profesor universitar asociat Expert internaŃional

Cercetător în criminologie Primii autori creştini de la sfârşitul AntichităŃii poartă numele de PărinŃii Bisericii iar scrierile lor constituie

ceea ce se numeşte literatura patristică. Unii dintre ei l-au citit pe Platon care vorbea de „omul asemenea lui Dumnezeu” şi îl consideră ca precursor,

întrucât cartea Genezei creştine spune şi ea „să-l facem pe om după chipul şi asemănarea noastră”. Pentru unii dintre PărinŃii Bisericii creştine, filozofii antici Platon şi Aristotel par să fie precursori ai

credinŃei monoteiste. În ceea ce ne priveşte, nu împărtăşim această părere, întrucât lectura acestor doi filozofi antici ne face să

înŃelegem că ei se gândeau la un fel de unitate divină, „divinitatea lumii” şi nu la un personaj-zeu asemănător Dumnezeului creştin.

Stoicii sunt, de asemenea, evocaŃi uneori drept precursori, pe temeiul înaltei lor moralităŃi. Printre autorii patristici, considerăm determinante intervenŃiile lui PANTEN, CLEMENT şi ORIGEN care

aparŃin curentului de gândire din Alexandria. Aceştia consideră VERBUL (care seamănă cu vechiul LOGOS grecesc) drept un educator al umanităŃii şi stabilesc o ierarhie spirituală „calitativă” a omului. Desigur, omul „rău”, criminalul, este criticabil.

GRIGORE DE NYSSA scrie, în secolul al IV-lea, o lucrare despre natura umană, situându-l la mijloc, între lumea vizibilă (prin corpul său) şi lumea invizibilă (prin sufletul său). Este o idee antropocentrică, lipsită de orice teologie dogmatică.

Juristul TERTULIAN, născut la Cartagina, crede că sufletul este de natură materială, că Dumnezeu însuşi este un corp subtil care creează verbul aşa cum soarele produce raze. Viziunea lui se apropie sensibil de materialism.

Retorul ARNOB compară inteligenŃa omului cu aceea a animalelor. El trage concluzia că omul ar fi, adeseori, lovit de o infirmitate a raŃiunii. Psihologul şi psihiatrul dar şi criminologul găsesc aici un teren de reflexie.

Figura pe care o considerăm ca predominantă este cea a Sfântului AUGUSTIN, născut la Tagasta (actuala Tunisie) în anul 354. Devine episcop al Hipponei în 399. Aportul lui la Criminologie este important.

El analizează ideea platoniciană a ORDINII. „Ordinea este cea care cuprinde şi conŃine totul.” Singura scuză pe care o găseşte celor care nu respectă ordinea este „lipsa de informaŃii”. Ce idee modernă de resocializare prin educaŃie şi sprijin psihologic, care aduc infractorului „informaŃii” despre sine însuşi!

Creând cele trei funcŃii de excelenŃă ale omului: a fi, a trăi, a înŃelege, el conduce spre LIBERUL ARBITRU al omului, căci, pentru el, „Dumnezeu l-a creat pe om liber”.

Prin urmare, criminalul are libertatea de a-şi alege faptele. Mai târziu, filozoful german Immanuel Kant reia această analiză. Pentru Sfântul Augustin, ordinea este, totodată, un factor de pace, o bază de moralitate. Avem impresia că

teologia acestui mare autor patristic, potrivit căruia noi putem cunoaşte doar „ceea ce Dumnezeu nu este”, ne aminteşte de „ignoranŃa doctă” a lui Socrate, care a fost reluată pe cont propriu de filozoful neo-platonician PLOTIN.

În faŃa acestei cunoaşteri negative (nu putem cunoaşte ceea ce este Dumnezeu), Sfântul Augustin spune, într-o formă pozitivă, că cunoaşterea umană poate percepe gradaŃiile ştiinŃelor din ce în ce mai pure.

În privinŃa Frumosului şi BunătăŃii, omul este dator lui Dumnezeu, dar el este născut bun. Mai târziu, Jean-Jacques Rousseau se apleacă asupra acestei afirmaŃii.

În privinŃa PEDEPSEI aplicate răufăcătorilor, Sfântul Augustin cere ca ea să aibă caracter EDUCATIV (ca Platon). Acest caracter, spune el „nu trebuie să urmărească distrugerea vinovatului, ci îndreptarea lui”. La fel ca în zilele noastre!

1 Patristică=disciplină consacrată studiului doctrinei teologico-filozofice creştine, operele şi vieŃile marilor sfinŃi; patrologie.

El combate TORTURA aplicată de justiŃia din vremea sa: „TorturaŃi nu pentru că ştiŃi că este vinovat ci pentru că nu ştiŃi; îl pedesiŃi pentru ignoranŃa voastră.”

Printre lucrările cele mai cunoscute ale Sfântului Augustin se numără Mărturisirile , Despre Cetatea lui Dumnezeu şi Scrisorile.

Un personaj care a făcut să se vorbească mult despre el în timpul vieŃii este călugărul breton PELAGIUS care pleacă la Roma pentru a-i critica aspru pe păcătoşi (dintre care unii erau chiar superiorii lui) şi pentru a pleda în favoarea valorilor comune: datoria, efortul, responsabilitatea, pedepsirea cu dreptate.

Convins că omul este liber în spirit, el respinge constrângerile deterministe, printre care şi „păcatul originar” al Evei. Predicile lui au fost aspru criticate de către Biserica oficială.

PărinŃii Bisericii sunt primii teologi ai creştinismului iar scrierile şi învăŃăturile lor se află la baza doctrinei. PărinŃii Bisericii aparŃin mai multor grupări: latină, greacă, orientală, occidentală etc. Lumea antică încetează să existe în sec. al V-lea al erei noastre, fiind înlocuită de epoca numită Evul Mediu

care va dura până în sec. XV. În perioada Evului Mediu timpuriu, gândirea intelectuală se refugiază în mănăstiri, dar ulterior înfloreşte în

universităŃile care încep să se înfiinŃeze. Primele universităŃi din lumea occidentală apar la Bologna (Drept), Paris, Oxford şi Chartres. Printre gânditorii cei mai semnificativi care propun să se stabilească un echilibru între credinŃă şi raŃiune se

află înalte personalităŃi ale Bisericii creştine dar şi savanŃi musulmani şi evrei. Adeseori, scrierile lor intră în polemică unele cu altele dar ei sunt toŃi de acord cu o încercare de conciliere

între cunoştinŃele ştiinŃifice şi credinŃa revelată. Cronologic, Persia, Siria, Irakul, Egiptul, Marocul şi Spania sunt primele teritorii ale renaşterii filozofiei,

prin comentariile asupra filozofilor antici, în special a lui Aristotel şi Platon. GraŃie traducerilor şi comentariilor din şi despre aceşti autori, ce apar între sec. IX şi XIII, o parte a gândirii anticilor a putut fi salvată, dat fiind că originalele mai multor lucrări dispăruseră.

Marile biblioteci elenistice din Pergam sau din Alexandria conŃineau copii ale lucrărilor anticilor, traduse mai târziu în latină.

La Bagdad, la începutul sec. IX, sunt traduse în arabă cărŃile greceşti. Începând cu sec. X, în Spania, savanŃi de diverse origini oferă lumii occidentale, în limba latină, lucrări ale anticilor.

Papirusuri conŃinând operele lui Platon au fost găsite în nisipurile Egiptului. Exemplare copiate în sec. IX se păstrează în bibliotecile din Oxford şi Paris.

AL-KINDI mai întâi, apoi AL-FARABI încearcă o sinteză între maeştrii lor Aristotel şi Platon. AL-FARABI crede în influenŃele astrelor asupra destinului uman. Nu citim oare şi în zilele noastre rubrica astrologică în revistele preferate pentru „a afla” ce ni se poate întâmpla? Nu sunt din ce în ce mai frecvente cazurile de şefi de întreprinderi care sunt interesaŃi de semnele astrologice ale candidaŃilor la angajare, crezând că un anumit semn zodiacal este mai potrivit unei anume funcŃii? Nu există numeroase publicaŃii care vorbesc de persoane cu semne astrologice compatibile sau incompatibile între ele, mai ales în privinŃa căsătoriilor? “Ce zodie sunteŃi?” este o întrebare care se pune adesea în timpul conversaŃiilor. Nu prea credem în zodiace dar… mai şti?...

Abu Nasr Muhammad AL-FARABI (870-950) a trăit la Bagdad şi a participat la o şcoală de logică unde se comenta şi se traducea Aristotel. El face, de asemenea, comentarii asupra lui Platon şi redactează un rezumat al “Legilor”. El este foarte doritor să transmită gândirea acestor filozofi. Ceea ce îi atrage multe critici din mai multe direcŃii.

FRAłII PURITĂłII este un grup filozofic eclectic care a dăinuit în posteritate mai ales prin idea “lanŃului fiin Ńelor” care prefigurează într-un fel evoluŃionismul lui Darwin. Prin scrierile lor, aceşti gânditori validează idea Binelui în faŃa Răului.

AVICENA (sec. X şi XI) este un savant preocupat de matematici, logică, fizică, metafizică, medicină şi poezie. El dovedeşte o mare capacitate de organizare intelectuală. InfluenŃat de Aristotel (fără a recunoaşte explicit acest lucru), el explică Binele şi Răul şi insistă asupra relativităŃii celui din urmă: acelaşi lucru poate fi un Bine sau un Rău. De pildă focul, care este rău când ne arde dar bun când ne încălzeşte.

Pentru criminolog, această idee este bogată în cercetări aprofundate. AL-GHAZALI (sec. XI şi XII) este jurist şi filozof. Are un impact contrar intenŃiilor sale, întrucât, cultivând

teologia mistică, el analizează într-o manieră foarte critică filozofii greci şi musulmani pe care îi admiră. Dar evocându-i, face acest lucru prin intermediul unor lucrări ale căror originale s-au pierdut între timp. Opera lui voluminoasă, tradusă în latină, a fost mult studiată de către autorii Evului Mediu european.

AVEROES (sec. XII) este un musulman care a trăit la Cordoba, Spania. A fost jurist, medic şi filozof. El a consacrat o mare parte a lucrărilor sale lui Aristotel şi a vrut să concilieze religia revelată cu iluminarea raŃiunii. El subliniază că în scrierile religioase “găsim şi numeroase versete care arată că omul dobândeşte ceva prin fapta sa şi

că el nu este constrâns să facă faptele sale”. Deci, răspunderea personală a fiinŃei umane pentru faptele sale. Atunci când îl studiază, criminologul observă, de asemenea, că potrivit opiniei lui Averoes, voinŃa noastră găseşte condiŃii externe în îndeplinirea acŃiunilor umane. În consecinŃă, comportamentul uman este parŃial dependent de noi iar parŃial este legat de elemente ce nu depind de noi. Este vorba de constrângerile exogene şi endogene de care noi vorbim în criminologia actuală şi care prezintă un interes major pentru psihologi şi psihiatrii.

Aceşti gânditori musulmani sunt adesea criticaŃi de credincioşii care au o altă interpretare a Scrierilor lor, mai apropiată de revelaŃie.

Gândirea evreiască a Evului Mediu este îmbibată de mistica neo-platoniciană. Ilustrările cele mai celebre sunt conŃinute în textele Cabalei şi în comentariile pe marginea Legii, cuprinse în Talmud.

Moise MAIMONIDE (sec. XII) este rabin în Cordoba, Spania. El se adresează persoanelor nehotărâte şi le spune că raŃiunea şi credinŃa nu pot fi nici opuse, nici suprapuse şi că singura soluŃie de ieşire din “criza” gândirii medievale este aceea de a concilia cele două poziŃii opuse: dogmatismul şi spiritul deschis. În ceea ce priveşte deschiderea, este vorba de răspunderea oamenilor care au capacitatea de a raŃiona pentru faptele lor.

AVICEBRON (sec. XI) îl face cunoscut pe Platon prin comentarii foarte ample. Această scurtă evocare este necesară din patru considerente principale: � Lucrările acestor gânditori salvează o parte pierdută din lucrările filozofilor antici. Prin traducerea lor în

limba latină, care era limba internaŃională a savanŃilor în acea epocă, ei transmit ceea ce se pierduse în limba greacă.

� Prin lucrările lor, Occidentul, în care domnea în mare parte, în sânul mănăstirilor, un dogmatism creştin dogmatic, se deschide din punct de vedere spiritual în universităŃile sale polemicelor creatoare.

� InfluenaŃ determinismului theocratic moştenit de la politeismul antichităŃiieste încă prezentă în multe religii în lume, aşadar popularizarea filozofilor greci citaŃi este un demers progresist.

� Până la aceste traduceri, occidentalii cunoşteau gândirea ştiinŃifică a lui Pliniu cel Bătrân (23-79) asupra istoriei naturale, medicinei şi artei, dar n-aveau cunoştinŃe asupra majorităŃii comorilor filozofice ale Greciei antice. Începând cu acest moment, cultura occidentală preia ştafeta în domeniul ştiinŃelor asupra omului.

După convertirea mai multor regi, printre care Clovis, regele francilor, împăratul Constantin al BizanŃului, Carol cel Mare, religia creştină devine majoritară pe teritoriul Europei actuale.

In anul 1054 ea se separă în Ortodoxie (vechea dogmă, religia iniŃială), care avea în frunte Patriarhi, şi Catolicism, sub conducerea Papei cu sediul la Roma. Acestea două rituri sunt riturile principale, dar mai apar şi alte tendinŃe, (printre ele Arianismul), care au şi ele credincioşii lor. Mult mai târziu, Reforma aduce alte credinŃe creştine, urmate de numeroase secte care se revendică şi ele din creştinism.

În antichitatea târzie şi la începutul Evului Mediu, după atâtea persecuŃii şi suferinŃe, autorităŃile religioase creştine care au trebuit să înfrunte multe greutăŃi pentru a se impune, exercită o influenŃă foarte puternică asupra mentalităŃilor şi apără cu putere dogma lor privind revelaŃia. O apără contra tuturor contestatarilor. Gânditorii raŃionalişti care încearcă să o concilieze cu ştiinŃele reprezintă un pericol pe care ei îl combat.

Însă în sec. XI mai mulŃi autori pun în discuŃie şi invocă filozofia şi ştiinŃele. Este epoca numită SCOLASTICĂ în care domină ideea alianŃei între raŃiune şi supranaturalul creştin. Mişcarea se constituie în jurul UNIVERSITĂłILOR fondate sub egida câtorva catedrale prestigioase.

Mai mulŃi călători creştini traversează Grecia şi Ńările arabe şi traduc în latină filozofii, geometrii şi astronomii acestora care dezvoltă idei umaniste şi ştiinŃifice. Scrierile acestora prieteni ai progresului raŃiunii îi nemulŃumesc pe partizanii dogmei mistice ai tuturor religiilor şi astfel apare o polemică acerbă.

Pentru Sfântul BERNARD de la mănăstirea CLAIRVAUX, filozoful ar trebui să ajute în principal la cunoaşterea lui Isus Cel Răstignit şi să conducă la extaz, prin contemplaŃie şi umilinŃă.

Dimpotrivă, Sfântul ANSELM de Aosta, arhepiscop de Canterbury, impune dialectica, judecând echilibrul dintre credinŃă şi raŃiune din două puncte de vedere: omul se supune dogmelor credinŃei, pentru că raŃiunea nu poate să-l conducă la credinŃă, dar ajuns la credinŃă solidă, el o stăpâneşte cu dragoste, în căutarea înŃelegerii dogmei.

Practic, am putea înŃelege că fiinŃa umană trebuie să respecte legea, căci aceasta o ajută să-şi aleagă actele, dar odată convinsă, ea o respectă din ataşament pentru utilitatea ei. Este o opinie valabilă pentru cercetarea criminologică.

Prima UNIVERSITATE apare la Bologna şi este dedicată studiilor JURIDICE. Responsabilitatea omului pentru faptele sale se dobândeşte, la fel ca şi pedeapsa.

Universitatea OXFORD este specializată în ştiinŃe şi propagă operele lui Roger BACON care, inspirit probabil de filozofii antici stoici, pune bazele ŞTIINłELOR EXPERIMENTALE, opuse argumentelor teoretice. El susŃine gândirea inductivă, care porneşte de la particular spre general, contrar gândirii deductive care pleacă de la

general spre particular. Ancheta penală trebuie să Ńină cont de ambele. Gândirea inductivă îi permite să plece de la un punct de plecare, un fapt concret, particular, un eveniment dat, de la un obiect sau de la un corp “vorbitor”.

Universitatea din CHARTRES se concentrează asupra subiectelor umaniste. Universitatea de la PARIS se află sub înrâurirea lui ARISTOTEL în aşa măsură încât, ca reacŃie, Conciliul

din 1210 interzice predarea lucrărilor ei în forma pedagogică numită “lecŃii”. Dar această interdicŃie a înaltelor autorităŃi religioase este puŃin respectată. Pierre ABELARD, unul din cei mai prestigioşi profesori care susŃine logica riguroasă este persecutat de către Bernard de Clairvaux şi sfârşeşte prin a fi victima unei agresiuni cu mutilare, din partea opozanŃilor lui.

Ideile emise de sfinŃii BONAVENTURE, ALBERT CEL MARE şi discipolul acestuia, Sfântul TOMA D’AQUINO, pun în balanŃă raŃiunea şi credinŃa.

TOMA D’AQUINO (1228-1274), fiul contelui d’Aquino de Roccasecca, din vecinătatea Neapolelui, este un călugăr dominican. După studii universitare făcute în Italia, FranŃa şi Germania, predă în Italia şi FranŃa şi scrie mai multe lucrări. Una dintre ideile sale principale priveşte natura omului, care nu îi interzice posibilitatea raŃională de a ajunge la adevăr. Conform lui, o parte a adevărului credinŃei poate fi demonstrată sau dezvoltată raŃional. Reciproc, argumentele contrarecare îi sunt opozabile pot fi respinse, căci nu există două raŃiuni. Dacă nu putem şti ceea ce ştie Dumnezeu, putem şti că tot ceea ce este contrar principiilor natural înscrise în raŃiune este contrar înŃelepciunii divine. Este imposibil ca Dumnezeu să ne fi dat cunoştinŃe care să ne împiedice să cunoaştem adevărul. El vede drumul paralel al teologiei şi ştiinŃei, al luminii inteligenŃei şi al experienŃei. Aşadar, omul este o fiinŃă raŃională, ceea ce implică răspunderea lui pentru actele nocive pe care le săvârşeşte. Gânditorii Renaşterii vor prelua această idee.

EvoluŃia ideilor în Evul Mediu aduce CRIMINOLOGIEI din zilele noastre metoda care constă în izolarea unei observaŃii ieşite dintr-un fapt real şi supunerea ei la o serie cauzală. Ea aduce, de asemenea, idei care au devenit, între timp, elemente de analiză profesională.

Tezele propuse în această perioadă au avut evoluŃia lor. Acelea, de pildă, ale Sfântului Toma d’Aquino sunt reluate de mulŃi gânditori actuali, printre care şi cei nord-americani. În privinŃa pedepselor penale, Toma scrie în Summa Theologiae: „Când un bandit e spânzurat, e din cauza celorlalŃi, ca teama de pedeapsă să-i oprească să facă fărădelegi”. Este disuasiunea generală din zilele noastre. El spune în continuare: „Există oameni periculoşi iremediabil. Este persmis ca ei să fie suprimaŃi ca nişte fiare sălbatice”. În prezent, există încă state care aplică pedeapsa cu moartea, deşi evoluŃia sentimentelor umaniste a condus la abrogarea pedepsei capitale în majoritatea Ńărilor democratice. Dar în mentalitatea unei părŃi din populaŃie, principiul „ochi pentru ochi” are încă mulŃi partizani. Mai e încă nevoie de timp şi de multă educaŃie umanistă pentru a eradica complet din „conştinŃa colectivă” ideea suprimării marilor criminali. Pe de altă parte, graŃie acestor gânditori, raŃiunea umană este aşezată la adevăratul ei loc, realitatea este recunoscută ca unică sursă a cunoaşterii noastre.

În privinŃa crimei, gânditorii acelei epoci considerau că aceasta trebuie pedepsită, întrucât fapta comisă constituie o greşeală şi orice greşeală trebuie pedepsită, pentru a servi drept pildă celorlalŃi. NoŃiunea de „greşeală” asociată ideii de „păcat” a păstrat o parte din conotaŃia sa religioasă până în zilele noastre.

Timpul trece şi UNIVERSITAłILE îşi întăresc autoritatea asupra mişcărilor intelectuale. Istoria evoluează în acest sens.

Între sec. XII şi XIV, ceea ce a rămas din imperiul carolingian s-a dizolvat. Războiul de 100 de ani, cu suita lui de nefericiri şi mizerii materiale şi morale, schismele şi conflictele teologice nesfârşite care erodează autoritatea papală, propulsează pe scena Istoriei elementele cele mai active ale umanităŃii: prinŃii şi populaŃiile. Ceea ce antrenează autoritatea profesorilor universitari.

Nume precum Duns SCOTT şi OCCAM devin celebre şi pregătesc curentul NOMINALIST care respinge (cum deja a făcut-o profesorul Abelard) existenŃa termenilor generali şi proclamă domnia particularului, a faptului real şi care poate fi cunoscut direct. Este o RENAŞTERE filozofică.

Guillaume d’OCCAM (1285-1347) CĂLUGĂR FRANCISCAN ENGLEZ, SUSłINE RIGOAREA ANALIZEI LOGICE. El este considerat ca filozoful care a revoluŃionat filozofia şi teologia medievală. Gândirea lui este ontologică. Fraza care a rămas celebră este următoarea: „Este inutil să facem cu mult, ce putem face cu puŃin”. El combate pretenŃia Papei Nicolae I (858-867) privind supremaŃia catolicismului asupra ortodoxiei, afirmând că nu există fundament istoric pentru această pretenŃie.

La sfârşitul acestei perioade, oameni de ştiinŃă ca Jean BURIDAN, Albert de SAXA, Nicolas GRESME, Nicolas de CUSE, Pic de la MIRANDOLA, Leonardo da VINCI, Galilea GALILEI, Nicolo FONTANA TARTAGLIA şi alŃii fac să progreseze ştiinŃele şi impun o viziune dedicată cercetării, debarasată de dogmatismul rigid.

Criminologul şi criminalistul găsesc piste importante de interes în scrierilşe lor ştiinŃifice şi filozofice.

După această efervescenŃă intelectuală şi spirituală, se instalează epoca numită „modernă” cu primii ei reprezentanŃi: Telesio, Giordano Bruno, moralişti precum Montaigne şi atâŃia alŃii până în zilele noastre care vor face obiectul unui studiu viitor. REFERINłE Lygia NÉGRIER-DORMONT Les Cahiers du GRPC no. 1, 1991, Paris Criminologie, LITEC,1992. Criminologie de l' Acte et Philosophie Pénale (împreună cu S.Tzitzis), LITEC, 1994, Paris. Qui est criminologue et pourqoui? (copie de uz pedagogic) Reviste de specialitate Religions et Histoire, mai-iunie 2009 Platon, Le Point, Hors Serie no. 2, 2009 Sciences, Lafont Presse. August-septembrie 2009 Sciences humaines, Les grands philosophes, Hors serie no. 9, mai-iunie 2009.

LA LITTÉRATURE PATRISTIQUE, LES PENSEURS DU MOYEN-Â GE ET DE LA RENAISSANCE, FACE AU CRIME

Lygia NËGRIER-DORMONT

Docteur en Droit Professeur associé des universités (e.r.)

Expert formateur agréé AEXEA

Les premiers auteurs chrétiens de la fin de l'Antiquité portent le nom de Pères de l'Église et leurs écrits constituent ce que l'on nomme la littérature patristique. Certains d'entre eux ont lu Platon qui parlait de « l'homme semblable au dieu » et le considèrent comme un précurseur, car la Genèse chrétienne dit aussi « faisons l'homme à notre image et à notre ressemblance ».

À certains Pères de l'Eglise chrétienne, les philosophes antiques Platon et Aristote semblent être des précurseurs de la croyance monothéiste.

En ce qui nous concerne, nous ne partageons pas cette opinion, car la lecture de ces deux philosophes antiques nous fait comprendre qu'ils pensaient à une sorte d'unité divine, « la divinité du monde » et non à un personnage de dieu ressemblant au Dieu chrétien.

Les Stoïciens sont aussi évoqués parfois comme des précurseurs, pour leur haute moralité. Parmi les auteurs patristiques, nous estimons déterminantes les interventions de PANTÈNE, CLÉMENT et ORIGENE, appartenant au courant de pensée d'Alexandrie. Ils considèrent le VERBE (ressemblant à l'ancien LOGOS grec), comme éducateur de l'humanité et établissent une hiérarchie spirituelle « qualitative » de l'homme. Évidemment, le « méchant », le criminel, est critiquable.

GRÉGOIRE de NYSSE écrit, au 4-ème siècle, un ouvrage sur la nature de l'homme, en le situant au milieu, entre le monde visible (par son corps) et le monde invisible (par son âme). C'est une idée anthropocentrique , en dehors de toute théologie dogmatique,

Le juriste TERTULLIEN né à Carthage, pense que l'âme est un corps, que Dieu même est un corps subtil, qui créé le VERBE comme le soleil produit des rayons. Sa vision s'approche sensiblement du matérialisme.

Le rhéteur ARNOBE compare l'intelligence humaine et celle des animaux. Il conclut que l'homme serait, souvent, frappé par une « infirmité » de la raison. Le psychologue et le psychiatre, autant que le criminologue, trouvent ici un terrain de réflexion.

La figure que nous considérons comme prédominante est celle de Saint AUGUSTIN né à Tagaste (Tunisie actuelle) en 354. Il devient évêque d'Hippone en 399. Son apport à la Criminologie est important.

Il analyse l'idée platonicienne de l'ORDRE. « C'est l'ordre qui comprend et contient tout. ». La seule excuse qu'il trouve à ceux qui ne la respecte pas est « le manque d'information ». Quelle idée moderne de resocialisation par l'éducation et l'aide psychologique, qui apportent au délinquant des « informations » sur lui-même.

En créant ses trois fonction d'excellence : être, vivre, comprendre, il conduit vers le LIBRE ARBITRE de l'homme, car pour lui, « Dieu a créé l'homme libre ». Donc le criminel a sa liberté de choix de ses actes.

Plus tard, le philosophe allemand Emmanuel Kant reprend l'analyse. Pour Saint Augustin, l'ordre est également un facteur de paix, une base de moralité. Il nous semble que la théologie de ce grand auteur patristique, selon laquelle nous pouvons connaître seulement « ce que Dieu n'est pas », rappelle la « docte ignorance » de Socrate, qui a été reprise à son compte par le philosophe néoplatonicien PLOTIN . Face à cette connaissance négative (nous ne pouvons connaître ce que Dieu est), Saint Augustin dit, de manière positive, que la connaissance humaine peut saisir la gradation des sciences de plus en plus pures.

Pour la Beauté et la Bonté, l'homme est redevable à Dieu, mais il est né bon. Plus tard, Jean-Jacques Rousseau se penche sur cette affirmation.

Quant au CHÂTMENT appliqué aux délinquants, Saint Augustin demande qu'il ait un caractère ÉDUCATIF (encore Platon). Ce caractère, dit-il « ne doit pas tendre à la destruction du coupable, mais à son amélioration. Nous sommes encore là, de nos jours !

Il combat la TORTURE appliqué par la Justice de son temps : « Vous torturez, non parce que vous savez qu'il est coupable, mais parce que vous ne savez pas; vous le punissez de votre ignorance. » Parmi les ouvrages les plus célèbres de Saint Augustin sont : Les Confessions, La Cité de Dieu et les Lettres.

Un personnage, qui a beaucoup fait parler de lui en son temps, est le moine breton PÉLAGIUS qui part à Rome pour fustiger les pécheurs (dont certains de sa hiérarchie) et plaider pour les valeurs communes telles : le devoir, l'effort, la responsabilité, la juste sanction. Persuadé que l'homme est libre par son esprit, il rejette les contraintes déterministes, dont le « péché originel » d'Eve. Ses prêches furent âprement critiquées par l'Église officielle.

Les Pères de l'Église sont les premiers théologiens du christianisme dont les écrits et l'enseignement se trouvent à la base de la doctrine. Il existe des Pères de.l'Église appartenant à plusieurs groupes : latins , grecs, orientaux occidentaux etc.

Le monde antique cesse d'exister au Veme siècle de notre ère, remplacé par l'époque appelée Moyen-Âge, qui dure jusqu'au XVème siècle. Durant le Haut Moyen Âge, la pensée intellectuelle se réfugie dans les monastères, puis elle éclate dans les universités qui commencent à se constituer. Les premières universités du monde occidental apparaissent à Bologne (Droit), à Paris, à Oxford et à Chartres.

Parmi les penseurs les plus significatifs, qui proposent d'établir l'équilibre entre la foi et la raison, se trouvent des hautes personnalités de l'Église chrétienne, mais aussi des savants musulmans et juifs. Souvent, leurs écrits sont polémiques les uns envers les autres, mais ils convergent tous vers un essai de conciliation entre les connaissances scientifiques et la foi révélée.

Chronologiquement, c'est la Perse, la Syrie, 1' Iraq, 1' Egypte, le Maroc et l'Espagne qui sont les premiers territoires de renaissance philosophique, par le commentaire des philosophes antiques, surtout Aristote et Platon. C'est grâce à leurs traductions et commentaires, durant les LX-ème au XH-ème siècles, qu'une partie de la pensée des antiques a pu être sauvée, étant donné la disparition des originaux des plusieurs ouvrages. Les grandes bibliothèques hellénistiques de Pergame ou d'Alexandrie contenaient des copies des ouvrages antiques, traduits plus tard en latin.

A Bagdad, au début du LX-ème siècle, des livres grecs sont traduits en arabe. A partir du X-ème siècle, en Espagne, des savants de plusieurs origines, transmettent au monde occidental,

en latin, les ouvrages antiques. Des papyrus contenant des œuvres de Platon sont trouvés dans les sables d'Egypte. Des exemplaires copiés

au IX-ème siècle, sont gardés dans les bibliothèques d'Oxford et de Paris. AL-KTNDI d'abord, puis AL-FÂRÂBI tentent une synthèse entre leur maître à penser Aristote et Platon.

AL-FARABI croit en l'influences des astres sur le destin humain. Ne lisons-nous encore de nos jours la rubrique astrologique dans nos revues préférées pour « savoir » ce qui pourrait nous arriver ? N'est-il de plus en plus fréquent que des chefs d'entreprise s'intéressent au signes astrologiques des candidats à l'embauche, en croyant que tel signe est plus propice à tel emploi ? N'existent-il pas de nombreux publications concernant des personnes avec des signes astrologiques compatibles ou incompatibles entre elles, notamment pour le mariage ? « De quel signe êfe&vous » ? C'est une question encore souvent posée lors des conversations. L'on n'y croit pas vraiment, mais... sait-on jamais ?...

Abu Nasar Muhammad AL-FÂRÂBI (870-950) vit à Bagdad et participe à un centre de logique où l'on commente et traduit Aristote. Il commente aussi Platon et rédige un résumé des « Lois ».I1 est très attaché à la transmission des pensées de ces philosophes. Cela lui attire beaucoup de critiques de plusieurs cotés. LES FRÈRES DE LA PURETE forment un groupe philosophique éclectique, qui passe à la postérité surtout par l'idée de la « chaîne des êtres », qui préfigure en quelque sorte, l'évolutionnisme de Darwin.

De par leurs travaux, ces penseurs valident l'idée d'un Bien face au Mal. AVICENNE (X-ème et Xl-ème siècles), est un savant qui s'occupe de mathématiques, de logique, de physique, de métaphysique, de médecine et de poésie. Il présente une grande capacité d'organisation intellectuelle. Influencé par Aristote, (sans le reconnaître explicitement), il explique le Bien et le Mal. Il insiste sur la relativité de ce dernier : la même chose peut être un Mal et un Bien. Par exemple le feu qui est mauvais pour les brûlures et bon pour chauffer. Pour le criminologue, cette idée est riche en recherches approfondies. AL-GHAZALI (Xl-ème et Xll-ème siècles) est juriste et philosophe. Son impact est contraire à ses intentions, car en cultivant la théologie mystique, il analyse de manière très critique les philosophes grecs et musulmans qui les admirent. Mais en les évoquant, il nous les fait contre dans des ouvrages dont les originaux se sont perdus entre temps. Son œuvre volumineuse, traduite en latin, fut beaucoup étudiée par les auteurs du Moyen-Âge européen.

AVEROES (Xll-ème siècle) est un musulman vivant à Cordou, en Espagne. Il est juriste, médecin et philosophe. Il consacre une grande partie de ses travaux à Aristote et tend à concilier la religion révélée avec les lumières de la raison. Il souligne que dans les Ecritures religieuses : « on y trouve aussi de nombreux versets indiquant que l'homme réalise une acquisition par son acte et qu'il n'est pas contraint à ses actes ». Donc, la responsabilité personnelle de l'être humain face à ses actes. Le criminologue note aussi, en l'étudiant, que selon lui, notre volonté rencontre des conditions extérieures dans l'accomplissement des actions humaines. Par conséquence, le comportement humain est en partie dépendant de nous et en partie il est lié à des éléments qui ne dépendent pas de nous. Donc, les contraintes exogènes et endogènes dont nous parlons dans notre criminologie et qui intéressent beaucoup les psychologues et les psychiatres. Ces penseurs musulmans sont souvent critiqués par les religieux qui ont une autre interprétation de leurs Écritures, plus proche de la révélation.

La pensée Juive du Moyen-Âge est imprégnée par la mystique néoplatonicienne. Les illustrations les plus célèbres sont contenues dans les textes de la Kabale et les commentaires de la Loi, comprises dans le Talmud.

Moïse MAÏMONIDE (Xll-ème siècle), est rabbin de Cordoue, en Espagne. Il interpelle les personnes indécises et leur dit que la raison et la foi ne peuvent être ni opposées ni identifiées et que, la seule solution de sortir de la « crise« de la pensée médiévale est celle d'accorder les deux oppositions : dogmatisme et ouverture d'esprit.. Dans la partie d'ouverture, il s'agit de la responsabilité humaine pour ses actes, ayant la capacité de raisonner.

AVICEBRON (Xl-ème siècle), fait connaître Platon, par des commentaires très riches. Cette brève évocation est nécessaire pour quatre motifs principaux :

- Les travaux de ces penseurs sauvent une partie perdue des ouvrages des philosophes antiques. Traduits en langue latine, qui était à l'époque la langue internationale des savants, ils transmettent ce qui s'est perdu en langue grecque. - Par leurs travaux, l'Occident où régnait en grande partie, au sein des monastères, un dogmatisme chrétien hermétique, s'ouvre spirituellement dans ses universités, à des polémiques créatrices. - L'influence du déterminisme théocratique héritée du polythéisme de l'antiquité est encore présente dans plusieurs religions dans le monde, donc la popularisation des philosophes grecs cités est une œuvre progressiste. - Jusqu'à ces traductions, les occidentaux connaissaient la pensée scientifique de PLINE l'Ancien (23-79) sur l'histoire naturelle, la médecine et l'art, mais ignoraient la plupart des trésors philosophiques de la Grèce antique. A partir de ce moment, la culture occidentale prend le relais dans le domaines des sciences de l'homme.

La religion chrétienne, après la conversion de plusieurs rois, dont Clovis le Franc, l'empereur Constantin de Byzance et Charlemagne (Karolus Magnus), devient majoritaire sur le territoire de l'Europe actuelle.

En 1054 elle se sépare en l’Ôrthodoxie (le vieux dogme, la religion initiale) ayant à sa tête des Patriarches et le Catholicisme, sous la direction du Pape siégeant à Rome. Ces deux rites sont les principales, mais d'autres tendances, dont l'Arianisme, ont eu également des croyants. Beaucoup plus tard, la Réforme apporte d'autres croyances chrétiennes, suivies de nombreuses sectes qui se réclament, elles aussi, du christianisme.

A l'époque de l'antiquité finissante et du début du Moyen-Âge, après tant de persécutions et de souffrances, les autorités religieuses chrétiennes qui ont dû surmonter tant de difficultés pour s'imposer, exercent un impact très fort sur les mentalités et défendent rigoureusement leur dogme attachée à la révélation . Ils la défendent contre toutes les contestations. Les penseurs rationalistes, qui essaient de la concilier avec les sciences, représentent un danger qu'ils combattent.

Or, au Xl-ème siècle, nombre d'auteurs mettent en discussion et invoquent la philosophie et les sciences. C'est l'époque dite SCOLASTIQUE où domine l'idée de l'alliance entre la raison et le surnaturel chrétien. Le mouvement se constitue autour des UNIVERSITÉS fondées sous l'égide de quelques cathédrales prestigieuses.

Plusieurs voyageurs chrétiens traversent la Grèce et les pays arabes et traduisent en latin leurs philosophes, géomètres, astronomes, qui développent des idées humanistes et scientifiques. Les écrits de ces amis du progrès de la raison mécontentent les partisans du dogme mystique de toutes les religions et il se créé 'ainsi, une polémique acerbe.

Pour Saint BERNARD de la monastère de CLAIRVAUX, la philosophie devrait servir essentiellement à connaître Jésus crucifié et à mener à l'extase, par la contemplation et par l'humilité. Au contraire, Saint ANSELME d'AOSTE, archevêque de Cantorberry, impose la dialectique, considérant l'équilibre entre la foi et la raison d'un double point de vue : l'homme se soumet au dogmes de la foi, puisque la raison ne peut l'y conduire, mais arrivé à la foi ferme, il la raisonne par l'amour, dans la recherche de l'intelligence du dogme. Pratiquement, l'on pourrait comprendre que l'être humain doit respecter la loi, car elle l'aide à choisir ses actes, mais une fois convaincu, il les respecte par attachement à leur utilité. C'est une opinion valable pour la recherche criminologique.

La première UNIVERSITÉ apparaît à Bologne, dédiée aux études JURIDIQUES. La responsabilité de l'homme pour ses actes est acquise, ainsi que la riposte pénale. L'université d'OXFORD est spécialisé en sciences et propage les œuvres de Roger BACON qui, inspiré probablement par les philosophe antiques Stoïciens, pose les bases des SCIENCES EXPÉRIMENTALES, opposées à l'argumentation théorique. Il soutient la pensée inductive, qui part du particulier vers le général, contrairement à la pensée déductive qui part du général au particulier. L'enquête pénale se doit de tenir compte des deux. La pensée inductive lui permet de partir d'un point de départ, un fait concret, particulier, un événement donné , d'un objet ou d'un corps « parlants ».

L'université de CHARTRES se concentre sur des sujets humanistes. L'université de PARIS est sous le charme d'ARISTOTE à tel point que, par réaction, le Concile de 1210

interdit l'enseignement de ses œuvres dans la forme pédagogique dite « en leçons ». Mais cette interdiction des hautes autorités religieuses est peu respectée. Pierre ABELARD, l'un des plus prestigieux enseignants qui prône la logique rigoureuse, est persécuté par Bernard de Clairvaux et finit par être victime d'une agression avec mutilation, exécutée par des opposants .

Des opinions émises par BONAVENTURE, par Saint ALBERT LE GRAND et par son disciple Sains THOMAS d'AQUIN, met en rapport la raison et la foi.

THOMAS d'AQUIN (1228-1274), fils du comte d'Aquino de Roccasecca près de Naples, est un moine dominicain. Après des études universitaires en Italie, en France et en Allemagne, il enseigne en Italie et en France et écrit plusieurs ouvrages. L'une de ses idées principales concerne la nature de l'homme, qui ne lui interdit pas la possibilité rationnelle d'atteindre la vérité. Selon lui, une partie de la vérité de la foi peut-être démontrée ou développée rationnellement. Réciproquement, les arguments contraires qui lui sont opposées peuvent être réfutés, car il n'y a pas deux raisons. Si nous ne .pouvons pas savoir ce que sait Dieu, nous pouvons savoir que tout ce qui est contraire aux principes naturellement inscrits dans la raison, est contraire à la sagesse divine. Il est impossible que Dieu ait mis en nous des connaissances qui nous empêchent de connaître la vérité. Il voit le cheminement parallèle de la théologie et de la science, de la lumière de l'intelligence et de l'expérience. Donc, l'homme est un être raisonnable, ce qui conduit à sa responsabilité pour ses actes nocifs. Les penseurs de la Renaissance reprendront cette idée.

L'évolution des idées au Moyen-Âge apporte à la CRIMINOLOGIE de nos jours la méthode qui consiste à isoler une observation issue d'un fait réel et à la soumettre à une série causale. Elle apporte aussi des idées qui sont devenus, entre temps, éléments d'analyse professionnelle.

Les thèses proposées à cette époque ont fait leur chemin. Celles, par exemple, de Saint Thomas d'Aquin, sont reprises par nombre de penseurs actuels, dont des Nord-Américains. Concernant les peines pénales, Thomas écrit dans la « Somme théologique » : « Lorsqu'un bandit est pendu, c'est à cause des autres, pour que la craintêdes châtiments arrête leurs méfaits ». C'est la dissuasion générale de nos jours. Il dit encore: « Il y a des hommes irrémédiablement dangereux. Il est permis de les supprimer comme une bête sauvage ». A l'heure actuelle il existe encore des états qui appliquent la peine de mort, même si l'évolution des sentiments humanistes a conduit à l'abrogation de la peine capitale dans la plupart des pays démocratiques. Mais dans les mentalités d'une certaine partie des populations, le « sang pour le sang versé » garde encore des partisans. Il faudra encore du temps et beaucoup d'éducation humaniste, pour éradiquer dans l'intégralité de la « conscience collective » l'idée de l'élimination des grands criminels.

D'autre part, grâce à ces penseurs, la raison humaine est mise à sa vraie place, la réalité est reconnue comme source unique de notre connaissance.

Concernant le crime, les penseurs de ce temps considèrent qu'il doit être puni, car le fait commis constitue une faute et toute faute doit être sanctionnée pour servir d'exemple aux autres. La notion de « faute », avec l'idée de « péché », a gardé une partie de sa connotation religieuse, jusqu'à nos jours .

Le temps passe et les UNIVERSITÉS renforcent leur autorité sur les mouvements intellectuels. L'histoire évolue en ce sens .

Entre les Xll-ème et XTV-ème siècles, ce qui reste de l'empire carolingien est dissout. La guerre de Cent Ans avec son cortège de malheurs et de misères matérielles et morales, les schismes et les conflits théologiques incessants qui sapent l'autorité papale, propulsent sur la scène de l'Histoire les éléments les plus actifs de l'humanité : les princes et les populations. Cela entraîne l'autorité des professeurs d'université.

Des noms comme Duns SCOTT et OCCAM deviennent célèbres et préparent le courant NOMINALISTE qui rejette (comme l'avait fait déjà le professeur Abélard), l'existence des termes généraux et proclame le règne du particulier, du fait réel et directement connaissable. C'est une RENAISSANCE philosophique. Guillaume d'OCCAM (1285-1347), moine franciscain anglais, soutient la rigueur de l'analyse logique. Il est considéré comme le philosophe qui a révolutionné la philosophie et la théologie médiévale. Sa pensée est ontologique. La phrase restée célèbre est : Il est vain de faire avec plus, ce que l'on peut faire avec moins. Il combat la prétention du Pape Nicolas I (858-867) quant à la suprématie du catholicisme sur l'orthodoxie, affirmant qu'il n'existe pas de fondement historique à cette prétention.

A la fin de cette période, des scientifiques comme Jean BURIDAN, ALBERT de SAXE, Nicolas GRESME, Nicolas de CUSE, PIC DE LA MIRANDOLE, LEONARD DE VINCI, GALILEE, Nicolo FONTANA TARTAGLIA et autres, font progresser les sciences et imposent une vision vouée à la recherche, débarrassée du dogmatisme rigide.

Le criminologue et le criminaliste trouvent des pistes importantes d'intérêt dans leurs textes scientifiques et philosophiques.

Après ce bouillonnement intellectuel et spirituel, l'époque dite « moderne » s'installe, avec ses premiers représentants, dont Thélésio, Giordano Bruno, les Moralistes dont Montaigne et tant d'autres jusqu'à nos jours, qui feront l'objet d'une étude prochaine.

Références

Lygia NÉGRIER-DORMONT Les Cahiers du GRPC no. 1,1991, Paris Criminologie, LITEC, 1992, Paris Criminologie de l'Acte et Philosophie Pénale (avec S.TZITZIS), LITEC, 1994,Paris Qui est crirninologue et pourquoi ? (polycopié à usage pédagogique) Revues de spécialité : Religions et Histoire, Mai-Juin 2009 Platon, Le Point,Hors Série no.2,2009 Sciences , Lafont Presse, Août-Septembre 2009 Sciences humaines, Les grands philosophes, Hors série no.9, mai-juin 2009

PSIHIATRIA ŞI CRIMINALITATEA EXTREM Ă A. Bossard Doctor în drept. Controlor general onorific al poliŃiei naŃionale. Fost secretar general INTERPOL. Fost Visiting profesor adjunct al UniversităŃii Illinois, Chicago

B. Verrecchia Psihiatru de spital. Expert european agreat de AEXEA în psihiatrie şi criminologie. Expert internaŃional agreat de ORDINEX (statut consultativ ONU).

L. Négrier-Dormont. Doctor în drept. Profesor universitar asociat (E.R.) Expert internaŃional. Formator în criminologie (International Head College of Experts). Expert european agreat de AEXEA. Expert internaŃional agreat de ORDINEX (statut consultativ ONU).

Care poate fi rolul psihiatriei în abordarea şi înŃelegerea fenomenelor criminale extreme? Ce se înŃelege prin „crimă extremă” sau „criminal extrem”, termen ce apare pentru prima oară în scrierile

unuia dintre noi. Sensul pe care îl acordăm acestui calificativ se referă la caracterul excesiv, extrem, al motivaŃiilor unor criminali, al cruzimii reci al modului lor de operare şi al tratării ca obiecte a victimelor-Ńintă cu care ei nu au nici o

legătură directă, de natură emoŃională sau pur sexuală, (spre desoebire, de pildă, de dragostea înşelată, de răzbunarea rezultată dintr-o pasiune exagerată sau o ură exacerbată, de rivalitate, de lăcomie etc.). Aceşti criminali prezintă, în plus, o lipsă totală de capacitate de empatie şi, deci, sunt lipsiŃi de cel mai mic sentiment de vinovăŃie sau de căinŃă. Dimpotrivă, evocarea faptelor lor le provoacă satisfacŃia de a retrăi acele momente de „glorie” în ochii lor, de a şoca, de a inspira oroarea şi, uneori, o fascinaŃie morbidă. Incarnând o subversiune etică totală, aceste figuri emblematice ale unui nihilism triumfător şi pervers sunt mândri că obŃin o celebritate mediatică, că poartă nume care inspiră groază, şi că se află pe lista de onoare a celor mai mari criminali ai secolului sau a martirilor din Ńara lor, din comunitatea lor sau chiar de pe toată planeta. Dacă orice crimă este o manifestare de încălcare a regulii sociale doarece este cea mai sever pedepsită de lege, anumite crime reŃin atenŃia în mod deosebit atât prin extrema lor gravitate, cât şi prin împrejurările în care au fost comise, cum sunt cele ale ucigaşilor în serie, a ucigaşilor în masă sau cele care Ńin de terorism sau genocid. Nu vom aborda chestiunea sectelor teroriste, apocaliptice şi/sau sinucigaşe nici pe cea a genocidelor, pe care le menŃionăm totuşi aici, pentru că aparŃin categoriei de criminalitate extremă. Ajungem astfel să ne întrebăm dacă nu există o categorie specială de comportamente criminale, crimele extreme, aşa cum există sporturi extreme, în care limitele obişnuite sunt respinse. Nu este totuşi uşor de definit simplu aceste comportamente criminale extreme întrucât între ele există asemănări şi deosebiri. În principiu, aceste infracŃiuni sunt foarte diferite, la fel ca şi autorii lor: ce e comun între un Gilles de Rais, un Bin Laden şi un Himmler? Ce e comun între ucigaşii în serie (serial killers), organizaŃi sau nu, ucigaşii în masă (mass murders), terorişti şi autorii de genocide? Putem considera teroriştii ca pe un caz particular printre criminalii în serie? Prezintă aceşti criminali diferiŃi ai extremei particularităŃi care ar justifica o tipologie psiho-criminologică specifică, susceptibilă de a prezenta interes pentru cercetarea psihiatrică? Dacă privim lucrurile mai de aproape, există între aceste crime, oricât de diferite ar fi ele, anumite puncte commune:

� Nu există raport prealabil între autor şi victimă: alegerea victimei în funcŃie de criteriile proprii ale autorului, caracterul insolit al atacului care face să planeze o ameninŃare asupra ansamblului comunităŃii;

� Moduri de operare singulare: cruzime extremă, dezumanizarea victimei, organizare şi planificare etc.; � PreeminenŃa noŃiunii de putere printre motivaŃii;

o Putere cu conotaŃie sexuală - la ucigaşul în serie; o Frustrare cauzată de imposibilitatea de a-şi demonstra forŃa - la terorist; o Accesul sau menŃinerea la putere - la terorişti sau la autorii de genocid.

� Cultul personalităŃii (adesori paranoic) la tirani, asemănător cultului guru la secte; � Gustul pentru publicitate şi manipulare (presă, propagandă etc.). Problema este încă şi mai complicată din pricina posibilei pluralităŃi de autori, care poate merge de la

participarea unui simplu complice până la antrenarea de mijloace ale statului. Astfel, se vor putea distinge: � Comportamente individuale:

o Ucigaşii în serie care acŃionează în general singuri; ne aflăm aici în dimensiunea „extremei intime”,

o Ucigaşii în masă individuali: de exemplu, studentul care deschide focul asupra mulŃimii pentru că a fost picat la un examen,

o Teroriştii, care pot acŃiona singuri (ca Theodore Kaczinsky despre care vom vorbi mai încolo) sau în grup, mai ales când au motivaŃii ideologice;

� Comportamente colective, ce pot fi observate atât în sânul mişcărilor teroriste cât şi a grupurilor sectante.

Ucigaşul în serie Ucigaşul în serie este, în mod obişnuit, situat de către doctrina criminologică în categoria psihopaŃilor,

pentru a-l diferenŃia de psihotic, dar el Ńine, de asemenea, de o categorie intermediară, „border-line”, situată la graniŃa acestor două categorii. Pe parcursul cercetărilor noastre asupra unui mare număr de cazuri analizate, ni s-a părut că acelaşi criminal, pe durata aceleaşi fapte, poate aluneca de la stare la alta.

Ucigaşul cu comportament sistemic şi ucigaşul în masă au, fără îndoială, puncte comune între ei, dar au şi câteva trăsături specifice, care îi diferenŃiază unii de alŃii precum şi de toŃi ceilalŃi criminali. Au trăsături comune, cum ar fi absenŃa vreunei particularităŃi morfologice, socio-profesionale, a antecedentelor judiciare sau psihiatrice. InfăŃişarea lor este cea de „domnul oarecare”. Pot fi mari şi corpolenŃi, ca Ed Kemper, mijlocii, ca Petiot, sau mici şi firavi, ca Fish. Găsim printre ei persoane cu înfăŃişare atrăgătoare, ca „frumosul Sylvi” Mattushka, Ted Bundy, seducătorul Roberto Succo, sau alŃii a căror înfăŃişare este banală.

Integrarea lor reflectă varietatea şi complexitatea Ńesutului social: profesorul Cikatilo, „Monstrul din Rostov”, medicii Shipman, Holmes şi Petiot, directorul de firmă Gacy, cârciumarul Martin, ciobanul Vacher, arhitectul Landru, măcelarul Haarman, mecanicul Troppman, îngrijitoarea de copii Weber, contabilul List, studentul Gang Lu, mama de familie Down, electricianul Vancheri, sindicalistul Nielsen, funcŃionarul Sutcliffe, directorul bazei de maşini agricole Mikasevici, prostituata Aileen Wuornos, agentul de drumuri şi păduri Kemper, persoana publică Cottgham, rentiera pensionată Puente, autostopistul Heaulme, infirmiere în gerontologie sau pediatrie, sportivi, persoane periferice de tot felul etc.

Unii aveau cazier judiciar pentru fapte mai puŃin grave – asistăm în acest caz la o escaladare a nivelului de periculozitate -, alŃii nu aveau deloc. Unii au beneficiat anterior de îngrijire psihiatrică (pentru majoritatea abandonaŃi sau nesupravegheaŃi de la bun început), alŃii nu au beneficiat deloc (deşi în cazul unora simptomele ar fi trebuit să-i alerteze pe cei din apropiere). O constatare valabilă mereu: femeile rămân minoritare, dar pentru încă cât timp, având în vedere că numărul lor se află în creştere constantă?

Câteva particularităŃi Ucigaşul în serie este cel care ucide mai multe victime (minimum trei, dar unii depăşesc două sute), prin

fapte repetate, într-o perioadă de timp mare (săptămâni, luni, ani, uneori decenii). MotivaŃiile lui sunt în special: � DorinŃa extremă de a-şi domina sau de a-şi manipula victimele şi de a controla situaŃia pe care a creat-o; � DorinŃa exacerbată de a trăi senzaŃii extreme pe care nu le poate obŃine prin alte comportamente decât

prin tortură şi ucidere (un fel de foc de artificii a tuturor simŃurilor sale cu o puternică componentă sexuală);

� Orgoliul nemăsurat de a se considera superior altuia, apt de a-şi impune propriile sale legi doar în beneficiu propriu. Aşa cum a făcut doctorul Petiot, care a asasinat mai multe zeci de victime şi care reclama cu vehemenŃă un „palmares” mult mai bogat decât numărul reŃinut de instanŃă; sau Ted Bundy, din Statul Washington, care a cerut suspendarea executării condamnării sale pentru a-i conduce pe anchetatori la locurile în care a îngropat mult mai multe victime decât cele despre care avea cunoştinŃă instanŃa; sau Peter Kurten, „monstrul din Dusseldorf” care a transmis jurnaliştilor ordinul de a-l califica drept „cel mai mare ucigaş al secolului” etc.;

� Căutarea celebrităŃii mediatice, factor cu greutate într-o epocă de supramediatizare a extremelor, în toate formele lor, şi unde nu poate să existe decât cea sau cel care face să se vorbească despre ea sau el: să-şi facă un nume cu orice preŃ!

� Şi pentru unii, convingerea că incorporându-şi părŃi din corpul victimei (în general tânără), îşi revitalizează propria sănătate (antropofagie sau vampirism).

Ucigaşul în masă Ucigaşul în masă ucide şi el mai multe victime, dar într-un singur act sau prin acte repetate la intervale

foarte mici (secunde, minute, ore). E cazul, potrivit unor specialişti ai FBI, să distingem în cadrul acestei categorii tipul „spree murder” sau

crima „în salve” când e vorba de crime comise în mai multe locuri. Printre motivaŃiile speciale ale ucigaşilor în masă figurează:

� Fanatismul ideologic, politic, religios (care uneori poate ascunde interese ale crimei organizate); � Terorismul de stat care generază exterminări de grupuri umane; � Reglarea de conturi în interiorul unor organizaŃii criminale; � Ranchiuna personală împotriva societăŃii în general, a unui grup social, profesional, etnic sau familial

determinat; � Pasiunea fără limite care duce uneori la ura exterminatoare împotriva obiectului ei sau a apropiaŃilor

acestuia; � Pofta bolnăvicioasă, căutarea de avantaje materiale, rivalităŃile care conduc la uciderea Ńintei sau a

apropiaŃilor acesteia; � DorinŃa de a se „debarasa” de persoane incomode sau dominante (crime adeseori în cadrul unei familii); � MotivaŃii iraŃionale legate de tulburări psihice foarte diverse; melancolie, tulburări psihotice,

schizofrenie paranoidă, psihoză paranoică etc. Ar fi interesant să studiem în continuare această căutare comună de „notorietate”, de celebritate, proprie

ucigaşilor în masă şi a celor în serie. „Ucigaşul de la grădina zoologică din Londra”, ucigaş în serie, spunea la proces că „a trăi fără să fii cunoscut e ca şi cum n-ai trăi”. El încerca, deci, să devină celebru prin crimele lui (încercare reuşită de altfel). Cât despre tânărul din Sacramento, ucigaş în masă, acesta decisese să devină celebru ca plasator de bombe, pentru a-l imita pe Timothy Mac Veighe, cel care a pus bombe în Oklahoma City.

ParticularităŃile modurilor lor de operare constau în următoarele: � Pentru ucigaşii în serie, este vorba de mai multe crime cu torturi, spaŃiate în timp, şi utilizarea în

majoritate de arme albe (cuŃit, şurubelniŃă, topor etc.) sau de obiecte care servesc la strangulare sau sufocare. Chiar dacă foloseşte o armă de foc, ucigaşul în serie ucide de aproape pentru a se bucura cât mai mult de senzaŃiile „senzuale” aşteptate. De unde şi periculozitatea lui extremă căci senzaŃiile nu sunt niciodată la nivelul sperat şi el îşi promite să „facă mai bine” data viitoare, pentru a atinge senzaŃiile cele mai extreme în cursul torturii şi a uciderii victimei şi , adeseori, a dezmembrării cadavrului, a „consumării” pe loc de părŃi din acesta sau a luării cu el de „amintiri”;

� Ucigaşul în masă recurge de preferinŃă la obiecte de ucidere ca explozive, bombe, arme de foc automate, gaz, incendiu, înjunghiere, accidente de maşini provocate etc.

Teroristul Ideea unei înrudiri oarecare între terorism, ucigaşii în masă şi ucigaşii în serie, poate, la prima vedere, să

pară nelalocul ei. Chiar dacă şi unii şi alŃii atacă victime pe care nu le cunosc, ei par foarte diferiŃi. În timp ce ucigaşul cu

comportament sistemic apare ca arhetipul criminalului individual, potolindu-şi fantasmele personale într-un context sexual, adică în chip intim, teroristul acŃionează adesea în grup, motivându-şi mobilurile în raport cu colectivitatea. Pe lângă aceasta, ceea ce numim terorism acoperă realităŃi diferite: crimă politică, acte mafiote, acŃiuni individuale. Este vorba, într-adevăr, de un sistem criminal caracterizat prin folosirea sistematică a violenŃei în scopul provocării fricii şi panicii şi a obŃinerii, pe această cale, ceea ce autorul crede că nu ar putea obŃine altfel. Este practicat de indivizi având origini şi pregătiri foarte diverse, aparent fără caractere comune.

Ideea unei înrudiri între terorism şi ucigaşi ai extremei devine mai actuală atunci când ne referim la cazul Theodore Kaczinsky, supranumit „Unabomber” care, între 1978 şi 1985 a terorizat Statele Unite, trimiŃând colete capcană universitarilor şi şefilor de întreprinderi, pentru că voia să lupte împotriva progresului tehnologic. Profesor de matematici la Berkeley, şi-a abandonat cariera şi s-a dus să locuiască singur într-o cabană de munte. A fost capturat ca urmare a apariŃiei în presă a unui memorandum pe care l-a trimis la mai multe ziare, condiŃionând încetarea activităŃilor sale criminale de publicarea acestuia.

Acest memorandum este interesant pentru că autorul lui teoretiza în el, ca un adevărat om de ştiinŃă ce era, demersul său, acela de terorist (el spune „stângist”), văzut din interior. Fără să ne adâncim în analiza completă a documentului, ceea ce ar fi plicticos şi ar depăşi limitele prezentului articol, putem extrage din el două idei în opinia noastră lămuritoare:

� Teroristul urăşte societatea din pricina insatisfacŃiilor psihologice personale; � Demersul lui porneşte dintr-o frustrare născută de privarea lui de aspiraŃia spre putere („power

process”). Fiecare dintre noi aspiră, mai mult sau mai puŃin, la un anumit nivel de putere. Unii însă au aspiraŃii nelimitate. Dacă nu pot să-şi satisfacă această nevoie din cauza presiunilor sociale, apare o frustrare, ceea ce îi conduce să treacă la faptă.

Ucigaşii în serie acŃionează pentru a-şi potoli nevoile psihologice şi aspiraŃiile la putere. Ştim de-aici înainte că ei acŃionează mai degrabă pentru a-şi afirma puterea decât din raŃiuni pur sexuale, în timp ce ucigaşii în masă sunt ghidaŃi de frustrare. Iată că aceasta e de natură să ne facă să reflectăm şi să ne întrebăm dacă, privind mai atent, nu ar exista între aceste două categorii de criminali mai multe aspecte comune.

Putem remarca în acest sens că în modurile de operare, în ambele cazuri, ei recurg la violenŃa terorizantă: înjunghierile, din ce în ce mai mult practicate, ne duc cu gândul la crimele sadice, mitralierile orbeşti – la ucigaşii în masă, iar atentatele cu explozivi – la „mad bombers”.

Este cazul, fără îndoială, să ne întrebăm de ce: � Atât unii cât şi ceilalŃi practică „criminalitatea spectacol” şi se folosesc de presă, la nevoie manipulând-

o; � Atât unii cât şi ceilalŃi par că urmăresc o idee fixă şi că fac parte din categoria de oameni care cred că

au întotdeauna dreptate.

Constituie teroriştii o categorie criminală aparte? O întrebare importantă care este pusă în faŃa criminologului: constituie teroriştii o categorie criminală

aparte, cum sunt criminalii cu comportament sistemic sau ucigaşii în masă? Aceştia sunt asasini fără atipici, pe care nu-i leagă nici o legătură prealabilă de victima aleasă la întâmplare,

sau în funcŃie de criterii care uneori ne scapă (simbol al unui “duşman de clasă”, de religie etc.), iar alteori absolut fără nici un criteriu. Folosesc în general moduri de operare de o cruzime sălbatică, pentru a manipula opinia publică. Şi dacă, la ucigaşii în serie, se observă fenomenul de dezumanizare a victimei, de tratare a ei ca pe un obiect, nu

trebuie să uităm că instrucŃiunile găsite în maşina unuia dintre autorii atentatului din 11 septembrie 2001 compara victimele cu animalele oferite ca jertfă.

Se pretind a fi luptători, soldaŃi sau militanŃi; dar şi sub acest aspect, constituie o categorie specială. Teroriştii, cel puŃin aceia care pretind că acŃionează din raŃiuni ideologice, se consideră luptători. Adeseori este greu să-i deosebim de cei aflaŃi în rezistenŃă, mai ales în cazul ocupării unei regiuni de către trupe străine. Ei sunt folosiŃi în cadrul războiului neconvenŃional. Atunci când sunt prinşi, revendică statutul de prizonieri de război şi protecŃia convenŃiilor internaŃionale. N-au, totuşi, nimic de a face cu soldaŃii; f ără uniformă, clandestini, membri ai unor grupuri independente, îi atacă pe civili. Din figura combatantului nu au luat decât extremele: pe aceia care fac “treburile murdare”, “căpitanii Conan” sau “comandantul 0”. Îşi spun, de asemenea, “militanŃi” iar la islamişti chiar “martiri”; dar şi în acest caz, trebuie să restabilim realitatea cuvintelor care trec dincolo de dialectică. Există puŃine lucruri în comun între criminalii Al-Qaida şi cetăŃenii care mărşăluiesc paşnic pentru a-şi sustine ideile. Iar un martir, să nu uităm, este cel care moare pentru ideile sale şi nu cel care îi omoară pe alŃii. Şi din acest punct de vedere se pare că avem de a face cu extremişti.

Teroriştii par, deci, că pot constitui o categorie de criminali de extremă incluzând extremisti ai puterii sub aceeaşi motivaŃie ca ucigaşii în serie şi ucigaşii în masă. Pur şi simplu această sete de putere se exprimă într-un domeniu diferit, acela al domeniului public în loc de domeniul intim al sexualităŃii. O astfel de ipoteză ar merita să fie studiată.

Există mai multe feluri de terorişti? Teroriştii lucrează în majoritatea timpului în grup. Desigur, nu toŃi sunt extremişti ai extremei: Dostoievski

în PosedaŃii ne arată clar. Este, aşadar, posibil ca în acelaşi grup să co-existe „adevăraŃi” terorişti şi „piese atrase”, recrutate în baza unui ideal politic sau religios. Există, deci, interes pentru studierea în profunzime a structurii grupurilor, a metodelor de recrutare şi de formare. De ce din masa mare de tineri care cred că societatea este nedreaptă, doar o minoritate infimă a trecut la marxism în anii 1970 şi dintre ei, câŃi au trecut şi mai trec încă la acŃiuni teroriste? Am putea, oare, folosindu-ne de psihologie să facem diferenŃa între teroriştii „adevăraŃi” şi cei falşi, putem imagina un profil al teroriştilor? (Lui Unabomber i s-a făcut profilul).

Apoi, n-ar trebui să studiem mai mult metodele de formare a teroriştilor, tehnicile folosite (spălarea creierului şi repetarea sloganelor etc.)? Studiul şcolilor tinerilor SS ar fi lămuritoare în acest sens, ca şi cel al şcolilor militare unde au fost formaŃi soldaŃii kamikaze ai Japoniei aflată în război.

Teroriştii individuali au o soartă judiciară: anchetă penală, urmărire în Ńările în care aceştia există, judecare în proces (există legislaŃii speciale) şi, în caz de condamnare, închisoare. Unii dintre ei fac obiectul unor expertize psihiatrice privind răspunderea lor penală şi posibilitatea de a primi pedeapsa penală.

În ceea ce priveşte terorismul ideologic, dacă grupurile de stânga ale anilor 1970 au făcut obiectul unui proces, marele terorism internaŃional, precum cel al Al-Qaida, a provocat până în prezent o soluŃie militară convenŃională care, de altfel, pare inadaptată pentru lupta de gherilă.

Cercetarea fundamentală este pe punctul de a descoperi dacă teroriştii Ńin de o categorie de criminali extremi, dacă pot fi puse în lumină criterii care să permită să distingem eventual mai multe categorii de terorişti.

Terori ştii şi patologia mentală Dincolo de ocean, Marc Sageman, psihiatru expert în terorism, a realizat de curând un studiu de mare

anvergură pe sute de membri ai reŃelei Al Qaida, pentru a identifica diferitele profile biografice şi psihologice ale teroriştilor de orientare salafistă2. Metoda sa este aceea a cercetării terorismului pe bază de evidenŃe. Nu este posibil aici să rezumăm această muncă fundamentală ci doar ne raportăm la lucrarea sa, recent tradusă în franceză, (Sageman M. Adevărata faŃă a teroriştilor. Psihologia şi sociologia actorilor Jihadului, Denoël 2005) din care vom menŃiona câteva puncte: � Contrar ideii larg răspândite conform căreia mulŃi terorişti sunt indivizi disperaŃi cu un statut socio-profesional şi economic precar, în această carte se arată că din 134 subiecŃi, în momentul în care aceştia se alătură jihadului, 57 au o activitate profesională de înalt nivel (medic, arhitect, profesor etc.), 44 au o activitate profesională de specializare medie (poliŃist, militar, mecanic, student etc.) şi 33 nu au o calificare anume. Se pare, deci, că doar un sfert din eşantion poate fi considerat că nu are nici o competenŃă specifică;

2 N.t. In Islamul modern, termenul Salafi include Musulmanii care vor întoarcerea la un Islam mai pur, resping jurisprudenŃa clasică şi mai ales cea medievală a Islamului, fiind influenŃaŃi de gânditorii islamici precum Ibn Taymiyah (conf. Enciclopedia Britanică).

� O chestiune importantă este cea a factorilor psihologici şi psihopatologici şi, mai ales, cea a existenŃei unei boli mentale. În acest studiu, datele culese arată absenŃa unor tulburări mentale majore în raport cu DSM IV3 la teroriştii din ansamblul eşantionului. Unul, totuşi, avea probabil o retardare mentală moderată şi alŃi doi au trecut prin episoade de natură psihotică în adolescenŃă; aceste date sunt asemănătoare cu cele observate la populaŃie în general. Sageman pune, de asemenea, în discuŃie teza potrivit căreia teroriştii ar suferi de idei megalomaniace. Nu este oare vorba de fanatism? Or fanatismul nu este o tulburare mentală, afară doar dacă toate credinŃele ferme, fie ele religioase, politice sau de altă natură, sunt considerate ca patologice. Nu este întotdeauna uşor să discernem între credinŃa „extremă” şi convingerea delirantă! Unul dintre noi (André Bossard), în altă scriere, ridicase deja această problemă: „Este extrema nebunie?

O altă teză psihiatrică asupra teroriştilor constă în a-i considera ca sociopaŃi sau psihopaŃi sau a crede că prezintă o personalitate antisocială în sensul DSM IV. Dar în eşantionul lui Sageman nu regăsim decât rareori în biografiile teroriştilor analizaŃi tulburări de conduită şi particularităŃi de raportare la lege atât de specifice acestor personalităŃi. În plus, ar părea cel puŃin paradoxal ca psihopaŃii să se poată integra în sânul grupărilor teroriste structurate; psihopatul ar putea cel mult să prezinte în mod individual un comportament de tip terorist, dar instabilitatea lui esenŃială, propensiunea lui spre rupturi, dificultatea lui de a se supune oricărei legi sau discipline şi lipsa de „spirit de martir” nu îl recomandă ca un bun „candidat” pentru cauzele teroriste. Sageman evocă şi o ipoteză foarte interesantă, şi anume că într-o operaŃiune organizată care cere un mare sacrificiu personal, cei care ar fi cel mai puŃin înclinaŃi să facă rău în mod individual devin cei mai redutabili în acŃiuni colective. Exemplu sunt autorii deturnărilor de la 11 septembrie, care nu dovediseră până atunci nici cel mai mic semn de comportament belicos, dar care, când a sosit momentul, au ucis cu entuziasm.

O teză mai larg răspândită consideră teroriştii ca simpli criminali, făcând astfel ca problema terorismului să treacă din domeniul politic în cel al criminalităŃii. Sageman întreabă: „Teroriştii sunt doar indivizi care încalcă legea? La care tot el răspunde că teroriştii nu sunt simpli criminali în sensul obişnuit al termenului, pentru că atunci când încalcă legea ei nu o fac pentru un avantaj personal, ci în numele unui Dumnezeu.

O trăsătură specifică a acŃiunii teroriste este comportamentul sinucigaş care ne duce imediat cu gândul la o patologie mentală implicită. Ne putem cu greu imagina că cineva îşi poate sacrifica viaŃa pentru o cauză care constituie, pentru aceşti terorişti sau aceşti combatanŃi, o formă supremă de altruism, fie că e vorba de „shahada” jihadului, sau de sinuciderea unui kamikaze japonez. Această posibilitate extremă a terorii a fost concentrată în mod deosebit în următoarea formulă adresată Statelor Unite: „Noi iubim moartea mai mult decât iubiŃi voi viaŃa”. Terorismul sinucigaş a făcut obiectul unor numeroase studii în aceşti ani din urmă, studii realizate, de pildă, plecând de la interviuri cu „sinucigaşii” palestinieni care plasau bombe. Sunt luaŃi în discuŃie factorii individuali, colectivi, patologici şi sociali. Deşi factori traumatici importanŃi pot fi găsiŃi în copilăria anumitor terorişti originari din regiuni ale lumii în care bântuie conflicte grave, majoritatea studiilor constată lipsa patologiilor mentale dovedite. Îndoctrinarea viitorilor terorişti sinucigaşi joacă un rol mai mult sau mai puŃin important. Mai determinantă este dimensiunea simbolică legată de ideea de a deveni martir. Majoritatea studiilor arată o relativă inexistenŃă a factorilor psihologici individuali prealabili, absenŃa unui context socio-economic marcat de sărăcie sau de carenŃe educative. Uneori, se observă un climat de aşteptări crescânde în contrast cu absenŃa oportunităŃilor susceptibile de a le satisface. Majoritatea teroriştilor sinucigaşi nu au un parcurs criminologic special înainte de trecerea la fapte. DiscuŃiile avute cu diverşi terorişti care au eşuat în realizarea actelor lor de omucidere prin sinucidere au pus în evidenŃă un discurs adeseori rece în legătură cu Ńinta, dar călduros faŃă de familia lor. Deci nu este vorba de o răceală apriorică schizoidă. Sinuciderile teroriste survin mai degrabă într-o conjunctură în care atacurile convenŃionale sunt mai puŃin eficace. Nu suntem surprinşi să aflăm că factorul religios joacă frecvent un rol şi că candidaŃii la acest tip de sacrificiu aspiră la recunoaştere postumă, pentru ei şi rudele lor, la o formă de imortalitate simbolică. Anumite studii s-au aplecat mai mult asupra femeilor (în special studiile Clarei Beyler de la International Policy Institute for Counter-Terrorism): dacă motivaŃiile pot fi de natură religioasă sau naŃionalistă fanatică, ele pot fi, de asemenea, detensionate de dorinŃa de sustragere de la o cultură opresivă. Sacrificându-se astfel, femeia s-ar ridica cumva la demnitatea condiŃiei masculine. Femeile prezintă, de asemenea, avantajul de a fi în general mai puŃin în vizorul serviciilor de cercetare şi de a mări, încă şi mai mult, prin sacrificiul lor efectul mediatic al actului lor. Printre diversele motivaŃii individuale ale teroriştilor sinucigaşi din conflictul israeliano-palestinian, să enumerăm dorinŃa de revanşare, angajamentul luat în grup, aspiraŃia către o formă de imortalizare, „pay-bak”-ul (n.t. răsplata) în termeni de avantaje materiale pentru familiile lor. Sinuciderile teroriste au ca efect întărirea coeziunii şi a identităŃii grupului de care teroristul aparŃine. Este semnificativ să arătăm că există nenumăraŃi „Voluntari ai morŃii”, dar că recrutarea rămâne selectivă. ÎnŃelegerea fenomenului terorismului sinucigaş cere în mod necesar o abordare pluridimensională,

3 N.t. Abreviere în engleză pentru documentul Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, 4th Edition (Manualul de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale, ediŃia a 4a.)

luând în consideraŃie nu numai factorii strict individuali, dar şi facorii culturali, geopolitici, sociali, de mediu, mediatici etc. Rolul naŃionalismelor extreme şi a integrismelor religioase a fost subliniat excesiv şi angajarea în terorismul sinucigaş apare ca un demers ce se înscrie într-o strategie cu alură raŃională. AnumiŃi autori au arătat o dispoziŃie mai mare spre acest tip de anagajament în adolescenŃă, dorinŃa de a deveni martiri părând într-un context dat să constituie o puternică alegere identitară, susceptibilă de a putea satisface aspiraŃii idealiste elevate. A-Ńi sacrifica viaŃa poate fi, de asemenea, un fel de a nu renunŃa la identitatea ta culturală, etnică, religioasă. Majoritatea studiilor subliniază acest fapt paradoxal cum că terori ştii sinucigaşi nu sunt sinucigaşi! Sageman, în studiul său asupra teroriştilor din mişcarea salafistă, arată că aceştia s-au văzut adeseori în Ńări în care erau rupŃi de rădăcinile lor, de cultura lor, se aflau izolaŃi. Atunci ei se apropie de moschei pentru a-şi găsi tovarăşi şi a lega prietenii; legăturile lor se întăresc şi, în acest context, se poate naşte un anumit extremism religios. Adeseori, ei se alătură jihadului fără a fi recrutaŃi activ. Atunci iau naştere mici grupuri care prezintă un puternic potenŃial de sacrificiu şi de omucidere în masă. Alte studii consacrate PKK sugerează că anumiŃi terorişti sinucigaşi au fost constrânşi să treacă la fapte.

În lipsa constatării existenŃei unei prevalări semnificative a tulburărilor mentale la terorişti, anumiŃi specialişti avansează ideea că tulburările de personalitate sunt mai uşor de observat la aceştia. Dacă lipsa unei personalităŃi teroriste specifice pare a face obiectul unui consens la cercetărori, unii, precum D. Lester et al.4, au pus accentul pe frecvenŃa personalităŃii numite „autoritare” „authoritarian personality” caracterizată prin gândirea convenŃională (un anumit conformism), supunerea faŃă de autorităŃi, tendiŃa de a se proiecta în viitor etc. Am discutat deja mai sus despre chestiunea personalităŃii psihopate. Tezele acestor specialişti aşează înainte o traumă infantilă şi personalităŃile patologice ar fi de tip narcisist, paranoic sau „autoritar”. Aceste ipoteze sunt criticate în studiul lui Sageman, care reliefează lipsa lor de credibilitate, cel puŃin în înŃelegerea jihadului salafist.

Concluzii Putem considera azi că din perspectiva numeroaselor cercetări efectuate în aceşti ultimi treizeci de ani, teroriştii nu prezintă majoritatea dintre ei patologii mentale şi că, fapt încă şi mai surprinzător, ei sunt mai degrabă funciarmente normali din punct de vedere mental! Ar exista atunci o personalitate teroristă „hipernormală”? Ipoteza unei perfecte „banalităŃi a teroristului” (manşetele ziarelor nu titrau oare articole despre „banalitatea teroriştilor” implicaŃi în recentele atentate de la Londra?), care se face ecou a ceea ce prea des a fost numită „banalitatea răului”, nu-i face încă şi mai monstruoşi pe aceşti criminali care par să scape decriptării optimiste a psihiatriei criminologice şi să încarneze noile figuri ale nihilismului postmodern? Constituie oare „noul terorist, nihilist şi integral” (Sageman), figura emblematică a postmodernităŃii noastre extreme, ale cărei capcane mortale nu mai au un nume? Să fie Al-Qaida o metaforă mai degrabă decât un nume propriu? Cum să urmărim de aici înainte ceva fără nume, încercând să evităm un masacru anonim? Căci, aşa cum presimŃea Ernst Junger, „în zilele noastre un război mondial ar avea mai degrabă caracterul unui masacru anonim”. El adăuga: „Trăim, cred, un fel de confruntare între vechii zei şi noii Titani, iar acest şoc riscă să ne ducă spre un apocalips”... Abordările criminologice şi psihiatrice ale terorismului vor trebui să ia mai mult în seamă ceea ce Baudrillard numeşte „spiritul terorismului ” şi să re-situeze crimele extreme în contextul unei postmodernităŃi în care raporturile spaŃio-temporale sunt date peste cap, unde relaŃia faŃă de altul este subminată de mijloacele media şi unde societatea spectacolului a pulverizat intimitatea etosului. Bibliografie: • Baudrillard J. La guerre du Golfe n'a pas eu lieu. (Războiul din Golf n-a avut loc) Paris:Galilée, 1991. • Baudrillard J. Ecran total. (Ecranul total) Paris: Galilée, 1997. • Baudrillard J. L’échange impossible. (Schimbul imposibil) Paris: Galilée, 1999. • Baudrillard J. L'esprit du terrorisme. (Spiritul terorismului) Paris: Galilée, 2002. • Bauer A, Raufer X. La guerre ne fait que commencer. (Războiul abia începe) Paris, Gallimard, collection Folio,

2002. • Bossard A, Négrier-Dormont L. Le profilage des tueurs en série. Revue internationale de police criminelle

(Trasarea profilului ucigaşilor în serie. Revista internaŃională a poliŃiei penale) (Lyon)2000;481. • Bossard A. Carrefours de la grande truanderie. (Răspântii ale marelui vagabondaj) Paris: Stock,1998.

4 Lester D, Bijou Y, Linsay M Suicide bombers: Are psychological profiles possible? Studies in Conflict and Terrorism 2004; (Purtătorii de bombe sinucigaşi: Sunt posibile profilele psihologice? Studii în Conflict şi Terorism 2004) 27:283-94.

• Chaliand G. L'arme du terrorisme. (Arma terorismului) Audibert, 2002. • Chaliand G, Blin A. Histoire de Terrorisme. (Istoria terorismului) Bayard, 2004. • Conessa P. „Religions, sectes et violence” in Terrorisme: questions. (Religii, secte şi violenŃă în Terorism:

întrebări ) Editions Complexe, 2004. • Delmas P. Le bel avenir de la guerre. (Viitorul frumos al războiului) Paris: Gallimard, 1995. • Derrida J, Habermas J. Le "concept" du 11 septembre. („Conceptul” lui 11 septembrie) Paris: Galilée, 2003. • Dufour R. "Les ressorts psychologiques de l'efficacité publicitaire du terrorisme" in Etudes polémologiques.

(Resorturile psihologice ale eficacităŃii publicitare a terorismului în Studii polemologice) Paris: Institut français de polémologie, 1986.

• Gayraud JF, Senat D. Le Terrorisme. (Terorismul) Paris: PUF, collection Que sais-je? 2002. • Gere F. Les volontaires de la mort, l'arme du suicide. (Voluntarii morŃii, arma sinuciderii) Paris: Bayard, 2003. • Heisbourg F. Hyperterrorisme : la nouvelle guerre. (Hiperterorismul: noul război) Paris: Odile Jacob, 2001. • Huntington SP. The Clash of Civilizations and the Remaking of World Order. (Ciocnirea civilizaŃiilor şi

refacerea ordinii mondiale) Simon and Schuster, 1996. • Junger E. Traité du rebelle. (Tratatul rebelului) Paris: Christian Bourgois, 1981. • Junger E. Les prochains Titans. (Următorii titani) Grasset, 1998. • Junger E. Sur la douleur. (Despre durere) Le Passeur, 1994. • Kaplan DE, Marshall A. Aum, Le culte de la fin du monde. (Cultul sfârşitului lumii) Albin Michel, 1996. • Le Bon G. Psychologie des foules. (Psihologia mulŃimilor) Paris: PUF, 1963. • Mishima Y. Le Japon moderne et l’éthique samouraï. (Japonia modernă şi etica samurailor) Paris: Gallimard,

1985. • Marin E. Pour sortir du XXe siècle. (Pentru a ieşi din secolul XX) Nathan, 1981. • Marin E. Terre-Patrie. (Pământul-patrie) Le Seuil, 1993. • Negrier-Dormont L, Nossintchouk R. Tueurs en série. (Ucigaşi în serie) Flammarion, 2001. • Pinguet M. La mort volontaire au Japon. (Moartea voluntară în Japonia) Paris: Gallimard, 1984. • Popper K, Condry J. La Télévision: un danger pour la démocratie. (Televiziunea: un pericol pentru democraŃie)

Anatolia, 1994. • Questions lnternationales no. 8, juillet-août 2004. La Documentation française "Les terrorismes” • Raufer X. Dictionnaire technique et critique des nouvelles menaces. (DicŃionar tehnic şi critic al noilor

ameninŃări ) Paris: PUF, 1998. • Royo, AI-Qaida, label ou organisation (AI-Qaida, etichetă sau organizaŃie?) Le Monde diplomatique, septembre

2004. • Sunstein CR. "Déliberation, nouvelles technologies et extremisme” (Deliberare, noi tehnologii şi extremism)

Raison Publique, avril 2004. • Szabo D. Criminologie et politique criminelle. (Criminologie şi politică criminală) Paris: Vrin, 1978. • Verrecchia B et al. Psychoses collectives, phénomènes de panique et suicides de masse. Rôle des médias.

(Psihoze colective, fenomene de panică şi sinucidere în masă. Rolul media) Act Med. lnt. Psychiatr. 2003;(20)7. • Virilio P. Cybermonde la politique du pire. (Lumea cibernetică – politica mai răului) Textuel, 1996.

POLITICA ŞTIINTEI ÎN SPRIJINUL CERCET ĂRII CRIMINOLOGICE

Conf. univ. dr. Gheorghe MOCUłA Decanul FacultăŃii de Drept a UniversităŃii Bogdan – Vodă, Cluj Napoca

Dr. ing. Dan C. BADEA Rezumat

Lucrarea prezintă modul în care se poate aplica noua Strategie CDI şi noua legislaŃie în dezvoltarea

cercetării din criminologie. Este analizată situaŃia actuală şi se fundamentează înfiinŃarea unui nou institut - Institutul NaŃional de Expertize Criminalistice şi Cercetări Criminologice.

This paper presents the application ways of the R & D Strategy and of the new laws in the criminology research developping. The actual situation is analized and it is proposed the foundation of a new institute – National Institute of Forensic Expertise and Criminology Researches.

1. Introducere România este o Ńară cu o recunoscută tradiŃie de cercetare criminologică şi criminalistică, cu o participare

semnificativă la generarea şi dezvoltarea domeniului. În domeniul prevenirii şi controlului criminalităŃii, Ńara noastră deŃine o importantă bază ştiinŃifică şi

educaŃională, ocupând o poziŃie internaŃională semnificativă atât la nivel regional cât şi european. Rata actuală relativ crescută a criminalităŃii reprezintă o ameninŃare gravă împotriva democraŃiei, siguranŃei

publice, ordinii de drept şi capacităŃii instituŃionale în România. Drepturile şi libertăŃile fundamentale sunt puse în pericol de fiecare dată când un cetăŃean devine victimă a criminalităŃii. Criminalitatea generează teamă în rândul populaŃiei, slăbeşte încrederea acesteia în autorităŃi şi în capacitatea lor de a se implica activ în dezvoltarea economică a statului. Prevenirea criminalităŃii reprezintă ansamblul de măsuri noncoercitive destinate să reducă sau să contribuie la reducerea criminalităŃii şi a sentimentului de insecuritate a cetăŃenilor atât cantitativ, cât şi calitativ fie prin reacŃia socială faŃă de activitatea criminală, fie prin politicile şi intervenŃiile create pentru a reduce potenŃialul infracŃional şi cauzele infracŃiunii. Aceasta include activitatea de cercetare ştiinŃifică, pe lângă cea a Guvernului, a instituŃiilor competente, a organelor judiciare a autorităŃilor locale, a asociaŃiilor specializate, a sectorului privat şi voluntar şi a sectorului public sprijinit de media.

2. O nouă viziune politică Pe baza analizei efectuate de autorii acestei lucrări, s-a constatat că România nu a adoptat o politică

națională bazată pe un model de dezvoltare prin ştiinŃă şi tehnologie, prin realizarea unei reale reforme a cercetării, în scopul racordării acesteia la cerinŃele economiei ți societății. Guvernele succesive ale României instalate după anul 1989 au făcut greşeala politică de a subordona cercetarea ştiinŃifică domeniului educaŃiei, când logic şi firesc ar fi fost ca aceasta să fie parte componentă a domeniului guvernamental. Bâlbâielile autorităŃilor în a fundamenta Planul NaŃional de Cercetare, Dezvoltare, Inovare şi Programele OperaŃionale au condus la incapacitatea de a subvenŃiona dezvoltarea infrastructurii de cercetare şi la obŃinerea de rezultate ale cercetării nesemnificative pentru economia ți societatea naŃională. Sistemul de cercetare – dezvoltare – inovare (CDI) existent în România, nu este în măsură să asigure promovarea dezvoltării naționale, datorită unor slăbiciuni ale acestuia, ce au fost amplificate de actuala criză, printre care cele mai importante sunt: ● cheltuieli CDI extrem de mici, în comparaŃie cu Ńările industrializate; ● absenŃa totală sau aproape totală a cercetării – dezvoltării în sectorul întreprinderilor, care este, în fond, principalul factor de inovare; ● fragmentarea CDI din sectorul public şi insuficienta orientare a acesteia spre nevoile sectorului industrial; ● slăbiciunea institutelor CDI finanŃate din fonduri publice; ● prioritate excesivă acordată, de unele din aceste institute, cercetării fundamentale, în detrimentul cercetării aplicative, fragmentarea cercetării ştiinŃifice, cu efect în structurarea unor mijloace nespecifice de finanŃare a universităŃilor şi sectoarelor academice; ● atitudinea şi mentalitatea cercetătorilor din aceste institute, care sunt preocupaŃi mai mult de perspectivele de carieră, decât de nevoile industriei naŃionale; ● lipsa stimulentelor adecvate în favoarea CDI; ● gestionarea defectuoasă a fondurilor de cercetare; ● valorificarea superficială a rezultatelor CDI; ● dotarea precară a activităŃii CDI; ● lipsa unei analize periodice a corelaŃiei reale între necesităŃile societăŃii româneşti şi programele prioritare ca direcŃie de cercetare în cadrul PNCDI, astfel încât să se asigure o creştere a ponderii proiectelor prioritare, ce se vor adjudeca prin licitaŃie publică şi în special al celor de interes comunitar (ex. apa potabilă, apa uzată, gestionarea deşeurilor, poluarea aerului şi solului, energia, sănătatea); ● descurajarea activităŃilor de inovare prin aplicarea unor taxe exagerate în raport cu venitul inventatorilor; ● criterii de evaluare la licitaŃia de proiecte CDI în neconcordanŃă cu scopul propus şi cu opŃiunile asociaŃiilor profesionale de ramură. Sunt necesare o serie de măsuri pentru a fi implementate cât mai urgent în diversele domenii ale realităŃii economice şi sociale ale României de azi.

Aceste măsuri sunt: - Elaborarea unei politici naŃionale de dezvoltare care să se bazeze pe următoarele cerinŃe: ● eradicarea sistemului de coexistenŃă a tehnologiilor de vârste diferite; ● acordarea transferului de tehnologie cu lista de „produse admise” de Uniunea Europeană; ● redistribuirea activităŃilor industriale; ● creşterea randamentelor industriale şi a calităŃii produselor; ● stimularea investiŃiilor străine în activităŃi ce utilizează tehnologii de vârf; ● iniŃierea şi dezvoltarea de nuclee şi centre de activităŃi inovativ-antreprenoriale, ce utilizează capital intelectual şi financiar românesc sau mixt; ● asigurarea unui management strategic al pachetului de tehnologii ce se utilizează în redresarea industrială a României, în scopul diminuării importului şi creşterii exportului; - Realizarea reformei sistemului naŃional de cercetare – dezvoltare – inovare în scopul de a restructura conexiunile dintre ştiinŃă, tehnologie, economie şi societatea civilă, astfel, încât să fie lăsată piaŃa să decidă distribuŃia primară a resurselor CDI şi de a accelera comercializarea rezultatelor ştiinŃifice şi tehnologice.

Obiectivele reformei sistemului naŃional de CDI vor fi: ● Schimbarea structurii organizaŃionale a sistemului naŃional de cercetare – dezvoltare – inovare. ● Trecerea tematicii de CDI de la modelul tradiŃional (defectuos) la modelul emergent, care face apel la transdisciplinaritate şi relevanŃă strategică. ● Multiplicarea resurselor de finanŃare a CDI şi perfecŃionarea sistemului de finanŃare. ● Schimbarea sistemului de management al unităŃilor de CDI. ● Stimularea formării şi funcŃionării organizaŃiilor noi de cercetare (cu capital public sau privat). ● Schimbarea sistemului de evaluare a rezultatelor cercetării. ● PerfecŃionarea sistemului de comunicare şi diseminare a rezultatelor cercetării. ● Oprirea fluxului de migrare / emigrare a specialiştilor din CDI. - Scopul fundamental al politicii naŃionale de dezvoltare va fi implementarea rapidă a noilor concepte tehnologice, prin stimularea iniŃiativelor organizaŃionale referitoare la producŃia materială, operaŃii şi servicii. Obiectivele şi sarcinile politicii naŃionale vor fi: ● corectarea sistemului fiscal şi de taxe, precum şi a politicii de credite şi subvenŃii destinate activităŃilor tehnologice inovative din economie; ● optimizarea condiŃiilor legale pentru înfiinŃarea de noi forme organizaŃionale (în cercetare, producŃie, servicii), pentru facilitarea şi creşterea vitezei de reacŃie la introducerea tehnologiilor noi; ● dezvoltarea sistemelor de reŃele informatizate pentru achiziŃia, procesarea şi accesarea datelor, în scopul amplificării sistemelor suport ale deciziei, incluzând un sistem pentru consultanŃă tehnologică şi de marketing în folosul întreprinderilor; ● creşterea motivaŃiei financiare a elaboratorilor şi aplicatorilor de tehnologii noi; ● reforma sistemului naŃional de cercetare – dezvoltare – inovare; ● sprijinirea şi dezvoltarea organizaŃiilor independente (neguvernamentale) de transfer tehnologic; ● amplificarea cercetării tehnologice inventive de performanŃă, prin creşterea sistematică a fondurilor publice alocate pentru cercetare-dezvoltare; ● dezvoltarea domeniilor de cercetare tehnologică inovativă, ale căror rezultate aduc profit în economie; ● dezvoltarea sectoarelor industriale care sunt semnificative pentru activităŃile inovative din economie, în mod deosebit, în domeniul dezvoltării industriilor „high-tech”; ● restructurarea şi privatizarea entităŃilor economice corelată cu includerea institutelor de cercetare tehnologică de profil în structura marilor agenŃi economici de producŃie sau a universităŃilor tehnice; ● dezvoltarea atitudinilor favorabile procesului de inovare în comunitate, prin utilizarea sistemului educaŃional la fiecare nivel. Programele educaŃionale vor cuprinde elemente de asigurare a elevilor şi studenŃilor pentru asimilarea cunoaşterii aplicabile în domeniul ştiinŃelor exacte şi tehnice; ● dezvoltarea infrastructurilor şi a instituŃiilor care sprijină activităŃile tehnologice inovative şi conexiunile dintre sectorul de cercetare-dezvoltare şi economie; ● dezvoltarea comerŃului cu rezultatele cercetării ştiinŃifice şi acordarea sprijinului pentru înfiinŃarea şi dezvoltarea organizaŃiilor de transfer tehnologic; ● dezvoltarea relaŃiilor de cooperare ştiinŃifică şi tehnologică cu străinătatea şi crearea condiŃiilor optime (politice, juridice şi economice) favorabile investiŃiilor cu capital străin şi importurilor / exporturilor de tehnologii.

Pentru realizarea acestor obiective şi sarcini, se vor utiliza instrumente manageriale şi fiscale, precum şi alte instrumente care să asigure eficienŃa practică a politicii naționale prefigurate.

În ceea ce priveşte instrumentele manageriale, este important să se creeze mecanismul de stimulare a formării de structuri manageriale de grup şi de gestionare profesioniste, care să preia conducerea unităŃilor cu capital majoritar de stat, până la încheierea procesului de privatizare din industrie, cercetare, agricultură.

În ceea ce priveşte instrumentele fiscale, acestea ar vor fi: ● perfecŃionarea sistemului prin care cheltuielile pentru asigurarea performanŃei tehnologice să fie incluse în costurile beneficiilor obŃinute; ● deducerea totală, din beneficiul ce face subiectul impozitării, a cheltuielilor pentru investiŃii de capital în implementarea tehnologiilor noi, într-o perioadă mai mare de un an fiscal; ● scutire de impozit pentru persoanele fizice şi juridice creatoare de noi tehnologii şi, mai ales, de invenŃii; ● corelarea, pe domenii tehnologice, a regimului de taxe şi de scutiri de impozit pentru stimularea exportului de produse competitive.

În acord cu o asemenea politică naŃională de dezvoltare, se impun de urgenŃă măsuri de restructurare a sistemului naŃional de cercetare – dezvoltare – inovare, cum ar fi: ● realizarea în cadrul AutorităŃii NaŃionale de Cercetare ŞtiinŃifică a unei baze de date, cu acces liber, care să cuprindă toate abordările tematice de cercetare pe domenii, efectuate de entităŃile de cercetare – dezvoltare pe ultimii 20 de ani; ● analizarea periodică a corelaŃiei reale dintre necesităŃile societăŃii româneşti şi obiectivele programelor prioritare de cercetare din cadrul PNCDI; ● creşterea ponderii proiectelor adjudecate prin licitaŃie publică în realizarea obiectivelor de interes comunitar; ● simplificarea metodologiei de participare la competiŃia de proiecte, evaluarea urmând a fi efectuată pe baza ofertei ştiinŃifice şi a planului de afaceri; ● formarea de colective independente multidisciplinare pentru evaluarea propunerilor de proiecte; ● eliminarea corupŃiei din sistemul competiŃiei publice de proiecte; ● restructurarea şi mărirea bugetului alocat cercetării, în scopul optimizării calităŃii finanŃării şi al simplificării operaŃiunilor de decontare; ● inventarierea riguroasă a aparatelor şi dotărilor achiziŃionate de entităŃile de CDI, pentru transformarea acestora în baze cu utilizatori multipli; ● perfecŃionarea sistemului de comunicare – diseminare a rezultatelor cercetării, prin amplificarea subvenŃiei pentru publicaŃii ştiinŃifice şi editarea unui anuar al rezultatelor cercetării ştiinŃifice din România;

Un mediu favorabil pentru aplicarea creativă a tehnologiilor influenŃează pozitiv creşterea economică, securitatea naŃională şi stabilitatea socială. Acest scop s-ar putea îndeplini prin stimularea şi promovarea atitudinilor favorabile tehnologiilor noi în comunitate şi printre entităŃile economice. Pentru a schimba starea existentă de fapt, este necesar a se cataliza structurarea unor noi relaŃii şi mecanisme ale comunităŃii ştiinŃifice, societăŃii civile şi ale cooperării internaŃionale pentru promovarea inovării şi stimularea excelenŃei, pe baza unei reforme reale şi eficiente a sistemului CDI.

Pe baza acestor măsuri, cercetarea românească trebuie să devină şi furnizor de competenŃă în societatea românească, pentru tehnologiile preluate şi perfecŃionarea celor asimilate. În timp ce se asigură standarde înalte ale educaŃiei şi inovării, cercetarea conduce la formarea acelor noi cercetători, de care este nevoie în sistemul de cercetare şi în întreaga societate românească. Cercetarea ne poate asigura rezultate concrete şi poate da un impuls puternic dezvoltării de noi produse româneşti. Fără cercetare nu putem avea prosperitate, deci rezultă că cercetarea este esenŃială pentru starea spirituală şi materială a naŃiunii, în viitor. Cercetarea românească trebuie să fie o parte independentă şi semnificativă a cercetării mondiale. În acelaşi timp, cercetarea românească este o parte a culturii europene şi mondiale, iar România trebuie să-şi aducă contribuŃia la asigurarea continuităŃii acestei culturi.

3. Strategia NaŃională de Cercetare – Dezvoltare - Inovare HOTĂRÂREA GUVERNULUI Nr. 217 din 28 februarie 2007 a aprobat Strategia naŃională în domeniul

cercetării-dezvoltării şi inovării pentru perioada 2007 – 2013. Strategia naŃională în domeniul cercetării-dezvoltării şi inovării (CDI) pentru perioada 2007 - 2013 se

bazează pe viziunea societăŃii româneşti cu privire la rolul ştiinŃei, tehnologiei şi inovării în dezvoltarea societăŃii cunoaşterii în România, pentru progresul economic şi social. Având în vedere faptul că România este stat membru al Uniunii Europene începând cu anul 2007, Strategia CDI asigură şi coerenŃa cu principalele documente politice specifice la nivel comunitar.

Strategia reafirmă rolul statului în domeniul CDI, acela de a crea condiŃii şi de a stimula, pe de o parte, crearea de cunoaştere, iar, pe de altă parte, aplicarea cunoaşterii în interesul societăŃii, prin inovare. Strategia oferă baza pentru reorganizarea sistemului CDI şi stabileşte principalele domenii, precum şi modul în care se va

concentra investiŃia publică în cercetare şi dezvoltare pentru susŃinerea inovării în următorii ani. Prin lansarea strategiei, România îşi prezintă decizia politică de a construi o societate bazată pe cunoaştere, deschisă valorilor şi competiŃiei internaŃionale. Se vor promova colaborarea şi parteneriatul internaŃional în cercetări avansate, pe teme de interes ştiinŃific şi tehnologic general, cu accent pe domeniile în care acestea pot contribui şi la rezolvarea unor probleme de interes ştiinŃific şi socio-economic ale României, asigurându-se nivelul competitiv dorit al sistemului CDI românesc. Strategia are ca obiectiv recuperarea decalajelor existente faŃă de nivelul Ńărilor europene şi pregăteşte sistemul de CDI din România pentru a-şi identifica şi consolida, prin deschidere internaŃională, parteneriat şi competiŃie, acele zone unice în care România poate să exceleze. Sistemul românesc de CDI a traversat o perioadă extrem de dificilă după 1989: subfinanŃarea şi restructurarea întârziată nu au dat şansa de racordare la tendinŃele mondiale din ştiinŃă şi tehnologie decât în cazuri izolate, iar sectorul încă fragil al întreprinderilor din România nu a putut exercita o cerere reală pentru inovare. Practic izolat, sistemul de cercetare-dezvoltare s-a fragmentat, diferitele componente urmărind asigurarea supravieŃuirii cu minimul de resurse existente, în principal prin finanŃare publică, în cadrul unor subsisteme în bună măsură formale şi autarhice. Sub efectul subfinanŃării cronice, numărul de cercetători a scăzut drastic în perioada 1990 - 2007, simultan cu creşterea medie de vârstă. Atractivitatea redusă a carierei în cercetare a determinat pierderi calitative la nivelul resurselor umane şi a făcut extrem de dificilă atragerea tinerilor performanŃi în cercetare. MulŃi cercetători performanŃi au ales plecarea în străinătate. Nivelul scăzut al salariilor în CDI ar putea fi considerat ca determinant pentru activitatea scăzută, dar în realitate motivele sunt complexe, legate de reforma instituŃională întârziată, de calitatea scăzută a infrastructurii de cercetare-dezvoltare, de lipsa unui sistem de evaluare care să stimuleze şi să recompenseze performanŃa reală, excelenŃa. Unul dintre cele mai puternice motive poate fi considerat lipsa clarităŃii şi transparenŃei privind promovarea în cariera profesională.

Cu toate acestea, România dispune încă de resurse umane şi tradiŃie în anumite domenii ale ştiinŃei şi tehnologiei, inclusiv în criminologie şi criminalistică, iar prezenta strategie creează premisele recunoaşterii şi stimulează dezvoltarea acestora.

Obiectivele strategice ale sistemului CDI:

Sistemul CDI din România are rolul de a dezvolta ştiinŃa şi tehnologia, cu scopul de a creşte

competitivitatea economiei româneşti, de a îmbunătăŃi calitatea socială şi de a spori cunoaşterea cu potenŃial de valorificare şi lărgire a orizontului de acŃiune.

Pentru îndeplinirea acestui rol, sistemul CDI are 3 obiective strategice: 1. Crearea de cunoaştere, respectiv obŃinerea unor rezultate ştiinŃifice şi tehnologice de vârf, competitive pe

plan mondial, având ca scop creşterea contribuŃiei sistemului românesc de CDI la dezvoltarea stocului mondial de cunoaştere, creşterea vizibilităŃii internaŃionale şi transferul rezultatelor în economie şi societate. Atingerea acestui obiectiv presupune integrarea în reŃele internaŃionale şi promovarea excelenŃei în cercetare. Se vor susŃine şcoli de excelenŃă cu recunoaştere internaŃională, având masa critică şi facilităŃile necesare cercetării de performanŃă, experienŃă în formarea tinerilor cercetători prin doctorat, precum şi condiŃii pentru tinerii cercetători postdoctoranzi. Se vor crea poli de excelenŃă prin finanŃarea unor proiecte propuse de personalităŃi cu potenŃial deosebit, apreciat internaŃional, cu precădere tineri. Un accent deosebit se va pune pe formarea tinerilor cercetători în şcoli doctorale sau postgraduale de excelenŃă, care să le asigure o pregătire corespunzătoare şi dezvoltarea capacităŃii de a realiza cercetări avansate. Pentru aceasta va trebui ca şcolile să fie atractive pentru cercetători performanŃi, cu experienŃă în supervizarea tinerilor doctoranzi, indiferent de naŃionalitate.

2. Creşterea competitivităŃii economiei româneşti prin inovare cu impact la nivelul agenŃilor economici şi prin transferul cunoştinŃelor în practica economică. Acest obiectiv vizează obŃinerea unor rezultate tehnologice de vârf, cercetări de tipul rezolvare de probleme complexe (problem solving) de interes local, regional, naŃional sau formulate de agenŃi economici, precum şi dezvoltarea de tehnologii, produse şi servicii inovative cu aplicabilitate directă. Vor fi stimulate parteneriate între universităŃi, institute de cercetare şi agenŃi economici. Se va susŃine crearea prin competiŃie de centre de competenŃă şi platforme tehnologice, cu finanŃări şi / sau cofinanŃări pe durate medii de timp, de 5 - 7 ani. Schemele de finanŃare vor avea în vedere aspectele legate de ajutorul de stat pentru CDI.

3. Creşterea calităŃii sociale prin dezvoltarea de soluŃii, inclusiv tehnologice, care să genereze beneficii directe la nivelul societăŃii. Din această categorie fac parte soluŃiile la probleme locale, regionale şi naŃionale legate de coeziunea şi dinamica socială, de creşterea eficienŃei politicilor, precum şi probleme legate de sănătate, mediu, infrastructură, amenajarea teritoriului şi valorificarea resurselor naŃionale.

În realizarea celor 3 obiective strategice se vor avea în vedere următoarele obiective specifice: - obŃinerea unor rezultate ştiinŃifice de excelenŃă, reflectate în creşterea numărului de articole în publicaŃii din fluxul principal de cunoaştere; plasarea între primele 35 de Ńări în ceea ce priveşte publicaŃiile indexate ISI (în perioada 1995 - 2005 situându-se pe locul 48);

- creşterea de 10 ori a numărului de brevete EPO la un milion de locuitori până în 2013 (având ca referinŃă 1,72 în 2003, faŃă de 137 media UE 25); - triplarea numărului de brevete înregistrate de OSIM în 2013 faŃă de 2006 şi creşterea ponderii brevetelor high-tech; - dublarea ponderii firmelor inovative (care a reprezentat 19% în perioada 2002 - 2004, potrivit "Community Innovation Survey"). - triplarea numărului de cercetători până în anul 2013, concomitent cu descreşterea mediei de vârstă a cercetătorilor sub 40 de ani; - asigurarea unui număr mediu anual de 2.000 de burse doctorale; - creşterea ponderii doctorilor şi a doctoranzilor până la peste 50% din totalitatea cercetătorilor; - creşterea atractivităŃii carierei în cercetare prin asigurarea accesului şi posibilitatea dezvoltării carierei pentru cei performanŃi; - atragerea de cercetători cu experienŃă, tineri cercetători postdoctoranzi şi doctoranzi, indiferent de naŃionalitate, România devenind o destinaŃie de interes pentru excelenŃa ştiinŃifică; - creşterea accesului la infrastructuri de cercetare performante prin participarea la mari infrastructuri internaŃionale de cercetare, precum şi prin dezvoltarea facilităŃilor de cercetare de interes naŃional şi stimularea creării de laboratoare performante cu utilizatori multipli.

4. Necesitatea reorganizării şi dezvoltării cercetării ştiin Ńifice din criminologie şi criminalistic ă. În scopul aplicării Strategiei naŃionale în domeniul cercetării-dezvoltării şi inovării, a fost analizată situaŃia

actuală din criminologie şi criminalistică. Patru factori determinanŃi stau la baza activităŃii infracŃionale: un făptuitor suficient de motivat, o Ńintă

adecvată, o conjunctură favorabilă şi absenŃa unei împrejurări care să prevină sau să împiedice săvârşirea faptei. Efectul activităŃii de prevenire îl reprezintă eliminarea unuia dintre cei patru factori, împiedicând astfel comiterea infracŃiunii. Prevenirea şi controlul criminalităŃii vizează criminalitatea economico-financiară, criminalitatea urbană, traficul de fiinŃe umane, violenŃa în familie, delincvenŃa juvenilă, victimizarea, criminalitatea informatică. Actualele dezvoltări ale tehnologiei, mai ales în domeniile informaŃiei şi comunicaŃiei facilitează amplificarea procesului infracŃional bazat pe tehnologie. Acestea se referă la:

- globalizarea şi emergenŃa a noi economii;

- utilizarea crescută şi larg răspândită a serviciilor de „broadband”, a tehnologiilor telofoanelor mobile şi de „wireless” ;

- utilizarea crescută a sistemelor de plată electronică; - schimbări în utilizarea de către guvern a tehnologiei pentru a permite populaŃiei să realizeze tranzacŃii

sigure, incluzând participarea la dezvoltarea procesului democratic.

Dinamica fenomenului infracŃional din ultimii ani şi eforturile instituŃiilor statului şi ale societăŃii civile de a-i face faŃă într-o manieră coerentă şi eficace, impune aplicarea unei strategii naŃionale de prevenire a criminalităŃii bazată pe cunoaştere ştiinŃifică. Acest lucru este deplin posibil deoarece există o bază teoretică bogată consacrată acestui domeniu: acte normative româneşti, programe şi recomandări ale Uniunii Europene şi ale O.N.U., strategii elaborate recent în alte Ńări. Noile evoluŃii contemporane demonstrează pericolul criminalităŃii pentru dezvoltarea socială şi pentru dreptul cetăŃenilor de a trăi în securitate. Peste tot in lume, statisticile oficiale arată creşteri importante ale criminalităŃii dar si eforturi din ce în ce mai mari pentru ai face faŃă atât la nivel de stat cât mai ales la nivel comunitar. Traversăm o perioadă în care, la marile flageluri sociale cunoscute - corupŃia, sărăcia, şomajul, drogurile, alcoolismul - se adaugă terorismul, crima organizată, degradarea mediului urban precum şi factori subtili ca abuzurile, discriminările, absenŃa controlului, promovarea violenŃei prin mass-media. ToŃi aceşti factori se conjugă, desigur, cu cei particulari unei Ńări sau unei regiuni amplificând vulnerabilitatea socială şi costurile criminalităŃii. Grupurile care suferă cel mai mult din cauza unei rate înalte a criminalităŃii, rămân mereu aceleaşi: tinerii, vârstnicii, femeile, persoanele singure, cei care trăiesc în cartiere marginalizate. Deşi riscurile imediate par urgente, ameliorări de durată apar doar când sunt abordaŃi factorii indirecŃi: sărăcia, incultura, şomajul, lipsa perspectivei, etc. Ca urmare, prevenirea criminalităŃii devine un imperativ al acestei perioade pentru România, în care obiectivele principale sunt ordinea socială, consolidarea mecanismelor de respectare şi aplicare a legilor, formarea şi solidarizarea publicului la acŃiunile preventive, supravegherea şi evaluarea riscurilor în timp şi spaŃiu. În acest context Ministerul JustiŃiei ar trebui să îşi propună să aplice o strategie naŃională de prevenire a criminalităŃii fundamentată pe cunoaştere ştiinŃifică. ÎnfiinŃarea, în acest domeniu strategic de interes naŃional, a unui institut naŃional de cercetare-dezvoltare este cu atât mai necesară cu cât în acest domeniu nu există un astfel de institut al

cărui scop să fie acela de a asigura desfăşurarea activităŃilor de cercetare-dezvoltare, precum şi consolidarea competenŃei ştiinŃifice şi tehnologice în domeniul în care activează, potrivit prevederilor de la art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinŃifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare. Prin HG nr. 1918 / 2006 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 83 / 2005 privind organizarea şi funcŃionarea Ministerului Justitiei, publicată în Monitorul Oficial nr. 13 din 9 ianuarie 2007 a fost dispusă desfiinŃarea, la data de 31 ianuarie 2007, a Institutului NaŃional de Criminologie din subordinea Ministerului JustiŃiei. Ca urmare a acestei măsuri, s-au desfiinŃat şi cele 32 de posturi aprobate pentru Institutul NaŃional de Criminologie, cu excepŃia a 19 posturi de personal de specialitate din categoria consilierilor juridici, sociologilor, psihologilor sau a filologilor, precum şi de funcŃionar public şi personal contractual, care au fost redistribuite în cadrul aparatului propriu al Ministerului JustiŃiei, în funcŃie de necesităŃi, şi a unui post de funcŃionar public care a fost redistribuit la Institutul NaŃional de Expertize Criminalistice, care funcŃionează în prezent conform H.G. nr. 368 din 03.07.1998, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 248 din 03.07.1998. Urmare a prevederilor HG nr. 551/2007, Autoritatea NaŃională pentru Cercetare ŞtiinŃifică a început desfăşurarea acŃiunii de evaluare şi acreditare a unităŃilor şi instituŃiilor de cercetare-dezvoltare. În conformitate cu art. 3, alin. (3) din ANEXA 1 a HG nr. 551/2007, atestarea / reatestarea capacităŃii de a desfăşura activităŃi de cercetare-dezvoltare este obligatorie pentru unităŃile de cercetare-dezvoltare care doresc să participe la activităŃile de cercetare-dezvoltare finanŃate din fonduri publice. Deoarece, prin art. 10, alin. (c) din H.G. nr. 368 din 03.07.1998, Institutul NaŃional de Expertize Criminalistice are în obiectul de activitate activităŃi de documentare şi cercetare ştiinŃifică, acesta trebuie să se acrediteze, conform HG nr. 551/2007. În actuala formă de organizare, care nu respectă prevederile HG nr. 637 din 29/05/2003, Institutul NaŃional de Expertize Criminalistice nu îndeplineşte condiŃiile de a fi acreditat, conform HG nr. 551/2007. Prin reorganizarea activităŃii Institutul National de Expertize Criminalistice, sub forma unui institut naŃional de cercetare-dezvoltare în domeniul criminologiei şi al expertizei criminalistice, se creează condiŃiile legale de acreditare şi de finanŃare a activităŃii din fonduri publice. Strategia naŃională în domeniul cercetării-dezvoltării şi inovării (CDI) pentru perioada 2007 – 2013, aprobată prin HG nr. 217 din 28 februarie 2007, se bazează pe viziunea societăŃii româneşti cu privire la rolul ştiinŃei, tehnologiei şi inovării în dezvoltarea societăŃii cunoaşterii în România, pentru progresul economic şi social. Având în vedere faptul că România este stat membru al Uniunii Europene începând cu anul 2007, Strategia CDI asigură şi coerenŃa cu principalele documente politice specifice la nivel comunitar. Conform art. 17 din OrdonanŃa nr. 57 din 16 august 2002 privind cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica, aprobată prin Legea nr. 324/2003: (1) Institutul naŃional de cercetare-dezvoltare - INCD, reglementat prin prezenta ordonanŃă, denumit în continuare institut naŃional, reprezintă o formă de organizare instituŃională specifică activităŃilor de cercetare-dezvoltare, cu scopul de a asigura desfăşurarea acestor activităŃi, precum şi consolidarea competenŃei ştiinŃifice şi tehnologice în domeniile de interes naŃional, stabilite în acord cu strategia de dezvoltare a României. (2) Institutul naŃional este persoană juridică română care are ca obiect principal activitatea de cercetare-dezvoltare şi care funcŃionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară, calculează amortismente şi conduce evidenŃa contabilă în regim economic. (3) Institutul naŃional are patrimoniu propriu şi administrează patrimoniul public şi privat al statului pentru asigurarea desfăşurării activităŃii şi funcŃionează în coordonarea unui organ de specialitate al administraŃiei publice centrale. (4) Institutul naŃional participă la elaborarea strategiilor de dezvoltare în domeniul specific, desfăşoară activităŃi de cercetare-dezvoltare pentru realizarea obiectivelor cuprinse în Strategia naŃională de cercetare, constituie baze de competenŃă ştiinŃifică şi tehnologică, de expertiză, de perfecŃionare a resurselor umane şi de documentare ştiinŃifică şi tehnică.

Conform art. 18 din OrdonanŃa nr. 57 din 16 august 2002 : (1) ÎnfiinŃarea institutului naŃional se face prin hotărâre a Guvernului, pe baza rezultatelor evaluării privind îndeplinirea condiŃiilor pentru acreditare, cu avizul autorităŃii de stat pentru cercetare-dezvoltare, la propunerea organului administraŃiei publice centrale coordonator în domeniul de activitate al unităŃii. (2) ÎnfiinŃarea şi acreditarea unui institut naŃional trebuie să asigure concentrarea resurselor financiare şi umane în domeniile de cercetare, orientate spre obiective de interes major.

Institutul NaŃional de Expertize Criminalistice are toate capabilităŃile (dotări tehnice şi logistice de vârf pe plan naŃional; personal de înaltă calificare; activitate de cercetare ştiinŃifică şi de expertiză cu rezultate deosebite în domeniul criminalisticii şi criminologiei, precum şi vizibilitate internaŃională) pentru a fi reorganizat ca institut naŃional de cercetare-dezvoltare prin hotărâre a Guvernului, în temeiul art. 18 alin. (1) din O.G. nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinŃifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Întrucât, prin activitatea de cercetare-dezvoltare, expertize criminalistice şi a altor servicii pe care le desfăşoară în domeniul criminalisticii şi criminologiei, cu implicaŃii majore în politica de securitate a Ńării, este o unitate de importanŃă strategică, Institutul NaŃional de Expertize Criminalistice ar trebui să se reorganizeze ca institut naŃional de cercetare-dezvoltare în subordinea Ministerului JustiŃiei. Institutul naŃional de cercetare-dezvoltare, ce va fi înfiinŃat prin reorganizarea Institutului NaŃional de Expertize Criminalistice., va asigura consolidarea şi dezvoltarea domeniul în care activează prin:

-participarea la elaborarea strategiilor de dezvoltare ale domeniului, -desfăşurarea de activităŃi de cercetare-dezvoltare pentru realizarea obiectivelor din Strategia NaŃională, -asigurarea unor servicii specializate de înalt nivel, -asigurarea şi dezvoltarea parteneriatului internaŃional în domeniul ştiinŃific şi criminalistic.

În acest sens, Ministerului JustiŃiei a iniŃiat în anul 2008 un proiect de hotărâre a Guvernului, prin care se stabilesc: forma de organizare, denumirea, sediul, obiectul de activitate, organul administraŃiei publice în subordinea căruia funcŃionează, patrimoniul - public, privat, precum şi bunurile proprii, modificarea raporturilor de muncă ale personalului existent la data reorganizării, modalităŃile de finanŃare, şi se aprobă principiile regulamentului de organizare şi funcŃionare a institutului naŃional de cercetare-dezvoltare, conform Regulamentului-cadru de organizare şi funcŃionare a institutelor naŃionale de cercetare-dezvoltare aprobat prin H.G. nr. 637/2003.

Actualmente, la nivel instituŃional, funcŃionează Institutul NaŃional de Expertize Criminalistice, instituŃie a cărei organizare şi funcŃionare este reglementată prin Hotărârea Guvernului nr. 368 / 1998. Actuala formă de organizare a Institutul NaŃional de Expertize Criminalistice este deficitară, întrucât nu permite acoperirea unor domenii de activitate de o deosebită importanŃă pentru cercetarea criminologică şi combaterea fenomenului infracŃional, nefiind posibilă fundamentarea bazelor ştiinŃifice ale prevenirii şi controlului criminalităŃii şi luptei împotriva fenomenului infracŃional. De asemenea, reglementarea obiectului de activitate al Institutului este lacunară şi caducă, impunându-se crearea cadrului legal care să permită creşterea competitivităŃii activităŃilor de prevenire şi control al criminalităŃii, în scopul sprijinirii prin aceste mijloace a luptei împotriva fenomenului infracŃional. În acest context, în scopul eficientizării activităŃii de prevenire şi combatere a fenomenului infracŃional, precum şi de îmbunătăŃire a activităŃii de efectuare a expertizelor în domeniul criminalistic, este necesară îmbunătăŃirea cadrului instituŃional existent, prin înfiinŃarea unui organism de cercetare-dezvoltare având ca principal obiect de activitate desfăşurarea activităŃilor de cercetare-dezvoltare în domeniul prevenirii şi controlului fenomenului infracŃional, consolidarea şi dezvoltarea activităŃilor de cercetare ştiinŃifică şi tehnologică în domeniu, precum şi efectuarea expertizelor în domeniul criminalistic, asigurându-se în acest fel accesul la performanŃă ştiinŃifică şi creşterea nivelului de cunoştinŃe în domeniile ştiinŃelor criminologice şi a calităŃii activităŃii de efectuare a expertizelor în domeniul criminalistic.

Proiectul de hotărâre amintit mai sus are ca obiect înfiinŃarea Institutului NaŃional de Expertize Criminalistice şi Cercetări Criminologice, instituŃie aflată în subordinea Ministerului JustiŃiei, prin reorganizarea Institutului NaŃional de Expertize Criminalistice,instituŃie care se desfiinŃează. La nivel funcŃional, Institutul va fi organizat şi va funcŃiona în condiŃiile stabilite de prezentul proiect, precum şi de OrdonanŃa Guvernului nr.57/2002 privind cercetarea ştiinŃifică şi dezvoltarea tehnologică aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, se propune redefinirea obiectului de activitate al Institutului, în vederea creării cadrului legislativ pentru desfăşurarea în condiŃii optime a activităŃii de cercetare criminologică şi combatere a fenomenului infracŃional. Astfel, Institutul NaŃional de Expertize Criminalistice şi Cercetări Criminologice va avea ca principal obiect de activitate fundamentarea bazelor ştiinŃifice ale prevenirii şi controlului criminalităŃii, prin asigurarea accesului la performanŃă ştiinŃifică, efectuarea expertizelor criminalistice, precum şi sprijinirea Ministerului JustiŃiei în stabilirea şi îndeplinirea obiectivelor de politică penală. În acest scop, Institutul va avea ca atribuŃii principale următoarele:

- efectuarea de expertize criminalistice, la solicitarea organelor judiciare, precum şi întocmirea de avize de specialitate, la cererea birourilor notarilor publici sau a altor instituŃii publice sau private;

- propunerea de soluŃii tehnice şi programe de calcul, metodologii de experimentare şi de expertiză criminalistică;

- desfăşurarea de activităŃi de prevenire a faptelor de încălcare a legii, pe baza generalizării practicii de expertiză şi a posibilităŃilor oferite de noile descoperiri tehnice şi ştiinŃifice;

- desfăşurarea de servicii de documentare şi de cercetare ştiinŃifică în domeniul criminalistic şi criminologic, precum şi întocmirea de lucrări cu caracter de îndrumare metodologică;

- sprijinirea învăŃământul universitar şi postuniversitar cu material documentar şi cu alte mijloace necesare procesului de învăŃământ şi asigurarea perfecŃionării profesionale a experŃilor, precum şi pregătirea candidaŃilor la funcŃia de expert;

- efectuarea de servicii de diseminare, de documentare şi cercetare în domeniul criminologiei; - organizarea de cursuri de perfecŃionare profesională în domeniul criminologiei şi criminalisticii pentru judecători, procurori şi experŃi criminalişti autorizaŃi, potrivit legii;

- editarea de publicaŃii de specialitate, precum şi efectuarea de traduceri ale documentaŃiilor ştiinŃifice în materie;

- întocmirea de studii ştiinŃifice de specialitate precum şi analize specifice în domeniile de activitate; - organizarea de cursuri, congrese, colocvii sau seminarii în domeniile de activitate specifice; - acordarea de consultanŃă şi efectuarea de expertize în materia drepturilor de proprietate intelectuală; - asigurarea, în condiŃiile legii, a participării la dezvoltarea parteneriatului internaŃional în domeniul

ştiinŃific, criminalistic şi criminologic. Pe baza acestor măsuri legislative şi organizatorice, prin strategia avută în vedere, Ministerul JustiŃiei urma

să aibă următoarele obiective ale reorganizării cercetării ştiinŃifice de criminologie şi activităŃii de expertiză criminalistică:

a) PerfecŃionarea structurii organizatorice prin orientarea activităŃii către activităŃi de cercetare – dezvoltare şi de expertiză criminalistică acreditate.

Structura organizatorică a noului institut va fi grupată pe clase de activităŃi din domeniul cercetării – dezvoltării şi expertizei criminalistice, conform clasificării CAEN, astfel încât acestea să fie supuse procedurilor de introducere a managementului calităŃii totale şi ale acreditării conform HG nr. 551/2007.

b) Valorificarea eficientă a resurselor umane. În privinŃa valorificării eficiente a resurselor umane, se au în vedere următoarele componente principale: - creşterea exigenŃelor în recrutarea personalului; - realizarea unui echilibru între numărul personalului direct productiv şi cel auxiliar. În legătură cu gestiunea resurselor umane, cu recrutarea şi promovarea personalului, se propun, în prezent şi

în perspectivă, următoarele acŃiuni importante: - elaborarea unui program special în domeniul recrutării personalului şi acordării titlurilor ştiinŃifice

(condiŃii, criterii cantitative şi calitative, organizarea concursurilor, soluŃionarea contestaŃiilor etc.); - efectuarea de stagii pentru specializări în străinătate şi utilizarea la maximum a burselor oferite de

Ministerul EducaŃiei, Cercetării şi Tineretului şi de alte instituŃii, organizaŃii şi consorŃii din Ńară şi din străinătate; - flexibilizarea mobilităŃii de cercetare ştiinŃifică, în sensul atragerii personalului din cercetarea ştiinŃifică în

activităŃile didactice ale universităŃilor şi invers; - realizarea unor programe comune de cercetare ştiinŃifică care să corespundă profilurilor diferitelor

universităŃi şi institute de C-D; - diferenŃierea sistemului de salarizare, corelată cu creşterea în plan naŃional a nivelului salarizării, prin

sistemul de normare, dar şi prin performanŃele individuale anuale şi contribuŃiile individuale sau colective la generarea de venituri pentru centru;

c) Consolidarea patrimonială a institutului. Pentru consolidarea patrimonială a institutului se au în vedere următoarele realizări posibile:

- realizarea, dotarea şi informatizarea unei biblioteci naŃionale pentru domeniul criminologiei şi expertizei criminalistice;

- dotarea compartimentelor institutului cu aparatură modernă care să poată fi utilizată pentru activităŃile specifice;

- dezvoltarea reŃelei de informatizare a compartimentelor institutului; - lucrări de reparaŃii curente şi capitale ; - realizarea unor demersuri împreună cu conducerea institutului pentru autorizarea la C.N.C.S.I.S. a

Editurii institutului, care urmează să tipărească cursuri, manuale, cărŃi, publicaŃii de specialitate etc. d) Diversificarea surselor de finanŃare. Principiile care sunt luate în considerare privind finanŃarea institutului se referă la : - diversificarea surselor de finanŃare; - creşterea permanentă a veniturilor extrabugetare; - stabilirea şi aplicarea principiilor autonomiei financiare la nivelul institutului; - folosirea eficientă a resurselor alocate de la buget şi repartizate institutului conform principiului finanŃării globale. - identificarea locurilor şi a mijloacelor de reducere a cheltuielilor ; - identificarea şi atragerea unor noi resurse de finanŃare ; În vederea aplicării acestor principii se impun, o serie de acŃiuni:

- instituirea unor norme şi proceduri pentru rezolvarea în bune condiŃii a competenŃelor administrativ-financiare transmise de conducerea institutului spre compartimente şi sporirea corespunzătoare a responsabilităŃilor acestora; - creşterea finanŃării complementare prin: taxe legale, venituri obŃinute de la agenŃi economici, venituri din activitatea de prestări de servicii, din cercetarea ştiinŃifică, consultanŃă, activităŃi editoriale, din donaŃii şi sponsorizări, asocieri, dobânzi etc. e) PerfecŃionarea managementului centrului. Varianta propusă, pentru conducerea institutului, este managementul “prin proiecte de stat major”. Această

variantă se caracterizează prin funcŃionarea unor echipe de proiect aflată în subordinea nemijlocită a directorilor de proiecte. Acest tip de management permite promovarea unei structuri de tip material, care urmează, atât, schimbarea, cât şi eficienŃa organizaŃională. De asemenea, apare posibilitatea reducerii duratei activităŃilor institutului, în comparaŃie cu varianta clasică, cât şi facilitarea contactelor ştiinŃifice, tehnice, manageriale şi comerciale. În activitatea institutului se vor implementa principiile managementului calităŃii totale.

5. Concluzii Adoptarea acestui proiect de hotărâre a fost blocată la finele anului 2008, blocându-se astfel dezvoltarea

sistemului de cercetare – dezvoltare în domeniile criminalisticii şi criminologiei, ca parte componentă a sistemului naŃional de cercetare – dezvoltare, având ca finalitate intensificarea luptei împotriva fenomenului infracŃional, precum şi sprijinirea activităŃii Ministerului JustiŃiei în stabilirea şi îndeplinirea obiectivelor de politică penală.

CRIM Ă ORGANIZAT Ă. CONSIDERAłII PRIVIND GRUPUL INFRACłIONAL ORGANIZAT

Petre BUNECI

Prof. univ. dr Decanul FacultăŃii de Drept

Universitatea Ecologică

Abstract This article refers to some aspects concerning the organized crime in the view of Law no. 39/2003, and the

concept of organized criminal group as presented rigorously, unambiguously and without possibilities of contradictory interpretations in article 2 of Law no. 39/2003, in comparison with the provisions contained in article 7 of Law no. 39/2003, which makes reference with general and undetermined character to the concept of support in any form of the organized criminal group, thus leaving room for different interpretations, fact that contravenes the principles of the ECHR under which the courts are obliged to apply a sole right and precise definitions.

We consider in this context that is imposed de lege ferenda the completion of article 7 paragraph 1 of Law no. 39/2003, in the sense of explicit description of the concrete ways to support the criminal group.

Keywords: organized crime, organized criminal group, support in any form.

Rezumat Prezentul articol se referă la unele aspecte vizând crima organizată în accepŃiunea Legii nr. 39/2003, cât şi

la conceptul de grup infracŃional organizat astfel cum este prezentat în mod riguros, fără ambiguităŃi şi fără posibilităŃi de interpretări conradictorii în art. 2 din Legea nr. 39/2003, în comparaŃie cu dispoziŃiile cuprinse în art. 7 din Legea nr. 39/2003, care face referiri cu caracter nedeterminat şi general la noŃiunea de sprijinire sub orice formă a grupului infracŃional organizat, lăsând astfel loc la interpretări diferite, fapt ce contravine principiilor CEDO potrivit cărora instanŃele sunt obligate să aplice un drept unic şi definiŃii precise.

Considerăm în acest context că se impune de lege ferenda completarea dispoziŃiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, în sensul descrierii explicite a modalităŃilor concrete de sprijinire a grupului infracŃional.

Cuvinte cheie: crimă organizată, grup infracŃional organizat, sprijinire sub orice formă. În accepŃiunea Legii nr.39/2003 prin „crimă organizată” se înŃelege activităŃile desfăşurate de orice grup constituit din cel puŃin trei persoane, între care există raporturi ierarhice sau personale, care permit acestora să se îmbogăŃească sau să controleze teritorii, pieŃe ori sectoare ale vieŃii economice şi sociale, interne sau străine, prin folosirea şantajului, intimidării, violenŃei ori coruperii, urmărind fie comiterea de infracŃiuni, fie infiltrarea în economia reală.

Forma superioară de organizare a grupurilor de infractori se numeşte „mafie”, termen care a apărut în Italia după care s-a extins în multe Ńări ale lumii precum FranŃa, S.U.A., Columbia, Japonia, Mexic sau Rusia.

În Europa Centrală şi de Est criminalitatea a atins cote alarmante cu deosebire în foste Ńări ce au aparŃinut Iugolaviei, Albania şi Bulgaria, forŃa crimei organizate fiind pusă în evidenŃă prin influenŃa deosebită în planul destabilizării situaŃiei interne care a cunoscut transformări esenŃiale prin trecerea de la economia centralizată la cea de piaŃă şi de la regimul politic autoritar la cel democratic.

Aşa fiind, Mass-media occidentală a acordat în ultimul timp o atenŃie sporită extinderii organizaŃiilor de tip mafiot pe continentul european făcând remarca potrivit căreia prăbuşirea cortinei de fier a înlesnit nu numai liberalizarea legăturilor dintre persoanele fizice şi organizaŃiile legale din vest şi est, ci şi dintre cele ilegale.

Referindu-ne la situaŃia din România, trebuie făcută precizarea clară că ordinea civilă s-a degradat, că inflaŃia a înregistrat un salt extraordinar şi că în acest context criminalitatea a crescut alarmant, piaŃa neagră fiind o prezenŃă cotidiană aproape la vedere.

Deschiderea frontierelor în cadrul Uniunii Europene şi circulaŃia nestingherită între Ńările acesteia a facilitat mişcarea persoanelor şi a mărfurilor, impulsionând piaŃa liberă dar în acelaşi timp şi criminalitatea.

Folosind forŃa financiară de care dispun, grupurile crimei organizate au penetrat mare parte din domeniile de activitate ale statului şi au corupt oficialităŃi politice şi guvernamentale, situaŃie în care autorităŃile române au fost nevoite să intervină pentru combaterea fenomenului crimei organizate, legislativul adoptând importante acte normative dintre care enumerăm:

- Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare; - Legea nr.143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri; - Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancŃionarea faptelor de corupŃie; - Legea nr.678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane; - Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaŃională în materie penală; - Legea nr.656/2002 privind prevenirea şi sancŃionarea spălării banilor; - Legea nr.682/2002 privind protecŃia martorilor.

Separat de acestea a fost adoptat un act normativ deosebit de important şi anume Legea nr.39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităŃii organizate, aceasta având la bază ConvenŃia ONU împotriva criminalităŃii transnaŃionale organizate.

Legea reglementează măsuri specifice de prevenire şi combatere a criminalităŃii organizate la nivel naŃional şi internaŃional, definind în art.2 lit.a noŃiunea de grup infracŃional organizat, în art.2 lit.b noŃiunea de infracŃiune gravă, ca apoi în art.2 lit.c să se refere la infracŃiunile cu caracter transnaŃional săvârşite atât pe teritoriul unui stat cât şi în afara teritoriului acestuia.

Potrivit art.2 lit.a din Legea nr.39/2003 „grupul infracŃional organizat este acel grup structurat, format din trei sau mai multe persoane care există pentru o perioadă şi acŃionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracŃiuni grave, pentru a obŃine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracŃional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracŃiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membri săi”.

Rezultă că, pentru a fi în prezenŃa unui grup infracŃional organizat este necesar a fi îndeplinite în mod cumulativ două condiŃii şi anume:

- în primul rând, este necesar ca grupul să fie format din trei sau mai multe persoane şi să funcŃioneze pe o anumită perioadă de timp şi în mod coordonat (vezi revista dreptul nr.6/2004, pag.158) Cu privire la modul coordonat de funcŃionare, este nevoie ca în cadrul grupului să există o subordonare ierarhică, prestabilită, în sensul că trebuie prevăzut rolul fiecărui membru în parte în comiterea infracŃiunii. De asemenea, caracterul coordonat presupune planificare, organizare, control cât şi procurarea de instrumente, mijloace specifice, folosirea de combinaŃii, etc.

- o a doua condiŃie esenŃială pentru existenŃa grupului infracŃional organizat, este aceea ca el să nu aibă un caracter ocazional, ci să fie constituit pe baza unui „studiu” prealabil care să aibă în vedere anumite calităŃi, însuşiri şi specializări ale membrilor acestuia. În fapt, grupul trebuie să aibă o structură determinată, adică să aibă

anumite componente cu sarcini complementare în realizarea activităŃii infracŃionale, o aşa zisă diviziune a muncii în cadrul unei ierarhii cu roluri prestabilite şi reguli de comportare specifice unei unităŃi structurate.

În art.7 din Legea nr.39/2003 se arată că se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi „iniŃierea sau constituirea unui grup infracŃional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup”.

Analizând elementele constitutive ale infracŃiunii prev. de art. 7 alin. din Legea nr. 39/2003, arătăm că latura obiectivă a acesteia constă în acŃiunea de a iniŃia şi de a constitui un grup infracŃional, fie de aderare sau sprijinire a acestuia. Constituirea implică asocierea şi înŃelegerea mai multor persoane în scopul de a fiinŃa în timp şi de a pregăti şi organiza infracŃiuni prevăzute de lege.

IniŃierea presupune nu numai concepŃia, ci şi activităŃi de materializare a ideii, respectiv lămurire, întruniri , consfătuiri, planuri, etc.

Aderarea la grup se realizează prin exprimarea consimŃământului expres al unei persoane de a face parte din structura infracŃională, în timp ce sprijinirea grupului presupune furnizare de asistenŃă, ajutor sau sfaturi în vederea săvârşirii infracŃiunilor.

Sub aspectul laturii subiective, trebuie arătat că fapta este săvârşită cu intenŃie directă, aceasta trebuind să fie calificată de scop cel puŃin din două considerente:

- persoana trebuie să ştie şi să fie de acord cu înfiinŃarea, aderarea, şi sprijinirea grupului, ştiind că urmează a fi comise infracŃiuni grave;

- trebuie să urmărească obŃinerea unor foloase sau avantaje materiale. Referindu-se la noŃiunea de grup infracŃional organizat, legiuitorul l-a definit în mod riguros fără ambiguităŃi, nelăsând posibilitatea unor interpretări contradictorii.

În schimb, textul cuprins în art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, când face vorbire de sprijinirea sub orice formă a grupului infracŃional organizat, fără a descrie modalităŃile concrete ale acestuia aşa cum a făcut în art. 2 lit. a din Legea nr.39/2003, are un caracter nedeterminat şi general care lasă loc la interpretări diferite fiind prin excelenŃă ambiguu.

Apreciem că această formulare încalcă dreptul părŃilor la un proces echitabil, deoarece alimentează şi autorizează un amestec inadmisibil al procedurilor penale cu cele cuprinse în legea specială, încălcând cerinŃele imperative ale art. 21 alin. 3 din ConstituŃie raportat la art. 6 din ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului privind egalitatea de arme, contradictorialitatea, independenŃa şi imparŃialitatea justiŃiei cât şi respectarea prezumŃiei de nevinovăŃie.

Câtă vreme procesul penal este guvernat de principiul dreptului la un proces echitabil, considerăm că menŃiunea cuprinsă în legea specială încalcă flagrant acest principiu cât şi procedurile instituite în ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului deoarece are un caracter ambiguu, lăsând loc la interpretări contradictorii de la caz la caz, ceea ce afectează grav principiul prezumŃiei de nevinovăŃie.

Potrivit prevederilor CurŃii Europene a Drepturilor Omului, pentru a se evita derapajele, neconcordanŃele şi confuziile, este necesar ca instanŃele naŃionale, cu ocazia judecării cauzelor cu care vor fi sesizate, să aplice un drept unic şi definiŃii precise pentru a se realiza un proces echitabil într-un termen rezonabil. Această precizare a fost făcută prin hotărârea CurŃii Europene a Drepturilor Omului din 21.02.1975 în cauza Golder contra Regatului Unit, citată de M. Voicu în lucrarea sa intitulată „ProtecŃia europeană a drepturilor omului. Teorie şi jurisprudenŃă, Editura Lumina Lex, Bucureşti 2001, pag.130”.

Tot Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că în activitatea jurisdicŃională principiul legalităŃii impune judecătorului două obligaŃii stricte: interpretarea strică a legii penale şi interzicerea analogiei.

Legea penală este de strictă interpretare şi ea nu poate fi analizată extensiv prin analogie în defavoarea inculpatului, fiind interzisă interpretarea „in malam partem”. În acest context în literatura juridică, s-a făcut sublinierea clară că dat fiind locul important pe care îl ocupă într-o societate democratică dreptul la un proces echitabil, interpretarea ambiguă, generală sau neunitară este inadmisibilă deoarece nu corespunde obiectului şi scopului acestuia şi nici textului art. 6 din ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului ( a se vedea M.Voicu op.cit., pag. 94 ).

Pentru considerentele expuse mai sus, apreciem că se impune de lege ferenda completarea dispoziŃiilor art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 în sensul de a se descrie explicit care sunt acele modalităŃi concrete de sprijinire sub orice formă a grupului infracŃional, astfel cum este definit în mod riguros şi fără ambiguităŃi grupul infracŃional organizat în art.2 lit.a din Legea nr.39/2003.

În acest fel se răspunde exigenŃelor CurŃii Europene a Drepturilor Omului potrivit cărora, în judecarea auzelor cu care sunt sesizate instanŃele naŃionale sunt obligate să aplice un drept unic şi definiŃii precise pentru a se realiza un proces echitabil.

COOPERAREA EUROPEANĂ ÎN COMBATEREA TRAFICULUI CU BUNURI CULTURALE PE

INTERNET

Prof. univ. dr. Augustin LAZĂR Procuror general adj. P.C.A. Alba Iulia

Scms. dr. Marius-Mihai CIUTĂ

Serviciul Protejarea P. C.N.

Congresul practicienilor şi experŃilor europeni pe tema „Patrimoniul Cultural şi Noile Tehnologii”, organizat în perioada 16 -18 noiembrie 2009, de Primăria şi Universitatea din Viena, în parteneriat cu Institutul Cultural Român din Viena şi Comitetul Ştiin Ńific Interna Ńional de Documentare a Patrimoniului Cultural (The International Scientific Committee for Documentation of Cultural Heritage - CIPA) a examinat în cursul dezbaterilor realizate în plen şi pe ateliere de lucru, problematica mijloacelor de protecŃie a patrimoniului cultural, european şi mondial, în condiŃiile dezvoltării noilor tehnologii 5. DiscuŃiile au relevat faptul că o protecŃie eficace a patrimoniului cultural este determinată în măsură importantă, de calitatea reglementării prin instrumente juridice a comerŃului virtual cu bunuri culturale, gradul de cunoaştere a modurilor ilicite de operare în acest domeniu şi de capacitatea de cooperare internaŃională şi interinstituŃională a agenŃiilor cu atribuŃii în acest domeniu. EvoluŃia rapidă a tehnologiilor I.T., a echipamentelor de detecŃii etc. a condus la o specializare tot mai mare a investigării acestor fapte şi a administrării probelor ştiinŃifice, fiind implicate domenii variate, precum: recuperarea artefactelor originale (adeseori unicat), falsul de monede, tablouri, artefacte; domeniile examinării muzeografice, arheologice, operaŃiuni de licitaŃii pe internet etc. Drept consecinŃă, în condiŃiile acestei specializări, cererea de expertiză ştiinŃifică depăşeşte, în cele mai multe cazuri, oferta existentă într-un anumit stat6. În aceste circumstanŃe, începând cu cea de-a XIV-a ediŃie a Congresului, din 2009, a fost organizată secŃiunea specială „ComerŃul de bunuri culturale pe Internet,” precum şi un grup de lucru, compus din reprezentanŃii Austriei, ElveŃiei, Germaniei, României şi Turciei, care are misiunea de a examina evoluŃia şi manifestările fenomenului de trafic cu bunuri culturale pe Internet şi de a propune un proiect de rezoluŃie pentru combaterea fermă a acestuia. Activitatea grupului de lucru va contribui, de asemenea, la dezvoltarea unei reflecŃii la nivel european pe această temă.

Până în prezent, la nivelul Uniunii Europene se remarcă o consolidare a cooperării în domeniul protecŃiei patrimoniului cultural, contribuŃii semnificative în acest sens, fiind Regulamentul nr. 3911/92 şi Directiva nr. 93/7EC, care prevăd cooperarea directă între statele Uniunii Europene, evaluarea măsurilor imperative ale altor state şi obligă în mod expres la restituirea bunurilor culturale exportate ilegal. De asemenea, în materia cooperării judiciare, au fost consacrate principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti, mandatul european de arestare şi decizia-cadru privind intensificarea cooperării în domeniul combaterii terorismului şi a criminalităŃii organizate transfrontaliere.

5 În perioada 16-19 noiembrie 2009, la invitaŃia Institutului Cultural Român din Viena şi a Primăriei oraşului Viena, o delegaŃie alcătuită din prof. univ. dr. Aug. Lazăr, Procuror general adj. al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba şi Scms. dr. M.-M. Ciută, reprezentant al Serviciului pentru Protejarea Patrimoniului Cultural NaŃional din cadrul Inspectoratului General al PoliŃiei Române, a participat la cea de a XIV-a ediŃie a Congresului InternaŃional „Patrimoniul cultural şi Noile tehnologii ”, manifestare organizată şi găzduită de Primăria şi Universitatea din Viena, în parteneriat cu Institutul Cultural Român din Viena şi Comitetul ŞtiinŃific InternaŃional de Documentare a Patrimoniului Cultural (The International Scientific Committee for Documentation of Cultural Heritage - CIPA). 6 Despre imperativele cooperării în materia expertizei, a se vedea Aug. Lazăr, M. Foitos, Al. Georgescu, Scientific evidence in criminal matters, Seminar on Scientific Evidence, Cite international in Lyon, France, 15-16 oct. 2008; Aug. Lazăr, M. Foitoş, Al. Georgescu, O privire în viitor:noile tendinŃe ale investigaŃiei criminalistice la nivel european, Revista de criminologie, criminalistică şi penologie nr. 1/2009 ;

La deschiderea manifestării a avut loc lansarea volumului „Combaterea criminalităŃii contra Patrimoniului Cultural European – Patrimonium II”, ediŃie bilingvă (română şi engleză) publicat de Editura Mega Cluj-Napoca, opera unei echipe de cercetare, interdisciplinare. În faŃa unui auditoriu avizat, compus din peste 120 de participanŃi la Congres (cadre didactice universitare, magistraŃi, experŃi, ataşaŃi culturali, oficialităŃi etc.), dr. Cristian Găzdac, cercetător la Academia Română, Filiala Cluj-Napoca, a prezentat volumul ca fiind o contribuŃie importantă şi originală în domeniul protecŃiei patrimoniului cultural european.7 S-a subliniat că ideea în jurul căreia gravitează studiile volumului este aceea de a prezenta realităŃi şocante din braconajul arheologic şi traficul cu antichităŃi la nivel european şi mondial, dar şi de a realiza un demers educativ, atât informativ cât şi formativ, pentru a preîntâmpina viitoare orori ale traficului cu bunuri culturale. Deşi autorii materialelor sunt experŃi în domeniile lor de activitate, iar scopul lor principal este cercetarea de specialitate, textele sunt redactate pe înŃelesul publicului larg, într-un mod atractiv, tocmai pentru a conştientiza şi sensibiliza, nu numai specialiştii, ci şi opinia publică de imensitatea si gravitatea răului social produs de fenomenul traficului ilegal cu antichităŃi

În completarea deschiderii româneşti, conf. univ. dr. M-M. Ciută a prezentat o comunicare, bogat ilustrată, privind evoluŃiile culturale din România în ultimii douăzeci de ani, care a realizat o sintetică trecere în revistă a progreselor, dar şi a disfuncŃiilor, înregistrate în atitudinea societăŃii româneşti faŃă de protecŃia Patrimoniul Cultural NaŃional, un domeniu de excepŃie în cadrul Patrimoniului Cultural European şi Mondial8.

DiscuŃiile participanŃilor au pus în evidenŃă faptul că, de câŃiva ani, Internetul a început să joace un rol important în piaŃa de artefacte. Odată cu trecerea anilor, comerŃul desfăşurat pe Internet şi licitaŃiile online, de bunuri culturale, s-au dezvoltat constant şi au devenit o piaŃă locală stabilă. Platformele online cum sunt: e-bay, casele de licitaŃii renumite, cum sunt Sotheby’s, Bonhams sau Christie’s, precum şi dealerii de artefacte ori persoanele private, oferă bunuri culturale datând din toate perioadele şi provenind din toate regiunile lumii9.

Deşi comerŃul electronic este extrem de diferit de piaŃa de artefacte convenŃională, denumită şi piaŃa fizică sau „faŃă în faŃă”, cumpărătorul şi vânzătorul se confruntă cu aceleaşi întrebări. De unde provine artefactul? Când a fost descoperit? Ce ştim despre provenienŃa obiectului? Posedă vânzătorul “just-titlu”, respectiv a manifestat diligenŃa cuvenită pentru a-i afla originea? Obiectul a fost exportat legal? etc. Sesiunea din anul 2009 a manifestării ştiinŃifice din Viena a încercat să ofere o documentare de ansamblu despre piaŃa bunurilor culturale de pe web – îndeosebi în sectorul antichităŃilor – a discutat probleme etice şi juridice. Studiile despre consecinŃele materiale şi intelectuale ale comerŃului cu obiecte culturale, nedocumentate adesea, întâmpină, între altele, problemele lipsei transparenŃei şi a diligenŃei cuvenite în cazul comerŃul virtual. Există, de asemenea, o nevoie ştiinŃifică de arhivare şi publicare a tuturor informaŃiilor şi imaginilor disponibile ale obiectelor vândute.

Întâlnirea şi-a propus să încurajeze cooperarea internaŃională între oamenii de ştiinŃă, muzee, case de licitaŃii, colecŃionari privaŃi, piaŃa de artefacte, funcŃionarii guvernamentali, vamă şi agenŃiile de aplicare a legii.

ExperŃii din Turcia au relevat faptul că Anatolia ocupă un loc fundamental în cadrul Patrimoniului Arheologic Mondial, cu rezervele ei arheologice bogate, încă insuficient cunoscute. Aceste rezerve reprezintă o bază naturală pentru contrabanda cu bunuri culturale, îndeosebi cele care datează din perioada Imperiului Hittit.10

Chiar dacă problema contrabandei cu bunurile culturale se încearcă a fi soluŃionată juridic prin legi naŃionale şi convenŃii internaŃionale, anumite probleme ale contrabandei cu bunuri culturale de origine anatoliană nu au fost încă soluŃionate. Astfel, principala problemă la nivelul Ńărilor de origine nu este atât furtul artefactelor înregistrate în muzee, ci excavarea artefactelor necunoscute şi neînregistrate, prin săpături ilegale, precum şi exportul lor prin mijloace ilegale.

O tratare a problemei contrabandei cu bunuri culturale nu poate ignora examinarea modului de manifestare a fenomenului pe Internet. ReŃeaua Internet creează un mediu de desfacere ce solicită un capital redus, însă global în ceea ce priveşte afacerile comerciale. Din studiul operaŃiunilor efectuate în reŃea, se observă faptul că aceasta este susceptibilă de utilizare abuzivă. Dimensiunea virtuală a comerŃului ilegal cu bunuri culturale presupune două probleme diferite.

7 EdiŃia acestui an a fost una deosebită pentru participarea românească, deoarece, dată fiind calitatea de coorganizator a Institutului Cultural Român din Viena, dar şi aniversarea a 20 de ani de la intrarea României în cadrul democraŃiilor europene (1989-2009), deschiderea oficială şi coctail-ul de recepŃie au avut loc la sediul Institutului, din Argentinierstrasse, nr. 47, în proximitatea Palatului Belvedere. 8 Conf. univ. dr. M-M. Ciută, După douăzeci de ani. ReflecŃii privind evoluŃiile culturale din România / Twenty years after. Reflections regarding the cultural evolutions in Romania. 9 Atelierul „ComerŃul de bunuri culturale pe Internet,” a fost moderat de H. Szemethy, Austria / S. Guner, Turkey / M. Ciuta, România. 10 M. Canga, Turkey, Illicit Cultural Property Trade Over the Internet.

Prima problemă e reprezentată de situaŃia artefactelor oferite spre vânzare prin cataloage online ale caselor de licitaŃii. Ele sunt obligate să obŃină legal artefactele şi să certifice această împrejurare. În cazul în care se face o menŃiune despre un artefact oferit spre vânzare, compania este obligată să furnizeze informaŃii despre origine. Pedepsele şi sancŃiunile inhibitorii din legislaŃia statelor cu piaŃă de artă dezvoltată şi a statelor-Ńintă ale contrabandei ar trebui să fie armonizate ca şi convenŃiile internaŃionale.

A doua problemă priveşte obligaŃiile companiilor angajate în comerŃul de pe Internet care ar trebui reevaluate. În această conjunctură, alături de controlul exercitat de stat prin legile adoptate, ar trebui efectuaŃi noi paşi în direcŃia protecŃiei patrimoniului cultural prin investigaŃii curente desfăşurate de administratorii şi supraveghetorii website-urilor. Cooperarea dintre state ar trebui, de asemenea, consolidată.

ReprezentanŃii României au arătat că practica judiciară europeană11 a relevat moduri de operare perfecŃionate utilizate de reŃelele de infractori în comiterea acestor fapte, în scopul scoaterii ilegale peste frontieră, sau exportării ilicite a bunurilor arheologice, ascunderii originii criminale şi creşterii artificiale a valorii de piaŃă a acestora. Astfel, jurisprudenŃa a remarcat practica „congelării ”, pentru o perioadă minimă de 5-6 ani a bunurilor culturale exportate ilicit, în cele mai apropiate bănci străine, cunoscute ca fiind ferme în păstrarea secretului bancar. Alt mod de operare este „triangulaŃia”, respectiv exportarea artefactelor către un stat terŃ care nu a ratificat convenŃiile UNESCO în materia protejării patrimoniului cultural, acestea urmând a fi dirijate spre pieŃele care oferă cel mai mare profit. Fragmentarea obiectelor arheologice excavate ilicit sau nerestaurarea lor urmăreşte facilitarea ascunderii la controlul vamal, precum şi creşterea profitului obŃinut prin vânzarea acestor fragmente, denumite în jargonul branşei, „orfani”. Frecvent, unele bunuri culturale, rezultate din săpături ilegale, mai ales cele de serie cum sunt monedele, sunt introduse în colecŃii private sau colecŃii care nu sunt documentate în întregime, cu scopul de a le „spăla”, respectiv de a le conferi o origine legitimă.

ApariŃia comerŃului electronic a oferit un modus operandi evoluat pentru reŃelele de traficanŃi ce comercializează bunuri culturale a căror provenienŃă licită nu o pot demonstra cu documente legale. În circumstanŃele în care site-urile internet le oferă posibilitatea de a efectua operaŃiunile fără a da amănunte clienŃilor privind provenienŃa bunurilor, acest tip de tranzacŃii rapide, cu un control al administratorilor site-ului foarte redus, le conferă celor implicaŃi o siguranŃă sporită privind păstrarea anonimatului. InvestigaŃiile efectuate în spaŃiul virtual au pus în evidenŃă împrejurarea că prin e-Bay se vând un număr mare de bunuri de patrimoniu, obiecte de artă autentice, artefacte arheologice, reproduceri ale acestora. Modul de vânzare frecvent utilizat este licitaŃia, vânzătorul având posibilitatea de a-şi ascunde identitatea, participanŃii în aceste circumstanŃe, necunoscându-şi partenerii de tranzacŃie. Alt mod de vânzare este cel în care vânzătorul care îşi prezintă artefactul stabileşte un preŃ fix, mod cunoscut în domeniul e-Bay sub denumirea de “cumpără acum, la acest preŃ” (“ buy it now”).

PlăŃile se efectuează prin modalităŃile indicate de vânzător, fie prin sistemul pay pal, de transfer electronic al banilor, din contul cumpărătorului, în cel al vânzătorului, care poate fi controlat, fie prin sistemul money order, care permite încasarea banilor de la orice bancă, similar unui cec la purtător. TranzacŃiile electronice rapide oferă posibilitatea rulării unui volum imens de piese arheologice în cadrul licitaŃiilor şi obŃinerii unor sume de bani importante, rezultate din vânzarea acestor bunuri. Este de remarcat că preŃurile moderate şi subevaluate ale pieselor arheologice tranzacŃionate pe e-Bay nu atrag atenŃia, iar vânzările individuale nu depăşesc baremurile legale pentru a fi raportate ca sume susceptibile de a constitui operaŃiuni de spălare a banilor. Administratorii site-ului îşi declină orice responsabilitate privind bonitatea tranzacŃiilor efectuate. Utilizatorii sistemului e-Bay răspund personal de toate aspectele privind descrierea cu acurateŃe a obiectului, transmiterea către cumpărător, fără a avea obligaŃia de a da relaŃii vreunei autorităŃi cu privire la provenienŃă sau dreptul de proprietate asupra bunului vândut, artefactul putând aparŃine vânzătorului sau altei persoane. Practica de urmărire penală în mediul tranzacŃiilor cu bunuri rezultând din braconajul arheologic a relevat ca modalitate de operare precaută a vânzătorilor indicarea ca loc de provenienŃă a artefactelor zone vaste aparŃinând aceleiaşi culturi, evitând să le localizeze provenienŃa în situl arheologic de origine. Spre exemplu, făptuitorul cetăŃean român, administrator de societăŃi comerciale cu sediul social în Marea Britanie şi SUA, oferind spre vânzare

11 Prof. dr. Aug. Lazăr, procuror general adj., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia,România, Modus Operandi in the criminal electronic trade of Cultural Objects

brăŃări dacice din aur şi tezaure monetare antice, provenind din siturile arheologice clasate monument istoric, din MunŃii Orăştiei, Dobrogea şi alte regiuni ale României, le-a prezentat pe site-ul firmelor sale ca fiind „artefacte de origine tracică”, provenind din „arealul cultural al Peninsulei Balcanice”. Conform aceluiaşi mod de operare precaut, vânzătorii scot pe piaŃă tezaurele mari, divizate în tranşe de zeci sau sute de piese la fiecare sesiune de licitaŃie. În acest mod, la efectuarea ofertei nu este riscat întregul tezaur. Pe de altă parte, după vânzarea unui lot de piese, cum ar fi brăŃări dacice, la vânzarea următoarelor piese este invocată buna-credinŃă rezultând din vânzarea publică a pieselor anterioare. Astfel, făptuitorii, membri ai unei echipe de braconaj arheologic din MunŃii Orăştiei, după ce au localizat şi sustras prin detecŃii şi săpături neautorizate efectuate în situl arheologic Sarmizegetusa Regia, un tezaur compus din 3.000 monede din aur, tip Koson, au oferit spre vânzare Muzeului NaŃional de Istorie a României şi Băncii NaŃionale a României, loturi de câte 200 de monede, prezentate ca fiind moştenite de la antecesori. Ulterior, nemulŃumiŃi de sumele primite, au valorificat restul tezaurului pe piaŃa neagră a antichităŃilor, internă şi internaŃională. Acelaşi mod de operare presupune şi alte precauŃii, cum ar fi stabilirea unor preŃuri de referinŃă care sunt ascunse licitatorilor, denumite “preŃuri de rezervă”, care, în momentul atingerii lor de către licitator, îi oferă acestuia posibilitatea să achiziŃioneze piesa. Artefactul este adjudecat astfel, de către licitator, numai în cazul oferirii acestui preŃ. În caz contrar, aceasta este repusă în procedura licitaŃiei la o sesiune viitoare.

“Spălarea antichităŃilor” este o manevră frauduloasă destinată să disimuleze originea şi natura ilicită a pieselor arheologice rezultate din activitatea infracŃională, să creeze o aparenŃă de legalitate şi să le insereze în fluxul afacerilor legitime cu antichităŃi. AparenŃa de legalitate creată artificial pentru artefactele care traversează „zona gri” şi ajung în Ńara cu piaŃă de artă se întemeiază pe părerea că modul de ieşire a unui obiect, legal sau ilegal, din Ńara de provenienŃă „nu se poate vedea pe el”. Comerciantul ştie sau bănuieşte din ce Ńară provine piesa, însă preferă să nu fie informat despre traseul pe care aceasta l-a străbătut de la locul descoperirii şi până la galeria de artă. În prezenŃa unor atari circumstanŃe, cumpărătorul percepe riscul pe care şi-l asumă şi poate pretinde ca preŃul artefactului să scadă în mod corespunzător. Riscul unei cereri de repatriere creşte proporŃional cu preŃul artefactelor, întrucât acesta cuprinde atât calitatea artistică, raritatea unui obiect cât şi importanŃa sa culturală. Pentru reducerea acestui risc, comercianŃii au adoptat câteva procedee tehnice de vânzare cum sunt: luarea bunului cultural pentru vânzare în regim de consignaŃie, cu plata unui comision reprezentând un procent din preŃul de vânzare; împrumutarea bunului unui muzeu pentru a fi expus o perioadă de timp, după care acesta este considerat „spălat”, cu motivarea că fiind expus public nu s-au formulat revendicări.

ExperienŃa judiciară în materie de combatere a spălării banilor este în măsură să elucideze natura banilor murdari. Astfel, adagiul latin „Pecunia non olet” (Banul nu miroase), a fost parafrazat „Pecunia olet”, banul miroase, lasă urme iar traseul său poate fi verificat. În mod similar, bunurile culturale furate lasă urme, începând cu gropile săpate în situl arheologic, mesajele de pe Internet şi imaginile prin care bunurile sunt ofertate la vânzare, detectoarele şi documentele care indică preocupările braconierilor, alte piese („orfanii”) ale tezaurului rămase asupra acestora sau în Ńară, contractate de consignaŃie sau facturi, sumele de bani virate în conturile participanŃilor la trafic, achiziŃionarea unor bunuri de valoare (autoturisme de lux, locuinŃe, echipamente de detecŃie etc.). Un modus operandi similar spălătorilor de bani murdari îl reprezintă achiziŃionarea de către traficanŃi a unor spălătorii auto care să le permită, în continuare, acordarea unei aparenŃe de legalitate a banilor murdari produşi prin valorificarea ilicită a pieselor care formează obiectul traficului.

ReprezentanŃii organelor judiciare române au prezentat rezultatele obŃinute de România în destructurarea unor reŃele de traficanŃi cu bunuri culturale şi recuperarea de pe piaŃa neagră a antichităŃilor a unor tezaure antice importante pentru Patrimoniul Cultural NaŃional.

Au fost analizaŃi, în continuare, în cadrul secŃiunii dedicate ComerŃului ilicit cu bunuri culturale pe Internet, factorii „intra muros” care favorizează criminalitatea la adresa Patrimoniului arheologic. Studiul s-a înscris pe direcŃia prezentării realităŃilor, nu întotdeauna încurajatoare, legate de evoluŃia problematicii protejării patrimoniului cultural naŃional, a modului de conlucrare a organelor judiciare cu experŃii din domeniul arheologiei, dar şi cu reprezentanŃii administraŃiilor locale şi/sau naŃionale, în scopul identificării autorilor sustragerilor de artefacte, respectiv al combaterii traficului internaŃional şi a comerŃului electronic ilicit cu bunuri culturale12.

Practicienii din Germania au prezentat cazul rezolvat al unei pretinse colecŃii de peste 400 monede antice care a fost ridicată pentru confiscare de poliŃia germană din Hessen în decembrie 2006. ColecŃia împachetată într-o pungă de plastic cu o bandă adezivă neagră a fost transportată spre un renumit dealer de antichităŃi din sudul Germaniei. Era un lot de monede antice din zona nordică a Mării Negre, datată în secolul al V-lea B.C. până în secolul al IV-lea A.D. După cum s-a invocat, „colecŃia” a fost moştenirea unui soŃ decedat, care începuse deja

12 Conf. univ. dr. M-M. Ciută, România, The „Intra Muros” favorizing factors of the illegal traffic with archaeological artifacts-study of case:Romania (1995-2009).

colectarea din Rusia şi a continuat-o în Germania. InvestigaŃiile ulterioare au dovedit însă că pretinsa colecŃie era, în fapt, o ficŃiune. După depistare, monedele au fost predate „voluntar.” În mai 2009 “moştenitoarea” şi curierul au fost condamnaŃi, pentru tăinuirea bunurilor furate, la pedeapsa de un an de închisoare cu punere în libertate sub supraveghere13.

ExperienŃa germană, în materie, a sintetizat problemele care confruntă protecŃia patrimoniului cultural în câteva întrebări provocatoare. Ce importanŃă are comerŃul ilegal cu obiecte antice în societatea noastră? Care este înŃelesul dovezilor privind originea bunurilor culturale oferite spre vânzare, în cadrul procedurilor penale? Oare legile privind protecŃia bunurilor culturale îşi ating scopul? Cât de importantă este cooperarea cu funcŃionarii Ministerului Culturii pentru rezolvarea problemelor privind aceste bunuri ? Ce rol au agenŃiile de investigaŃii ale statelor lezate? Care este rolul comerŃului cu antichităŃi şi al Internetului? Investigarea în comun a problematicii va oferi răspunsuri concrete acestor întrebări şi celor care vor urma.

Conform reprezentantului dealer-ilor europeni, Internetul ca mod de comercializare a monedelor si artefactelor, a început acum aproximativ 12 ani ca o platformă pentru vânzătorii privaŃi, care şi-au vândut bunurile proprii şi micii colecŃionari de bunuri cu valoare redusă, în principal pe e-bay SUA. Dintr-o dată, arheologii, care nu au fost interesaŃi de prezentări de monede sau întâlniri de club şi-au dat seama că sunt mult mai multe monede antice pe piaŃa deschisă, liberă, decât şi-au putut ei imagina vreodată. Apoi, dintr-un sentiment de frustrare, ei au sugerat că toate piesele trebuie să fi fost furate de undeva. 14

După părerea dealer-ilor, regimul juridic al comerŃului cu monede şi antichităŃi a fost adesea greşit înŃeles şi reglementat. În timp ce toate statele cu legi foarte restrictive se confruntă cu o piaŃă ilegală de foarte mari proporŃii, alte state cu o abordare „democratică şi liberală” au o piaŃă sănătoasă şi legală pentru aceleaşi obiecte. Amândouă pieŃele au aceeaşi problemă, anume că nu sunt disponibile documente de provenienŃă.

Desigur, comunitatea arheologică încearcă să restricŃioneze piaŃa legală numind-o ilegală, fapt ce dă naştere unei situaŃii negative pentru colecŃionari, însă de asemenea şi pentru ştiinŃă, întrucât colecŃionarii îşi vor ascunde identitatea şi oamenii de ştiinŃă nu vor obŃine informaŃiile necesare pentru munca lor. Singura soluŃie la această problemă ar fi, în opinia dealer-ilor, deschiderea de pieŃe în aşa-zisele Ńările-sursă cu legislaŃie restrictivă. Este absolut necesară anunŃarea descoperirilor singulare sau a tezaurelor, agenŃiilor culturale. Acestea însă trebuie să aibă posibilitatea de a studia obiectele raportate într-un anumit timp, pentru care au nevoie de personal academic suficient. După formularea concluziilor asupra documentărilor ştiinŃifice, agenŃiile au opŃiunea de a cumpăra obiectele interesante de valoare ştiinŃifică mare la un preŃ corect şi de a returna obiectele de o valoare ştiinŃifică redusă descoperitorului şi proprietarului, pentru a fi vândute pe o piaŃă deschisă şi liberală. Internetul însuşi reprezintă o mare şansă pentru oamenii de ştiinŃă, aceştia putând astfel să obŃină obiecte pentru propriile studii, care sunt expuse pieŃei libere mondiale şi care altfel ar fi vândute fără urmă pe o piaŃă privată15.

13 E. Laufer, Landeskriminalpolizei Hessa, Germany, 483 and 5 ancient coins. 14 H. Lanz, Germany, Internet trade coins and archaeology 15 Reprezentantul dealer-ilor susŃine că legalitatea comercializării de antichităŃi este greşit interpretată de arheologi, experŃi si specialişti. Plecând de la prezumŃia că până când un obiect nu este dovedit a fi furat, el este apreciat licit, ajunge la concluzia că „nu este obligaŃia proprietarului de casă de licitaŃie să fie preocupat de originea piesei”. Banii guvernează tot, in societatea actuală, iar arheologii trebuie să lase „piaŃa liberă”, aceasta fiind şansa lor de a obŃine banii, sursele financiare, necesare pentru a-si finanŃa lucrările de cercetare (sic!).

Conform aceleiaşi opinii, muzeele nu sunt capabile să protejeze, întreŃină şi să valorifice cu adevărat bunurile aparŃinând patrimoniului cultural. Este şansa arheologiei să liberalizeze acum piaŃa cu bunuri de patrimoniu deoarece este o cerere mare de astfel de bunuri pe piaŃa europeană si americană. Doar astfel se pot salva din sărăcia care le guvernează şi doar în acest mod pot supravieŃui. Altfel, vor dispărea ca instituŃii, iar bunurile ce le deŃin vor fi cu adevărat pierdute pentru umanitate. Arată că „numai cu banii obŃinuŃi pe un tanc american din Iraq, ar putea fi rezolvate problemele tuturor muzeelor din Turcia”. Consideră ca autorităŃile turce au greşit flagrant atunci când au arestat un tânăr german de 16 ani, care a utilizat un detector de metale pe o plajă turcească.

Apreciază că legislaŃia restrictivă în materia protecŃiei bunurilor de patrimoniu, în special cu referire la comercializarea acestor bunuri este inspirată din legislaŃia totalitară, naŃionalistă. A pus în evidenŃă împrejurarea că statul austriac nu a semnat o serie din tratatele şi convenŃiile care instituie un regim restrictiv pentru comerŃul cu bunuri culturale şi a concluzionat că legile care îngrădesc comerŃul cu bunuri culturale trebuie abrogate sau cel puŃin schimbate, exemplificând situaŃia legislaŃiilor din Turcia, Italia, Grecia, Bulgaria, România etc. De asemenea, consideră că şi codurile deontologice şi morale trebuie schimbate. Toate aceste Ńări trebuie să accepte legalitatea colecŃiilor de patrimoniu cultural, chiar dacă ele nu au origine licită dovedită.

AdevăraŃii experŃi in arheologie şi numismatică nu sunt angajaŃii instituŃiilor de stat (muzee, institute, universităŃi etc.), unde sunt slab plătiŃi – adevăraŃii experŃi şi specialişti sunt cei angajaŃi de casele de licitaŃii, care i-au selectat pe cei mai buni şi care îi plătesc pe măsura muncii lor.

Acest punct de vedere a format obiectul unei critici severe din partea participanŃilor cadre didactice, cercetători, experŃi în domeniul patrimoniului cultural, care l-au apreciat ca fiind mercantil, cinic şi interesat exclusiv de obŃinerea profitului, cu riscul decontextualizării şi pierderii multor bunuri arheologice.

De când licitaŃia online a devenit o posibilitate comună de vânzare a obiectelor prin Internet, tot mai multe obiecte arheologice au fost vândute în acest mod. Varietatea obiectelor conŃine atât descoperiri excepŃionale, cât şi fragmente de ceramică şi artefacte din piatră. În principiu, nici o informaŃie despre origine nu a fost oferită şi a fost evident faptul că problemele judiciare nu au fost luate în considerare deloc. Compania de Internet americană e-bay este cel mai important jucător în acest domeniu. Datorită numărului tot mai mare de artefacte de origine necunoscută, vândute astfel, arheologii germani au contactat e-bay-ul din Danemarca în vederea soluŃionării acestei probleme. De atunci, actele de provenienŃă au fost introduse pe e-bay, fapt ce ar trebui să justifice originea legală a obiectelor arheologice. Rezultatul aplicării acestui protocol, a fost o remarcabilă reducere a ofertelor. Proiectul, precum şi perspectivele viitoare sunt prezentate în lucrarea experŃilor germani.16

Biroul Interpol din Viena, în calitate de coorganizator al manifestării, prin reprezentanta sa, d-na Anita Gach, a insistat asupra necesităŃii cunoaşterii reciproce a situaŃiilor reale (operative) cu privire la fenomenul traficului ilicit de bunuri de patrimoniu cultural, în condiŃiile în care, în ultimii ani se constată o intensificare deosebită a activităŃilor de braconaj arheologic, concomitent cu o tendinŃă tot mai crescândă a cererii pe „piaŃa neagră a Internetului” a unor astfel de bunuri, în special din partea colecŃionarilor particulari din Europa Centrală, de Vest şi din S.U.A.

Organizatorii Congresului au acordat o atenŃie specială problemelor expuse de ofiŃerii de poliŃie participanŃi, reprezentanŃi ai agenŃiilor naŃionale de aplicare a legii (law enforcement). La finalul dezbaterilor, reprezentanŃii Austriei, ElveŃiei, Germaniei, României şi Turciei, au fost solicitaŃi să pregătească, pentru reuniunea din anul 2010, pe baza experienŃei acumulate, redactarea unui proiect de rezoluŃie a Congresului, care să abordeze problematica măsurilor de combatere a traficului cu bunuri aparŃinând patrimoniului cultural pe piaŃa electronică (e-bay).

Concluzionând, putem aprecia că manifestarea ştiinŃifică a constituit un excelent prilej de stabilire a unor noi oportunităŃi de cooperare şi informare, contactele realizate între reprezentanŃii agenŃiilor naŃionale de aplicare a legii, precum şi cu experŃii, cercetătorii şi cadrele didactice ale unor universităŃi europene cu preocupări ştiinŃifice în domeniu, dovedindu-se a fi deosebit de utile pentru activitatea curentă, dar şi investiŃii profitabile în viitor.

ProtecŃia eficace a patrimoniului cultural este realizată în măsură importantă, de calitatea reglementării prin instrumente juridice a comerŃului virtual cu bunuri culturale, gradul de cunoaştere a modurilor ilicite de operare în acest domeniu şi de capacitatea de cooperare internaŃională şi interinstituŃională a agenŃiilor cu atribuŃii în acest domeniu.

În condiŃiile specializării domeniului, cererea de expertiză ştiinŃifică depăşeşte, în cele mai multe cazuri, oferta existentă într-un anumit stat, fiind nevoie de asistenŃă mutuală. De un interes special s-a dovedit a fi experienŃa germană originală, în sensul interzicerii vânzării pe piaŃa e-bay a bunurilor culturale „fără pedigriu”, precum şi cunoaşterea poziŃiei dealer-ilor europeni în domeniu.

Comunicările prezentate în cadrul secŃiunilor Congresului au evidenŃiat faptul că la nivelul Uniunii Europene protejarea şi valorificarea patrimoniului cultural se bucură de o atenŃie specială, existând în acest sens strategii naŃionale şi comunitare coerente, proiecte şi fonduri substanŃiale, întemeiate pe tradiŃie în domeniu şi pe o conştiinŃă civică fermă.

Este remarcabilă preocuparea de redactare, pentru ediŃia din 2010, a unui proiect de rezoluŃie a Congresului, care să abordeze problematica măsurilor de combatere a traficului cu bunuri aparŃinând patrimoniului cultural pe piaŃa electronică (e-bay), propunînd soluŃii viabile.

Participarea românească a reprezentanŃilor structurilor judiciare la ediŃiile viitoare ale Congresului ar reprezenta profitabile investiŃii în viitor, prin stabilirea unor contacte profesionale şi obŃinerea de informaŃii necesare soluŃionării cauzelor în curs, pentru cunoaşterea cazuisticii şi a experienŃei europene în domeniu, dar şi pentru realizarea unor proiecte de protocoale de cooperare cu structurile specializate în combaterea traficului cu bunuri aparŃinând patrimoniului cultural.

NumismaŃii si arheologii trebuie să fie fericiŃi că există case de licitaŃii si magazine de antichităŃi, deoarece numai astfel

au ocazia de a mai cunoaşte si vedea piese rare, pe care altfel nu au nici o şansă să le vadă. (sic!). Arheologii si numismaŃii se comportă ca nişte frustraŃi atunci când consideră ca piesele fără origine puse la vânzare de casele de licitaŃii, sunt furate (H. Lanz, Germany, Internet trade coins and archaeology). 16 J. Scheschkewitz, Germany, Antiques – Original: pedigrees for archaeological objects sold on e-bay

SEMINARUL INTERNA łIONAL

„STATUTUL CRIMINOLOGIEI ÎN ÎNV ĂłĂMÂNT ŞI CERCETARE”

Doamna prof. univ. dr. Rodica Mihaela Stănoiu – preşedinta SocietăŃii (SRCC) a deschis lucrările Seminarului şi le-a condus în continuare. ExcelenŃele voastre reprezentanŃi ai Ambasadelor Belgiei, Canadei, FranŃei şi Ungariei, domnule director al Institutului de Cercetări Juridice - prof. univ. dr. Emil Moroianu, stimaŃi colegi, vă mulŃumesc pentru că a-Ńi dat curs invitaŃiei noastre şi sunteŃi astăzi prezenŃi la lucrările acestui seminar. Începem din păcate cu un moment trist şi vă rog să păstrăm câteva clipe de reculegere în memoria a trei personalităŃi ale criminologiei dispărute în ultima perioadă, trecând la cele veşnice:

- Reputata criminolog din Ńările nordice Ulla Bondeson, prof. la Univ din Copenhaga care a fost ani de zile la conducerea SocietăŃii InternaŃionale de Criminologie;

- George Basiliade care şi-a încheiat cariera cu o remarcabilă lucrare de criminologie intitulată „Criminologia comprehensivă” premiată în anul 2008 de către Academia Română;

- Prof. univ. dr. Gheorghe Nistoreanu, care a fost întotdeauna alături de noi în Societatea Română de Criminologie şi Criminalistică.

După păstrarea momentelor de reculegere, lucrările Simpozionului au continuat cu expunerea doamnei

preşedinte a SRCC prof. univ. dr. Rodica Mihaela Stănoiu. Nu întâmplător am ales astăzi şi în această perioadă organizarea Simpozionului nostru- aniversarea a 80 de

ani de viaŃă a profesorului canadian Denis Szabo „Papa criminologiei mondiale”- cum este denumit de criminologi, precum şi lansarea lucrării sale „ De la antropologie la criminologia comparată”, tradusă în limba română.

Există o frază a lui Thorsten Sellin din 1950, pe care studenŃii o reŃin cu plăcere „ Ştiin Ńa criminologiei este o regină fără regat”. Ulterior şi-a constituit regatul, s-a impus disciplina universitară, s-au creat şcoli de criminologie, institute de cercetare peste tot în lume şi profesia de criminolog este recunoscută, iar în unele Ńări, spre exemplu Canada, de zeci de ani criminologii nu cunosc şomajul.

În România evoluŃia criminologiei a fost extrem de lentă, a dispărut la reforma învăŃământului a regimului comunist, reapare în anii ’70, a avut un statut precar ca disciplină opŃională pentru un semestru, după care a dispărut din nou în unele centre universitare care au interpretat într-un anumit sens Bolognia.

A apărut în 2003 un Institut Na Ńional de Criminologie, care însă a dispărut foarte repede, dar în ciuda acestui statut aproape de cenuşăreasă, sunt în România lucrări meritorii care au apărut înainte de ’89 şi după ’89.

Am reuşit să organizăm un doctorat în Criminologie. Am reuşit să organizăm întâlniri internaŃionale deosebite dintre care menŃionăm: - În 1992, 5-6 iunie, Al treilea Colocviu al AsociaŃiei InternaŃionale de Criminologie de Limbă Franceză”

(AICLF) cu tema “Criminologia şi drepturile omului în statul de drept contemporan”; - În perioada 28-30 aprilie 2004, a avut loc la Bucureşi “ Al 67-lea Curs InternaŃional de Criminologie cu

tema “Criminologie şi siguranŃă publică: prevenirea criminalităŃii într-un stat de drept”. Au participat 21 de profesori universitari, cercetători şi practicieni implicaŃi în prevenirea criminalităŃii din Cehia, Ungaria, Grecia, Germania, Italia, FranŃa, Portugalia, Finlanda, Canada.

Nu este puŃin pentru că nu sunt discipline juridice care se pot lăuda cu asemenea realizări. DeŃinem în conducerea SocietăŃii InternaŃionale de Criminologie (SIC) câteva funcŃii şi vă supun atenŃiei

aceasta pentru că trebuie predate ştafetele în viitor şi vă rog să vă implicaŃi, avem un loc în Comisia ŞtiinŃifică şi un loc în Biroul director al SIC.

De asemenea, ocupăm un loc de vicepreşedinte în AsociaŃia Criminologilor de Limb ă Franceză (A.I.C.L.F.).

În viitorii ani vor fi alegeri şi vă propun să urmăriŃi aceste evenimente pentru a reuşi ca reprezentanŃi ai SocietăŃii Române de Criminologie şi de Penologie să obŃineŃi locuri în conducerea celor două societăŃi internaŃionale sus-menŃionate.

De asemenea, este uitl de ştiut că în luna mai 2010 la Fribourg, ElveŃia, va avea loc Colocviul A.I.C.L.F, iar în anul 2011, în Japonia se va desfăşura Congresul SocietăŃii InternaŃionale de Criminologie.

În toate momentele importante de realizări ale Criminologiei în România am avut întotdeauna alături de noi prezenŃa fizică sau spirituală a celebrului profesor Denis Szabo din Montreal- “Papa criminologiei mondiale”, cum este denumit din respect pentru criminologie. Anul acesta a împlinit 80 de ani şi a fost sărbătorit peste tot în lume.

În România îl sărbătorim astăzi cu ocazia lansării, versiunea în limba română a lucrării sale excepŃionale “De la antropologie la criminologia comparată”, în care sunt cuprinse patru lecŃii Ńinute la College de France, având o viziune extraordinară asupra evoluŃiei criminologiei.

Am ales acest moment pentru a încerca să ne cunoaştem mai bine, să strângem rândurile şi să facem mai mult în cadrul societăŃii (SRCC).

Vă lansez următoarele întrebări la care vă rog să răspundeŃi în cadrul dezbaterilor din partea a doua a acestui seminar.

-Dacă în momentul de faŃă există o strategie de prevenire şi control a criminalităŃii? -Pe ce bază s-a elaborat o asemenea strategie? -Cine o face? -Dacă avem o adevărată criminologie? -În ce măsură cei care vă ocupaŃi de criminologie sunteŃi întrebaŃi? -Unde sunt cercetările, rezultatele, cum le valorificăm? -Criminologul Belgian Kelluss susŃinea că criminologii sunt chemaŃi să definească marja de libertate şi

opŃiunile de politică penală. În cunoştinŃă de cauză Reinhold spunea că “DemocraŃia este o soluŃie aproximativă la probleme importante”. Kelluss face o observaŃie importantă îndemându-ne să observăm că “ştiin Ńa criminologiei nu există decât în democraŃie”. Toate aceste întrebări şi sublinieri sunt o invitaŃie la dezbatere pe care o vrem altfel, cu propuneri şi precizări utile criminologiei româneşti.

Prezentarea lucrării „De la Antropologie la Criminologia comparată”, elaborată de profesorul canadian Denis Szabo

Aura CONSTANTINESCU

Lector univ. drd. Lansăm astăzi, cu prilejul desfăşurării Simpozionului InternaŃional de Criminologie, prima traducere în

limba română a unei lucrări de specialitate scrisă de prof. Denis Szabo. Pentru a înŃelege mai bine destinul de excepŃie al prof. canadian voi prezenta câteva repere din bogata

biografie a domniei sale. Denis Szabo, s-a născut la Budapesta, în 1929, fiind primul copil al unei familii cu tradiŃie militară.

Bunicii săi paterni erau secui din Jud. Harghita. Înscrierea la Şcoala de cadeŃi la vârsta de 10 ani apare ca o continuare firească a tradiŃiei din familie.

Amintirile experienŃelor trăite în cel de-al doilea război mondial îi marchează adolescenŃa. Tânărul Szabo descoperă şi cultivă două valori cărora le va rămâne fidel pe parcursul întregii sale vieŃi şi activităŃi: setea de libertate şi refuzul oricărei forme de naŃionalism.

După război, în 1947, s-a înscris, la Institut de sociologie al FacultăŃii de litere din cadrul UniversităŃii din Budapesta pentru că dorea să înŃeleagă ce urma să se întâmple în lumea în care trăia. În acest context putem vorbi despre primul şoc cultural, o primă confruntare dificilă între mediul său sociocultural tradiŃionalist, în care ierarhia valorilor era: Dumnezeu, Patrie, NaŃiune şi învăŃăturile dascălilor săi, unii, maeştri ai ideologiei marxiste de prestigiu internaŃional ( prof. Szalai).

În toamna anului 1948 s-a accelerat lupta de clasă şi totodată procesul de construcŃie a socialismului. Astfel, la 19 ani se află în faŃa unei dileme: să rămână în Ńara natală şi să accepte regimul comunist ori să traverseze frontiera în căutarea unui nou drum.

Optează pentru cea de-a doua variantă, alegând ca destinaŃie Belgia, unde descoperă o altă lume, o altă ierarhie a valorilor . La Louvain funcŃiona cea mai importantă universitate catolică din Europa şi prima în care s-a început predarea sociologiei ca un curs autonom. S-a înscris la Şcoala de ştiinŃe politice şi sociale a acestei universităŃi.

Datorită dascălilor întâlniŃi în Belgia, şi-a format crezul că menirea profesorului universitar este de a spune ce gândeşte, de a lansa idei pentru cei care vor să le asculte, de a-i incita să reflecteze asupra lor.

Pentru a-şi aprofunda studiile se înscrie la Şcoala Practică de Înalte Studii de la Sorbona, prilej cu care valorifică noi surse bibliografice din FranŃa şi primeşte stimularea intelectuală pentru a termina teza de doctorat. Aici va întâlni personalităŃi ale lumii ştiinŃifice care-i vor netezi drumul spre criminologie.

În 1956 îşi susŃine teza de doctorat intitulată ,,Crimes et villes” (Crime şi oraşe) la Louvain, pe care o publică doi ani mai târziu la Paris. Finalizează studiile de la Sorbona cu o lucrare consacrată Incestului la Paris

(1958). Şi de această dată principala întrebare era: o crimă considerată eminamente rurală poate surveni într-un mare oraş? Răspunsul era pozitiv, în opinia prof. Szabo.

Cele două evenimente, doctoratul obŃinut la Universitatea din Louvain în Ştiin Ńe sociale şi politice, precum şi absolvirea Şcolii Practice de Înalte Studii de la Paris (Sorbona, 1958) marchează începutul conversiei sociologului către criminologie.

Filiera canadiană era prezentă şi se manifesta deja în Europa. Astfel, în FranŃa, la I.N.E.D., a avut ocazia să-l întâlnească pe Jacques Parizeau, un tânăr profesor canadian, iar pe părintele Norbert Lacoste la Universitatea din Louvain. Acesta din urmă este cel care l-a invitat insistent pe Denis Szabo în Canada, pentru a da viaŃă proiectelor sale.

Acceptă invitaŃia de a preda pentru un an în Canada, dar rămâne definitiv. La vremea aceea trăia Quebecul trăia ,,RevoluŃia liniştită”, o perioadă de tranziŃie, în care vechile şi noile

credinŃe se confruntau. FormaŃiunea criminologică pe care o va construi la Universitatea din Montreal, în cadrul FacultăŃii de ştiinŃe

şi arte, îşi manifestă originalitatea până la a deveni un veritabil model: Modelul Quebec. Acesta reprezintă o sinteză între modelul american, impregnat de sociologie şi modelul european în care se contopesc dreptul penal, psihiatria, psihologia şi sociologia. Pe de altă parte, modelul Québec ilustrează indispensabila articulare între învăŃământ, cercetare şi formare profesională, fiind ulterior apreciat şi răspândit în toată Canada. Modelul a fost instituŃionalizat la iniŃiativa noului–sosit prin înfiinŃarea în 1960 a Departamentului de criminologie, devenit din 1970 Şcoala de Criminologie, ca Şcoală profesională, dotată cu o componentă puternică de cercetare, în care cooperează echipe mixte de specialişti. Programului de „masterat” care a debutat în anii 1960, i s-au adaăugat cel de doctorat a început în 1964 şi ciclul I (cel de licenŃă) în 1967.

Practic, prof. Szabo a fost unul dintre principalii protagonişti ai introducerii criminologiei ca disciplină autonomă în mai multe universităŃi din America de Nord şi din alte zone, precum şi ai recunoaşterii profesiei de criminolog.

Ingrijorat şi preocupat de amploarea fenomenului criminalităŃii, Denis Szabo îşi asumă o altă inovaŃie. Este unul dintre fondatorii SocietăŃii de Criminologie din Quebec, în iunie 1960 şi Secretar general de la înfiinŃarea acesteia până în anul 1969.

O altă dimensiune importantă a activităŃii instituŃionale a profesorului Denis Szabo priveşte înfiinŃarea unei instituŃii de cercetare în cadrul aceleiaşi universităŃi. Este vorba despre Centrul InternaŃional de Criminologie Comparată (CICC), creată în urma unui acord intervenit în mai 1969 între SIC şi Universitatea Montreal. De ce la Montreal ? Aici este locul în care se intersectează culturile europene şi americane, latine şi anglo-saxone. Fondator şi Director al noii instituŃii, profesorul Szabo i-a proiectat cu temeinicie şi perseverenŃă traiectoria ştiinŃifică. C.I.C.C. reuneşte astăzi peste 108 cercetători şi este singurul centru de cercetare francofonă în criminologie din Canada. PoziŃia sa lingvistică în interiorul continentului majoritar anglofon i-a dat o misiune de releu de comunicare şi de integrare între cercetările americane şi europene.

AsociaŃia InternaŃionala a Criminologilor de Limba Franceză reprezintă încă o instituŃie la a cărei naştere a contribuit din plin profesorul Denis Szabo, la acest moment deŃinând calitatea de preşedinte de onoare.

Aceasta asociaŃie are ca principal obiectiv favorizarea dezvoltării relaŃiilor între profesori, cercetători şi practicieni, principalul instrument de comunicare fiind limba franceza.

GraŃie acestor remarcabile realizări putem sa-l considerăm pe prof. Szabo drept Ambasador al criminologiei în lume.

Cu un angajament remarcabil se dedică şi domeniului publicistic. Dovadă a prolificei preocupări în acest sens stau cele peste 15 lucrări şi peste 100 de articole, unele traduse în mai multe limbi străine, pe toate continentele.

O astfel de lucrare este cea pe care o lansăm astăzi. Cartea De la Antropologie la Criminologia comparată reprezintă chintesenŃa întregii sale opere, care, ca şi Beccaria în lucrarea Despre infracŃiuni şi pedepse, în aproximativ 100 de pagini concentrează şi marchează principalele repere istorice ale evoluŃiei acestei discipline.

Lucrarea este alcătuită din 4 părŃi, fiecare constituind o lecŃie sustinută la College de France, o instituŃie unică în peisajul academic al FranŃei. Acest eveniment deosebit trebuie privit ca un aspect ce marchează o recunoaştere a valorii incontestabile a întregii sale activităŃi, un eminent specialist, recunoscut ca atare de comunitatea ştiinŃifică internaŃională, după cum afirmă gazda instituŃiei J.Ruffie.

Recunoaştem în această lucrare gânditorul Denis Szabo al cărui discurs ştiinŃific se situează între empirismul american şi conceptualiamul european, dar deopotrivă pe cercetătorul vizionar, ale cărui previziuni, realizate în 1990 se recunosc în cel de-al doilea deceniu al acestui mileniu.

În aceste patru lecŃii, îşi propune să analizeze „anatomia” criminologiei. Astfel, dacă primele două lecŃii ar putea purta titlul: de la antropologie la criminologie, în următoarele două lecŃii, atenŃia se îndreaptă spre scena socială contemporană, iar accentul se mută pe analiza criminologiei în funcŃie de situaŃie şi într-o perspectivă comparată.

LecŃia 1 intitulată Bazele antropologice ale personalităŃii şi ale organizării sociale, atrage atenŃia asupra personalităŃii şi culturii ca elemente constitutive ale oricărei ştiinŃe despre om. Criminologia trebuie să valorifice datele biologiei, psihologiei precum şi antropologiei culturale şi sociale, considerate fundamentale pentru ea.

Concluzia primei lecŃii gravitează în jurul întrebării Ce ne învaŃă recentele progrese ale biologiei? Mai întâi ea îndepărtează orice violenŃă care diminuează omul, orice SF care ar permite manipularea moştenirii genetice şi a echipamentului neuro-fiziologic al fiinŃei umane, spre a face din ea o fiinŃă conformistă şi conformă cu modelele prestabilite sau impuse.

Totuşi, informarea şi o mai bună înŃelegere a tot ceea ce este viu, pătrunderea universului genomilor, a misterelor fiziologiei creierului, afirmă prof. Szabo , vor permite să desprindem o serie de comportamente periculoase. În legătură cu provcesele de învăŃare, este evidenŃiată importanŃa primilor ani de socializare.

Trebuie să ne întrebăm, îndeamnă prof. Szabo, despre funcŃia şi dispoziŃiile educative şi retributive ale justiŃiei minorilor, care indică, mai mult decât alte sectoare din administraŃia justiŃiei, o criza profundă.

Antropologia culturală ne cheamă să observăm faptele revelatoare ale unui sistem socio-cultural, în permanentă schimbare. Astfel, cultura drogurilor, aceea a „underclass”, a generaŃiilor succesive de imigranŃi, afectează şi slăbesc normele pe care sistemul legal se presupune că le codifică şi pe care aparatul justiŃiei se presupune că le protejează. Antropologia constituie un pasaj obligatoriu pentru criminolog.

În cea de-a doua lecŃie Sursa antropologica a interdicŃiilor. De la Crima natural ă a lui Homo sapiens la incriminarile construite social, autorul îşi propune să examineze impactul asupra criminologiei, definită ca explicaŃie a comportamentului criminal şi procesele de control social, a teoriilor antropologice asupra interdicŃiilor. Continuă cu studiul proceselor de control social, informale şi formale, studiului tradiŃiei care îndeplineşte funcŃia de genă culturală, studiul dreptului în relaŃie cu statul, ultim garant, dar nu universal al controlului social formal. Nu lipsesc întrebările privind invarianŃii şi cultura, precum şi consecinŃele acestei relaŃii în definirea crimei şi a comportamentului criminal.

Criminologia, ca disciplină ştiinŃifică, suferă influenŃa contextului normativ al tipurilor de societăŃi în care evoluează, anunŃă prof. Szabo în debutul celei de-a treia lecŃii, intitulată Cercetarea concepŃiei modene a excluziunilor, delincvenŃelor şi devianŃelor.

Examinând scena mondială contemporană, precizează rolul şi sarcinile criminologiei în contexte socio-politice şi macro-sociologice diferite.

În fiecare societate există o combinaŃie unică între structura socială (distribuŃia pe vârstă, sex, diviziunea muncii sociale, mobilitatea socială şi geografică etc.), cultur ă (uzanŃe şi cutume, valori şi norme) şi personalitatea de bază (profiluri psihologice de trăsături dobândite prin socializare şi integrare culturală). Gradul de integrare a acestor diferite elemente în jurul valorilor culturale le conferă o semnificaŃie atât funcŃională (utilitară), cât şi morală (adeziunea liberă a indivizilor) care permite stabilirea unei tipologii a societăŃilor. Din acest punct de vedere distinge societăŃile integrate unde există o armonie, evident care nu este scutită de tensiuni, între valorile sociale şi individuale, societăŃile parŃial integrate unde se manifestă nu numai tensiuni, dar şi contradicŃii între valorile, normele şi conduitele individuale sau colective şi societăŃile neintegrate care se caracterizează prin opoziŃii aparent insurmontabile între valori, între norme care intră în contradicŃie unele cu celelalte.

Criminologia joacă un rol diferit în fiecare dintre aceste tipuri de societăŃi, atâta vreme cât este tributară gradului de integrare socială. Aceste aspecte constituie nucleul teoriei integrării sociale diferenŃiale, teoria macrocriminologică elaborată de prof. Szabo.

În continuare, aminteşte cele patru abordări ce caracterizează criminologia contemporană: abordarea bazată pe personalitatea criminală; cea care pune accentul pe societatea criminogenă; punctul de vedere interacŃionist conform căruia sistemul de justiŃie penală este cel care constituie cel mai important „producător” de delincvenŃă; în sfârşit, polul victimologic al criminologiei, în cadrul căruia, recent, rolul victimei este privilegiat în criminogeneză şi aparatul penal.

Alte aspect care reŃin atenŃia se referă la criminologia comparatăraportată la cadrul său socio-economic, politic şi juridic şi la liniile esenŃiale ale vocaŃiei criminologiei, subliniind în mod deosebit contribuŃia ei concretă la protejarea libertăŃilor şi la asumarea responsabilităŃilor cetăŃenilor societăŃilor noastre. Misiunea primordială a criminologiei este astăzi cercetarea ştiinŃifică, conchide prof. Szabo.

În lecŃia finală Crima şi justi Ńie în anii 2000, patru serii de observaŃii pentru a delimita subiectul: despre

forŃele care modelează timpul prezent şi care reprezintă provocări pentru omul şi societatea anului 2000; despre criminalitate, considerată element important în deficitul calităŃii vieŃii; despre criminologie, ca ştiinŃa crimei; despre dreptul penal, gardianul tradiŃional al ordinii normative şi politicii penale, în serviciul său.

Dintre forŃele care modelează viaŃa şi relaŃiile sociale, patru se detaşează ca fiind cele mai importante, schimbarea tehnologică, aspiraŃiile egalitare, cunoaşterea şi persoana sau individul uman. În opinia sa, forŃele care modelează omul şi societate, modelează şi criminalitatea.

Autorul încearcă să raspundă altor întrebări: - Cum se prezintă caracteristicile acestei criminalităŃi în lumea occidentală - Care sunt mijloacele de care poate dispune statul de drept liberal pentru a-şi proteja cetăŃenii, ca şi valorile şi normele pe care aceştia din urmă le consacră democratic în drepturile şi instituŃiile lor?

Prof. Szabo anticipa despre delincvenŃa tradiŃională că îşi va menŃine nivelul din anii 1990, dar prevedea manifestarea unor conflicte intragrupruri şi intergrupuri care vor invada câmpul penal, precum şi amplificarea dezbaterilor privind limitele între conduitele deviante şi delincvente.

Politica penală va favoriza în anii 2000 accentuarea rolului privatului şi soluŃiile alternative penalului, aprecia autorul menŃionat. Se vor inventa noi surse, strategii pentru a face faŃă noilor provocări generate în mare parte de creaŃii ale inteligenŃei umane.

În speranŃa ca această sumară prezentare a cărŃii va incita la o lectură mai profundă, aş dori să închei prin a arăta că renumitului profesor i-au fost conferite numeroase premii, medalii, diplome, titluri. I-a fost atribuit titlul de Doctor Honoris Causa de către UniversităŃile Siena (1983), din Budapesta (1985), din Aix-Marseille (1992), Universitatea Panteios (Atena, 1996). Pentru motivele expuse, considerându-l un specialist de renume mondial şi recunoscându-l drept un eminent om de ştiinŃă, Senatul UniversităŃii din Bucureşti, Facultatea de Sociologie şi AsistenŃă Socială i-au acordat Profesorului DENIS SZABO titlul DOCTOR HONORIS CAUSA (21 Aprilie 2004) .

Şi prin prezenŃa sa la Bucureşti, în anul 2004 cu ocazia desfăşurării celui de-al 67-lea Curs internaŃional de criminologie a reprezentat principalul animator din străinătate la dezvoltarea criminologiei în această parte a lumii. În aceeaşi perioadă a susŃinut în calitate de profesor -invitat la Facultatea de Drept a UniversităŃii „Spiru Haret“ o prelegere privind TendinŃele actuale în criminologie.

Mărturie a bogatei sale activităŃi ştiinŃifice stau nenumăratele OrganizaŃii internaŃionale, AsociaŃii ştiinŃifice şi profesionale, instituŃii publice, comisii, comitete al căror membru sau consultant este. Cu o zestre impresionantă de ,,titluri şi calităŃi”, acest ,,magician” care sfidează distanŃele şi legile imuabile ale timpului are în continuare o bogată viaŃă ştiinŃifică.

MulŃumiri dnei traducător Rodica Grigoriu, dnei Angela Moldovan, director la Editura Oscar Print şi, nu în ultimul rând, dnei prof. univ.dr. Rodica Mihaela Stănoiu sub bagheta căreia acest proiect a devenit realitate.

CRIMINOLOGIA ÎNC Ă ÎN DERIV Ă

Ortansa BREZEANU Conf. univ. dr.

1. Deşi demersul de astăzi, iniŃiat de Consiliul Director al SocietăŃii Române de Criminologie, în colaborare

cu Institutul de Cercetări Juridice „Academician Andrei Rădulescu” – Departamentul de Drept Public „Vintilă Dongoroz”, vine destul de târziu – în raport cu data când soarta criminologiei a fost decisă, din motive nu mult diferite faŃă de cele din trecut, această întâlnire a noastră are totuşi şansa – dacă Ńinem seama şi de calitatea participanŃilor - de a găsi împreună unele soluŃii prin care să ieşim din impas.

Poate că binele pe care-l generează răul făcut prin desfiinŃarea fără drept de apel a Institutului NaŃional de Criminologie – după 5 ani de la înfiinŃarea acestuia – după ce a fost folosit ca răspuns la vremea respectivă la Recomandarea I din Raportul GRECO, Strasbourg 2004, Raport de conformitate pentru România17 – îl reprezintă tocmai această trezire la realitate a comunităŃii criminologice din România – ca să folosesc un termen împrumutat de la Denis Szabo – utilizat de acesta în 2003, la inaugurarea INC – comunitate, care s-a dezvoltat odată cu lărgirea spaŃiului universitar juridic.

Să ne punem întrebarea ce realizăm dacă stăm pe loc, care-i rostul nostru atunci când ne lăsăm purtaŃi doar de împrejurări ? W.S. Maugam spunea că amânarea este faptul care ne fură timpul, şi avea dreptate. Cu cât aşteptăm

17 Vezi Raportul în întregime, în Revista de criminologie, de criminalistică şi de penologie nr.4/2004, p. 1-3.

mai mult să vină de undeva o soluŃie, cu atât confirmăm că hotărârea tranşantă de a se desfiinŃa INC a fost cea mai bună.

Nu ne rămâne decât să întreprindem măsuri încât această „comunitate criminologică” să se facă auzită şi văzută în acŃiuni de amploare prin care deocamdată să suplinim structura înfiinŃată şi desfiinŃată şi de ce nu, să insistăm direct la forurile care prin natura atribuŃiilor lor sunt interesate să cunoască cum stau lucrurile.

Pe fondul unui interes general diminuat de lipsa de interes pentru cunoaşterea cauzelor criminalităŃii, supun reflecŃiei, posibilitatea ca în statutul SocietăŃii române de criminologie să se prevadă un punct distinct cu privire la comunitatea criminologică din învăŃământ. Aceasta ar urma să aibă reprezentanŃi de drept în Comisia ştiinŃifică a SocietăŃii. În acelaşi sens, găsesc necesar ca în oraşele cu universităŃi – să se organizeze filiale acolo unde nu sunt şi să se reorganzeze cele existente. Unele chiar ar putea să fie conduse de către cadre didactice din sfera criminologiei care au posibilitatea să formeze nuclee de cercetare din rândul studenŃilor.

Confruntarea cu unele atitudini repulsive oficiale ce au apărut în ambianŃa comunităŃii criminologice ne-a făcut să înŃelegem că supravieŃuirea criminologiei în perspectiva de a o dezvolta, de a o adapta la realităŃile unui alt mileniu decât cel în care aceasta şi-a început evoluŃia, nu depinde doar de grija guvernanŃilor ci, mai ales de capacitatea de a ne schimba noi înşine formele de intervenŃie în sensul de a adapta o abordare intelectuală integrată în sfera criminologiei dar şi multidisciplinară. Am în vedere crearea unor punŃi de legătură atât între noi cât şi cu factorii de decizie încât înfiinŃarea unei structuri specializate să-i motiveze pe aceştia până la urmă.

Până atunci, s-ar putea încerca formarea – sub egida SocietăŃii – a unui nucleu de cercetare, care să-şi înceapă activitatea cu un Proiect de cercetare integrat – societate, învăŃământ, factori de decizie acolo unde se poate, pe teme de politică penală.

La o asemenea cercetare ar putea să participe şi studenŃii care doresc acest lucru. Ultima chestiune pe care o considerăm de interes major pentru a putea răspunde la provocările secolului 21,

în problema pe care o abordăm este cea a învăŃământului juridic românesc – cu speciala privire la dr.penal. Credem că toŃi beneficiarii acestuia, între care un loc important îl ocupă Ministerul JustiŃiei , Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Public etc, ar trebui să se implice în mod direct, inclusiv prin cerinŃe de specialitate pentru unele discipline, adresate facultăŃilor de drept, pentru ca societatea comânească să beneficieze de o justiŃie pe măsura aşteptărilor.

De altfel, şi instituŃiile de cercetare juridică şi chiar unele asociaŃii (AsociaŃia de ŞtiinŃe penale, Societatea Română de Criminologie) ar putea să contribuie la înlăturarea disfuncŃionalităŃilor care apar la nivelul relaŃiilor instituŃiilor susmenŃionate. Lucrul esenŃial rămâne acela că nimănui nu-i poate fi indiferentă formarea celor ce vor face dreptate în justiŃia română.

Poate o revizuire a cursurilor universitare de criminologie – multe dintre acestea destul de puŃin diferite fie între ele fie faŃă de cele din regimul trecut, ar aduce un suflu nou în problemele discutate aici.

2. Modernitatea a adus cu sine – aşa cum se cunoaşte - apusul vădit al prognozelor emise de criminologi cu privire la fenomenul criminalităŃii, al aşteptărilor lor. Nu s-au confirmat nici previziunile criminologiei socialiste şi nici cele ale criminologiei occidentale, cu state vechi în cercetare, fenomenul fiind chiar mult mai amplu în Ńările bogate. Nu s-a confirmat nici ceea ce s-a încercat să se acrediteze în legătură cu evoluŃia fenomenului infracŃional în ultimul deceniu al secolului XX, deci după dispariŃia „războiului rece”. Se pare că acesta îşi urmează cursul, reflectând prin formele lui de manifestare – tot mai violente şi insidioase prin dinamică, intensitate, volum etc., însăşi dimensiunea schimbărilor care se produc la nivelul fiecărei societăŃi umane în toată amploarea şi particularităŃile lor.

În consecinŃă, prevenirea, continuă să rămână marea obsesie a criminologilor, dar şi obligaŃia lor de a ieşi din comoditatea staŃionării în teoriile care din multe puncte de vedere încep să fie sau sunt deja depăşite.

Dacă criminalitatea reacŃiei sociale, prin atacul frontal asupra criminologiei tradiŃionale (clasică şi pozitivă) şi-a atribuit cu aproape 5 decenii în urmă denumirea de o „nouă criminologie”, se înŃelege că de la criminologia post-modernă se aşteaptă mult mai mult în sensul că aceasta ar trebui să se înscrie pe acea traiectorie pe care ea poate valorifica tot ceea ce rămâne valabil – ce corespunde – din ceea ce s-a realizat în sfera acestei ştiinŃe, în procesul evoluŃiei ei, cu perspectiva aducerii teoriilor la nivelul realităŃilor sociale, culturale, morale şi economice care interacŃionează inclusiv în producerea încălcărilor de lege.

Cu alte cuvinte, criminologia, ca ştiinŃă autonomă şi unitară, în sistemul ştiinŃelor, nu se mai poate mulŃumi cu transcrierea teoriilor în numeroase exemplare prin proliferarea cursurilor de criminologie, şi a altor lucrări, apărând ad-hoc şi criminologi, în multe situaŃii cu o asemenea „specializare” suprapusă peste meseria lor de bază complet diferită.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât doar o nouă criminologie – a treia în evoluŃia acestei ştiinŃe, care să se adapteze cerinŃelor modernităŃii, de data aceasta, ar putea, având avantajul experienŃelor primelor două, dezvoltate pe parcursul a mai bine de un secol, precum şi ale posibilităŃilor de comunicare şi cooperare, inclusiv pe plan

internaŃional, în contextul în care lumea nu mai este împărŃită în două lagăre, să aducă teoriile criminologice la realităŃile acestui prim deceniu al începutului de mileniu.

Altfel spus, este vorba de ceea ce s-a obŃinut în mai bine de o sută de ani pe vremea când aceasta se numea antropologie criminală – să treacă prin filtrul unei gândiri ştiinŃifice moderne despre om şi societate, cu toate contradicŃiile care macină de multe ori suportul, adică realităŃile şi reacŃiile sociale.

Cunoscută fiind violenŃa în societate şi faptele violente săvârşite în public, sugerez a se adăuga o nouă paradigmă în strategiile de prevenire a criminalităŃii menită să sensibilizeze factorii de control social şi în privinŃa crizei pe care o traversează politica penală pe fondul situaŃiilor de criză (morală, economică, socială etc.) care se confruntă în societatea românească în prezent şi anume: proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităŃilor de prevenire să aibă ca punct de plecare consecinŃele actelor violente produse prin evidenŃierea climatului violent din comunitate. Cu alte cuvinte, prevenirea să se plieze pe actualitatea consecinŃelor criminalităŃii violente şi reforma justiŃiei penale, pe fondul asanării climatului comunitar pentru a face posibile alternative la închisoare.

Astfel, s-ar aplica şi în Ńara noastră RezoluŃia ECOSOC 2001/11, cu privire la acŃiunea promovării unei preveniri comunitare eficiente a criminalităŃii adoptate în baza DeclaraŃiei de la Viena asupra criminalităŃii şi justiŃiei penale din anul 2000.

Cum până la intrarea în vigoare a noului Cod penal – în care sunt prezentate şi sancŃiuni neprivative de libertate – mai sunt 2 ani - credem că este necesar să fie pregătit terenul pentru o reală reformă în justiŃia penală inclusiv prin reducerea nivelului violenŃei la nivel comunitar18.

De altfel, tentativa de a sintetiza producŃia ştiinŃifică în favoarea unei problematici date este importantă pentru oricare dintre ştiinŃele omului şi, mai ales, pentru criminologie, ale cărei date parŃiale sunt integrate într-o optică globală, iar semnificaŃia unor noŃiuni disciplinare sunt adaptate pentru a fi integrate în contextul interdisciplinar.

O asemenea perspectivă despre care M. Ralea ar spune că „a pune ordine în idei e un act de salubritate intelectuală”19, atrage prin natura ei, unele obligaŃii din partea specialiştilor (în activitatea teoretică şi practică) în direcŃia introspectării unor domenii – din sfera criminologiei – pentru a putea prezenta, cel puŃin în linii mari, stadiul în care se găsesc – adică, punctul de plecare în eventualele noi abordări.

Sper că aspectele ce preced, supuse reflecŃiei şi cu alte prilejuri20 să constituie cel puŃin un semnal pentru cooperarea necesară de a nu scăpa criminologia sub nivelul la care s-a reuşit să fie adusă prin eforturi depuse în condiŃii destul de vitrege de oamenii de ştiinŃă şi cercetătorii români21.

Nu ar fi lipsit de importanŃă dacă s-ar implica mai mult în scoaterea criminologiei din criză, Societatea InternaŃională a Criminologiei – disciplina de care se ocupă de 75 de ani (înfiinŃată în 1934) - sau chiar să declanşeze o cercetare amplă, interdisciplinară la nivel internaŃional. Păstrând proporŃiile, dau ca exemplu Proiectul asupra Genomului Uman organizat de SUA mai ales cel din 1991 care a atras atât cooperarea echipelor de cercetare din toate ramurile geneticienilor din Ńară cât şi a europenilor şi japonezilor.

18 Vezi. O.Brezeanu, Frica, insecuritatea şi atacurile în public – concepte posibile pentru o nouă paradigmă în strategia de prevenire a criminalităŃii , în curs de apariŃie în cadrul volumului de comunicări ştiinŃifice al Institutului de Cercetări Juridice „Academician Andrei Rădulescu” 19 Vezi, Explicarea Omului, 1972, Editura Minerva, 1972, ediŃia a II-a, p.2. 20 Este vorba de naivitatea mea (uşor de perceput şi din debutul intervenŃiei) de a mai crede că se poate face mai mult pentru a aduce criminologia în spaŃiul ei real. 21 A se vedea I. Tanoviceanu, Un pericol naŃional creşterea criminalităŃii în România – cauzele şi mijloacele de îndreptare (1896); Vezi cu titlu de exemplu : Octavian Loghin, Curs de criminologie, partea I, Iaşi, 1970 şi Curs de criminologie şi ştiinŃa penitenciară, Iaşi, 1973; Lucia Moldovan, Curs de criminologie, Cluj, 1976; Rodica Mihaela Stănoiu, Metode şi tehnici de cercetare în criminologie, Bucureşti, Editura Academiei, 1981; Constantin Păunescu, Coordonate metodologice ale recuperării minorului inadaptat, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1984; Aurel Duicu, Criminologie, Editura UniversităŃii Bucureşti, 1985; Rodica Mihaela Stănoiu, Introducere în criminologie, Editura Academiei, Bucureşti, 1989; Vezi de exemplu : Ion Gheorghiu-Brădet, Criminologie generală românească, Braşov, 1993 ; Aurel Dincu, Bazele criminologiei, Editura Proarcadio, Bucureşti, 1993; Rodica Mihaela Stănoiu (coord), Ortansa Brezeanu, Tiberiu Dianu, TranziŃia şi criminalitatea, Editura Oscar Print, Bucureşti, 1994 (a primit premiul Academiei Andrei Rădulescu); Gh. Scripcaru, T.Pirozynski, Criminologie clinică şi relaŃionată, Editura Symposium, Iaşi, 1995; Rodica Mihaela Stănoiu, Criminologie, vol.I, Editura Oscar Print, Bucureşti, 1995 ; Valerian Cioclei, Criminologie etiologică, Editura Actami, Bucureşti, 1996 ; G. Nistoreanu, C.Păun, Criminologie, Editura Europa Nova, Bucureşti, 1996; Ortansa Brezeanu, Minorul şi legea penală, Editura All Beck, Bucureşti, 1998 ; Valerian Cioclei, Manual de criminologie, Editura All Beck, Bucureşti, 1998; Ion Oancea, Probleme de criminologie, Editura All Educational SA Bucureşti, 1998;Ortansa Brezeanu, Prevenirea criminalităŃii la început de mileniu (coord.), Edititura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2001 şi Gheorghe Scripcaru, Vasile Astărăstoae, Criminologie clinică, Editura Polirom, Iaşi, 2003.

Printr-o asemenea modalitate, criminologia – implicând şi nivelul actual al ştiinŃelor ce i-au asigurat suportul iniŃial (unificarea criminologilor specializate) şi care într-un fel sau altul se ocupă şi de fenomenul infracŃional – ar fi în măsură să stabilească postulatele fundamentale actuale ale obiectului ei de cercetare printr-o reredefinire a conceptelor de crimă, criminal, criminalitate (şi ca fenomen social).

3. Fără a mai lărgi discuŃia, globalizarea, criminalitatea organizată naŃională, transnaŃională, actele de terorism, traficul de persoane, arme, droguri, prostituŃia turistică etc. sunt numai câteva din marile probleme ce preocupă întreaga omenire.

Criminologia, în contextul menŃionat, nu se poate mulŃumi doar cu ceea ce s-a realizat până în prezent şi mai ales nu se poate impune mai mult prin participarea la unele manifestări internaŃionale sau prin dezvoltarea temelor Congreselor ONU specifice (11 Ńinute până în prezent) – transformate apoi în numeroase întâlniri ştiinŃifice consumându-se până la urmă tone de hârtie.

Nu este lipsit de importanŃă ca cei care se ocupă cu studiul cauzelor şi prevenirea lor, dar şi cadrele didactice din învăŃământul juridic universitar, să beneficieze de teorii actuale din care să rezulte cum mai arată infractorul în mileniul III, faŃă de „omul delincvent” al lui Cesare Lambroso de acum 133 de ani – ca să dăm doar acest exemplu.

În încheiere, pot să spun, că este insuficient să doreşti să faci ceva, trebuie să şi poŃi. Şi, cum pot eu să organizez o structură care să rezolve, cel puŃin în linii mari, chestiuni ca cele enunŃate mai sus din moment ce de trei decenii tot sugerez şi am ajuns acolo de unde am plecat. Merită să amintesc ca şi înainte de 1989, România era singura Ńară dintre Ńările socialiste care nu avea o asemenea structură. Dar existau atunci oameni interesaŃi de, cercetarea fenomenului infracŃional din unele instituŃii ale statului – cum sunt Procuratura Generală şi Ministerul de Interne.

În zilele noastre mai vorbim de criminologie şi reuşim să transmitem spiritul acestuia graŃie Revistei de criminologie, de criminalistică şi de penologie editată sub răspunderea Ministerului Public şi a Ministerului JustiŃiei.

DE CE AVEM NEVOIE DE UN NOU INSTITUT DE CRIMINOLOGIE ?

Conf. univ. dr. Gheorghe FLORIAN

Universitatea Hyperion – Bucureşti

Lumea în care trăim traversează o perioadă în care flagelurile sociale cunoscute - criminalitatea, corupŃia, şomajul, sărăcia, drogurile, alcoolismul -, sunt amplificate de crima organizată, de degradarea mediului urban, de factori subtili precum abuzurile, discriminările, absenŃa controlului, promovarea violenŃei. ToŃi aceşti factori se conjugă şi amplifică vulnerabilitatea socială. Grupurile care suferă cel mai mult din cauza ratei înalte a criminalităŃii, rămân mereu aceleaşi: tinerii, vârstnicii, femeile, persoanele singure, cei care trăiesc în cartiere marginalizate şi cei care nu găsesc locuri pe piaŃa muncii.

EvoluŃiile contemporane demonstrează pericolul criminalităŃii pentru dezvoltarea socială dar şi dreptul cetăŃenilor de a trăi în securitate şi necesitatea elaborării unei strategii pe termen lung pentru a evita mersul spre o societate terorizată. Ca urmare, prevenirea criminalităŃii devine un imperativ al acestei perioade pentru România, în care obiectivele principale sunt ordinea socială, supravegherea şi evaluarea riscurilor în timp şi spaŃiu, consolidarea mecanismelor de respectare a legilor, informarea şi solidarizarea publicului la acŃiunile preventive.

Un nou Institut de Criminologie va trebui conceput ca o structură generatoare de cunoaştere ştiin Ńifică şi modalităŃi de intervenŃie în domeniul prevenirii şi controlului criminalităŃii pentru Guvernul României, pentru ministerele reprezentative în eforturile de diminuare a criminalităŃii, şi, desigur, pentru întreaga societate românească. Acest rol este impus de particularităŃile fenomenului infracŃional cu care se confruntă în prezent Ńara noastră: faptul că a devenit un fenomen generalizat şi agresiv care s-a infiltrat în activităŃile guvernamentale şi economice, faptul că sentimentul de insecuritate al populaŃiei s-a amplificat şi opinia publică cere măsuri represive vizibile, faptul că tribunalele sunt aglomerate iar poliŃia pare depăşită de dimensiunile fenomenului. În aceste condiŃii există riscul ca ineficacitatea justiŃiei penale şi a măsurilor destinate asigurării ordinii sociale să afecteze încrederea cetăŃenilor în capacitatea statului de a-i proteja. O Ńară fără un institut de criminologie e mai puŃin credibilă atunci când se angajază prin instituŃiile sale să apere cetăŃenii şi bunurile lor, graniŃele şi ordinea de drept, să menŃină un climat social liniştit, să impună legea în situaŃii de o mare diversitate. Nu doar Ńările bogate au numeroase facultăŃi şi institute de criminologie: multe Ńări

africane au asemenea institute care ajută autorităŃile să înŃeleagă şi să gestioneze problemele atât de complexe privind criminalitatea.

Iată şi un alt argument pentru un nou Institut de Criminologie. Costurile criminalităŃii în România sunt enorme: pierderile de vieŃi omeneşti, îngrijirile medicale şi psihologice acordate victimelor, corupŃia, furturile de bunuri aparŃinând cetăŃenilor sau firmelor, fraudele economice şi fiscale, fraudele vamale, tulburarea ordinii publice, schimbarea obiceiurilor oamenilor determinate de teama de infracŃiuni, comerŃul clandestin şi profiturile din lumea interlopă, cheltuielile firmelor particulare şi de stat pentru a se proteja, cheltuielile privind funcŃionarea poliŃiei, jandarmeriei, parchetelor, tribunalelor şi penitenciarelor. La acestea se mai adaugă şi alte aspecte greu de cuantificat dar producătoare de mari suferinŃe: vieŃile distruse ale rudelor victimelor criminalităŃii, reacŃiile de răzbunare, neîncrederea ce survine în relaŃiile sociale, frica permanentă de o nouă agresiune, pierderile turistice şi culturale, imaginea defavorabilă a Ńării în ochii străinilor. Abordarea matură şi profesională a complexităŃii fenomenului infracŃional contemporan impune cu necesitate existenŃa unui puternic Institut de Criminologie: pe lângă miile de miliarde de lei aduse pagubă cetăŃenilor Ńării şi economiei naŃionale prin extinderea fenomenului infracŃional, costurile determinate de funcŃionarea institutului ar fi insignifiante.

Institutul va avea ca obiective fundamentale realizarea de studii şi cercetări pentru a oferi o viziune unitară asupra criminalităŃii, prognoze privind evoluŃia viitoare a fenomenului infracŃional şi atragerea atenŃiei asupra abordării cauzelor sale reale. De asemenea, institutul va avea menirea să propună elemente de reflecŃie şi programe de prevenire a criminalităŃii, va elabora teorii explicative privind criminalitatea contemporană, va propune politici penale şi penitenciare coerente, va realiza cercetări privind carierele infracŃionale, va evalua calitatea programelor locale de prevenire şi eficacitatea parteneriatelor în domeniu, va coopera cu specialişti din instituŃii similare din Ńară şi străinătate.

Astfel proiectat, Institutul de Criminologie va deveni o şcoală de gândire în domeniul justiŃiei penale, un mediator între cercetarea ştiinŃifică şi activitatea practicienilor. Statisticile privind cifrele criminalităŃii date publicităŃii de unele ministere, nu pot funda măsuri eficace într-o localitate sau într-o perioadă de timp. Deşi utile, statisticile nu sunt decât începutul evaluărilor complexe şi profunde, primul pas în căutarea soluŃiilor potrivite.

Noul Institut de Criminologie nu va putea exista fără a fi prezent în reuniuni naŃionale şi internaŃionale, fără o “Revistă de criminologie, criminalistică şi penologie”, fără o bibliotecă de specialitate şi o bancă de date privind criminalitatea în România („Observator naŃional al criminalităŃii”), f ără o pagina electronică de calitate. Desigur, institutul se va implica şi în formarea personalului care doreşte să-şi construiască o carieră în domeniul prevenirii şi controlului criminalităŃii, asigurând cunoştinŃe de bază în domeniul criminologiei precum şi informarea specialiştilor cu noile tendinŃe în domeniul criminalităŃii şi strategiilor moderne de prevenire utilizate în alte Ńări.

Succesul activităŃii noului Institut de Criminologie va fi determinat de un climat politic şi guvernamental favorabil cunoaşterii ştiinŃifice a problemelor sociale, de resursele financiare alocate, de calitatea experŃilor, de menŃinerea orientării practice a programelor de prevenire, de armonizarea colectării datelor pentru a configura dimensiunile criminalităŃii actuale, de crearea mecanismelor de colaborare cu instituŃii reprezentative pentru prevenirea şi combaterea criminalităŃii.

ÎnfiinŃarea unui nou Institut de Criminologie va avea o semnificaŃie deosebită pentru cei preocupaŃi de construcŃia statului de drept în acord cu exigenŃele europene dar şi pentru faptul că pacea socială şi prevenirea infracŃiunilor este în primul rând o problemă de guvernare care nu poate fi realizată fără o structură înalt specializată în acest domeniu.

SINTEZA PRIVIND ACTIVITATEA FOSTULUI INSTITUT NATIO NAL DE CRIMINOLOGIE

dr. Dorinica IOAN

Institutul NaŃional de Criminologie a fost înfiinŃat la finele anului 2002 prin HG nr. 772/2002, ca instituŃie

publică aflată în subordinea Ministerului JustiŃiei. Anul 2003 a fost primul an de funcŃionare efectivă a Institutului NaŃional de Criminologie fiind primul

institut cu acest profil din România - instituŃie specializată în cercetarea ştiinŃifică a fenomenului criminalităŃii din România, prin elaborarea unor studii specifice de diagnoză şi prognoză.

Încă din primul an de la înfiinŃare s-a avut în vedere asigurarea bazei documentare, prin organizarea bibliotecii şi crearea unui fond de carte de specialitate, informatizarea activităŃii prin achiziŃionarea de calculatoare, conectarea la Internet, precum şi formarea echipelor de cercetare alcătuite din consilieri juridici, psihologi, sociologi, statisticieni pentru realizarea de studii interdisciplinare.

Lansarea oficială a Institutului a avut loc în data de 18 martie 2003 şi a avut, alături de de alte personalităŃi consacrate în domeniu, ca oaspete de onoare pe reputatul criminolog profesorul Denis Szabo, preşedinte de onoare al SocietăŃii InternaŃionale de Criminologie.

În scurta perioadă cât a funcŃionat (până în ianuarie 2007) au fost derulate o serie de proiecte de cercetare realizate in colaborare cu alte organisme interne sau internaŃionale cu preocupări similare în domeniul prevenirii şi controlului fenomenului criminalităŃii precum şi cercetări proprii dintre care amintim: • Ambasada Britanică la Bucureşti a acordat Institutului NaŃional de Criminologie asistenŃă financiară, în cadrul

unui proiect derulat în perioada octombrie 2003 - martie 2004. Proiectul a vizat în principal, furnizarea unei baze documentare, incluzând lucrări şi publicaŃii de specialitate recente, achiziŃionarea unor echipamente informatice performante precum şi finanŃarea participării la cel de-al doilea Congres de Criminalitate Informatică, Londra, februarie 2004.

• Consiliul Europei (seminarii) • Criminalitatea informatică în România şi Bulgaria, martie 2004; • Strategii anticorupŃie, septembrie 2004. • Strategii împotriva criminalităŃii economice, mai 2005. • CorupŃia şi democraŃia, septembrie 2006 • Proiectul Integrat Răspunsuri la violenŃa cotidiană într-o societate democratică, iunie 2003 - noiembrie 2004; • Participarea la elaborarea Anuarului Statistic European al CriminalităŃii şi JustiŃiei Penale, ediŃia a III-a, 2000 -

2003. • Societatea InternaŃională de Criminologie. • Institutul NaŃional de Criminologie a organizat, sub auspiciile SocietăŃii InternaŃionale de Criminologie, la

Bucureşti în 28 - 30 aprilie 2004 cel de-al 67-lea Curs InternaŃional de Criminologie cu tema “Criminologie şi siguranŃă publică: prevenirea şi controlul criminalităŃii într-un stat de drept”. A fost pentru prima dată, după mai bine de o jumătate de secol de când Societatea InternaŃională de Criminologie organizează cursuri de acest fel, când un asemenea eveniment s-a organizat în România de către fostul INC, la numai un an şi jumătate de la înfiinŃare. Cursul s-a bucurat de prezenŃa a peste douăzeci de personalităŃi de prim rang ale criminologiei mondiale din Canada, FranŃa, Germania, Grecia, ElveŃia, Finlanda, Italia, Portugalia, Ungaria. România a fost reprezentă de oficialităŃi, profesori universitari, magistraŃi, poliŃişti, alŃi specialişti. De asemenea, cercetătorii fostului Institut NaŃional de Criminologioe au fost o prezenŃă activă la numerosae

manifestări ştiinŃifice organizate de Ministerul JustiŃiei, Ministerul AdministraŃiei şi Internelor, AdministraŃia NaŃională a Penitenciarelor, ONG-uri (LADO, Centrul de Resurse Juridice, ARDOR etc.) sau la diferite manifestări ştiinŃifice în străinătate cum ar fi: Consiliul de Cercetări Criminologice din cadrul Consiliului Europei, ReŃeaua InternaŃională a Bibliotecilor din JustiŃia Penală şi Criminologie, Congresul Mondial de Criminologie din 2003, Proiectul integrat «Răspunsuri la violenŃa cotidiană într-o societate democratică» etc.

Proiecte de cercetare Proiectele de cercetare au fost axate pe câteva direcŃii principale şi anume: corupŃie, violenŃă, prevenirea

criminalităŃii, justiŃie restaurativă, delincvenŃă juvenilă, victime. Interne • CorupŃia. Cadrul conceptual şi normativ • PercepŃia fenomenului de corupŃie în România în perioada de tranziŃie • Analiza datelor statistice privind infracŃiunile de corupŃie în perioada 1990-2004 • Analiza criminologică a infracŃiunilor intenŃionate care au avut ca urmare moartea victimei • Dinamica tipurilor de infracŃiuni, pe categorii specifice de minori delincvenŃi, măsuri educative şi pedepse

aplicate în perioada octombrie 2003-martie 2004 • Politici penale şi dinamica infracŃiunii de omor în ultimii 20 de ani. ParticularităŃi socio-demografice ale

autorilor şi victimelor infracŃiunii de omor • Politici penale şi dinamica infracŃiunii de omor în ultimii 20 de ani. DeŃinuŃii şi realaŃiile în mediul carceral.

Interviul – studii de caz • Programe de justiŃie restaurativă în lumea contemporană (analiză documentară) • ViolenŃa domestică • Femeia criminal – dimensiuni psiho-sociale • Interviul – definiŃie şi cadru teoretic. Studii de caz • Analiza fenomenului violenŃei în societatea românească (1990-2002) • ViolenŃa în şcoală

• PercepŃia şi dimensiunile violenŃei în anumite zone ale capitalei. Studiu pilot: sectorul 2 • Abordare psiho-socială a sinuciderii ca formă a violenŃei. Analiză documentară. • MotivaŃia infracŃională la persoanele adulte care execută pedepse privative de libertate. • Prevenirea criminalităŃii.Teorie şi practică • ÎnvăŃământul superior juridic din România • PoziŃia şi atribuŃiile experŃilor în legislaŃia altor Ńări. Studiu comparativ • Studiu de drept comparat privind dreptul procesual penal • JustiŃia pentru minori. Studiu de drept comparat • PercepŃia publică a fenomenului corupŃiei în România. Analiză comparativă cu rezultatele cercetării din 2004. În parteneriat internaŃional • Dinamica tipurilor de infracŃiuni, categorii specifice de minori delincvenŃi, măsuri educative şi pedepse aplicate

minorilor în perioada octombrie 2003 - martie 2004, UNICEF. • Proiectul Integrat Răspunsuri la violenŃa cotidiană într-o societate democratică, iunie 2003 – noiembrie 2004 • Participarea la elaborarea Anuarului Statistic European al CriminalităŃii şi JustiŃiei Penale, ediŃia a III-a, 2005 • Traficul de femei din România în Germania în scopul exploatării sexuale, în colaborare cu UNICRI, Ministerul

JustiŃiei, OrganizaŃia InternaŃională pentru MigraŃie, 2004-2005 • ViolenŃa în şcoală, UNICEF, 2004 – 2005 • Strategii de prevenire şi combatere a fenomenelor de violenŃă la nivelul instituŃiilor şcolare, 2005 – 2006 • Proiecte AGIS, Comisia Europeană • Admisibilitatea probelor electronice în instanŃă: lupta împotriva criminalităŃii informatice: 2005 -2006.

Coordonator Cybex, Spania. Parteneri: Marea Britanie, Spania, Italia • Factorul Gender în Sistemul JustiŃiei pentru Minori, 2005-2006. Coordonator: Departamentul de JustiŃie pentru

minori, Ministerul JustiŃiei Italia. Parteneri: Italia, Spania, FranŃa, Germania • Studiu pilot privind cererea de servicii sexuale în condiŃiile traficului de persoane, 2006 -2007. Coordonator:

Italia. Parteneri: Suedia, Olanda Studiile efectuate s-au regăsit pe site-ul fostului Institut NaŃional de Criminologie, unele dintre ele au fost

publicate sub forma de cărŃi sau articole în reviste de specialitate, altele au fost prezentate la diferite manifestări ştiinŃifice interne sau internaŃionale. De asemenea, ele se regăsesc şi la Biblioteca Ministerului JustiŃiei.

Le mulŃumim tuturor celor care au sprijinit Institutul NaŃional de Criminologie pentru realizările sale in perioada de funcŃionare.

SOCIETATEA ROMÂN Ă DE CRIMINOLOGIE ŞI CRIMINALISTIC Ă (S.R.C.C.) Sinteza activităŃii SocietăŃii în perioada 1999-2009

V. TEODORESCU secretar general S.R.C.C.

Obiectul generic al criminologiei îl reprezintă criminalitatea ca fenomen social global. Ca ştiinŃă criminologia abordează problemele stării, dinamicii, precum şi apărării sociale a valorilor ocrotite de legea penală contra criminalităŃii:infracŃiuni comise într-un anumit timp şi spaŃiu naŃional.

Criminalitatea real ă însumează totalitatea infracŃiunilor săvârşite pe un anumit teritoriu într-o perioadă determinată.

Criminalitatea aparentă cuprinde totalitatea infracŃiunilor descoperite. Criminalitatea legală cuprinde totalitatea infracŃiunilor pentru care s-au pronunŃat hotărâri de condamnare

rămase definitive. DiferenŃa între criminalitatea reală şi criminalitatea aparentă sau descoperită, numită cifra neagră a

criminalit ăŃii , reprezintă infracŃiunile ce rămân necunoscute de către organele judiciare. Obiectul criminologiei are în vedere criminalitatea reală, cercetarea ştiinŃifică încercând prin metode şi

tehnici din ce în ce mai perfecŃionate să surprindă dimensiunile reale ale fenomenului. Înfiin Ńată în martie 1990, Societatea Română de Criminologie şi Criminalistică a fost înscrisă la Judecătoria

Sectorului 1 ca persoană juridică prin sp. 1182 din 10 aprilie 1990.

Iată câteva din argumentele prezentate instanŃei la înfiinŃarea SocietăŃii Române de Criminologie şi Criminalistică:

Transformările profunde pe care societatea românească le străbate ca urmare a RevoluŃiei din decembrie 1989, impun reunirea tuturor forŃelor creatoare ale naŃiunii interesate în elaborarea unui cadru democratic şi a unor structuri organizatorice suple menite să contribuie la apărarea valorilor sociale fundamentale şi a drepturilor şi libertăŃilor cetăŃeneşti.

Una din condiŃiile esenŃiale ale realizării acestui deziderat este asigurarea unui climat social de linişte şi siguranŃă tuturor cetăŃenilor.

În acest cadru se înscrie şi înfiinŃarea SocietăŃii Române de Criminologie şi Criminalistică. Formată din specialişti cu experienŃă în domeniile descoperirii şi prevenirii faptelor antisociale precum şi

din tineri doritori să se formeze în aceste direcŃii, Societatea Română de Criminologie şi Criminalistică îşi desfăşoară o activitate teoretică şi practică menită să contribuie la progresul acestor discipline ştiinŃifice, la valorificarea rezultatelor obŃinute în actul de decizie politico-penal precum şi la înfăptuirea operei de justiŃie în România.

Societatea Română de Criminologie şi Criminalistică s-a înfiinŃat prin acordul a 73 persoane şi cu un fond de 1125 lei, astăzi., sunt 780 membri şi în contul bancar sunt 33000 lei.

Dintre iniŃiatorii care şi-au exprimat consensul pentru înfiinŃarea SocietăŃii (S.R.C.C) menŃionăm pe doamnele prof. univ. dr. Rodica Mihaela Stănoiu care a şi fost aleasă preşedinta SocietăŃii, conf. univ. dr. Ortansa Brezeanu, dr. Nicoleta Iliescu, Filisanu Cristina, iar dintre domni menŃionăm pe prof. univ. dr Lucian Ionescu, prof. conf. dr. Dincu Aurel, prof. univ. dr. Stancu Emilian, prof. univ. dr. Tudorel Butoi, prof. univ. dr. Cioclei Valerian, prof. univ. dr. Buneci Petre, prof. univ. dr. Nistoreanu Gheorghe, experŃi Păşescu Gheorghe, FrăŃila Adrian, Munteanu Ion, dr. Hurdubaie Ioan. Au fost membrii fondatori şi magistraŃi- procurori şi judecători precum şi avocaŃi şi studenŃi.

Conducerea SocietăŃii este asigurată de la înfiinŃare până în prezent de un colectiv condus de dna prof.univ. dr Rodica Mihaela Stănoiu şi preşedinte executiv până la începutul anului 2009 a fost domnul prof. univ. dr Lucian Ionescu specialist în criminalistică pasionat de această profesiune şi care s-a achitat cu cinste şi devotament de obligaŃiile de preşedinte executiv - activitate pentru care îi aducem şi cu acest prilej mulŃumirile noastre. În prezent preşedinte executiv este domnul conf. univ. dr. Emilian Stănişor.

De-a lungul celor aproape două decenii de activitate, SRCC a organizat simpozioane naŃionale sau internaŃionale şi a fost reprezentată la reuniuni ştiinŃifice internaŃionale:

DirecŃia Generală a Penitenciarelor - „Schimbare şi reformă în sistemul penitenciar- RelaŃia personal-deŃinuŃi în noile condiŃii social politice”

Paris - „ A 2-a ConferinŃă internaŃională în România asupra securităŃii drogurilor şi prevenirii criminalităŃii în noile aglomerări urbane

Strasbourg - Al X-lea colocviu criminologic organizat de CE „DelincvenŃa juvenilă şi politica în domeniul criminalităŃii”

1992 – AICLF „Criminologia şi Drepturile Omului” 1993- Al XI-lea Congres al SIC „Schimbările social-politice şi criminalitatea, o provocare pentru secolul

XXI” ICJ – „Criminalitatea şi mass-media” 1994- „Valoarea probantă a expertizei criminalistice în stabilirea adevărului” 1995 – „Cercetarea probelor materiale în investigaŃiile judiciare Ministerul JustiŃiei” 1997 – Cluj – „Fenomenul criminalităŃii azi” Bucureşti – „Mijloace tehnico-tactice criminalistice de descoperire şi de combatere a crimei

organizate şi a altor genuri de infracŃiuni” 1998 – Cluj- „Criminalitatea- probleme şi soluŃii actuale” 1999 – Penitenciarul Rahova – „Terapie şi resocializare- realităŃi şi perspective” Cluj – „Criminalistica românească la sfârşit de secol. Umbre şi Lumini” 2000 - Baia Mare- „Probleme actuale ale criminalisticii româneşti” Penitenciarul Rahova – „DeŃinuŃi periculoşi – aspecte criminologice şi penologice 2001- Cluj – „Coordonate actuale ale criminalisticii româneşti” Bucureşti – Penitenciarul – „InstituŃie penală şi educaŃională” 2002- INM – „Deontologie şi justiŃie penală” 2003 – Ungaria – „Noi tendinŃe ale criminologiei şi politicii penale în Europa Centrală şi de Est” 18. 03. Inagurarea INC 17 mai Politici penale şi politici penitenciare

Brazilia – Al 13 lea Congres Criminologic „Reducerea criminalităŃii şi promovarea justiŃiei provocări la adresa ştiinŃei, politicii şi practicii”

Sovata - „45 ani de la ÎnfiinŃarea Laboratorului Central de Expertize Criminalistice” 2004 – Doctor Honoris Causa Denis Szabo al 67-lea Curs de criminologie 2005 – Cluj - Al VIII Simpozion InternaŃional de Criminalistică 2006 – Cluj – „Perspective europene de criminalistică” Istanbul – Al X-lea Congres al AICLF Bucureşti – „Modele de prevenire a criminalităŃii în lumea contemporană” 2007 – Cluj- Al IX-lea Simpozion InternaŃional de Criminalisitică Istanbul – Al 70-lea Curs de Criminologie. Abordarea criminologică a atacurilor de la 11 septembrie

2001 2008- Sovata- Congres mondial de Medicină Legală Eforie- A IV ConferinŃă anuală a criminaliştilor Barcelona – Al XV-lea Congres mondial al SocietăŃii InternaŃionale de Criminologie Beijing – ConferinŃa AnticorupŃie Bucureşti – 50 ani expertize criminalistice Bucureşti- „Combaterea criminalităŃii contra patrimoniului arheologi european2 2009 – martie, Bruxelles- Întâlnirea preşedinŃilor grupurilor de lucru ENFSI, în luna mai la Ankara, în iunie

la Zurich Sofia – „JustiŃia şi era digitală” Roma – „Aurul dacilor” Alba –Iulia – „ÎnvăŃământul universitar de criminalistică” ScoŃia – A V-a ConferinŃă a Academiilor Europene şi ŞtiinŃe Legale Bucureşti – „Studiul fenomenului criminal” Cracovia- „Scris de mână” Torino – „Accidentele în trafic” Wisbaden – „Arme de foc” O manifestare deosebită care a avut loc în România, „Criminologie şi Drepturile Omului” al III-lea

Colocviu al AICLF, desfăşurat în perioada 5-6 iunie 1992, la Bucureşti cu concursul SocietăŃii Române de Criminologie şi Criminalistică, Institutul de Cercetări Juridice şi Academia de PoliŃie A. I. Cuza.

Cu acel prilej profesorul canadian Denis Szabo a remarcat că în România există toate condiŃiile pentru crearea unei adevărate Şcoli de Criminologie, dar trebuie identificate modalităŃi pentru valorificarea potenŃialului acestei discipline în elaborarea politicii penale şi a controlului criminalităŃii.

Începând din anul 1999 SRCC a elaborat şi redactat trimestrial Revista de Criminologie, de Criminalistic ă şi de Penologie din care menŃionăm în continuare câteva articole şi studii publicate: în RCCP nr. 4/2008 dr. Ana Bălan a prezentat studiul „Forme ale criminalităŃii în România”, în RCCP 1/2008 conf. univ. dr. Gheorghe Florian a susŃinut opinii interesante despre prevenirea criminalităŃii: Prevenirea criminalităŃii este o urgenŃă a acestei perioade pentru România, o adevărată problemă de bună guvernare pentru a evita mersul spre o societate terorizată, şi care nu poate neglija obiective precum ordinea socială, aplicarea corectă a legilor, supravegherea şi evaluarea activă a riscurilor de orice natură pe întreg teritoriul Ńării. Pentru toate acestea este nevoie de o strategie de prevenire centrată pe dezvoltarea socială, în care puterile publice să aibă rolul principal în coordonarea programelor la nivel naŃional, judeŃean, local.

În lume sunt două modalităŃi de prevenire a delincvenŃei: • prevenirea socială, care apelează la educaŃie iar prin intermediul instituŃiilor şi specialiştilor, împiedică

evoluŃia indivizilor spre inadaptare şi antisocialitate; • prevenire situaŃională, care urmăreşte protejarea persoanelor şi bunurilor cu ajutorul poliŃiştilor şi

experŃilor care stabilesc măsuri eficace în teren, instruiesc cetăŃenii, instalează dispozitive adecvate. Prevenirea socială dezvoltă programe de ameliorare precoce a competenŃelor de viaŃă a minorilor, de

eliminare a carenŃelor parentale, de creare a condiŃiilor pentru o bună evoluŃie intelectuală şi morală a familiei, de îmbogăŃire a mediului intelectual în care trăiesc copiii. RCCP nr. 3/2007, Congresul de Criminologie de la Barcelona, 20-25.07.2008. Criminologia nu este numai o disciplină teoretică ci oferă prin studiile pe care le pune la dispoziŃie o imagine precisă a vulnerabilităŃilor sistemelor precum şi a măsurilor ce pot fi luate pentru a limita dimensiunile infracŃionalităŃii.

RCCP nr. 3/2008

Maroc, 11-13 mai 2008 Al XI- lea Colocviu al AsociaŃiei InternaŃionale a Criminologilor de Limbă Franceză „DelincvenŃă şi schimbări sociale. Modele de viaŃă şi practici de intervenŃie. Dialog Sud-Nord”

RCCP 4/2006 – Un eveniment ştiinŃific remarcabil, lansarea lucrării „Criminologia comprehensivă” de George Basiliade

Simpozionul „Modele de prevenire a criminalităŃii în lumea contemporană”. Diminuarea criminalităŃii a devenit un scop major al epocii actuale pentru că victimele sunt rănite în demnitatea lor, în bunurile, în sănătatea şi în drepturile lor fundamntale.

RCCP 2/2006 – Gheorghe Florian- Proiect de strategie naŃională de prevenirea criminalităŃii Al X-lea Colocviu al AICLF, 22- 23 mai 2006 la Istanbul, reuniune ştiinŃifică la care membrii SRCC au

prezentat: prof. univ. dr Rodica Stănoiu „Tinerii şi delincvenŃii” dr. Constantin Sima „ Prevenirea şi combaterea violenŃei familiale în România” RCCP 2/2005 – Ortansa Brezeanu „Pagini din istoria Criminologiei în România” Colocviul din Grecia

„Dezvoltarea istorică a criminologiei în regiunea Balcanilor” Al 67-lea Curs InternaŃional de Criminologie, 2004, Bucureşti 2005 – Congres naŃional de grafologie, Bulgaria, 2005 RCCP 2/2004 Institutul NaŃional de Criminologie, înfiinŃat prin H.G. 772/18.07.2002 iar la 18.03.2003

inaugurarea şi lansarea internaŃională a Institutului RCCP 1/1999 – Eliot Sorel „ViolenŃa la sfârşitul secolului XX” Pentru mediatizarea activităŃii SRCC, realizările importante au fost cuprinse aşa cum am arătat mai sus în

Revista de Criminologie, de Criminalistică şi de Penologie, această publicaŃie fiind difuzată către parchete şi instanŃe judecătoreşti precum şi către instituŃii de specialitate juridică penală, criminalistică şi de penologie.

De asemenea, Revista susmenŃionată a fost trimisă şi către institute de criminologie din străinătate precum şi către Societatea InternaŃională de Criminologie.

Totodată, această revistă a fost prezentată la târguri de carte precum „Gaudeamus” şi la Salonul de carte organizat anual de Casa de Cultură a Ministerului AdministraŃiei şi Internelor.

Societatea are următorul site: www.criminologie.ro. PLEDOARIE PENTRU ÎNFIIN łAREA INSITUTULUI NA łIONAL DE CRIMINOLOGIE

Minodora CLIVETI

Avocat

Sunt Minodora Cliveti, avocat de profesie, fostă membră a Camerei DeputaŃilor, colegă cu dna. Prof. Stănoiu în delegaŃia României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. În acelaşi timp, doctorand al domniei sale pe o temă de criminologie.

Intervin pentru a-mi expune punctul de vedere cu privire la importanŃa reînfiinŃării Institutului NaŃional de Criminologie, înfiinŃat în timpul ministeriatului dnei. Prof. Stănoiu, în 2003, şi desfiinŃat în 2007.

În ambele situaŃii, voinŃa politică a decis: un guvern de stânga, condus de un jurist cercetător , având un ministru al justiŃiei ca dna Stănoiu, a făcut ca acest Institut să se nască şi să funcŃioneze cu rezultate remarcabile. VoinŃa politică a unui alt ministru al justiŃiei a desfiinŃat Institutul.

Cercetarea este un domeniu de maximă importanŃă, în orice domeniu. Îmi amintesc în 2001, când România era preocupată să închidă, aproape contra cronometru, negocierile de aderare la UE, aveam nevoie de o lege de prevenire şi combatere a violenŃei domestice. Atunci, am fost consiliaŃi de Institutul spaniol pentru drepturile femeilor, care ne-a pus la dispoziŃiei rezultatele unor ani lungi de cercetare.

României nu îi lipsesc oamenii de calitate, perfect pregătiŃi pentru cercetarea criminologică şi criminalistică, dar, din pacate, s-a preferat ca acest domeniu să devină un fel de cenuşăreasă, pierzându-şi, încetul cu încetul, vizibilitatea, mai ales în plan intern, cu efecte dramatice asupra calităŃii actului de justiŃie. Pentru că în afara Ńării, România continuă să fie strălucit reprezentată de cei care au ambiŃia şi calitatea de a nu lăsa renumele ştiinŃei juridice româneşti să piară, propun constituirea unui grup de lobby pentru reînfiinŃarea Institutului şi fac apel la cei prezenŃi, specialişti din toate domeniile juridice, pentru a milita pentru acest obiectiv important.

DESPRE NECESITATEA ÎNFIIN łĂRII UNUI INSTITUT DE CERCET ĂRI CRIMINOLOGICE

Conf. univ. dr. Gheorghe MOCUłA

Decan al FacultăŃii de Drept Universitatea „Bogdan Vodă” Cluj-Napoca

În primul rând vă mulŃumesc pentru invitaŃia adresată de a participa la lucrările Simpozionului InternaŃional care are drept temă „Statutul Criminologiei în înv ăŃământ şi cercetare”. Totodată, vă felicit pentru faptul că aŃi asigurat continuitatea SocietăŃii Române de Criminologie şi Criminalistică de-a lungul a 20 de ani.

Pentru această continuitate apreciez în primul rând efortul depus de doamna prof. univ. dr. Rodica Mihaela Stănoiu în calitate de preşedinte, precum şi respectarea trimestrială a apariŃiei Revistei de Criminologie, de Criminalistic ă şi de Penologie.

Arăt de la început că simt lipsa unui Institut de Cercetare în Criminologie cu atât mai mult cu cât astăzi în România ca şi în Uniunea Europeană suntem copleşiŃi de expansiunea fenomenului infracŃional, de transnaŃionalizarea acestuia.

Cine face astăzi o analiză a fenomenului infracŃional la nivel global? – Nimeni! Astăzi mai mult ca oricând ne confruntăm cu o expansiune a acestui fenomen la nivel european cu o

participare concretă a infractorilor români care prin experienŃa lor contribuie la proliferarea acestui fenomen fără ca cineva să preocupe de individualizarea şi neutralizarea acestui fenomen.

Am lucrat 31 de ani ca procuror şi pot să vă spun că dosarele ce conŃin cazuri concrete nu îŃi permit să faci o cercetare criminologică.

Chiar la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie procurorii nu pot face planuri de anvergură, de multe ori activitatea rezumându-se numai la evidenŃierea unor date statistice, motiv pentru care astăzi procurorul, cel care este conducătorul activităŃii de urmărire penală nu poate acŃiona după programe propriii bazate pe cercetări fundamentale ci, de multe ori, pe cercetările pe care le realizează alte structuri şi mă refer aici la organele de poliŃie, garda financiară, etc.

Mai mult decât atât, nu avem un Institut de Cercetări Criminologice, însă în Europa, în cadrul structurilor specializate şi în special al criminalităŃii organizate s-au constituit direcŃii de analiză şi sinteză care studiază dinamica fenomenului infracŃional, creşterea şi descreşterea acestuia, amploarea, întinderea geografică, intensitatea, frecvenŃa, mărimea şi toate acestea puse la dispoziŃia celor care efectuează activitatea de urmărire penală.

Numai în urma unor cercetări complexe fundamentale poŃi desfăşura anchete complexe cu rezultate corespunzătoare.

Noi nu avem un Institut de Cercetări Criminologice care să-şi facă simŃită prezenŃa, între structurile statului, mai precis care să interacŃioneze cu aceste structuri.

Astăzi, mai mult ca oricând se impune o cercetare a infracŃiunilor săvârşite de cetăŃeni români în Uniunea Europeană pentru a stabili grupările de infractori răspunzătoare, regiunile geografice din care provin şi nu în ultimul rând de a stabili traseul şi finalitatea sumelor de bani obŃinuŃi prin săvârşirea unor infracŃiuni.

Eu cred că statul român trebuie să-şi asume eşecul în cazul acestor cetăŃeni români infractori care acŃionează în spaŃiul european şi să accepte că nu a luat toate măsurile în scopul identificării acestor persoane şi a neutralizării activităŃii lor.

De fapt, activitatea infractorilor români pe teritoriul Uniunii Europene şi să spunem concret - în spaŃiul italian - a creat o imagine negativă României, care s-a răsfrânt implicit asupra autorităŃilor sale care au fost acuzate de lipsă de fermitate în combaterea acestui fenomen.

Grupările criminale române ce acŃionează pe teritoriul Europei care transportă forŃă de muncă ilegală exploatând cetăŃeni oneşti care doresc să muncească întreŃinând astfel migraŃia transfrontalieră, reŃelele de prostituŃie sau cerşetorie atrag atenŃia cercetătorilor europeni creând o imagine nefavorabilă României.

Dacă spre exemplu, s-ar evidenŃia grupurile de infractori români care desfăşoară activităŃi ilegale în spaŃiul european s-ar putea ajunge la sumele de bani obŃinute ilegal care apoi sunt introduse în economia României fiind disimulate în diferite activităŃi comerciale licite, achiziŃionarea de proprietăŃi şi aşa mai departe.

Aşa cum spălarea banilor apare acolo unde sunt paradisuri fiscale tot aşa fenomenul infracŃional proliferează atunci cânt autorităŃile nu sunt preocupate de cercetarea şi combaterea acestuia.

Trebuie de asemenea să spun că, în România de azi există specialişti la fel de buni ca cei din Europa, specialişti care însă nu sunt valorificaŃi.

De asemenea, datorită competiŃiei care există între specialiştii tineri şi cei vârstnici cercetarea are de suferit. Noi înŃelegem că printr-o colaborare eficientă cunoştinŃele ar putea fi transmise reciproc şi prin îmbinarea experienŃei vârstnicilor cu entuziasmul tinerilor, rezultatele ar putea fi mult mai bune.

Totodată, credem că astăzi prin specialiştii noştri cercetarea criminologică efectuată organizat şi cu sprijinul statului poate pune la dispoziŃia autorităŃilor planuri concrete, legând astfel mai mult cercetarea criminologică de cercetarea practică efectuată de organele de urmărire penală.

Mai mult, numai printr-o astfel de cercetare, studiind şi cunoscând activităŃile infractorilor, modurile lor de operare se pot concepe propuneri de lege ferenda eficiente se pot observa carenŃele sistemului legislativ în această materie, ineficienŃa unor structuri create şi realizarea altora noi şi în final numai aşa putem adopta măsuri eficiente pentru descurajarea fenomenului infracŃional.

Am convingerea că, cercetarea criminologică nu trebuie realizată numai de dragul cercetării, ea trebuie legată de practică şi totodată studierea fenomenului infracŃional trebuie să părăsească sălile de curs, seminariile, bibliotecile, conferinŃele pe această temă şi să coboare printre practicieni şi să răspundă necesităŃilor practice ale acestora. Consider, de asemenea, că un Institut de Cercetări Criminologice ar putea atrage fonduri europene pentru realizarea unor astfel de studii şi aşa cum am mai arătat ar putea contribui la pregătirea magistraŃilor şi a tuturor celor care astăzi se confruntă cu combaterea fenomenului infracŃional. În final, mă declar încrezător că împreună vom găsi un catalizator apt să producă o mutaŃie în conştiinŃa factorilor responsabili şi că prin această cercetare criminologică va renaşte şi va fi repusă în drepturile şi locul pe care-l merită cercetarea ştiinŃifică în România.

LANSAREA VOLUMULUI „COMBATEREA CRIMINALIT ĂłII CONTRA

PATRIMONIULUI CULTURAL EUROPEAN”

conf. univ. dr. Sorin ALĂMOREANU Academia Română

dr. Cristian GĂZDAC Universitatea Babeş – Bolyai,

La 27 noiembrie 2009, în amfiteatrul Ion Heliade Rădulescu al Bibliotecii Academiei Române, a avut loc

lansarea în România a unei noutăŃi editoriale: cartea „Combaterea criminalităŃii contra Patrimoniului Cultural European”, Patrimonium II, autori fiind Aug. Lazăr, A.E. Vervaele, Paolo Ferri ş.a. La 16 noiembrie 2009, lucrarea a fost lansată la Institutul Cultural Român din Viena în prezenŃa participanŃilor la Congresul InternaŃional cu tema „Patrimoniul Cultural şi noile tehnologii”, organizat la Viena în perioada 16 – 18 noiembrie 2009.

Publicată de Editura Mega din Cluj Napoca, în condiŃii grafice excepŃionale, lucrarea a fost prezentată unei asistenŃe foarte avizate, alcătuită din magistraŃi practicieni, cadre didactice universitare, cercetători şi experŃi, membri ai SocietăŃii Române de Criminalistică şi Criminologie.

Volumul reuneşte contribuŃiile prezentate la ConferinŃa InternaŃională Universitară de Criminalistică din 3 – 5 iunie 2008, organizată de Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, în parteneriat cu Universitatea din Utrecht, Olanda, Academia Română, Filiala Cluj Napoca, Universitatea din Wroclaw, Polonia, Universitatea Babeş – Bolyai din Cluj Napoca, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi Inspectoratul General al PoliŃiei Române.

Lucrarea este realizată în format B5, ilustrată cu imagini semnificative alb – negru şi color, contribuŃiile autorilor fiind prezentate bilingv, în română şi engleză (integral sau în rezumat), iar unele în limba germană.

Vizând un domeniu interdisciplinar, cartea îşi propune să atragă atenŃia asupra unui nou gen infracŃional: criminalitatea contra patrimoniului cultural în dimensiunile sale naŃionale şi internaŃionale, în spaŃiul judiciar european. Totodată, îşi propune să prezinte strategii şi instrumente juridice de ripostă, mijloace, procedee probatorii şi metodologii investigative care şi-au vădit eficacitatea în practica judiciară a mai multor state europene.

Caracterele de noutate şi interdisciplinaritate ale lucrării sunt relevate încă din preambulul volumului, scris de dr. Peter F. Benesch, expert european în materia protecŃiei patrimoniului cultural naŃional şi lider de proiect Phare, derulat în România. Rezultă, de asemenea, din cuvântul înainte al profesorului univ. dr. Emilian Stancu, reputat cadru didactic al UniversităŃii din Bucureşti, expus în maniera unei noi pledoarii pentru Criminalistică, ştiinŃă aflată „la ora întâlnirii cu noile provocări şi orizonturi ale investigaŃiei criminalistice cum sunt: metodologiile avansate de cercetare a infracŃiunilor din domeniul Patrimoniului Cultural NaŃional, expertizele criminalistice privind bunurile culturale etc”.

Volumul reuneşte câteva categorii de contribuŃii semnificative pentru dezbaterile conferinŃei: 1. Studiile unor cadre didactice şi cercetători, atent cunoscători ai problematicii care preocupă practicienii

dreptului în spaŃiul judiciar european. Este cazul profesorului dr. J. A. E. Vervaele, decan responsabil cu cercetarea la Universitatea din Utrecht, care conturează cadrul mai larg, european, al discuŃiilor, analizează „Dreptul penal european şi principiile generale de drept comunitar”, stăruind în mod deosebit asupra principiului „non bis in idem”, CEJ şi spaŃiului european al libertăŃii, securităŃii şi justiŃiei. Dr. Peter Strasser, expert austriac şi membru în echipa de proiect twinning România – Austria „Consolidare instituŃională, redactare de legislaŃie secundară şi formare în domeniul patrimoniului cultural mobil” expune, în continuare, un studiu comparativ al regimului sancŃionator privind infracŃiunile contra patrimoniului cultural în Austria şi România.

Cadrul legal de protejare a patrimoniului cultural naŃional din România este prezentat de conf. univ. dr. Marius Mihai Ciută de la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, în maniera unor „ReflecŃii asupra unui posibil diagnostic privind protejarea patrimoniului cultural”, cu accente critice asupra rolului şi conduitei factorilor „intra muros” în conservarea patrimoniului cultural.

2. Se remarcă apoi, contribuŃiile unor experŃi europeni cu vastă experienŃă în materia protecŃiei patrimoniului cultural, între care studiul prezentat de expertul german dr. Barbara Deppert – Lippitz privind „Structura comerŃului legal şi ilegal cu antichităŃi” care, pornind de la istoricul comerŃului cu antichităŃi, analizează structurile legale şi ilegale, actorii (subiecŃii) acestuia şi modurile de operare adoptate de traficanŃii cu antichităŃi. Lucrarea „Aspecte legale, penale şi criminalistice privind falsurile în legătură cu monumentele istorice şi lucrările de artă”, aparŃinând expertului dr. Maciej Trzcinski de la Universitatea din Wroclaw, Polonia, abordează problematica contrafacerii bunurilor culturale, respectiv examinarea ştiinŃifică a operelor de artă, stăruind asupra metodelor ştiinŃifice de identificare a falsurilor. Aceeaşi problematică, a falsurilor în domeniul monetar, este studiată detaliat şi competent, în lucrarea „Aversul şi reversul monedei, metode de contrafacere a monedelor antice şi metode de identificare a falsurilor moderne de monede antice”, autori fiind conf. univ. dr. Sorin Alămoreanu, M.A. Anca Ciglenean de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Dr. Cristiac Găzdac, cercetător la Academia Română, Filiala Cluj Napoca.

O veritabilă demonstraŃie profesională de identificare a falsului unei monede „Aureus de la Numerianus” este realizată în lucrarea expertului român dr. Ernest Oberländer – Târnoveanu, şeful SecŃiei Tezaurul din Muzeul NaŃional de Istorie a României, care prezintă, de asemenea, un remarcabil istoric al falsurilor numismatice. ContribuŃia ŞtiinŃelor Forensic la cunoaşterea şi protejarea patrimoniului cultural este pusă în evidenŃă, cu un înalt nivel al competenŃei profesionale, în lucrarea „Descifrarea inscripŃiilor murale medievale”, autor profesor dr. Lucian Ionescu, prin identificarea şi reconstituirea unei străvechi inscripŃii de pe zidurile bisericii mănăstirii RâmeŃ, jud. Alba, care aruncă o nouă lumină istorică asupra societăŃii româneşti din Transilvania sec. al XIV – lea.

3. Atrag atenŃia studiile unor magistraŃi practicieni cu rezultate considerabile, la nivel european, în combaterea reŃelelor de traficanŃi şi recuperarea unor bunuri semnificative pentru patrimoniul cultural al Ńărilor respective. Este de remarcat lucrarea „Proprietatea culturală: etică şi aspecte legale. InfracŃiunea de spălare a banilor şi probleme adiacente” aparŃinând unui strălucit magistrat italian, dr. Paolo Giorgio Ferri, procuror la Tribunalul din Roma. Imaginea practicii judiciare europene în domeniu este completată la un înalt nivel de expertiză profesională de lucrarea „Cadrul legal elen pentru protejarea antichităŃilor. Probleme legale apărute în combaterea traficului cu opere de artă furată. Propuneri de căi de acŃiune”, autor fiind Andreas Karaflos, procuror la Curtea de primă instanŃă din Atena.

În aceeaşi categorie de lucrări se încadrează contribuŃia românească adusă de prof. univ. dr. Augustin Lazăr, procuror general adj. la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, intitulată „Metodologia investigării infracŃiunilor din domeniul Patrimoniului Cultural NaŃional”. Lucrarea este ilustrată cu imaginile mai multor artefacte importante pentru patrimoniul cultural naŃional, recuperate prin acŃiuni investigative sau aflate în urmărire internaŃională.

4. Fenomenul infracŃional în discuŃie şi soluŃiile de ripostă au fost analizate într-o manieră de abordare profesională, atent cunoscătoare a modurilor de operare în domeniu, în lucrările unor practicieni, lideri ai structurilor investigative europene specializate în protecŃia patrimoniului cultural: Dominique Lambert – şeful Oficiului Central de Combatere a Traficului cu Bunuri Culturale din FranŃa, Gian Luigi Nanni – comandantul unităŃii Carabinieri „Contrafaceri şi Artă Contemporană din Italia; Aurel Condruz, şeful Serviciului de Protejare a Patrimoniului Cultural NaŃional din România.

Concluzionând, putem afirma că vol. „Combaterea criminalităŃii contra Patrimoniului Cultural European” - Patrimonium II, reprezintă un nou şi semnificativ pas realizat prin cercetarea unei echipe de elită la nivel european, într-un domeniu interdisciplinar, provocator, care continuă pasul iniŃial reprezentat de vol. Patrimonium I, „Combaterea criminalităŃii contra patrimoniului arheologic european” publicat în anul 2008, de

Editura „Lumina Lex”. Lucrarea deschide o poartă largă pentru elaborarea şi publicarea altor volume, spre o veritabilă Seria Magna a cercetării de vârf în domeniul protecŃiei patrimoniului cultural european.

CRIMINALISTIC Ă

CONGRESUL AL XI-LEA NA łIONAL DE GRAFOLOGIE JUDICIAR Ă (EXPERTIZĂ GRAFICĂ)

NAPOLI 22, 26-28 noiembrie, 2009

Radu CONSTANTIN Lector univ.,

Expert criminalist autorizat în expertiza grafică şi tehnică a documentelor, cu formare grafologică

membru al SocietăŃii Franceze de Grafologie şi al AsociaŃiei Grafologice Italiene

Urmare invitaŃiei scrise a Domnului Avv. Prof. Gennaro Mazza – Preşedintele AsociaŃiei Grafologilor Judiciari, de a participa la al XI- lea Congres NaŃional de Grafologie Judiciară cu tema „Grafologia Judiciară: orizonturi şi limite” în calitate de „Relatore”, în luna iulie i-am comunicat că voi veni şi voi prezenta materialul intitulat „IMPORTANłA CARACTERISTICII DE LIMBAJ ÎN IDENTIFICAREA AUTORULUI UNUI TEXT”.

De asemenea în cadrul corespondenŃei, l-a anunŃat pe Domnul Avv. Prof. Gennaro Mazza că doresc să participe şi cinci experŃi criminalişti din România, adică doamnele Sorina Paraschiv (INEC), Ionica Puşcă şi Daniela Vlădoiu (LIEC Bucureşti), precum şi Domnii Prof. dr. Sorin Alămoreanu- Şeful LIEC Cluj şi Sorin Vasilache- Dir. Adj. al INEC.

Am fost informat de Domnul Avv. Prof. Gennaro Mazza că lucrările acestui congres se vor desfăşura în zilele de 26, 27 şi 28 noiembrie 2009.

În cadrul deplasării mele spre Napoli, am făcut o oprire două zile la Roma şi prin bunăvoinŃa Doamnei Aurelia Porumb – asistenta pe limba italiană care m-a însoŃit la Congres şi a Domnului Truco, l-am cunoscut pe

22 Neapole (Napoli) este cel mai mare oraş din sudul Italiei şi are o populaŃie de 1 milion de locuitori, iar împreună cu zona metropolitană strânge 3 milioane de locuitori. Napoli este al treilea oraş după Milano şi Roma în această privinŃă, iar în zona de aglomeraŃie a oraşului trăiesc mai mult de 3 milioane de oameni. Centrul vechi istoric din Napoli a fost înscris în anul 1995 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Napoli este situat în golful Neapole, la poalele Vezuviului şi la o distanŃă de 235 km de Roma, este important centru industrial, cu întreprinderi siderurgice, constructoare de maşini (aparate, maşini-unelte, construcŃii navale), alimentare (conserve de fructe şi legume), rafinării de petrol atât în oraş cât şi în împrejurimi: la Torre Anunziata, Salerno, Castellamare. Este port de importanŃă internaŃională, nod feroviar, institute de învăŃământ superior şi universităŃi, centru turistic internaŃional vestit pentru frumuseŃea aşezării sale şi a împrejurimilor (Vezuviul, Herculanum, Pompei, Sorento, Capri, Ischia). Oraş cu îndelungată şi bogată tradiŃie artistică, Napoli posedă numeroase monumente şi muzee de artă: Castel Nuovo (sec. XIII), Castel dell’Ovo (sec. XII-XVI), Palazzo Cuomo, în stilul Renaşterii, Domul San Gennaro (sec. XIII-XIV), Museo Nazionale, cu o importantă colecŃie de sculptură şi pictură antică, de asemenea numeroase opere din sec. XV-XVIII. Important centru de pictură în sec. al XVII-lea. Napoli a fost fondat de grecii antici sub denumirea de Neapolis (Noul oraş) iar în 290 î. Chr a fost cucerit de romani. La sfârşitul sec. al-V-lea a fost cucerit de strogoŃi, iar mai târziu de bizantini (mijlocul sec. al-VI-lea) şi de normanzi (1130). A fost stăpânit apoi de Hohenstaufi (1194-1268), de Angevini (1268-1442), de Spania (1442-1701), de Habsburgii Austrieci (1701-1735), de Bourbonii spanioli (1735-1799). În 1799 la Napoli a fost proclamată Republica Partenopiană. Între 1806 şi 1815 a fost capitala regatului Neapolului (Regatul celor două Scilii), dependent de FranŃa. În 1815 Neapoli a intrat din nou în stăpânirea Borubonilor spanioli. Răscoala din Neapoli (1820) a marcat începutul revoluŃiei burgheze din regatul Neapoli ( 1848-1849). Eliberat de Garibaldi în 1860, Napoli a fost inclus, împreună cu tot teritoriul regatului Neapolului, în componenŃa regatului Sardiniei. În septembrie 1943, la Napoli a izbucnit o puternică răscoală populară împotriva ocupanŃilor germani, terminată cu izgonirea acestora din oraş. Neapoli are 31 de cartiere organizate în 10 sectoare, fiecare având administraŃie separată. Centru istoric are o dispunere dreptunghiulară şi a păstrat reŃeauna de străzi stabilită de colonişti- fondatorii oraşului Neapolis. Centrul istoric cuprinde mai mut de 150 de biserici, aproximativ 300 de clădiri cu caracter religios, palate, 30 de muzee, situri arheologice, monumente, obeliscuri şi fântâni arteziene (conform DicŃionar Enciclopedic Român, Vol. III, K-P, Ed. Politica, Bucureşti, 1965, pag. 481-482 şi Napoli- Wikipedia).

Padre Gioelle, Parohul Bisericii Sf. Ana de la Vatican şi care într-un moment mi-a spus că a fost unul dintre discipolii valorosului grafolog şi cel care a format „Şcoala italiană” „Maestro”, cum îl numesc experŃii italieni, Padre franciscan Girolamo Moretti (Recanati 1987- Ancona 1963), dar şi că l-a vegheat pe Papa Paul al II-lea până când „sufletul a mers la Domnul”.

Padre Gioelle (87 de ani) cu o energie demnă de invidiat, dar şi un extraordinar cunoscător al istoriei creştinismului în general, şi în special al istoriei Vaticanului („Niciunul dintre cei care slujesc aici (e vorba de Vatican, n.m), nu sunt născuŃi la Vatican, nicu chiar Împăratul Constantin (cel care la 313 a dat edict prin care religia creştină nu mai era interzisă), dar şi de o blândeŃe care aminteşte de aceea a lui „Papa Paulo Secondo”, ne-a fost ghid la parcurgerea arealului Vaticanului cu explicaŃiile date pentru fiecare operă de artă, dar şi profesor de istoria artei şi nu numai.

Nu pot să nu menŃionez emoŃia pe care am trăit-o în momentul când m-am aflat în faŃa mormântului lui Papa Paul al –II-lea la care periodic Papa Benedict al XVI-lea vine şi îngenunchează, şi la fel nu pot să nu informez cititorii pasionaŃi de grafologie că scrisul Papei Paul al –II-lea este studiat în „Grafologie. Personalitatea în scris”, Ed. ASAB, Bucureşti, 2007, pag. 263-268, după cum cel al Papei Benedict al XVI-lea este studiat în volumul „Caracterologie şi Grafologie. Eseuri”, care va apare în ultima ediŃie.

La finalul turneului prin Vatican (inclusiv locurile „oscure”), şi după ce ni s-a explicat şi noua stemă a Papei Benedict al XVI-lea, ni s-a oferit câte o invitaŃie la audienŃa Papei în 25 noiembrie 2009, ora 10.30, aşa cum se poate vedea şi în imaginile pe care le prezint mai jos.

În 25 noiembrie 2009, ora 10.30, am fost prezenŃi în sala de „AudienŃă Generală a SantităŃii Sale Papa

Benedict al XVI-lea, însoŃit de cardinali, care după ce ne-a salutat s-a aşezat, iar cardinalii l-au încadrat în semicerc. Au fost anunŃate, apoi, grupurile de creştini prezente în sală în limbile germană, engleză, spaniolă, franceză

şi bineînŃeles în italiană. Unele grupuri au răspuns cu scurte cântece religioase însoŃite de fluturarea steguleŃelor Ńărilor din care făceau parte.

În final Papa Benedict al XVI-lea (Joseph Alois Ratzinger, 82 ani) ne-a binecuvântat şi ne-a urat sărbători fericite la apropiatele sărbători de Crăciun, dar mai ales a naşterii Sfântului Iisus Christos, s-a ridicat şi cu ambele mâini ridicate ne-a salutat, aşa cum se vede şi în imaginea alăturată.

La ieşirea din AudienŃa Generală a SantităŃii Sale, ne-am întâlnit din nou cu Padre Gioelle căruia în semn de recunoştinŃă i-am oferit volumul meu „ GRAFOLOGIE”, ed. Asab, Bucureşti, 2006 şi care a fost deosebit de încântat că are o asemenea carte şi din România.

Al XI- lea Congres NaŃional de Grafologie Judiciară cu tema „Grafologia Judiciară: orizonturi şi limite”, s-a desfăşurat în una din sălile de la Castel Nuovo ) şi au participat un număr de 450 persoane din FranŃa, România şi bineînŃeles Italia.

De la intrarea în castel şi inclusiv pe etaj şi în sala organizatorii au pus postere cu evenimentul care se va desfăşura, programul de lucru, sub al cărui patronaj se Ńine, taxa de participare ş.a.m.d, aşa cum se poate vedea mai jos.

Trebuie să subliniez că temele prezentate au fost de mare interes, dovadă fiind întrebările puse de cei din sală. Tonul acestor discuŃii a fost dat în marea majoritate (cel puŃin în prima zi, dar şi în celelalte) de Domnul Avv. Prof. Gennaro Mazza care avea grijă să completeze materialul prezentat şi cu exemple din activitatea sa personală, aşa cum s-a întâmplat după prezentarea comunicării mele care a avut loc a doua zi, pe 27 noiembrie 2009.

În mapa de lucru oferită fiecărui participant, ni s-au pus mai multe materiale, inclusiv Codul deontologic al grafologului judiciar (Expertului grafic pentru noi) pe care îl prezint în continuare.

MenŃionez că la finalul primei părŃi de lucru din ziua de 27 noiembrie 2009, a luat cuvântul, în limba italiană şi Domnul Prof. Univ. Sorin Alămoreanu- Şeful LIEC Cluj, care a expus modul şi organizarea activităŃii de expertize criminalistice din România, amintind inclusiv despre existenŃa experŃilor criminalişti autorizaŃi (privaŃi) care pot fi recomandaŃi de părŃi în cadrul efectuării unor expertize criminalistice dispuse de organele judiciare, şi în cadrul acestui aspect despre perspectiva care se întrevede pentru aceştia, în sensul posibilităŃii efectuării de expertize criminalistice, dar cu laboratoare personale dotate cu un minimum de tehnică, fapt pentru care în aceste condiŃii nu are nimic împotriva înfiinŃării acestor cabinete.

EvidenŃiez faptul că în fiecare seară, după încheierea lucrărilor, prin grija Avv. Prof. Gennaro Mazza şi împreună cu domnia sa, „relatori” am servit cinele la Restaurantul Hotelului „Cavour”, momente extrem de productive pentru dialoguri profesionale cu schimburi de opinii şi experienŃă pe domeniile expertizei grafice, dar şi a grafologiei.

M-am întors cu un plus de date privind expertiza grafică, dar şi grafologia italiană şi nu numai, pentru că la sfârşit, cei doi PreşedinŃi ai „fagg” Dott. Prof. Vincenzo Tarantino şi respectiv A. Gra. Gi. Avv. Prof. Gennaro Mazza, ne-au eliberat câte un „ATTESTANO” pe care îl prezint la încheierea acestui articol.

CODUL DEONTOLOGIC AL GRAFOLOGULUI JUDICIAR

• Grafologul judiciar este un liber profesionist care îşi exercită propria activitate la cererea unei părŃi sau, dacă este Înscris în lista ExperŃilor şi ConsultanŃilor Tribunalului de care aparŃine, din oficiu, în cadrul "analizei si comparaŃiei scrierii".

• Pregătirea grafologului trebuie să fie bazată pe studii de seriozitate indubitabilă şi probată şi va fi în permanenŃă actualizată şi îmbogăŃită din punct de vedere cultural.

• Conduita grafologului trebuie să fie orientată spre cea mai severă probitate şi trebuie să respecte confidenŃialitatea, loialitatea şi demnitatea profesională şi personală.

• Într-o autonomie completă şi în deplină armonie cu glasul conştiinŃei sale, grafologul va trebui, cu deplină conştiinŃa şi autonomie, să accepte sau să respingă o misiune.

• Deja menŃionata necesitate de a fi ghidat de conştiinŃa proprie impune grafologului judiciar să ia în considerare şi să evalueze măsura în care interesele părŃilor private sunt demne de a face obiectul tutelei tehnice.

• În ducerea la îndeplinire a mandatului de Consultant tehnic din oficiu, grafologul nu trebuie să treacă cu vederea alte părŃi, şi nu ar trebui să facă să se simtă greutatea poziŃiei sale asupra celorlalŃi colegi care ar putea asista celelalte părŃi în proces.

• În toate actele sale, cu antet şi în fişa de studiu, grafologul trebuie să indice în mod clar titlurile sale academice şi profesionale, fără a recurge la indicaŃii abuzive sau expresii care pot duce la neînŃelegeri sau la o interpretare greşită.

• Activitatea grafologului trebuie plătită, dar grija şi sârguinŃa profesionala ar trebui să fie, în desfăşurarea activităŃii, mai presus de cea pentru retribuŃie.

• Chiar şi în cazurile permise în care grafologul a renunŃat, se va abŃine întotdeauna de la declaraŃii sau de la a avea un comportament care prejudiciază interesele părŃilor pe care el le-a asistat deja. Acesta trebuie întotdeauna să notifice în prealabil clientului retragerea în mod clar şi în timp util astfel încât acestuia sa îi fie permis accesul la asistenŃă din partea altor profesionişti şi trebuie să-şi exercite toate atribuŃiile profesionale.

• La momentul acceptării sarcinii sale, grafologul va trebui să fie de acord în mod clar cu clientul său privitor la valoarea compensaŃiei datorate. Aceasta poate fi apoi majorată în funcŃie de complexitatea acŃiunii neprevăzută în buget în cursul anchetei sale, numai atunci când există o diferenŃă mai mare de 30% din valoarea convenită. Grafologul trebuie să se abŃină întotdeauna de la exprimarea opiniilor şi părerilor cu privire la activitatea profesională a unui coleg.

• Grafologul trebuie să restituie părŃii asistate, la cererea acesteia, documentaŃia referitoare la mandatul primit. Nu este prevăzut dreptul de reţinere a documentaŃiei ce i-a fost încredinŃată chiar şi în caz de neplată a onorariului.

• În îndeplinirea sarcinii sale, grafologul va trebui: - să nu accepte sarcini care sunt în afara competenŃei sale; - să nu accepte sarcini imposibile; - să aibă grijă de scrierile de comparaŃie, pentru a face posibilă o contraexpertiză în cele din urmă; - în caz de dificultate, să solicite asistenŃă din partea unui specialist, dacă este necesar, chiar şi în cadrul sistemului

judiciar; - în cazul unui dezacord cu un expert anterior, indicând motivele în termeni corecŃi şi măsuraŃi, chiar dacă eroarea

împotriva căreia se va opune este indiscutabilă şi grosolană; să evidenŃieze, în schimb, motivele care ar putea sa fi genera eroarea. Nu se va folosi niciodată ironia.

- să evite judecăŃi de expertiză ofensive asupra unor scopuri ce ar fi putut inspira partea adversă. - să acŃioneze exclusiv pentru a combate elementele tehnice introduse pentru unicul scop de a apăra poziŃia părŃii

asistate de acesta. - să folosească un limbaj clar, corect, accesibil chiar şi profanilor, fără terminologie obscură sau, mai rău, expresii

nebuloase, care pot fi uşor înlocuite cu termenii uzuali din limbajul de zi cu zi.

• Grafologul Consultant Tehnic si Expert din Oficiu va trebui: - să nu primească niciodată vizite ale părŃilor cu excepŃia cazului în care se află în prezenŃa altor experŃi şi /sau a unor

magistraŃi, (în nici un caz în cauzele penale), şi, oricum, mereu vor trebui descrise orice eventuale întâlniri; - să nu accepte cadouri de la părŃi, sau de la partea civilă nici după pronunŃarea instanŃei sau stabilirea sentinŃei; - să nu se supună influenŃei chiar si involuntară a magistratului, apărătorului, a poliŃiei, a opiniei publice şi să nu se lase

influenŃat de nimic din afara domeniului şi metodei tehnice de investigaŃie, a logicii şi a propriei conştiinŃe; - să ia în considerare măsurile de adoptat pentru efectuarea diverselor cercetări, de urgenŃă unei soluŃii şi de asemenea

de faptul, eventual, a posesiei celor, cert interesaŃi.

- să nu se implice în chestiune, dincolo de cercetările tehnice pentru care a fost solicitat. - să nu se amestece în acŃiuni care privesc poliŃia, nici în chestiunile ce revin magistraŃilor şi cu atât mai puŃin în ceea ce

priveşte acŃiunea avocaŃilor; - să nu se considere niciodată obligat să ajungă la concluzii mai decisive decât cele la care conduc tehnicile de cercetare,

cu care a fost mandatat şi de "saper dubitare", făcând să fie înŃeleasă relativitatea unor anumite certitudini, explicând cum, în anumite cazuri, compararea documentelor nu poate ajunge la certitudini.

- în respectarea obligativităŃii de confidenŃialitate, să rămână angajat a păstra secretul profesional, chiar şi pentru presa ştiinŃifică, înaintea procesului sau a rămânerii definitive a sentinŃei, în ceea ce priveşte informaŃia referitoare la mandatul şi / evenimente sau actele procedurale încredinŃate;

- grafologul judiciar trebuie să ia întotdeauna în considerare faptul că el este asociat şi asistent magistratului şi nu urmăreşte să se substituie AutorităŃii Judiciare şi/sau părŃilor procesuale.

REALIZATORII PREZENTULUI COD

Normele deontologice anteriore au fost elaborate şi propuse de către o comisie alcătuită din membri atât aparŃinând AsociaŃiei Grafologilor Judiciari, cu sediul la Napoli, piazza G. Garibaldi n. 39 cât şi din membri externi ai acesteia, de către participanŃii la primul congres de grafologie judiciară ce s-a Ńinut la Saloncino dei Busti Tribunalul Napoli Castelcapuano de la 12 la 14 aprilie 1999 . Aprobarea normelor deontologice s-a realizat la data de 12 aprilie 1999, în timpul celei de-a doua sesiuni a congresului, dedicată "deontologiei profesionale" prezidată de către av. Elio Sticco, Preşedinte al Consiliului Ordinului AvocaŃilor din Santa Maria Capua Vetere (CU), moderata de către prof. Aw. Gennaro Mazza, Preşedinte al AsociaŃiei Grafologilor Judiciari, cu date ale d-lui. Andrea Faiello, consultant grafic, care a prezentat un raport referitor la " Deontologia consultantului grafic ", şi al av. Salvatore Amato, al Forului din Napoli şi membru coordonator al Comisiei pentru Deontologie şi apărare Toga, care a redactat codul deontologic al avocaŃilor, aprobat de către Consiliul Ordinului AvocaŃilor din Napoli, care a prezentat un raport "Confruntare între profesii. Deontologia Avocatului".

CODICE DEONTOLOGICO DEL GRAFOLOGO GIUDIZIARIO

• l grafologo giudiziario è un libero professionista che esercita la propria attività, su incarico di

parte o, se iscritto presso 1' elenco de Esperti e Consulenti del proprio Tribunale di appartenenza, di ufficio, nell'ambito della " analisi e comparazione della grafia ".

• La preparazione del grafologo deve essere basata su studi di provata ed indiscussa serietà e va sempre costantemente aggiornata e culturalmente arricchita.

• La condotta del grafologo deve ispirarsi alla più severa probità e deve improntarsi a riservatezza, lealtà e dignità professionale e personale.

• Nella sua integrale autonomia e in piena armonia con i dettami della propria coscienza, il grafologo si disporrà, in piena coscienza ed autonomia, ad accettare o rifiutare un incarico.

• La già conclamata esigenza di ispirarsi alla propria coscienza impone al grafologo giudiziario di considerare e valutare fino a che punto gli interessi delle parti private siano meritevoli di tutela tecnica. Neil' assolvimento del mandato di Consulente Tecnico di Ufficio, il grafologo non deve travalicare le altre parti e non deve far sentire il peso della sua posizione nei confronti dei colleghi che assistano le altre parti processuali.

• In tutti i suoi atti, nella carte intestate e nella targa di studio, il grafologo deve indicare chiaramente i suoi titoli accademici e professionali senza ricorrete ad indlea/.ionl abusive, ne1 fui espressioni che possano ingenerare equivoco o fraintendimento.

• Il lavoro del grafologo va retribuito, ma la premura e la diligenza professionale dello stesso deve prescindere dalla retribuzione. Quand'anche nei casi consentiti il grafologo abbia rinunciato all'incarico, dovrà sempre astenersi da dichiarazioni o comportamenti che possano ledere gli interessi delle parti già da lui assistite.

• Egli deve sempre avvertire preventivamente il suo assistito con chiarezza e tempestività perchè gli sia consentita l'assistenza di altro professionista c deve svolgere fino all'ultimo i suoi doveri professionalle.

• All'alio dell' accettazione dell' munito il grafologo dove concordare chiaramente con il proprio cliente l'importo del compenso dovutogli. Questo potrà, poi, essere aumentato in ragione della complessità non preventivata delle operazioni peritali, solo quando vi sia sproporzione di più del 30% dell'importo concordato.

• II grafologo deve sempre astenersi dall' esprimere pareri e apprezzamenti sull attivita professionale di un collega.

• I1 Grafologo deve restituire alia parte assistita, quando questa ne faccia richiesta, la documentazione inerente al mandato ricevuto. Non e previsto il diritto di ritenzione della documentazione consegnatagli neppure in caso di mancato /agamento della parcella professionale.

• I1 ricorso alia pubblicita deve avvenire nei limiti delle norme che la legislazione detta per la pubblicita delle professioni intellettuali e liberali e in nessun caso deve servirsi di segnali reclamistici e commerciali che possano ledere il decoro delle professione.

• Nell' espletamento delfindagine grafica il grafologo deve: - non accettare incarichi che esulano dalia propria competenza; - accettare indagini possibili; - prendere cura degli scritti di comparazione, per rendere possibile una eventuale controperizia; - in caso di difficolta, sollecitare il concorso di uno specialista, se del caso anche per il tramite del Magistrato; - in caso di disaccordo con un precedente esperto, motivarne le ragioni in termini corretti e misurati, anche se l'errore cui ci si oppone e indiscutibile e grossolano; porre, anzi, in evidenza i motivi che possono averlo causato. Mai usare 1' ironia. - evitare giudizi peritali offensivi su presimti scopi che possano aver ispirato il contraddittore. - attenersi esclusivamente alla confutazione gli elementi tecnici da quello introdotti, al solo scopo di difendere la posizione del proprio fissisi ito, - usare un linguaggio chiaro, eorretlo, accessibile anche ai pruluul, senza terminologie oscure o, peggio, espressioni nebulose che possono essere agevolmente rese con termini abituali nel linguaggio corrente.

• Il Grafologo Consulente Tecnico o Perito di Ufficio dovrà: - non ricevere mai visite delle parti in causa se non alla presenza di altri esperti e/o del Magistrato, (in nessun caso negli affari penali), e, comunque, verbalizzare sempre eventuali incontri; - non accettare doni dalle parti, dall'incriminato o dalla parte civile, anche dopo il giudizio a la sentenza; - tenere debito conto dell'ordine da adottare per le diverse ricerche da farsi, dell'urgenza di

una soluzione ed anche del fatto eventuale della detenzione di certi interessati;

- non ingerirsi nella condotta dell'affare, all'infuori delle ricerche tecniche per cui si e' incaricati; - non intromettersi nò in ciò che riguarda la polizia, nè in ciò che spetta al magistrato e

meno ancora in ciò che compete agli / avvocati; - mai ritenersi obbligati a giungere a conclusioni più risolutive di quelle a cui portano le

indagini tecniche di cui si è incaricati e " saper dubitare " facendo comprendere la relatività di alcune certezze, spiegando bene come in determinati casi la comparazione di scritti non possa giungere a certezze. Se si conserva il minimo dubbio, esprimerlo; - nel rispetto dell'obbligo di riservatezza, rimanere vincolati al segreto professionale mai

comunicando, neppure alla stampa scientifica, prima del giudizio o della sentenza definitivi, notizie inerenti il mandato ricevuto e/o vicende processuali ad esso inerenti; - il grafologo giudiziario dovrà sempre tenere in debito conto che egli è il collaboratore e

ausiliario del Magistrato non cercando mai di sostituirsi all' Autorità Giudiziaria e/o alle parti processuali.

I REDATTORI DI QUESTO CODICE

Le norme deontologiche che precedono sono state elaborate e proposte da una commissione,

composta da membri sia appartenenti all'Associazione dei Grafologi Giudiziari, con sede in Napoli alla piazza G. Garibaldi n. 39 sia da membri ad essa esterni, ai partecipanti al primo congresso di grafologia giudiziaria (tenutosi presso il Saloncino dei Busti del Tribunale di Napoli Castelcapuano dal 12 al 14 aprile 1999).

L'approvazione delle norme deontologiche è avvenuta il 12 aprile 1999, durante la seconda sessione del detto congresso dedicata a " la deontologia professionale presieduta dall'avv. Elio Sticco, Presidente del Consiglio dell'Ordine degli Avvocati di Santa Maria Capua Vetere (CE), moderata dal prof. Avv. Gennaro Mazza, Presidente dell' Associazione dei Grafologi Giudiziari, con relazioni dell'avv. Andrea Faiello, consulente grafico, che ha relazionato su " La deontologia del consulente grafico ", e dell'avv. Salvatore Amato, del Foro di Napoli e membro coordinatore della Commissione per la Deontologia e la difesa della Toga che ha redatto il Codice deontologiche degli Avvocati approvati del Consilio dell Ordine degli Avvocati di Napoli, che ha relazionato su "Confronto da professioni. La deontologia dell'Avvocato ".

Si esprime un sentito ringraziamento a lutti colorò che hanno collaborato.

IMPORTAN łA CARACTERISTICILOR DE LIMBAJ ÎN IDENTIFICAREA AUTORULUI UNUI TEXT 23

Radu CONSTANTIN Lector univ.,

Expert criminalist autorizat în expertiza grafică şi tehnică a documentelor, cu formare grafologică

membru al SocietăŃii Franceze de Grafologie şi al AsociaŃiei Grafologice Italiene De la începuturile sale, societatea modernă duce o permanentă şi grea luptă cu infractorii. Rolul principal îi

revine statului, prin organele lui abilitate – organele de urmărire penală şi instanŃele de judecată care asigură realizarea procesului judiciar. Acestea au dificila misiune de a descoperi cât mai repede faptele care constituie infracŃiuni şi de a trage la răspundere persoanele care se fac vinovate de comiterea lor, asigurându-se astfel ordinea de drept şi respectarea libertăŃilor cetăŃenilor.24

Identificarea judiciar ă constituie o activitate indisolubil legată de împlinirea actului de justiŃie şi de prevenire a fenomenelor antisociale. Descoperirea infractorilor, identificarea recidiviştilor, probarea comiterii unor fapte penale şi a vinovăŃiei, determinarea împrejurărilor în care s-au produs, precum şi a altor situaŃii, inclusiv cele Ńinând de soluŃionarea litigiilor civile, reclamă în mod necesar stabilirea identităŃii persoanelor şi obiectelor.25

Principala modalitate de a se ajunge la identificarea judiciară o reprezintă identificarea criminalistică. Ea ne apare nu numai ca un mijloc, dar şi ca o premisă a identificării judiciare.

Identificarea criminalistică a persoanei care a lăsat urme sau a obiectului creator de urme nu se limitează la procedeele tehnice de analiză (traseologie, fizico-chimice, biologice etc.), ci cuprinde şi alte investigaŃii (testimoniale, cercetarea locului faptei, confruntări, reconstituiri etc.). În primul caz este vorba de cercetări de laborator, în al doilea de activităŃi de urmărire penală şi de judecată. Indiferent de cine a fost făcută identificarea şi de forma procesuală în care s-a concretizat (expertiză, proces-verbal, interogator, percheziŃie etc.), conexiunea dintre faptă şi persoana ori obiectul identificat revine în exclusivitate organului judiciar. Prin coroborarea concluziei de identitate cu datele furnizate de alte mijloace de probă, identificarea criminalistică devine judiciară. Cu alte cuvinte, identificarea criminalistică priveşte anumite aspecte concret-individuale, în timp ce identificarea judiciară nu poate fi concepută decât ca integrală, prin luarea în consideraŃie a tuturor probelor administrate în cauză. Pe de altă parte, este posibil ca identificarea criminalistică să fie incompletă, sub formă de identificare generică sau probabilă, ceea ce nu este de admis în cazul identificării judiciare, care trebuie să fie întotdeauna certă. Dacă

23 Comunicare prezentată la XI CONGRESSO NAZIONALE DI GRAFOLOGIA GIUDIZIARIA „GRAFOLOGIA GIUDIZIARIA:

ORIZZONTI E LIMITI” – NAPOLI 26, 27 E 28.11.09 – UNIV. NAPOLI, CASTEL NUOVO MASCHIO ANGIOINO, BIBLIOTECA STORIA PATRIA, în ziua de 27.11.09, ora 08.30.

24 Adrian FrăŃilă, Radu Constantin, EXPERTIZA GRAFICĂ ŞI RAłIONAMENTUL PRIN ANALOGIE, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2000, pag.2.

25 Prof. dr. Lucian Ionescu, Prof. dr. Dumitru Sandu, Identificarea criminalistică, Ed. ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1990, pag.5.

ansamblul probelor nu este concludent, se recurge la prezumŃia de nevinovăŃie, dedusă din principiul in dubio pro reo.

Regulile de descoperire, relevare, fixare şi ridicare a macro şi mico urmelor, precum şi examinarea acestora în vederea determinării naturii şi provenienŃei lor revin criminalisticii. Şi pentru că aceasta este frecvent confundată cu criminologia, să spunem că în timp ce criminalistica furnizează probe pentru dovedirea săvârşirii unor fapte penale şi identificarea autorului, criminologia analizează starea, dinamica, cauzele şi condiŃiile care favorizează existenŃa fenomenului infracŃional într-o anumită Ńară, regiune, localitate etc. Mai pe scurt, criminalistica trebuie să răspundă la întrebarea „cine”, iar criminologia la întrebarea „de ce?”

Criminalistica este alcătuită din 3 ramuri distincte, dar strâns legate, şi anume: a) tehnica criminalistică, b) tactica criminalistică şi c) metodologia criminalistică.

Tehnica criminalistică elaborează procedee şi utilizează mijloace tehnice pentru descoperirea, fixarea şi examinarea probelor materiale de natură să conducă la depistarea infracŃiunilor şi a autorilor lor.

Orice stări sau schimbări ale mediului (formă, culoare, poziŃie etc.), produse direct sau indirect, cu sau fără intenŃie, printr-o acŃiune, constituie urme, dacă se dovedesc a fi legate într-un fel de fapta investigată.

Din punct de vedere criminalistic, urmele pot fi clasificate după mai multe criterii, toate având contingenŃă pe diverse planuri cu problema identificării, cea mai importantă fiind clasificarea după natura urmei.

Literatura de specialitate ne spune de urmele care se pretează cel mai bine la individualizare şi sunt produse prin contact, ele redând – în întregime sau parŃial – conturul obiectului creator şi configuraŃia sa exterioară, ele fiind denumite „urme-formă” sau „amprente”.

O altă categorie de urme este oferită de cantităŃile de materie denumite şi „urme-materie” (fragmente desprinse ori prelevate dintr-un corp finit, cum sunt: particule, granule, pelicule, aşchii, fibre).

În sfârşit, urmele pot rezulta şi din manifestările cu caracter de stereotip dinamic care se exteriorizează într-o formă sau printr-un element concret, cum ar fi scrisul, vocea, mersul, deprinderile manuale (facerea nodurilor, mânuirea unor instrumente, aplicarea tuşelor la vopsire etc.).

Examinarea ştiinŃifică a urmelor contribuie, uneori esenŃial, alteori doar informativ, la elucidarea multiplelor probleme interesând justiŃia, care pot fi sistematizate astfel:

A) Stabilirea existenŃei faptei şi a împrejurărilor în care a fost comisă, adică ce anume s-a întâmplat, locul, timpul, mecanismul acŃiunii şi succesiunea fazelor, modul de a opera, instrumentele folosite, raportul de cauzalitate dintre acŃiune şi consecinŃe. Într-un caz de omor, de exemplu, aspectul şi numărul leziunilor pe care le prezintă victima, coroborate cu deteriorările hainelor şi cu alte urme, vor furniza elemente asupra modului cum s-a produs agresiunea, care a fost obiectul vulnerant, poziŃia, reciprocă a victimei şi agresorului, dacă victima s-a apărat etc.

La fel, urmele create la pătrunderea într-o clădire sau incintă, la deschiderea unei case de bani, sertar, dulap, la falsificarea unor acte etc., vor evidenŃia un „modus operandi” specific, adică manoperele şi procedeele utilizate (chei speciale, şperacle, leviere, diverse scule, anumite substanŃe). Asociate cu preferinŃele în alegerea victimelor, a obiectelor sustrase, a căii de acces, a momentului operaŃiei, a sistemului de inducere în eroare etc., ele constituie adevărate deprinderi ale infractorilor specializaŃi, extrem de relevatoare pentru orientarea cercetărilor.

B) Identificarea persoanei care constă în stabilirea identităŃii infractorului, a victimei în viaŃă, a cadavrului, a persoanei dispărute, necunoscute sau care îşi ascunde identitatea încercând să se sustragă urmăririi penale, judecăŃii ori executării pedepsei.

Practica de criminalistică oferă activităŃi cum sunt: identificarea după semnalmente exterioare, identificarea după fotografie, identificarea antropologică, identificarea după urmele papilare – digitale, palmare şi plantare, identificarea după urmele plantare ale piciorului gol, identificarea după urmele de dinŃi, identificarea după urmele de buze, identificarea după urmele de urechi, identificarea după urmele de unghii, identificarea după urmele biologice, identificarea genetică, care a revoluŃionat cu adevărat domeniul identificării criminalistice, aşa-numita amprentă genetică26, identificarea după miros, identificarea persoanei după scris, identificarea persoanei după voce şi vorbire.

C) Identificarea animalelor şi D) Identificarea instrumentelor şi obiectelor.

* După cum am văzut mai sus, între activităŃile de identificare este şi cea de identificare a persoanei după

scris. Comunicarea dintre oameni se realizează atât pe cale verbală, adică prin mijloace sonore, cât şi prin

intermediul scrisului, care constă în reprezentarea sunetelor şi cuvintelor dintr-o limbă, prin semne grafice. Trebuie însă precizat că, dacă cuvântul exprimat verbal sau în scris ajunge la nivelul scoarŃei cerebrale sub semnificaŃia sa lingvistică, deci sub raportul informaŃiei pe care o conŃine, semnul grafic sau grupele de semne ca atare (aspectul

26 Vezi în acest sens şi lucrarea „IDENTIFICAREA MEDICO-LEGALĂ PRIN AMPRENTA GENETICĂ ADN”, de Prof. Ionel Lulu

GROZA şi Prof. Francisc MIXICH, Ed. MJM, Craiova, 2003.

morfologic) nu exprimă direct conŃinutul gândului, căci nu se aseamănă cu obiectul real pe care îl desemnează27, ci se limitează la rolul de simboluri ale elementelor sonore ale limbajului oral.

Poate şi de aceea, pentru că scrierea nu poate da expresie corespunzătoare complexităŃii gândirii, stărilor sufleteşti şi manifestărilor de voinŃă fără o punctuaŃie riguroasă şi suplă totodată, astăzi toate gramaticile cuprind capitole dedicate modului de folosire a semnelor de punctuaŃie, sau se editează „Îndreptare ortografice, ortoepice şi de punctuaŃie”28

De secole, scrisul, în special cel de mână, a reprezentat unul dintre cele mai importante mijloace de comunicare. EficienŃa sa deosebită, relativa simplicitate a însuşirii sale de către orice persoană, inclusiv a celor cu infirmităŃi de orice fel, l-au făcut treptat indispensabil bunei desfăşurări a relaŃiilor sociale din întreaga sferă a activităŃii omeneşti. Denumit de unii „o prelungire a ideilor pe hârtie”, noŃiunea de scris devine corelativă, poate chiar confundabilă cu cea de înscris în sensul cel mai larg.

Şi în prezent, în pofida apariŃiei mijloacelor de scriere mecanice şi electronice, scrisul de mână continuă să-şi păstreze importanŃa, lucru evident valabil şi pentru actele întocmite în acest mod. Deşi unii specialişti în materie susŃin că într-un viitor nu prea îndepărtat scrisul de mână va fi din ce în ce mai puŃin folosit, graŃie concurenŃei dispozitivelor de scriere menŃionate, considerăm că deocamdată nu se poate vorbi încă de aşa ceva, scrisul de mână continuând să fie folosit, zilnic, pe scară largă de un număr foarte mare de persoane29.

Aspectul simplu al scrisului şi facilitarea lecturii lui în prezent constituie rezultatul unor eforturi anonime îndelungate, şi aici trebuie să amintim că la începuturile scrisului – căci şi acesta, ca şi limba, s-a dezvoltat şi perfecŃionat odată cu evoluŃia societăŃii omeneşti – au existat moduri de notare pictografice şi ideografice ale noŃiunilor respective (hieroglifele egiptene, mexicane şi chineze). Drumul pe care ideogramele îl deschid spre noi este lung şi presărat cu numeroase greutăŃi. S-ar putea spune că scrisul ia înfăŃişarea unui fenomen istoric ale cărui faze de dezvoltare se întind de-a lungul multor secole în pas cu progresul civilizaŃiei omeneşti.

Procesul scrisului reprezintă un produs mijlocit al gândirii, o consecinŃă firească a lărgirii orizontului acesteia. Astfel, cu timpul, complicatul scris hieroglific a devenit nu numai apanajul unor grupuri restrânse de persoane, ci a fost însuşit de largi categorii de oameni.

Preluând scrisul, aceştia l-au adaptat necesităŃilor practice preschimbând grafica ermetică tradiŃională într-o formă din ce în ce mai simplă. Astfel, treptat, scrisul se extinde tot mai mult şi devine din ce în ce mai important în viaŃa societăŃilor umane. Pe o anumită treaptă de dezvoltare socială, scrisul a căpătat o asemenea importanŃă încât numai forma scrisă de exprimare a unei anumite voinŃe sau de reglementare a unor raporturi sociale economice puteau să producă efecte deosebite. Actul manuscris începe să joace un rol deosebit în viaŃa şi activitatea oamenilor, devenind încetul cu încetul indispensabil bunei desfăşurări a vieŃii social-economice.

Scrisul este şi el o urmă, dar de un gen cu totul aparte. Dacă urmele de topor, pantof etc., provin de la un obiect (obiectul de identificat) şi sunt realizate prin mulare într-o masă primitoare (lemn, pământ etc.) sau prin depunere de substanŃă (sânge, grăsimi secretate de glandele sudoripare etc.), scrisul, materializat în formele grafice ale unui manuscris, este urmarea activităŃii nervoase şi musculare a omului, sau într-o exprimare aparŃinând Doamnei Iride Conficoni Ziosi , „La scrittura: prodotto del cervello. La mano non è in grado di realizzare il gesto grafico senza l'impulso cerebrale”30, tradusă printr-un complex de mişcări sau de deprinderi tehnice. În consecinŃă el trebuie privit ca o realitate dinamică şi nu statică, fixă, aşa cum apare la prima vedere. Acesta este şi motivul pentru care noŃiunea de scris a fost asociată cu cea de criminalistică, chiar dacă în timp a trezit unele nedumeriri şi chiar a provocat opoziŃia unor experŃi grafici de formaŃie mai veche.

Revenind la criminalistică în general, trebuie să arătăm că identificarea obiectului creator se obŃine pe baza identităŃii caracteristicilor generale şi a particularităŃilor urmei în litigiu şi a urmelor de comparaŃie, create experimental cu obiectul bănuit, identitate pusă în evidenŃă prin suprapunerea urmelor în cele mai mici amănunte sau prin continuitate liniară (de exemplu, vor corespunde striaŃiunile de pe învelişul a două proiectile trase cu aceeaşi ar-mă ori configuraŃia crestelor papilare de la amprentele aceluiaşi deget).

27 Prof. Lucian Ionescu, op. cit., pag.15. 28 Gheorghe Braşoveanu, ApariŃia semnelor de punctuaŃie, articol publicat în rev. ROMÂNIA MARE nr.-le din 14 şi 21 august 2009. 29 Rog a se vedea în acest sens articolul Doamnei Mariaclaudia Ricciardi, Il computer ucciderà la manuscrittura? (Computerul va

ucide scrisul de mână?), publicat în „133 Scrittura Rivista di problemi grafologici”, Gennaio-Marzo 2005, pag.75-76 şi al Doamnei Marie-Geneviève HURAND, Jacqueline PINON şi Martine SERVAN, L’ÉCRITURE AUJOURD’HUI, publicat în rev. „la graphologie” no 272/octobre 2008, pag.15-23.

30 Iride Conficoni, Caratteri fra le righe. LA PERSONALITÀ DALA SCRITTURA, EDB EDIZIONI DEHONIANE BOLOGNA, 2001, pag.24.

În schimb două texte cu conŃinut similar sau două semnături aparŃinând unei singure persoane, chiar dacă au fost trasate în acelaşi moment nu vor corespunde niciodată perfect în toate elementele grafice (se exclude desigur copierea, unde nu este vorba de un scris liber, ci de reproducerea mecanică a unui model)31.

Cu toate acestea, identificarea persoanei de la care provine un scris este posibilă, datorită celor două proprietăŃi fundamentale ale scrisului şi anume: individualitatea şi stabilitatea sa relativă; operaŃia comportă un examen comparativ, utilizându-se ca probe de referinŃă mostre de scris emanând în mod cert de la persoana pre-supusă a fi autor.

ReŃinem deci că teoria generală a identificării este întrutotul valabilă şi pentru scris, a cărui specificitate justifică existenŃa unui gen autonom de expertiză: expertiza criminalistică a scrisului, denumită şi „ grafoscopie judiciară” sau „expertiză grafică”. Ea a fost denumită şi „ grafologie judiciară” de către Ştefan Minovici şi un deosebit interes prezintă circulara din 15 martie 1905, difuzată de Ministerul JustiŃiei, prin care se dădeau indicaŃii asupra felului cum trebuie recoltate probele grafice destinate examenelor comparative în cadrul expertizelor ordonate. În acest sens, se cerea ca probele să fie suficiente şi să fie luate pe acelaşi fel de hârtie, cu aceeaşi cerneală şi acelaşi instrument scriptural ca şi actul incriminat. InstanŃele judecătoreşti erau prevenite asupra stării emoŃionale care poate afecta execuŃia scrisului. Deosebit de valoroasă este indicaŃia – care nu se respectă nici astăzi – de a se constata printr-un proces-verbal detaliat starea materială a actului, mai ales degradările pe care le prezintă.32

31 Prof. dr. Dumitru Sandu în „FALSUL ÎN ACTE. DESCOPERIRE ŞI COMBATERE PRIN MIJLOACE CRIMINALISTICE”,

Ed. LUMINA LEX, Bucureşti, 1994, pag.35, arată că: „...Semnăturile unei persoane nu sunt identice în totalitatea trăsăturilor lor componente, nu se suprapun, chiar dacă sunt executate succesiv şi în condiŃii identice. ExcepŃii, extrem de rare, s-ar putea întâlni la semnăturile extrem de prescurtate şi de o construcŃie foarte simplă. Benjamin Pierce, profesor de matematică la Univ. din Harvard, a estimat că nu avem decât o şansă la 931 trilioane de a semna de două ori numele nostru absolut identic”.

32 Ca ştiinŃă autonomă, criminalistica s-a conturat relativ recent, la începutul secolului al XIX-lea. ApariŃia târzie a acestei discipline s-a datorat nu numai nivelului scăzut al ştiinŃelor naturii, dar şi lipsei de interes pentru aportul acestora în materie de probaŃiune, sistemele de justiŃie fiind dominate de practici mistico-formale (conf. Prof.dr. L. Ionescu şi Prof. dr. S. Dumitru care citează din Prof. Camil Suciu, Dezvoltarea învăŃământului criminalistic în România, Scoală românească de criminalistică, Serviciul cultural, presă şi editorial, 1975, p.29, în op.cit.pag. 42).

Începuturile criminalisticii sunt strâns legate de medicina legală. Necesitatea rezolvării unor probleme de identificare a persoanei, a cadavrului şi a instrumentului vulnerant a determinat elaborarea unor metode specifice criminalisticii de mai târziu.

Înfiin Ńarea la 20 decembrie 1893 a Institutului de medicină-legală din Bucureşti de către Prof. Mina Minovici a constituit o veritabilă premieră mondială, care a stârnit admiraŃia unor somităŃi ale vremii, cum ar fi P. Brouardel şi B. Balthazard din Paris, S. Ottolenghi din Roma, F. Strassmann din Berlin, P. Djan din Ankara etc. (conf. M.Terbancea, (sub red.), Institutul de medicină-legală „Prof. dr. Mina Minovici” în pragul unui secol de activitate (1892-1982), f.e., p.60, citat de aceiaşi autori de mai sus în op. cit., pag.42, iar noi menŃionăm că valorosul doctor Edmond Locard care a ştiut să îmbine medicina cu dreptul, pentru a pune bazele criminalisticii, în laboratorul de poliŃie tehnică de la Lyon (n. 13 decembrie 1877 – d. 4 mai 1966) în TRAITÉ DE CRIMINALISTIQUE, TOME QUATRIÈME, LES PREUVES DE L'IDENTITÉ, Deusième partie, Lyon, Joannès DESVIGNE et ses Fils, Libraires-Editeurs 36 à 42, Passage de l'Hôtel-Dieu, 1933, CHAPITRE XIII Les Services d'Identité et les Fiches Signalétiques, pag.751, a subliniat: „Le service d' identité judiciaire a été fondé à Bukarest, vers 1895. A l'origine on utilisait le système bertillonnien. Il y avait une fiche...”).

Ca întemeietori ai criminalisticii româneşti se consideră a fi cei trei fraŃi Minovici . Prin publicarea lucrării „ Identificarea antropemetrică, metoda Bertillon” (traducere a cărŃii „antropometria”), prin participarea activă la

al Vl-lea Congres InternaŃional de Antropologie Criminală de la Torino, din 1906, dar mai ales prin bogata cazuistică, Mina Minovici a avut o valoroasă contribuŃie – în ciuda limitelor metodei, datorate impreciziei măsurătorilor şi modificărilor pe care le suferă în timp scheletul uman – la descoperirea infractorilor recidivişti care încercau sa-şi însuşească o identitate falsă.

Un alt exponent de seamă al medicinei legale româneşti, care a avut preocupări şi în domeniul criminalisticii, a fost Nicolae Minovoci. Al treilea membru al familiei Minovici, Ştefan, şeful secŃiei de chimie şi toxicologie a Institutului de medicină legală începând din 1894, poate fi socotit în materie de criminalistică drept părintele expertizei ştiinŃifice a înscrisurilor. Chiar în perioada studiilor în Germania el se familiarizează, paralel cu cercetarea otrăvurilor, a petelor de sânge etc., cu depistarea falsurilor prin reacŃii chimice.

El scrie „Falsul în documente şi fotografia în serviciul justiŃiei” (1900), apoi apare „Tratatul de grafologie şi expertiză în falsuri” (1910) al criminalistului Mihai Moldoveanu.

După primul război mondial, oameni de ştiinŃă ca Henri Stahl şi Mihail Kernbach se apleacă cu atenŃie asupra posibilităŃilor de per-fecŃionare a expertizei grafice şi a falsului în înscrisuri. Să amintim, spre exemplu, că H. Stahl a corespondat cu Jules Crépieux-Jamin şi că 1-a primit în România pe Edouard de Rougemont, de două ori, la Bucureşti, cum spune chiar valorosul expert şi vice-preşedinte al SocietăŃii de Grafologie în „Les Difficultés et les Progrès de l'Expertise en Écriture”, Paris, Librairie des sciences politiques et sociales Marcel Rivière et Cie, pag.26, 1929.

Începând cu anul 1930, apar lucrări precum „Elemente de poliŃie tehnică” , publicată de dr. Constantin Turai în anul 1937. În anul 1934 ia naştere „Societatea română de grafologie”, având două secŃii: psihologie grafică şi expertiză grafică care, după moar-

tea lui Ştefan Minovici, a fost condusă de C.I.Parhon. Între 1946 şi 1957 în cadrul Institutului medico-legal a funcŃionat „Corpul experŃilor grafici” al cărui preşedinte a fost Aurel Boia, autorul unor importante lucrări în grafologie şi expertiză grafică.

În domeniul expertizei grafice în prezent în România sunt experŃi criminalişti şi în acelaşi timp profesori şi autori de lucrări, între ei „vârfuri” fiind Prof.dr. Lucian Ionescu şi Dumitru Sandu, urmaŃi de mai tinerii Adrian Fr ăŃilă, Radu Constantin, Cristian Dumitrescu, Sorin Alămoreanu, Constantin Mirea, Marilena Chivu şi alŃii. Pe linia grafologiei, trebuie să amintesc că în partea a doua a secolului al XX-lea în România a activat – într-o perioadă când grafologia a fost interzisă fiind etichetată ca ştiinŃă reacŃionară, idealistă, ghicitorie în scris, cum de altfel au fost scoase din programa de învăŃământ, temporar, şi ştiinŃele psihologia şi cibernetica, în acest ultim domeniu România având un nume de referinŃă în pionieratul ciberneticii pe A. Odobleja – Prof. dr. docent în medicină, fost preşedinte al SocietăŃii Române de Grafologie (1991-2001), Andrei Athanasiu, mentorul celui care scrie aceasta comunicare, în grafologie.

Obiectul nemijlocit al acestei expertize îl constituie identificarea scriptorului şi în practică se concretizează în următoarele situaŃii:

- verificarea faptului dacă un text sau o semnătură provine realmente de la scriptorul nominalizat în act (de exemplu, dacă un contract de vânzare-cumpărare a fost semnat de către cel care figurează ca vânzător);

- identificarea persoanei care a executat un text sau o semnătură ce s-au dovedit a nu aparŃine titularului respectiv (false) ori provin de la un autor necunoscut (scrisori anonime, acte pe nume fictive, adăugiri etc.).33

Aşa cum am arătat mai înainte, în procesul de identificare criminalistică a unei persoane, obiect sau fenomen, examinarea comparativă constituie metoda principală la care se recurge, iar pentru efectuarea unor examinări comparative, expertul va trebui să se slujească de metode propriu-zise de comparare, astfel de analize neputându-se desfăşura la întâmplare.

Trebuie să arătăm că experŃii nu sunt „legaŃi” de un procedeu de lucru sau altul. Ei sunt liberi să folosească acea metodă care li se pare că răspunde mai bine caracteristicilor materialului de expertizat. Astfel, de exemplu, când în discuŃie sunt texte foarte bine individualizate, aplicarea metodei caligrafic-descriptive se poate dovedi deosebit de eficientă. Aceasta nu trebuie confundată, pur şi simplu, cu cea caligrafică ce se reduce doar la compararea formei li-terelor şi care a fost îndeajuns de criticată.

Metoda caligrafic-descriptivă este cu mult superioară celei pur caligrafice, deoarece Ńine seama de multe alte aspecte ca:

- modificarea literelor în funcŃie de locul pe care îl ocupă în cuvânt şi de legătura lor cu alte litere; - grosimea traseelor, modul lor de legare, unghiurile de înclinaŃie etc. Chiar şi o altă metodă veche, aşa-numită „ fotografic-descriptivă” poate fi folosită cu succes în unele cazuri.

Procedeul, iniŃiat de Bertillon, comportă analize comparative efectuate pe fotografii de text în care grafismele sunt mărite de 4-5 ori. Imaginile obŃinute relevă aproape toate „secretele” grupurilor de litere respective. Când fotografiile redau aceleaşi cuvinte, rezultatele unor examinări comparative pe astfel de eşantioane de scris sunt notabile. Or, în esenŃă, metoda lui Bertillon nu este altceva decât metoda caligrafic-descriptiva îmbunătăŃită.

În cazul în care textul în litigiu are un cuantum redus, redutabilă ca metodă de examinare comparativă se poate dovedi cea grafometrică, ştiut fiind că aceasta asigură o examinare extrem de detaliată a semnelor grafice, a legăturilor acestora ş.a.

Chiar şi metoda grafologică poate fi folosită pentru anumite determinări privind, în special, caracteristicile de ordin general, ea pornind de la premisa că la cercetările de identificare a scrisului trebuie avut în vedere îndeosebi faptul dacă în scrisurile comparate se reflectă aceleaşi caracteristici psihice.

Identificarea persoanei după scris este posibilă datorită caracteristicilor de identificare a scrisului. Aceste caracteristici sunt prezente, mai ales în: limbajul specific scriptorului, modul de amplasare a textului, forma sau aspectul general al scrisului şi particularităŃile de construcŃie a semnelor grafice.34

Privitor la terminologia folosită, precum şi la clasificarea acestor caracteristici, atât în literatura, cât şi în practica noastră de specialitate, clasificarea priveşte caracteristicile limbajului, caracteristicile grafice propriu-zise (generale şi particulare). Potrivit unei alte opinii, caracteristicile de identificare se împart în două mari categorii generale, care privesc aspectul scrisului şi, speciale, referitoare la modul de construire a semnelor grafice. În fine, alŃi autori le împart în caracteristici generale (limbaj, configuraŃie, formă, mişcare) şi caracteristici individuale ale litere-lor şi cifrelor.

Ne vom opri la clasificarea care priveşte caracteristicile limbajului, caracteristicile grafice generale şi caracteristicle speciale, clasificare adoptată de majoritatea experŃilor criminalişti din România.35

În continuare vom defini aceste caracteristici, şi pentru că cea de limbaj este de fapt tema care dă titlul acestei lucrări, o vom lăsa ultima, când îi vom aloca şi un spaŃiu mai mare.

33 În fapt problemele care se pot rezolva în cadrul expertizei scrisului pot fi împărŃite în: principale (A) şi secundare (B). A. a) identificarea autorului unui scris sub formă de text;

b) identificarea persoanei care a scris cifre; c) stabilirea autenticităŃii semnăturii (dacă aparŃine persoanei pe numele căreia figurează); d) identificarea persoanei care a falsificat o semnătură.

B. a) dacă un scris este natural sau deghizat, inclusiv modalitatea deghizării; b) dacă un scris este afectat de semnele bolii, bătrâneŃii, ingerarea de băuturi alcoolice, execuŃie în condiŃii anormale; c) dacă scrisul de pe un act aparŃine uneia sau mai multor persoane (inclusiv adăugirile); d) modalitatea de falsificare a unei semnături (copiere, imitaŃie servilă sau liberă, executarea din fantezie); e) dacă mai multe semnături false care figurează pe nume diferite provin de la aceeaşi persoană.

(conform ÎNDRUMAR PRIVIND EXPERTIZA CRIMINALISTICĂ, lucrare coordonată şi redactată de dr. Dan Nicolae şi editată sub egida MINISTERULUI JUSTIłIEI – LABORATORUL CENTRAL DE EXPERTIZĂ CRIMINALISTICĂ, 1986, pag. 5 şi 6).

34 Prof. univ.dr. Emilian Stancu, CRIMINALISTICA Vol.I, ediŃia a II-a, Ed. ACTAMI, Bucureşti, 1997, pag. 329. 35 Prof. univ. dr. Lucian Ionescu, dr. Dumitru Sandu, op.cit., pag.30; Camil Suciu, CRIMINALISTICĂ, Ed. Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1972, pag. 488.

Caracteristicile generale ale scrisului, cunoscute şi sub denumirea de „dominante grafice” sau de „caractere obiective ale scrisului” (C.I.Parhon), sunt acele caracteristici sau calităŃi ale scrisului care determină aspectul general al acestuia. Este vorba deci de diferite proprietăŃi de clasă, generice, care, luate separat, se pot găsi în scrisul mai multor persoane. O primă clasificare a acestora, adoptată apoi de numeroşi autori care au completat-o, este cea alcătuită de Jules Crépieux-Jamin care a împărŃit caracteristicile grafice în şapte genuri, şi anume, după viteză, presiune, formă, direcŃie, dimensiune, continuitate şi orânduire, genuri care sunt sub-divizate în specii.

Caracteristicile speciale ale scrisului sunt deprinderile proprii ale unei anumite persoane manifestate în construirea semnelor grafice considerate separat sau a mai multor semne care alcătuiesc o formaŃiune (monogramă, grup literal etc.). Aceste deprinderi se referă la modul de executare a literelor şi cifrelor, a semnelor de punctuaŃie şi a altor semne, precum şi la poziŃia lor reciprocă.36

Până la definirea caracteristicilor de limbaj, să amintim că acest aspect a preocupat şi pe alŃi cercetători în domenii care nu Ńin de criminalistică, dar de care ea a beneficiat.

Înaintea acestora se cuvine să menŃionăm numele genialului filozof Camillo Baldi14bis cel care în „Trattato come de una lettera missiva si conoscano la natura e qualità dello scrittore” spune la Capitolul II că în urma analizei limbajului în care include maniera şi stilul folosite în compoziŃia unei scrisori, apoi a liniamentului scrierii, spaŃierii, punctuaŃiei, parantezelor, ordinii, dispunerii cuvintelor şi formei literelor se pot releva „o mare parte din calităŃile, obiceiurile şi aptitudinile sale, atât ale corpului cât şi ale sufletului”.

Astfel, analiza textelor nu este un domeniu rezervat numai studenŃilor, universitarilor şi iniŃiaŃilor. În poliŃia ştiinŃifică, ea poate aduce mari servicii justiŃiei în căutarea de probe. De la început, trebuie precizat că analiza textelor, în scopul identificării autorilor lor, textologia nu Ńine de expertiza grafică propriu-zisă, care are obiect formularea unei opinii cu privire la autorul real al documentului scris, comparându-1 pe acesta cu alte documente ai căror autori sunt cunoscuŃi. Aplicată, la început, în identificarea autorului real al unei opere literare, textologia s-a extins şi ca mijloc de probă în justiŃie. Termenul de textologie sau de ştiinŃă a textelor este de origine sovietică şi a fost creat, în anul 1928, de către Tomaşevski. Textologia se ocupă, deci, cu studiul frazelor şi stilisticii, urmărind identificarea autorului unui înscris. Prin metoda lingvistică are loc analiza unui text şi se încearcă să se definească stilul unei persoane, făcându-se referire la variantele gramaticale şi stilistice ale unei limbi şi la abaterile comise în raport cu normele gramaticale, adică greşelile de diverse feluri, care Ńin, fie de obiceiurile geografice, sociale, culturale, individuale (idiomurile), fie de dispoziŃiile patologice care generează anormalităŃi de idei, cum ar fi: incoerenŃa, absurditatea ideilor, inconsistenŃa situaŃiei (starea de demenŃă, paralizia generală etc.), idei bizare sau delirante (complexe de persecutare, melancolie), povestiri imaginare amplificate sau dramatizate (isterie), stil incoerent şi greşeli de sintaxă (stare de confuzie, demenŃă), greşeli de ortografie prin omisiune, repetiŃie, substituire, barbarisme, scăpările cuvinte (agrafie amnezică), cuvinte neterminate, apropiate sau îndepărtate unele de altele (tulburări de vedere, isterie), ideostereopatii grafice, proverbe şi figuri de stil, arhaisme, eufemisme, metafore, neologisme, pleonasme, stereotipuri, silogisme (delir de persecuŃie, excitaŃie).

36 Prof. univ. dr. Lucian Ionescu, op.cit., pag.74 şi 104. 14bis Rog a se vedea în acest sens articolul Doamnei Michela Raschiani „Camillo Baldi” pe care 1-a publicat în revista „attualità

grafologica” n.92 Luglio-Settembre 2004, pag.5-7, dar şi TRAITÉ DES INDICES TIRÉS DES LETTRES MISSIVES OU l'Art de connître 1'examen d'une Lettre missive les moeurs et les habitudes du Scriteur PAR CAMILLO BALDI PHILOSOPHE ET PROFESSEUR BOLONAIS Traduit et accompagné d'une Notice bio-bibliographique PAR J.DEPOIN PRÉSIDENT DE LA SOCIÉTÉ DE GRAPHOLOGIE PARIS SOCIÉTÉ DE GRAPHOLOGIE 150, boulevard Saint-Germain, 1900.

Pentru moment să reamintim un minimum de date privind personalitatea lui Camillo Baldi, care şi-a desfăşurat activitatea în cele mai diverse discipline: a fost astrolog, medic, filozof, precum şi grafolog, a corespondat cu cei mai mari oameni de litere ai timpului şi a discutat cu Galileo despre mişcarea apelor.

Camillo Baldi s-a născut pe 17 februarie 1551 la Bologna şi a fost primul fiu într-o familie de oameni de cultură. Tatăl, Arista Pietro Maria Baldi, prof. de medicină şi filozofie la Univ. din Bologna îl împinge de mic către studiu. La numai 1 an Camillo începe să studieze filozofia, la 21 de ani este laureat în medicină şi filozofie şi îşi începe activitatea de docent universitar. Caracterul său este descris ca „mereu umil şi bun cu toŃi”. Foarte iubit de discipoli, încă de când trăia, pentru a face dovada gloriei sale, aceştia au zidit în universitate, în onoarea sa, două inscripŃii de marmură.

Baldi a predat la Bologna mai bine de 60 de ani, până în ziua în care a murit, în anul 1637. În acest sens putem citi o mărturie (spune în continuare Doamna Michela Raschiani): „Moartea lui Baldi a fost plânsă cu multă pompă. Corpul neînsufleŃit a fost îngropat în Biserica Corpus Domini, iar în memoria lungii sale activităŃi de profesor a fost zidită în cabinet o lespede. Cu acest prilej, în una din lojile superioare ale CurŃii a fost pictată, printre multe altele, emblema casei Baldi: con de pin de aur pe un fond albastru, înconjurat de un grilaj cu trei crini de aur” şi că „acoperit de glorie, dar plâns de toŃi, a murit la 87 de ani, la orele 4 noaptea, pe data de 22 martie 1637; a fost înmormântat cu mare pompă în Biserica Corpus Domini, aproape de mormântul strămoşilor săi”.

Opera lui Camillo Baldi cuprinde cărŃi tipărite şi multe manuscrise care au fost păstrate la Biblioteca Universitară din Bologna, la Biblioteca Vittorio Emanuele din Roma şi la Biblioteca Cassenese din Ravena.

Tratatul cum dintr-o scrisoare misivă se cunosc natura şi calitatea scriitorului este scurt, compus din 75 de pagini. A fost tipărit de două ori: prima dată la Carpi, în 1622, la editura lui Girolamo Vaschieri şi sub îngrijirea lui Gian Francesco Grillenzioni: a doua oară la Bologna, tradus în latină, în 1664 la editura H H Evangelistae de Ducciis şi prin opera lui Pietro Veli.

Trebuie, totuşi, manifestată prudenŃă în interpretarea rezultatelor frazeologice, care nu poate fi, de altfel, realizată decât atunci când condiŃiile sunt deosebit de favorabile. În practică, folosirea numai a frazeologiei nu este decât un mijloc de excludere a unui subiect şi nu poate permite identificarea cu certitudine a unui autor, la început necunoscut.37

Dar pentru că în cadrul textologiei s-a făcut referire şi la stilistică, să vedem în ce măsură ea poate ajuta la identificare.38

Stilistica a reapărut prin anii '50 ai secolului trecut, epocă în care cercetătorii şi-au concentrat atenŃia asupra operelor literare. Identificarea unui povestitor, după forma lingvistică, cum am spus mai sus, nu Ńine de expertiza grafică propriu-zisă, ci mai degrabă de stilistică, îndeosebi de acea ramură a stilisticii pe care specialiştii o numesc „stilistica de atribuire”, care constă în identificarea adevăratului autor al unei opere anonime sau publicate sub nume de împrumut (pseudonim). Deşi practicienii acestei discipline se apleacă mai ales asupra studiului operelor literare este necesar să se caute în scrierile unei persoane, oricare ar fi ea, particularităŃile care îi definesc sistemul de exprimare personal şi care îl deosebesc de cel al grupului căruia îi aparŃine. Frédéric Deloffre, profesor la Sorbona, a expus foarte clar regulile unei metode, pe care o defineşte în aceşti termeni: „Stilul individual există pentru că este posibil, cu puŃină experienŃă, să se distingă 20 de versuri de Racine, de 20 de versuri de Corneille, o pagină de Balzac, de una din Stendhal etc. Totul este să se treacă de la impresia subiectivă resimŃită, la expunerea motivelor obiective care stau la baza acestei impresii”. Trebuie citit textul cu atenŃie, pentru a sesiza un anumit amănunt caracteristic, de preferat un fapt lingvistic, un tip de expresie prezentând o anumită anomalie în raport cu o normă, cu frazeologia sau cu textele de comparaŃie. Trebuie, pe urmă, să ne întrebăm dacă această particularitate apare cu o frecvenŃă suficientă pentru a ne forma o convingere. Această metodă care s-a dovedit viabilă în domeniul criticii literare propriu-zise poate fi aplicată în probleme de terorism, răpiri sau în cazul scrisorilor prin care se revendică asasinatele. Singurul indiciu care ar permite identificarea unui comunicat sau a unui mesaj îl constituie, uneori, studiul formelor lingvistice şi stilistice. Prin caracteristici stilistice se înŃeleg acele particularităŃi care îi sunt proprii autorului (frazeologie, terminologie, sintaxă), iar prin caracteristici grafice: ordinea cuvintelor, anumite originalităŃi ale caracterului personal (idiotisme), foarte important de reŃinut, independent de modul lor de execuŃie şi uneori de elementele complexe ale unui context aparte provenind vizibil dintr-o mişcare spontană. Totuşi, pentru a se ajunge la rezultate probatorii, trebuie întrunite unele condiŃii, dintre care cele mai importante sunt: textul trebuie să fie relativ lung, atât în ceea ce priveşte documentul în cauză cât şi piesele de comparaŃie, scrierile de o parte şi de alta, trebuie să fie de natură asemănătoare şi trebuie sesizat un număr mare de concordanŃe şi erori.

Să vedem acum cum sunt definite caracteristicile de limbaj de către specialiştii în criminalistică. Într-o primă opinie39 particularităŃile exprimării în scris sau caracteristicile conŃinutului spiritual al textului,

denumite în literatura de specialitate şi „caracteristici ale scrierii” sunt elemente care nu fac parte efectiv din categoria elementelor grafice de identificare, fiind de natură extragrafică. Ele sunt incluse, totuşi, în această categorie întrucât servesc efectiv la individualizarea persoanei scriptorului şi, mai ales, la restrângerea cercului persoanelor suspecte (de exemplu, în cazurile relativ frecvente al scrisorilor anonime cu conŃinut calomnios, cum de altfel vom prezenta şi al doilea caz).

Determinarea acestor caracteristici suis-generis de identificare, necesită examinarea conŃinutului înscrisului, urmărindu-se vocabularul folosit de autor, modul în care acesta respectă regulile de ortografie şi de punctuaŃie, claritatea stilului ş.a.

Principalele date ce se pot desprinde dintr-o asemenea analiză privesc, de regulă, nivelul general de cultură al persoanei, profesia care marchează serios modul de exprimare prin folosirea unei terminologii de specialitate, vârsta şi eventual sexul, unele caracteristici ale personalităŃii sale, ca şi posibile dizarmonii psihice.

37 Colonel Nicolae Văduva, Prof. Constantin Gâdea, De la studiul textelor la identificarea infractorilor, articol publicat în rev.

CRIMINALISTICA Nr.6, Anul II, Decembrie 2000, pag.9 şi 10. 38 Stilistică 1. Disciplină care se ocupă cu studiul stilului. Stilistica lingvistică a) Studiul mijloacelor de exprimare ale unei colectivităŃi

lingvistice privite din punctul de vedere al conŃinutului lor afectiv, al expresivităŃii lor. b) Studiul stilurilor limbii ca varietăŃi funcŃionale ale limbii întregului popor.

– Stilistica literară (sau estetică), studiul stilului individual ai unui scriitor. 2. (LIT) Partea a retoricii care se ocupa cu studiul stilurilor din punctul de vedere al calităŃilor şi, normelor lor. Preocupări de stilistică au apărut încă din antichitate („Poetica” lui Aristotel, „Tratatul despre sublim” al lui Pseudo-Longin, „Tratatul despre stil” al lui Demetrios ş.a.). Obiectul stilisticii clasice l-a reprezentat studiul tropilor sau al figurilor de stil. În epoca modernă, această ştiinŃă a luat un mare avânt, ea fiind ilustrată prin lucrările lui Charles Bally (1865-1947), lingvist elveŃian, Leo Spitzer (1887-1960), lingvist austriac, refugiat din cauza regimului nazist în Turcia şi apoi în SUA, Karl Vossler (1872-1949), romanist german, Roman Jakobson (1896-1982), lingvist american ş.a. Stilistica modernă recurge în studierea stilurilor, pe lângă retorică şi prozodie, la fonetică, morfologie, lexicologie, semantică, sintaxă, lingvistică matematică. În Ńara noastră, de stilistică s-au ocupat Tudor Vianu (1897-1964), estetician, istoric literar, filozof al culturii şi scriitor român, Iorgu Iordan (1888-1986), lingvist român, D.Caracostea (1879-1964), critic istoric literar şi folclorist. (conf. DICłIONAR ENCICLOPEDIC ROMÂN VOL.IV Q-Z , Ed. POLITICĂ, Bucureşti, 1966, p. 513).

39 Prof.univ.dr. Emilian Stancu, op.cit., pag.330.

O altă opinie40 mai consistentă ne spune că pe lângă cele două tipuri de caracteristici menŃionate mai înainte (generale şi speciale), care sunt pur grafice, la identificarea persoanei după scris contribuie într-o oarecare măsură şi aşa numitele „caracteristici ale limbajului scris”, utilizate în special la cercetarea scrisorilor anonime.

Aceste caracteristici ajutătoare se referă în primul rând la limbajul folosit de scriptor la redactarea textului. Cu toate că limbajul oral şi cel scris sunt strâns legate, ultimul fiind materializarea prin semne a primului, totuşi ele nu sunt identice. De obicei, formularea ideilor în scris este mult mai dificilă decât enunŃarea lor pe cale verbală, chiar la persoanele cu un grad de cultură mai ridicat. Câteodată o expunere scrisă poate fi individualizată prin vocabular41, stil42, construcŃia şi complexitatea frazelor, anumite preferinŃe de ordin gramatical, cum ar fi timpurile verbelor, plasarea adjectivelor etc. Dintre acestea, cele mai preŃioase indicaŃii le oferă vocabularul folosit. BogăŃia sau sărăcia lexicului ne va da o imagine aproximativ exactă asupra gradului de instruire al autorului sau chiar asupra profesiunii acestuia. Pe de alta parte, întrebuinŃarea în scrisul în litigiu a unor provincialisme, arhaisme, neologisme, termeni de jargon sau de argou etc., care apar şi în scrisul persoanei bănuite, mai ales atunci când sunt specifice sau puŃin comune.

În sensul celor arătate în cadrul acestei prime idei, vă prezentăm următorul exemplu: Este vorba despre o expertiză criminalistică extrajudiciară, unde ni s-a cerut să stabilim dacă Testamentul olograf din 13 Dec. 2004, având-o ca titulară pe L.L. de 97 de ani la data întocmirii înscrisului, de origine rusă şi stabilită prin căsătorie în România, a fost scris, datat şi semnat de testatoare. Pentru efectuarea expertizei criminalistice solicitate, ni s-au pus la dispoziŃie de numita B.E. care figurează ca beneficiară în testament mai multe probe de scris redactate în limbile rusă şi română de către L.L.

În cadrul examinării preliminare prin care am efectuat o analiză asupra caracteristicilor de limbaj am constatat că titlul înscrisului este oarecum aparte, adică se scrie:Oбoрoднoe сoглaсиe, după care urmează textul testamentului. (Acord reciproc)

Trecând la probele de scris emanate de la L.L., am observat că aceasta scria: Oбoюднoe сoглaсиe, care întradevăr înseamnă „Acord reciproc”, adică (Acord reciproc)

„oбoюднoe = reciproc” (este adjectiv), iar „сoглaсиe = Acord”, pe când „oбoрoднoe = valutar, comercial” şi „сoглaсиe = Acord”, ceea ce ar fi „Acord valutar, comercial”.

Întrucât am studiat 9 ani limba rusă, am înŃeles că cel care a scris acest Testament, necunoscând limba rusă, dar nici măcar caracterele slavone, a confundat „ю” -ul de la „oбoюднoe”, care aşa cum este executat seamănă întradevăr cu grupul „po”, şi a scris „oбoрoднoe”, ceea ce m-a făcut să fiu deosebit de suspicios, şi examinând în continuare caracteristicile grafice generale şi cele speciale, am stabilit că Testamentul în cauză, nu a fost scris, datat şi semnat de numita L.L. de la care ni se prezentase probe de scris.

La înmânarea lucrării, numita B.E. a trecut printr-un moment de panică şi a motivat că de întreaga afacere s-a ocupat vărul ei de la Sibiu.

40 Prof.univ.dr. Lucian Ionescu, op.cit., pag.71-74; Prof. univ.dr. Lucian Ionescu, Prof. univ.dr. Dumitru Sandu, op. cit., pag. 30; Camil

Suciu, op.cit., pag. 488. 41 vocabular = 1. Totalitatea cuvintelor unei limbi. Vocabularul activ = totalitatea cuvintelor pe care vorbitorul le foloseşte efectiv în

exprimare (cuvintele pe care le folosim în mod curent în activitatea zilnică) şi care variază de la o categorie de vorbitori la alta. Vocabularul pasiv = totalitatea cuvintelor unei limbi pe care vorbitorii le înŃeleg, dar nu le întrebuinŃează, şi care variază de la o categorie de vorbitori la alta; din voc. pasiv fac parte arhaismele, anumite regionalisme, unele neologisme etc. 2. Totalitate a cuvintelor specifice unei anumite categorii sociale sau unui anumit stil al limbii (ex. voc. argotic, voc. ştiinŃific) ... (conf. DICłIONAR ENCICLOPEDIC ROMAN VOL.IV Q-Z, Ed. POLITICĂ, Bucureşti, 1966, pag.882).

42 stil (lat.stylus „condei”) = mod caracteristic de exprimare a gândirii... În limbă, stilul se defineşte prin totalitatea particularităŃilor lexicale, morfologice, sintactice, topice şi fonetice, precum şi a procedeelor caracteristice modului de exprimare al unui individ, al unei categorii sau al unei colectivităŃi de vorbitori; avem astfel de-a face cu aşa-numitele stiluri funcŃionale, care sunt varietăŃi ale limbii literare, folosite curent în diferite domenii de activitate (ex. stilul ştiinŃific şi profesional-tehnic, stilul publicistic-politic, stilul oficial-administrativ, stilul juridic etc.). Stilul funcŃional se poate prezenta sub formă scrisă sau orală. Alteori, situaŃia socială a vorbitorilor şi împrejurările în care se află impun un stil solemn, al politeŃii pronunŃate, sau, dimpotrivă, un stil familiar. Referindu-se la scopul vorbitorului, distingem stilul propriu, care urmăreşte numai realizarea funcŃiei de comunicare a limbajului, de informare exactă, obiectivă, şi stilul figurat, care urmăreşte realizarea funcŃiei expresive, adică de transmitere a reacŃiei personale a vorbitorului faŃa de realitatea respectivă. Stilul propriu este întrebuinŃat mai cu seamă în ştiinŃă, în viaŃa politică şi activă, pe câtă vreme stilul figurat (care recurge la figuri de stil) aparŃine artei literare. Stilul unei opere literare se cristalizează în fun-cŃie de gradul de evoluŃie al limbii respective, de concepŃia filozofică a scriitorului, de experienŃa lui de viaŃă, de felul şi de întinderea culturii sale, de temperamentul său artistic. (conform aceluiaşi dicŃionar menŃionat la pct.19, dar acum la pag. 513).

În al doilea rând, drept caracteristici ale limbajului scris sunt considerate cele referitoare la respectarea regulilor de ortografie şi de punctuaŃie. Semnificativ în această privinŃă sunt greşelile pe care scriptorul le face în mod constant, cum ar fi omiterea sau repetarea de litere, folosirea incorectă a majusculelor, scrierea numelor proprii cu minusculă, ignorarea liniuŃelor, a punctelor, folosirea în exces a parantezelor rotunde43, a semnului exclamării44 (câte unul, două sau trei), ca şi a semnului întrebării45 (câte trei), folosirea punctelor de suspensie46 coroborate cu unele expresii care Ńin de vocabular, uneori ating valoarea unor caracteristici de maximă individualitate, ca în exemplul ce urmează:

În anul 2006 s-a prezentat numita O.S. cu două texte anonime, unul redactat la o imprimantă şi expediat prin plic fără expeditor, iar celălalt sub formă de SMS pe un celular, fără indicarea numărului expeditorului.

Ambele texte abundă de calomnii şi expresii obscene la adresa numitei O.S. În acelaşi timp, numita O.S. ne-a prezentat şi două texte ca probe de comparaŃie, redactate tot la o

imprimantă, cu provenienŃă certă de autor şi ni s-a cerut identificarea autorului textelor anonime, solicitanta de profesie arhitect, cunoscând cumva această posibilitate şi din lucrarea noastră „EXPERTIZA GRAFICĂ şi RAłIONAMENTUL PRIN ANALOGIE” 47 pe care o avea şi din care a făcut trimitere la pag.120.

În cadrul examinării preliminare prin care am efectuat o analiză asupra caracteristicilor de limbaj am constatat mai multe asemănări în privinŃa folosirii unor expresii şi a unor elemente de ortografie şi de punctuaŃie, atât în textele anonime cât şi în textele probe de comparaŃie, şi în acest sens rog a se vedea cele două planşe care urmează:

Vocabular folosit 1. – cuvântul „curvă”; 2. – expresia „n. amanŃi”; 3. – cuvântul „milă”. Elemente de ortografie şi de punctuaŃie 4. – folosirea excesivă a parantezelor rotunde; 5. – folosirea excesivă a semnului exclamării; 6. – folosirea semnului de suspensie „…”; 7. – evidenŃierea unor idei sau cuvinte prin folosirea majusculelor; 8. – folosirea a trei semne: de întrebare „???”; 9. – despărŃirea corectă a cuvintelor.

În urma examenului comparativ efectuat, am stabilit că textele anonime provin de la persoana de la care ni s-au prezentat textele probe de comparaŃie, respectiv numita C.A. La prezentarea în instanŃă, numita C.A. a recunoscut că a redactat şi expediat pe adresa lui O.S. cele două texte calomnioase, în semn de răzbunare pentru că O.S. a despărŃit-o de O.P. după 15 ani de concubinaj. A fost amendată penal şi obligată să plătească daune morale în valoare de 1500 Euro numitei O.S.

43 Parantezele rotunde (), arată un adaos în interiorul unei propoziŃii sau al unei fraze. Parantezele rotunde cuprind o explicaŃie, o

precizare, un amănunt, care îmbogăŃesc înŃelesul propoziŃiei sau al frazei de care sunt legate. În acest sens, parantezele au aceeaşi funcŃiune ca linia de pauză sau virgula, când acestea cuprind comunicări care explică sau întregesc propoziŃia sau fraza în interiorul căreia se află... (conform ÎNDREPTAR ORTOGRAFIC, ORTOEPIC ŞI DE PUNCTUAłIE, Ed. ACADEMIEI R.S.R., Bucureşti, 1965, pag.77).

44 Semnul exclamării marchează grafic intonaŃia frazelor şi a propoziŃiilor exclamative sau imperative. Semnul exclamării se pune de asemenea după interjecŃiile şi vocativele care exprimă stări afective şi sunt considerate cuvinte (sau părŃi de frază) independente... (conform aceluiaşi ÎNDREPTAR intitulat la pct.21, pag.51).

45 Semnul întrebării e folosit în scriere pentru a marca intonaŃia propoziŃiilor sau a frazelor interogative. Se pune semnul întrebării după cuvintele, grupurile de cuvinte, propoziŃiile şi frazele care au un caracter interogativ şi care sunt întrebări directe... ( conform aceluiaşi ÎNDREPTAR intitulat la pct.21, pag. 47 şi 48.

46 Punctele de suspensie arată o pauză mare în cursul vorbirii. Spre deosebire de punct, punctele de suspensie nu marchează sfârşitul unei propoziŃii sau al unei fraze, ci indică, în general o întrerupere a şirului vorbirii... (conform aceluiaşi ÎNDREPTAR intitulat la pct.21, pag.80).

47 Adrian FrăŃilă – Şeful Laboratorului InterjudeŃean de Expertize Criminalistice Bucureşti şi Radu Constantin, op.cit., pag.120.

Importan Ńa caracteristicilor de limbaj în identificarea autorului unui text De la începuturile sale, societatea modernă duce o permanentă şi grea luptă cu infractorii. Statul, prin

organele sale abilitate, trebuie să-i identifice pe aceştia. Principala modalitate de a se ajunge la identificarea judiciară o reprezintă identificarea criminalistică. În cadrul acesteia este şi cea de identificare a persoanei după scris pe baza limbajului specific scriptorului, modul de amplasare a textului, forma sau aspectul general al scrisului şi particu-larităŃile de construcŃie a semnelor grafice.

Pe lângă cercetătorii pe care i-au interesat aspectele de limbaj, începând cu cei din antichitate, în secolul XVII genialul filozof Camillo Baldi, apoi în secolul XX Tomaşevski cu ştiinŃa textologiei, experŃii criminalişti în expertiza criminalistică a scrisului aplică cu succes studiul caracteristicilor de limbaj pentru un plus de date la efectuarea expertizei propriu-zise, dar şi pentru identificarea autorului unui text numai pe baza acestor caracteristici.

Analiza textelor de către experŃii criminalişti cu ocazia efectuării expertizelor, poate aduce mari servicii în aflarea adevărului şi respectiv poate completa informaŃiile obŃinute prin metodele clasice de investigaŃie atât în stadiul anchetei preliminare cât şi în cursul informării judiciare. Ea este foarte importantă în cazuri deosebite, cum ar fi identificarea autorului unui text al unei scrisori de ameninŃare sau şantaj, de exemplu. Permite luarea unei hotărâri mai documentate când persoanele bănuite refuză orice colaborare cu serviciile de poliŃie sau judiciare, îndeosebi în cazurile de terorism.

L’IMPORTANZA DELLE CARATTERISTICHE DI LINGUAGGIO NE LL’IDENTIFICAZIONE DELL’AUTORE DI UN TESTO

Dai suoi inizi, la società moderna

porta una permanente e difficile lotta contro i delinquenti. Il ruolo principale spetta allo Stato, mediante i suoi organi abilitati - gli organi d’indagini penali e gli organismi giudiziari che hanno il compito di organizzare il processo giudiziario. Essi hanno il difficile compito di trovare al più presto i fatti costitutivi dei delitti e di dare responsabilità e punire i colpevoli, così da garantire l'ordinamento giuridico ed il rispetto della libertà dei cittadini.48

L'identificazione giudiziaria è un'attività strettamente collegata al compimento dell'atto di giustizia e alla prevenzione contro i fenomeni antisociali. La scoperta degli autori dei reati, l'individuare i recidivi, dimostrare la realizzazione di reati penali e la colpevolezza, determinare le circostanze in cui si sono verificati i reati e d’altre circostanze, compresa quella di soluzione delle controversie in materia civile, richiede necessariamente stabilire l'identità delle persone e degli oggetti.49,50

La principale regola per ottenere l'identificazione giudiziaria è rappresentata da un’identificazione criminalista. Essa ci appare non solo come un mezzo ma anche come un requisito indispensabile per l'identificazione giudiziaria. L'identificazione criminalistica della persona che ha lasciato delle tracce o di un oggetto creatore di tracce non si limita ai procedimenti tecnici d’analisi (trattologia, fisico - chimiche, biologiche, ecc.), ma comprende anche altre investigazioni (testimonianze, indagine sul posto del reato, il confronto, la ricostruzione, ecc.).

Nel primo caso si tratta di indagini di laboratorio e nel secondo caso di attività d'indagine penale e di giudizio. A prescindere da chi è stato fatta l'identificazione e dalla forma del procedimento in cui si e concretizzata (perizia, verbale, interrogatorio, perquisizione, ecc.), la connessione tra il fatto ed il soggetto o l'oggetto identificato spetta esclusivamente all'organo giudiziario.

Mediante la corroborazione della conclusione d'identità con i dati forniti da altri elementi di prova, l'identificazione criminalistica diventa giudiziaria. In altre parole, l'identificazione criminalistica spetta alcuni certi

48 Adrian Fr ăŃilă, Radu Constantin, EXPERTISI GRAFICA ed IL RAZIONAMENTO MEDIANTE ANALOGIA, Ed. Tecnica, Bucarest, 2000,pag.2.

49 Prof.dr.Lucian Ionescu, Prof.dr. Dumitru Sandu, L’identificazione criminalistica, Ed. Scientifica, Bucarest,1 9 9 0 ,pag.5. 50 Prof.dr.Lucian Ionescu, Esperitisi criminalistica della scrittura, Ed. JUNIMEA, laşi, 1 9 7 3 , pag.7 .

Radu CONSTANTIN

(docente universitario, esperto criminalista autorizzato in espertisi

grafica e tecnica dei documenti, con formazione grafologica, Bucarest)

aspetti concretamente individuali mentre l'identificazione giudiziaria non può essere concepita che essendo integrale, mediante la presa in considerazione di tutte le prove amministrate nella causa.

Dall’altra parte, e possibile che l’identificazione criminalistica sia incompleta, sotto la forma di una identificazione generica o probabile, cosa non ammessa in caso d’identificazione giudiziaria, che deve essere sempre certa.

Se l'insieme degli elementi di prova non è determinante, si ricorre alla presunzione d’innocenza, derivata dal principio in dubio pro reo. Le regole per scoprire, indagare, fissaggio e rimozione delle micro e macro tracce e la loro valutazione per determinare la loro natura ed origine spettano alla criminalistica . E perché è spesso confonda con la criminologia, possiamo dire che mentre la criminalistica fornisce delle prove per dimostrare la perpetrazione di atti criminali e per identificare l'autore, la criminologia esamina la situazione, la dinamica, le cause e le condizioni che favoriscono l'esistenza del fenomeno della criminalità in un certo paese, regione, città, ecc. In breve, la criminalistica deve rispondere alla domanda "chi?" e la criminologia ala questione del "perché" . La criminalistica è composta da 3 rami distinti, ma strettamente connessi, e cioè: a) la tecnica crininalistica, b) la tattica crininalistica e c) la metodologia criminalistica.

La tecnica criminalistica elabora procedimenti ed usa mezzi tecnici per l'individuazione, la fissazione e l'esame di prove materiali che possono condurre all'individuazione dei reati e dei loro autori.

Qualsiasi stato o cambiamenti nell'ambiente (forma, colore, posizione ecc.) prodotti direttamente o indirettamente, con intenzione o involontariamente, tramite una certa azione, costituiscono tracce se si ha la prova che sono collegate in qualche modo al fatto indagato.

Dal punto di vista criminalistico, le tracce possono essere classificate secondo vari criteri, tutti con vari piani di contingenza con il problema dell'individualizzazione, la più importante essendo la classifica in base alla natura della traccia. La letteratura di specialità fa riferimento alle tracce che sono adatte per la individuazione e sono generate dal contatto, esse realizzandosi attraverso il contatto e raffigurano - in tutto o in parte - i contorni degli oggetti creati e la sua configurazione esterna, essendo denominate "tracce-forma” o „ impronte”.

Un'altra categoria di segni è fornita dalla quantità di materie chiamate anche "tracce-materia" (frammenti staccati o prelevati da un organo finito, come: particelle, granuli, pellicole, trucioli, fibre). Infine, le tracce possono derivare anche da manifestazioni con carattere di stereotipo dinamico che si sta esteriorizzando in una forma o in un elemento specifico, come la scrittura, la voce, la camminata, la manualità (fare i nodi, la manipolazione di certi strumenti, l'applicazione della pennellata nella pittura, ecc.)

L'esame scientifico delle tracce contribuisce, a volte essenzialmente, a volte solo informativo, nella spiegazione dei molteplici problemi d’interesse alla giustizia, che possono essere riassunti come segue:

A) Determinazione del reato e le circostanze in cui è stato commesso, cioè che cosa è successo, il luogo, il tempo, il meccanismo d'azione e la sequenza delle fasi, il modo di operare, gli strumenti utilizzati, il nesso di causalità tra l'azione e le conseguenze. In un caso di omicidio, per esempio,l'aspetto ed il numero di lesioni che sono presenti sulla vittima, insieme con i deterioramenti degli abiti e con altre tracce, fornirà elementi di prova su come si è verificata l'aggressione, quale è stato il soggetto vulnerabile, la posizione reciproca della vittima e dell'autore e se la vittima si è difesa, ecc.

Allo stesso modo, le tracce create dalla entrata in un edificio o un sito, dall'apertura di casseforti, cassetti, armadi, la falsificazione di documenti, ecc, mostrerà un "modus operandi" particolare, cioè la manodopera e le procedure utilizzate (chiavi speciali, grimaldelli, leve, vari strumenti, certe sostanze), associate con le preferenze nella scelta delle vittime, degli oggetti rubati, vie di accesso, momento dell'operazione, sistema di inganno, ecc., costituiscono vere abilita degli autori specializzati in reati, estremamente rivelanti per guidare la ricerca.

B)L'identificazione della persona che consta in stabilire l'identità del delinquente, della vittima viva, del cadavere, della persona scomparsa, sconosciuta o che si nasconde la propria identità, cercando di sottrarsi al giudizio, processo o esecuzione della pena. La pratica criminalistica offre attività come: l'identificazione in base ai segni esterni, l'identificazione in base ad una fotografia, l'identificazione antropologica, l'identificazione in base alle tracce papillari - digitale, palmari e della forma del piede nudo, l'identificazione in base alle tracce dei denti, labbra, forma delle orecchie, unghie, l'identificazione in base alle tracce biologiche, l'identificazione genetica, che in realtà ha rivoluzionato la materia dell'identificazione criminalistica, la cosiddetta impronta genetica51, l'identificazione in base all'odore, l'identificazione della persona in base alla sua scrittura, l'identificazione della persona in base alla voce e al discorso.

C) L’identificazione degli animali e D) L’identificazione degli strumenti e degli oggetti.

51 Vedi in questo senso il lavoro "L’IDENTIFICAZIONE MEDICO-LEGALE IN BASE ALL’IMPRONTA GENETICA DNA",

Prof.Ionel Lulu GROZA e Prof.Francisc MIXICH , Casa editrice MJM, Craiova, 2003.

*

Come abbiamo visto in precedenza, tra le attività d’identificazione è anche quella dell'identificazione della persona in base alla sua scrittura.

La comunicazione tra le persone si realizza tanto oralmente, cioè tramite mezzi sonori quanto anche attraverso la scrittura, che consta nella rappresentazione dei suoni e delle parole da una lingua, mediante segni grafici. Tuttavia, si deve menzionare che, se la parola espressa oralmente o per iscritto arriva al livello della corteccia sotto il suo significato linguistico, quindi sotto il rapporto delle informazioni contenute, il segno grafico o i gruppi di segni (aspetto morfologico) non esprimono direttamente il contenuto di pensiero, perché non si assomiglia all'oggetto reale che sta designando 52, ma si limita al ruolo di simboli degli elementi sonori del linguaggio orale. Forse anche per questa ragione, perché la scrittura non può esprimere alla complessità del pensiero, agli stati d'animo ed alle manifestazioni di volontà senza una punteggiatura rigorosa ed allo stesso tempo flessibile, tutte le grammatiche di oggi contengono capitoli dedicati al modo di uso della punteggiatura, o si stano pubblicando " prontuari di ortografia, ortoepici e di punteggiatura" 53.

Per secoli, la scrittura, in particolare quella a mano, è stato uno dei più importanti mezzi di comunicazione. La sua particolare efficacia, la relativa semplicità di studio da parte di qualsiasi persona, compresi i disabili di ogni tipo, lo hanno reso gradualmente indispensabile per normalizzare le relazioni sociali dell'insieme delle attività umane. Chiamato da alcuni "un ampliamento delle idee su carta", il concetto di scrittura diventa correlativo, fosse anche confondibile con quella di scrittura nel più ampio senso. Anche al presente, nonostante la comparsa dei mezzi meccanici ed elettronici di scrittura, la scrittura manuale continua ad essere importante, cosi come risulta anche dai documenti realizzati in questo modo.

Anche se alcuni esperti in materia sostengono che in un non troppo lontano futuro, la scrittura manuale sara sempre meno usata grazie all'utilizzo dei dispositivi di scrittura menzionati, consideriamo che attualmente non si può parlare di niente simile, la scrittura manuale continuando ad essere usata quotidianamente, su una vasta gamma, da un numero molto elevato di persone54. L'aspetto semplice della scrittura e la facilita della sua lettura al presente costituisce il risultato di una lunga opera anonima, e qui bisogna ricordare che agli inizi della scrittura - perché anche quest'ultima, cosi come la lingua, si è sviluppata e perfezionata insieme all'evoluzione della società umana - ci sono modi di notazione pittografici ed ideografici delle rispettive nozioni(geroglifici egiziani, messicani e cinesi). La strada che è aperta dagli ideogrammi e una nuova e lunga e disseminata con molte difficoltà. Si potrebbe affermare che la scrittura prende l'aspetto di un fenomeno storico, le sue fasi di sviluppo si estendono su molti secoli pari passo con il progresso della civiltà umana. Il processo di scrittura rappresenta un prodotto mediato del pensiero, una conseguenza naturale del ampliamento del suo orizzonte. Così, nel corso del tempo, la complicata scrittura geroglifica è diventata non solo appannaggio di piccoli gruppi di persone, ma è stato assunto da ampie categorie di persone. imparando la scrittura, questi la hanno adattata alle loro esigenze pratiche cambiando la grafica ermetica tradizionale in in una forma sempre piu semplice. Così, la scrittura si sta espandendo molto di piu e sta diventando sempre più importante nella vita delle società umane. A un certo stadio di sviluppo sociale, la scrittura ha assunto un'importanza tale che solo la forma di espressione scritta di una certa volontà o regolazione di certe relazioni economiche e sociali potrebbe produrre effetti speciali. Il manoscritto comincia a giocare un ruolo importante nella vita e nell'attività della gente, diventando indispensabile per lo svolgimento della vita sociale ed economica.La scrittura è anche lei una traccia, ma un tipo molto speciale. Se le tracce di accetta, scarpe, ecc. provengono da un oggetto (l'oggetto identificato) e sono realizzati per stampaggio in una massa accogliente (legno, terra, ecc.) oppure per deposizione di sostanza (sangue, grasso secreto dalle ghiandole sudoripare, ecc .), la scrittura, materializzato nelle forme grafiche di un manoscritto, è dovuta all'attività nervosa e muscolare dell'uomo, in una espressione appartenente alla signora Iride Conficoni Ziosi, "La scrittura: prodotto del cervello. La mano non e in grado di realizzare il gesto grafico senza l'impulso cerebrale" 55, tradotta mediante un complesso di movimenti ed abilita tecniche. Di conseguenza, deve essere considerata come una realtà dinamica e non statica, fissa, come appare a prima vista. Per questo che la nozione di scrittura è stata associata con quella della criminalistica anche se, nel tempo, ha destato sconcerto ed anche provocato l'opposizione di certi esperti grafici con formazione più anziana. Tornando alla

52 Prof. Lucian Ionescu, op. cit., pag. 15. 53 Gheorghe Brasoveanu, La comparsa dei segni di punteggiatura, articolo pubblicato nella rivista ROMANIA MARE, numeri del

14 e del 21 agosto 2009. 54 Prego leggere l’articolo di Signora Mariaclaudia Ricciardi,II computer ucciderà la manuscrittura?, pubblicato in "133 Scrittura

Rivista di problemi grafologici", Gennaio-Marzo 2005, pag.75-76 e delle Signore Marie-Genevieve HURAND, Jacqueline PINON e Martine SERVAN, L'ECRITURE AUJOURD'HUI,pubblicato nella rivista "la graphologie" no 272/octobre 2008, pag.15-23.

55 Iride Conficoni , Caratteri fra le righe. LA PERSONALITA DALLA SCRITTURA, EDB EDIZIONI DEHONIANE BOLOGNA, 2001, pag. 24.

criminalistica, in generale, dobbiamo mostrare che l'identificazione dell'oggetto creatore in base all'identità delle caratteristiche generali e delle peculiarità della traccia nella lite e la traccia confronto, creata in sede sperimentale con l'oggetto sospettato, identità sottolineata dalla sovrapposizione delle tracce nei minimi dettagli o dalla continuità lineare (per esempio, corrispondono alle striazioni del rivestimento di due proiettili provenienti dallo stesso fucile o la configurazione dei papillari o le impronte dello stesso dito).

Invece due testi con contenuti simili o due firme appartenenti ad una singola persona, anche se sono stati elaborati allo stesso tempo non potranno mai corrispondere perfettamente in tutti gli elementi grafici (ad esclusione della copia ovviamente, dove non è una scrittura libera, ma la riproduzione meccanica del modello)56.

Tuttavia, l'identificazione della persona da cui proviene una scrittura è possibile, grazie alle due proprietà fondamentali della scrittura, vale a dire: l'individualità e la sua relativa stabilità; l'operazione comporta un esame di confronto, utilizzando come prove di riferimento dei campioni di scritte provenienti sicuramente dalla persona sospettata di essere l'autore.

Riteniamo quindi che la teoria generale dell'identificazione è del tutto valida anche per la scrittura, la sua specificità giustificando l'esistenza di un genere autonoma di esperitisi: espertisi criminalistica della scrittura, chiamata anche „grafoscopia giudiziaria" o "espertisi grafica". Essa e stata denominata anche "grafologia giudiziaria" da Stefan Minovici ed un particolare interesse presentava la Circolare del 15 marzo 1905, trasmessa dal Ministero della Giustizia, che ha dato indicazioni di come le prove grafiche devono essere raccolti nell'ambito delle indagini per i test comparativi . A questo proposito, si chiedevano che le prove siano sufficienti ed essere prelevate nella stessa modalità, sullo stesso tipo di carta, con lo stesso tipo d'inchiostro e con lo stesso strumento come nell'atto incriminato. I giudici sono stati avvertiti in merito allo stato emotivo che può influenzare la realizzazione della scrittura. Particolarmente prezioso è l'indicazione - che non viene rispettata neanche oggi - di costatare mediante un verbale lo stato materiale/fisico dell'atto, in particolare i danni che presenta57.

56 Prof. Dr. Dumitru Sandu in "FALSO NEI DOCUMENTI. RILEVAMENTO E CONTROLLO CON MEZZI CRIMINALISTICI",

Casa editrice „Lumina Lex”, Bucarest, 1994, pag.35, dice: "... le firme di una persona non sono identiche in tutte le loro caratteristiche componenti, non si sovrappongono, anche se sono eseguiti in sequenza ed in condizioni identiche. Eccezioni molto rare si potrebbero incontrare nel caso delle firme estremamente abbreviate e con una costruzione semplice. Benjamin Pierce, professore di matematica presso l'Universita di Harvard, ha stimato che abbiamo solo una possibilità su 931 mille miliardi di firmare il nostro nome due volte assolutamente identico".

57 Come scienza autonoma, la criminalistica ha preso forma relativamente recente, all'inizio del XIX-mo secolo. La comparsa tardiva di questa disciplina è dovuta non solo al basso livello di scienze naturali, ma anche alla mancanza di interesse per il loro contributo in termini di libertà vigilata, i sistemi di giustizia essendo dominati da pratiche mistiche-formali (Docente Univ. Prof. L. Ionescu e Prof. Dr. S. Dumitru citando dal professore Camil Suciu, Sviluppo dell'insegnamento criminalistico in Romania, Scuola rumena di criminologia , Servizio culturale, comunicazione ed editorialistico, 1975, p. 2 °, in op.cit.pag.42).

Gli inizi della criminalistica sono strettamente connessi alla medicina legale. La necessità di affrontare vari problemi di identificazione della persona, del cadavere e dello strumento, ha determinato l'elaborazione di metodi specifici alla criminologia, più tardi. L'istituzione al 20 dicembre 1893 dell'Istituto medico-legale a Bucarest dal Prof. Mina Minovici costituiva una vera anteprima mondiale, che suscitò l'ammirazione di celebrità del tempo, come P. Brouardel e B.Balthazard a Parigi, S. Ottolenghi a Roma, F. Strassmann a Berlino, F. Djan ad Ankara, ecc. (docente M. Terbancea (redd.), L'istituto di medicina legale "Prof. Dr. Mina Minovici"; sulla soglia di un secolo di attività (1892-1982), f.e, p. 60 citato dagli stessi autori di cui sopra in op. cit, pag. 42, e noi menzioniamo il fatto che il valoroso dottore Edmond Locard Edmond Locard che ha saputo coniugare la medicina con la giurisprudenza per istituire le basi della criminologia, nel laboratorio tecnico di polizia di Lyon (dicembre 1877 n. ,13-D.4 maggio 1966) in TRAITE DE CRIMINALISTIQUE, TOME QUATRIEME, LES PREUVES DE L'IDENTITE, Deusieme pârtie, Lyon, Joannes DESVIGNE et ses Fils, Libraires-Editeurs 36 â 42, Passage de l'Hotel-Dieu, 1933, CHAPITRE XIII Les Services d'Identite et les Fiches Signaletiques, pag.751, a subliniat: "Le service d'identite judiciaire a ete fonde a Bukarest, vers 1895. A l'origine on utilisait le systeme bertillonnien. II y avait une fiche...").

Come fondatori della criminalistica romena sono considerati i tre fratelli Minovici. Con la pubblicazione del lavoro "Identificazione antropemetrica", il metodo Bertillon" (traduzione del libro "antropometria"),

attraverso la partecipazione attiva al VI Congresso Internazionale di Antropologia Criminale di Torino nel 1906, ma soprattutto dalla ricca casistica, Mina Minovici ha avuto un valido contributo che - nonostante i limiti del metodo, dovuti all'imprecisione della misurazione ed ai cambiamenti che ha subito durante il tempo lo scheletro umano - la scoperta degli autori di reati che cercano di acquisire una falsa identità.

Un altro esponente di spicco della medicina legale rumena, che aveva preoccupazioni anche nel campo della criminalistica era Nicolae Minovoci . Il terzo membro della famiglia, Minovici Stefan, capo del reparto di chimica e tossicologia dell'I stituto di Medicina Legale dal 1894, può essere considerato in materia di criminologia come il padre dell'espertisi scientifica dei documenti. Anche durante gli studi in Germania, lui si sta abbituando, allo stesso tempo con la ricerca sui veleni, macchie di sangue, ecc, con l'i ndividuazione dei falsi attraverso reazioni chimiche. Scrive " Falsificazione di documenti e la fotografia al serv izio della giustizia " (1900), e poi compare il " Trattato di grafologia e l'espertisi dei falsi " (1910) del criminalista Mihai Moldoveanu.

Dopo la prima guerra mondiale, gli scienziati, come Henri Stahl e Michael Kernbach si sono rivolti attentamente sulle possibilità di migliorare l'espertisi nel settore della grafica e dei documenti falsi. Da ricordare, per esempio, che H. Stahl corrispondeva con Jules Crépieux Jamin e che ha ricevuto in Romania la visita di Edouard de Rougemont, due volte, a Bucarest, cosi come dice proprio il valoroso esperto e vice presidente della Società della grafologia in "Les Difficultes et les Progres de l'Expertise en Ecriture",Paris, Librairie des sciences politiques et sociales Marcel Riviere et Cie, pag.26, 1929.

Dal 1930, compargono opere come "Elementi di polizia tecnica", pubblicato dal Dott. Constantin Turai nel 1937. Nel 1934, nasce la "Società Romena di Grafologia", con due sezioni, psicologia grafica ed espertisi grafica che, dopo la morte di

Lo scopo immediato di questa esperitisi è quello di identificare direttamente la persona che scrive ed in pratica si sta concretizzando nelle seguenti situazioni:

- verificare se un testo o una firma proviene realmente dalla persona che scrive, cosi come menzionata nell'atto (per esempio, se un contratto di vendita è stato firmato dalla persona menzionata come venditore)

- identificare la persona che ha realizzato il testo o la firma che e stata provata come non appartenente al titolare (falsa) o provengono da un autore sconosciuto (lettere anonime, documenti su nomi fittizi, aggiunte, ecc). 58

Cosi come abbiamo mostrato prima, nel processo d'identificazione criminalistica di una persona, oggetto o fenomeno, il confronto costituisce il metodo principale di ricorso, e per la realizzazione di prove comparative, il perito dovrà essere servito da opportuni metodi di confronto"; tali analisi non essendo in grado di condursi casualmente.

Dobbiamo dimostrare che gli esperti non sono "vincolati" da un procedimento di lavoro od altro. Essi sono liberi utilizzare il metodo che ritengono che rispondono meglio alle caratteristiche del materiale da confrontare. Ad esempio, quando si tratta di testi altamente individualizzati, l'uso del metodo calligrafico - descrittivo può essere particolarmente efficace. Esso non deve essere confuso con il metodo calligrafico che si riduce solo a confrontare la forma delle lettere ed è stata sufficientemente criticata.

Il metodo calligrafico - descrittivo è superiore al metodo puro calligrafico perché tiene conto di molti altri aspe tti, come: la modifica delle lettere a seconda del posto che stanno occupa no nella parola e del loro rapporto con le altre lettere; lo spessore delle li nee, il loro modo di collegamento, gli angoli d'inclinazione, ecc. Anche con un altro vecchio metodo, la cosiddetta fotografica - descrittiva"; p uò essere utilizzato con successo in alcuni casi.

Il processo, avviato dal Bertillon, comporta delle analisi comparative effettuate sulle fotografie di testi in cui i grafi smi sono aumentati 4-5 volte. Le immagini ottenute rivelano quasi tutti i "segreti" dei gruppi di lettere. Quando le fotografie raffigurano le stesse parole, i risultati di test comparativi su tali campioni di scrittura sono significative. O, in sostanza, il metodo di Bertillon è semplicemente il metodo descrittivo calligrafico migliorato.

Nel caso in cui il testo in questione è uno minore, formidabile come metodo di analisi comparativa può essere il metodo grafometrico, essendo saputo che essa assicura un esame molto dettagliato dei segni grafici, e dei loro legami.

Anche il metodo grafologico può essere utilizzato p er alcune determinazioni in materia, in particolare, le carat teristiche generali, partendo dal presupposto che nella ricerca per indi viduare la scrittura si

Stefan Minovici, è stata guidata da C.I.Parhon. Tra il 1946 ed il 1957 nell'Istituto ha lavorato il „ Corpo degli esperti grafici"il cui presidente è stato Aurel Boia, autore di importanti opere di grafologia ed espertisi grafica. Nel campo dell'esperitisi grafica, al presente, in Romania esistono degli esperti criminologi di alta competenza, ed allo stesso tempo professori ed autori di opere, tra quali "punti" come il Prof. Lucian Ionescu, Dumitru Sandu, seguiti dai piu giovani Fratila Adrian, Radu Constantin, Cristian Dumitrescu, Sorin Alămoreanu, Constantin Mirea, Marilena Chivu ed altri.

Sulla linea della grafologia, dobiamo menzionare che nella seconda parte del secolo XX-lea in Romania ha attivato – in un periodo quando la grafologia e stata proibita, essendo considerata scienza reazionaria, idealista, indovinello della scrittura, come pure sono stati rimossi dal piano di studi, temporaneamente, anche le scienze della psicologia e cibernetica, in quest’ultimo campo, la Romania avendo un nome di riferimento nella cibernetica pionieristica - A. Odobleja - Prof.dr.docente în medicina, ex-presidente della Società Romena di Grafologia (1991-2001), Andrei Athanasiu, mentore della persona che scrive questa comunicazione di grafologia. 58 In realtà, i problemi che possono essere risolti durante l'esperitisi della scrittura possono essere divisi in principali (A) e secondari (B). A. a) identificare l'autore di un testo in forma scritta;

b) identificare la persona che ha scritto le cifre; c) determinare l'autenticità della firma (se appartiene alla persona il cui nome appare); d ) identificare la persona che ha falsificato una firma,

B. a) se la scrittura è naturale o dissimulata, compresi i modi di travestimento; b) se una scrittura è affetta da una malattia, la vecchiaia, l'ingestione di alcol, esecuzione in condizioni di anormalità c) se la scrittura su un documento appartiene ad una o più persone (comprese le aggiunte) d) la modalità di falsificazione di una firma (copia, imitazione servile o libera, l'esecuzione dalla fantasia) e) se piu firme false che figurano su nomi diversi provengono dalla stessa persona. in conformita con PRONTUARIO PER L’ESPERTISI CRIMINALISTICA, lavoro coordinato e redatto dal Dott.Dan Nicolae ed editata

sotto l’egide del MINISTERO DELLA GIUSTIZIA – LABORATORIO CENTRALE DI ESPERTISI CRIMINALISTICA, 1 9 8 6 , pag. 5 e 6 ) .

deve considerare, in particolare, se le scritture c omparate riflettono le stesse caratteristiche psichiche.

L'identificazione della persona in base alla sua scrittura è possibile grazie alle caratteristiche d'identificazione della scrittura. Queste caratteristiche sono presenti, in particolare nel linguaggio scritturale specifico della persona che scrive, nella modalità di posizione del testo, nella forma o nell'aspetto generale della scrittura e le particolarità di costruzione dei segni grafici.59

Per quanto riguarda la terminologia utilizzata e la classifica di queste caratteristiche, sia nella letteratura e nella nostra pratica di specialità, la classifica riguarda le caratteristiche del linguaggio, le caratteristiche grafiche (generali e speciali).

Secondo altri pareri, le caratteristiche d'identificazione si dividono in due grandi categorie di carattere generale che riguardano l'aspetto della scrittura e quelle specifiche che riguardano il modo di costruire dei segni grafici. Infine, altri autori le dividono in caratteristiche generali (linguaggio, configurazione, forma, movimento) e le caratteristiche individuali delle lettere e dei numeri.

Ci fermeremo alla classificazione delle caratterist iche del linguaggio, le caratteristiche grafiche generali ed alle partic olari caratteristiche, la classifica adottata dalla maggior parte degli esper ti criminalistichi di Romania. 60

In continuazione possiamo definire queste caratteri stiche e, perché la lingua è in realtà il tema che da il titolo di ques to lavoro, la lasceremo ultima, quando gli assegneremo uno spazio più ampio . Le caratteristiche generali della scrittura conosciuta come la "domina nte grafica" o di "carattere oggettivo della scrittura" (C.I. Parhon) , sono quelle caratteristiche o le qualità della scrittura, che d eterminano l'aspetto generale di essa. Si tratta quindi di varie proprie tà di classe generiche, che, prese separatamente, possono essere trovate ne lla scrittura di molte persone. Una loro classificazione iniziale, adottat a da vari autori che l'hanno completata, è quella realizzata da Jules Cr epieux-Jamin che ha diviso le caratteristiche grafiche in sette generi: in bas e alla velocità, pressione, forma, direzione, dimensione, continuità e disposiz ione, generi che sono suddivisi in specie.

Le caratteristiche speciali della scrittura sono: l e abilita proprie di una certa persona, manifestati nella costruzione di segni grafici considerate separatamente o più segni che costituiscono una for mazione (monogramma, gruppo di lettere, ecc.). Tali abilita riguardano le modal ità di esecuzione delle lettere e delle cifre, punteggiatura e di altri seg ni come anche la loro posizione reciproca 61.

Fino alla definizione delle caratteristiche del linguaggio, ricordiamo che questo aspetto e' stato motivo di preoccupazione anche per altri ricercatori in campi non connessi alla criminalistica, ma di cui lei essa ha goduto. Prima di loro, dovrebbe menzionare il nome del geniale filosofo Camillo Baldi14 bis persona che, nel Trattato come de

59 Prof. univ.dr. Emilian Stancu, CRIMINALISTICA Vol.I, seconda edizione, Casa editrice ACTAMI, Bucarest,1997,pag.329. 60 Prof.univ.dr. Lucian Ionescu, dr. Dumitru Sandu, op.cit., pag. 30; Camil Suciu, CRIMINALISTICA, Casa editrice Didattica e

Pedagogica Bucarest, 1972, pag 488. 61 Prof.univ,dr. Lucian Ionescu, op.cit.,pag.74 e 104. 14 bis Prego vedere in questo senso l’articolo della Signora Michela Raschiani "Camillo Baldi" pubblicato nella rivista "attualita

grafologica" n.92 Luglio-Settembre 2004, pag.5-7, pero anche nel TRAITE "DES INDICES TIRES DES LETTRES MISSIVES OU l'Art de connaître l'examen d'une Lettre-missive Ies moeurs et les habitudes du Scriteur PAR CAMILLO BALDI PHILOSOPHE ET PROFESSEUR BOLONAIS Traduit et accompagne d'une Notice bio-biblio-graphique PAR J.DEPOIN PRESIDENT DE LA SOClETE DE GRAPHOLOGIE PARIS SOCIETE DE GRAPHOLOGIE 15o, boulevard Saint-Germain,1900.

Per adesso raccordiamo un minimo di dati sulla personalità di Camillo Baldi, che ha svolto la sua attività nei piu vari campi della scienza: è stato astrologo, medico, filosofo e grafologo, ha seguito corrispondenza con vari grandi uomini di lettere del tempo ed ha conversato con Galileo sul movimento delle acque.

Camillo Baldi e nato il 17 febbraio 1551 a Bologna ed e stato il primo figlio di una famigli di uomini di cultura. Il padre, Arista Pietro Maria Baldi, professore di medicina e filosofia presso l’Università di Bologna lo avvia precocemente agli studi. A soli 15 anni Camillo intraprende lo studio della filosofia, a 21 ottiene la doppia laurea in medicina e filosofia e inizia l'attività di docenza universitaria. Il suo carattere è descritto come "umile sempre e buono con tutti". Amatissimo dai discepoli, per testimoniarne la gloria gli murano ad honorem, lui ancora vivo, due iscrizioni marmoree nell'archiginnasio.

L'insegnamento di Baldi a Bologna durò ben 60 anni, fino al giorno della sua morte, che avvenne nel 1637. Possiamo leggere al riguardo una testimonianza: «La morte fu pianta con molta pompa. Il cadavere fu sepolto nella chiesa del Corpus Domini e la memoria della sua lunga lettura fu ricordata con una lapide murata nello Studio. Quivi, in una delle logge superiori del Cortile, è anche dipinta, fra le moltissime,

una lettera missiva si conoscano la natura e qualità dello scrittore", dice, al capitolo II, che la revisione del linguaggio, che include anche la maniera e lo stile utilizzato nella composizione di una lettera, poi l'alignamento della scrittura, la spaziatura, la punteggiatura, le parentesi, l'ordine, la disposizione delle parole e delle lettere possono rivelare "gran parte delle qualita, le abitudini ed abilita, sia del suo corpo quanto della sua anima".

Così, l'analisi dei testi è una zona riservata non solo ai studenti, universitari ed iniziati. Nella polizia scientifica, essa può portare grandi servizi alla giustizia in cerca di prove. Fin dall'inizio, va osservato che l'analisi dei testi, per identificare i loro autori, la testologia non appartiene alla esperitisi grafica, che ha come oggetto di formulare un opinione al riguardo l'autore reale del documento scritto, confrontandolo con altri documenti di cui gli autori sono noti. Applicata, all'inizio, per identificare l'autore reale di un'opera letteraria, la testologia si e estesa anche come mezzo di prova in tribunale. Il termine di testologia o di scienza dei testi e di origine sovietica ed è stato creato nel 1928 da Tomaşevski. La testologia si occupa quindi dello studio delle frasi e della stilistica, seguendo di identificare l'autore di un documento. Tramite la metoda linguistica si cerca definire lo stile di una persona con riferimento alle varianti grammaticali e stilistici di una lingua e le irregolarità commesse in materia di regole grammaticali, o errori di vario genere, che appartengono sia alle abitudini geografiche, sociali, culturali, individuali (idiomi) sia alle disposizioni patologiche che stano generando anormalità di idee, come ad esempio: incongruenze, assurdità delle idee, la situazione incoerente (stato di demenza, la paralisi generale, ecc.) idee bizzarre o delirio (complesso di persecuzione, la malinconia), storie immaginarie amplificate o drammatizzate (isteria), stile incoerente ed errori di sintassi (stato di confusione, demenza), errori di ortografia per omissione, ripetizione, sostituzione, barbarismi, perdita di parole (agrafia amnesia), parole incompiute, avvicinate o allontanate dalle altre (disturbi visivi, isteria), ideo-stereopatia grafica, proverbi e figure retoriche, arcaismi, eufemismi, metafore, neologismi, ridondanza, stereotipi, sillogismi (deliri di persecuzione, eccitazione).

Si deve, pero, manifestare prudenza nell’interpretazione dei risultati fraseologici, che non si può realizzare che quando le condizioni sono specialmente favorevoli. In pratica, l’uso solo della fraseologia non e che un mezzo d’esclusione di un soggetto e non può permettere l’identificazione con certezza di un autore, ad inizio sconosciuto.62

Perché nella testologia e stato fatto riferimento alla stilistica, vediamo in che misura essa può aiutare all'identificazione63.

La stilistica e riapparsa negli anni '50 del secolo scorso, epoca in cui i ricercatori si sono concentrati sulle opere letteraria . L'identificazione di un narratore, dopo la forma linguistica, come abbiamo detto sopra, non appartiene all'esperitisi grafica codi-detta ma piuttosto quella stilistica, soprattutto a quella parte della stilistica che l'impresa di casa Baldi: pigna d'oro in campo d'azzurro, sormontata da un rastrello rosso con tre gigli d'oro" e che " colmo di gloria, ma compianto da tutti, morì di 87 anni, alle ore 4 di notte del 22 marzo 1637: e, con gran pompa, fu sepolto nella Chiesa del Corpus Domini, vicino al sepolcro dei suoi antenati ".

L'opera di Camillo Baldi comprende libri stampati e molte carte manoscritte che furono conservate nella Biblioteca Universitaria di Bologna, nella Biblioteca Vittorio Emanuele di Roma e nella Biblioteca Cassenese di Ravenna. Il Trattato come da una lettera missiva si conosca la natura e le qualità dello scrittore è breve, composto da 75 pagine. Fu stampato due volte: la prima in Carpi nel 1622 per i tipi di Girolamo Vaschieri e per cura di Gian Francesco Grillenzoni; la seconda in Bologna, tradotto in latino, nel 1664 per i tipi di H H Evangelistae de Ducciis e per opera di Pietro Veli.

Marco Aurelio Severino (1580 - 1656), quasi contemporaneamente a Baldi, professore di anatomia e chirurgia all' Università di Napoli. Egli raccolse i risultati dei suoi studi ed osservazioni sulla scrittura nell'opera „Vaticinator, sive tractatus de divinatione litterali”, rimasta inedita causa l'improvvisa morte dell'autore vittima della peste che nel 1656 infurio a Napoli (Rolando Marchesan, Introduzione alla PSICOLOGIA DELLA SCRITTURA, Milano, 1955, pag.22)

62 Colonello Nicolae Văduva, Prof. Constantin Gâdea, Dallo studio dei testi all’identificazione dei delinquenti, articolo publicato nella rivista CRIMINALISTICA No.6, Anno II, Dicembre 2000, pag.9 e 10.

63 Stilistica 1.Disciplina che si occupa con lo studio dello stile. Stilistica linguistica a) Studio dei mezzi di espressione di una collettività linguistica in termini di contenuti emotivi , della loro espressività. b) studio della varietà di stili funzionali della lingua come lingua di tutto il popolo – Stilistica letteraria (o l’est etica), lo studio dello stile individuale di un scrittore. 2. (LETT) Parte della retorica che si occupa con lo s tudio dei stili dal punto di vista delle loro qualità e della loro norma.

Preoccupazioni stilistiche sono esistiti fin dai te mpi dell'antichità ( " Poetica " di Aristotele, " Trattato sul sublime " di Pseudo-Longin, " Trattato sullo stile ";, di Demetrios, ecc). L'oggetto della stilistica classica e stato rappres entato dallo studio dei tropi o delle figure retoriche. Nei tempi moderni, questa scienza ha com piuto un grande passo, essendo illustrato dalle opere di Charles Bally (1865-1947), linguista svizzero, Leo Spitzer (1887-1960), linguista austriaco rifugiato a causa del sistema Nazi in Tur chia e poi negli Stati Uniti, Karl Vossler (1872-1949), romanista tedesco, Roman Jakobson (1896-1982), linguista americano, ecc.

La stilistica modera usa per lo studio degli stili oltre la retorica e prosodia, anche la morfologia, lessicologia, semantica, sintassi, mate matica, linguistica. In Romania, dello stile si è occupato Tudor Vianu (1897-1964), estetista, storico della letteratura e della cultura, filosofo e scrittore rumeno, Iorgu Iordan (1888 - 1986), linguista rumeno, D. Caracostea 1879-1964), critico e storico della letteratura e del fo lklore. (DICłIONAR ENCICLOPEDIC ROMÂN VOL.IV Q-Z , Ed. POLITICĂ, Bucureşti, 1966, p. 513).

gli specialisti chiamano "stilistica di attribuzione", che consta nell'individuare il vero autore di un'opera pubblicata in forma anonima o sotto falso nome (pseudonimo). Mentre i praticanti di questa disciplina si appoggiano principalmente sullo studio della letteratura si rende necessario cercare negli scritti di una persona, qualunque sia essa, le particolarità che definiscono il suo sistema personale di esprimersi che sarebbe diverso di quello del gruppo a cui appartiene.

Frédéric Deloffre, professore alla Sorbona, ha chiarito le regole di un metodo, che definisce in questi termini: "lo stile individuale esiste perché è possibile, con poca esperienza, a distinguere 20 versi di Racine, di 20 versi di Corneille, una pagina di Balzac da una di Stendhal, ecc. Tutto il segretto e di passare da l'impressione soggettiva risentita all'esprimere le ragioni oggettive che stanno alla base di queste impressioni". Si deve leggere attentamente il testo, per poter percepire una particolare caratteristica, preferibilmente un fatto linguistico, un tipo di discorso che presenta una anomalia particolare in relazione ad una regola, alla fraseologia o ai testi di confronto . Si deve, inoltre, chiedere se questa particolarità si verifica con una frequenza sufficiente per formarci una convinzione. Questo metodo che si è dimostrato valido nel campo della critica letteraria può essere applicato in materia di terrorismo, rapimento o lettere che rivendicano assassinati. L'unico indizio che potrebbe consentire l'identificazione di una comunicazione o messaggio è, a volte, lo studio del linguaggio e delle forme stilistiche. Per caratteristiche stilistiche s'intendono quelle particolarità che sono proprie all'autore (fraseologia, la terminologia, sintassi), e per caratteristiche grafiche s'intende: l'ordine delle parole, certe originalità del carattere unipersonale (idiotismi), molto importante da ricordare, a prescindere dalla loro modalità di esecuzione e, talvolta, dagli elementi complessi di un contesto particolare, visibilmente provenente da un movimento spontaneo. Tuttavia, per arrivare a risultati probatori, devono essere compiute certe condizioni, tra cui le più importanti sono: il testo deve essere relativamente lungo, sia in termini di documento quanto in termini di parti di confronto, gli scritti da una parte e dall'altra deve essere di natura analoga e deve essere rilevato un numero grande di concordanze e di errori.

Vediamo come sono definite le caratteristiche di linguaggio da parte dei specialisti in criminalistica. In una prima opinione 64 le particolarità dell’espressione in scritto o le

caratteristiche del contenuto spirituale del testo, denominate nella letteratura di specialità anche come „le caratteris tiche della scrittura” sono degli elementi che non fanno parte effettivamente d alla categoria degli elementi grafici d’identificazione, essendo di natu ra stragrafica. Esse sono incluse, tuttavia, in questa categoria perché servo no effettivamente all'individuare la persona dello scrivente e, speci almente, a limitare il cerchio dei sospetti (ad esempio, nei casi relativa mente frequenti di lettere anonime con contenuto diffamatorio, come presentere mo nel secondo caso). La determinazione di queste caratteristiche sui generi s d'identificazione richiede un esame del contenuto del documento, veri ficando il vocabolario usato dall’autore, il modo in cui questo rispetta l e regole di ortografia e di punteggiatura, la chiarezza dello stile e.a.

I principali dati che possono staccarsi da una tale analisi riguardano, in genere, la cultura generale della persona, la professione che sta marcando seriamente la modalità di esprimersi attraverso l'uso di terminologia di specialità, l'età ed eventualmente il sesso, alcune caratteristiche della sua personalità e possibili disturbi mentali.

Un’altra opinione65, piu consistente, ci dice che oltre i due tipi di caratteristiche di cui sopra (generale e speciale), che sono puramente grafiche, all'identificazione della persona in base alla scrittura contribuiscono in una certa misura anche le cosiddette "caratteristiche del linguaggio scritto", utilizzate principalmente nella verifica delle lettere anonime.

Queste caratteristiche utili riguardano in primo luogo il linguaggio usato dallo scrivente al momento della redazione del testo. Anche se il linguaggio orale e quello scritto sono strettamente collegati, l'ultimo essendo la materializzazione del primo attraverso i segni, essi non sono identici. Normalmente la formulazione d’idee in forma scritta è più difficile della loro affermazione verbale, anche in persone con un grado cultura superiore. A volte una

64 Prof. Univ.dr. Emilian Stancu, op. cit , pag. 330. 65 Prof. univ. dr. Lucian Ionescu, op. cit. ,pag. 71-74; Prof. univ.dr. Lucian Ionescu, Prof. univ. dr. Dumitru Sandu , op. cit., pag.

30; Camil Suciu,op.cit., pag.488.

dichiarazione scritta può essere personalizzata dal vocabolario66, stile67, costruzione e complessità delle frasi, alcune preferenze di natura grammaticale, come il tempo dei verbi, la posizione degli aggettivi, ecc. Tra questi, le piu preziose indicazioni sono fornite dal vocabolario usato. Un vocabolario ricco o povero ci darà un quadro quasi preciso circa il livello di formazione dell'autore o la sua professione. Inoltre, l'uso per iscritto in controversie di provincialismi, arcaismi, neologismi, gergo o termini gergali, ecc., che appaiono anche nella scrittura della persona sospettata, soprattutto quando sono specifiche o meno comuni riescono fornire informazioni importanti. Nel senso delle cose enunciate piu su, vi presentiamo il seguente esempio:

Si tratta di una espertisi criminalistica stragiudiziale, in cui c’è stato chiesto di stabilire se il testamento olografo del 13 dicembre. 2004, avente come titolare la L.L. di 97 anni alla data di stesura del documento, di origine russa e stabilita in Romania per matrimonio, è stato scritto, datato e firmato dalla testatrice.

Per svolgere la espertisi criminalistica necessaria, ci sono stati forniti dalla nominata B.E. che sta figurando come beneficiaria nel testamento diversi campioni di scrittura in russo e rumeno da realizzati dalla L.L.

Durante l'esame preliminare che abbiamo condotto, facendo un'analisi delle caratteristiche del linguaggio abbiamo scoperto che il titolo del documento è un po’ speciale, cioè si scrive: Oбoрoднoe сoглaсиe, dopo di che segue il testo del testamento

(Accordo reciproco) Passando all’analisi dei campioni di scrittura emanati de la L.L., abbiamo osservato che essa scriveva: „ Oбoюднoe сoглaсиe”, che veramente, significava „Accordo reciproco” , (Accordo reciproco) cioè „Oбoюднoe = reciproc”, (aggettivo), e "сoглaсиe = Accordo”, mentre „Oбoрoднoe = valutario,commerciale" e "сoглaсиe = Accordo", quello che significherebbe "Accordo valutario, commerciale".

Visto che avevo studiato per 9 anni la lingua russa, ho capito che la persona che aveva scritto questo testamento, non conoscendo la lingua russa e nemmeno i caratteri slavi, aveva confuso la lettera "ю" dalla " Oбoюднoe" che, cosi come e realizzato,assomiglia da vero con il gruppo "po", ed aveva scritto "Oбoрoднoe", cosa che mi aveva fatto molto sospettoso e, verificando le caratteristiche grafiche generali e quelle speciali, ho stabilito che il Testamento in causa non e stato scritto, datato e firmato dalla L.L., persona da cui avevamo campioni-prove di scrittura.

Alla consegna del lavoro, la B.E. e passata per un momento di panico ed ha motivato che dell’intera faccenda si aveva occupato il suo cugino da Sibiu.

* Al secondo posto, caratteristiche del linguaggio scritto sono considerate quelle riguardanti il rispetto delle

regole di ortografia e punteggiatura. Significativa a questo proposito sono gli errori che lo scrivente fa in modo costante, per omissione o ripetizione di parole, uso non corretto di capitalizzazione, scrivere i nomi propri in minuscolo, ignorare i trattini, i punti, l'uso eccessivo delle parentesi tonde68, dell'esclamazione69 (uno, due o tre) il

66 Vocabolario = 1. Totalità delle parole di una lingua. Vocabolario attivo = totalità dei vocaboli che l'oratore utilizza effettivamente

per esprimersi (le parole che usiamo abitualmente nell'attività quotidiana) e che sta variando da una categoria di oratori all'altra. vocabolario passivo = l'insieme delle parole di una lingua che tutti gli oratori capiscono, ma non usano e che varia da una categoria di oratori all'altra; dal vocabolario passivo fanno parte gli arcaismi,alcuni regionalismi, alcuni neologismi, ecc. 2. La totalità delle parole specifiche per una determinata categoria sociale o un certo tipo di linguaggio (ad esempio, voc. argotico, vocabolario scientifico)...(conf. DIZIONARIO ENCICLOPEDICO ROMENO VOL.IV Q-Z, Casa editrice POLITICA, Bucarest, 1966, pag. 882).

67 Stile (lat.stylus "penna") = modalità caratteristica di espressione del pensiero. ... Nel linguaggio, lo stile è definito da tutte le specifiche lessicali, sintattiche, morfologiche, topiche e fonetiche e dai processi caratteristici di una singola modalità di espressione, di una classe o una comunità di parlanti, per cui abbiamo a che fare con così-chiamati stili funzionali che sono le varietà della lingua letteraria, attualmente utilizzati in vari settori di attività (ad esempio, lo stile scientifico e professionale, lo stile tecnico, pubblicistico, lo stile politico, ufficiale e amministrativo lo stile giuridico, ecc.) Lo stile funzionale può presentarsi sotto forma scritta o orale. A volte, la situazione sociale dei parlanti e le circostanze in cui i parlanti si trovano impongono un stile solenne, cortesia pronunciata, o, per contrario, uno stile familiare.

Facendo riferimento al scopo del parlante, possiamo distinguere lo stile proprio, che cerca solo di realizzare la funzione di comunicazione, di informare accuratamente, obiettivamente, e lo stile figurativo, con l'obiettivo di realizzare la funzione espressiva "cioè di trasmettere la reazione personale di chi parla. Lo stile proprio e usato soprattutto nella scienza, nella vita politica attiva, fintanto che lo stile figurativo (che usa delle figure retoriche) appartiene all'arte letteraria . Lo stile di un’opera letteraria si sta cristallizzando a funzione dal grado di sviluppo della rispettiva lingua, dalla concezione filosofica dello scrittore, dalla sua esperienza di vita, dal tipo e dalla sua informazione culturale, del suo temperamento artistico, secondo lo stesso dizionario menzionato al pct.19 ma ora alla pag. 513).

68 le parentesi tonde ( ) si presentano come un’aggiunta all'interno di una proposizione o una frase. Le parentesi tonde includono una spiegazione, una specifica,un dettaglio che arricchisce il significato della frase o della proposizione di cui sono collegati. A questo proposito, le

segno della domanda70 (tre insieme), uso dei punti di sospensione71, corroborati con alcune espressioni attinenti al vocabolario, a volte raggiungono il valore di certe caratteristiche di massima individualità, come nell'esempio qui sotto:

Nell'anno 2006. la nominata O.S. si e presentata con due testi anonimi, uno redatto con una stampante ed inviato senza la busta e l'altra in forma di SMS sul cellulare, senza indicare il numero del mittente.

Gli entrambi i testi sono pieni di calunnie e le espressioni oscene a nome della O.S. La nominata O.S. ci ha presentato due testi come prove di confronto, redatte semnre alla stampante, con provenienza certa di autore e ci ha chiesto d'identificare l'autore dei testi anonimi, la richiedente, di professione architetto, sapendo in qualche modo questa possibilità anche dalla nostra opera "ESPERTISI GRAFICA ed IL RAZIONAMENTO MEDIANTE L’ANALOGIA"72 di cui era in possesso e da dove ci ha fatto riferimento alla pag. 120.

Durante l'analisi preliminare in cui abbiamo condotto un'analisi sulle caratteristiche del linguaggio, abbiamo trovato molte analogie tra le espressioni e gli elementi di ortografia e punteggiatura, sia dai testi anonimi quanto anche dai campioni di confronto forniti, ed a questo proposito prego vedere il seguente schema: Vocabolario usato 1.- la parola "curvă" (puttana); 2.- l’espressione "n. amanti"; 3.- la parola "milă" (pieta). Elementi di ortografia e punteggiatura 4 .- uso eccessivo delle parentesi tonde, 5 .- uso eccessivo del punto esclamativo, 6 .- uso del segno di sospensione "..." 7 .- individuare idee o parole utilizzando lettere maiuscole; 8 .- uso di tre segni di domanda "???" 9 .- divisione corretta delle parole.

Dopo l'esame comparativo, abbiamo scoperto che i testi anonimi provengono dalla persona dalla quale ci sono state presentato le prove di comparazione, rispettivamente la nominata C.A.

Al momento dell'interrogatorio davanti alla corte, la C.A. ha riconosciuto aver redatto ed inviato all'indirizzo di O.S. i testi diffamatori come un segno di vendetta perché la O.S. la aveva separata da P.O. dopo 15 anni di convivenza. È stata punita con la multa penale e condannato al risarcimento dei danni, in quantum di 1500 Euro a favore della O.S.

The importance of language characteristics in identifying the author of a text

From its beginnings, the modern society is engaged in a permanent and difficult battle with criminals. The state, through its competent bodies, must identify them. The main modality to accomplish judicial identification is the forensic identification. This also comprises person identification according to handwriting based on the writer’s language, text layout, the form or general shape of the handwriting and the structural particularities of the graphical signs. Besides the researches interested in language aspects, beginning with those form ancient times, in the 17th century the brilliant philosopher Camillo Baldi and afterwards in the 20th century Tomasevski with the textology science, the criminology experts in handwriting forensic expertise, successfully apply the language characteristics’

parentesi hanno la stessa funzione come i trattini o virgole, che comprendono le comunicazioni che spiegano o completandola proposizione o la frase all'interno di cui si ritrova ... (secondo il PRONTUARIO ORTOGRAFICO, ORTOEPICO E DI PUNTEGGIATURA, Casa editrice dell'Accademia, RSR, Bucarest, 1965, pag. 77).

69 Il punto esclamativo sta marcando dal punto di vista grafico l'intonazione delle frasi o delle proposizioni imperative Il punto esclamativo si mette dopo interiezioni e vocative che esprimono stati emotivi e che sono parole (o parti di frasi) indipendenti. .. (Secondo lo stesso PRONTUARIO intitolato al punto.21, pag.51).

70 Il segno della domanda e usato per marcare l'intonazione delle proposizioni o delle frasi interrogative. Il segno della domanda si da dopo le parole, gruppi di parole, proposizioni e frasi che sono con carattere interrogativo e che significano delle domanda dirette. .. (Secondo lo stesso PRONTUARIO intitolato al punto.21, pag.47 e 48).

71 I punti di sospensione se non segnalano la fine di una proposizione o di una frase, ma indica, in generale, l'interruzione della stringa di parola ... (Secondo lo stesso PRONTUARIO intitolato al punto.21, pag.80).

72 Adrian Fratila - Capo del Laboratorio Distrettuale d’Esperitisi Criminalistica Bucarest e Radu Constantin, op. cit. Pag. 120.

study in order to obtain additional data when performing the actual expertise, and also to identify the author of a text only based on those characteristics. The texts’ analysis performed by the criminology experts when performing the expertise can be very helpful in discovering the truth and respectively, can complete the information obtained by classical investigation methods in the preliminary stage of the investigation, as well as during the judicial report. This is very important in special cases, for example the identification of the author of a threat or extortion letter. It allows to take a more informed decision when the suspects refuse any type of collaboration with the police or legal entities, especially in cases of terrorism.

L’importance des caractéristiques de langage dans l’identification de l’auteur d’un texte

Dès ses débuts, la société moderne porte une permanente et difficile lutte avec les infracteurs. L’Etat, par ses organes habilités, doit les identifier. La principale modalité pour arriver à l’identification judiciaire est l’identification criminalistique. Elle inclue aussi l’identification de la personne selon son écriture sur la base du langage spécifique du scripteur, le mode d’emplacement du texte, la forme ou l’aspect général de l’écriture et les particularités de construction des signes graphiques. A coté des chercheurs qui ont été intéressés des aspects de langage, en commencement avec ceux de l’antiquité, au XVII – e siècle, le génial philosophe Camillo Baldi, puis au XX – e siècle, Tomachevski, avec la science de la textologie, les experts criminalistes dans l’expertise criminaliste de l’écriture appliquent, à grand succès, l’étude des caractéristiques de langage pour un plus de données, pour faire l’expertise proprement – dite, mais aussi pour l’identification de l’auteur d’un texte seulement sur la base de ces caractéristiques. L’analyse des textes par les experts criminalistes à l’occasion de l’exécution des expertises, peut apporter de grands services pour trouver la vérité et, respectivement, pour compléter les informations obtenues par les méthodes classiques d’investigation, tant pendant l’étape de l’enquête préliminaire que pendant l’information judiciaire. Elle est très importante dans les cas spéciaux, comme l’identification de l’auteur d’un texte d’une lettre de menace ou de chantage, par exemple. Elle permet de prendre une décision plus documentée quand les personnes suspectées refusent toute collaboration avec les services de police ou judiciaires, surtout dans les cas de terrorisme.

CERCETAREA INFRAC łIUNILOR DE SPĂLAREA BANILOR ŞI FINAN łAREA ACTELOR DE TERORISM

ÎN CONTEXTUL DIRECTIVELOR UNIUNII EUROPENE – CONSIDERAłII GENERALE; ASPECTE DE METODOLOGIE

Conf. univ. dr. Gheorghe MOCUłA

Decanul FacultăŃii de Drept a UniversităŃii Bogdan – Vodă, Cluj Napoca

Lect. univ. drd. Radu BUICĂ

În contextul adaptării legislaŃiei naŃionale la cerinŃele aquis-ului comunitar, implementarea legislaŃiei

conexe combaterii fenomenelor de spălare a banilor şi finanŃare a actelor de terorism, precum şi necesitatea adaptării metodologiei de lucru în cazul cercetării acestui tip de activităŃi infracŃionale, reprezintă elemente ce nu pot fi tratate în mod disparat.

In the context of adapting the national legislation to the EU aquis, implementing the legislation which

is related to the fighting against the money laundering and financing of terrorist activities, as well as the necessity of adapting the working methodologies for approaching this type of criminal activities, represent elements that cannot be delt with in a separate manner.

I. Printre obligaŃiile stabilite României în calitate de stat membru al UE au fost şi acelea referitoare la

adoptarea de noi măsuri în vederea prevenirii utilizării sistemului financiar – bancar în scopul derulării unor operaŃiuni de spălare a banilor şi finanŃare a actelor de terorism, măsuri printre care implementarea integrală a Directivei nr. 60/2005 a Consiliului Uniunii Europene privind prevenirea utilizării sistemului financiar în

scopul spălării banilor şi a finanŃării actelor de terorism (aşa numita Directiva a III-a) precum şi Directiva nr. 70/2006 a Comisiei Europene privind implementarea Directivei nr. 60/2005 au avut un rol deosebit de important.

Printre instrumentele europene şi internaŃionale transpuse de acest act normativ intern s-au numărat şi o serie de directive adoptate de Parlamentul European şi Consiliul European. EvoluŃia continuă a cadrului normativ la nivel comunitar a impus o aliniere legislaŃiei naŃionale la noile cerinŃe europene în această materie.

Astfel, au fost solicitate propuneri de modificare a Legii nr. 656/2002 privind prevenirea şi sancŃionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanŃării actelor de terorism. În acest scop a fost constituit un grup de multidisciplinar de lucru la nivel inter-instituŃional, format din reprezentanŃi ai Ministerului JustiŃiei, Oficiului NaŃional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, Băncii NaŃionale a României, Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, Comisiei NaŃionale a Valorilor Mobiliare şi a Comisiei pentru Supravegherea Sistemului Privat de Pensii, analizându-se posibilităŃile concrete de implementare a noilor modificări ale Legii 656/2002. De asemenea, a avut loc o întâlnire cu procurori din cadrul DirecŃiei NaŃionale AnticorupŃie, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie (secŃia a II-a) şi DirecŃiei de Investigare a InfracŃiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

Printre principalele modific ări şi noutăŃi aduse de Directiva III enumerăm: � Reglementarea în detaliu a obligaŃiilor entităŃilor raportoare, în ceea ce priveşte standardele de

cunoaştere a clientelei şi monitorizare a acesteia (Customer Due Dilligence – CDD). Directiva III a transferat centrul de greutate de pe instituŃiile de aplicare a legii pe entităŃile raportoare, şi implicit pe partea de prevenire; toate entităŃile raportoare au fixate responsabilităŃi clare cu privire la cunoațterea si monitorizarea clientelei (CDD), respectiv:

o Identificarea şi verificarea clientului din surse independente şi de încredere; o Identificarea beneficiarului real; o ObŃinerea de informaŃii despre scopul şi natura relaŃiei de afaceri; o Monitorizarea continuă a relaŃiei de afaceri; � Toate entităŃile raportoare au obligaŃia să aplice aceste măsuri de cunoațtere ți monitorizare a

clientelei (CDD), iar dacă acestea ețuează entitatea raportoare trebuie: o Să nu efectueze tranzacŃia o Să nu încheie relaŃia de afaceri; o Să termine relaŃia de afaceri deja începută � Cui se aplică CDD – atât clienŃilor noi, cât şi clienŃilor existenŃi, noile modificări statuând că

entităŃile raportoare au obligaŃia de a aplica măsurile standard CDD tuturor clienŃilor noi precum şi, cât mai curând posibil, în funcŃie de risc, clienŃilor existenŃi;

� Totodată s-a urmărit definirea noŃiunii de „beneficiar real” – element cheie al Directivei a III-a, definiție preluată întocmai în legislația noastră, ceea ce reprezintă o îmbunătăŃire substanŃială a actului normativ. De asemenea, au fost incluse noi entităŃi raportoare: faŃă de D1 şi D2, care prevedeau doar dealerii de metale şi pietre preŃioase şi obiecte de artă, D3 include în categoria entităŃilor raportoare persoanele fizice sau juridice care comercializează bunuri şi/sau servicii numai în măsura în care acestea au la bază operaŃiuni cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzacŃia se execută printr-o singură operaŃiune sau prin mai multe operaŃiuni care par a fi legate; S-a urmărit reglementarea în detaliu a măsurilor de cunoaştere a clientelei şi diferenŃierea acestor măsuri pe trei categorii: standard, simplificate şi consolidate, precum si introducerea obligaŃiei de monitorizare pe baza analizei de risc desfăşurată la nivelul fiecărei entităŃi raportoare. In ce privețte definirea PEPs-urilor (Politically exposed persons – persoane expuse politic73) modificările includ, ca de

73 Prin persoane expuse politic se înțeleg persoanele cărora li se încredințează funcții publice importante, precum ți membrii direcți ai familiilor lor sau persoanele cunoscute ca fiind asociați apropiați ai acestor persoane. Sunt persoane expuse politic: prețedintele, consilierii prezidențiali, minițtrii, consilierii si secretarii de stat, magistrații unor instanțe ale căror hotărâri nu pot fi atacate decât prin intermediul unor cai extraordinare de atac, membrii curților de conturi si ai consiliilor de administrație ale băncilor centrale, ambasadorii si insarcinatii

altfel şi Directiva de implementare a Directivei a III-a (Directiva nr. 70/2006), doar PEPs-urile internaŃionale, precum şi reglementarea posibilităŃii entităŃilor raportoare de a se baza pe procedura de cunoaştere a clientelei desfăşurată de o altă entitate.

Spălarea banilor şi finanŃarea terorismului se produc deseori în context transnaŃional, de aceea orice măsură adoptată numai la nivel naŃional sau chiar la nivel comunitar, fără a Ńine seama de coordonarea şi cooperarea internaŃională, va avea efecte limitate. Prin urmare, măsurile adoptate de Uniunea Europeană în acest domeniu sunt armonizate cu acŃiunile întreprinse în cadrul altor foruri internaŃionale, dar mai ales cu recomandările Grupului de AcŃiune Financiară (GAFI), care constituie principalul organism internaŃional activ în lupta împotriva spălării banilor şi finanŃării terorismului. Având în vedere faptul că recomandările GAFI au fost revizuite şi extinse în mod substanŃial în anul 2003, Directiva 2005/60/CE are în vedere tocmai aceste noi standarde internaŃionale.

Luând în consideraŃie importanŃa crucială a segmentului de prevenire a spălării banilor şi al finanŃării terorismului, Directiva 2005/60/CE introduce, în conformitate cu noile standarde internaŃionale, dispoziŃii mai precise şi mai detaliate referitoare la identificarea clientului şi a oricărui beneficiar real, precum şi la verificarea identităŃii acestora. În acest scop, se dă o definiŃie precisă a unor noŃiuni ca „beneficiar real” sau „bancă fictivă”.

Recunoscându-se faptul că riscul spălării banilor şi al finanŃării terorismului nu este acelaşi în toate operaŃiunile, Directiva de implementare a Directivei 2005/60/CE şi, implicit, dispoziŃiile legale de aplicare, plecând de la o abordare în funcŃie de risc, aduce schimbări şi în ceea ce priveşte procedurile de cunoaştere a clientelei, prin introducerea a trei categorii de măsură a gradului de cunoaştere a acesteia – standard, simplificate şi suplimentare.

Noul act normativ defineşte de asemenea „persoanele expuse politic”, noŃiune utilizată în Directiva 2005/60/CE şi detaliată în Directiva de implementare, şi prevede că, în cazul acestor persoane, instituŃiile financiare şi celelalte entităŃi raportoare vor aplica măsuri suplimentare de cunoaştere a clientelei.

Sfera persoanelor raportoare cuprinse în art. 8 din Legea nr. 656/2002 se modifică, prin includerea unor entităŃi nesupuse în prezent obligaŃiilor de raportare, cum ar fi: administratorii fondurilor de pensii private – în nume propriu şi pentru fondurile administrate, agenŃii de marketing din acelaşi sistem, furnizorii de servicii privind societăŃile comerciale precum şi orice persoane ce execută operaŃiuni cu sume în numerar a cărei limită minimă a fost stabilită la pragul de 15.000 euro.

Pe de altă parte, textul actului normativ delimitează clar competenŃele autorităŃilor în ce priveşte

activitatea de verificare şi control a modului de aplicare a acestei legi, după cum urmează: autorităŃile de supraveghere prudenŃială, pentru persoanele supuse acestei supraveghere, potrivit legii; Garda Financiară, precum şi orice alte autorităŃi cu atribuŃii de control, potrivit legii; structurile de conducere ale profesiilor liberale ce acordă consultanŃă fiscală sau contabilă, respectiv Oficiul NaŃional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor pentru toate celelalte situaŃii.

S-a impus totodată tuturor autorităŃilor ce au competenŃă de verificare şi control a modului de aplicare a acestei legi, obligativitatea de a informa Oficiul ori de câte ori din datele obŃinute ca urmare a controalelor efectuate rezultă suspiciuni de spălare a banilor sau de finanŃare a actelor de terorism. În ceea ce priveşte normele de procedură şi cele sancŃionatorii, textul reglementează tehnici noi de investigare – livrarea supravegheată, obligativitatea dispunerii de măsuri complementare în cazul sancŃionării penale a persoanei juridice, precum şi posibilitatea reducerii la jumătate a pedepsei pentru persoanele care, în cursul urmăririi penale, denunŃă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor participanŃi.

Cu privire la aspectul colaborării internaŃionale pe acest domeniu, sub egida Programului de asistenŃă pentru dezvoltare gestionat de către Comisia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare InternaŃională, este prezentată posibilitatea oferită statelor Uniunii Europene de a participa la programe şi agenŃii comunitare în cadrul Politicii Europene de Vecinătate – cum ar fi EUROJUST sau programele Securitatea şi Apărarea LibertăŃilor sau Drepturi Fundamentale şi JustiŃie – în relaŃia cu Ńările ce fac parte din Politica Europeană de Vecinătate, între care se regăsesc şi Israelul, Turcia şi Ńările Orientului Apropiat – areal cheie în contextul riscului global de securitate produs de existenŃa fenomenului terorist.

cu afaceri, ofițerii de rang înalt, conducătorii instituțiilor si autoritatilor publice, precum si membrii direcți ai familiilor acestora, respectiv soțul/soția, copiii si soții/soțiile acestora, parintii, persoanele cunoscute public ca asociați apropiați persoanelor fizice care exercita funcții publice importante (Art. 2 indice 1, Legea 656/2002 modificata si republicata)

Trebuie aşadar avută în vedere existenŃa instrumentelor legale necesare demarării şi întăririi unor relaŃii de colaborare multi-/bilaterale în domeniul combaterii criminalităŃii şi corupŃiei, cu accent pe componenta de prevenire şi combatere a fenomenului de spălare a banilor şi finanŃării actelor de terorism, urmând a se identifica oportunităŃile corespunzătoare.

II. Sub aspect metodologic, cercetarea infracŃiunilor de spălare a banilor şi finanŃare a actelor de

terorism este o activitate complexă care încearcă să stabilească, atât modul în care infractorii au dobândit bunurile ilicite, cât şi traseele pe care aceştia le urmează, pentru a fi scoase din sfera de observaŃie a autorităŃilor.

Din aceste motive, pentru realizarea unei cercetări eficiente şi pentru a înŃelege modul de operare a acestora, este imperios necesar a cunoaşte câteva din procedeele folosite de infractorii izolaŃi sau membrii ai organizaŃiilor criminale pentru reinvestirea sumelor ilicite obŃinute în urma săvârşirii de infracŃiuni. Ne vom opri în cele ce urmează asupra câtorva modalităŃi de spălare a banilor murdari, rezultate din experienŃa dobândită în cercetarea acestor fapte de către organele judiciare 74:

Procedee de spălare a banilor murdari a) Casele de jocuri Un mijloc foarte simplu şi eficient de spălare a banilor proveniŃi din infracŃiune este acela al folosirii

caselor de jocuri. Pentru început se achiziŃionează direct case de jocuri cu structurile lor de legătură cu tot, respectiv restaurante, hoteluri, societăŃi care se sprijină pe gestiuni provenite din jocuri de noroc, apoi se pune accentul pe crearea unui sistem de concesionare, de creditare a jucătorilor, acceptându-se chiar şi posibilitatea recuperării unor sume de bani prin constrângere75.

Este de notorietate faptul că şi în Ńara noastră au apărut persoane care fac împrumuturi cu dobânzi, ajungând chiar până la 100% din valoarea sumei împrumutate, care nu eliberează chitanŃe pentru aceste împrumuturi, dar în caz de nerestituire a sumelor, apelează la violenŃă pentru recuperarea acestora. De fapt, din categoria jucătorilor împătimiŃi, proprietarii de case de jocuri îşi racolează viitorii membri ai organizaŃiilor criminale. Prin împrumutarea tinerilor, în mod periodic, cu sume mari, se urmăreşte crearea unei imposibilităŃi de plată a acestora , care îi transformă în slujbaşi umili ai organizaŃiilor criminale, în schimbul datoriilor fiind dispuşi să sustragă, să transporte narcotice, valută sau chiar să ucidă.

Cea mai simplă posibilitate de schimbare a banilor este aceea de achiziŃionare a fiselor de joc în cazinouri şi în înŃelegere cu patronii, atât sumele plătite, cât şi cele încasate apar în postura celor legale fără posibilitate de urmărire.

De asemenea, în înŃelegere cu patronii cazinourilor, jucătorii pot pierde sume importante, câştigând apoi a doua sau a treia zi, un procent din valoarea acestor bani pe care de asemenea pot primi acte de provenienŃă legală.

b) InvestiŃii imobiliare, în aur, pietre preŃioase, în opere şi obiecte de artă În sectorul imobiliar, două sunt căile utilizate pentru spălarea banilor: aceea tradiŃională, de

achiziŃionare de proprietăŃi imobiliare, precum şi aceea de constituire de societăŃi pentru construirea şi vânzarea imobilelor76.

OrganizaŃiile criminale îşi fac simŃită prezenŃa în acest sector, dar se difuzează şi în sectoarele colaterale, respectiv: fabrici de cărămizi, fabrici de ciment şi beton, societăŃi care achiziŃionează terenuri etc.

OrganizaŃiile criminale achiziŃionează prin intermediul unor persoane, în aparenŃă curate, opere şi obiecte de artă, ascunzând preŃul efectiv de achiziŃie şi fiind astfel în complicitate cu patronii acestor magazine care, din raŃiuni fiscale practică şi întreŃin un comerŃ la negru.

74 NICOLÒ POLARRI – Tehnica delle inchieste patrimoniali per la lotta alla criminalita organizzata – Edizioni Laurus Robuffo, Roma 1993, pag.170 şi urm. 75 Giuseppe Amato, „Il riciclaggio del denaro sporco”, edizioni Laurus Robuffo – Roma 1993, pag.20 76 GIUSEPPE AMATO – Il riciclaggio del denaro “sporco”, Edizioni Laurus Robuffo – Roma, 1993, pag.23 şi urm.

c) Utilizarea sistemului bancar Datorită fluxului mare al operaŃiunilor financiare, a varietăŃii instrumentelor folosite şi al serviciilor

prestate de bănci, acestea pot deveni locuri de spălare a banilor de provenienŃă ilicit ă. Însărcinatul cu spălarea banilor (a celor proveniŃi din extorcări, sechestrări de persoane, fraude

financiare bancare sau alte activităŃi ilicite) se prezintă la bancă ,de regulă la un oficiu periferic ,şi deschide un cont, pe numele unei persoane nesuspectate, în care face depuneri periodice şi din care realizează plăŃi pe numele altor persoane sau societăŃi comerciale. Acestea retrimit banii în alte conturi, realizând confuzie şi implicit pierderea urmei unor importante sume de bani din activităŃi ilicite. De asemenea, cu complicitatea unor funcŃionari corupŃi ai băncilor se pot transfera titluri de valoare, fără acoperire în evidenŃele contabile ale altor bănci, dându-se astfel valoare unor acte nule şi favorizându-se astfel activităŃile infracŃionale ale criminalităŃii organizate.

De multe ori activitatea autorităŃilor judiciare este îngreunată de conducerea băncilor care, invocând aşa-zisul secret bancar, ascund de fapt existenŃa unor fonduri neînregistrate (negre) în contabilitate şi a unor activităŃi legate de criminalitatea organizată.

ExperienŃa autorităŃilor judiciare în această materie a demonstrat mai multe legături între bănci şi diferite întreprinderi care, întocmind acte de export fictive ale unor produse, îşi aproprie sume de bani care de fapt le aparŃin şi care sunt depozitate în exterior şi provin din activităŃi ilicite77.

Spre exemplu, exportarea unui produs achiziŃionat cu o sumă derizorie în Ńară, poate fi vândut la export cu un preŃ exorbitant, ceea ce ar crea posibilitatea aducerii în conturile proprii a unor sume mari din exterior şi care se află în străinătate în conturi, aşteptând să fie transferate în Ńară.

Este adevărat că în unele cazuri organizaŃiile criminale sunt ajutate şi de guvernanŃii care ,cu o uşurinŃă inexplicabilă, emit ordonanŃe ce creează confuzii şi posibilităŃi de exportare a unor mărfuri în condiŃiile pe care le-am arătat mai sus.

Exemplificăm în acest sens OrdonanŃa nr. 26/1993 care, prin confuzia creată, a îngreunat aplicarea legii penale în materia contrabandei, transformând în contravenŃii falsuri flagrante şi alte activităŃi infracŃionale prin care reprezentanŃii criminalităŃii organizate ar putea profita. Astfel, prin art. 30 , OrdonanŃa nr. 26/1993 dispune: „prezentarea la organele vamale de către transportatori a unor documente de transport internaŃionale cu date eronate privind felul şi cantitatea mărfurilor sau bunurilor, constituie contravenŃie şi se sancŃionează cu amendă egală cu valoarea în vamă a mărfurilor sau a bunurilor constatate în plus. În acest caz se aplică şi măsura confiscării acestora.”

Fondurile ilicite sunt folosite în multe cazuri pentru achiziŃionarea de acŃiuni sau titluri imobiliare. Acestea, puse în mâna unor persoane necunoscute şi de multe ori aflate în străinătate, pot constitui mijloace de plată pentru achiziŃionarea unor întreprinderi din circuitul economic naŃional.

În cadrul sectoarelor comerciale, criminalitatea organizată este prezentă în sectorul industriei turistice ,hoteliere dar se regăseşte cu mult succes şi în activităŃile productive ocupându-se în mod special de falsificarea produselor şi mărcilor. Sectoarele cele mai frecvente sunt cele ale industriei de îmbrăcăminte, podoabe, marochinărie, industria de ceasuri, a obiectelor muzicale, ale casetelor şi video-casetelor 78.

d) AchiziŃionarea titlurilor de stat AchiziŃionarea titlurilor de stat care nu pot fi nominalizate face imposibilă individualizarea

provenienŃei ilicite a capitalurilor utilizate pentru investiŃii.

e) SocietăŃile de leasing Spălarea banilor murdari este posibilă şi în cadrul operaŃiunilor de leasing, spre exemplu, procedând

la achiziŃii simulate de bunuri cu emisiuni de facturi false pentru chirii inexistente de locaŃiune financiară. Astfel, o societate cumpără fictiv un autoturism pentru care plăteşte chire lunar şi dobânzi, bani pe care-i scoate din contabilitate şi pe care îi împarte de conivenŃă cu societatea vânzătoare79.

77 Op.cit.,pag.21 78 GIUSEPPE AMATO – Il riciclaggio del denaro “sporco”, Edizioni Laurus Robuffo – Roma, 1993, pag.26 şi urm. 79 Op.cit.,pag.30

Procedee de spălarea a banilor murdari în exterior a. Utilizarea de curieri pentru transportul lichidităŃilor în valută Se realizează prin importul sau exportul ilicit de valută, titluri sau alte mijloace de plată ascunse

asupra persoanelor sau mijloacelor de transport (autovehicule, nave, trenuri, avioane, sau în bagajele care tranzacŃionează frontierele. S-a constat chiar existenŃa unor curieri internaŃionali specializaŃi în spălarea banilor în transportul acestora şi schimbarea lor sau printr-o trecere succesivă prin instituŃii bancare dintr-o Ńară în alta80.

b. Compensările Această modalitate se realizează prin alegerea unui terŃ, numit de italieni „testa di legno” („cap de

lemn”), pe numele căruia se deschide un cont care se alimentează periodic cu sume în valută sau în moneda Ńării respective. De regulă aceste conturi sunt folosite pentru plătirea familiilor de emigranŃi care, la rândul lor, depun în străinătate aceleaşi sume în valută în contul în care se urmăreşte spălarea banilor.

c. ExpediŃii prin poştă Plicul este îndreptat către o căsuŃă poştală sau post restant evitându-se astfel identificarea

expeditorului sau al destinatarului.

De asemenea, se expediază un colet conŃinând cărŃi, spre exemplu, într-o Ńară străină. Destinatarul nu se prezintă pentru ridicarea coletului. În realitate el de conivenŃă cu funcŃionarul poştei deschide cutia în care introduce 1 kg. de heroină sau sume în valută.

Coletul se reîntoarce în Ńara de expediŃie cu menŃiunea că destinatarul nu a fost identificat sau nu s-a prezentat şi astfel conŃinutul este sustras de la controlul vamal81.

d. AgenŃii de turism Prin agenŃiile de turism, special constituite în vederea mişcării fondurilor ilicite, dintr-o Ńară în alta, se

pot transfera mari sume de bani în străinătate, camuflând aceste operaŃiuni în spatele unor activităŃi nerealizate, care pot apărea sub forma plăŃilor sau a comisioanelor. De fapt, constituirea unor agenŃii de turism de către organizaŃiile criminale, nu au drept scop promovarea acestei activităŃi, ci crearea unui paravan în spatele căruia, agenŃii de turism, spaŃiile societăŃilor sau autovehiculele acestora, sunt folosite în scopul transportării sau disimulării fondurilor obŃinute prin infracŃiuni.

e. InvestiŃii în titluri externe Pentru săvârşirea spălării banilor sunt căutate „paradisurile fiscale” unde operaŃiunile sunt protejate

de secretul bancar garantându-se anonimatul clientelei. În aşa-zisele paradisuri fiscale, normele bancare care impun verificarea clienŃilor, sunt deosebit de permisive, tocmai în scopul atragerii de capitaluri, indiferent de provenienŃa acestora. ReprezentanŃii grupărilor criminale, aleg aceste spaŃii pe de o parte, pentru a nu putea fi verificată identitatea lor, sau a provenienŃei sumelor, ce urmează a fi depuse şi, pe de altă parte, pentru că în aceste teritorii, nu există o legislaŃie de combatere a spălării banilor şi nici structuri statale specializate în combaterea acestui fenomen.

f. OperaŃiunile fictive internaŃionale OperaŃiunile fictive în plan internaŃional se pot realiza prin simularea unor importuri sau exporturi

care, în realitate, fie nu au avut loc, fie s-au desfăşurat în cantităŃi diferite faŃă de cele declarate (suprafacturare la import şi subfacturare la export) într-un mod în care să justifice ieşirea sau intrarea de capital corespunzător actelor fictive întocmite 82.

Spre exemplu: pe teritoriul Ńării noastre, o societate străină achiziŃionează un bun de la un producător autohton cu suma de 1 Euro (1 E = 1 pahar). Acest bun este trecut apoi prin mai multe societăŃi fictive (vândut şi cumpărat), create tot de investitorul străin, aceste operaŃiuni ducând în final la o creştere artificială a preŃului bunului achiziŃionat, ajungând până la suma de 10 E/buc. Pentru a obŃine profit, bunul se exportă în Ńara X, solicitându-se imediat autorităŃilor financiare ale statului român, rambursarea taxei pe valoarea adăugată (TVA), întrucât bunul achiziŃionat pe piaŃa internă a fost exportat.

80 ibidem, pag.30 81 Op.cit.,pag.31 82 DOMENICO AMMIRATI – InfracŃiunea de spălare a banilor murdari în sistemul financiar bancar intern şi internaŃional – 1994, Casa Editrice dott. Antonio Milani, pag.21

Pe baza acestui artificiu, statul rambursează aprox. 19% TVA din valoarea bunului exportat, ajungându-se astfel, ca 19% din 10 Euro, să fie egal cu 1,9 Euro, firma exportatoare, reuşind să câştige mai mult decât producătorul intern (1 E/buc.), prin intermediul unor operaŃiuni fictive.

Totodată, în această operaŃiune comercială, intervine o grupare de infractori din exterior, care plăteşte în contul societăŃii care a achiziŃionat bunurile exportate din România, întreaga contravaloare, după care societatea exportatoare care a primit banii, creditează cu aceste fonduri, una dintre societăŃile intermediare, care au fost folosite iniŃial pentru majorările artificiale ale preŃului, de la 1 la 10 Euro. Apoi aceste sume sunt expediate în altă Ńară cu motivaŃia înscrisă în facturi, avans achiziŃie mărfuri.

Prin urmare, infracŃiunea principală, constă în inducerea în eroare a statului român, care a restituit fără o justificare legală TVA, iar banii din exterior prin care s-a achitat contravaloarea exportului, sunt bani murdari care astfel, au fost introduşi în circuitul legal. Sigur, se pune întrebarea: De ce banii pentru bunurile exportate nu au fost plătite direct de firma externă care a achiziŃionat bunurile? Simplu, pentru că această firmă, dacă intenŃiona să cumpere un pahar de un Euro de la producător, o făcea direct şi nu prin intermediul a trei sau mai multe firme la un preŃ crescut artificial de 10 Euro, deci de 10 ori mai mare.

In continuare, pentru înŃelegerea fenomenului, vom prezenta şi alte câteva exemple de activităŃi prin intermediul cărora organizaŃiile criminale disimulează existenŃa banilor proveniŃi din activităŃi criminale.

Spălarea banilor şi evaziunea fiscală Deşi sunt mai multe situaŃii în care procedee de spălare a banilor şi cele de evaziune fiscală sunt

aceleaşi, este important să înŃelegem că, din punct de vedere operaŃional, sunt procese complet distincte. Evaziunea fiscală implică obŃinerea unui venit câştigat legal, ascunderea existenŃei sale sau deghizarea naturii acesteia, realizându-se prin trecerea într-o categorie de venituri neimpozabile. In aceste situaŃii, venitul legal devine ilegal83.

Spre deosebire de evaziunea fiscală, spălarea banilor face ca veniturile obŃinute în mod ilegal să primească imaginea unor bani câştigaŃi legal.

În vreme ce evazioniştii de impozite raportează venituri mai mici din întreprinderile lor legale şi ,astfel , plătesc un impozit mai mic decât cel legal datorat, cei însărcinaŃi cu spălarea banilor, dimpotrivă, raportează mai multe câştiguri din orice întreprindere legală pe care o folosesc ca acoperire, plătind mai multe taxe decât ar trebui să o facă societăŃile lor legitime.

N-am vrea să se înŃeleagă de aici că organizaŃiile criminale plătesc taxe asupra tuturor câştigurilor realizate. Chiar dacă ele plătesc taxe asupra unei părŃi din câştigurile provenite din infracŃiuni care produc fonduri ce sunt apoi spălate, organizaŃiile criminale evită cât mai mult plata taxelor asupra câştigurilor lor generale. Dacă de regulă banii obŃinuŃi din infracŃiuni nu sunt înregistraŃi şi impozitaŃi, odată ce au trecut prin faza de spălare şi introducere în economia legală, se realizează o înregistrare contabilă şi o plată a impozitelor deşi, aşa cum ştim, natura lor adevărată este deghizată.

Dacă spre exemplu o grupare criminală, gestionează activitatea a 1000 de prostituate pe care le supraveghează şi le încasează veniturile obŃinute în schimbul serviciilor sexuale, sumele obŃinute intră direct în conturile organizaŃiilor criminale, scăpând regulilor oficiale fiscale şi de înregistrare a acestora.

Dacă însă organizaŃiile criminale, constituie societăŃi de pază şi protecŃie, iar cele 1000 de prostituate apar ca agenŃi puşi la dispoziŃia diferiŃilor oameni de afaceri, sau ca secretare ale acestora, câştigurile sunt înregistrate în contabilitatea agenŃiilor respective, menŃionându-se în mod mincinos, că avem de-a face cu o activitate de protecŃie sau de secretariat. In aceste situaŃii, plăŃile fiind făcute în numerar, prin cecuri sau cărŃi de credite, operaŃiunile sunt înregistrate în contabilitate, fiind supuse impozitării, caz în care câştigurile ilicite (din practicarea prostituŃiei) sunt spălate, natura acestora fiind disimulată.

Spălarea banilor pe teritoriul infractorilor Termenul de „spălare a banilor” se pare că a apărut pentru prima dată în Statele Unite ale Americii, în

jurul anului 1920, când bandele de infractori căutau o explicaŃie legitimă pentru banii obŃinuŃi din activităŃi criminale. Aceştia urmăreau preluarea unor afaceri de către detailişti, cu plăŃi cash, oprindu-se ,cel mai

83 Raportul NaŃiunilor Unite, Oficiul de Control al Drogurilor şi de Prevenire a Crimei. Programul Global contra Spălării Banilor – Raport preliminar 29-Mai-1998, pag.8

adesea, asupra spălătoriilor de rufe şi de maşini, de unde se pare că derivă şi numele infracŃiunii de “spălare a banilor”84.

La fel de bine funcŃionau magazinele de închiriere a casetelor video, barurile, restaurantele, stabilimentele de jocuri de noroc şi companiile de service pentru automatele de vânzare a produselor alimentare, prin intermediul cărora se amestecau bani cash, ilegali, cu cei legali şi raportându-se totul ca fiind câştiguri obŃinute din afaceri legale.

Prin urmare, banii erau îndepărtaŃi de activitatea infracŃională, ascunşi în conturile unei afaceri legitime şi apoi aduşi din nou la suprafaŃă sub forma câştigurilor unor firme.

Această manoperă infracŃională stă, aşa cum am prezentat deja, la baza tuturor strategiilor de spălare a banilor murdari.

Astăzi există o varietate de procedee disponibile de spălare a banilor, care, în rezumat, depind de câteva criterii :

- Mediul de afaceri înconjurător. Este ştiut că infractorii fac tot posibilul ca spălarea banilor să apară ca o afacere normală;

- Ordinile de mărime. Sumele mici, spălate periodic, vor sugera tehnici complet diferite faŃă de sumele comparativ mari;

- Factorul timp. Tehnica aleasă va demonstra dacă operaŃiunea a fost făcută o singură dată ca un eveniment sporadic sau este o afacere permanentă cu continuitate în timp;

- Încrederea care trebuie să fie acordată instituŃiilor şi indivizilor complici; - Înregistrarea aplicării legii. „Spălarea de bani” necesită timp şi bani. Câtă energie şi ce cheltuială

trebuie dispuse pentru realizarea activităŃilor infracŃionale şi cât de serioase şi eficiente sunt autorităŃile din locurile în care se desfăşoară spălarea banilor;

- Dispunerea planificată a fondurilor pe termen lung 85. Dacă sumele folosite în spălarea banilor sunt relativ mici, tehnicile de disimulare sunt relativ simple.

Cursele de maşini sunt exemple clasice – cel care spală bani, cumpără cu banii ilegali bilete câştigătoare, după care prezintă apoi biletul la plată, fondurile obŃinute fiind legitime obŃinute de pe urma jocurilor. Această tehnică ce are o lungă tradiŃie este folosită şi astăzi.

In acelaşi mod se folosesc şi loteriile de stat – persoane sau societăŃi specializate au cumpărat bilete câştigătoare pe care apoi le-au revândut persoanelor care urmăreau acoperirea unor sume ilegale.

Un alt exemplu este edificator : o persoană care vinde droguri studenŃilor la universitate este identificată şi arestată. PoliŃia îi percheziŃionează apartamentul când este arestată, împrejurare în care se găsesc bijuterii, echipament electronic cu chitanŃe din care reiese că bunurile au fost achiziŃionate folosind numele altei persoane. PoliŃia identifică persoana al cărei nume este pe chitanŃă şi care recunoaşte că traficantul de droguri i-a cerut să cumpere bunurile. Traficantul de droguri a comis infracŃiunea de spălare a banilor, prin fapta sa de schimbare a naturii veniturilor obŃinute de pe urma traficului de droguri şi aceea de ascundere sau deghizare a identităŃii adevăratului proprietar al veniturilor.

Procurorul va trebui să ia în considerare şi acuzaŃia de spălare a banilor împotriva persoanei al cărei nume este menŃionat pe chitanŃă.

Alte procedee simple au fost descoperite de organele de poliŃie cu ocazia percheziŃiilor. Folosind un mandat de percheziŃie, poliŃia verifică domiciliul unei persoane suspectă a fi implicată în crima organizată. Nu se găsesc droguri sau arme, dar se găsesc înscrisuri care provin din partea unor bănci. Acestea arată că numeroase cecuri înregistrate la casierie au fost aduse de la diferite bănci. Toate cecurile sunt pe numele unui traficant de aur. Folosind citaŃii, poliŃia află care este afacerea traficantului de aur şi obŃine înregistrările băncii. Din aceste înregistrări rezultă : rude ale persoanei suspectă a fi implicată în crima organizată au cumpărat cu bani gheaŃă 100 de cecuri înregistrate la casierie, fiecare pentru 9.500 USD.

Acesta este un exemplu clasic de “structurare” a unei tranzacŃii, folosită pentru a evita îndeplinirea cerinŃelor legale privind raportarea tranzacŃiei.

Procedee mai sofisticate, care utilizează acelaşi principiu general, pot fi aplicate cu ajutorul unor brokeri de acŃiuni sau de mărfuri.

Persoane care caută să spele bani cumpără pe loc şi vând mai departe sau invers, o tranzacŃie care înregistrează un câştig de capital, iar cealaltă o pierdere de capital. Brokerul distruge înregistrarea tranzacŃiei

84 Op.cit. pag.9 şi urm. 85 Raportul NaŃiunilor Unite, Oficiul de Control al Drogurilor şi de Prevenire a crimei. Programul Global contra Spălării banilor – Raport preliminar, 29 mai 1998, pag.12 şi urm.

în pierdere şi spălătorul pleacă cu banii care apar acum ca un câştig de capital. Costul este un comision dublu plus nişte bani pentru cumpărarea tăcerii solicitate brokerului.

Acelaşi lucru se întâmplă în afacerile cu proprietăŃi. O persoană care caută să spele bani, va cumpăra o proprietate plătind cu instrumente oficiale şi cu bani câştigaŃi legitim, la un preŃ înregistrat public care este mult sub valoarea pieŃei.

Restul preŃului de cumpărare este plătit în bani cash pe sub masă. Proprietatea este apoi revândută la întreaga ei valoare de piaŃă şi banii sunt compensaŃi apărând acum ca un câştig de capital dintr-o afacere imobiliară.

De asemenea, un traficant de droguri depune la bancă 1.000.000 USD în monedă curentă, bani obŃinuŃi din traficul de droguri. Banii sunt depuşi într-un certificat de depozit [C.D.], pe numele copilului său minor. Apoi, acest certificat este folosit drept garanŃie pentru un împrumut. Veniturile obŃinute de pe urma împrumutului sunt depuse într-un cont pe numele unei persoane de 80 de ani. O altă persoană implicată în crima organizată este autorizată să opereze cu banii din contul deschis pe numele persoanei de 80 de ani. Veniturile obŃinute din împrumut sunt apoi folosite la achiziŃionarea unui cec înregistrat la casierie, care este depus într-o altă bancă. Aceste fonduri sunt folosite la achiziŃionarea unui alt cec, care este utilizat la cumpărarea unei proprietăŃi. Proprietatea este păstrată pe numele unui partener de afaceri. Scopul acestor tranzacŃii este ascunderea sursei de unde provin fondurile.

La fel se poate întâmpla şi în cazurile caselor de schimb valutar. O persoană importantă a crimei organizate se prezintă cu milioane de dolari la o casă de schimb valutar. Aceasta din urmă deschide un cont la o bancă în numele firmei de schimb valutar şi depune veniturile obŃinute de pe urma activităŃilor criminale în acest cont. Persoane implicate în crima organizată dă indicaŃii oficiului de schimb valutar, referitor la modul de folosire a veniturilor obŃinute ilegal. Nu se fac înregistrări bancare care să conŃină numele persoanei implicată în crima organizată. Banii se află acum în bancă pe numele unei persoane aparent legal implicate în afaceri.

Transferarea fondurilor în str ăinătate

Această activitate se poate realiza fie prin evitare, fie prin trecerea fondurilor prin sistemul bancar

oficial. Dacă se decide evitarea sistemului bancar, cea mai populară metodă este trimiterea banilor în străinătate, sub formă de numerar, putând fi ,de asemenea, diamantele, aurul, bijuteriile care având un volum mic în raport cu valoarea pe care o poartă, pot fi trecute mult mai uşor peste graniŃă.

Aşa cum am mai arătat, persoana ale cărei fonduri sunt transferate nu trebuie să-şi asume ea însăşi riscul. Există reŃele de curieri profesionişti, care vor prelua afacerea garantând livrarea. Este trist că printre aceşti curieri se găsesc, uneori, cei care posedă paşapoarte diplomatice şi ale căror bunuri nu sunt supuse controlului vamal.

Se mai recurge la diverse scheme colaterale de transfer. Acestea funcŃionează pe principiul simplu al compensării balanŃelor, care s-a utilizat şi se utilizează de mult timp în comerŃul legal, mai ales când ai de-a face cu Ńări care cu controale asupra schimbului de valută şi/sau au monede legal neconvertibile86.

Spre exemplu: - să presupunem că afacerea I din Ńara A datorează X USD afacerii II din Ńara B. - să presupunem că afacerea II din Ńara B, datorează X USD afacerii III din Ńara A. Pentru rambursarea datoriilor fără compensare soldului, - afacerea I va expedia X USD afacerii II - afacerea II va expedia X USD afacerii III. Aceasta necesită două transferuri internaŃionale şi patru tranzacŃii distincte de retragere şi depunere. Pentru rambursare datoriilor cu compensarea soldului, afacerea I din Ńara A lichidează datoria

afacerii II către afacerea III din Ńara A. Au loc doar două tranzacŃii bancare din contul afacerii I în contul afacerii II şi nici un transfer internaŃional.

Aceste este numai un exemplu. In realitate, mecanismele sunt mult mai complexe, sumele nu se compensează reciproc şi schimburile sunt de obicei multilaterale.

Practica aceasta este însuşită şi folosită de mulŃi brokeri financiari care se specializează în aranjarea unor astfel de transferuri.

In legătură cu expedierea în exterior a banilor rezultaŃi din infracŃiuni, trebuie să menŃionăm că manoperele folosite de organizaŃiile criminale au evoluat. Orice depozit mare de bani în numerar atrage pe

86 Op. cit. pag. 12

de o parte atenŃia autorităŃilor specializate şi, pe de altă parte, obligaŃia funcŃionarilor bancari de a semnala aceste operaŃiuni.

„Spălătorii de bani” inventează astăzi multiple scheme pentru a ocoli regulile de raportare, urmărind transformarea banilor în numerar în cecuri prin servicii oficiale sau spargerea depozitelor în numerar până la sume sub pragul raportabil ori obŃinerea unor scutiri de raportare chiar prin coruperea personalului băncilor.

Astăzi, băncile nu mai sunt dispuse să primească sume importante în numerar şi apoi să le convertească în instrumente la purtător. Reuşita spălării banilor necesită realizarea unor activităŃi prin angajarea unei firme de faŃadă, cu o explicaŃie credibilă pentru nivelul ei de depozite cât şi pentru mutarea fondurilor în străinătate.

O astfel de companie ar fi aceea care se angajează în mod regulat în comerŃul internaŃional de bunuri şi/sau servicii.

O operaŃiune “calificată” de spălare a banilor va urmări ca orice plăŃi efectuate către presupuşi furnizori din străinătate să se facă în sume cu zecimale şi nu în sume rotunde, în aşa fel încât acele sume să nu se mai repete. De asemenea, se practică împărŃirea sumelor de plată între furnizori din mai multe Ńări, alternând forma telegrafică şi cea scrisă de remitere a banilor, asigurându-se că receptorii nominalizaŃi au reputaŃia unor afaceri sănătoase.

De asemenea, pe lângă servicii, s-a stabilit că şi comerŃul cu bunuri fizice poate fi folosit ca acoperire pentru transferurile de bani, rezultaŃi din crima organizată.

De aceea, trebuie efectuate verificări ale preŃurilor cu care mărfurile intră în Ńară, în comparaŃie cu normele internaŃionale, dar şi prin verificarea preŃurilor în Ńări neutre. DiscrepanŃele existente pot conduce la concluzia că ne aflăm nu numai în situaŃia unor evaziuni fiscale ci şi a unor activităŃi de spălare a banilor murdari.

Un alt procedeu de spălare a banilor murdari poate fi legată şi de existenŃa „paradisurilor fiscale”. Veniturile obŃinute din comiterea unor infracŃiuni sunt depuse în mai multe bănci, în diferite oraşe ale

Ńării. Aceşti bani sunt apoi transferaŃi într-o bancă unde sunt păstraŃi pe numele unui bancher străin. Sumele de bani sunt depuse toate pe un cec. Bancherul străin ia cecul în Insulele Cayman, o ascunzătoare a bancherilor străini, şi înfiinŃează o societate fantomă. Se deschide un cont în numele societăŃii fantomă din Insulele Cayman. Cecul este apoi depus în banca din localitate. De aici, fondurile sunt transferate înapoi în Ńara de baştină şi depuse într-un cont stabilit de bancherul străin în numele societăŃii fantomă. Aceste tranzacŃii se încheie în scopul ascunderii sursei fondurilor.

O altă metodă folosită de infractori în vederea ascunderii provenienŃei unor fonduri ilicite este aceea a transferării fondurilor prin contabilitatea mai multor companii. Astfel ,un infractor bogat doreşte să achiziŃioneze un restaurant. AvocaŃii săi stabilesc o serie de patru companii A,B,C şi D. AcŃiunile companiei A sunt în posesia companiei B. AcŃiunile companiei B sunt deŃinute de compania D. AcŃiunile companiei D sunt deŃinute de infractorul bogat. Apoi, compania A cumpără restaurantul. Toate aceste companii sunt implicate în operaŃiunea de spălare a banilor.

Folosirea fondurilor corespondente este o altă tehnică folosită de organizaŃiile criminale. Un grup al crimei organizate depune bani în banca unei Ńări care nu are reguli privind întocmirea de

rapoarte în cazul tranzacŃiilor asupra cărora planează suspiciunea sau în cazul tranzacŃiilor care folosesc sume mari de bani (peste 10.000 Euro). Banca respectivă are un cont la o altă bancă dintr-o Ńară care are reguli privind întocmirea rapoartelor bancare. Acest tip de cont se numeşte “cont corespondent”. Prima bancă transferă apoi fondurile crimei organizate în contul corespondent şi emite grupului crimei organizate cecuri în alb (cecuri în care nu este menŃionat numele persoanei către care se face plata), care este echivalentul fondurilor depuse în primul cont. Astfel, grupul crimei organizate îşi are banii într-o bancă în numele unei alte bănci. Având în vedere că banca are un cec valabil emis din contul corespondent, îşi poate retrage sau transfera banii din contul corespondent într-un alt cont oricând doreşte.

Persoana care identifică traseul banilor şi ajunge la contul corespondent, va descoperi că acest cont este pe numele unei bănci dintr-o altă Ńară.

O altă modalitate este următoarea : un grup al crimei organizate depune mici sume de bani în diverse bănci, mai puŃin de 1000 USD la fiecare depunere. In curând, întreaga sumă din bănci depăşeşte 500.000 USD. Aceste fonduri sunt apoi transferate în bănci din alte Ńări în sume mai mici de 10.000 USD (pentru a scăpa de monitorizare). În final, sunt colectate într-un singur cont în Ńara de baştină a infractorului. Orice anchetator care încearcă să descopere acest itinerar va trebui să urmărească numeroasele transferuri de conturi pentru a obŃine informaŃii complete. Până când va reuşi să descopere întreaga afacere, organizaŃia va

afla de interesul guvernului în identificarea traseului acestor sume şi le va retrage din bancă. Identificarea necesită timp astfel că sumele vor părăsi banca spre alte zone de atracŃie pentru criminalitatea organizată87.

Traseul internaŃional Odată ajunşi în străinătate şi pentru a le şterge urma, banii trebuie trecuŃi prin sistemul de plăŃi

internaŃionale. În acest caz, banii organizaŃiei criminale nu sunt daŃi în păstrarea unor indivizi, ci a unor corporaŃii.

Înainte de-a fi expediaŃi în Austria, Luxemburg sau ElveŃia sau în oricare refugiu financiar ales, spălătorul va apela ,probabil, la una din jurisdicŃiile care oferă o afacere productivă printr-o corporaŃie. Liberia, Insulele Cayman, Insulele Virgine Britanice şi Panama sunt printre favorite, deşi sunt multe altele care vând corporaŃii “străine”, care sunt autorizate să deruleze afaceri în afara Ńării de înfiinŃare, care nu au taxe sau reglementări şi sunt protejate prin legile secretului de corporaŃie. Pentru spălător este important ca o astfel de companie să aibă deja activităŃi şi să prezinte credibilitate. Se face apoi un depozit în Ńara de refugiu în numele companiei (corporaŃiei) străine, mai ales într-o Ńară de refugiu în care identitatea proprietarului este protejată de legile secretului de corporaŃie.

Prin urmare, este speculat acest secret bancar al corporaŃiei care se conjugă şi cu protecŃia suplimentară pe care o are avocatul clientului pentru a înfiinŃa şi administra compania.

În multe acŃiuni de spălare a banilor, infractorii apelează la trusturi străine cărora le transmite proprietatea bunurilor lor, un avantaj al acestei proceduri fiind şi acela că eventualii creditori nu mai pot urmări bunurile organizaŃiei criminale.

Pe lângă avantaje, apare şi un dezavantaj, acela al imposibilităŃii controlării în totalitate a activităŃilor trustului.

Trusturile sunt şi ele protejate prin legea secretului, putând avea un mod suplimentar de apărare, sub forma “clauzei de fugă” care permite sau chiar îl obligă pe curator să schimbe domiciliul trustului, ori de câte ori aceste este ameninŃat din cauza războiului, a unor tulburări civile sau din cauza dovezilor funcŃionarilor care se ocupă cu aplicarea legii. În trecut, Liechtenstein era locul favorit pentru înfiinŃarea unui astfel de trust.

Pe lângă protecŃia pe care şi-a stabilit-o, trustul poate apela şi la alte mijloace. Aşadar, companiile pot fi capitalizate cu acŃiuni la purtător, astfel încât, menŃiunea proprietarului nu există nicăieri – persoana care posedă fizic certificatele de acŃiuni fiind proprietarul companiei.

Pot exista multiple sisteme de întrepătrundere a companiilor, înfiinŃate în locuri diferite, sub jurisdicŃii diferite, pot exista transferuri de la Ńară la Ńară, urma transferului întrerupându-se dacă spălătorul ridică banii cash de la o bancă într-un loc, nedepunându-i la o bancă în altă parte şi apoi transferându-i telegrafic în alt amplasament. SituaŃia se poate complica definitiv dacă spălătorul îşi achiziŃionează o bancă proprie într-una din jurisdicŃiile care acordă facilităŃi, s-a asigurat că banca sa era una din cele prin care au trecut banii, apoi închizând banca şi/sau distrugându-i registrele 88

Repatrierea fondurilor spălate Fondurile spălate pot fi repatriate prin câştiguri deghizate la cazino. Banii sunt transferaŃi telegrafic din contul bancar străin unui cazino într-un centru turistic străin.

Cazinoul plăteşte banii sub formă de cupoane. Cupoanele sunt apoi încasate, iar banii sunt repatriaŃi prin cec bancar, ordin de plată sau transfer telegrafic în contul de la banca autohtonă a criminalului. Trucul poate fi folosit numai sporadic, “câştigul” de prea multe ori putând atrage atenŃia.

O altă opŃiune a celui însărcinat cu spălarea banilor este utilizarea unor acŃiuni imobiliare. El aranjează să vândă o parte din proprietate unui investitor străin (care în realitate este tot el), care lucrează prin una sau mai multe companii străine. PreŃul de vânzare este umflat peste cel al achiziŃiei, iar banii sunt repatriaŃi drept câştig de capital într-o afacere imobiliară inteligentă.

87 Op. cit. pag.11 88 Raportul NaŃiunilor Unite , Oficiulde Control al Drogurilor şi de Prevenire a crimei. Programul Global contra Spălării banilor – Raport preliminar, 29 mai 1998, pag.19

În locul comerŃului cu proprietăŃi imobiliare se pot face afaceri, comerŃ cu titluri de valoare şi, deşi câştigurile sunt mai modeste, ele atrag mai puŃin atenŃia autorităŃilor.

Manopera este de a cumpăra şi a vinde valută sau un pachet de acŃiuni ales spre şi de companii străine şi autohtone. Compania autohtonă înregistrează un câştig de capital şi cea străină o pierdere de capital. Dacă există legi de păstrare a secretului pentru compania străină este cu atât mai bine. AutorităŃile interne nu pot face auditul contabilităŃii unei unităŃi străine şi prin urmare comerŃul în vederea spălării banilor este perfect.

Infractorul poate aranja să strângă bani sub forma unor venituri personale întrucât acestea sunt mai uşor de justificat. Pentru reuşita operaŃiunilor ,acesta trebuie doar să fie angajat la una sau mai multe companii care sunt ale sale, unele străine sau poate primi la fel de bine un salariu în calitate de consultant. Poate să-şi plătească un salariu mare, onorariu de consultanŃă, poate să-şi cumpere bunuri scumpe, toate ce pot fi deduse din componenŃa impozabilă a venitului.

Criminalul poate repatria banii ca venit din afaceri, putând înfiinŃa o companie şi să factureze fictiv bunuri, servicii vândute sau prestate.

Una din cele mai “curate” metode este aducerea banilor acasă, sub forma unui „împrumut de afaceri”. Criminalul aranjează ca banii obŃinuŃi ilicit să fie depozitaŃi într-un cont străin, aşteptând să-i fie împrumutaŃi companiei sale din Ńară. Banii se întorc acasă într-o formă neimpozabilă şi odată ce “împrumutul” a fost cheltuit, are dreptul (spunem chiar obligaŃia) să-l ramburseze, cu dobândă tot lui, în străinătate. De fapt, criminalul poate să-şi trimită şi mai mulŃi bani în afara Ńării într-un refugiu sigur, în timp ce se deduc “dobânzile” ca o cheltuială comercială pentru un venit intern impozabil. Prin acest “împrumut şi retur” circuitul spălării banilor nu se închide, ci poate fi mărit în diametru.

Fondurile pot fi repatriate printr-o carte de debit sau credit emisă de către o bancă străină. Retragerea fondurilor folosind cardul poate fi reglementată fie prin deducerea automată din contul bancar străin, fie prin transferarea periodică de către titularul cardului a fondurilor necesare de la un cont din banca străină în altul. O carte de credit obişnuită poate fi transformată într-o carte de debit prin garantarea ei printr-un depozit colateral de banca emiŃătoare. Deşi cărŃile de credit garantate au dat avantaje utilizatorilor prin rezervarea unor camere la hotel, închirieri de bunuri, cartea de credit poate fi folositoare pentru oricine care vrea să-i micşoreze profitul financiar.

Facturile care intervin la domiciliu pot fi rezolvate printr-o bancă străină sau chiar mai discret printr-o companie străină. Clientul face un depozit din contul său străin în contul străin al firmei şi trimite facturile sau instrucŃiunile de plată la firmă 89.

Nu putem să nu prezentăm în continuare cele zece legi fundamentale ale spălării banilor din care, în esenŃă, rezultă că regula în spălarea cu succes a banilor este întotdeauna asemănarea cât se poate de apropiată cu tranzacŃiile legale :

1. Cu cât mai reuşit este un aparat de spălare a banilor care imită modelele şi comportarea tranzacŃiilor legitime, cu atât mai puŃin expusă este asemănarea cu aceasta.

2. Cu cât activităŃile ilegale sunt mai bine integrate în economia legală, cu atât mai mică este separarea lor instituŃională şi funcŃională, cu atât mai grea este detectarea spălării banilor.

3. Cu cât este mai scăzut raportul dintre fluxurile ilegale faŃă de cele legale printr-o instituŃie comercială dată, cu atât mai grea va fi detectarea spălării banilor.

4. Cu cât este mai ridicat raportul “serviciilor” faŃă de producŃia fizică a bunurilor într-o economie, cu atât mai uşor se poate derula spălarea banilor în acea economie.

5. Cu cât structura comercială de producŃie şi distribuŃie a bunurilor şi serviciilor nefinanciare este dominată mai mult de firme mici şi mijlocii şi producătorii independenŃi, cu atât va fi mai dificilă separarea tranzacŃiilor legale faŃă de cele ilegale.

6. Cu cât facilitatea de utilizare a cecurilor, cărŃilor de credit şi a altor instrumente de plată nemonetare pentru efectuarea de tranzacŃii financiare ilegale este mai mare, cu atât va fi mai grea detectarea spălării banilor.

7. Cu cât este mai mare gradul de nereglementare financiară pentru tranzacŃiile legitime, cu atât mai grea va fi decelarea şi neutralizarea fluxurilor de bani iliciŃi.

89 NaŃiunile Unite – Oficiul de Control al Drogurilor şi Prevenirea Crimei, Programul Global pentru Spălarea Banilor. Raport Preliminar 29 Mai 1998 – Refugii Bancare, Secretul Bancar şi Spălarea Banilor, pag. 16 şi urm.

8. Cu cât este mai scăzut raportul dintre venitul câştigat legal şi cel ilegal, care intră într-o economie dată, cu atât mai grea va fi separare banilor legali de cei iliciŃi.

9. Cu cât este mai mare progresul spre servicii financiare de supermarket, cu atât mai mare este gradul în care orice fel de servicii financiare pot fi oferite în cadrul unei instituŃii integrate multidivizionale, cu atât mai mică este separarea funcŃională şi instituŃională a activităŃilor financiare, cu atât este mai dificilă detectarea spălării banilor.

10. Cu cât se înrăutăŃeşte contradicŃia curentă dintre operarea globală şi reglementarea naŃională a pieŃelor financiare, cu atât este mai dificilă detectarea spălării banilor90.

Astăzi, am putea spune că spălarea banilor murdari nu mai este o activitate specifică numai unor întreprinzători sau a unor grupuri criminale. Aceasta se desfăşoară în cadrul unui sistem financiar subteran care colaborează pe picior de egalitate cu întreprinzătorii criminali care îi utilizează serviciile. Este din ce în ce mai greu să se descopere reŃelele criminale de spălare a banilor murdari, întrucât acestea se interferează tot mai des cu activităŃile legale. Fabricile cu condiŃii de muncă inumane folosesc muncitori aduşi prin reŃelele crimei organizate. Aceştia pot confecŃiona mărfuri interzise, pot fi subvenŃionaŃi cu sume mari de bani obŃinute din activităŃi criminale, mărfurile de contrabandă produse pot utiliza mărci false sau furate şi aşa mai departe.

Toate aceste scot în evidenŃă dificultăŃile pe care autorităŃile le întâmpină în descoperirea şi sancŃionarea unor astfel de infracŃiuni, precum şi preocuparea reŃelelor criminale de a disimula cât mai bine produsele criminalităŃii organizate.

În condiŃiile în care, în Strategia naŃională de securitate a României este statuat că „criminalitatea organizată reprezintă un factor de risc la adresa securităŃii naŃionale”, au fost regăsite situaŃii în care nu întotdeauna avem, pe de o parte, instrumentele instituŃionale şi legislative care să sprijine efortul autorităŃilor, iar pe de altă parte, există o lipsă de know-how în acest domeniu sensibil.

Pentru Ńara noastră, terorismul, metodele de finanŃare ale acestuia, grupările de criminalitate organizată asociate acestuia, constituie încă elemente de noutate din unele puncte de vedere, fiind binevenit la orice moment un eventual aport internaŃional, mai ales în contextul generalizării fenomenului de criminalitate organizată transfrontalieră.

AMPRENTA CHIMIC Ă A DROGURILOR -

O PROVOCARE PENTRU CHIMI ŞTII CRIMINALI ŞTI ÎN STABILIREA RE łELELOR DE TRAFICARE ŞI DISTRIBU łIE

Cms. drd. ing. chim. Maria Georgeta STOIAN

I.G.P.R. - Institutul de Criminalistică Serviciul Expertize Fizico-Chimice

Summary Over the past few years, in Romania, country placed on the crossing point of the main routes for trafficking

drugs between Orient and West Europe, there has been a considerable increase in the number of drugs users and the consequent increase of regulatory efforts results in turn in a more stringent national legislation. This new situation, involving an increase both in the frequency and volume of seizures, presents a challenge not only to national law enforcement authorities, but also to the technical and scientific staff of forensic laboratories. Owing to the ingenuity of illicit producers and promoters, unexpected new combinations of drugs appear on the illicit market, requiring rapid and adequate actions on the part of forensic chemists.

Impurity profiling of seized drugs is increasingly viewed as a valuable complement to routine law enforcement investigative work, adding valuable, scientific information in support of law enforcement intelligence gathering and operational work. Impurity profiling studies can help to answer a wide variety of questions ranging from dealer-user relationships, drug source, distribution networks, and trafficking routes to manufacturing methods and precursors used.

90 Op. cit. pag. 21

In order to identify any links between two or more seized drug samples it will be used dedicated equipment and it is required to build appropriate databases of results for interpretative purposes.

Keywords: major and minor components, trace component, Ecstasy, Cocaine, Heroin, analysis and comparison methods, impurity profiling drugs, profilinf data collections.

Sumar Pe parcursul ultimilor ani, în România, Ńară plasată la răscrucea principalelor rute de trafic de droguri

între Orient şi vestul Europei, s-a înregistrat o creştere considerabilă a numărului de consumatori de droguri, şi ca urmare, o creştere a eforturilor de reglementare, materializate într-o mai strictă legislaŃie naŃională. Această nouă situaŃie, care implică o creştere atât în ceea ce priveşte frecvenŃa cât şi volumul de capturi, reprezintă o provocare nu numai pentru structurile naŃionale abilitate pentru reprimarea traficului de droguri, dar şi pentru experŃii şi specialiştii laboratoarelor criminalistice de analize fizico-chimice, din partea cărora se aşteaptă o reacŃie rapidă şi adecvată în identificarea noilor şi neaşteptatelor combinaŃii de droguri care apar pe piaŃa ilicită, datorită ingeniozităŃii producătorilor clandestini.

Peste tot în lume, profilul impurităŃilor (caracterizarea) drogurilor este tot mai mult văzut ca o valoroasă completare ştiinŃifică a muncii informative de rutină a forŃelor legii. Studiul profilului impurităŃilor poate răspunde la o mare varietate de întrebări, pornind de la relaŃiile dealer-utilizator, sursa drogului, reŃele de distribuŃie şi rute de traficare, până la metodele de obŃinere şi precursorii folosiŃi.

În scopul de a identifica legături între două sau mai multe probe de droguri capturate, vor fi folosite echipamente dedicate acestui scop şi este necesar a se construi baze de date corespunzătoare în scopul interpretării rezultatelor şi efectuării analizelor comparative.

Cuvinte cheie: compuşi majori şi minori, compuşi în urme, Ecstasy, Cocaină, Heroină, metode de analiză şi de comparare, profilul impurităŃilor, baze de date ale profilelor impurităŃilor.

1. Introducere FascinaŃia oamenilor pentru droguri nu este un fenomen nou, substanŃele psihoactive fiind utilizate şi

cunoscute în toate perioadele istorice. De mai multe milenii, anumite plante au fost şi sunt utilizate în cursul ceremoniilor religioase, cu ocazia practicilor magice sau pentru a provoca plăcerea, dar şi datorită virtuŃilor medicale pe care le au. Principiile active ale acestor plante se obŃin azi prin extracŃie sau prin sinteză chimică, efectele lor fiind mult mai puternice decât ale plantelor de la care provin.

Lărgirea şi dezvoltarea transporturilor şi comerŃului internaŃional, au redus efectiv distanŃele dintre Ńări, astfel încât plante şi droguri care nu aveau altă dată decât o utilizare locală, au început să fie bine cunoscute şi obŃinute şi în alte regiuni ale lumii, ceea ce a permis traficului să devină una din cele mai grave infracŃiuni internaŃionale. ConsecinŃele medicale, socio-economice, culturale şi politice nefaste ale consumului şi traficului de stupefiante potenŃează din cele mai vechi timpuri eforturile pentru stoparea acestui fenomen.

Contextul geopolitic şi social al României, aflată la răscrucea principalelor rute de trafic de droguri între Orient şi vestul Europei (pe „ruta balcanică” Turcia – Bulgaria – România – Europa Occidentală, prelungire a „căii africane” Egipt – Iran şi Irak – Turcia; pe „ruta baltică” Letonia, Estonia şi Lituania – România şi Polonia – Germania; pe ‚,drumul asiatic” China – Rusia – Ucraina – Republica Moldova – România; pe ,,calea Americii de Sud” de unde vine cocaina pe cale maritimă, prin Marea Mediterană, şi pe cale aeriană, prin aeroportul Otopeni), este marcat de dificultăŃile inerente perioadei de tranziŃie prelungită între sistemul economiei de stat centralizate şi crearea mecanismelor specifice economiei de piaŃă.

Izolarea timp de mulŃi ani, prin constrângeri politice şi economice, a României, una dintre rarele zone de pe mapamond care nu prezintă în cultura ei tradiŃională modele de comportament care să includă consumul de droguri, criza economică şi larga deschidere a frontierelor statale care facilitează tranzitul în continuă creştere al persoanelor, mărfurilor şi serviciilor pe teritoriul statului român sunt factori care favorizează traficul şi consumul de stupefiante în Ńara noastră. SituaŃia actuală a creşterii în progresie geometrică de la an la an a numărului consumatorilor şi a cantităŃilor de droguri confiscate tinde să se transforme într-un fenomen social spre al cărui control trebuie să se îndrepte toate acŃiunile organizaŃiilor guvernamentale şi neguvernamentale specializate, precum şi rezultatele cooperării cu instituŃiile şi organismele Uniunii Europene şi ale OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite.

Această nouă situaŃie reprezintă o provocare nu numai pentru structurile naŃionale abilitate pentru reprimarea traficului de droguri, dar şi pentru experŃii şi specialiştii laboratoarelor criminalistice de analize fizico-chimice, din partea cărora se aşteaptă o reacŃie rapidă şi adecvată în identificarea noilor şi neaşteptatelor combinaŃii de droguri care apar pe piaŃa ilicită, datorită ingeniozităŃii producătorilor clandestini.

Peste tot în lume, profilul impurit ăŃilor (caracterizarea) drogurilor este tot mai mult văzut ca o valoroasă completare ştiinŃifică a muncii informative de rutină a forŃelor legii. Studiul profilului impurităŃilor poate răspunde la

o mare varietate de întrebări, pornind de la relaŃiile dealer-utilizator, sursa drogului, reŃele de distribuŃie şi rute de traficare, până la metodele de obŃinere şi precursorii folosiŃi.

În sens larg, termenul de „drog” se poate atribui unei substanŃe cu proprietăŃi curative, unui medicament. Conform definiŃiei dată de OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii (O.M.S.) “drogul” este acea substanŃă care, după ce se metabolizează într-un organism viu, îi modifică acestuia una sau mai multe funcŃii. În sens farmacologic, “drogul” este o substanŃă utilizată sau nu în terapeutică, a cărei folosire în afara unor indicaŃii medicale, în mod abuziv, poate induce starea de dependenŃă fizică şi/sau psihică, poate produce tulburări grave, ireversibile ale activităŃii mentale, ale percepŃiei senzoriale şi ale comportamentului uman. În acest sens, denumirea de drog se aplică numai substanŃelor care pot fi desemnate şi prin termenul general de stupefiante.

Consumul greşit al acestor substanŃe în scopul obŃinerii unor efecte în afara celor terapeutice, utilizarea sporadică sau persistentă, nepotrivită şi fără legătură cu practica medicală obişnuită este o mare problemă a zilelor noastre.

Luând în considerare modul de obŃinere, drogurile de abuz sunt: - naturale: opiumul, morfina, cocaina, psilocina, cannabisul, mescalina; - semisintetice: heroina, LSD-ul, oxicodonul, hidromorfonul, codeinona; - sintetice: amfetaminele, sintalgonul (metadona), petidina (mialgin), pentazocina (fortral), fentanilul.

Trebuie menŃionat că unele droguri de abuz sunt obŃinute atât pe cale sintetică, cât şi pe cale semisintetică (heroina, LSD-ul).

După modul de acŃiune asupra Sistemului Nervos Central (SNC), drogurile de abuz pot fi grupate în: - stimulente ale SNC: cocaina, amfetaminele; - depresive ale SNC: morfina, opiumul, heroina, benzodiazepinele, barbituricele; - perturbatoare ale SNC: psilocina, cannabisul, LSD-ul, mescalina, amfetaminele substituite. După efectul acŃiunii, drogurile sunt: - stupefiante (morfina, cocaina, T.H.C.-ul); - halucinogene (psilocina, LSD-ul). Se cunoaşte faptul că efectul acŃiunii unui drog de abuz este în funcŃie de doza administrată; astfel,

amfetaminele pot avea acŃiune stimulentă asupra SNC, stupefiantă sau halucinogenă, pe măsură ce doza administrată este mai mare.

Indiferent dacă sunt de origine naturală, precum heroina, cocaina sau cannabisul, sau sintetice, precum diferitele tipuri de amfetamine şi derivaŃi, drogurile ilicite sunt în mod normal amestecuri complexe, care rareori conŃin drogul simplu. Ca o consecinŃă a condiŃiilor brute din laboratoarele clandestine în care acestea sunt produse, compoziŃia lor chimică are o mare varietate. Pe lângă drogul în sine, probele mai pot conŃine una sau mai multe din cele trei diferite tipuri de componenŃi-cheie:

- componenŃi naturali , prezenŃi în materia primă (de ex. frunzele de coca, opiumul) utilizată pentru obŃinerea drogurilor naturale, precum cocaina sau heroina, care sunt extraşi în timpul producerii drogului şi care n-au fost îndepărtaŃi complet din produsul final;

- componenŃi produşi în timpul procesului de fabricaŃie a drogurilor, care sunt în funcŃie de metoda de obŃinere;

- agenŃi de tăiere (adulteranŃi - imită câteva dintre activităŃile farmacologice ale drogului sau de diluŃie), care pot fi adăugaŃi în orice punct al lanŃului de distribuŃie, ulterior obŃinerii drogului. Deşi ne-am aştepta ca toate probele aceluiaşi drog, preparat pe aceeaşi cale să conŃină aceleaşi impurităŃi (excluzând agenŃii de tăiere, care pot fi adăugaŃi în orice etapă a lanŃului de distribuŃie), concentraŃiile lor relative pot arăta largi variaŃii. Aceste variaŃii pot fi atribuite atât naturii materiilor prime, cât şi metodelor specifice prin care drogul a fost fabricat, distribuit sau stocat. Analizele chimice detaliate ale probelor de droguri permit măsurarea concentraŃiilor relative ale componenŃilor majori, minori sau în urme, astfel încât, cu metodele analitice adecvate, pot fi obŃinute profilurile chimice complexe ale diferitelor probe de droguri. Printr-o asemenea abordare, amprenta chimică specifică poate fi stabilită pentru toate probele de droguri. Aceste profiluri ale impurităŃilor pot conŃine componenŃii naturali, componenŃii produşi în timpul obŃinerii drogului şi agenŃii de tăiere. Examinarea tuturor componenŃilor unei probe, teoretic, furnizează o istorie completă a probei şi de aceea poate juca un rol cheie în caracterizarea probelor. În practică însă, fără o corelare a muncii informative, a examinării vizuale a caracteristicilor fizice ale probelor (culoare, textură, prezentare generală), ale modului de împachetare a acestora (incluzând materiale, mod de împachetare, semne caracteristice, amprente etc.), este foarte dificilă tragerea concluziilor analizelor chimice comparative. Aceasta întrucât condiŃiile de producere în laboratoarele clandestine nu pot fi reproduse exact de fiecare dată, iar produsele ilicite obŃinute sunt de obicei neomogene.

2. Materiale şi Metode Dintre drogurile de abuz, cele care prezintă interes pentru determinarea profilului sunt: 1. Ecstasy înseamnă de obicei MDMA (3,4-MetilenDioxi-N-MetilAmfetamină). Este un derivat de la amfetamină cu efecte stimulante şi al cărei consum a căpătat amploare în rândul tineretului la petrecile „rave”, fiind cunoscut şi ca „drogul dansului”. Poate să apară în formă de pulbere, capsule, dar cel mai frecvent sub formă de comprimate, într-o diversitate de culori, forme şi mărimi şi având ştanŃate diverse logo-uri (simboluri). Deşi MDMA este recunoscută ca fiind substanŃa activă a comprimatelor de Ecstasy, acestea pot conŃine una, două sau mai multe substanŃe active. Adeseori, pe lângă MDMA, apar Amfetamina, N-MetilAmfetamina (MA), 3,4-MetilenDioxi-N-Amfetamina (MDA), 3,4-MetilenDioxi-N-EtilAmfetamina (MDEA), Cafeină şi în ultima vreme m-CPP (meta-clorofenilpiperazină).

Cantitatea de substanŃă activă variază şi nu întotdeauna acelaşi logo înseamnă aceeaşi compoziŃie.

CH3

NH

CH3O

O

CH3

NH

CH3

NH

CH3O

O

CH2CH3 MDMA MA MDEA

(3,4-MetilenDioxi-N-MetilAmfetamină) (N-MetilAmfetamina) (3,4-MetilenDioxi-N-EtilAmfetamina)

CH3

NH2

O

O

NH2

CH3

MDA AMFETAMINA

(3,4-MetilenDioxi-N-Amfetamina) Metodele de sinteză şi precursorii utilizaŃi sunt foarte diverşi. În funcŃie de metoda de obŃinere utilizată, pe lângă substanŃele active de interes, prin analize chimice detaliate pot fi evidenŃiate şi cuantificate urme de precursori, solvenŃi şi substanŃe chimice utilizate în sinteză.

2. Cocaina se poate obŃine sau prin extracŃie direct din frunzele de Erythroxylon coca, din familia Erythroxylaceae, care conŃine 0,2-0,8% cocaină, sau sintetic, plecând de la ecgonină, care este foarte abundentă în aceste frunze.

Arborele de coca este originar din America de Sud, tropicală şi subtropicală şi se cultivă în aceleaşi regiuni de secole, dar şi în Java, Sri Lanka, Africa. Arbustul creşte în principal pe platourile înalte ale Anzilor din America de Sud ce aparŃin Perului şi Boliviei şi, într-o măsură mai redusă, în nord-vestul Braziliei, în Columbia şi Ecuador. Specia este un arbust de 1-1,5 m, cu scoarŃa de culoare cafenie roşcată de unde provine şi numele (erythros=roşu, xylon=lemn). Pentru obŃinerea produsului medicinal se recoltează frunzele, începând din al doilea an de vegetaŃie şi se usucă la umbră. Colectarea se poate face de două-trei ori pe an, timp de 30 sau 40 de ani. Procesul prin care se obŃine cocaina conduce la apariŃia substanŃelor intermediare. Din alcaloizii frunzelor de coca se fabrică pasta de coca, cea din care se va obŃine cocaina bază - un praf cristalin, alb, amar, iar din aceasta clorhidratul de cocaină.

Clorhidratul de cocaină este derivatul cu cea mai largă utilizare atât în practica medicală cât şi în scopuri ilegale (consum). Dar unii cocainomani preferă consumul de cocaină bază (free-base), sau o altă formă a cocainei: „crack” (în stradă denumirea este „piatră”). Crack-ul este un amestec de cocaină cu bicarbonat de sodiu sau amoniac, iar aspectul variază de la acela de pulbere albă asemănătoare cu cocaina, până la cel de pietre, bucăŃi de porŃelan sau marmură care se fărâmiŃează între degete.

Indiferent de forma sub care se află, cocaina de producŃie ilicită poate să conŃină în afară de alcaloidul ca atare şi mici cantităŃi din ceilalŃi alcaloizi din frunzele de coca. Frunzele de coca au o compoziŃie chimică ce include o mare varietate de compuşi (tanin, acid clorogenic, flavonozide, triterpene), dar din punct de vedere terapeutic prezintă interes alcaloizii.

ConŃinutul de alcaloizi, care se găsesc doar în frunze, poate ajunge până la 2%, cei mai importanŃi alcaloizi fiind cei tropanici, majoritatea derivaŃi dintr-o bază comună: ecgonina. Alcaloidul principal este cocaina – esterul benzoic al metil-ecgoninei.

CH3

C6H5

N COOCH3

OCO

N COOCH3

OCO CH

CH3

CH C6H5 COCAINA CINNAMOYLCOCAINA

N COOH

OCO C6H5

CH3

N COOCH3

OH

CH3

N COOH

OH

CH3

BENZOYLECGONINA METHYLECGONINA ECGONINA

Compuşii separaŃi şi identificaŃi uzual în probele de Cocaină sunt:

Principii active AdulteranŃi DiluanŃi Metil esterul acidului benzoic Procaină Lactoză Anhidrometilecgonină Lidocaină Glucoză Metilecgonină Benzocaină Sucroză Ecgonidină Tetracaină Maltoză Ecgonină Cafeină Fructoză Nor-anhidrometilecgonină Tebaină Manitol Tropacocaină Diazepam Inozitol Norcocaină Diltiazem Sorbitol Cocaină Efedrină Acid ascorbic Cis-cinamoilcocaină Acid benzoic Acid citric Trans-cinamoilcocaină Aspirină Benzoilecgonină Fenacetin

3. Heroina este un derivat al morfinei şi a fost sintetizată în 1874 de Wright, fiind folosită pe scară largă ca

remediu împotriva afecŃiunilor respiratorii. Heroina este cel mai puternic analgezic cunoscut, fiind de cca. 10 ori mai puternică decât Morfina. Încă în 1902, Jarnice semnalează cazuri frecvente de heroinomanie, fapt care a determinat reducerea simŃitoare a utilizării sale în scop terapeutic.

Heroina este esterul diacetic al morfinei (diacetil-3,6-morfină) în care ambele funcŃiuni hidroxil (alcoolică şi fenolică) sunt esterificate. Heroina (diacetilmorfina) se poate obŃine fie pe cale semisintetică, prin acetilarea opiumului (latexul secretat de capsulele imature de Papaver Somiferum), prin acetilarea morfinei după ce aceasta este extrasă din opium sau pe cale sintetică, prin sinteza chimică a morfinei şi acetilarea acesteia cu anhidridă acetică. ProducŃia ilicită de Heroină porneşte de la opium ca materie primă. Din punct de vedere chimic, opiumul este un amestec complex de glucide, lipide, proteine, alcaloizii reprezentând între 10% şi 20% din compoziŃie. Din cei 40 de alcaloizi descoperiŃi, doar 5 se găsesc în cantitate mai mare, aceştia fiind: morfina, noscapina, papaverina, codeina şi tebaina. În procesul de obŃinere a Heroinei, prin acetilare, rezultă de asemenea, acetilcodeină şi O6-monoacetilmorfină (şi O3-monoacetilmorfină). Uzual, Heroina este însoŃită de cei doi compuşi acetilaŃi, precum şi de unul, doi sau toŃi trei ceilalŃi alcaloizi, care sunt extraşi în timpul producerii drogului şi care n-au fost îndepărtaŃi complet din produsul final.

O

C H3

C H3C OO

C H3C OO

N

O

C H 3

C H 3 C O O

N

H O

O

C H 3

C H 3 C O O

C H 3 O

N

O6 – Monoacetilmorfina Acetilcodeina Trebuie subliniat că două probe de heroină nu au exact aceleaşi caracteristici fizice. Produsă din materie primă naturală (opium), prin procese care pot varia mult, ulterior adăugându-se adulteranŃi (cafeină, efedrină - stimulenŃi al sistemului nervos central, barbiturice - uzual fenobarbitalul, benzodiazepine, stricnină, procaină - anestezic local, metaqualonă-hipnotic şi sedativ, paracetamol - nonopioid analgezic) sau diluanŃi (lactoză, glucoză, sucroză, manitol, pudră de curry, pudre de supe, praf de copt, chiar talc, ghips şi praf de cărămidă), adăugaŃi de obicei la nivelul străzii, pentru a creşte profitul vânzărilor, şi transformând-o în scopul traficării, nu este surprinzător că heroina apare într-o multitudine de forme. De multe ori adulteranŃii sunt adăugaŃi după obŃinerea drogului, înainte de import, aceasta putând indica sursa Ńării.

Principalele surse de provenienŃă sunt: Pakistan, Afghanistan, India, Estul îndepărtat, Iran şi Turcia, dar sunt recunoscute şi Heroina Chinezească şi Iraniană, precum şi de pe subcontinentul Indian. Spre exemplu, Heroina Chinezească nr.3 şi Heroina Chinezească nr.4 provin din „Triunghiul de Aur” din Laos, Tailanda şi Burma, fiind distribuite apoi prin Hong Kong sau Singapore. Există mai multe tipuri de heroină, după zona geografică de provenienŃă: A. Heroina din sud-vestul Asiei, uzual se poate găsi sub două forme: 1. Culoarea acesteia variază de la bej la maro închis, se prezintă sub formă de pudră, adesea fină, dar ocazional aceasta poate conŃine mici granule moi, care cedează la presiune uşoară; are miros caracteristic de opium, concentraŃia de heroină fiind de cca. 60%, împreună cu aceasta regăsindu-se şi ceilalŃi alcaloizi şi derivaŃi, sub formă de bază. 2. Pudră uscată, fină, de culoare albă sau alb-gri, mai puŃin mirositoare decât prima formă, cu puritatea de cca. 80-90%, în care heroina este prezentă sub formă de sare hidroclorică.

B. Heroina din Estul Mijlociu, se poate găsi sub două forme: 1. Pudră fină de culoare bej până la maro-deschis, rareori conŃinând granule, cu puritatea medie de cca. 50%, în care alcaloizii şi derivaŃii se prezintă sub formă de săruri hidroclorice. Această formă conŃine frecvent un adulterant, adesea un medicament, de ex. procaină. 2. Pudră fină, de culoare albă sau alb-gri, care are concentraŃia de 70-80%, adesea fiind diluată cu cafeină, până la concentraŃii de 30-40%. Alcaloizii şi derivaŃii se prezintă sub formă de săruri hidroclorice. C. Heroina din sud-estul Asiei, se poate găsi sub două forme: 1. „ Smoching Heroin” sau „Chinese No.3” se prezintă sub formă de granule de cca. 1-5 mm, dure şi rezistente la presiune. Culoarea cea mai frecventă este gri, deşi mai poate fi şi maro-murdar, dar mai există o varietate, de culoare roşie sau roz – „Penag Pink”. Varianta gri sau maro-murdar conŃine 20% Heroină, 40% Cafeină, urme din ceilalŃi alcaloizi, deşi cca. 5% O6-monoacetilmorfină poate fi rapid formată prin hidroliză. Alcaloizii pot fi prezenŃi ca săruri hidroclorice sau ca baze, unele probe putând conŃine ambele forme. Varianta roşie sau roz se aseamănă în ceea ce priveşte compoziŃia, diferenŃa constând în înlocuirea cafeinei cu barbital. 2. „ Injecting Heroin” sau „Chinese No.4” se prezintă sub forma unei pulberi fine de culoare albă, fără granule şi puŃin mirositoare. ConŃine O6-monoacetilmorfină, şi acetilcodeină, iar alcaloizii se prezintă sub formă de săruri hidroclorice. Pentru toate tipurile de Heroină, indiferent de origine, trebuie subliniat că atunci când sunt prost fabricate adesea hidrolizează convertind Heroina la O6-monoacetilmorfină, cauza cea mai frecventă fiind adăugarea nestoichiometrică (de obicei în exces) a acidului clorhidric. De asemenea, un indiciu al prelucrării proaste este prezenŃa morfinei în concentraŃii ridicate. O mare parte din activitatea laboratoarelor criminalistice este dedicată analizei drogurilor de abuz. Aşa cum am văzut, drogurile de abuz reprezintă în general amestecuri de mai mulŃi compuşi, varietatea structurală, precum şi complexitatea edificiilor moleculare necesitând metode avansate de separare şi identificare.

O primă problemă se referă la separarea amestecurilor în vederea identificării. Metodele de separare cele mai utilizate sunt metodele cromatografice (cromatografia în strat subŃire (CSS), cromatografia de gaze (GC), cromatografia de lichide (CL)).

Metodele instrumentale de identificare sunt direct legate de natura compuşilor de analizat, cele mai utilizate putând fi grupate astfel (tehnicile se mai numesc generic spectrometrie moleculară, respectiv spectrometrie atomică):

- spectrometria de absorbŃie în infraroşu (IR) – metodă bazată pe absorbŃia de energie electromagnetică; - spectrometria de masă (MS) – metodă bazată pe ionizarea probei urmată de separarea ionilor prin deviere

în câmp magnetic; - spectrometria de masă cu plasmă cuplată inductiv (ICP-MS) – tehnică de analiză elementală, care poate

fi utilizată în analiza comparativă a drogurilor neadulterate. În cazul drogurilor este necesară utilizarea a cel puŃin două metode analitice şi corelarea rezultatelor

acestora, analiza fiind cu atât mai dificilă cu cât structura este mai complexă şi cu cât se urmăreşte o caracterizare mai amănunŃită a profilului drogului analizat.

Analizele chimice detaliate ale probelor de droguri permit măsurarea concentraŃiilor relative ale componenŃilor majori, minori sau în urme (reziduuri, solvenŃi urme de elemente anorganice), astfel încât, cu metodele analitice adecvate, pot fi obŃinute profilurile chimice complexe ale diferitelor probe de droguri. Printr-o asemenea abordare, amprenta chimică specifică poate fi stabilită pentru toate probele de droguri.

Cea mai mare parte a drogurilor ilicite se prezintă în stare solidă, sub formă de pulberi, tablete şi capsule. Principala cerinŃă este identificarea corectă a materialului şi în multe cazuri determinarea concentraŃiei substanŃei active, aflate sub control, spre exemplu concentraŃia diacetilmorfinei în probele de heroină ilicite.

Gazcromatografia capilară este o tehnică analitică ce se pretează foarte bine pentru analiza detaliată a probelor de droguri, pentru separarea impurităŃilor caracteristice din matricea drogului, în vederea comparării acestora şi a stabilirii metodelor de obŃinere. Cuplajul GC-MS este sistemul cel mai util în analiza comparativă, calitativă în special, a substanŃelor stupefiante, gazcromatogramele obŃinute oferind informaŃii preŃioase despre compoziŃia compuşilor majori, minori sau în urme, precum şi despre substanŃele adulterante sau diluante. Derivatizarea este mult utilizată pentru drogurile care un pot fi analizate fără modificări chimice şi în cazurile în care este de aşteptat o mai bună separare a substanŃelor derivatizate. Derivatizarea este deasemenea o bună abordare în cazurile în care trebuie separate amestecuri complexe de droguri cu substanŃe de adulterare (farmacologic active) sau cu substanŃe de diluŃie (inactive), precum zaharurile. Spre exemplu, sililarea cu MSTFA este utilizată pentru a identifica şi cuantifica substanŃele “de tăiere” în probele ilicite de heroină într-o singură etapă analitică. Cocaina, desemenea, poate fi bine analizată prin GC, mai ales când se utilizează sililarea, fiind favorizată o bună separare a compuşilor majori, minori şi în urme din acest tip de probe. Trebuie subliniat că în cazul probelor a căror compoziŃie chimică este identică, efectuarea determinărilor cantitative ale compuşilor majori, minori şi în urme este absolut necesară.

3. Rezultate şi DiscuŃii Când sunt urmărite urmele de solvenŃi sau reactivi utilizaŃi în obŃinerea produsului traficat este necesară o

analiză a probei după o prealabilă extracŃie prin metoda prin SPME (microextracŃie în fază solidă). SPME este o metodă simplă şi eficientă de recoltare a probei, fără a folosi solvent. Foloseşte o fibră de silice fuzibilă, pe care este depus la exterior un film de fază staŃionară de diferite grosimi (7, 30, 85, 100 µm). AnaliŃii din probă sunt extraşi şi concentraŃi direct în fibră.

Dispozitivul folosit pentru microextracŃie în fază solidă este o seringă modificată, care are în interiorul acului o fibră retractabilă, cu o lungime de 1–2 cm. Fibra este o fibră optică căptuşită cu un film subŃire de polimer, polidimetilsiloxan – PDMS, folosit ca suport solid în cromatografie.

Spre exemplu, în cazul Heroinei şi Cocainei se utilizează pentru SPME o fibră DVB/ Carboxen /PDRS de 50/30 µm.

Compuşii care se pot detecta prin această tehnică sunt: - pentru probele de Heroină: Heroina şi urme de agenŃi de acetilare: anhidridă acetică, clorură de acetil,

diacetat de etiliden; - pentru probele de Cocaină: Cocaina şi urme de cherosen, acetonă, eter – solvenŃi utilizaŃi în procesul de

obŃinere a Cocainei. O altă categorie de urme care poate aduce informaŃii foarte utile în analiza comparativă şi profilul drogurilor

o reprezintă urmele de substanŃe anorganice (elemente chimice), care pot proveni din sol (în cazul drogurilor naturale - heroină, cocaină) sau din substanŃele folosite pentru obŃinere (în cazul drogurilor de sinteză - amfetamine şi derivaŃii

substituiŃi ai acesteia). În general acest tip de analiză se realizează pentru probele neadulterate şi nediluate şi pentru analiză se utilizează în special spectrometria de masă cu plasmă cuplată inductiv (ICP-MS).

Cu rezultatele obŃinute cu echipamente analitice disponibile urmează a fi construite baze de date care vor constitui punctual de plecare în analizele comparative.

Pentru a face legătura între probe este necesar, bineînŃeles, ca toate caracteristicile chimice determinate să fie identice. Oricum, pentru a mări probabilitatea de rezolvare cu succes a acestor analize este necesar ca datele obŃinute în laboratoarele chimice să fie legate de celelalte informaŃii obŃinute din determinările fizice ale capturilor de droguri: logo-uri, metodele şi materialele de împachetare (culoare, design, număr de straturi, adezivi, natura) şi amprente papilare.

De foarte mulŃi ani există preocuparea pentru stabilirea profilului diferitelor droguri, dar necesitatea existenŃei diverselor echipamente de mare sensibilitate şi acurateŃe a făcut să nu fie o metodă accesibilă tuturor laboratoarelor de analiză droguri.

La nivel european, în cadrul ReŃelei Europene a Institutelor de Criminalistică (ENFSI) există un grup de lucru pentru analiza drogurilor, iar preocupările experŃilor membri se îndreaptă din ce în ce mai mult spre acest tip de analiză. Cea mai mare experienŃă în domeniu o au experŃii Laboratoarelor PoliŃiei ŞtiinŃifice din Lyon FranŃa şi experŃii de la BKA Germania, în special în stabilirea profilului Heroinei, Ecstasy şi Cocainei. Deşi aplică metode oarecum diferite în stabilirea profilului drogului, ambele laboratoare au rezultate remarcabile.

Spre exemplu, experŃii Laboratoarelor din Lyon, pentru determinarea compuşilor majoritari şi minoritari din Heroină, utilizează tehnica cromatografiei de gaze (GC) cu detector FID, cu ajutorul căreia obŃin ariile brute ale compuşilor: acetil codeină, acetil tebaol, mono-acetil morfină, heroină, papaverină şi noscapină şi apoi aplică un factor de corelare:

C = cos2 θ = 100 [(A1B1 + A2B2 +…+AnBn)2 / (A1

2 + A22 +…+ An

2) x (B12 + B2

2 +…+Bn2)]

Unde: 1, 2, ..., n reprezintă numărul de compuşi luaŃi în calcul; A, B reprezintă probele de Heroină analizate. Dacă c < 99,85 – se consideră că probele sunt diferite; 99,8 < c < 99,92 – experŃii nu se pronunŃă asupra probelor; c > 99,92 – se consideră că probele sunt asemănătoare. ExperŃii din Laboratoarele BKA cuantifică compuşii întâlniŃi uzual în heroină şi apoi obŃin suma

compuşilor acetilaŃi proveniŃi din morfină (heroină, acetil-heroină, acetil-morfină). Această sumă o raportează la alcaloidul noscapină şi respectiv papaverină, iar valorile obŃinute constituie elementele de comparaŃie între probe. DiferenŃele trebuie să fie minore sau inexistente pentru a considera că probele sunt asemănătoare.

Pentru analiza urmelor existente în probele de Heroină, ambele laboratoare utilizează gazcromatografia capilară de înaltă rezoluŃie, gazcromatogramele obŃinute fiind comparate vizual, prin suprapunere.

4. Concluzie Profilul drogurilor nu reprezintă o tehnică de analiză de rutină. Pentru determinarea acestuia şi mai ales

pentru a beneficia efectiv de rezultatele obŃinute este necesară utilizarea unor echipamente analitice adecvate, experŃi chimişti cu o mare experienŃă şi nu în ultimul rând o cooperare foarte strânsă între laboratoarele de analize şi forŃele de reprimare a traficului de droguri.

BIBLIOGRAFIE

1. Division of Narcotic Drugs Vienna, Recommended methods for testing Cocaine, Manual for use by National Narcotics Laboratories, United Nations, New York, 1986

2. Division of Narcotic Drugs Vienna, Recommended methods for testing Amphetamine and Methamphetamine, Manual for use by National Narcotics Laboratories, United Nations, New York, 1987

3. D. Stockley, Drug Warning, an illustrated guide for parents, teachers and employers, Optima Books, London, 1992

4. United Nations International Drug Control Programme Vienna, Recommended methods for testing Opium, Morphine and Heroin, Manual for use by National Drug Testing Laboratories, Laboratory Section, United Nations, New York, 1998

5. United Nations International Drug Control Programme Vienna, Heroine, Manual for use by National Law Enforcement Authorities and Drug Testing Laboratories, United Nations, New York, 2001

6. United Nations International Drug Control Programme Vienna, Drug Characterization /Impurity Profiling, Background and Concepts, Manual for use by National Law Enforcement Authorities and Drug Testing Laboratories, United Nations, New York, 2001

7. United Nations Office on Drugs and Crime Vienna, Methods for Impurity Profiling of Heroin and Cocaine, Manual for use by National Drug Testing Laboratories, United Nations, New York, 2005

8. H. Neumann, Bundeskriminalamt Kriminaltechnisches Institut, Wiesbaden, Germany, Gas chromatography/Forensic Applications, Elsevier, 2005

SIMPOZIONUL INTERNAłIONAL CU TEMA „INVESTIGAREA CRIMINALISTIC Ă A INFRACłIUNILOR

DIN DOMENIUL CRIMEI ORGANIZATE” 27-28 octombrie 2009

Organizat de AsociaŃia Criminali ştilor din România

Titlurile comunicărilor 1. ConsideraŃii privind crima organizat ă.

Col. (r) prof. Vasile Lăpăduşi, Secretar general al AsociaŃiei Criminaliştilor din România Drd. Cristian Dumitrescu

2. Cooperarea poliŃienească internaŃională din perspectiva bazelor de date criminalistice. Chestor de poliŃie conf. univ. dr. Florescu Bujor, Ministerul AdministraŃiei şi Internelor

3. Impactul crizei financiare internaŃionale asupra criminalităŃii organizate din România.

Chestor de poliŃie dr. Popa Gheorghe, Institutul de Studii pentru Ordine Publică

4. ReflecŃii asupra justiŃiei universale. Prof. univ. dr. George Antoniu, director ştiinŃific al Institutului de Cercetări Juridice „Andrei Rădulescu” al Academiei Române

5. Managementul calităŃii în activitatea de cercetare la faŃa locului – prezent şi viitor. Comisar şef de poliŃie łîru Gabriel, director al Institutului de Criminalistică

6. Crima organizată. ConsideraŃii privind grupul infrac Ńional organizat. Prof. univ. dr. Petre Buneci, Decanul FacultăŃii de Drept, Universitatea Ecologică

7. Europolul – vârful de lance al Uniunii Europene în lupta împotriva criminalit ăŃii organizate. Dipl. ec. Petar Zdravkov Nenov, Preşedintele Brigăzii InternaŃionale Antidrog General maior (r.) lector univ. dr. Ioan Hurdubaie

8. Elemente definitorii privind politica Uniunii Europ ene în domeniul combaterii criminalităŃii organizate.

Dipl. ec. Petar Zdravkov Nenov, Preşedintele Brigăzii InternaŃionale Antidrog General maior (r.) lector univ. dr. Ioan Hurdubaie

9. Drogurile – o problemă majoră în România.

Comisar şef de poliŃie Dragotă Cătălin, director adjunct al DirecŃiei de Combatere a CriminalităŃii Organizate

10. Investigarea fraudelor informatice. Prof. univ. dr. Tudor Amza Cristian Hristescu, prim-procuror adjunct la Parchetul IalomiŃa

11. Noi tendinŃe privind regimul juridic al actelor preparatorii î n domeniul combaterii prin mijloace de drept penal a crimei organizate.

Lector univ. dr. Constantin Duvac, Universitatea „Spiru Haret”, Facultatea de Drept şi AdministraŃie Publică

12. a. Instrumente legislative pe plan internaŃional de combatere a crimei organizate. Conf. univ. dr. Dan Voinea, Universitatea „Titu Maiorescu”, Facultatea de drept şi AdministraŃie Publică Lector universitar drd. Ion Păducel, Universitatea „Titu Maiorescu”

b. CorupŃia ca efect al crimei organizate. Conf. univ. dr. Dan Voinea, Universitatea „Titu Maiorescu”, Facultatea de drept şi AdministraŃie Publică Lector universitar drd. Ion Păducel, Universitatea „Titu Maiorescu” Asistent universitar ing. Dian Popescu, Universitatea „Titu Maiorescu”

13. Cercetarea criminalistică a unor fraude informatice. Prof. univ. dr. habilitat în drept Mihail GheorghiŃă, Facultatea de Drept a UniversităŃii Libere InternaŃionale din Republica Moldova Prof. univ. dr. Gheorghe Alecu, Facultatea de Drept şi AdministraŃie Publică ConstanŃa

14. Fenomenul drogurilor în zona balcanică.

Harry Giknavorian, Drug Enforcement Agency 15. Interpretarea contemporană a criminalit ăŃii organizate.

Prof. univ. dr. habilitat în drept Mihail GheorghiŃă, Facultatea de Drept a UniversităŃii Libere InternaŃionale din Republica Moldova

16. Caracteristica criminalistică a infracŃiunilor crimei organizate în Republica Moldova.

Conf. univ. dr. Golubenco Gheorghe, Facultatea de Drept a UniversităŃii Libere InternaŃionale din Republica Moldova

17. Contrabanda – componentă a crimei organizate.

Prof. univ. dr. Gheorghe Alecu, Facultatea de Drept şi AdministraŃie Publică ConstanŃa 18. Investigarea criminalistică a unor droguri de mare risc infracŃional.

Prof. univ. dr. Lazăr Cîrjan, şef catedră în cadrul UniversităŃii „Spiru Haret”

19. EvoluŃia şi tendinŃele criminalităŃii din sfera traficului de persoane. Comisar şef de poliŃie Moise Cristina-Ioana, Centrul de Resurse pentru Combaterea Traficului de Persoane, Serviciul de Combatere a Traficului de Persoane, DirecŃia de Combatere a CriminalităŃii Organizate

20. Traficul de persoane o problemă a sfârşitului de mileniu. Cazul „Ramonei”(prostitu Ńie; profil victim ă – traficant).

Prof. univ. dr. Tudorel Butoi Masterand Cristian Ionescu Masterand Ioana Teodora Butoi

21. Investigarea omorurilor la comandă. Comisar şef de poliŃie Vasile Viorel, director adjunct al DirecŃiei InvestigaŃii Criminale din cadrul Inspectoratului General al PoliŃiei Române

22. Răspunderea penală a persoanei juridice pentru evaziune fiscală.

Comisar şef de poliŃie drd. Cristea Ion, Inspectoratul General al PoliŃiei Române 23. ModalităŃi de prevenire şi combatere a pirateriei în domeniul dreptului de autor.

Comisar de poliŃie drd. Dincă Mihai, şeful SecŃiei 22 PoliŃie 24. Infrac Ńiuni privind regimul str ăinilor în România.

Comisar şef de poliŃie IoniŃă Nicuşor, Oficiul Român pentru Imigrări 25. Combaterea criminalităŃii organizate în domeniul autovehiculelor, a permiselor de conducere auto şi a certificatelor de înmatriculare.

Expert judiciar auto ing. Mircea FierbinŃeanu, Preşedintele comisiei de cercetare ştiinŃifică a AsociaŃiei Criminaliştilor din România

26. Metodica cercetării infrac Ńiunilor comise prin intermediul cardurilor bancare.

Comisar şef de poliŃie Păun Constantin, Institutul de Studii pentru Ordine Publică Comisar şef de poliŃie Ştefan Dorel, Institutul de Studii pentru Ordine Publică

27. Investigarea criminalistică a infracŃiunilor privind comer Ńul electronic. Comisar şef de poliŃie Oancea Ioan, Institutul de Studii pentru Ordine Publică

28. PercheziŃia – activitate desfăşurată în vederea administrării probelor în cazul infrac Ńiunilor informatice. Lector univ. dr. Nicolae Grofu, Academia de PoliŃie „Alexandru Ioan Cuza”

29. Aspecte actuale privind administrarea probelor în cazul infracŃiunii de contrabandă. Comisar de poliŃie Dumitru Cheşcă, Inspectoratul General al PoliŃiei Român

30. Cannabis în argou. Profilul probelor de stradă.

Subcomisar de poliŃie Noja Victor Viorel, Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, DirecŃia de Combatere a CriminalităŃii Organizate Comisar şef de poliŃie Trofin Irenne, Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, DirecŃia de Combatere a CriminalităŃii Organizate Inspector principal de poliŃie Vlad Corina, Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, DirecŃia de Combatere a CriminalităŃii Organizate

31. Necesitatea referenŃiarului etico-deontologic în activitatea de criminalistică.

Subcomisar de poliŃie Gherghel Ani Maria, Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului de PoliŃie al JudeŃului Iaşi

32. Compuşi cu activitate cannabimimetică – alternative legale la cannabis.

Inspector principal de poliŃie Licsandru Aura, Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, DirecŃia de Combatere a CriminalităŃii Organizate Inspector principal de poliŃie Vlad Corina, Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, DirecŃia de Combatere a CriminalităŃii Organizate

33. CompoziŃia chimică a heroinei de stradă – amprentă a reactivilor de acetilare utilizaŃi.

Comisar şef de poliŃie Trofin Irenne, Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, DirecŃia de Combatere a CriminalităŃii Organizate Subinspector de poliŃie Dabija Mugurel Gabriel, Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, DirecŃia de Combatere a CriminalităŃii Organizate

34. Metode şi echipamente folosite în investigarea criminalistică a telefoanelor mobile.

Inspector principal de poliŃie Constantin Alexandra, Institutul de Criminalistică Inspector de poliŃie Iordan Cristian, Institutul de Criminalistică

35. Analiza înregistrărilor audio în vederea recunoaşterii vorbitorului.

Subinspector de poliŃie Ciulinaru Leonaş, Institutul de Criminalistică Subinspector de poliŃie lingvist Diaconescu Cristian, Institutul de Criminalistică

36. Studii de caz în analiza şi prelucrarea înregistrărilor video digitale.

Subinspector de poliŃie Rizea Răzvan, Institutul de Criminalistică 37. Studii de caz în examinarea criminalistică a documentelor falsificate şi contrafăcute.

Subinspector de poliŃie Bratosin Viorel, Institutul de Criminalistică Subinspector de poliŃie Prunău Cristian Daniel, Institutul de Criminalistică

38. ConsideraŃii privind armele de foc atipice.

Comisar de poliŃie Pleşea Ion, Institutul de Criminalistică Subinspector de poliŃie Dena Alexandru, Institutul de Criminalistică Agent de poliŃie Dobrin George, Institutul de Criminalistică

39. Aportul geneticii judiciare la investigarea criminalistică a infracŃiunilor din domeniul crimei organizate.

Comisar de poliŃie Potorac Romică, director adjunct al Institutului de Criminalistică Inspector de poliŃie Cocioabă Daniela, Institutul de Criminalistică Inspector de poliŃie Hubcă Adrian, Institutul de Criminalistică Inspector de poliŃie Popescu Oana, Institutul de Criminalistică

40. Microurme exploatabile prin tehnica PCR în cazul infracŃiunilor din domeniul crimei organizate.

Inspector de poliŃie Orăşteanu Alina, Institutul de Criminalistică Inspector de poliŃie Negoescu Irina, Institutul de Criminalistică

41. Expertiza fizico-chimică a microurmelor – inamicul ştiin Ńific al infrac Ńiunilor din domeniul crimei organizate.

Inspector de poliŃie Orăşteanu Alina, Institutul de Criminalistică Comisar de poliŃie drd. ing. chimist Stoian Maria Georgeta, Institutul de Criminalistică Subcomisar de poliŃie drd. ing. chimist Galan Elena, Institutul de Criminalistică Comisar de poliŃie chimist Andreescu Georgeta, Institutul de Criminalistică

42. Investigarea criminalistică a materialelor de probă ridicate din câmpuri infrac Ńionale în care au acŃionat aceeaşi autori.

Comisar şef de poliŃie ing. chimist Stănel Iuliana, Institutul de Criminalistică Subcomisar de poliŃie chimist Ianculescu Gabriela, Institutul de Criminalistică

43. Expertiza fizico-chimică a falsului de monedă – un factor important în combaterea criminalităŃii organizate.

Drd. fizician - chimist Feraru Daniela Laura, Institutul de Criminalistică Drd. ing. chimist Matei Adriana, Institutul de Criminalistică

44. Investigarea tehnico-ştiin Ńifică a resturilor r ămase în urma incendierilor provocate de grupări din sfera criminalit ăŃii organizate.

Comisar de poliŃie chimist Stoica Mihai, Institutul de Criminalistică Inspector de poliŃie chimist Stimeriu Lucian Augustin, Institutul de Criminalistică

45. Contribu Ńia analizei urmelor de natură textilă în elucidarea unor cazuri de criminalitate organizată.

Subcomisar de poliŃie chimist Ene Carmen, Institutul de Criminalistică Inspector de poliŃie chimist-fizician Savu Lorena-Magdalena, Institutul de Criminalistică

46. Traficul ilicit de droguri şi autovehicule – provocare permanentă în lupta împotriva crimei organizate.

Inspector principal de poliŃie dr. farmacist Gheorghe Mihaela, Institutul de Criminalistică Subinspector de poliŃie drd. fizician Ciofu Violeta, Institutul de Criminalistică

47. Expertiza fizico-chimică şi traficul de obiecte de colecŃie şi numismatică.

Comisar şef de poliŃie ing. chimist Stănel Iuliana, Institutul de Criminalistică Subinspector de poliŃie drd. fizician Ciofu Violeta, Institutul de Criminalistică Subinspector de poliŃie Bratosin Viorel, Institutul de Criminalistică

48. EficienŃa metodelor chimice utilizate pentru evidenŃierea urmelor papilare după perioade mari de timp de la crearea acestora.

Comisar de poliŃie drd. ing. chimist Stoian Maria Georgeta, Institutul de Criminalistică Subcomisar de poliŃie Rontescu Florin, Institutul de Criminalistică Inspector principal de poliŃie dr. farmacist Gheorghe Mihaela, Institutul de Criminalistică

49. Rolul fluxurilor de lucru în activitatea de identi ficare judiciar ă în contextul infracŃiunilor de crimă organizată şi cooperării poli Ńieneşti interna Ńionale.

Colectivul Serviciului Identificări Judiciare, Institutul de Criminalistică 50. Metode de investigare şi expertizare folosite în domeniul falsului de monedă.

Comisar şef de poliŃie Simion Alexandru, Serviciul de Combatere a FinanŃării Terorismului şi Spălării Banilor, Oficiul NaŃional Central pentru Combaterea Falsului de Monedă, DirecŃia de Combatere a CriminalităŃii Organizate

51. Aspecte tactico-metodologice şi practice privind investigarea infracŃiunilor de trafic ilicit de droguri.

Comisar şef de poliŃie drd. Pop Cornel, Şcoala de AgenŃi de PoliŃie „Septimiu Mureşan” Cluj-Napoca Comisar de poliŃie Oltean Horea Florin, Şcoala de AgenŃi de PoliŃie „Septimiu Mureşan” Cluj-Napoca Subcomisar de poliŃie Bîltag Dumitru, Brigada de Combatere a CriminalităŃii Organizate Cluj-Napoca

52. Cercetarea criminalistică a documentelor de trecere a frontierei false.

Subinspector de politie Iorgovici Ciprian Constantin, Compartimentul Expertiză a Documentelor de Călătorie şi Criminalistică, Inspectoratul JudeŃean al PoliŃiei de Frontieră Timiş

53. ConsideraŃii privind cercetarea şi examinarea mijloacelor de transport rutier.

Comisar şef de poliŃie drd. Rusu Adrian, Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului de PoliŃie al JudeŃului Covasna

54. Conexiuni între traficul ilicit de droguri şi criminalitatea organizată. Asist. univ. drd. Nicoleta-Elena Buzatu, Facultatea de ŞtiinŃe Juridice şi Administrative, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”

55. Cannabisul şi legea.

Comisar de poliŃie drd. Vasilache Constantin, Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului de PoliŃie al JudeŃului Vaslui Tehnician criminalist Dobrot Anca, Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului de PoliŃie al JudeŃului Vaslui

56. Aspecte psihologice ale cercetării la fa Ńa locului.

Taşu George Bogdan, Brigada de Combatere a CriminalităŃii Organizate GalaŃi 57. DetecŃia comportamentului simulat cu ajutorul imagisticii prin rezonanŃă magnetică funcŃională (fMRI).

Comisar şef de poliŃie Paşca Viorel, Laboratorul Poligraf din cadrul Inspectoratului de PoliŃie al JudeŃului Maramureş

58. Contribu Ńia bazelor de date criminalistice în exploatarea înregistrărilor sistemelor de supraveghere ale automatelor bancare.

Comisar şef de poliŃie Nicolae Şerfezeu, Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului de PoliŃie al JudeŃului Bihor Subinspector de poliŃie Florin Lăzău, Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului de PoliŃie al JudeŃului Bihor

59. Investigarea infracŃiunii de spălare a banilor în sfera criminalităŃii organizate.

Inspector principal de poliŃie Tudor Marian, Serviciul de Combatere a FinanŃării Terorismului şi Spălării Banilor, DirecŃia de Combatere a CriminalităŃii Organizate

60. Drogurile – o problemă majoră. Comisar de poliŃie Marcu Ilie, DirecŃia de Combatere a CriminalităŃii Organizate

61. EvoluŃie şi tendinŃe în dinamica traficului de persoane. Subcomisar de poliŃie Motoroiu Bogdan, DirecŃia de Combatere a CriminalităŃii Organizate

62. Tipuri de fraude cu căr Ńi de credit.

Subcomisar de poliŃie Trandafir Adrian, DirecŃia de Combatere a CriminalităŃii Organizate

63. Metode de efectuare a percheziŃiilor informatice.

Inspector principal de poliŃie Patatu Marcel, DirecŃia de Combatere a CriminalităŃii Organizate

64. Cercetarea la faŃa locului a infracŃiunilor privind traficul şi consumul ilicit de droguri.

Comisar şef de poliŃie Ghiorghici Viorel, Şcoala de AgenŃi de PoliŃie „Vasile Lascăr” Câmpina, Catedra de Criminalistică Comisar şef de poliŃie Preda Constantin, Şcoala de AgenŃi de PoliŃie „Vasile Lascăr” Câmpina, Catedra de Criminalistică

65. Palinologia în slujba aflării adevărului. Motive şi propuneri de dezvoltare a palinologiei judiciare ca metodă de identificare criminalistică.

Comisar şef de poliŃie drd. Florea Oprea, inspector şef al Inspectoratului de PoliŃie al JudeŃului Braşov Expert criminalist Radu Dascălu, Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului de PoliŃie al JudeŃului Braşov Expert criminalist Andra Dinu, Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului de PoliŃie al JudeŃului Braşov Tehnician criminalist Monica Vlase, Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului de PoliŃie al JudeŃului Braşov

66. Cercetarea şi investigarea infracŃiunilor de trafic de persoane.

Comisar de poliŃie Văcaru Silviu, Brigada de Combatere a CriminalităŃii Organizate Craiova

67. Particularit ăŃi ale investigării criminalistice a infrac Ńiunilor informatice. Comisar de poliŃie Văcaru Silviu, Brigada de Combatere a CriminalităŃii Organizate Craiova

68. Expertizele criminalistice şi licita Ńiile cu operele de artă. Conf. univ. dr. Gheorghe Păşescu

Expert criminalist Paul Chende, Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului de PoliŃiei al JudeŃului Maramureş

69. Investigarea infracŃiunilor informatice săvârşite prin intermediul telefoniei mobile. Drd. Adrian Cristian Moise, Avocat Baroul Dolj

70. Prevenirea şi combaterea traficului de fiinŃe umane. Lect. univ. dr. Constantin Drăghici Asistent universitar Maria Daniela Debu

71. Aspecte ale investigării tehnico-ştiin Ńifice criminalistice în cazul traficului de droguri . Comisar de poliŃie drd. Dumitru Goşa, Şef Serviciu Criminalistic, Inspectoratul de PoliŃie al JudeŃului Sibiu

72. Rolul sistemelor de securitate în prevenirea infracŃiunilor din domeniul crimei organizate. Ing. Mihai Bănuleasa, Preşedintele AsociaŃiei Lăcătuşilor din România

73. Globalizarea fenomenului de crimă organizată în domeniul afacerilor.

Jurist Bogdan Valentin Constanda

74. Managementul riscului de fraudă la nivel organizaŃional. Auditor intern Simona Ciocan

75. Criminalistica între ştiin Ńă şi artă. Repere teoretice şi practice internaŃionale.

Coordonator Prof. univ. dr. Lazăr Cârjan Asist. univ. drd. Mihai Chiper Student Marius Slave Student Tudorache Cristian Student Adela Serghiescu Student Georgiana Irina Ivan Student Cristina Guia Student Carmen Mirea

76. Traficul de fiin Ńe umane, formă a crimei organizate.

Lector univ. drd. Daniela Mihalache, Universitatea de ŞtiinŃe şi Arte „Gheorghe Cristea”

77. ConsideraŃii privind investigarea criminalistic ă a actelor de terorism. Conf. univ. dr. Ion David, Universitatea de ŞtiinŃe şi Arte „Gheorghe Cristea”

78. Hacherii între mit şi realitate

Asist. univ. drd. Mihai Chiper, Universitatea „Spiru Haret”

79. ConcepŃia Uniunii Europene privind combaterea crimei organizate şi legislaŃia specifică aplicabilă. Jurist drd. Iulian Buturugă

80. ConsideraŃii cu privire la ascultarea persoanelor implicate în activităŃile ilicite desfăşurate de către elementele infracŃionale.

Conf. univ. dr. Gabriel Olteanu, Academia de PoliŃie „Alexandru Ioan Cuza”

81. Piese şi dispozitive care pot influenŃa urmele secundare ale împuşcăturii. Lector univ. drd. Marin Ruiu, Academia de PoliŃie „Alexandru Ioan Cuza”

82. Formarea iniŃială a specialiştilordin domeniul combaterii crimei organizate. Lector univ. drd. Sorinel Cărăuşu, Academia de PoliŃie „Alexandru Ioan Cuza”

83. Particularit ăŃile căutării, descoperirii, fix ării şi ambalării armelor, tuburilor trase, a gloan Ńelor şi a urmelor de explozii descoperite la faŃa locului.

Asistent univ. drd. Horia RaŃă, Academia de PoliŃie „Alexandru Ioan Cuza”

84. Infrac Ńionalitatea cibernetică. Asistent univ. Cătălin Toader, Academia de PoliŃie „Alexandru Ioan Cuza”

85. Infrac Ńiunile informatice şi rolul acestora în cadrul criminalităŃii organizate. Asistent univ. drd. George Panfil, Academia de PoliŃie „Alexandru Ioan Cuza”

86. Analiza lemnului. Elemente generale de identificare în criminalistică.

Prep. univ. Cezar Cioacă, Academia de PoliŃie „Alexandru Ioan Cuza”

87. Tipologia infractorului informatic. Comisar şef de poliŃie drd. Viorel Coroiu, Academia de PoliŃie „Alexandru Ioan Cuza”

88. Metodica investigării criminalistice a infrac Ńiunilor privind criminalitatea organizat ă în raport cu noile prevederi legislative.

Comisar şef de poliŃie Florin Talpău, Academia de PoliŃie „Alexandru Ioan Cuza” Comisar şef de poliŃie (r.) HoraŃiu Măndăşescu, Academia de PoliŃie „Alexandru Ioan Cuza”

89. Sistemul formării specialiştilor în domeniul combaterii crimei organizate. Conf. univ. dr. George łical, director adjunct al Colegiului de Afaceri Interne din cadrul Academiei de PoliŃie „Alexandru Ioan Cuza”

90. Modificări legislative penale în contextul europenizării institu Ńionale. Drd. Ionuş Cristian, Institutul de Studii pentru Ordine Publică Drd. Ionuş Raluca, Institutul de Studii pentru Ordine Publică

SIMPOZIONUL INTERNA łIONAL “ INVESTIGAREA CRIMINALISTIC Ă A INFRACłIUNILOR DIN DOMENIUL CRIMEI ORGANIZATE ”

Bucureşti, 27-28 octombrie 2009

BRIGADA INTERNA łIONAL Ă ANTIDROG

Brigada InternaŃională Antidrog, înfiinŃată în anul 2002, are ca scop de a contribui activ, prin mijloacele sale specifice, la lupta împotriva traficului şi consumului ilicit de stupefiante. În acest sens, Brigada şi-a propus următoarele obiective:

- desfăşurarea unor campanii de prevenire şi combatere a traficului şi consumului ilicit de stupefiante, sprijinind persoanele specializate şi organele abilitate în lupta împotriva acestui flagel;

- participarea la acŃiuni de asanare morală, de educare a cetăŃenilor Ńării, în special a tineretului, în prevenirea şi combaterea traficului de droguri;

- iniŃierea unor manifestări publice de denunŃare a marilor primejdii pentru societate şi individ, pe care le reprezintă toxicomania, combaterea traficului şi a altor activităŃi ilicite în domeniu;

- identificarea unor noi căi, metode şi mijloace de profil de combatere a traficului ilicit de droguri; - încurajarea oricăror iniŃiative şi acŃiuni individuale sau colective, menite să contribuie la sporirea eficienŃei

activităŃilor preventiv-educative, desfăşurate de Brigadă.

De la înfiinŃare şi până în prezent, în conformitate cu prevederile Statutului şi cu protocoalele încheiate în acest sens, în vederea realizării obiectivelor sale, Brigada a desfăşurat, în parteneriat cu instituŃii guvernamentale şi cu alte organizaŃii neguvernamentale, următoarele activităŃi:

1. Cu AgenŃia NaŃională Antidrog din Ministerul Administra Ńiei şi Internelor : - contribuŃie la realizarea „Agendei de comunicare în domeniul drogodependenŃei” – 2005, având ca obiectiv

oferirea de informaŃii cu privire la legislaŃia şi instituŃiile de profil din domeniu; - participarea la organizarea întâlnirilor unor largi categorii de tineri, în special din liceele bucureştene, cu

actorul american Steven Seagal (anii 2005 şi 2008) pe teme legate de efectele negative ale consumului de droguri;

- participarea la implementarea proiectului „Primeşte-l alături de tine”, în perioada 1 aprilie - 26 iunie 2007, având ca obiectiv general evitarea marginalizării consumatorilor de droguri - prima campanie socială pentru schimbarea percepŃiei publice asupra consumatorilor de droguri;

- participarea la proiectul naŃional „Mesajul meu antidrog”, ediŃiile 2007-2009, la Festivalul InternaŃional „Prin cultură împotriva drogurilor” – Sibiu 2007 şi la campania „Voluntariat antidrog pe litoralul românesc şi bulgar”, ediŃiile 2007-2008;

- susŃinerea financiară a desfăşurării finalei „Cupei antidrog” la fotbal, între elevi de liceu, şi premierea câştigătorilor, 25 iulie 2007, Stadionul NaŃional „Lia Manoliu”;

- susŃinerea financiară a concertului Orchestrei de tineret a IniŃiativei Central Europene – 20-21 noiembrie 2008, Ateneul Român;

- susŃinerea financiară a Galei partenerilor de onoare ai AgenŃiei NaŃionale Antidrog – 23 noiembrie 2008; - participarea la implementarea proiectului european „Fred goes net”- 2008; - dotarea Compartimentului de relaŃii publice al AgenŃiei cu echipamente specifice de telecomunicaŃii

(2005).

2. Cu PoliŃia Română : - colaborarea cu DirecŃia de Combatere a CriminalităŃii Organizate pentru dotarea Brigăzii de Combatere a

Crimei Organizate de la PoliŃia Capitalei, cu echipamente speciale de telecomunicaŃii necesare bunei desfăşurări a activităŃilor specifice (23 martie 2009);

- participarea la organizarea ConferinŃei anuale a şefilor formaŃiunilor antidrog, Braşov, 4-6 mai 2009; - participarea la organizarea celei de-a 31-a ConferinŃe a şefilor poliŃiilor capitalelor europene, Bucureşti, 24-

29 mai 2009; - organizarea întâlnirii dintre şeful PoliŃiei bulgare şi şeful PoliŃiei Criminale bulgare cu primul adjunct al

şefului PoliŃiei Române – 29 mai 2009, Bucureşti.

3. Cu AsociaŃia Criminali ştilor din România : - participare la organizarea Simpozionului internaŃional cu tema “Investigarea criminalistică a infracŃiunilor

din domeniul crimei organizate” – Bucureşti, 27-28 octombrie 2009. Brigada îşi propune să contribuie, şi în continuare, în cooperare cu instituŃiile abilitate ale statului, cu alte

organizaŃii neguvernamentale, române şi străine, la pregătirea, organizarea şi implementarea unor proiecte, programe şi activităŃi adresate categoriilor de populaŃie care prezintă un risc major datorită consumului ilicit de droguri.

SIMPOZIONUL INTERNA łIONAL

“ INVESTIGAREA CRIMINALISTIC Ă A INFRACłIUNILOR DIN DOMENIUL CRIMEI ORGANIZATE ”

Bucureşti, 27-28 octombrie 2009

AGENłIA INTERNA łIONAL Ă PENTRU PREVENIREA CRIMINALIT ĂłII

ŞI POLITICI DE SECURITATE

- prezentare -

A.I.P.C.P.S. a fost înfiinŃată în luna octombrie 2009 şi are ca scop, potrivit Statutului, promovarea şi sprijinirea, pe multiple planuri, a oricăror iniŃiative, acŃiuni şi demersuri concrete în vederea stimulării şi intensificării activităŃilor de prevenire a criminalităŃii, îndeosebi a celei cu caracter organizat, şi de asigurare a unui climat de siguranŃă comunitară.

În vederea atingerii scopului propus prin Statut, AgenŃia va desfăşura următoarele activităŃi:

a) facilitarea schimbului de informaŃii vizând prevenirea şi combaterea faptelor de criminalitate organizată,

între agenŃiile de aplicare a legii, la nivel naŃional, european şi internaŃional, cu stricta respectare a legislaŃiei naŃionale şi comunitare în domeniu ;

b) promovarea şi susŃinerea unor întâlniri şi schimburi de experienŃă la nivel local, regional, naŃional, transfrontalier, european şi internaŃional, între factorii decizionali şi experŃi în prevenirea şi combaterea criminalităŃii şi realizarea siguranŃei comunitare, pentru definirea şi elaborarea unor principii şi modalităŃi de cooperare, bune practici în domeniu şi politici de prevenire;

c) acordarea de asistenŃă materială şi expertiză, precum şi facilitarea comunicării între organizaŃiile din domeniul guvernamental, nonguvernamental şi comunitar pentru susŃinerea programelor de prevenire şi combatere a criminalităŃii şi politici de securitate în domeniu, la nivel naŃional, european şi internaŃional;

d) susŃinerea şi încurajarea performanŃei specialiştilor şi organismelor implicate în prevenirea şi combaterea criminalităŃii, în special a celei organizate, şi în elaborarea unor politici privind siguranŃa comunitară, din mediul academic, social, guvernamental şi nonguvernamental, prin înfiinŃarea sau sprijinirea materială a creării şi funcŃionării unor centre de cercetare şi excelenŃă, prin acordarea de burse şi fonduri necesare cercetării ştiinŃifice în domeniu, precum şi pentru susŃinerea activităŃii unor instituŃii de aplicare a legii;

e) elaborarea şi implementarea unor programe proprii sau în parteneriat cu instituŃiile de aplicare a legii şi cu organismele reprezentative ale societăŃii civile, pentru reducerea cererii şi ofertei de droguri, prevenirea şi combaterea traficului de fiinŃe umane, fraudelor bancare, criminalităŃii cibernetice, spălării banilor rezultaŃi din astfel de activităŃi ilicite şi a altor infracŃiuni cu consecinŃe negative pentru individ şi societate;

f) iniŃierea şi susŃinerea unor programe de prevenire a criminalităŃii care afectează societatea, în special prin încurajarea comunităŃilor locale de a-şi dezvolta mecanisme eficiente de protecŃie faŃă de astfel de încălcări ale legii;

g) iniŃierea şi implementarea de programe cu caracter social destinate categoriilor de persoane vulnerabile la efectele criminalităŃii, îndeosebi în domeniul drogurilor şi traficului de fiinŃe umane;

h) iniŃierea şi implementarea unor programe şi proiecte de conştientizare a diferitelor categorii sociale vulnerabile la efectele nefaste ale criminalităŃii de toate genurile;

i) desfăşurarea de activităŃi de informare şi educare, cu precădere în rândul tineretului, pentru reducerea incidenŃei criminalităŃii juvenile şi a consumului de droguri, dezvoltarea sentimentului de solidaritate faŃă de victimele acestora, promovarea toleranŃei şi activismului social, precum şi în direcŃia incluziunii sociale a tinerilor cu oportunităŃi reduse;

j) elaborarea principiilor de bază şi promovarea unui serviciu de voluntariat de tip european în domeniul prevenirii criminalităŃii şi realizării siguranŃei comunitare, în care să fie angrenaŃi în special tineri.

EXPERTIZELE CRIMINALISTICE ŞI LICITA łIILE CU OPERE DE ARTĂ

Gheorghe PĂŞESCU

Conf. univ. dr.

Paul CHENDE Expert criminalist

ComerŃul cu opere de artă, în special cel cu tablouri sau sculpturi cuprinde în complexitatea sa şi faŃete ascunse referitoare la lipsa de autenticitate a creaŃiilor expuse spre vânzare în galerii de artă ori la licitaŃii organizate. Dovedirea autenticităŃii poate fi realizată pe mai multe căi între care un loc aparte revine şi expertizelor criminalistice. În practica judiciară a se întâlnesc din ce în ce mai multe cazuri de dispunere şi efectuare a unor expertize grafice care au ca obiect principal stabilirea autenticităŃii semnăturilor aflate pe tablouri sau pe sculpturi.(în acest domeniu, s-a remarcat prin numeroase lucrări - expertize, comunicări ştiinŃifice şi articole de specialitate - profesorul Lucian Ionescu). expertize fizico-chimice asupra compoziŃiei, proprietăŃilor şi vechimii materialelor utilizate la

realizarea operei artistice dar şi expertize traseologice care acoperă o paletă extinsă de obiective ce diferă în raport de particularităŃile cazurilor cercetate. Utilizând metodele şi tehnicile de ilustrare proprii traseologiei se poate demonstra dacă imaginile unor tablouri expuse în cataloagele expoziŃiilor reprezintă lucrările din fotografiile prezentate de unii colecŃionari care au fost victimele unor furturi, înşelătorii sau a altor fapte reprobabile. Examinările şi analizele specifice vizează în astfel de situaŃii, ansamblul imaginii cât şi detaliile desenului, mergând până la particularităŃile urmelor de pensulă care pot fi puse în evidenŃă cel mai bine la o iluminare razantă cu un fascicul paralel ce formează un unghi ascuŃit cu suprafaŃa tabloului. 91 Prezentarea unor cazuri concrete din activitatea Serviciului Criminalistic din Inspectoratul de PoliŃie al JudeŃului Maramureş argumentează convingător aportul expertizelor traseologice la rezolvarea unor astfel de speŃe.

La data de 10.07.2006, au fost sustrase prin efracŃie din locuinŃa lui T. C. din Baia Mare, 12 tablouri pictate în ulei pe pânză, semnate de pictorii: Ziffer Sandor, Nagy Oskar şi Hugo Mund, care aparŃin „Şcolii Băimărene de Pictură". Tablourile sunt susceptibile a face parte din Patrimoniul Cultural NaŃional mobil al României. Valoarea prejudiciului a fost estimată la 150.000 euro iar tablourile au fost date în Urmărire InternaŃională prin biroul NaŃional Interpol România.

În cursul anului 2007, poliŃiştii Serviciului de InvestigaŃii Criminale Maramureş au intrat în posesia unor informaŃii potrivit cărora două dintre tablourile sustrase au fost expuse pentru vânzare în Galeria de artă "Mu-Terem Galeria - Virâg Judit", din Budapesta. Cele două tablouri intitulate „Sieles Utan, 1943(După schi) şi „Rozsas Csendeler, 1945", semnate de Ziffer Sandor sunt prezentate la pag. 135 şi 142 în catalogul nr. 24 al galeriei, editat în luna decembrie 2006. Partea vătămată TerŃan Cornelia a prezentat organelor de cercetare penală o fotografie color a tabloului intitulat „Sieles Utan, 1943", semnat Ziffer Sandor.

Pentru a se stabili dacă tabloul ilustrat în fotografia color este acelaşi cu cel prezentat în catalogul nr. 24 din luna decembrie 2006 al Galeriei de Artă "Mu-Terem Galeria - Virâg Judit" din Budapesta, s-a dispus efectuarea unei criminalistice traseologice. Specialiştilor criminalişti le-au fost puse la dispoziŃie: fotografia color cu dimensiunile de 126x88,5 mm, realizată pe hârtie lucioasă AGFA(fig.) şi catalogul nr. 24 din decembrie 2006 a casei de licitaŃie „Mü terem galéria” – Budapesta. Constatând că fotografia şi catalogul conŃin imagini similare, expertul criminalist a procedat la verificarea identităŃii acestora prin confruntare şi prin stabilirea continuităŃii liniare a detaliilor.

Pe fotogramele mărite la aceeaşi scară (prezentate în fig. 3 şi 4) au fost indicate mai multe elemente din compoziŃia celor două imagini, asemănătoare ca formă, dimensiune şi plasament, marcate cu săgeŃi şi numerotate de la 1 la 6. Fiecărui element din fotografia în litigiu îi corespunde elementul similar din fotografia pentru comparat, plasat la aceleaşi coordonate. DiferenŃele în ceea ce priveşte culorile, se explică prin condiŃiile tehnice diferite de realizarea celor două imagini comparate. Verificarea şi demonstrarea continuităŃii liniare a fost realizată cu ajutorul unei imagini obŃinute prin secŃionarea în plan vertical a unor părŃi din fotografia în litigiu(L ) şi asamblarea acestora în locurile rămase libere prin decuparea părŃilor similare din fotografia pentru comparat(C). Se constată faptul că imaginea nu-şi schimbă aspectul morfologic, după recompunere, atât în ansamblu cât şi la nivelul semnăturii (vezi fig. 5 şi 6).

În baza celor constatate, şi ilustrate s-a concluzionat cu certitudine că este vorba despre acelaşi tablou.

Cu privire la al doilea tablou intitulat „Rozsas Csendeler, 1945", datorită faptului că în momentul respectiv partea vătămată nu avea o fotografie a acestei picturii ci doar o fotografie de familie în care apărea în plan secund, pe peretele încăperii, tabloul în cauză s-a solicitat un alt raport de expertiză criminalistică prin care să se stabilească dacă imaginea din tabloul ce apare în fotografia de familie alb-negru cu dimensiunile de 137x84 mm, este aceeaşi cu imaginea picturii „Rózsás Csendéler, 1945 ,autor Ziffer Sándor, reprodusă la pagina 142 a catalogului nr. 24 din decembrie 2006 a casei de licitaŃie „Mü terem galéria” – Budapesta. De această dată activitatea expertului a fost mult mai complexă. Pentru ca examenul comparativ să fie efectuat în condiŃii similare, a procedat la efectuarea următoarelor activităŃi:

91 A se vedea în acest sens Lucian Ionescu. Expertiza criminalistică a urmelor de pensulă.cu referire specială la autentificarea picturilor, articol publicat în Analele UniversităŃii Creştine „dimitrie Cantemir”, seria Drept, 2007, p. 45-49.

- preluarea imaginii în litigiu, ilustrată în catalog, prin scanare şi reproducerea acesteia pe hârtie la dimensiunile originale de 36 x 36 cm, conform menŃiunilor din catalog şi a dimensiunilor ramei (vezi fig. 7);

- înrămarea reproducerii pe o ramă din lemn de dimensiuni potrivite. - deplasarea la locuinŃa părŃii vătămate T.C. şi încadrarea reproducerii în rama ornamentală originală; - amplasarea reproducerii pe perete în acelaşi loc în care a fost situat tabloul model de comparaŃie în

momentul realizării fotografiei alb-negru; - realizarea unei fotografii în condiŃii similare cu cele în care a fost executată fotografia alb-negru,

respectiv din acelaşi loc, cu persoana ce apare în prim-plan, aşezată în poziŃie asemănătoare iar tabloul plasat în aceeaşi poziŃie

Interesant că după atâŃia ani, la locuinŃa părŃii vătămate a fost găsită chiar persoana ce apare în fotografia de familie (Sonia-fiica părŃii vătămate T.C.) Constatând că imaginile din fotografia de familie şi cea din catalog sunt asemănătoare, criminalistul a procedat la verificarea identităŃii acestora prin aceleaşi metode: confruntare şi stabilirea continuităŃii liniare a detaliilor.

Compararea prin confruntare a demonstrat că detaliile din cele două tablouri sunt identice (vezi fig. 10 şi 11) Verificarea continuităŃii liniare, realizată prin asamblarea unei imagini compuse din secŃiuni în plan vertical ale fotografiei în litigiu(L ) şi ale celei de comparaŃie (C), a demonstrat faptul că imaginea nu-şi schimbă aspectul morfologic, după cumse observă în fig. 13:

În baza celor constatate, demonstrate şi ilustrate în cuprinsul raportului de expertiză s-a concluzionat că imaginea din tabloul ce apare în fotografia alb-negru de familie, este aceeaşi cu imaginea picturii „Rózsás csendélet, 1945”(Natură moartă cu trandafiri), autor Ziffer Sándor, reprodusă la pagina 142 a catalogului nr. 24 din decembrie 2006 a casei de licitaŃie Mü terem galéria – Budapesta.

Rezultatul celor două expertize criminalistice a constituit baza dării în urmărire internaŃională a picturi lor furate .

PALINOLOGIA ÎN SLUJBA AFL ĂRII ADEV ĂRULUI. MOTIVE ŞI PROPUNERI DE DEZVOLTARE A PALINOLOGIEI JUDICIARE CA METODĂ DE

IDENTIFICARE CRIMINALISTIC Ă

Drd. Florea OPREA

Experti criminalisti: Radu DASCALU Inspector sef I.P.J. Brasov

Andra DINU Tehnician Criminalist Monica VLASE

Abstract In a democrat state, justice is based on scientific, objective and ascertainable proofs which are able to help finding the truth. Forensics, being considered the “science of proofs”, must ask to this task and must offer clear answers to questions raised in the penal process, being in a continuous looking of scientific solutions, it must offer clear answers to the problems which are more and more complex. Under this circumstances, Forensics is necessarily oriented upon the latest discoveries of science, having the purpose of using them in the penal process.

..//..

Even if it is known as a science, forensic palinology is not yet fully used in law enforcement. In this paper, our purpose is to put forensic palinology at the star-up of the fight against crime. Key words: forensic palinology, pollen evindence, control samples, pollen dispersion, collection and extraction of pollen Rezumat

Într-un stat de drept, justiŃia penală se bazează pe probe ştiinŃifice, obiective şi verificabile, care să împiedice producerea oricărei erori judiciare. Criminalistica, fiind considerată “ ştiinŃa probelor” este chemată să răspundă acestui deziderat şi să ofere răspunsuri clare întrebărilor pe care procesul penal le ridică, fiind într-o continuă căutare de soluŃii ştiinŃifice, problemelor tot mai complexe care o solicită. În condiŃiile date, criminalistica este orientată în mod necesar spre ultimele descoperiri ale ştiinŃei şi tehnicii, cu scopul vădit de a şi le apropria şi folosi în interesul propriu. Deşi este cunoscută ca ştiinŃă, palinologia îşi face apariŃia timid în spectrul ştiinŃelor folosite în aplicarea legii. Scopul declarat al prezentei lucrări este de a încerca să aliniem palinologia judiciară la bloc-start-ul luptei împotriva criminalitaŃii. Cuvinte cheie: Palinologie judiciara, urme de polen, probe de referinta, dispersia polenului, colectarea si ridicarea urmelor de polen. Ca ştiinŃă de sine stătătoare, criminalistica dezvoltă metode proprii de cercetare, dar de cele mai multe ori adaptează şi foloseşte metode specifice altor domenii ale ştiinŃelor naturii, pentru a-şi atinge obiectivul suprem, cel de aflare a adevărului în procesul penal. De la celebrul “scaun al lui Bertillon”, unde măsurătorile antropometrice erau folosite ca bază a identificării criminalilor, la metodele moderne de reconstrucŃie facială, de la amprenta papilară la amprenta genetică, drumul criminalisticii a fost în mod evident marcat de evoluŃia ştiinŃelor şi progresul tehnologic. Nu există domeniu al ştiinŃei pe care spiritul iscoditor al criminalistului să nu-l fi remarcat, cercetat şi să-i găsească o aplicabilitate în interesul dezvoltării criminalisticii ca ştiinŃa. Astfel au apărut domenii distincte şi extrem de importante precum: chimia judiciară, genetica judiciară, antropologia judiciară şi exemplele pot continua. Din acest spectru larg, de aplicabilitate a ştiinŃelor naturii în criminalistică, face parte şi palinologia judiciară, pe care, deşi timid, prin această lucrare încercăm să o aducem în prim planul dezbaterii, în scopul promovării ei ca metodă nouă de identificare criminalistică. Aşa s-a născut şi palinologia judiciar ă: din necesitatea lămuririi unor împrejurări, în care alte metode sau mijloace cu care criminalistica operează în mod curent nu au dat rezultate. Aceşti martori tăcuŃi – polenul şi sporii - sunt capabili să ofere informaŃii absolut unice, cum ar fi: prezenŃa unei persoane sau a unui obiect într-un anumit loc, traseul pe care l-a parcurs, timpul, etc. şi aceasta chiar după trecerea unei mari perioade de vreme, întrucât una din marile lor calităti este rezistenŃa îndelungată în timp. Cazul pe care îl prezentăm mai jos este relevant în susŃinerea celor afirmate. În anul 1991, trupul înghetat al unui bărbat care a trăit acum 5.300 de ani a ieşit la iveală dintr-un gheŃar care se topea în Alpi. Descoperirea cadavrului, dar mai ales descoperirile ulterioare legate de vechimea şi originea lui, de modul de viaŃa şi îndeosebi moartea violentă produsă de o săgeată ce s-a înfipt sub omoplatul drept, aveau să creeze unul dintre cele mai fascinante cazuri “nerezolvate din arheologie”. “Era sfârşitul primăverii – aşa îşi începe relatarea Stephen S. Hall în revista National Geografic - când carpenii-negri îşi desfăceau mănunchiuri de flori galben aprins în văile abrupte care se întind spre nord, spre munŃii cunoscuŃi astăzi sub numele de Alpii Italieni. Bărbatul zorea printr-o pădure pe care o ştia prea bine, zvâcnind de durere din cauza rănii de la mâna dreaptă şi oprindu-se din când în când să se asigure dacă nu cumva era urmărit. În timp ce urca panta, polenul galben al florilor de carpen cădea asemenea unei ploi invizibile, condimentând apa şi mâncarea pe care le înghŃea când se oprea să se odihnească. Cinci mii de ani mai târziu, vânătorul neolitic, pe care îl numim Omul GheŃurilor, încă mai are în corpul său urme ale acestui praf străvechi - o dovadă microscopică a anotimpului în care a trecut prin această pădure, în drum spre munŃii din apropiere, unde avea să i se împlinească sorocul”. După 5300 ani, paleobotaniştii vor descoperi urme de spori şi polen de la peste 80 de specii de muşchi şi plante în şi pe cadavru, ajutând la reconstituirea traseului parcurs de Otzi - Omul GheŃurilor din regiunea Val Venosa aflată în sudul Alpilor (oraşul Bressanone de astăzi), pâna în Alpii Ötztal, aflaŃi la graniŃa dintre Italia şi Austria, unde a fost găsit. Este aşadar cel mai fascinant caz, în care studiul sporilor şi al polenului au condus la lămurirea unor împrejurări petrecute în urmă cu cinci milenii.

Palinologia. DefiniŃie. Scurtă prezentare. Pentru a face trecerea către palinologia judiciară se impune o scurtă prezentare a palinologiei, ca ştiinŃă dedicată studiului palinomorfelor în care sunt incluse următoarele categorii de vegetale sau cu afinitaŃi vegetale: spori, polen, prepolen, acritarchi şi în mod secundar chitinozoare şi dinoflagelate. Exista două ramuri importante ale palinologiei şi anume: Actuopalinologia, care se preocupă de studiul sporilor şi polenului actual – cu aplicaŃii în medicină, studiul mierii (Melissopalinologia), al vinului (oenologie), inclusiv în domeniul criminalistic, şi Paleopalinologia dedicată studiului sporilor şi polenului fosil prins în roci de vârsta precuaternară – cu aplicaŃii în mod deosebit în geologie, arheologie, climatologie şi evoluŃionism. Primii cercetători palinologi au fost grecii, care au vorbit despre praful de origine vegetală, termenul de „polen“ înseamnând praf. Printre primii cercetători cunoscuŃi au fost Marcello Malpighi, care la 1600 introduce noŃiunile de spor şi polen, sau Nehemjah Grew care tot în secolul al XVII-lea a constatat că sporii sunt de natură vegetală. Palinologia, ca ştiinŃă, a apărut şi s-a dezvoltat odată cu apariŃia şi îmbunătăŃirea performanŃelor microscopului, pe la mijlocul anilor 1600, evident din necesitatea analizei probelor. În următoarele două secole, botaniştii au studiat caracteristicile morfologice ale granulelor de polen, forma şi structura lor şi au început să dezvolte concepte categoriale pentru identificarea lor. În această perioadă botaniştii au descoperit faptul că unele plante sunt polenizate cu ajutorul vântului, în timp ce altele polenizează cu ajutorul insectelor. Geologi precum Christian Ehrenberg au fost printre primii care şi-au dat seama că granulele de polen rămân conservate în sedimente foarte vechi şi că îşi păstrează forma şi conŃinutul granulelor produse de plantele care cresc în zilele noastre.

Actul de naştere al palinologiei moderne este semnat la începutul sec. XX, atunci când cercetători precum Gustav Lagerheim au remarcat că granulele vechi de polen ar putea oferi indicii folositoare, referitoare la ciclurile de vegetaŃie din trecut. CâŃiva ani mai târziu, Lennart von Post a adăugat uzul standardelor statistice şi a pus bazele teoriei analizei polenului.

În anii 1920, 1930 ecologişti şi geologi foloseau studiul fosilelor de polen pentru a data depozite din cuaternar şi pentru a reconstrui secvenŃe din ciclurile trecute din sedimente ridicate de pe fundul lacurilor din depozite din toată Europa. CâŃiva arheologi au început, de asemenea, să folosescă datele despre polenul aflat în siturile cercetate, ca tehnică de datare a descoperirilor lor.

Anii 1940 marcau o nouă treaptă în evoluŃia palinologiei. Arheologii aveau să descopere că o probă veche de polen le putea spune mai mult decât vârsta probabilă şi datele de mediu ale unui sit arheologic. Johannes Iversen a fost primul care a arătat cum o probă veche de polen poate furniza arheologilor informaŃii despre începuturile agriculturii, despre diete ale vechilor populatii, despre primele aşezări, primele sate şi despre domesticirea animalelor în unele regiuni din Danemarca. La sfârşitul anilor 1940 geologul, T. F. Grimsdale a arătat că polenul poate fi folosit pentru a corela sedimente din perioade similare din depozite adânci din zone de extractie a petrolului. După exploatarea acestei noi aplicaŃii a palinologiei, companiile de petrol au putut căuta zăcăminte de petrol şi gaze naturale în depozite adânci cu ajutorul corelaŃiilor stratigrafice. Astfel, anii ‘40 au reprezentat perioada de început în care specialiştii palinologi, au căutat metode noi şi creative pentru aplicarea datelor oferite de studiul polenului pentru rezolvarea problemelor ştiinŃifice. În zilele noastre studiul polenului are multe întrebuinŃări mai ales în a ajuta oamenii să identifice diferitele alergii, în a oferi informaŃii despre zone petrolifere, cărbuni şi resurse de gaze naturale necesare civilizaŃiei moderne. Însă, un domeniu mult mai puŃin cunoscut în care pot fi folosite studiile despre polen este acela al analizei din punct de vedere judiciar. În România, palinologia a fost înfiinŃată de către Emil Pop, profersor la Universitatea din Cluj Napoca, care a studiat sporii şi polenul din regiunile montane, molhase şi turbarii. Pentru palinologia actuală, sunt cunoscuŃi în toată lumea E. Tarnavski şi Traian Stefureac, iar pentru Paleopalinologie s-au remarcat Dan Beju, Nicolae Baltet, Emanuel Antonescu şi Leonard Olaru. Ierarhia plantelor şi a producătorilor de palinomorfe Regnul vegetal se împarte în mai multe încrengături, unele reconsiderate astăzi la nivel de regn. a. Plantele inferioare (alge, talophyte) sunt plante acvatice, producătoare de spori şi nu supravieŃuiesc în mediul uscat; b. Bacterii (Cyanobacterii, „alge albastre-verzi“) nu sunt producătoare de spori şi nu se conservă decât foarte rar, dar produsele activităŃii lor sunt foarte clare (stromatolite, microbialite – roci calcaroase, crustoase rezultate în urma precipitării CaCO

3, ca urmare a activităŃii microbiene sau bacteriene);

c. Bryophyte – producători de spori, plante terestre care folosesc apa ca mijloc de transport al sporilor; d. Fungi (uneori cu poziŃie de regn), cuprinde ciupercile, producătoare de spori variaŃi, plante exclusiv terestre; e. Gimnospermele cele mai primitive au produs spori evoluaŃi, cunoscuŃi sub numele de prepolen; f. Polenul reprezintă generaŃia gametofită total redusă, adică gametofitul mascul al plantelor superioare generat de sporofit, fecundează ovulul haploid, rezultând sămânŃa diploidă. DiferenŃele între spori şi polen sunt de ordin structural şi funcŃional. Sporii şi polenul au un înveliş numit sporoderm, constituit dintr-un biopolimer foarte rezistent chimic, exina. La interiorul exinei se află conŃinutul germinativ, care extruzează printr-o apertură germinativă. Din punctul de vedere al structurii exinei, există diferenŃe între spori şi polen. Palinologia judiciară

Termenul „palinologie judiciară” este pe cât de rar folosit pe atât de necunoscut, chiar şi pentru majoritatea specialiştilor din ştiinŃele forensic. Deşi încă foarte timid, criminaliştii exploatează această ştiinŃă pentru a obŃine probe ce urmează a fi folosite în procesul penal.

Debutul studiului palinologiei ca ştiinŃă judiciară nu poate fi stabilit cu precizie. Încercările de delimitare o aşează înaintea anilor 1950, dar este posibil ca anumite eşecuri de exploatare a probelor să nu fi fost menŃionate, întrucât nu au captat interesul specialiştilor. De asemenea, se dezvoltă şi ipoteza ca încercările reuşite de exploatare să nu fi fost făcute publice pentru a nu alerta infractorii despre această nouă tehnică de exploatare a urmelor.

În perioada actuala, palinologia judiciară este orientată în mod necesar spre obŃinerea de probe şi de mijloace materiale de probă care provin din studiul polenului şi al sporilor, folosind cele mai recente si performante echipamente si tehnici de examinare. Unul dintre primele cazuri in care palinologia judiciară a răspuns cu succes, este relatat în lucrarea „Forensic Palynology in the United States” 92 si aparŃine unui caz de crimă comisă în Austria în anul 1959. În acel caz rezolvarea unei crime şi condamnarea criminalului s-au bazat în primul rând pe urmele de polen ridicate de pe o mostră de sol:

„O persoană care călătorea pe cursul Dunării a dispărut aproape de Viena, dar cadavrul nu a putut fi găsit. O altă persoană, care ar fi avut motive să îl ucidă, a fost arestată şi acuzată de crimă. Procurorii nu aveau nici o speranŃă de probare a vinovăŃiei fără mărturia suspectului, sau fără cadavru. Pe măsură ce investigaŃia continua, o probă de noroi găsită pe pantofii acuzatului a fost predată spre expertizare unui specialist în palinologie, Wilhelm Klaus de la Universitatea din Viena. Klaus a determinat faptul că proba de noroi conŃinea urme de molid, de salcie şi alte urme de polen, precum şi urme foarte vechi de carii, granule vechi de 20 milioane de ani din era miocen. Numai o mică suprafaŃă de 20 km la nord de Viena de-a lungul Dunării avea solul care să conŃină acest amestec de polen. Când i s-a adus la cunoştinŃă conŃinutul probelor, acuzatul şi-a mărturisit şocat crima şi le-a arătat autorităŃilor zona unde îngropase cadavrul, zonă care coincidea într-adevăr cu cea menŃionată de Klaus”. Pentru a valorifica eficient posibilitătile pe care le oferă sporii şi polenul în procesul de identificare judiciară este necesară înŃelegerea modului de producere, dispersie, colectare şi extragere a polimorfelor din urmele în litigiu şi ridicarea lor. Producerea si dispersarea polenului.

Cunoaşterea modului de producere a polenului şi a sporilor este extrem de importanta în palinologia judiciară. Aceasta deoarece, dacă specialistul ştie care sunt tiparele producerii şi dispersiei polenului şi al sporilor (ploaia de polen) într-o zonă dată, atunci va anticipa combinaŃiile de substanŃe pe care le va găsi în mostrele colectate. Concret, dacă un specialist în palinologie examinează o probă (de exemplu, noroi, sol, haine) despre care crede că provine dintr-o regiune geografică specifică, dar ansamblul de substanŃe de polen şi spori nu este identificat sau cantitatea tipurilor de polen şi spori este neobişnuit de mare, atunci aceste rezultate sugerează că ceva e greşit, în sensul că urmele nu pot proveni din zona presupusă. Într-un exemplu ca acesta se întâlneşte tiparul ieşit din comun care oferă specialistului în palinologie indicii şi îi sugerează că trebuie să caute motivele pentru care mostra este

92 Forensic Palynology in the United States - Vaughn M. Bryant, Jr. Palynology Laboratory Texas A&M University College Station, Texas; - Dallas C. Mildenhall Institute of Geological and Nuclear Sciences Lower Hutt, New Zealand

diferită de tiparul aşteptat. Ca orice detectiv, palinologul trebuie să-şi folosească cunoştinŃele pentru a conexa o mostră specifică de polen unei locaŃii bine stabilite. CunoştinŃele specialistului despre producerea şi dispersarea polenului au un rol însemnat în a-l ajuta să rezolve astfel de probleme. El trebuie să ştie că sunt mai multe metode prin care plantele dispersează polenul şi sporii. Acest aspect este extrem de important, întrucat va explica motivul pentru care polenul unor plante care cresc într-o anumită zonă este descoperit la distanŃe mai mari sau mai mici de arealul lor.

Modurile de răspândire a sporilor şi polenului: a. modul hidrofil, bazat pe transportul apei (cel mai primitiv mod de inserŃie); Foarte multe angiosperme care cresc în întregime scufundate în apă eliberează polenul în apă şi transportă polenul de la anteră la stigmă cu ajutorul curenŃilor de apă. Această metodă de transportare, asemănătoare vântului, se bazează pe întâmplare şi nu are o metodă de polenizare. Din acest motiv aceste plante au un nivel ridicat de productivitate a polenului, fiecare anteră producând mii de granule de polen. Oricum, din moment ce aceste plante produc tipuri de polen formate dintr-un singur perete celulozic, polenul nu este apoape niciodată conservat în sedimentele de pe fundul lacurilor, şi în general oxidează rapid dacă este scoas din apă. Din cauza acestor limite, acest tip de polen are un potenŃial foarte limitat în materie judiciară; b. modul anemofil, prin intermediul vântului, fiind considerată dispersia cea mai eficientă;

O altă categorie de polenizare este aceea făcută cu ajutorul vântului de la plantele anemofile. Acest grup include o categorie largă de producători de polen, cum ar fi gimnospermele, şi un număr semnificativ, dar nu o majoritate, a angiospermelor. Sunt de asemenea incluse în acest grup plantele producătoare de spori cum ar fi fungii şi ferigile Pentru ca polenizarea cu ajutorul vântului este cea mai eficientă şi cea mai veche metodă de dispersare, plantele anemofile trebuie să producă cantităŃi însemnate de polen şi spori şi în acelaşi timp trebuie să producă granule uşoare de polen care să poată fi transportate cu uşurinŃă de curenŃii de aer. Unele specii de plante care polenizează cu ajutorul vântului, cum ar fi canabisul, produc 70000 granule de polen per floare. Atunci când câmpuri întregi de asemenea plante cresc împreună, florile lor pot produce milioane de granule de polen care sunt dispersate zilnic în timpul înfloririi. Astfel, există o probabilitate ridicată ca aceste tipuri de polen să se aşeze sau să se amestece cu orice alt tip din împrejurimi.

Multe dintre plantele care produc granule polenizate cu ajutorul vântului, cum ar fi canabisul, unele ierburi, unele specii de eucalipt, pinul, stejarul, nucul, mesteacănul, aninul sau ulmul conŃin fiecare între 10 000 şi 100 000 de granule de polen.

Din cauza volumului mare de polen produs de către plantele anemofile, aceste tipuri sunt cele mai comune găsite în picăturile de polen din cele mai multe regiuni ale lumii. Ca o consecinŃă, aceste tipuri sunt cel mai des întâlnite în urmele vechi de polen dintr-o anumită regiune şi sunt de asemenea, cele mai comune tipuri analizate în studiile criminalistice.

c. modul entomofil, reprezentat de dispersia prin intermediul insectelor, datorită căruia relaŃia plante – insecte este foarte strânsă.

La o categorie mai largă de plante, numite zoogame, polenizarea depinde de transportul de polen de la antera unei plante la stigma altei plante cu ajutorul unor insecte (albină, viespe, cărăbuş, fluture, furnică), sau cu ajutorul unor animale. Polenul zoogamelor are de obicei o exină subŃire care îl protejează de schimbările de umiditate şi de posibilele abraziuni din timpul trasportului.

Datorită eficienŃei zoogamelor, productivitatea de polen este foarte des scăzută, însă nu la fel de scăzută precum e cea a plantelor autogame. În criminalistică, valoarea granulelor de polen de la plantele zoogame este deosebită din două motive. În primul rând, granulele de polen au cele mai durabile exine. Aceasta înseamnă că polenul se conservă pentru perioade lungi de timp şi prezintă un risc scăzut de distrugere faŃă de granulele de polen dispersate prin alte metode. În al doile rând, polenul zoogamelor se produce în cantităŃi mai mici şi astfel nu prezintă un risc de contaminare ridicat. Acest aspect îmbracă atât aspecte pozitive cât şi negative. E un aspect pozitiv întrucât dacă urmele de polen sunt găsite în interiorul unei probe în litigiu, există un grad ridicat de certitudine că polenul aparŃine acelei zone şi că nu a fost contaminat. E un aspect negativ întrucât este produsă o cantitate aşa de mică de polen încât şansele să fie identificată într-o probă în litigiu sunt reduse.

Viteza de cădere a granulelor de polen Un alt factor care influenŃează dispersia polenului şi determină cantitatea de polen în atmosferă este

reprezentat de viteza cu care granulele de polen cad pe pământ. Granulele de polen de canabis, de anin, de ienupăr şi de mesteacăn sunt foarte mici şi foarte uşoare. Viteza lor normală de cădere este de apoximativ 2cm/s. Pe de altă

parte, polenul de porumb şi de brad este mai mare şi mai greu şi are o viteză de cădere de 15 ori mai rapidă decât polenul plantelor mai uşoare. Folosind numai aceste două exemple ne putem da seama ca aria potenŃială de răspândire a granulelor de polen de porumb şi brad va fi mai mică şi mai restrictivă decât aria de răspândire a granulelor de polen din prima categorie. Din punctul de vedere al studiilor criminalistice, aceasta înseamnă că atunci când într-o urmă în litigiu se găsesc urme de polen de porumb sau de alte plante din aceiaşi categorie, aria de provenienŃă poate fi stabilită cu mai multă precizie.

Colectarea şi extragerea polimorfilor din urmele în litigiu În palinologia judiciară colectarea şi extragerea polenului şi a sporilor îmbracă aspecte critice. Ridicarea

neadecvată a probelor sau contaminarea accidentală a lor vor duce la rezultate distorsionate. Acest lucru nu produce numai dezinformare, dar şi o invalidare a probelor care ar putea fi folositoare în procesul judiciar.

Pentru a ne asigura de validitatea rezultatelor, urmele de polen ar trebui ridicate de un specialist competent, cu solide cunoştinŃe de palinologie ca metodă criminalistică. El va şti ce precauŃii sunt necesare pentru a se asigura că urma rămâne necontaminată pe durata întregului proces de prelevare, ambalare, transport si depozitare, de extragere în condiŃii de laborator a polenului şi de analizare.

Asemeni oricarei probe ridicată din câmpul unei infracŃiuni, este necesar să fie asigurată securitatea probei, pentru ca aceasta să poata fi recunoscută pe tot parcursul procesului judiciar.

Un alt aspect esenŃial privind colectarea şi extragerea urmelor de polen este reprezentat de cantitatea probei disponibilă pentru a fi ridicată, deoarece în foarte multe cazuri este găsită o cantitate foarte mică de praf, noroi. În aceste conditii specialişti în palinologie se confruntă cu câteva probleme în sensul că, pe de o parte nu va avea suficient material pentru analize, iar pe de altă parte, chiar dacă materialul este suficient pentru o analiză, nu va rămâne material pentru un nou test.

Pentru ridicarea urmelor de substanŃă în care se presupune a fi polen, trebuie avute în vedere următoarele trei aspecte:

a. ce tip de materiale trebuie colectate; b. cum şi de către cine trebuie colectate materialele; c. cum trebuie tratate mostrele după ce au fost ridicate. Un aspect foarte important ce trebuie avut în vedere

este acela al asigurării că ustensilele de ridicare a probelor şi recipientele în care se ridică nu trebuie să fie contaminate cu alte urme de polen. Valoarea unei urme de polen va fi compromisă în situaŃia în care nu se respectă aceste condiŃii.

Prezentăm mai jos câteva dintre substanŃele purtătoare de urme de polen şi din care se pot extrage astfel de urme, precum şi suprafeŃele pe care pot fi descoperite urme de polen:

• Solul. ConŃine de regulă însemnate cantităŃi de polen, care pot fi supuse analizei. În cazul săvârşirii unei infracŃiuni pot fi descoperite urme de sol pe îmbrăcămintea sau corpul victimei ori a autorului, pe roŃile unui vehicul, precum şi pe orice obiect folosit în comiterea faptei. De exemplu, solul de pe roŃile unui autovehicul poate confirma prezenŃa acestuia într-o anumită zonă, prin examinarea polenului pe care îl conŃine.

• Praful depus din atmosferă pe diferite suprafeŃe poate conŃine urme însemnate de polen. Spre deosebire de urmele de sol, care presupun un contact direct între un corp în litigiu şi solul transferat pe acest corp, urmele de praf se pot transfera atât prin contact direct cât şi prin simpla depunere pe corpuri de orice fel, ca urmare a gravitaŃiei sau energiei electrostatice.

În ceea ce priveşte suprafeŃele pe care pot fi căutate şi descoperite urme de polen, acestea nu au limită, practic orice corp care s-a aflat într-un mediu cu prezenŃa polenului – de exemplu într-o ploaie de polen - este capabil să reŃină astfel de urme. EsenŃial este dacă această împrejurare are importanŃa din perspectiva faptelor şi împrejurărilor care trebuie lămurite. În ceea ce priveşte modul de ridicare a urmelor de sol şi praf, în care se presupune prezenŃa urmelor de polen, există câteva particularităŃi: - În primul rând instrumentarul folosit trebuie să fie steril, iar specialistul va purta mănuşi de asemenea sterile, pentru a preveni contaminarea sau intercontaminarea probelor şi a distorsiona rezultatele. Dacă urmele sunt uscate pe diferite obiecte pot fi ridicate fie împreună cu obiectul – dacă acest lucru este posibil – fie prin transfer într-un ambalaj steril. După caz, se recomandă folosirea unei pensule fine pentru curăŃarea zonei înaintea ridicării urmei, care va îndepărta posibile contaminări de suprafaŃă, după care se procedează la ridicarea efectivă a urmei. Este de asemenea recomandat să se ridice o cantitate cât mai mare de substanŃă, care să garanteze efectuarea unor analize complete, apreciind că pentru aceasta ar fi necesare cca. 15-30 g.

Ambalarea urmelor ce contin polen se face în recipiente sterile din plastic care se vor sigila pentru a asigura protecŃia împotriva contaminării şi intercontaminării. Recomandăm ambalarea probelor în pungi de polietilena chiar dacă există două potenŃiale aspecte negative. În primul rând, dacă o probă de praf sau noroi este umedă, atunci nu se va putea usca în punga din polietilena. SoluŃia ar fi ca punga să fie deschisă şi substanŃa introdusă într-un cuptor la o temperatură mică până când proba se va usca. Cealaltă alternativă ar fi să se adauge suficient alcool pentru a anihila orice microbi care ar putea distruge proba de polen.

În al doilea rând, pungile din polietilena produc electricitate statică. Atunci când există condiŃii atmosferice secetoase, poate fi dificil de introdus praf într-o pungă de plastic. În această situaŃie proba de praf poate fi introdusă într-un plic curat de hârtie. Apoi plicul se poate sigila şi se poate pune într-o pungă din polietilena. Este totuşi de preferat să nu se folosească plicuri de hârtie întrucât pot conŃine polen încorporat accidental în timpul procesului de fabricare a hârtiei.

În situaŃia în care nu se găseşte suficient praf pentru a fi colectat într-un recipient, atunci se poate încerca colectarea probei de polen cu ajutorul benzii adezive tip scotch.

AtenŃie deosebită trebuie acordată firelor de păr, care pot fi purtătoare de urme de polen. La oameni, pulverizarea diferitelor tipuri de spray fixativ fac suprafaŃa părului lipicioasă şi oferă o mai bună aderare a polenului. Modul de recoltare al polenului din firele de păr este diferit în sensul că acestea pot fi spălate cu detergenŃi şi apă distilată încălzită. Prin acest proces se va îndepărta polenul de pe firele de păr, iar apa rezultată se va depozita, într-un recipient steril închis, şi îngheŃa pentru a întârzia dezvoltarea microbilor. Dacă nu este posibilă îngheŃarea, o metodă alternativă ar fi adăugarea unei cantităŃi de alcool care să împiedice dezvoltarea bacteriilor şi a fungilor. De obicei, dacă soluŃia conŃine aprox. 10 % alcool, va fi suficient pentru a distruge microbii care ar putea dăuna polenului. Nu se recomandă folosirea peroxidului de hidrogen în locul alcoolului pentru că este un oxidant despre care se ştie că dăunează polenului.

Nu trebuie să ne limităm numai la firele de păr omenesc. Fire de păr animal sau fibrele sintetice găsite la faŃa locului, pot fi purtătoare de polen. De asemenea materialele din lână au multe dintre proprietăŃile firelor de păr în ceea ce priveşte acumularea polenului. Polenul din atmosferă se depune constant pe suprafeŃele expuse. Plasele din lână folosite la transportul de produse sunt expuse acumulării de polen din regiunea în care conŃinutul a fost produs şi ambalat. Toate materialele folosite la ambalarea unor produse agricole vor purta urmele de polen specific zonei din care provine produsul. De exemplu, pe suprafaŃa unui sac cu grâu provenind din zona Campiei Baraganului vor fi prezente urme de polen ale florei din care a fost recoltat grâul.

O soluŃie de colectare a polenului este şi folosirea unor aspiratoare, de preferinŃă portabile. Metoda este eficientă în cazul necesităŃii recoltării polenului din Ńesături, unde folosirea benzii adezive este ineficientă şi obiectul nu poate fi ridicat în întregime. Un alt avantaj este reprezentat de faptul că oferă posibilitatea ridicării urmelor de polen din interiorul unor spatii mari sau greu accesibile. Când se foloseşte această metodă este necesar ca sacul de colectare să fie steril, de preferinŃă să fie de unica întrebuinŃare, iar aspiratorul să fie curăŃat foarte bine înainte de fiecare folosire.

Una dintre cele mai folositoare aplicaŃii ale palinologiei judiciare este aceea a căutării şi identificării substanŃelor intezise. Uneori este importantă asocierea unor persoane cu anumite medii în care se află droguri, determinarea dacă drogurile găsite în anumite medii sunt parte dintr-un întreg identificat în altă zonă sau poate fi foarte importantă identificarea locului în care se produc droguri în laboratoare improvizate într-o zonă geografică specifică.

După cum am menŃionat anterior, plantele de marijuana sunt unele dintre cele mai prolifice în producerea de polen. Creşterea, recoltarea şi ambalarea marijuanei se fac în spaŃii largi, deschise în care se află multe alte granule de polen. Chiar dacă plantele de marijuana ar creşte în spaŃii complet închise, tot ar rămâne alte urme de polen decât cele de la marijuana. Amestecul altor granule de polen îngreunează stabilirea cu precizie a zonei geografice în care plantele au fost crescute sau procesate. Oricum,chiar şi în spaŃii închise, plantele de marijuana produc milioane de granule de polen, care se depozitează pe haine, pe mobilierul din încăpere sau se transportă prin intermediul instalaŃiilor de aer condiŃionat şi care pot confirma fără îndoială că plantele au fost crescute sau procesate în acel spaŃiu. Întrucât plantele de marijuana sunt prolifice din punctul de vedere al producerii şi dispersării polenului, ele vor contamina orice suprafaŃă cu care intră în contact.

Sacoşele, coşurile, materilalele de împachetat, vehiculele, articolele de îmbrăcăminte, şi chiar hârtia cu care se prind banii care pot proveni de la tranzacŃii cu droguri, sunt surse potenŃiale de polen care pot fi exploatate din punct de vedere criminalistic. Rezultatele unor astfel de analize pot asocia persoane sau lucruri cu traficul de droguri, pot determina dacă unele cantităŃi de droguri provin sau nu din aceeaşi arie geografică şi pot indica cu precizie locul de origine sau cel în care a fost procesat un anumit drog.

În situaŃia în care avem de-a face cu o infracŃiune de omor, dacă se impune, pot fi ridicate în timpul autopsiei probe de polen din stomac, din intestinele mici şi din colon. Timpul dintre momentul morŃii unei persoane

şi momentul efectuării autopsiei n-ar trebui să afecteze validitatea rezultatelor obŃinute din analiza criminalistică a mostrelor de polen.

Urme de polen trebuie ridicate şi când investigatorii descoperă rămăşiŃe umane, sau numai scheletul. În cazul descoperirii unui schelet uman trebuie ridicate urme de polen de pe stratul subŃire de praf din zona pieptului şi din zona pelviană. Asemenea mostre pot oferi indicii despre perioada anului în care victima a fost îngropată, sau pot conŃine urme de polen care se aflau pe hainele victimei la momentul morŃii. La ridicarea urmelor de polen în timpul autopsiei trebuie avute în vedere măsuri de protecŃie împotriva contaminării urmelor.

O examinare a probelor ridicate din stomacul sau din intestinele unei victime poate oferi o serie de indicii pe care alte examinări nu le-ar putea evidenŃia. După cum s-a menŃionat anterior, polenul din mediul ambiental se aşează pe diverse suprafeŃe. Astfel, este posibil ca unele urme de polen să se afle pe mâncarea sau pe băutura consumate de victimă. În acest caz, polenul din stomac şi din intestine poate oferi informaŃii despre locul în care victima s-a aflat înainte de momentul morŃii. De asemenea, polenul care este încorporat în multe dintre mâncăruri poate furniza informaŃii despre dieta din ultimele zile sau chiar din ultimele săptămâni anterioare morŃii.

Sunt multe alte materiale care pot fi folosite la studiul urmelor de polen. După cum am menŃionat anterior, polenul este una dintre cele mai comune substanŃe care se găsesc în atmosferă şi care se aşează pe aproape orice suprafaŃă şi formează un depozit.

Exemple de alte tipuri de materiale potrivite pentru studiul polenului sunt nenumărate: miere – pentru a localiza zona geografică, fructele uscate, ceaiul, trestia de zahăr, cafeaua – pentru a determina Ńara de origine, monede şi bancnote – pentru a verifica dacă provin din Ńara de origine sau sunt falsuri sau în unele cazuri pentru a verifica dacă au urme de polen de marijuana pe ele, mobilă veche, tutun, filtre de aer.

Ridicarea probelor de referinŃă. De fiecare dată când se ridică urme de polen este esenŃial să se ridice şi probe de referinta ( modele de

comparaŃie). Acestea sunt urme de polen specifice regiunii în care a avut loc infracŃiunea şi sunt folosite de specialiştii în palinologie pentru a forma o bază de date despre ansamblul de urme de polen care se află la o locaŃie dată. După determinarea polenului din probele de referinta se va face o analiză comparativă cu urmele de polen în litigiu ridicate de la locul faptei.

Este greu de stabilit cantitatea de polen model de comparat care trebuie ridicată de la faŃa locului. Cu cât se va ridica şi examina o cantitate mai mare, cu atât informaŃiile despre tipul de polen existent în zonă vor fi mai numeroase şi mai folositoare.

Factorii care Ńin de timp şi de costuri trebuie luaŃi în considerare. O politică prudentă ar fi să se ridice atât de multe mostre model de comparat cât timpul permite, dar analizarea lor să se facă cât mai selectiv.

La ridicarea urmelor de polen model de comparat trebuie avute în vedere câteva criterii. În primul rând, trebuie colectate mostre din spaŃiul cât mai apropiat producerii infracŃiunii, dacă acesta este cunoscut. În al doilea rând, trebuie ridicate mostre adiŃionale din zona limitrofa din jurul producerii infracŃiunii. Dacă zona înconjurătoare conŃine vegetaŃie asemănătoare, atunci trebuie ridicate câteva probe de polen din cele patru puncte cardinale de pe o rază de aproximativ 500 metri. Dacă vegetaŃia este diferită, atunci trebuie ridicată câte o mostră de polen din fiecare tip de vegetaŃie.

Statutul palinologiei judiciare în România. Palinologia judiciară se prezintă ca o tehnică pe care puŃini oameni de ştiinŃă o cunosc şi mult mai puŃini o

utilizează. Foarte puŃine lucruri se cunosc despre palinologie ca ştiinŃă judiciară şi foarte puŃini specialişti sunt in masura să o folosească. Dacă în domeniul geologiei, arheologiei, medicinei, etc., palinologia a fost în centrul atenŃiei unui mare numar de specialişti, în domeniul judiciar nu s-a manifestat foarte mult interes. Rămâne de văzut dacă următorii ani vor acoperi această lipsă pe care, în opinia noastră, sistemul judiciar actual nu şi-o poate permite. Fără pretenŃia de a fi epuizat subiectul, am prezentat câteva opinii şi păreri, referitoare la această nouă ramură a criminalisticii – palinologia judiciara- care aşteaptă să se alinieze la bloc-start-ul luptei contra criminalităŃii. Din nefericire nu ne putem mândri cu foarte multe păreri şi opinii izvorâte din experienŃa proprie, deoarece aşa cum am mai afirmat, domeniul este relativ nou. Personal nu avem cunoştinŃă despre vreun caz de natură judiciară din România în care palinologia să-şi fi adus în mod decisiv aportul. Aşadar, iniŃiativa noastră este în primul rând o sinteză a unor lucrări publicate atât în Ńară cât şi în străinătate, trecute prin filtrul cunoştinŃelor personale şi presărată cu intervenŃii proprii şi recomandări practice, rod al experienŃei de peste 20 de ani în domeniul criminalisticii. Privind retrospectiv la multitudinea cazurilor cercetate în decursul timpului, în care unele aspecte nu puteau fi l ămurite la acea vreme din lipsa unor probe concludente, care astăzi şi-ar găsi răspunsul prin exploatarea urmelor

de polen, ne face să fim încrezători într-un viitor în care palinologia judiciară să se alăture celorlalte domenii ale ştiinŃelor forensic în scopul înfăptuirii actului de justiŃie. Sperăm că această lucrare să stimuleze interesul tuturor criminaliştilor, atât din domeniul investigării locului faptei cât şi din laboratoarele criminalistice, de a aprofunda cercetarea şi de a găsi cele mai eficiente şi performante metode de căutare, descoperire şi analiză a urmelor de polen.

Bibliografie: - Palinologie si Criminalistica; Prof. dr. Leonard Olaru, Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, Societatea

Geologica a Romaniei - Conferinta Nationala a Studentilor Geologi. - Scurt curs universitar adresat studenŃilor FacutaŃii de Geologie şi Geofizică, Universitatea din

Bucuresti. [PDF] URL: mepopa.com/Pdfs/Palinologie.pdf ... - Forensic Palynology in the United States

- Vaughn M. Bryant, Jr. Palynology Laboratory Texas A&M University College Station, Texas; - Dallas C. Mildenhall, Institute of Geological and Nuclear Sciences Lower Hutt, New Zeeland.

DIMENSIUNI PSIHO – GRAFOLOGICE 93 ASUPRA GESTULUI SUICIDAR

Prof. univ. Dr. Tudorel BUTOI psiholog criminalist;

Lect. univ. Radu CONSTANTIN expert criminalist,

membru al SocietăŃii Franceze de Grafologie şi al AsociaŃiei Grafologice Italiene

Act deliberat, voluntar, de autosuprimare a vieŃii şi implicit, de producere a morŃii, sinuciderea reprezintă

una dintre cele mai sensibile şi dramatice probleme sociale ale societăŃilor contemporane. Încărcătura dramatică a actului sinucigaş, sfidarea pe care o aduce instinctului de supravieŃuire, pare să descurajeze orice tendinŃă de raŃionalizare. Este oare sinucigaşul un individ „anormal”, aşa cum, adeseori, înclină să creadă publicul neavizat? Este el un ratat, care şi-a consumat ultima şansă de viaŃă, un învins de propriile sale fantasme existenŃiale, aşa cum încearcă să ne facă să credem filosofii? Reprezintă suicidul un tip de conduită „deviantă”, aşa cum cred criminologii sau psihiatrii?∗

Condamnată de prescripŃiile religioase, de atitudinile opiniei publice şi, nu în ultimă instanŃă, de reglementările legislaŃiilor contemporane, sinuciderea pare, cel puŃin în aparenŃă, un gen de conduită care implică numai individualitatea persoanei şi ale cărei motivaŃii interioare sunt greu de perceput sau descifrat94. Presa semnalează, în mod frecvent, acte de sinucidere, insistând asupra elementului lor senzaŃional, atât de aparte de banalitatea obişnuită a morŃii cotidiene. Într-un sens, actul sinucigaşului concentrează în el un întreg univers de sentimente umane: frustrarea, ura, gelozia, pasiunea morbidă, lezarea demnităŃii, violenŃa proiectată asupra propriului eu, toate se împletesc cu pierderea instinctului primordial al vieŃii, cu răzbunarea pe semenii apropiaŃi dincolo de moarte*.

93 Comunicarea cu acest titlu a fost prezentată la SIMPOZIONUL cu tema „Rolul şi contribuŃia probelor criminalistice şi medico-legale în stabilirea adevărului”, organizat de Inspectoratul General al PoliŃiei Române şi AsociaŃia Criminaliştilor din România, Bucureşti – 2004. ∗ Dr. Sorin M. Rădulescu, DEVIANłĂ, CRIMINALITATE ŞI PATOLOGIE SOCIALĂ, Ed. LUMINA LEX, Bucureşti, 1999, pag. 214 94 Despre sinucidere în general, dar în mod special despre „TendinŃa suicidară în scris” au tratat Prof. dr. docent Andrei Athanasiu şi Radu Constantin în „CARACTEROLOGIE şi GRAFOLOGIE. Eseuri”, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2000, pag. 109-126, Capitolul 3, lucrare ce cu deosebită onoare i-a fost oferită Doamnei Jacqueline Peugeot de către Radu Constantin, cu prilejul întâlnirii la Congresul InternaŃional de Grafologie BOLOGNA 2000, care cu amabilitate a menŃionat-o în „La graphologie” nr. 241/Janvier 2001, pag. 77, pentru care îi mulŃumim pe această cale.

Atitudinea faŃă de propriul „eu”, devine o problemă de „viaŃă şi de moarte” în domenii care îi interesează pe medic, psiholog, psihiatru, sociolog, criminolog, criminalist....95.

Căutarea unor raŃiuni logice, chiar acolo unde raŃionalizarea nu este posibilă, evidenŃiază un evantai extrem de divers şi contradictoriu de motive.

Pentru Albert Camus, chestiunea sinuciderii este extrem de reprezentativă pentru un întreg grup de probleme existenŃiale ale antropologiei filosofice. Suicidul este mai curând o conduită particulară decât o boală propriu-zisă.

EvidenŃele istorice şi datele cercetărilor antropologice indică, totuşi o mare diversitate istorică şi culturală a atitudinilor diferitelor populaŃii şi societăŃi faŃă de sinucidere.

Sinuciderea este un act cu semnificaŃie variabilă şi multiplă. Tocmai de aceea, scriitorul român Anton Holban a considerat-o drept o moarte care nu dovedeşte nimic (acesta este titlul unui roman de-al său). Trebuie precizat că însuşi termenul de sinucidere, care cuprinde în el suficiente echivocuri, nu a fost utilizat, ca atare, decât la mijlocul secolului al XVIII-lea, fiind elaborat, se pare, de către abatele Desfontaines, în „Supplément du dictionnaire de Trévoux (1725)”96. Baldwin o defineşte drept o „crimă intenŃională asupra propriei persoane” (dar intenŃia este greu de demonstrat întotdeauna). În această definiŃie se strecoară, precum se vede, o judecată de valoare sau şi o apreciere juridică („crimă”). Mentalitatea actuală, mai tolerantă (şi deci mai omenească), judecă actul sinuciderii mai puŃin juridic, mai puŃin religios (ca pe un „păcat”); caută să-l explice sociologic şi să-l eticheteze psihologic şi psihiatric.

Este dincolo de orice îndoială că frecvenŃa sinuciderilor este influenŃată de factori social – economici (Emile Durkheim), dar problematica sinuciderii are numeroase aspecte biologice, psihologice şi spirituale.

Există dezechilibre caracteriale care favorizează tentativa. Impulsul va avea motive futile (lipsite de valoare, neserioase), va surprinde prin bruscheŃea actului. La paranoici vom găsi o hipersensibilitate morbidă. Irascibilul, perversul, hiperemotivul, anxiosul reprezintă alte categorii de predispuşi, fiecare predispoziŃie avându-şi „mecanismele” sale.

Un lot masiv este furnizat de către imaturii afectici (prin atitudine „captativă”, prin mare sugestibilitate, prin tendinŃa la imitare, în urma forŃării atenŃiei şi milei, etc.). Există un coeficient personal în ceea ce priveşte gradul de premeditare, alegerea „momentului” şi a modalităŃii de execuŃie (L. Szondi a insistat asupra ultimului aspect în a sa „analiză a destinului” – Schicksalsanalyse).

Mijlocul folosit nu este totdeauna „mijlocul la îndemână”. El este ales şi în raport cu semnificaŃia simbolică a mijlocului, cu valoarea sa de traumatizare asupra „eului” (unii preferă mijloace blânde, nedureroase; alŃii, dimpotrivă, vor să provoace propriului trup şi suflet un maxim de agresiune). Sinuciderea prin spânzurare ar reprezenta, în acest sens, expresia, unei tendinŃe de automutilare; condamnarea la moarte, prin spânzurătoare este considerată – în tradiŃia juridică - o pedeapsă mai gravă decât condamnarea la moarte prin împuşcare, de exemplu. Pelagroşii se sinucid adeseori prin înecare; există oare, o legătură între importanŃa senzaŃiilor de arsură în simptomatologia subiectivă a bolii şi această macabră „preferinŃă”?

Rădăcini infrapsihologice au de multe ori localizarea în timp a gestului disperat (la femei, în perioada de „tensiune premenstruală”, de exemplu). În alegerea mijlocului şi a metodelor (a „structurii” suicidului) contează şi „modelele” culturale (pesimişti celebri, opere literare, stele de cinema, genii literare. Copilul, de exemplu, nu „realizează” ce înseamnă sinuciderea deoarece nu înŃelege prea bine ce înseamnă moartea (copilului şi adolescentului nu le este limpede riscul anihilării ireversibile).

În ce priveşte principalele modalităŃi de sinucidere, acestea sunt extrem de diverse, incluzând intoxicaŃia, otrăvirea, ingestia de medicamente şi alte substanŃe toxice, spânzurarea, strangularea, aruncarea de la înălŃime, aruncarea înaintea vehiculelor aflate în mers (tren, tramvai, maşină, căruŃă, etc.), electrocutarea, asfixierea prin înec cu apă, petrol, gaz aerian, oxid de cărbune, împuşcarea cu arme de foc, tăierea cu arme albe, autolovirea cu obiecte dure (inclusiv secure), incendiere, etc.

Se vorbeşte mult despre sinuciderea tinerilor. Este tragică şi este frecventă. Statisticile arată că, în aceşti ultimi ani, suicidul este principala cauză a mortalităŃii tinerilor de la 15 la 24 de ani. Un deces din zece la această perioadă de vârstă îi este atribuit. Ce se află în spatele tragediei acestor statistici? Pentru ce aceşti tineri vor să moară? 20-30% dintre ei suferă de tulburări mentale grave (stare schizofrenică, sindrom de depersonalizare, depresiune). Dar ceilalŃi? Din cei cu tentative de suicid, ei au explicat gestul lor prin unul sau mai multe motive: dispute cu părinŃii sau bunicii lor, decepŃii sentimentale, eşecuri şcolare, sentiment de abandon provocat de deces sau

95 W. Shakespeare, cel mai mare dramaturg şi poet al Renaşterii engleze a spus: „Cine se sinucide, îşi învinge teama de moarte” 96 Jean-Claude Chernais, Histoire de la violence en Occident de 1800 à nos jours, édition revue et augmente, Paris, Editions Robert Laffont, S.A., 1981, p. 201.

divorŃ al părinŃilor, o şedere la internat sau într-un centru de reeducare sau că îndurau fără încetare critici şi presiuni din partea părinŃilor, familiei, prietenilor.

Interesează de asemenea pentru toate categoriile de sinucigaşi şi indiferent de vârstă, unele „tipuri bine conturate”, în legătură cu situaŃiile patologice net definite. D. Duché deosebeşte sinuciderea melancolicului, a schizofrenicului şi aceea a epilepticului (1964). În ceea ce priveşte sinuciderea epilepticului, o importanŃă practică pare să aibă nu atât sinuciderea survenită în timpul unei crize sau a unei echivalenŃe, cât sinuciderea – reacŃie – ripostă la boală. Stările depresive reacŃionale la o boală incurabilă, la o dizgraŃie fizică (de altfel aspectul privind partea fizică ca imperfecŃiune a devenit de domeniul patologicului, maladia definindu-se Dismorfofobie = Body Disarmonic Disorder sau „sindromul urâŃeniei imaginate”, boală care a fost descoperită de psihologul italian Enrique Morselli în anul 1886) nu sunt, în principiu, deosebite de cele care apar în legătură cu problemele sexuale, cu decepŃiile sentimentale (în sensul cel mai larg al cuvântului), cu conflictele familiale sau de altă natură.

După evidenŃierea acestor câtorva date privind sinuciderea, arătăm că în România, datorită datelor pe care ni le-a pus la dispoziŃie Dl. Prof. univ. dr. Dan Dermengiu – Directorul Institutului NaŃional de Medicină Legală „Mina Minovici” 97, la nivelul anului 2003 sinuciderile (reprezentând 30% din totalul morŃilor violente) au înregistrat 3481 de cazuri, adică mai multe victime decât au generat accidentele rutiere şi omuciderile luate la un loc.

ModalităŃile de sinucidere cele mai frecvent folosite au fost: spânzurare (70%), precipitare (9%), intoxicaŃie voluntară (8%).

Analizând incidenŃa regională a sinuciderilor raportate la 100 000 locuitori (media naŃională – 15,9 sinucideri/100 000 locuitori/an), constatăm în acest top tragic că există zone cu o incidenŃă inexplicabil de mare a sinuciderilor: Dolj – 32,12; Harghita - 32,6; Covasna – 32 cazuri/100 000 locuitori/an. În alte zone ale Ńării incidenŃa sinuciderilor este mult sub media naŃională: Alba - 6,6; Caraş-Severin – 6,25 cazuri/100 000 locuitori/an. O constatare clasică şi valabilă pe toate meridianele o reprezintă preponderenŃa sinuciderilor în cadrul sexului masculin (80% din cazuri). Cele mai multe sinucideri s-au înregistrat în grupele de vârstă: 41-50 ani (23%), 51-60, între 15 şi 17% fiecare, arată Domnul Prof. Univ. Dr. Dan Dermengiu.

De un remarcabil interes este examenul grafologic98, întrucât scrierea revelează pentru cine ştie să o descifreze personalitatea autorului ei.

S-a pus deci şi problema dacă studiul scrierii poate să ne ofere date semnificative asupra personalităŃii sinucigaşilor, să deceleze anumite anomalii ale ei.

Grafologul este rar consultat asupra riscului eventual de sinucidere la un scriptor dat. Mai adesea i se arătau documente scrise de către o persoană care s-a sinucis sau care a făcut o tentativă, cerându-i-se, dacă este posibil, să regăsească a posteriori indici care ar fi putut atrage atenŃia.

Desigur nu se pot trage concluzii categorice din punct de vedere grafologic într-o problemă atât de vastă întrucât se poate sinucide, repetăm, la orice vârstă şi dintr-o infinitate de motive.

Studiul scrierii permite să se vadă unde dinamismul psihic a fost perturbat – în cazul tulburărilor psihologice, dar nu se poate prevedea trecerea la act. Scrierea sinucigaşilor nu este obligatoriu patologică (doar în anumite cazuri), dar ea este expresia unui dezechilibru, a unei lupte inegale între energia vitală şi obstacolele sau agresiunile lumii înconjurătoare, existând o corelaŃie între dezadaptare şi riscul de autodistrucŃie.

Grafologul trebuie să Ńină seama de circumstanŃele particulare ale fiecărui caz în studiul pe care îl face. Şi acum vom prezenta dou[ studii psiho-grafologice ale unor cazuri de suicid care au avut ca modalităŃi de

realizare ingestia de medicamente şi aruncarea de la înălŃime. Primul caz de suicid a survenit în data luna aprilie 2004 prin ingestie de medicamente.

ISTORIC

CodruŃa D. este găsită în dormitorul ei, moartă, de către mama sa într-una din dimineŃile lunii aprilie.

Constatarea medico-legală a stabilit că moartea s-a produs ca urmare a ingestiei de medicamente (un flacon de diazepam) în seara dinaintea decesului. CodruŃa D. provine dintr-o familie modestă (tatăl – şofer, mama – funcŃionară poştă). Nu mai are alŃi fraŃi. Locuieşte împreună cu familia şi este în ultimul an de liceu. Este deosebit de atrasă de literatură, cu precădere către poezie, şi urmare şi talentului cu care era înzestrată scrie versuri, care însă unele au titluri ce se vor a fi premoniŃie

97 Prin intermediul Revistei „CRIMINALISTICA” nr. 4/2004 sub titlul „Medicina legală în anul 2003”, pentru care îi mulŃumim pe această cale 98 Prof. dr. docent Andrei Athanasiu şi Radu Constantin, op. cit., pag. 114, cu trimitere la „TRATAT de GRAFOLOGIE. Cunoaşterea personalităŃii prin scris”, Ed. HUMANITAS, Bucureşti 1996, pag. 18-21 a Prof. dr. docent Andrei Athanasiu.

(?) cum sunt: „Marea...când voi muri/marea mă va plânge/şi lumea/mă va îngropa”, sau „Sicriele...un sicriu s-a apropiat de mine/dar era gol/m-am aplecat să-l văd mai bine/şi în tot acest timp mă întrebam/de ce e gol/brusc, am înŃeles/era sicriul meu”. Trebuie menŃionat că atmosfera din familie era cu frecvente certuri, ajungându-se deseori la bătăi din partea tatălui asupra mamei, fapt pentru care ulterior lunii aprilie părinŃii au divorŃat. Colegii spun despre CodruŃa D. că era o fire liniştită, îşi petrecea vacanŃele la Ńară la bunici şi avea un prieten din clasă cu care avea relaŃii la nivel de colegi. PORTRET PSIHO-GRAFOLOGIC

asupra scrierii CodruŃei D. Fig. 1 – Scriere arcadiformă, dar şi cu situaŃii de ghirlandă, caligrafică (dar şi cu câteva litere în formă de tipar „b”, „r” sau „s”), cu legătură în ghirlandă, de dimensiune medie, cu depasantele inferioare prelungite, răsturnată, cu rândurile şerpuitoare (ondulate), regresivă (sinistrogiră), apăsată, profundă, reliefată, executată cu viteză medie, egală (regulată), grupată, cu posibilităŃi de legată şi chiar de combinată, ordonată, clară, concentrată, îngrijită, sinistromarginată, disproporŃionată (semnul diacritic la „ă”, sedila la „Ń”, mult amplificate), semnătura cu dimensiunea superioară textului.

Fig. 2 – Scrierea aceleiaşi C.D.

Persoană cu activitate interiorizată cu o prelungire rezonantă a impresiilor. Este o fiinŃă care ordonează în ea însăşi toate unduirile vieŃii sale sufleteşti. Aceasta o face să fie dependentă

de trecutul său, de impresiile primite, de amintirile sale. Este (era) predominant o introvertită, adică cu tendinŃă de închidere în sine, se ascundea, trăgea „obloanele”. Când viaŃa o silea să iasă din „vizuină”, ea păşea sfioasă şi circumspectă, cercetând orizontul; deci o

concentrare şi refugiere în sine însăşi, cu frământări interioare şi chiar cu obsesii. Avea însă şi posibilităŃi de exteriorizare. În raporturile sale cu ceilalŃi, avea în genere o oarecare barieră de rezervă, acŃionând cu prudenŃă şi

reflexiune.Această atitudine retractată provenea dintr-un instinct de apărare prin care fata se proteja de eşecuri, de frustrări, de anumite emoŃii care ar fi fost dureroase pentru propriul Eu.

În acest fel prin predestinarea unei sensibilităŃi şi ingenuităŃi de simŃire, afânate şi printr-o hipersensibilitate a stării sufleteşti, i-a creat un climat de dramă interioară.

Interiorizarea fiind nota sa cheie, persoana îşi ascundea tandreŃea, care, pe de altă parte, era limitată la câteva persoane, ea făcând o selectare nu numai în privinŃa oamenilor ci şi a obiectelor şi ideilor.

Nu s-a lăsat antrenată de senzualitate, reuşind să-şi canalizeze tendinŃele sale instinctive, energia sa vitală mai ales către creaŃia poetică.

O inteligentă observatoare şi reflectată, care nu s-a limitat numai a culege fapte şi a le clasa, dar a simŃit nevoia de a interveni în lucruri şi fapte. Spirit vigilent şi perspicace dispusă a nu evalua lucrurile înainte de a fi văzut latura lor esenŃială.

Scrupuloasă şi meticuloasă, asimila faptele sistemului său propriu de gândire, posedând în acelaşi timp un remarcabil simŃ al responsabilităŃii. Adică de a achiziŃiona şi conserva tot ceea ce o interesa, având o dorinŃă de perfecŃionare pe un fond de seriozitate, având o remarcabilă capacitate mentală, cu siguranŃă şi fermitate în dorinŃe, rezoluŃii, opinii.

În rezumat, o pasionată, o ambiŃioasă care-şi realiza ideile şi care îşi menŃinea constant personalitatea sa (deja bine formată) într-o stare de tensiune şi care arăta în muncă seriozitate şi perseverenŃă.

Pe scurt, o persoană foarte dotată, aspirând să-şi arate „clasa” în tot ceea ce făcea. Dar sunt elemente (tendinŃe obsesive, aplecare spre aspecte sumbre, introversiune marcată) a căror existenŃă sugerează că se putea ajunge în timp la o perturbare a personalităŃii, de o gravitate care a dus la începutul anului 2004 la sinucidere, prin ingestie de medicamente.

Al doilea caz de suicid priveşte moartea omului de afaceri român Mihail Erbaşu, întâmplare care a Ńinut prima pagină a unor cotidiane multe zile la rând, dar şi între primele de la ştirile radio şi TV.

ISTORIC

În dimineaŃa zilei de luni 21 iunie 2004, omul de afaceri român Mihail Erbaşu de 62 de ani, a fost găsit mort în piscina vilei sale de la Snagov. Moartea omului de afaceri a surprins lumea business-ului românesc, şi nu numai, cunoscut de apropiaŃi ca un om dinamic, optimist, plin de viaŃă. Dar, tot dintre cei apropiaŃi lui Mihail Erbaşu spun că celebrul constructor avea o stare depresivă în ultima perioadă, părea preocupat de ceva. Problema legată de lipsa unei sume mari de bani cash era, de asemenea, cunoscută, ca şi imposibilitatea de a o găsi. Pe de altă parte, au existat voci din apropierea familiei care susŃin că între el şi familie, era o stare tensionată. Citându-i pe psihiatri, la acesta a existat un episod depresiv care s-a declanşat brusc la un individ care până cu puŃin timp înainte s-a comportat normal, ba chiar a fost jovial.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie – SecŃia de Urmărire Penală şi Criminalistică, în urma cercetării cauzei morŃii a stabilit că sus-numitul s-a sinucis prin aruncarea de la înălŃime. În timpul activităŃii de cercetare acelaşi Parchet a dispus şi efectuarea unei expertize grafologice asupra a două file (7 şi 8) din scrisoarea lăsată familiei de sinucigaş, studiu pe care îl prezentăm mai jos:

STUDIU GRAFOLOGIC

asupra scrierii intitulate: „Caracterul vostru de oameni cinstiŃi...”, aparŃinând lui Mihail Erba şu de 62 de ani.

Aşa cum se poate observa pe Planşa nr. 1, textul reprezentând paginile 7 şi 8 al unei scrisori, este redactat cu

o scriere mare (1), disproporŃionată (2), cu predominenŃa zonei mediane, inegală (coeziune, direcŃie, dimensiune) (3), dezordonată, semiunghiulară (4), laxă, ezitantă, sinuoasă (5), spaŃială (intervale foarte mari între cuvinte, dar şi între rânduri) (6), nearmonioasă, încetinită, regresivă (7), predominant juxtapusă (tocată) (8), rigidă, ritm perturbat: ritm de bază (Grundrhytmus) slab, ritm de structurare a formei modificat (forme nesigure, discordante) (9).

De asemenea se mai poate observa că scrierea prin care s-a redactat textul intitulat mai sus, prezintă trunchieri ale cuvintelor (scriere trunchiată), adică sunt cuvinte neterminate, fără sfârşit („ ştiŃ” în loc de „ştiŃi” – rândul 5 de sus, pagina 7, „hotărâr” în loc de „hotărâre” – rândul 10 de sus, pagina 7, „fin” în loc de „fiind” – rândul 10 de sus, pagina 7), precum şi lapsuri (tendinŃa mai mult sau mai puŃin sporadică, de a face greşeli prin înlocuirea unei litere cu alta, cum avem la cuvântul „viaŃi” în loc de „viaŃă” - rândul 15 de sus, pagina 8, sau prin absenŃa unor litere din cadrul cuvintelor cum sunt: „petru” în loc de „pentru” – rândurile 7 şi 8 de sus, pagina 7, „todeauna” în loc de „totdeauna” – rândul 8 de sus, pagina 7, „Iubesc” pe voi...în loc de „Vă iubesc...” – rândul 16 de sus, pagina 7, „învince” în loc de „învinge” – rândul 13 de sus, pagina 7), în literatura de specialitate ele numindu-se „lapsus calami”99.

Interpretare : semne nete de dezechilibru a personalităŃii, sentiment de nesiguranŃă auto-estimativă. Incapacitate a subiectului de a acŃiona sau reacŃiona în faŃa unor obstacole. Dificultatea de manifestare psiho-motrice relevează un conflict între intenŃia persoanei şi o anumită forŃă interioară sau exterioară care îi împiedică posibilitatea de comunicare. Subiectul resimte în forul său interior o oscilaŃie între angoasă şi dorinŃă, între impulsiune şi teamă, adică o stare de ambivalenŃă (sau ambivert al lui Jung).

Se vădeşte o stare de dispersiune lăuntrică, de instabilitate şi dereglare a personalităŃii. Trăirea sa sufletească şi comportarea în momentul redactării celor două pagini 7 şi 8, sunt contrastante cu

structura lui temperamental–caracterială. Cu alte cuvinte este o lipsă de adiacenŃă, o divergenŃă între stilul lui general de viaŃă şi ultima lui manifestare, care este o expresie a unei incoerenŃe interioare.

Din studierea comparativă a paginilor scrise 7 şi 8 şi a celor dinainte (Planşa nr. 2) din 21 iunie 2004, putem spune că el era nativ un tip temperamental – predominant sanguin (puternic, echilibrat, mobil), căruia îi corespunde un anumit fel de a se insera în lume: sociabil, vorbăreŃ, cordial, vioi, vesel, organizator.

Analiza scrisului în cazul nostru arată că acest tip sanguin prezenta între altele semne nete grafice, de tonicitate şi optimism (scriere ascendentă ş.a. cum se poate vedea pe Planşa nr. 2) în comparaŃie cu scrierea lăsată pe paginile 7 şi 8 – de depresiune şi incoordonare.

Aceasta ne face să credem că în cazul nostru nu este o simplă perturbare psiho-emoŃională, ci o zguduire – adică o alteraŃie intensă şi profundă a întregii personalităŃi.

99 „lapsus calami”, căruia i se spune „scăpare din condei” sau din „fuga condei-ului”, S. Freud, „Zur Psychopathologie des Alltagslebens”, citat de Prof. dr. docent Andrei Athanasiu în „Scris şi personalitate”, Ed. ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1970, pag. 112.

Această scriere cu modificările survenite brusc, ne trimite către un sindrom100 de dezorientare, un sindrom vădind o lipsă de contact şi de comunicare cu nesiguranŃă şi izolare, un tablou de anxietate şi de încordare mentală, un ansamblu de sărăcire afectivă, devitalizat, manifestări care au apărut la un individ cu o constituŃie robustă, tonică, având un fond nativ temperamental predominant–sanguin (puternic, echilibrat, mobil).

ASCULTAREA ÎNVINUITULUI SAU INCULPATULUI ÎN CAZUL INFRAC łIUNII DE NERESPECTARE A

REGIMULUI ARMELOR ŞI MUNI łIILOR

drd. NICOLAE GROFU Lector univ. – Academia de PoliŃie „Al. I. Cuza”

Rezumat Studiul abordează, din perspectivă procesual penală şi criminalistică, activitatea de ascultare a învinuitului

sau inculpatului în cazul infracŃiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniŃiilor. Principalele aspecte tratate constau în: prezentarea activităŃilor pregătitoare în vederea ascultării

învinuitului sau inculpatului; predicŃia privind personalitatea autorului unei infracŃiuni care implică o armă de foc; ascultarea propriu-zisă a învinuitului sau inculpatului; procedeele tactice de ascultare; fixarea rezultatelor ascultării învinuitului sau inculpatului şi verificarea declaraŃiilor învinuitului sau inculpatului

Cuvinte cheie: ascultare, declaraŃie, învinuit, inculpat, verificarea declaraŃiei Legea procesual penală a înscris declaraŃiile învinuitului sau inculpatului în rândul mijloacelor de probă,

deoarece acesta cunoaşte cel mai bine împrejurările în care a fost săvârşită infracŃiunea. DeclaraŃiile judiciare ale învinuitului sau inculpatului constituie unul din mijloacele de probă prevăzute de lege prin care se constată elemente ce pot servi ca probă în procesul penal, având o dublă funcŃionalitate: pe de o parte, furnizează elemente necesare aflării adevărului, iar, pe de altă parte, constituie prima modalitate prin care persoana acuzată îşi exercită dreptul la apărare101. DeclaraŃiile persoanei care devine ulterior învinuit sau inculpat într-un proces penal, formulate într-un cadru extrajudiciar pot ajunge la cunoştinŃa organelor judiciare, însă prin alte mijloace de probă102.

DeclaraŃiile nu constituie o obligaŃie, ci un drept al învinuitului sau inculpatului, care nu trebuie să-şi dovedească nevinovăŃia, sarcina administrării probelor revenind organelor judiciare. Refuzul de a da declaraŃia nu poate servi ca o dovadă a vinovăŃiei; în acelaşi timp însă, această posibilitate nu eliberează persoana bănuitului de a se prezenta la citarea de către organele de urmărire penală.103

Înainte de a începe ascultarea învinuitului sau inculpatului, organul de urmărire penală trebuie să pregătească această activitate în sensul că va studia materialele existente în dosarul cauzei, va realiza o cunoaştere a învinuitului sau inculpatului, va întocmi planul de ascultare şi va asigura condiŃiile materiale în care urmează să se desfăşoare ascultarea. Pentru ca învinuitul sau inculpatul să fie prezent în vederea realizării activităŃii, organul de urmărire penală trebuie să realizeze citarea acestuia, iar în caz de neprezentare va dispune aducerea sa în baza mandatului de aducere. Dacă refuză să se supună mandatului sau fuge în timpul executării mandatului, învinuitul sau inculpatul poate fi constrâns şi determinat, la nevoie chiar manu militari, să fie adus în faŃa organului de urmărire penală care a emis mandatul.104 Se impune să facem menŃiunea că este permisă folosirea forŃei în măsura în care nu sunt încălcate alte drepturi fundamentale ale persoanei, cum este cel la inviolabilitatea domiciliului; pentru punerea în executare a mandatului de aducere în această din urmă situaŃie, este necesară şi autorizaŃia de percheziŃie pentru a putea pătrunde în locuinŃă acestuia.

100 sindrom: ansamblu semnificativ de simptome frecvent observate împreună, care apar unite între ele prin legături interioare şi care au un substrat fiziopatologic comun. Sindromul nu caracterizează o singură afecŃiune patologică şi are cauze variate, dar poate traduce un anumit mecanism de producere a tabloului clinic (conform Prof. dr. docent Andrei Athanasiu, Radu Constantin – TendinŃa suicidară în scris – în „CARACTEROLOGIE şi GRAFOLOGIE. Eseuri”, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2000, pag. 109-126). 101 A se vedea, N. Volonciu, A. Barbu, Codul de procedură penală comentat. Art. 62-135. Probele şi mijloacele de probă, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2007, p. 29. 102 A se vedea, Gr. Theodoru, Tratat de drept procesual penal, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2007, p. 362. 103 A se vedea, I. Dolea, D. Roman ş.a., Drept procesual penal, Editura Cartier juridic, Chişinău, 2005, pp. 282-283. 104 A se vedea, G. Potrivitu, DiscuŃii în legătură cu mandatul de aducere, în „Dreptul” nr. 2/2006, pp. 209-212.

Pentru alegerea celei mai bune tactici de ascultare, se impune, pe lângă cunoaşterea concretă a faptelor săvârşite de învinuit sau inculpat, şi cunoaşterea personalităŃii acestuia. Organele de urmărire penală au posibilităŃi multiple pentru cunoaşterea personalităŃii învinuitului sau inculpatului, atât pe cale indirectă105, cât şi pe cale directă106. FaŃă de aceste activităŃi considerate clasice, în literatura de specialitate107 s-a avansat ideea unei simbioze între caracteristicile armei şi personalitatea învinuitului sau inculpatului. S-a încercat să se realizeze o activitate de profiler psihologic, tocmai pentru a se face o predicŃie privind personalitatea autorului unei infracŃiuni care implică o armă de foc.

Ca şi modul de a ne aranja mobila, de a sorta culorile, de a ne îmbrăca sau de a cumpăra bunuri după gust, educaŃia noastră, cultura, evoluŃia modei, câmpurile noastre de interes sau puterea noastră de cumpărare, caracteristicile unei arme de mână pot releva anumite trăsături de personalitate ale persoanei care a ales un anumit model în favoarea altuia. Cu atât mai mult cu cât, în ultimii ani, sutele de modele care există pe piaŃă au toate avantajele şi inconvenientele pe care numai cumpărătorul va şti să le departajeze în funcŃie de intenŃiile sale cele mai secrete şi pe care doar el, în aparenŃă, le cunoaşte.

DorinŃa unei persoane de a ucide poate într-adevăr fi revelată de calităŃile extrinseci ale armei, ca atracŃia aproape magică exercitată asupra potenŃialului său de violenŃă în stare latentă atunci când caută să-şi procure o armă de mână, legal sau nu.

A fi deŃinător al unui obiect, capabil să omoare imediat, procură o bucurie extremă şi o siguranŃă care merge mână în mână cu o putere de distrugere, o putere şi o capacitate mai mult sau mai puŃin conştientă de a devansa ireversibilul. În cazul care ne interesează, pulsiunile şi instinctele persoanei se interferează mereu între ele. AtracŃia pe care o exercită arma în mâna agresorului poate servi drept catharsis şi defulare.

Desigur că alegerea armei depinde de disponibilitatea ei pe piaŃă, dar făptuitorul va putea întotdeauna să aleagă cel puŃin între două modele. Ceea ce ne interesează aici este exact modelul care va reŃine atenŃia acestuia.

Într-o primă etapă, forma însăşi a unui pistol sau a unui revolver este expresia a numeroase simboluri interpretative care pot susŃine o conotaŃie sexuală şi mai marcantă la făptuitor şi care dau posibilitatea, drept urmare, să ne conducă la identificarea anumitor pulsiuni, materializate prin intermediul armei (raport între formă şi culori).

Forma Ńevii denotă, în acelaşi timp, rigiditatea, direcŃia dată de ghinturile ei şi autoritatea orificiului care nu lasă loc decât la două consecinŃe posibile vizavi de victimă: reŃinerea sau acŃiunea imediată, brutală, fără ieşire ori posibilitate de întoarcere.

Simbol al puterii, Ńeava armei este cea care conferă sau nu posesorului puterea absolută de a-şi omorî victima. Lungimea Ńevii şi calibrul ei pot să-l lini ştească pe agresor. Este vorba de o adevărată fuziune între lungimea metalului de formă cilindrică şi imaginea deŃinătorului în raport cu victima, mai ales atunci când aceasta este lipsită de aceleaşi atribute. În cazurile de sinucidere, Ńeava simbolizează întoarcerea agresivităŃii împotriva propriei persoane. Bazându-se în întregime pe obiect, individul nu mai este decât una cu arma (sacralizare a instinctului de moarte).

Adaptându-se formei mâinii, patul sau mânerul trebuie să asigure un confort imediat care va determina adesea alegerea unui anumit model independent de performanŃele lui. Din plastic sau din lemn lăcuit, se înrudeşte cu un semn al autosuficienŃei, aceea a morŃii, cu braŃul întins sau uşor îndoit.

Trăgaciul serveşte ca element de legătură între armă şi voinŃa ucigaşului de a-şi omorî victima. CâŃiva milimetri între viaŃă şi moarte. Aproape că am putea vorbi aici de plăcerea expulzării proiectilului. Trăgaciul reprezintă locul de ruptură între decizia de a săvârşi actul şi stimulul său.

Proiectilul este subordonat intenŃiei trăgătorului în funcŃie de precizie, de coeficientul de perforare, de penetrare sau de puterea sa de şoc.

La aceste caracteristici se adaugă estetica armei, senzualitatea formelor, curburilor sale, răceala componentelor ei, culorile (albastră, fosfatată, de metal mâzgălit, lustruit sau cromat pentru piesele metalice); de plastic, de lemn lăcuit, de metal cu striaŃii sau de sidef pentru pat, precum şi mirosul foarte deosebit al prafului, al uleiului şi al metalului (la rece sau încălzit în timpul tirului), toate adăugate zgomotului detunăturii, reculului, etuiului care trebuie să fie confortabil, practic, sigur, discret, permiŃând o înşfăcare rapidă a armei. ImaginaŃia trăgătorului le regrupează pe toate, inconştient, în funcŃie de principiul imitaŃiei, de experienŃa, de cunoştinŃele sale şi de obiectivul pe care-l are de atins.

Ca şi în cazul multor altor obiecte care exercită o adevărată atracŃie asupra omului, preŃul este rar luat în considerare la cumpărarea unei arme, mai ales când intervin forŃa, distincŃia, respectul, superioritatea faŃă de

105 Spre exemplu, investigaŃii efectuate cu privire la persoana sa, acte premergătoare, cercetare la faŃa locului, verificări la cazierul judiciar şi evidenŃa operativă, studierea unor înscrisuri emanate de la învinuit sau inculpat. 106 Sunt avute în vedere efectuarea percheziŃiei, aplicarea sechestrului, reŃinerea sau arestarea. 107 A se vedea, Ph. Bensimon, Caracteristicile armelor de mână şi trăsăturile de personalitate ale ucigaşului, în „Criminalistica” nr. 3/2001, pp. 17-19.

altul, dominarea şi, eventual, distrugerea lui. Obiectul fiind învestit cu puteri înainte chiar de a fi perceput, văzut şi cumpărat, aspectul mercantil primează rar în faŃa magiei simŃurilor.

Exceptând crima pasională şi intra-familială, care se caracterizează adesea prin banalitatea armei folosite, minoritatea de delincvenŃi sexuali sau de spărgători care, ocazional, îşi pot omorî victima de frică să nu fie denunŃaŃi, precum şi grupurile teroriste şi sectele ale căror slogane politice şi misticism sunt preponderente, la calităŃile şi acapararea fantasmagorică a armelor, agresorii care pot să se identifice cu armele de mână pot fi grupaŃi în patru categorii:

- Cei care aparŃin crimei organizate (care au unul sau mai multe omoruri la activ); - Ucigaşii în serie, cu sau fără mobil utilitar (agresiune sexuală, viol); - Asasinii în masă, deseori doborâŃi de forŃele de ordine chiar la locul delictului (unii se sinucid în

minutele următoare masacrului); - Cei care aparŃin unor grupe paramilitare (câteodată manipulaŃi în scopuri teroriste). Caracteristic primei grupe, modul în care asasinii folosesc arma denotă adesea o voinŃă calculată de a-şi

ucide victima. Pe lângă faptul de a folosi o armă de calibru mare care conferă siguranŃa că omoară, asasinul poate trage de aproape asupra victimei (în general în cap sau în faŃă). Acest aspect subliniază hotărârea ucigaşului nu numai de a-şi omorî victima, ci şi de a o desfigura pentru a servi drept avertisment sau exemplu în anturajul său.

Ca să fie siguri de reuşita acŃiunii lor, cea mai mare parte va prefera, într-adevăr, să utilizeze o armă de calibru mare (Magnum 44, armă automată sau puşcă de vânătoare cu Ńeava ghintuită), care va ciopârŃi partea atinsă decât să folosească un calibru cu viteză mare, care va trece prin victimă cu precizie, dar al cărui rezultat este mai puŃin spectaculos.

Această preferinŃă este cu atât mai evidentă cu cât un mare număr dintre ei ignoră felul în care acestea funcŃionează şi au puŃină experienŃă în ceea ce priveşte tirul la distanŃă (oricare ar fi reprezentarea cinematografică pe care suntem obişnuiŃi să o vedem).

Acest aspect psihologic al mărimii calibrului folosit, care sporeşte considerabil reculul armei, poate fi foarte interesant relativ la modul de operare şi la morfologia agresorului, membru al bandelor de crimă organizată. Notăm că cea mai mare parte a armatelor din lume a renunŃat la folosirea armelor de calibru mare şi nu mai utilizează decât cartuşe de tip 5,56 mm, mult mai performante în termeni de viteză iniŃială, reducând greutatea şi mărimea muniŃiilor. Asasinul plătit, care-şi alege singur modelul de armă, va opta pentru una uşoară şi frumoasă în acelaşi timp, chiar dacă va trebui să se debaraseze de ea după ce-şi elimină victima.

Pentru cea de-a doua grupă, cea a ucigaşilor în serie, caracteristicile unei arme de foc oferă nu numai posibilitatea de a anticipa moartea păstrând o anumită distanŃă faŃă de victima aleasă, ci şi siguranŃa instantanee că aceasta a murit. Există, deci, o corelaŃie marcantă între punerea în aplicare şi alegerea armei fetişe, căci, ca şi fotografiile victimelor lor torturate, bucăŃile anatomice prelevate sau orice alt obiect care a aparŃinut acestora, aceşti predatori ieşiŃi din comun îşi pot păstra armele renunŃând la ele doar în ultima clipă. Este o înclinaŃie tipică asasinilor în serie de a se supraestima şi de a sfida mereu forŃele de ordine. Este vorba, fără îndoială, de categoria care, împreună cu ucigaşii în masă, se va identifica cel mai mult cu caracteristicile armelor de mână şi cu conotaŃia sexuală pe care le-o vor da. Sentimentul de inferioritate deseori resimŃit de asasinul în serie, poate fi compensat, ce-i drept, de atracŃia armei, atracŃie care îi vindecă narcisismul rănit.

În ceea ce priveşte cea de-a treia categorie, avem deseori de-a face cu foşti militari inapŃi pentru viaŃa civilă, alcoolici în anumite cazuri, depresivi şi căzuŃi pradă unor complexe delirante de persecuŃie. Preferând să trăiască la distanŃă, mai mulŃi chiar s-au retras din viaŃa socială activă. În discursul lor invocă sentimentele de frică şi ură, alimentate de o întreagă literatură, şi propovăduiesc utilizarea armelor.

Punerea în aplicare este îndelung premeditată, apoi, dintr-o mulŃime de motive, amânată pe mai târziu. Ucigaşii în masă au capacitatea de a intra într-adevăr în transă; uciderea corespunde unui act de război. Unii dintre aceştia s-au aprovizionat cu apă, hrană şi mai multe sute de muniŃii pentru a rezista în caz de contra-atac al poliŃiştilor.

Ucigaşii în masă se identifică cel mai bine cu armele de foc şi au, de asemenea, mai multe cunoştinŃe decât amatorii. Ucigaşul în masă simte o adevărată fascinaŃie morbidă faŃă de arme şi o compensare prin posesia obiectului mortal şi a puterilor care-i sunt atribuite. Armele alese sunt modele militare sau care au un profil paramilitar. Aspectul tehnic joacă un rol primordial, pentru că susŃine o mai mare letalitate a armei.

Pentru cea de-a patra categorie, nu este vorba de un singur individ care operează pe cont propriu, ci de mai multe persoane aflate sub comanda unui şef, mimând atitudini pseudo-militare privitoare la organizare, ierarhizare sau disciplină, hrănindu-se cu credinŃe pline de ură. ExecutanŃii folosiŃi de aceste mici grupări extremiste aparŃin, adesea, mişcărilor de extremă dreaptă. Este vorba de indivizi în căutarea unei identităŃi în doctrinele bazate pe valori patriotice şi pseudo-militare: sângele şi pământul simbolizate de drapele sau insigne; virilitatea atribuită uniformei; mitologia cuceririlor reale sau imaginare; şi apoi aspectul sexual al violului şi supunerii prin forŃă. Mai

mulŃi dintre ei prezintă tulburări de personalitate. o homosexualitate latentă şi trăsături ale paranoiei, compensate de aspectul sexual pe care-l dau armelor lor.

Cu un coeficient de inteligenŃă scăzut, aceşti ucigaşi mărturisesc destul de uşor; aceasta, cu atât mai mult cu cât actul este rezultatul unei îndoctrinări de tip primar.

Ascultarea învinuitului sau inculpatului se desfăşoară cu respectarea etapelor ascultării (verificarea identităŃii învinuitului sau inculpatului şi discuŃii prealabile; ascultarea relatării libere; ascultarea dirijată) şi urmează regulile de procedură penală şi de tactică criminalistică stabilite în literatura de specialitate108.

Obligatorie, în cazul ascultării învinuitului sau inculpatului, este aducerea la cunoştinŃă a învinuirii şi a faptului că poate fi asistat de un apărător. Aceste menŃiuni se fac înainte de relatarea liberă a învinuitului sau inculpatului şi se consemnează într-un proces verbal, în care se vor specifica:

- data şi locul întocmirii; - gradul, numele şi prenumele lucrătorului, precum şi unitatea din care face parte; - obiectul cauzei; - data începerii urmăririi penale, numele şi prenumele persoanei învinuite; - aducerea la cunoştinŃa învinuitului a denumirii infracŃiunii şi încadrarea juridică; - descrierea pe scurt a infracŃiunii; - opŃiunea învinuitului faŃă de dreptul de a fi asistat de un apărător; - formula de încheiere; - semnături (învinuit sau inculpat şi a organului de cercetare penală). În faza relatării libere i se va cere învinuitului sau inculpatului să îşi prezinte poziŃia cu privire la acuzaŃia

care i se aduce, fără a fi întrerupt până la terminarea relatării, chiar dacă se constată că este nesincer. Numai în măsura în care se abate intenŃionat de la subiect, i se pune în vedere să revină la fondul problemei. DeclaraŃia va fi scrisă personal de învinuit pe coală albă şi va purta menŃiunea „dată şi semnată în faŃa mea, în data de ...” şi semnătura organului de urmărire penală.

Cu ocazia ascultării dirijate, problemele care trebuie lămurite sunt, în principal, următoarele: • de când deŃine arma şi muniŃia, găsite asupra sa; • felul, tipul, marca, modelul, seria şi calibrul armei deŃinute; • provenienŃa armei şi muniŃiei; • împrejurările în care au împrumutat arma şi muniŃiile; • scopul pentru care au procurat arme şi muniŃii; • persoanele care au confecŃionat piesele componente şi locul unde a fost asamblată arma; • persoanele care le-au executat şi dacă aveau cunoştinŃă despre faptul că piesa în cauză este destinată

confecŃionării unei arme, locul asamblării şi cine a executat ş.a. • motivul pentru care au încercat să introducă sau să scoată din Ńară alte arme decât cele prevăzute în

paşaport sau în alte acte valabile de trecere a frontierei de stat româneşti sau în cantităŃi mai mari; • în ce împrejurări au primit armele spre reparare şi de ce nu le-au înregistrat în registrele tip; • modul cum au transportat armele şi muniŃiile, scopul acestei activităŃi şi considerentele pentru care nu s-

au conformat regulilor în vigoare; • ce alte persoane mai cunosc despre activitatea infracŃională desfăşurată şi în ce împrejurări a luat la

cunoştinŃă despre aceasta; • ce persoane mai deŃin ilegal arme şi muniŃii, provenienŃa acestora, data şi locul folosirii; • motivele pentru care nu au solicitat autorizaŃie.109 Specifică acestei etape este folosirea unor procedee tactice de ascultare, a căror alegere poate fi covârşitoare

în reuşita ascultării, cele mai uzitate fiind: a) tactica ascultării repetate aplicată în cazul declaraŃiilor incomplete, contradictorii, mincinoase; b) folosirea întrebărilor de detaliu; c) ascultarea sistematică; d) tactica ascultării încrucişate este realizată de doi sau mai mulŃi anchetatori şi se caracterizează prin

succesiunea rapidă a întrebărilor adresate învinuitului sau inculpatului de fiecare anchetator; principalele dezavantaje sunt derutarea învinuitului sau inculpatului cu o structură psihică mai slabă şi imposibilitatea cunoaşterii aprofundate a dosarului de fiecare participant la anchetă;

e) tactica întâlnirilor surpriză folosită în momente psihice de anumită intensitate;

108 A se vedea, pentru detalii, C. AioniŃoaie, T. Butoi, Ascultarea învinuitului sau inculpatului, în „Tratat de tactică criminalistică”, Editura CarpaŃi, Craiova, 1992, pp. 90-120. 109 A se vedea, V.Bercheşan, Metodologia investigării infrac Ńiunilor, vol. I, Editura Paralela 45, Piteşti, 1998, pp. 148-149.

f) tactica complexului de vinovăŃie, care constă în alternarea unor întrebări neutre cu întrebări ce conŃin cuvinte afectogene, dă rezultate la persoanele mai sensibile;

g) tactica folosirii probelor de vinovăŃie constă în expunerea progresivă, gradată a datelor sau probelor privind învinuirea, începând cu cele despre care învinuitul sau inculpatul ştie că se află în posesia anchetatorilor şi terminând cu cele la care nu se aştepta să fie cunoscute de anchetator;

h) ascultarea unui învinuit sau inculpat despre activitatea celorlalŃi participanŃi la săvârşirea infracŃiunii; i) solicitarea de a justifica modul în care învinuitul sau inculpatul a folosit timpul într-o anumită perioadă. Având în vedere faptul că organele de urmărire penală se confruntă cu situaŃii de o mare diversitate,

folosirea unui procedeu sau a altuia nu constituie regulă obligatoriu de urmat. De multe ori, se impune folosirea combinată a mai multor procedee, chiar în ascultarea aceluiaşi inculpat, în raport de diversele momente ale cercetării, de condiŃiile create pentru determinarea celui ascultat să spună adevărul110.

DeclaraŃia învinuitului sau inculpatului, în faza ascultării dirijate, se consemnează în scris de organul de cercetare penală, împreună cu alte date referitoare la învinuit sau inculpat111, pe un formular tipizat, care este înseriat şi numerotat.

Excesul de zel manifestat uneori de anchetatori în vederea recunoaşterii cu orice preŃ a vinovăŃiei, nu face altceva decât să compromită această activitate. ImportanŃa ei nu trebuie exagerată, legiuitorul acordându-i o valoare probantă similară cu a celorlalte probe şi mijloace de probă administrate în cauză. Un aspect deosebit de important este reprezentat de verificarea declaraŃiilor învinuitului sau inculpatului. Aceasta se poate realiza prin compararea conŃinutului lor cu datele şi probele certe administrate anterior, dar şi prin identificarea indicilor operativi asupra duplicităŃii persoanelor prin metode de sorginte psihanalitică112.

Perspectiva psihanalitică asupra mecanismelor de apărare a Eu-lui evidenŃiază faptul că orice impuls refulat în inconştient nu rămâne pasiv, ci caută permanent să revină în conştiinŃă, căutând căile cele mai diverse, fie direct penetrând cenzura, fie ocolind-o, prin exprimare deghizată a impulsului. Deşi pulsiunile sunt direct exprimate de cenzură, ele încearcă, prin sublimări, să revină în conştiinŃă, în felul acesta realizându-se diminuarea tensiunii psihice acumulate şi deci detensionarea. Pulsiunile criminale refulate îşi caută şi-şi găsesc exprimarea simptomatică, nu o dată, în conŃinutul vorbirii, limbajului şi comunicării scrise, specifice raporturilor prilejuite de interogatoriu.

Analiza filologică, semantică şi de conŃinut a mesajului vorbit şi scris prilejuieşte o interpretare psihanalitică de o excepŃională importanŃă pentru interogatoriile mileniului trei.

În acest tip de abordare, anchetatorii folosesc o tehnică numită analiza declaraŃiei113 pentru a discerne adevărul în declaraŃii. Investigatorii şi psihologii criminalişti examinează cuvinte, independent de faptele cazului pentru a detecta conduitele simptomatice minciunii şi vinovăŃiilor. Ei sunt atenŃi, de asemenea, la informaŃiile omise şi încearcă să răspundă la întrebarea de ce suspectul a procedat astfel. Apoi investigatorii analizează cheile propuse intenŃionat de un suspect şi le folosesc pe timpul interviului ce decurge din investigaŃii. Tehnica analizei declaraŃiei constă în studiul acestor elemente ale discursului (pronume, substantive şi verbe) informaŃii externe, lipsa convingerii şi echilibrul declaraŃiei, dar şi părŃile remanente în discurs şi numeroasele indicaŃii ale lipsei de informaŃie.

Anchetatorii au remarcat că oamenii de bună-credinŃă declară folosind pronumele „eu”, iar cei care mint lasă doar să se subînŃeleagă că ar fi vorba despre ei sau supralicitează prin persoana întâi pluralul „noi”, evitându-se implicarea personală. Pronumele „al meu” relevă ataşamentul celui care scrie sau vorbeşte, faŃă de persoana sau obiectul despre care vorbeşte. Un suspect va schimba pronumele sau îl va omite când nu doreşte să arate posesia sau admite asociaŃia cu un obiect particular sau personal.

Exemplificativ, pentru o crimă prin împuşcare: „mi-am curăŃat arma, am lăsat-o jos, arma s-a descărcat”. Această persoană, dorind să nege proprietatea sa asupra armei care s-a descărcat în accepŃiunea sa mincinoasă „accidental”, nu a mai folosit pronumele, „a mea”. Nu a mai fost arma sa, sub control posesiv, ci a devenit doar o armă pur şi simplu.

Verbele exprimă o acŃiune, fie în prezent, fie în trecut sau viitor. Când analizează declaraŃia, anchetatorii trebuie să fie atenŃi la timpul verbului folosit. De regulă, o declaraŃie cu conŃinut veridic foloseşte timpul trecut faŃă

110 A se vedea, C. AioniŃoaie, T. Butoi, op. cit., p. 109. 111 Nume, prenume, data şi locul naşterii, prenumele părinŃilor, studii, situaŃie militară, ocupaŃia şi locul de domiciliu , starea civilă, domiciliul, antecedente penale, semnalmente. 112 A se vedea, O. DuŃu, I. Butoi, T. Butoi, R. Iorga, Vorbirea, limbajul şi comunicarea scrisă, surse de sorginte psihanalitică în identificarea indicilor operativi asupra duplicităŃii (minciunii) persoanelor cuprinse în cercurile de bănuiŃi, în „Criminalistica” nr. 4/2003, pp. 23-24. 113 În această materie, se pare că germanii sunt creditaŃi ca fiind cei mai avansaŃi. Undo Undenschi, încă din 1967, a subliniat că analiza declaraŃiei urmează două faze tactice. În primul rând, anchetatorii determină ce este tipic la declaraŃiile adevărate, pentru ca apoi să identifice deviaŃiile de la norma obişnuită. DeclaraŃiile veridice diferă de cele fabricate atât în formă, cât şi în conŃinut.

de evenimente deja întâmplate. Relatarea la prezent devine semnificativă pentru minciună deoarece evenimentele evocate din memorie ar trebui declarate folosind timpul trecut.

În cazurile grave, nu se exclude posibilitatea folosirii tehnicii poligraf pentru detectarea comportamentului simulat, dar şi, extrem, a utilizării procedurilor de anihilare a controlului conştient (hipnoza şi scopolamina). Utilizarea poligrafului este apreciată în literatura de specialitate114 ca reprezentând un mijloc de investigaŃie operativă extrajudiciară.

METODE ŞI ECHIPAMENTE FOLOSITE ÎN INVESTIGAREA CRIMINALISTI CĂ A TELEFOANELOR MOBILE

inspector principal ing. Alexandra CONSTANTIN

subinspector Cristian IORDAN Institutul de Criminalistică

Abstract: În ultimii ani, creşterea numărului de utilizatori de telefoane mobile a determinat extinderea posibilităŃilor de investigare criminalistice informatice. Specialiştii şi experŃii trebuie să cunoască echipamentele şi aplicaŃiile specializate în examinarea datelor stocate în memoria internă a unui telefon sau pe SIM Ńinând cont de faptul că există diferite tehnologii şi funcŃionalităŃi. Cuvinte cheie: telefon mobil, GSM (sistem global de comunicare tip celular), SIM (modul de identificare abonat), SMS (serviciu de mesagerie text), agendă telefonică. Abstract: Over the last years, the number of mobile phone users has grown consequently the use of mobile phone forensics is on increase. Specialists and experts must know the tools and applications specialized in examination of the data located in the internal memory of a mobile phone or SIM taking account of the diversity of technologies and functionalities. Keywords: mobile phone, GSM (Global System for Mobile communication), SIM (Subscriber Identity Module), SMS (Short Message Service), phonebook.

Dezvoltarea extrem de rapidă din ultimii ani a tehnologiilor din domeniul comunicaŃiilor cât şi creşterea exponenŃială a utilizatorilor de telefoane mobile a determinat necesitatea extinderii metodelor de investigare a criminalităŃii informatice. În acest context, se observă că majoritatea telefoanelor mobile au sisteme de operare şi interfeŃe specifice şi particularizate ceea ce implică folosirea diverselor aplicaŃii, echipamente şi tehnici specializate şi adaptate pentru fiecare model. Aceasta înseamnă că specialiştii sau experŃii trebuie să cunoască atât tendinŃele din industria comunicaŃiilor cât şi capabilităŃile dispozitivelor şi programelor realizate pentru investigarea criminalistică.

Metodele şi echipamentele utilizate în examinarea telefoanelor mobile trebuie să Ńină cont de următoarele aspecte:

- există mai multe categorii de dispozitive care pot fi întâlnite cum ar fi: telefoane cu tehnologie GSM, telefoane cu tehnologie non-GSM, card-uri SIM, telefoane tip Smart;

- este necesară blocarea accesului din punctul de vedere al comunicaŃiilor în reŃeaua de telefonie în vederea evitării suprascrierii datelor existente Ńinându-se cont de limitările fiecărei metode (închiderea telefonului, blocarea RF, modul avion, card pentru izolare radio);

- există diverse modele de cabluri de conectare şi de alimentare, cât şi drivere specifice fiecărui model de telefon; pentru conectare se pot folosi şi conexiuni de tip Bluetooth, Infraroşu;

- în funcŃie de starea de încărcare a bateriei se efectuează anumite activităŃi specifice în vederea protejării datelor din memoria internă volatilă;

- telefoanele mobile au configurate parole sau coduri de securitate folosite pentru blocarea accesului la date; - există cinci categorii de tehnici de analiză a datelor:

� micro-read – se utilizează în cazul distrugerii fizice a telefonului şi implică folosirea unui microscop pentru examinarea circuitelor electronice ale memoriei;

� chip-off – se extrage chip-ul de memorie; � hex dump – se recuperează datele la nivel fizic, chiar şi cele şterse, dacă nu au fost

suprascrise; � logic – se recuperează datele la nivel logic, la nivel de fişier, dar nu şi datele şterse;

114 A se vedea, Gh. Gandrabur, V. Bujor, Biodetectorul – mijloc de probă în procesul penal, Chişinău, 2002; I. Dolea., D. Roman ş.a., op. cit., p. 287.

� manual – se utilizează tastatura şi ecranul telefonului; - tehnicile de extragere a datelor la nivel logic (partiŃii, sistem de fişiere) sunt foarte uşor de utilizat în

comparaŃie cu tehnicile de recuperare a datelor la nivel fizic (de exemplu: chip-ul de memorie); - extragerea datelor de pe card-urile SIM se face în două etape, fiind instalat în telefon sau dezinstalat din

telefon, în funcŃie de starea de funcŃionare a acestuia (pornit sau oprit); - există multe modele de telefoane mobile care au incluse card-uri de memorie ceea ce implică folosirea unor

echipamente şi aplicaŃii specializate în examinarea criminalistică a mediilor de stocare.

Din punctul de vedere al investigării criminalistice există mai multe tipuri de probe digitale pe care specialiştii/experŃii trebuie să le examineze şi să le recupereze prin analiza telefoanelor mobile:

� seriile de identificare ale telefoanelor, SIM-urilor, etc.; � setările corespunzătoare datei şi orei calendaristice; � agenda de contacte; � agenda de întâlniri; � mesaje de tip text (SMS); � istoricul apelurilor efectuate/primite/pierdute; � poşta electronică; � imagini; � înregistrări video sau audio; � mesaje de tip multi-media (MMS); � mesageria electronică şi conectarea Web (URL, pagina de Web); � setări tip GPRS, WAP, Internet; � documente electronice; � locaŃia (poziŃionare); � programe instalate; � fişiere Java. �

În general, programele specializate în examinarea telefoanelor mobile îndeplinesc concomitent funcŃii de colectare, examinare şi raportare a datelor, fiind destinate uneori atât pentru investigarea telefoanelor cât şi a SIM-urilor. De asemenea, există şi soluŃii integrate care includ cabluri sau dispozitive specializate de conectare. AplicaŃiile cele mai utilizate sunt prezentate în următorul tabel:

Denumire Caracterisitici

Forensic Card Reader - soluŃie integrată (dispozitiv şi soft) - pentru SIM

ForensicSIM - soluŃie integrată (dispozitiv şi soft) - pentru SIM şi USIM

SIMCon - pentru SIM şi USIM SIMIS - pentru SIM şi USIM USIMdetective - pentru SIM şi USIM Chipcardmaster - pentru SIM PDUSpy - pentru SIM SIMSpyII - pentru SIM BitPIM - pentru telefoane CDM (chipset Qualcomm) Oxygen PM (forensic) - pentru telefoane Nokia Oxygen PM Symbian (forensic) - pentru telefoane Symbian PDA Seizure - soluŃie integrată (dispozitiv, cabluri, soft)

- pentru Palm OS, Windows Mobile/Pocket PC şi Blackberry - conectare exclusiv prin cablu - extrage date la nivel logic şi fizic

Pilot-Link - pentru Palm OS - conectare exclusiv prin cablu - tip open source - extrage date la nivel logic şi fizic

Cell Seizure - soluŃie integrată (dispozitiv, cabluri, soft) - pentru SIM şi USIM - pentru telefoane TDMA, CDMA şi GSM - conectare exclusiv prin cablu

CellDEK - pentru SIM şi USIM - pentru telefoane CDMA şi GSM

GSM .XRY - soluŃie integrată (dispozitiv, cabluri, soft) - pentru SIM şi USIM - pentru telefoane CDMA şi GSM - conectare prin cablu, Bluetooth, IR

MobilEdit! - pentru SIM - pentru telefoane GSM - conectare prin cablu, IR

PhoneBase - pentru SIM - pentru telefoane GSM

Secure View - pentru SIM - pentru telefoane TDMA, CDMA şi GSM

TULP 2G - pentru SIM - pentru telefoane GSM - conectare prin cablu, Bluetooth, IR - tip open source

Metodele şi echipamentele folosite în investigare criminalistică a telefoanelor mobile sunt într-un stadiu

incipient de dezvoltare. De aceea, în vederea asigurării unui grad înalt de corectitudine a concluziilor rezultate, este necesar ca tehnicile de examinare să fie verificate şi validate, iar alegerea echipamentelor să se realizeze în funcŃie de criterii precum gradul de utilizare, capacitate tehnică, cost.

Bibliografie:

Cell phone forensic tools – Rick Ayers, Wayne Jansen, Nicolas Cilleros, Ronan Daniellou – NISTIR 7250, National Institute of Standards and Technology, 2005 Guidelines on Cell Phone Forensics – Rick Ayers, Wayne Jansen – SP 800-101, National Institute of Standards and Technology, 2007 Best Practices for Mobile Phone Examinations – Scientific Working Group for Mobile Phone Examinations, 2009

GENETICA JUDUCIAR Ă

VÂRF DE LANCE A CRIMINALISTICII Romică POTORAC comisar de poliție

„Ansamblul caracteriticilor comune, impuse de către mediu şi ereditate tuturor indivizilor unui popor,

constituie sufletul acelui popor.” – Gustave Le Bon Factorii ereditari care discriminează un individ de altul în cadrul populaŃiilor se găsesc în aproape fiecare celulă a organismului uman. ŞtiinŃa criminalisticii a suferit o evoluŃie dramatică în ultima perioadă datorită progreselor din domeniul geneticii care au oferit demonstrarea unicităŃii persoanei şi implicit a urmelor şi microurmelor pe care le crează un individ într-o arie în care îşi desfăşoară o activitate.

Metodele de genotipare a urmelor şi microurmelor biologice continuă să evolueze ceea ce impune depăşirea cunoştinŃelor de bază presupuse a fi acumulate şi însuşirea unor noŃiuni noi, în ton cu performanŃele din domeniu.

Scurt istoric al evoluŃiei metodelor ştiin Ńifice ce stau la baza geneticii judiciare În anul 1869 Friedrich Miescher izolează pentru prima dată ADN din celule. Walter Suton în 1902 furnizează primele date despre teoria cromozomială a eredităŃii. În 1943, William Datbury, un botanist britanic, a obŃinut primele informaŃii structurale despre macromolecula de ADN .

J. Watson şi F. Crick sunt cei doi savanŃi care prin difracŃia razelor X au stabilit în anul 1953 constructura de dublu helix a macromoleculei de ADN, motiv pentru care în anul 1962 li s-a decernat premiul Nobel.

Joe Hin Tijo defineşte cei 46 de cromozomi umani în anul 1955. În anul 1958 este descoperită replicarea semiconservativă a ADN de către Mathew Meselson şi Franklin

Stahl. Între anii 1975 – 1977, Sanger, Maxam şi Gilbert perfectează metodele de secvenŃiere a ADN. În anul 1977 sunt descoperiŃi intronii de către Richard Roberts şi Phil Sharp. Prima bază de date genetice cu secvenŃele de ADN descifrate este realizată în anul 1982 la laboratorul

naŃional din Los Almos. ReacŃia de polimerizare în lanŃ (PCR - Polymerase Chain Reaction) a ADN datează din anul 1983 datorită

lui Karry Mullis, pentru care în 1993 a fost laureat cu premiului Nobel. Prin această reacŃie este posibilă multiplicarea de miliarde de ori a cantităŃii de ADN izolat dintr-o urmă.

1985 este anul în care hegemonia amprentelor papilare a fost egalată prin progresele recente înregistrate de biologia moleculară prin folosirea celui mai discriminativ criteriu biologic, molecula ADN (acidul deoxiribonucleic), purtătoarea codului genetic. Metoda a fost adaptată scopurilor judiciare de către geneticianul Alex Jeffreys şi are ca fundament ştiinŃific hipervariabilitatea unor secvenŃe din genomul uman, ce determină unicitatea individului.

Noi markeri genetici situaŃi pe microsateliŃi şi care pot fi aplicaŃi la discriminarea persoanelor, sunt descoperiŃi în anul 1989.

Din anul 1990 şi până astăzi metodele de genotipare şi individualizare a persoanelelor pe baza informaŃiilor stocate în genomul uman au evoluat, astfel încât acum este posibil identificarea unei persoane după câteva celule pe care le poate lăsa pe un obiect suport oarecare.

Fundamentul ştiin Ńific al metodei de analiză genetică judiciar ă

InformaŃia genetică a fiecărui individ este stocată în genom. Acesta este definit ca un set complet de cromozomi moştenit ca o unitate de la ambii părinŃi. În structura cromozomului sunt prezente genele care controlează caracteristicile ereditare ale organismului. PoziŃia ocupată de o genă în cromozom poartă denumirea de locus. Genele sunt molecule complexe constituite din acizi nucleici – ADN sau ARN în cazul unor viruşi. Genomul uman este constituit din 22 de perechi de cromozomi autosomali şi doi care determină sexul, astfel nucleul unei celule normale conŃine 46 de cromozomi diferiŃi sau 23 perechi, una care provine de la mamă şi una care provine de la tată. Materialul genetic, ADN-ul din cromozomi este compus din secvenŃe codante denumite exoni (porŃiuni care codifică sinteza proteinelor) şi porŃiuni noncodante cunoscute sub numele de introni. Regiunile codante sunt cunoscute ca gene şi conŃin informaŃia necesară pentru ca o celulă să fabrice proteinele. În genomul uman există aproximativ 50.000 – 100.000 de gene.

Variabilitatea genetică a indivizilor este dată de genele sau markerii regăsiŃi la nivelul regiunilor noncodante ale genomului uman.

O fracŃiune mică din ADN-ul total (cca. un milion de nucleotide – unităŃi de bază ale acizilor dezoxiribonucleici) diferă de la individ la individ, ceea ce face ca fiecare individ să fie unic. Aceste regiuni variabile permit folosirea informaŃiei ADN pentru identificarea umană.

Au fost dezvoltate metode de localizare şi caracterizare a variabilităŃii genetice din aceste regiuni ale genomului uman. Altfel spus, intronii sunt formaŃi din blocuri repetitive de cca. 3-7 nucleotide care se repetă de un număr de ori, specific fiecărui individ.

În determinarea genotipului (profilului genetic) se folosesc mai mulŃi markeri sau loci. Fiecare locus are un conŃinut de alele, care poate fi definit ca unităŃi repetitive. Cu cât sunt determinaŃi mai mulŃi markeri cu atât mai mare este probabilitatea ca doi indivizi genetic diferiŃi să posede genotipuri diferite. Invers, fiecare locus determinat suplimentar face să crească gradul de discriminare atunci când se afirmă că două probe având aceleaşi profile ADN provin de la acelaşi individ. Pe lângă bazele geneticii moleculare, în determinarea şi exprimarea profilului genetic al unei persoane sunt utilizate şi anumite calcule biostatistice. Dacă fiecare locus este moştenit independent de ceilalŃi loci atunci pentru a calcula frecvenŃa unui anumit profil ADN se înmulŃesc frecvenŃele tuturor genotipurilor care intră în profilul respectiv. Acest calcul este cunoscut sub numele de regula produsului. Variabilitatea genetică a secvenŃei ADN de pe tot globul este stocată într-o bază de date computerizată, GenBank. GenBank este realizată de National Center for Biotechnology Information (NCBI), departament al National Library of Medicine din cadrul US Institutes of Health. NCBI a fost înfiinŃat în anul 1988 ca instituŃie naŃională pentru informare în domeniul biologiei moleculare, în scopul îmbunătăŃirii înŃelegerii proceselor

moleculare legate de starea de sănătate şi boli. Până în august 1999, GenBank a acumulat 4,6 milioane înregistrări de secvenŃe ADN, cuprinzând peste 3,4 bilioane de nucleotide. Peste 55.000 de specii sunt prezente în GenBank.

Din fiecare urmă biologică umană identificată ca fiind de interes în rezolvarea sau aducerea unor informaŃii pentru rezolvarea unui caz, se extrage ADN-ul care apoi,este purificat şi amplificat.

Rezultatele obŃinute sunt sub forma unor picuri grupate într-o elelectroferogramă, care ocupă anumite poziŃii din cadrul unei scări, ce conŃine toate alelele studiate. Fiecare astfel de pic poartă un anumit număr, obŃinându-se în final o combinaŃie de cifre.

Prin studiul efectuat asupra alelelor unui număr de 15 loci în populaŃia României utilizând profilele genetice a peste 800 de persoane, a fost completată gama de informaŃii pe care le aduce genetica judicară în soluŃionarea unor cazuri, oferind certitudini despre frecvenŃa acestora şi implicit, unicitatea profilelor genetice. InterferenŃa geneticii judiciare cu alte tehnici de investigare criminalistică Plecând de la posibilitatea valorificării prin metode de analiză genetică a tipurilor de probe amintite mai sus, către tipurile de suporturi pe care pot fi identificate şi implicit la teoria transferului acestora în cadrul unei infracŃiuni, vom descoperi că în foarte puŃine cazuri nu pot exista urme sau microurme biologice care să aducă informaŃii despre evenimentele petrecute. Singurele aspecte care pot limita obŃinerea acestor informaŃii sunt identificarea, prelevarea, conservarea, alegerea unei metode de genotipare adecvată tipului de urmă, microurmă sau naturii suportului, precum şi a interpretării rezultatului obŃinut în urma genotipării.

Genetica judiciară este singura tehnică de investigaŃii care poate completa, substitui sau aduce noutăŃi altor metode criminalistice, în anumite circumstanŃe.

De exemplu, urmele lăsate de mână pot fi valorificate prin sistemul AFIS, dar totodată pot constitui şi materialul biologic necesar pentru a se obŃine profilul genetic al persoanei creatoare. Mai mult, amprentele digitale cu un număr insuficient de elemente pentru valorificare, pot conŃine suficiente celule pentru genotipare.

Realizarea unui studiu a demonstrat posibilitatea de genotipare a microurmelor biologice remanente în stratul interstiŃial al hârtiei pe care au fost efectuate înscrisuri cu vechime de până la aproape 26 ani. Aceste rezultate au relevat faptul că analizele genetice pot sprijini în anumite condiŃii determinările grafoscopice, fie la identificarea falsurilor, fie al persoanei creatoare.

În domeniul balisticii pot fi furnizate o serie de informaŃii care să ducă la identiificarea proprietarului sau /şi ale altei persoane care a utilizat-o, deoarece de pe suprafaŃa oricărei arme de foc este posibil să fie prelevate microurme biologice din care se pot obŃine profile genetice ale acestora.

Aceste microurme biologice sunt existente în straturile superficiale, ca urmare a contactului cu persoana care îl utilizează şi cu cea care îi asigură întreŃinerea, în straturile profunde sau zonele ascunse sub formă de capilare. Componentele pistolului vor fi de asemenea, purtătoare a o serie de microurme biologice sub formă de celule epiteliale provenite de la persoana care îl curăŃă sau îi asigură întreŃinerea. Încărcătorul, interiorul manşonului, corpul pistolului, Ńeava sau arcul pot purta microurmele biologice pe toată suprafaŃa lor. Însăşi cartuşele sau tuburile pot conŃine microurme din epiteliul persoanei care le-a folosit. Analizele genetice împreună cu analizele fizico – chimice pot furniza informaŃii adiacente care să ducă la identificarea persoanelor care au manipulat obiecte. Nu de puŃine ori din produsele petroliere depuse pe suprafaŃa unor obiecte utilizate la săvârşirea unor furturi, au fost prelevate probe care conŃineau microurme de celule epiteliale remanente ce au dus la identificarea persoanei de la care provin. InformaŃiile ce pot fi oferite de genetica judiciară în cazurile de infracŃiuni, referitoare la identificarea persoanelor, sunt foarte multe. Eliminarea limitelor legate de identificare, prelevare, conservare, genotipare şi interpretare a rezultatelor care mai persistă încă în anumite segmente, va fi posibilă numai printr-o cunoaştere adecvată a materiei ce face obiectul acestei ramuri a criminalisticii.

PerformanŃele metodei Cea mai importantă caracteristică a acestei metode este obŃinerea unor profile genetice corespunzătoare urmelor biologice din care a fost extras ADN-ul, implicit al persoanei care le-a creat. În cazul a două profile genetice identice obŃinute din două probe biologice diferite, se poate afirma că aparŃin aceleiaşi persoane cu o probabilitate care poate fi numită certitudine.

Voi trece în revistă câteva din performanŃele care au fost atinse în analiza genetică a urmelor şi microurmelor biologice: a. Metoda de genotipare oferă posibilitatea de individualizare a urmelor şi microurmelor biologice, atribuindu-le profile genetice care prin extrapolare sunt, de fapt profilele persoanelor care le-au creat. b. Puterea de discriminare a persoanelor pe baza profilului genetic, utilizând pentru genotipare 16 loci, este de aproximativ 1 /1023, ceea ce semnifică că la un grup de 1023 de persoane un profil este unic.

c. Se pot genotipa toate tipurile de urme şi microurme biologice umane care conŃin celule nucleate: leucocite (sânge), celule epiteliale provenite atât de pe suprafaŃa organismului cât şi din zonele interne, diverse lumene sau cavităŃi, celule spermatice, Ńesuturi osoase, dinŃi, diverse secreŃii biologice etc.

d. Permite obŃinerea separată a profilelor genetice în cazul unor amestecuri de urme, în funcŃie de tipul acestora. De exemplu, dintr-un amestec de spermă şi secreŃii vaginale supus analizei genetice, se va obŃine separat profilul genetic al celulelor spermatice şi separat al celulelor epiteliale. e. Se pot genotipa urme sau microurme de natură biologică aflate în amestec cu substanŃe inhibitoare de natură organică sau anorganică, care nu permit amplificarea ADN extras. În procesul de purificare, pot interveni în funcŃie de natura inhibitorului şi a urmei biologice, o serie de etape prin care aceştia sunt îndepărtaŃi din sistem, astfel încât să nu afecteze macromolecula ADN. f. Este posibilă obŃinerea profilelor genetice ale microurmelor de celule epiteliale remanente în urma contactului fizic dintre o persoană şi un obiect sau între două persoane. g. Interpretarea amestecurilor de profile genetice prin teoria deconvoluŃiei celor mai mici pătrate, utilizând în calculele şi ariile picurilor din electroferograme, oferă posibilitatea obŃinerii separate a profilelor genetice a contributorilor dintr-un amestec. Astfel, se obŃin pe baza calculelor biostatistice probabilităŃi de regăsire mult mai mici. Tehnica este directă, simplă şi elegantă. Este utilizată cu succes în multe laboratoare de genetică judiciară. Universitatea din Tennessee, Knoxville, Laboratory for Information Technologies & Departament (Tsewei Wang and Ph.D.) a finalizat un soft prin care aceste calcule se efectuează automat.

Multitudinea de informaŃii care pot fi aduse de un amestec de profile genetice obŃinut dintr-o urmă biologică creată de persoane necunoscute, oferă posibilitatea căutării în diverse baze de date a profilelor genetice ale contributorilor.

h. Metodele de extracŃie şi purificare a ADN din urmele sau microurmele biologice sunt într-o continuă evoluŃie, oferind posibilitatea automatizării acestei etape.

Sistemul de analiză genetică cu bază de date din cadrul Institutului de Crminalistică al I.G.P.R. Din luna octombrie 2003, funcŃionează în cadrul Institutului de Criminalistică Sistemul de Analiză Genetică care este compus din cele mai moderne laboratoare din Ńară, cu acest domeniu de activitate. Sistemul este structurat în trei sectoare:

- sectorul de analiză a urmelor ridicate de la faŃa locului ; - sectorul de analiză a probelor recoltate de la persoanele care au comis infracŃiuni cu violenŃă (pentru

constituirea bazei de date) sau de la persoanele suspecte în cauză. PoliŃia este prima instituŃie din Ńară care şi-a propus să constituie o bază de date genetice, fără de care nu

poate fi concepută interpretarea în domeniul judiciar a rezultatelor de tipare a ADN; - sectorul de prelucrare informatizată a rezultatelor din primele două laboratoare şi formare a bazei de date

cu profilele ADN ale persoanelor care au comis infracŃiuni cu violenŃă. Sistemul dispune de o bază de date cu profile genetice, cu o capacitate de stocare de un milion de profile. Datele stocate (profilele genetice) sunt compatibile cu cele ale bazelor de date internaŃionale - markerii genetici utilizaŃi pentru genotipare sunt similari.

Mărirea numărului de profile genetice din baza de date la 25.000 de profile, urmează a fi realizată prin intermediul unui program Phare aflat în curs de desfăşurare. Au fost achiziŃionate consumabilele, reactivii, accesoriile şi o aparatură de extracŃie a ADN din probele biologice complet automatizată.

Profilele genetice pot fi comparate cu profile obŃinute de laboratoare similare atât din UE cât şi America. Proiectul de realizare a Sistemului de analiză genetică judiciară a avut ca priorităŃi asigurarea integrală a

condiŃiilor tehnice pentru respectarea tuturor recomandărilor şi normelor de calitate, privind amenajarea laboratoarelor, protocoalele de lucru, pregătirea personalului şi practica de laborator (Good Laboratory Practice), conform standardelor cerute pentru biologia judiciară de organismele internaŃionale (Technical Working Group on DNA Analysis Methods [TWGDAM], European DNA Profiling Group [EDNAP], International Society for Forensic Genetics [ISFG] ) fiind dotat încă din start cu o logistică (reactivi, consumabile, piese de schimb, aparatură) de ultimă generaŃie.

În cadrul Sistemului de analiză genetică judiciară, fluxul de lucru a probelor ridicate de la faŃa locului este complet separat de fluxul de procesare a probelor de referinŃă. Se respectă astfel una dintre cerinŃele importante pentru prevenirea intercontaminării probelor, pericol care există atunci când fluxurile de analiză se intersectează.

RecepŃia probelor

Toate probele care sosesc pentru analize genetice (prin poştă sau aduse personal) sunt recepŃionate asigurându-le condiŃiile optime de depozitare şi înregistrate cu un cod unic de bare, care este ulterior folosit pe toată durata analizelor de laborator.

Toate datele relevante pentru fiecare probă sunt stocate într-un sistem computerizat. Probele de referinŃă – sânge, salivă, fire de păr – care sunt remise alături de cele ridicate de la faŃa locului,

în cadrul unei lucrări, se pregătesc pentru analiză ultimele, în vederea evitării oricărei contaminări. Această operaŃie se execută într-o cameră special destinată în acest scop, izolată de restul laboratoarelor –

Foto 1. Identificarea urmelor şi microurmelor biologice se realizează prin examinarea preliminară a probelor şi

fixarea celor evidenŃiate. Se efectuează prin fotografierea acestora alături de un scurt examen traseologic şi dinamic al urmelor.

Determinarea naturii urmelor sau microurmelor biologice identificate şi reacŃiile pentru stabilirea speciei. Această etapă se efectuează într-un laborator care poate fi vizualizat parŃial în Foto 2.

ExtracŃia va fi adaptată la tipurile de probe analizate:

- izolarea ADN – ului din urmele biologice ridicate de la scena crimei - extracŃia organică cloroform / alcool izoamilic / fenol, extracŃie utilizând răşină chelex schimbătoare de ioni etc.

Aceste etape se realizează în laboratorul de extracŃie a ADN din probele biologice de la locul faptei – Foto 3 - izolarea ADN din probe de sânge şi probe recoltate din mucoasa bucală utilizate ca referinŃă - extracŃia cu

răşină chelex. Se desfăşoară complet separat de cele de la locul faptei într-un laborator destinat acestui scop – Foto 4.

Cuantificarea ADN, esenŃială pentru obŃinerea unor rezultate finale valide, va urmări iniŃial determinarea ADN – ului total, iar ulterior se va determina ADN uman extras şi amplificat din probele analizate:

- cuantificarea ADN – ului total, fluorimetric, cu instrumentul DyNA Quant 200 (Amersham/Pharmacia) utilizând colorantul Hoechst 33258 (bisbenzimidă), cu λexcit = 365 nm şi λemisie = 458.

- cuantificarea ADN – ului uman se execută prin etapele: - amplificara locusului FGA cu Termocycler PE 9700 – Foto 6;

Amplificarea secvenŃelor repetitive scurte (STR – Short Tandem Repeats) se va face în sisteme multiplex, cu primeri marcaŃi fluorescent, sistemele folosite permiŃând o discriminare la nivel înalt a probelor, cu excluderea oricăror erori în stabilirea condiŃiilor de identificare a unei probe. Prepararea ADN extras din probe pentru amplificare se realizează separat pentru probele de la faŃa locului – Foto 8 şi cele de referinŃă – Foto 9.

Sunt folosite două sisteme multiplex: - AmplFISTR Identifiler – 16 loci: CSF1PO, D3S1358, D5S818, D7S820, D8S1179, D13S317, D16S539, D18S51, D21S11, vWA, FGA, TH01, TPOX, D2S1338 and D19S433 şi Amelogenin - AmplFISTR SGM plus – 11 loci: D3S1358,D8S1179, D16S539, D21S11, vWA, D18S551, FGA, TH01, D2S1338 D19S433 şi Amelogenin. ReacŃiile de amplificare se desfăşoară în instrumentele PE 9700 Thermocycler – Foto 10. Analiza produşilor PCR şi obŃinerea profilelor genetice ale probelor biologice se realizează automat, pe aparate moderne, de mare productivitate - instrumente livrate de firma Applied Biosystems - ABI Prism 310 – Foto 11 şi ABI Prism 3100 – Foto 12. Prelucrarea rezultatelor se execută cu softuri de analiză specifice şi în două camere destinate în acest scop – Foto 13.

Datele obŃinute sunt înmagazinate într-o bază de date cu o capacitate de peste milion de profile genetice

utilizând un soft special pentru aceste tipuri de aplicaŃii – Foto 14. Modulele de comparare şi identificare a profilelor genetice în baza de date a Sistemului se observă din schema de mai jos.

Concluzie

ŞtiinŃa, implicit genetica, a promis dintotdeauna cunoaşterea adevărului şi a unor relaŃii accesibile nouă, pe care avem posibilitatea acum de a le folosi în slujba dreptăŃii. Absolut indiferentă la sentimente, ea nu va Ńine cont de tânguirile noastre şi îşi va urma evoluŃia predestinată spre desăvârşire.

GGEENNEETTII CCAA JJUUDDII CCII AARRĂĂ ÎÎ NN RROOMM ÂÂNNII AA

Romică POTORAC comisar de poliție

Metodele de genotipare a urmelor, microurmelor sau persoanelor, precum şi ansamblu de procedee folosite în vederea interpretării amestecurilor de profile genetice, se află într-o continuă evoluŃie, din acest motiv este necesară o perfecŃionare a pregătirii permanente în domeniu, impunându-se depăşirea cunoştinŃelor de bază presupuse a fi acumulate şi însuşirea unor noŃiuni noi, în ton cu performanŃele din domeniu. Capacitatea de a efectua analize ale ADN din probele biologice de la faŃa locului depinde de tipul materialului biologic vizat, modul de recoltare şi felul în care au fost conservate. Tehnica folosită pentru a recolta astfel de probe, cantitatea şi natura urmei sau microurmei biologice care urmează a fi genotipată, modalitatea prin care materialul trebuie ambalat şi modul de conservare a acestuia, reprezintă punctele sensibile premergătoare analizei ADN.

Dacă materialul biologic nu este recoltat şi conservat în mod corect, nu va îndeplini condiŃiile ştiin Ńifice şi legale pentru a fi admis în justiŃie.

Obiectivele expertizelor şi constat ărilor tehnico – ştiin Ńifice biocriminalistice care solicit ă analize genetice Formularea OrdonanŃelor sau RezoluŃiilor Motivate determină obiectivele expertizelor sau constatărilor tehnico-ştiinŃifice, din acest motiv întrebările generale vor fi axate pe: • determinarea profilelor genetice ale ADN extras din probele litigiu; • determinarea profilelor genetice ale ADN extras din probele de referinŃă (victimă, suspect); • compararea, regăsirea profilelor genetice ale ADN extras din probele de referinŃă cu / în profilele genetice

ale ADN extras din probele litigiu; • interpretarea rezultatelor obŃinute şi aplicarea calculelor biostatistice.

Acestea vor fi modificate în funcŃie de caz şi particularizate pentru tipurile de probe sau obiecte suport purtătoare de urme şi microurme biologice.

OronanŃa sau rezoluŃia motivată dispusă pentru analize genetice trebuie să conŃină următoarele: • Datele de identificare a instituŃiei care o solicită. • Cauza pentru care este dispusă. • Tipul de expertiză sau constatare tehnico-ştiinŃifică solicitată (genetică). • Istoricul evenimentului / infracŃiunii. • Intrebările ordonanŃei / rezoluŃiei motivate. • Obiectele suport de urme sau microurme care se pun la dispoziŃie pentru efectuare expertizei sau constatării

tehnico-ştiinŃifice. • Metoda de securizare - ambalaje, sigilii.

Toate aceste informaŃii vor fi utilizate la efectuarea expertizei sau constatării tehnico-ştiinŃifice şi sunt necesare specialistului pentru a identifica, recolta şi procesa urmele sau microurmele biologice, precum şi la interpretarea rezultatelor obŃinute, incluzând calculele biostatistice. De exemplu, dacă ne referim la istoricul evenimentului sau infracŃiunii, acesta va determina: • procesarea / sortarea / identificarea urmelor sau microurmelor biologice, precum şi alegerea metodei optime

de extracŃie a ADN din acestea; • interpretarea rezultatelor obŃinute; • calculele biostatistice aferente.

Specialistul nu poate să intuească locurile identificării probelor în scena unei infracŃiuni sau în afara acesteia, informaŃii vitale care vor modifica calculele biostatistice şi implicit valorile numerice care se obŃin în urma acestora.

Pe de altă parte, specialistul răspunde de integritatea şi conservarea probelor din momentul în care acestea vor intra în cadrul Sistemului de Analize Genetice şi are obligaŃia să ilustreze şi să descrie în raportele de expertiză sau constatare tehnico-ştiinŃifică, condiŃiile în care le-a primit prin verificarea şi fotografierea integrităŃii ambalajelor şi sigiliilor. PerformanŃele genotipării în cadrul Sistemului de Analize Genetice al PoliŃiei Române a. Metodele de genotipare oferă posibilitatea de individualizare a urmelor şi microurmelor biologice, obŃinându-se profile genetice care prin extrapolare sunt, de fapt ale persoanelor care au creat urmele.

b. Puterea de discriminare a persoanelor pe baza profilului genetic, utilizând pentru genotipare 16 loci, este

de până la 1/1023

, ceea ce semnifică că la un grup de 1023

de persoane un profil este unic. c. Se pot genotipa toate tipurile de urme şi microurme biologice umane care conŃin celule nucleate: - leucocite (sânge); - celule epiteliale provenite atât de pe suprafaŃa organismului cât şi din zonele interne, diverse lumene sau cavităŃi; - celule spermatice; - Ńesuturi osoase, dinŃi; - diverse alte secreŃii biologice etc. d. Permite obŃinerea separată a profilelor genetice în cazul unor amestecuri de urme, în funcŃie de tipul celulelor constituente. De exemplu, dintr-un amestec de spermă şi celule epiteliale, se va obŃine separat profilul genetic al celulelor spermatice şi separat al celulelor epiteliale. e. Se pot genotipa urme sau microurme de natură biologică aflate în amestec cu substanŃe inhibitoare de natură organică sau anorganică care nu ar permite amplificarea ADN extras, etapă vitală în obŃinerea profilelor genetice. În procesul de purificare intervin, în funcŃie de natura inhibitorului şi a urmei biologice, o serie de etape prin care sunt îndepărtaŃi din sistem, astfel încât să nu fie afectată molecula de ADN.

f. Este posibil obŃinerea profilelor genetice ale microurmelor de celule epiteliale remanente în urma contactului fizic dintre o persoană şi un obiect sau între două persoane.

g. Având în vedere interpretarea şi calculele biostatistice aferente profilelor genetice, metoda poate fi utilizată şi în cazuri de paternitate, incest sau dezastre.

h. Interpretarea amestecurilor de profile genetice prin teoria deconvoluŃiei celor mai mici pătrate, utilizând şi ariile picurilor din electroforegrame, oferă posibilitatea obŃinerii separate a profilelor genetice a contributorilor. Astfel, se pot obŃine pe baza calculelor biostatistice, frecvenŃe de regăsire a profilelor genetice, mult mai mici şi implicit grupurile populaŃionale în care profilul este unic, mult mai mari.

i. Unul dintre sectoarele de activitate ale Sistemului de Analiză Genetică din Institutul de Criminalistică este dedicat Bazei de Date, cu posibilitatea stocării şi căutării unui număr impresionant de profile genetice, atât unitare cât şi aflate în amestecuri. Aceasta îndeplineşte toate cerinŃele normelor din domeniu şi este compatibilă din toate punctele de vedere cu bazele de date similare internaŃionale.

j. Pentru a răspunde la solicitările impuse de cazuistică, au fost necesare metode noi de extracŃie şi purificare avansată a ADN din urmele şi microurmele biologice de natură umană care se găsesc în amestec cu substanŃe inhibitoare sau aflate în stare de degradare biologică înaintată şi care prin alte metode, rezultatele nu sunt satisfăcătoare. Din acest motiv, în cadrul Sistemului am desfăşurat o serie de teme de cercetare a căror rezultate au dus la genotiparea cu succes a tuturor tipurilor de microurme biologice enumerate mai sus, care conŃin câteva celule nucleate, indiferent de starea acestora sau natura suportului.

Rezultatele pot fi vizualizate comparând valorile numerice a grupurilor populaŃionale în care profilele genetice sunt unice. Acestea au fost obŃinute pentru ADN extras din aceeaşi microurmă, prin tehnicile anterioare şi apoi prin cele cercetate. Astfel, pentru primul caz grupul populaŃional a fost de 51.808, comparativ cu 34.554.812.179.029.708.336 persoane, pentru rezultatele obŃinute prin tehnica descoperită.

NoŃiunile minime de bază pentru investigatorul care doreşte să valorifice urme sau microurme biologice prin metode genetice.

Totalitatea însuşirilor şi a laturilor esenŃiale în virtutea cărora informaŃiile aduse de un profil genetic pot fi valorificate corespunzător se bazează pe o înşiruire de etape care încep din momentul în care a avut loc infracŃiunea. Chiar de la intrarea în scena infracŃiunii a personalului autorizat este bine să se Ńină seamă că prin necunoaşterea

adecvată a materiei asupra căreia este orientată activitatea subiectului, pot fi introduse erori care odată înglobate în schemă sunt foarte greu de corectat.

Procesul de investigare, documentare şi examinare a locului infracŃiunii, din punctul de vedere al valorificării urmelor sau microurmelor biologice prin metode de analiză genetică, se bazează pe o serie de reguli de care va depinde calitatea informaŃiilor aduse de aceste tipuri de investigaŃii. Urmele biologice care pot fi întâlnite în astfel de infracŃiuni sunt: sânge, spermă, secreŃie vaginală, salivă depusă pe resturi de Ńigări, timbre, plicuri, sticle, pahare, căni, periuŃe de dinŃi, secreŃie nazală, şerveŃele, batiste, organe, dinŃi, fire de păr cu foliculi („rădăcină”), Ńesuturi biologice de orice tip, urină, fecale etc.

Prin microurme biologice pot fi definite acele tipuri de urme care sunt transferate de la o persoană pe diverse obiecte – suporturi şi care nu pot fi observate macroscopic. În toate cazurile, materialul biologic transferat este constituit din celule nucleate şi se formează ca urmare a unui contact direct intim sau de la distanŃă. Voi defini tipurile de microurme şi natura posibilă a acestora în ceea ce urmează. Microurmele pot fi sub formă de celule epiteliale remanente provenite, fie în urma unui contact sub formă de apucare sau frecare, fie sub formă de transpiraŃie, mătreaŃă, salivă etc.

Regulile de bază de care trebuie Ńinut cont la cercetarea locului faptei sunt: - protejarea şi conservarea locului faptei pentru a evita contaminarea urmelor; - eliminarea posibilităŃilor de contaminare a urmelor şi a microurmelor de către personalul care execută

cercetarea şi care instrumentează cazul; - eliminarea posibilităŃii de intercontaminare a urmelor şi a microurmelor; - tipurile de urme sau microurme posibile a exista la locul faptei; - metodologia de colectare a urmelor sau microurmelor; - colectarea tuturor urmelor sau microurmelor biologice posibile deoarece, mai târziu, acestea vor fi distruse

sau compromise. Necesarul minim fără de care nu este posibilă cercetarea la locul faptei şi recoltarea acestor tipuri de urme

sunt: ppeennsseettăă,, ffooaarrffeeccăă,, bbiissttuurriiuu ssaauu aall tt oobbiieecctt ccoonnttoonnddeenntt ccaarree îîll ppooaattee îînnllooccuuii ,, mmăănnuuşşii ddee uunniiccăă ffoolloossiinnŃŃăă,, ttaammppooaannee sstteerrii llee,, aappăă ddiissttii llaattăă sstteerrii llăă,, eecchhiippaammeenntt ddee pprrootteeccŃŃiiee aannttiiccoonnttaammiinnaarree,, aammbbaallaajjee ccoorreessppuunnzzăăttooaarree..

Un amănunt important este ca după fiecare utilizare, instrumentele trebuiesc curăŃate utilizând o soluŃie obŃinută din alcool etilic şi hipoclorit de sodiu 10% sau prin sterilizare în flacără.

Unde pot fi identificate urme sau microurme biologice

În urma transferului urmei sau microurmei biologice, direct sau indirect, aceasta rămâne ataşată pe suprafaŃa

obiectului primitor. Metoda de recoltare a urmei depinde de modul în care se găseşte starea acesteia şi va influenŃa rezultatele obŃinute. Profilele genetice pot fi obŃinute din orice urmă sau microurmă de natură biologică care conŃine câteva celule nucleate. Acestea pot fi identificate pe obiecte vestimentare, piele sau diverse suprafeŃe ale obiectelor. DeclaraŃiile victimei pot aduce informaŃii despre locurile unde există urme biologice provenite de la autor - de exemplu dacă victima a zgâriat pielea autorului sau acesta a utilizat diverse instrumente sau a atins suprafeŃe ale obiectelor. Orice parte a corpului victimei unde autorul a avut un contact sub formă de sărut, supt, lins, muşcat cu aceasta, există celule epiteliale care recoltate şi analizate corespunzător pot duce la identificarea persoanei creatoare. În scena unei crime, vom întâlni: victima, obiecte vestimentare ale acesteia, obiecte sau instrumente utilizate la săvârşirea crimei, zona adiacentă locului identificării victimei sau comiterii infracŃiunii şi obiectele componente locului, care pot fi împărŃite în obiecte „cheie” şi „auxiliare”.

Victima. SuprafaŃa corpului unei victime a infracŃiunii de omor poate prezenta o serie de urme sau microurme provenite de la autor sub formă de secreŃii sau ca urmare a interacŃiunii cu părŃi ale organismului autorului.

Obiectele vestimentare ale victimei. In cele mai multe cazuri, victimele sunt îmbrăcate, iar acestea acoperă o mare parte a corpului. Aceste piese joacă rolul unei bariere, reŃinând foarte multe urme şi microurme de natură biologică provenite de la autor dacă acesta a avut contact direct sau a fost la o anumită distanŃă la care este posibil să aibă loc un schimb de material biologic. Obiectele vestimentare ale victimelor pot deseori demonstra că aceasta a fost forŃată, dacă prezintă rupturi ori alte tipuri de urme, cum ar fi solul. Dacă nu pot fi identificate alte tipuri de urme pe suprafaŃa acestora (sânge, spermă, salivă etc.), zonele rupturii pot conŃine microurme biologice provenite de la persoana care le-a creat sub formă de celule epiteliale.

Urme şi microurme biologice din zona imediat învecinată locului identificării victimei. În această arie pot fi găsite urme sau microurme idividuale ori în amestec, depuse pe diverse suporturi, cum ar fi cele prezentate mai sus, sau obiecte, instrumente, arme, care au fost utilizate de către autor în comiterea infrac Ńiunii: m ănuşi, fragmente de mănuşi, prezervative, cagule sau alte obiecte vestimentare care nu aparŃin victimei, resturi de Ńigări etc.

Urme şi microurme biologice din incinta sau zona adiacentă desfăşurării infracŃiunii. PosibilităŃile pe care le are autorul să-şi lase urmele sau microurmele biologice în scena infracŃiunii sunt multiple. Presupunem că acesta utilizează mănuşi chirurgicale, mască şi haine care elimină posibilitatea lăsării amprentelor de orice gen la faŃa locului. Experimentele realizate au demonstrat că dacă mănuşile utilizate la comiterea infracŃiunilor, precum şi tot ansamblul vestimentar nu sunt sterile, autorul nu-şi va lăsa amprentele papilare, în schimb îşi poate lăsa celulele epiteliale sau alte secreŃii sub formă de microurme.

În aceste condiŃii, microurmele provenite de la autor în scena infracŃiunii pot fi în diverse locuri şi pe diferite obiecte „cheie”, cum ar fi: mânere de uşi, comutatoare electrice, geamuri, utilizate pentru intrare în scena crimei, arme etc., care au fost accesate „obligatoriu” pentru comiterea actului infracŃional.

Alte obiecte sau suprafeŃe din zona de producere a infracŃiunii pot fi numite auxiliare - pahare, căni, sticle, tacâmuri etc. - şi pot păstra microurme provenite de la autor.

Transferul urmelor sau microurmelor provenite de la victimă pe obiectele vestimentare sau alte lucruri ale autorului.

În aceeaşi manieră în care autorul îşi lasă propriile urme sau microurme biologice în scena crimei, la fel poate şi victima să transfere pe ale sale pe corpul, vestimentaŃia sau alte obiecte ale autorului. Pe de altă parte, autorul poate lua anumite obiecte din scena crimei care poartă pe suprafaŃa lor microurme sau urme biologice provenite de la victimă, deoarece aceasta le utiliza în mod frecvent.

Arma crimei. În orice obiect dur se poate ascunde o armă a unei crime, dar informaŃiile care se pot acumula de-a lungul anchetei va reduce căutarea la câteva tipuri. Cu atât mai mult, dacă este utilizată o armă de foc, informaŃiile care pot fi obŃinute în urma genotipării urmelor sau microurmelor biologice prezente pe suprafaŃa acesteia, sunt mai compexe.

De pe suprafaŃa oricărei arme de foc este posibil să fie prelevate microurme biologice din care se pot obŃine profile genetice ale proprietarului sau /şi ale altei persoane care a utilizat-o. Studiu comparativ de interpretare a amestecurilor de profile genetice

În momentul actual, limitele metodei îşi mai pot face simŃită prezenŃa doar în cazurile unde urmele

biologice se găsesc într-o stare de degradare biologică sau chimică totală sau se găsesc într-un amestec, unde numărul de contributori este mai mare de patru persoane. Aceasta are ca rezultat o creştere a valorii LR (Likelihood Ratios) pentru profilul genetic vizat, concomitent cu o scădere a grupului populaŃional în care acesta este unic. Mă voi opri la situaŃia unor amestecuri de profile genetice, iar pentru exemplificare vom lua un caz ipotetic şi vom compara rezultatele calculelor biostatistice obŃinute plecând de la un profil unic şi până la un amestec ce provine de la minim patru persoane. Vom considera că pe suprafaŃa unui mâner al unei uşi de acces într-o incintă am identificat urme de celule epiteliale remanente în urma contactului cu mâinile persoanelor care îl utiliza pentru deschiderea sau închiderea acesteia. Să presupunem că în incinta respectivă aveau acces în mod normal, trei persoane, notate aici cu persoana 1, 2 şi 3. În urma unei infracŃiuni, autorul a deschis uşa, lăsându-şi pe aceeaşi suprafaŃă celule epiteliale de pe palmă. Recoltarea celulelor a fost efectuată din trei regiuni ale mânerului, iar genotiparea ADN extras din acestea au evidenŃiat trei amestecuri de profile genetice:

- urma „a” - un amestec de profile genetice ce provin de la minim două persoane; - urma „b” - un amestec de profile genetice ce provin de la minim trei persoane; - urma „c” - un amestec de profile genetice ce provin de la minim patru persoane.

Profilele genetice ale probelor de referinŃă recoltate de la cele trei persoane şi de la suspect sunt prezentate în tabelul 1.

Tabel 1. Profilele genetice ale probelor de referinŃă recoltate de la cele trei persoane şi suspect

Categoria Profil genetic Persoana 1

Profil genetic Persoana 2

Profil genetic Persoana 3 Profil genetic suspect

Marker Al. 1 Al. 2 Al. 1 Al. 2 Al. 1 Al. 2 Al. 1 Al. 2 D8S1179 12 14 13 15 13 14 12 15 D21S11 29 30 30 32.2 29 30 30 32.2 D7S820 8 11 10 11 12 13 10 11 CSF1PO 10 11 10 13 10 14 11 11 D3S1358 18 18 14 15 15 17 15 18 TH01 7 7 8 9.3 9 9.3 7 9.3 D13S317 8 9 11 11 8 12 8 12 D16S539 11 13 11 12 11 12 12 13 D2S1338 17 23 19 23 20 25 19 20 D19S433 14 15 14 15 16 17 14 14 vWA 16 17 15 18 17 18 15 16 TPOX 8 9 8 8 8 11 8 11 D18S51 13 16 15 19 13 17 12 14 AMEL X Y X X X X X Y D5S818 11 12 11 11 11 13 12 12 FGA 22 26 23 24 20 21 20 25

FrecvenŃa de regăsire a profilului genetic al suspectului, în populaŃia europeană este de 3,82x10-21, calculată

pentru rezultatele obŃinute cu kitul Multiplex ABI – IDENTIFILER. Probabilitatea de regăsire a acestui profil genetic în populaŃia europeană este de 1 la un număr de 2.62x1020 persoane, calculată pentru rezultatele obŃinute cu kitul Multiplex ABI –IDENTIFILER. Vom analiza şi efectua calculele biostatistice aferente, separat pentru cele trei amestecuri de profile genetice. a. În amestecul de profile obŃinut din ADN extras din urma „a” prelevată de pe mâner sunt regăsite la locii corespunzători profilele genetice ale probelor de referinŃă recoltate de la persoana 1 şi suspect – Tabelul 2. Tabelul 2. Amestecul de profile genetice obŃinut din ADN extras din urma „a” prelevat ă de pe mâner şi profilele de referinŃă ale persoanei 1 şi suspect.


Profil genetic suspect

Amestecul rezultat

Marker Al. 1 Al. 2 Al. 1 Al. 2

D8S1179 12 14 12 15 12 14 15

D21S11 29 30 30 32.2 29 30 32.2

D7S820 8 11 10 11 8 10 11

CSF1PO 10 11 11 11 10 11

D3S1358 18 18 15 18 15 18

TH01 7 7 7 9.3 7 9.3

D13S317 8 9 8 12 8 9 12

D16S539 11 13 12 13 11 12 13

D2S1338 17 23 19 20 17 19 20 23

D19S433 14 15 14 14 14 15

vWA 16 17 15 16 15 16 17

TPOX 8 9 8 11 8 9 11

D18S51 13 16 12 14 12 13 14 16

AMEL X Y X Y X Y

D5S818 11 12 12 12 11 12

FGA 22 26 20 25 20 22 25 26

Pentru interpretarea acestui rezultat au fost formulate două ipoteze :

i. suspectul este contributor în acest amestec de profile genetice alături de persoana 1, pe care o consideră inclusă;

ii. nu există o legătură de origine între amestecul de profilele genetice rezultat şi profilul genetic al suspectului, cu alte cuvinte nu acesta a fost contributor la crearea urmei, ci o altă persoană necunoscută din populaŃie.

În urma calculelor de biostatistică aferente şi al raportului dintre prezum Ńia i. şi ii. se poate concluziona că prima ipoteză, este de 1,7x1016 mai posibilă decât a doua ipoteză, aceea ca în amestecul de profile genetice să fie prezentă persoana 1 şi o altă persoană necunoscută din populaŃie. Altfel spus, o altă persoană necunoscută care în combinaŃie cu profilul genetic al persoanei 1 să rezulte acelaşi amestec, poate fi regăsită la un număr mai mare de 1,7 x1016 persoane. b. În amestecul de profile obŃinut din ADN extras din urma „b” prelevată de pe mâner sunt regăsite la locii corespunzători, profilele genetice ale probelor de referinŃă recoltate de la persoanele 1, 2 şi suspect – Tabelul 3. Tabelul 3. Amestecul de profile genetice obŃinut din ADN extras din urma „b” prelevat ă de pe mâner şi profilele de referinŃă ale persoanei 1, 2 şi suspect.

Categoria




Amestecul de profile rezultat

Marker Al. 1 Al. 2 Al. 1

Al. 2 Al. 1

Al. 2 Al. 1 Al. 2 Al. 3 Al. 4 Al. 5 Al. 6

D8S1179 12 14 13 15 12 15 12 13 14 15 D21S11 29 30 30 32.2 30 32.2 29 30 32.2 D7S820 8 11 10 11 10 11 8 10 11 CSF1PO 10 11 10 13 11 11 10 11 13 D3S1358 18 18 14 15 15 18 14 15 18 TH01 7 7 8 9.3 7 9.3 7 8 9.3 D13S317 8 9 11 11 8 12 8 9 11 12 D16S539 11 13 11 12 12 13 11 12 13 D2S1338 17 23 19 23 19 20 17 19 20 23 D19S433 14 15 14 15 14 14 14 15 vWA 16 17 15 18 15 16 15 16 17 18 TPOX 8 9 8 8 8 11 8 9 11 D18S51 13 16 15 19 12 14 12 13 14 15 16 19 AMEL X Y X X X Y X Y D5S818 11 12 11 11 12 12 11 12 FGA 22 26 23 24 20 25 20 22 23 24 25 26

Pentru interpretarea acestui rezultat au fost formulate două ipoteze : i. suspectul este contributor în acest amestec de profile genetice alături de persoana 1 şi persoana 2, pe care

le considerăm incluse;

ii. nu există o legătură de origine între amestecul de profilele genetice obŃinut şi profilul genetic al

suspectului, cu alte cuvinte nu acesta a fost contributor la crearea urmei, ci o altă persoană necunoscută din populaŃie.

În urma calculelor de biostatistică aferente şi al raportului dintre prezum Ńia i. şi ii. se poate concluziona că prima ipoteză, este de 5,98x1010 mai posibilă decât a doua ipoteză, aceea ca în amestecul de profile genetice să fie prezente persoanele 1 şi 2 alături de o altă persoană necunoscută din populaŃie. Altfel spus, o altă persoană necunoscută care în combinaŃie cu profilele genetice ale persoanelor 1 şi 2 să rezulte acelaşi amestec, poate fi regăsită la un număr mai mare de 5,98x1010 persoane. c. În amestecul de profile obŃinut din ADN extras din urma „c” prelevată de pe mâner sunt regăsite la locii corespunzători profilele genetice ale probelor de referinŃă recoltate de la persoanele 1, 2, 3 şi suspect – Tabelul 4. Tabelul 4. Amestecul de profile genetice obŃinut din ADN extras din urma „c” prelevat ă de pe mâner şi profilele de referinŃă ale persoanei 1, 2, 3 şi suspect.

Pentru interpretarea acestui rezultat au fost formulate două ipoteze : i. suspectul este contributor în acest amestec de profile genetice alături de persoana 1, persoana 2 şi

persoana 3, pe care le considerăm incluse; ii. nu există o legătură de origine între amestecul de profilele genetice obŃinut şi profilul genetic al


În urma calculelor de biostatistică aferente şi al raportului dintre prezum Ńia i. şi ii. se poate concluziona că prima ipoteză, este de 10,1x106 mai posibilă decât a doua ipoteză, aceea ca în amestecul de profile genetice să fie prezente persoanele 1, 2, 3 şi o altă persoană necunoscută din populaŃie. Altfel spus, o

Categoria






Marker Al. 1

Al. 2

Al. 1

Al. 2

Al. 1 Al. 2 Al. 1

Al. 2 Al. 1

Al. 2

Al. 3 Al. 4

Al. 5

Al. 6

Al. 7

D8S1179 12 14 13 15 13 14 12 15 12 13 14 15

D21S11 29 30 30 32.2

29 30 30 32.2 29 30 32.2

D7S820 8 11 10 11 12 13 10 11 8 10 11 12 13 CSF1PO 10 11 10 13 10 14 11 11 10 11 13 14 D3S1358 18 18 14 15 15 17 15 18 14 15 17 18 TH01 7 7 8 9.3 9 9.3 7 9.3 7 8 9 9.3 D13S317 8 9 11 11 8 12 8 12 8 9 11 12 D16S539 11 13 11 12 11 12 12 13 11 12 13 D2S1338 17 23 19 23 20 25 19 20 17 19 20 23 25 D19S433 14 15 14 15 16 17 14 14 14 15 16 17 vWA 16 17 15 18 17 18 15 16 15 16 17 18 TPOX 8 9 8 8 8 11 8 11 8 9 11 D18S51 13 16 15 19 13 17 12 14 12 13 14 15 16 17 19 AMEL X Y X X X X X Y X Y D5S818 11 12 11 11 11 13 12 12 11 12 13 FGA 22 26 23 24 20 21 20 25 20 21 22 23 24 25 26

altă persoană necunoscută care în combinaŃie cu profilele genetice ale persoanelor 1, 2 şi 3 să rezulte acelaşi amestec, poate fi întâlnită la un număr mai mare de 10,1x106 persoane. Calculele comparative pentru situaŃiile în care a fost utilizat kit-ul Identifiler pentru amplificarea ADN extras din probele biologice, sunt prezentate în Fig. 1. Se poate observa o scădere semnificativă a grupurilor populaŃionale în care profilul suspectului este unic, concomitent cu creşterea numărului de persoane aflate în amestec.

Dacă se vor lua în calcul, din anumite considerente de siguranŃă, doar 8 loci atunci grupul populaŃional va fi

de 3311 persoane. În condiŃiile utilizării în calcule doar a 5 loci, grupul populaŃional va fi de 181 persoane, iar pentru 3 loci 44 persoane.

Dacă împărŃim populaŃia studiată în grupuri de câte P, unde P este grupul populaŃional în care suspectul este unic, vom obŃine numărul de alte profile genetice, respectiv persoane, care mai pot fi regăsite astfel încât în combinaŃie cu cel al persoanelor 1, 2 sau 3, pe care le-am considerat incluse, deoarece utilizau frecvent acel mâner, se va obŃine acelaşi amestec pentru locii analizaŃi, substituind astfel pe cel al suspectului.

Concluzii

Analizele genetice ale urmelor şi microurmelor de natură biologică oferă posibilitatea de a aduce dovezi de

necontestat despre evenimentele petrecute în scena infracŃiunilor. Este posibilă genotiparea tuturor tipurilor de urme sau microurme biologice care conŃin celule nucleate, dacă acestea nu sunt în totalitate distruse chimic sau bacterian.

Puterea de discriminare a persoanelor în funcŃie de profilul genetic al acestora este cuprins între 1/1012 - 1/1023, în funcŃie de numărul de loci utilizat pentru genotipare. Aceasta semnifică faptul că la un număr de 1012 - 1023

persoane, un profil este unic. InformaŃiile care pot fi aduse de profilele genetice se bazează pe o înşiruire de etape care încep din momentul în

care a avut loc infracŃiunea. Procesul de identificare, recoltare, ambalare şi conservare a urmelor sau microurmelor de natură biologică din scena faptei, trebuie să se bazeze pe o cunoaştere adecvată a materiei asupra căreia este orientată activitatea subiectului, altfel pot fi introduse erori, care odată înglobate în schemă sunt foarte greu de corectat.

O mărire a numărului de profile genetice aflate într-un amestec, duce la o creştere a valorii LR şi implicit o micşorare a grupului de persoane în care care profilul suspectului este unic. Peste acest număr de persoane, în grupuri de câte P a populaŃiei interogate, vor fi regăsite alte persoane a căror profile genetice în combinaŃie cu al persoanelor cunoscute incluse, se va obŃine acelaşi amestec de profile genetice.

PosibilităŃile şi metodele de genotipare a urmelor, microurmelor sau probelor de referinŃă recoltate de la persoane, precum şi ansamblul de procedee folosite în vederea interpretării amestecurilor de profile genetice se află într-o continuă evoluŃie, din acest motiv este necesară o perfecŃionare a pregătirii permanente în domeniu.

INTERFERENłA GENETICII JUDICIARE CU ALTE TEHNICI DE INVESTIGARE CRIMINALISTICĂ


Abstract In order to identify the persons who used different objects, various studies were performed by using supports that carried the biological traces similar with those identified at the crime scene. For these studies we took epitelial cells from fingerprints, gun components, cartridge, cartridge case and from the interstitial coating of some ancient documents with the age of about 26th years old. The results have shown that the genetic analysis of STR region can aid and complete, in some circumstances, the other types of forensic analysis. Keywords: STR – short tandem repeats, epithelial cells

În scopul identificării persoanelor care au manipulat obiecte s-au efectuat diverse studii utilizând suporturi purtătoare de micourme biologice similare celor identificate în câmpul infracŃiunilor. Pentru aceste studii au fost utilizate celule epiteliale prelevate din fragmente de amprente papilare, de pe componentele unei arme, cartuşe, tuburi şi din straturile interstiŃiale ale unor hârtii pe care au fost efectuate înscrisuri cu vechime de până la aproape 26 ani.

Rezultatele obŃinute au relevat faptul că analizele genetice ale regiunilor STR, pot sprijini în anumite circumstanŃe alte tipuri de determinări criminalistice.

INTRODUCERE

Plecând de la posibilitatea valorificării prin metode de analiză genetică a tipurilor de probe biologice ce conŃin celule nucleate, către tipurile de suporturi pe care pot fi identificate şi implicit la teoria transferului acestora în cadrul unei infracŃiuni, vom descoperi că în foarte puŃine cazuri nu pot exista urme sau microurme biologice care să aducă informaŃii despre evenimentele petrecute. Singurele aspecte care pot limita obŃinerea acestor informaŃii sunt identificarea, prelevarea, conservarea, alegerea unei metode de genotipare adecvată tipului de urmă, microurmă sau naturii suportului, precum şi a interpretării rezultatului obŃinut în urma genotipării.

Genetica judiciară este singura tehnică de investigaŃii care poate completa, substitui sau aduce informaŃii altor metode criminalistice, ce conduc la identificarea persoanelor creatoare a urmelor sau microurmelor biologice. Cea mai importantă caracteristică a acestei metode este obŃinerea unor profile genetice corespunzătoare urmelor biologice din care a fost extras ADN-ul, implicit al persoanei care le-a creat. În cazul a două profile genetice identice obŃinute din două probe biologice diferite, se poate afirma că aparŃin aceleiaşi persoane cu o probabilitate care poate fi numită certitudine.

Câteva din performanŃele care au fost atinse în analiza genetică a urmelor şi microurmelor biologice: a. Metoda de genotipare oferă posibilitatea de individualizare a urmelor şi microurmelor biologice, atribuindu-le profile genetice care prin extrapolare sunt, de fapt profilele persoanelor care le-au creat. b. Puterea de discriminare a persoanelor pe baza profilului genetic, utilizând pentru genotipare 16 loci, este de aproximativ 1 /1023, ceea ce semnifică că la un grup de 1023 de persoane un profil este unic. c. Se pot genotipa toate tipurile de urme şi microurme biologice umane care conŃin celule nucleate: leucocite (sânge), celule epiteliale provenite atât de pe suprafaŃa organismului cât şi din zonele interne, diverse lumene sau cavităŃi, celule spermatice, Ńesuturi osoase, dinŃi, diverse secreŃii biologice etc.

d. Permite obŃinerea separată a profilelor genetice în cazul unor amestecuri de urme, în funcŃie de tipul acestora. De exemplu, dintr-un amestec de spermă şi secreŃii vaginale supus analizei genetice, se va obŃine separat profilul genetic al celulelor spermatice şi separat al celulelor epiteliale. e. Se pot genotipa urme sau microurme de natură biologică aflate în amestec cu substanŃe inhibitoare de natură organică sau anorganică, care nu permit amplificarea ADN extras. În procesul de purificare, pot interveni în funcŃie de natura inhibitorului şi a urmei biologice, o serie de etape prin care aceştia sunt îndepărtaŃi din sistem, astfel încât să nu afecteze macromolecula ADN. f. Este posibilă obŃinerea profilelor genetice ale microurmelor de celule epiteliale remanente în urma contactului fizic dintre o persoană şi un obiect sau între două persoane. g. Interpretarea amestecurilor de profile genetice prin teoria deconvoluŃiei celor mai mici pătrate, utilizând în calculele şi ariile picurilor din electroferograme, oferă posibilitatea obŃinerii separate a profilelor genetice a contributorilor dintr-un amestec. Astfel, se obŃin pe baza calculelor biostatistice probabilităŃi de regăsire mult mai mici. Tehnica este directă, simplă şi elegantă. Este utilizată cu succes în multe laboratoare de genetică judiciară.

InformaŃiile care pot fi aduse de un amestec de profile genetice obŃinut dintr-o urmă biologică creată de persoane necunoscute, oferă posibilitatea căutării în diverse baze de date a profilelor genetice ale contributorilor.

h. Metodele de extracŃie şi purificare a ADN din urmele sau microurmele biologice sunt într-o continuă evoluŃie, oferind posibilitatea automatizării acestei etape.

IDENTIFICAREA PERSOANELOR PE BAZA CELULELOR NUCLEAT E REMANENTE ÎN AMPRENTELE PAPILARE

Urmele lăsate de mână sub forma amprentelor pot fi valorificate prin sistemul AFIS, dar totodată pot

constitui şi materialul biologic necesar pentru a se obŃine profilul genetic al persoanei creatoare. Mai mult, amprentele digitale, palmare sau plantare cu un număr insuficient de elemente care nu pot conduce la o identificare

certă a persoanei creatoare prin elementele conŃinute, pot conŃine suficiente celule epiteliale pentru genotipare judiciară. Amprentele papilare sunt compuse din materiale secretate natural, cum ar fi transpiraŃie, sebum sau lipide, diverse materii transferate pe mâini şi apoi remanente în amprente, precum şi celule epiteliale.

În compoziŃia amprentelor papilare se regăsesc produşii a trei glande secretoare: - glandele accrine, sudoripare; - glandele sebacee; - glandele apocrine.

Glandele accrine, sudoripare. Densitatea acestora este mai mare în regiunea palmară şi plantară. Activitatea acestor glande este controlată de sistemul nervos autonomic care răpunde stimulilor termici, emoŃionali şi medicali. Nu pot fi controlaŃi conştient de individ.

CompoziŃia secreŃiei sudoripare

Apă: 98.5% - 99.5% SubstanŃe solide: 0.5% - 1.5% SubstanŃele solide sunt reprezientate de: 1/3 - 1/2 săruri anorganice şi 1/2 - 2/3 diverse substanŃe organice. Săruri anorganice: cloruri, bromuri, ioduri şi floruri. Clorura de sodiu fiind cea mai abundentă. ConcentraŃia de săruri din transpiraŃie este datorată următorilor factori:

• rata şi durata transpiraŃiei • transpiraŃia intermitentă sau continuă • dietă • vârstă şi sex. Pielea este una din căile prin care corpul elimină produsele reziduale şi totodată constituie metoda de reglare termică prin procesul de transpiraŃie. Pentru determinarea conŃinutului de săruri remanente au fost utilizate metode bazate pe azotat de argint. Determinarea este relativă deoarece conŃinutul de săruri este influenŃat de o serie de factori, cum ar fi consumul unor alimente sărate, iar în procesul de transpiraŃie organismul va elimina excesul.

SubstanŃe organice. Deşi în secreŃiile remanente din amprentele papilare sunt prezente o serie de substanŃe organice, importanŃă prezintă aminoacizii, acizii graşi, precum şi amoniacul, respectiv ureea. Toate acestea sunt solubile în apă.

Aminoacizi. În secreŃiile palmare au fost identificaŃi o serie de aminoacizi. În condiŃiile normale ale unei zile ale unei persoane, au fost observate modificări ale concentraŃiilor în funcŃie de:

- numărul de spălări ale mâinilor; - activitatea sistemului nervos care determină fluctuaŃii foarte mari ale cantităŃilor şi aminoacizilor; - sistemul circulator, respectiv activitatea inimii.

Acizii graşi. Acest grup de substanŃe este regăsit în secreŃiile palmare sub formă de sebum alături de lipide care sunt însoŃite de ceruri. O caracteristică importantă a acestora este că nu rămân în stare vâscoasă decât un timp limitat dependent de o serie de factori.

Lipidele sunt modificate după o perioadă de timp prin procesele de oxidare şi hidroliză, care sunt dependente de factorii interni şi de mediu.

Amoniacul şi ureea sunt prezente în secreŃiile palmare în cantităŃi direct proporŃionale cu cantitatea de transpiraŃie.

Glandele sebacee şi apocrine. Sebumul este secreŃia glandelor sebacee şi este constituit în principal din acizi graşi saturaŃi, ceruri şi hidrocarburi nesaturate. Aceste materiale nu sunt oxidabile sau hidrolizabile ca acizii graşi nesaturaŃi. CantităŃi importante de sebum sunt transferate pe mâini şi din alte părŃi ale corpului (ex. păr).

ConcentraŃia de sebum variază în timp la aceeaşi persoană şi este diferită de la o persoană la alta. Este componentul la care prafurile de relevare a urmelor papilare aderă şi devin vizibile sau sunt implicate în alte reacŃii de evidenŃiere a amprentelor. Viteza de oxidare a sebumului este dependent de temperatură, curenŃii de aer, umidate sau alte condiŃii mediu care influenŃează degradarea acestuia.

Glandele apocrine sunt localizate în foliculii piloşi şi din această cauză secreŃiile sunt combinate cu produsul glandelor sebacee.

Alte materiale străine identificate în amprentele papilare. În urmele latente ale amprentelor papilare pot fi identificate o serie de materiale străine care pot avea origine nelimitată. CompoziŃia este dependentă de factori care Ńin tipul de material care a fost manipulat până la starea emoŃională din momentul creării de către persoana în cauză.

Celulele epiteliale remanente în amprentele papilare. Din punct de vedere al compozitiei moleculare, o celula vie este alcatuita din apa, proteine, lipide, glucide, acizi nucleici si alte molecule organice si anorganice, conform tabelului de mai jos.

Componente % din greutate

apa 10-98%

substante proteice 7-20%

ARN 0.7%

ADN 0.4%

lipide 1-3%

polizaharide 1-2%

alte molecule organice 0.4%

Saruri minerale 1.5%

Microurmele biologice încorporate în cristele

papilare care conŃineau celule epiteliale au fost transferate pe un tampon din bumbac steril astfel încât să fie concentrate pe o suprafaŃă redusă. Celulele epiteliale reŃinute în structura bumbacului au fost supuse lizării la un pH = 11 în prezenŃa proteinazei K şi la o temperatură de 580C. La soluŃia de ADN obŃinută a fost adăugată răşină schimbătoare de ioni de concentraŃie 5%, pentru complexarea ionilor bivalenŃi ce pot inhiba reacŃia de amplificare. După incubare la 1000C timp de 12 minute, soluŃia de ADN a fost concentrată până la aproximativ 1 ng /µl de ADN. Pentru reacŃia de amplificare a ADN a fost utilizat kit-ul SGM+, produs de Applied Biosystems, USA, iar produşii de amplificare au fost observaŃi prin electroforeză capilară cu instrumentrul ABI 310. Rezultate şi discuŃii

Prin genotiparea celulelor epiteliale remanente în fragmentele de amprente papilare este posibil obŃinerea

profilelor genetice ale persoanelor creatoare. Calculele biostatistice efectuate pentru rezultatele obŃinute au relevat următoarele:

- amprenta papilară nr. 1:

- frecvenŃa de regăsire în populaŃia româniei: 1,12x10-12 - grupul populaŃional în care acest profil genetic este unic: 893.000.000.000 indivizi; - amprenta papilară nr. 2: - frecvenŃa de regăsire în populaŃia româniei: 8,65x10-15

- grupul populaŃional în care acest profil genetic este unic: 116.000.000.000.000 indivizi. Calculele statistice de regăsire a fragmentelor de amprente papilare comparativ cu cele ale profilelor

genetice în populaŃia studiată pot fi relevante pentru identificarea persoanei creatoare.

GENOTIPAREA MICROURMELOR BIOLOGICE REMANENTE PE ARM E, MUNIłIE SAU TUBURILE UTILIZATE ÎN COMPOZI łIA CĂRORA AU FOST IDENTIFICATE CELULE NUCLEATE

În domeniul balisticii pot fi furnizate o serie de informaŃii care să ducă la identificarea proprietarului sau /şi

ale altei persoane care a utilizat o armă, deoarece de pe suprafaŃa oricăreia este posibil să fie prelevate microurme biologice din care se pot obŃine profile genetice ale acestora.

Microurmele biologice sunt existente în straturile superficiale, ca urmare a contactului cu persoana care o utilizează şi cu cea care îi asigură întreŃinerea, în straturile profunde sau zonele „ascunse”. Componentele armelori vor fi de asemenea, purtătoare a o serie de microurme biologice sub formă de celule epiteliale provenite de la persoana care îl curăŃă sau îi asigură întreŃinerea. Încărcătorul, interiorul manşonului, corpul, Ńeava, amortizorul sau arcul pot purta microurmele biologice pe toată suprafaŃa lor. Însăşi cartuşele sau tuburile pot conŃine microurme din epiteliul persoanei care le-a folosit.

Materiale şi metode Probele au fost prelevate de pe suprafaŃa exterioară a armei, pentru identificarea persoanei care a utilizat sau manipulat ultima oară arma şi din zonele „ascunse” ale acesteia sub formă de uleiuri şi vaselină care aveu încoprorate celule epiteliale remanente de la persoana care a asigurat întreŃinerea acesteia. Pentru solubilizarea şi îndepărtarea uleiurilor şi a veselinei au fost utilizaŃi solvenŃi organici şi o soluŃie tampon de spălare care a facilitat separarea celulelor epiteliale. Microurmele biologice remanente pe suprafaŃa cartuşului şi a tubului, care conŃineau celule epiteliale, au fost transferate pe un tampon din bumbac steril astfel încât să fie concentrate pe o suprafaŃă redusă a acestuia. ExtracŃia ADN a fost realizată printr-o metodă magnetică utilizând o răşină care leagă ADN pe baza proprietăŃilor fizico – chimice ale acestuia. Cantitatea maximă de ADN care poate fi capturată de particolele magnetice utilizate este de aproximativ 100 ng DNA. După liza celulelor epiteliale într-o soluŃie tampon ce conŃine proteinază K şi DTT (ditiotreitol), ADN a fost legat de particolele magnetice şi purificate cu tampon de spălare. După eluare, soluŃia obŃinută a fost concentrată până la aproximativ 1 – 2 ng/µl ADN.

Pentru reacŃia de amplificare a ADN a fost utilizat kit-ul Identifiler, produs de Applied Biosystems, USA, iar produşii de amplificare au fost observaŃi prin electroforeză capilară cu instrumentrul ABI 3100. Rezultate şi discuŃii

Genotiparea celulelor epiteliale prelevate de pe suprafaŃa exterioară a armelor, a celor încorporate în

uleiurile şi vaselina de pe componentele interioare, precum şi a celor remanente pe suprafaŃa cartuşului respectiv a tubului, a determinat obŃinerea profilelor genetice ale persoanelor care au intrat în contact cu obiectele. Rezultatele obŃinute pentru probele prelevate sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Proba Rezultate obŃinute din proba prelevată de Profil gentic al

celulelor Profil gentic al

celulelor

pe patul armei din interiorul armei de pe cartuş şi tub

Marker Al. 1 Al. 2 Al. 3 Al. 4 Al. 1 Al. 2 Al. 1 Al. 2

D8S1179 12 13 14 12 14 12 13

D21S11 29 30.2 31.2 32 30.2 31.2 29 32

D7S820 9 12 9 12 12 12

CSF1PO 10 12 12 12 10 12

D3S1358 15 16 17 18 15 16 17 18

TH01 6 7 9.3 6 9.3 7 9.3

D13S317 8 10 11 12 11 12 8 10

D16S539 9 11 12 9 12 9 11

D2S1338 18 24 25 18 24 25

D19S433 12 13 14 14.2 13 14.2 12 14

vWA 17 18 20 17 20 18 18

TPOX 8 10 11 8 10 10 11

D18S51 12 13 18 13 13 12 18

AMEL X Y X Y X Y

D5S818 10 11 10 10 11

FGA 19 20 19 20 20 20 Din rezultatele obŃinute se poate observa că persoana care a montat arma şi a asigurat întreŃinerea este diferită de cea care a utilizat-o pentru ultima tragere, a cărui profil genetic se regăseşte pe cartuş, tub şi patul armei.

IDENTIFICAREA PERSOANEI CARE A EXECUTAT ÎNSCRISURI PE BAZA PROFILULUI GENETIC AL CELULELOR EPITELIALE REMANENTE ÎN INTERSTIłIILE FIBRELOR DE CELULOZĂ DIN STRUCTURA HÂRTIEI

Fiecare persoană are un scris particular cu anumite trăsături caracteristice care nu sunt reproductibile la doi indivizi. În tehnica criminalistică de identificare a falsurilor, cercetarea înscrisului are ca obiect identificarea persoanei creatoare, pe baza unor metode şi procedee aflate la graniŃa fiziologiei, psihologiei şi lingvisticei.

În procesul de executare a unui înscris, persoana creatoare are un contact direct cu suportul, respectiv hârtia. Aceasta are o structură fibroasă, a cărei substanŃă caracteristică de bază este celuloza. În prezent se produc diverse tipuri de hârtie, dar aproximativ toate au o structură microscopică rugoasă care oferă posibilitatea stocării celulelor epiteliale desprinse prin procesul de frecare din epiderma mâinii persoanei care execută înscrisul. Aceste celule epiteliale care sunt depuse pe suprafaŃa exterioară şi în interstiŃiile superficiale ale hârtiei, pot constitui materialul biologic necesar genotipării şi respectiv al identificării persoanei creatoare înscrisului.

Realizarea unui studiu a demonstrat posibilitatea de genotipare a microurmelor biologice remanente în stratul interstiŃial al hârtiei pe care au fost efectuate înscrisuri cu vechime de până la aproape 26 ani. Aceste rezultate au relevat faptul că analizele genetice pot sprijini în anumite condiŃii determinările grafoscopice, fie la identificarea falsurilor, fie al persoanei creatoare.

Materiale şi metode

În acest studiu au fost utilizate înscrisuri executate pe diverse tipuri de hârtii, cu o vechime cuprinsă între o

zi şi 26 ani – Foto 9, 10 şi 11. În compoziŃia hârtiei intră pe lângă celuloză diverse alte substanŃe cum ar fi: răsini, pigmenŃi, cleiuri, sulfiŃi, sulfaŃi, lacuri, uleiuri şi diverse materiale de umplutură care în procesul de extracŃie şi purificare a ADN vor trebui înlăturate. Rezultatele reprezentative ale acestei teme vor fi prezentate mai jos. Probele au fost prelevate de pe suprafaŃa hârtiei şi din stratul profund (interstiŃiile formate de către fibrele de celuloză) pentru a fi observat modul de conservare a materialului biologic. Examinarea microscopică a preparatelor efectuate prin colorarea cu „Nuclear Fast Red”, care colorează celulele în roşu, a dus la identificarea a numeroase celulele epiteliale, în toate cazurile studiate - Foto 12, 13 şi respectiv 14. Celulele epiteliale, celuloza şi materiile grosiere au fost separate de alte substanŃe care se găsesc în compoziŃia hârtiei şi care inhibă reacŃia de polimerizare în lanŃ (PCR) nepermiŃând amplificarea ADN extras, prin solubilizare în diverşi solvenŃi organici caracteristici. După lizarea celulelor epiteliale la un pH = 9, utilizând proteinază K şi dithiothreitol, macromoleculele de ADN au fost purificate de celuloză şi alte materiale grosiere prin

centrifugare şi apoi prin fierbere în prezenŃa unei răşini schimbătoare de ioni - Chelex - un copolimer stiren – divinilbenzen ce conŃine ioni pereche iminodiacetat, au fost complexaŃi ionii bivalenŃi (Mg2+). Prin îndepărtarea magneziului din mediul de reacŃie, s-a inactivat nucleazele, protejându-se astfel moleculele de ADN. SoluŃia obŃinută a fost supusă unei purificări avansate şi totodată concentrării utilizând filtre Microcon 100. Depozitul obŃinut a fost preluat înrtr-o soluŃie tampon Tris-EDTA la un pH 8,0, obŃinîndu-se o soluŃie cu o concentraŃie de 1 – 10 ng/µl ADN. Amplificarea ADN extras s-a realizat utilizând kit-ul Identifiler (Applied Biosystems) cu un termocycler PE 9700. Analiza fragmentelor de ADN multiplicate a fost efectuată cu analizorul ABIPrism 3100 (Applied Biosystems). Rezultate şi discuŃii

Genotiparea materialului biologic prelevat din stratul superficial în cazul înscrisurilor necontaminate cu o vechime de aproape 26 ani, a dus la obŃinerea unor profile genetice în care îşi făcea apariŃia fenomenul LCN (Low Copy Number) – Figura 15, 16, 17 şi 18, profilele B, D, F şi H - pentru celulele epiteliale prelevate după îndepărtarea stratului superficial, au fost obŃinute profile genetice complete pentru cei 16 loci utilizaŃi.

În cazul înscrisurior cu vechime de aproximativ o lună, genotiparea materialului biologic prelevat din stratul superficial adiacent înscrisului, a determinat obŃinerea unui amestec de profile genetice - Foto 19. Analiza genetică a probelor recoltate din stratul următor a evidenŃiat profile genetice unice – Foto 20. Pentru înscrisul creat cu aproximativ 15 ani în urmă, rezultatele au fost similare celui cu vechimea de aproape 26 de ani.

Concluzii Genetica judiciară poate furniza informaŃii individuale despre evenimentele petrecute în scena infracŃiunilor sau să suplimenteze alte metode de identificare criminlistică. Bibliografie

1. Manualul de extracŃie a ADN – „Armed Forces Medical Examiner and DNA Identification Laboratory, Departament of Defense, United States of America, Washinton DC

2. Proceduri de extracŃie a ADN recomandate de Applied Biosystems 3. Proceduri de extracŃie a ADN recomandate de Promega 4. Short Tandem Repeat Analysis Protocol – FBI Laboratory 5. DNA laboratory of FSS – Extraction Manual 6. Standardele de asigurare a calităŃii în laboratoarele de analize ADN recomandate de EDNAP –

Departamentul de Standardizare 7. Lucrări practice de laborator. ContribuŃii aduse la metodele de extracŃie şi purificare a ADN din diverse

tipuri de matrici biologice în amestec cu inhibitori de natură organică şi anorganică – biochimist drd. Potorac Romică

8. U.S. Department of Justice Federal Bureau of Investigation, HANDBOOK of FORENSIC SERVICES 9. John M. Butler. Forensic DNA Typing, Academic Press 10. Romică Potorac, Sorina Magdalena Potorac - Genetică Judiciară, Editura ETEA Bucureşti 2005, vol 1, 2 (in

press).

STRATEGII DE INTERPRETARE A INFORMA łIILOR FURNIZATE DE C ĂTRE PROFILELE GENETICE


NNuu ttrreebbuuiiee uuii ttaatt ccăă:: ......vvaallooaarreeaa uunnuuii pprrooff ii ll ggeenneettiicc şşii iinnffoorrmmaaŃŃii ii llee aadduussee ddee ccăăttrree aacceessttaa eessttee oo ccoonnttiinnuuaarree aa ccaall ii ttăăŃŃii ii mmuunnccii ii

îînnddeeppll iinnii ttee ddee ccăăttrree ppeerrssoonnaalluull ccaarree eeffeeccttuueeaazzăă cceerrcceettaarreeaa llaa ffaaŃŃaa llooccuulluuii şşii cceelluuii ccaarree iinnssttrruummeenntteeaazzăă ccaazzuull…… ...... sscceennaa iinnff rraaccŃŃiiuunnii ii ooffeerrăă ddee cceellee mmaaii mmuullttee oorrii iinnffoorrmmaaŃŃii ii pprreeŃŃiiooaassee ddeesspprree eevveenniimmeenntteellee ppeettrreeccuuttee aaccoolloo..

AAcceessttee iinnffoorrmmaaŃŃii ii ttrreebbuuiieesscc vvaalloorrii ff iiccaattee…… Să presupunem că normele introduse prin Anexa la DispoziŃia I.G.P.R. nr. 373 din 21.11.2003, privind

metodologia de ridicare, ambalare şi conservare a urmelor biologice provenite din câmpul infracŃional destinate analizei genetice, sunt respectate întocmai.

Totalitatea însuşirilor şi a laturilor esenŃiale în virtutea cărora informaŃiile aduse de un profil genetic pot fi valorificate corespunzător se bazează pe o înşiruire de etape care încep din momentul în care a avut loc infracŃiunea. Chiar de la intrarea în scena infracŃiunii a personalului autorizat este bine să se Ńină seamă că prin necunoaşterea adecvată a materiei asupra căreia este orientată activitatea subiectului, pot fi introduse erori care odată înglobate în schemă sunt foarte greu de corectat.

În sensul trecerii în revistă a performanŃelor elementelor probatorii posibile pentru aceste tipuri de analize, vă sugerez următoarea comparaŃie: o urmă papilară lăsată pe un fragment de sticlă conŃine suficiente celule epiteliale din care se poate efectua un profil gnetic, dar conŃine totodată şi suficiente elemente pentru a o putea valorifica în sistemul AFIS. ImaginaŃi-vă că, aceeaşi urmă este lăsată pe o suprafaŃă rugoasă care nu permite păstrarea unor elemente suficiente de identificare papilară. Din această urmă se poate extrage suficient material genetic pentru a obŃine un profil ADN al persoanei care a creat-o. Pentru exemplificare, redau câteva obiecte de pe care s-a reuşit valorificarea unor astfel de urme biologice în laboratorul de analize genetice al PoliŃiei Române: pahar, sticlă, ac de seringă, brichetă, diverse alte urme de contact etc.

Nu trebuie uitat că pentru o valorificare completă a urmelor identificate la faŃa locului sunt necesare şi profilele de referinŃă ale unuia sau mai multor posibili suspecŃi sau o bază de date unde profilul genetic al urmei analizate trebuie căutat şi identificat. Raportul de expertiză a laboratorului conŃine printre alte informaŃii legate de natura urmelor analizate, poziŃionarea lor şi „tabelul alelelor” care prezintă profilul genetic pentru fiecare probă sau urmă analizată.

Profilul genetic este o listă de alele a anumitor loci (markeri genetici) din genomul uman. Pentru a înŃelege probatoriul amprentei genetice este necesar, mai întâi să se înŃeleagă conŃinutul acestui tabel.

Rezultatele se obŃin întâi sub formă de electroferograme - figura 1- acestea sunt apoi trecute automat sub formă de numere într-un tabel. În tabelul de mai jos sunt prezentate profilele genetice pentru cinci probe: o urmă de sânge de la faŃa locului şi patru probe de referinŃă recoltate de la suspecŃi diferiŃi. Loci D3S1358 vWA D16S539 D2S1338 AMEL D8S1179 D21S11 D18S51 D19S433 TH01 FGA Urmă sânge 15 17 15 15 13 13 17 17 X Y 10 14 27 32,2 12 13 14 14 6 9,3 24 24 Suspect 1 15 17 14 15 11 12 17 25 X Y 10 14 28 29 13 17 14 15 7 9,3 21 24 Suspect 2 12 17 11 17 10 18 15 21 X Y 12 18 23 25 15 19 11 18 7 9 20 26 Suspect 3 15 17 15 15 13 13 17 17 X Y 10 14 27 32,2 12 13 14 14 6 9,3 24 24 Suspect 4 15 18 17 18 12 12 20 20 X Y 15 15 32,2 32,2 16 17 14 15,2 7 9 20 25 Fragmentele de ADN luate în lucru din aceste urme biologice umane au fost analizate cu un instrument numit „ABI Prism 310 Genetic AnalyzerTM” produs de compania Applied Biosystems, Inc. (ABI) utilizând kit-ul de reactivi SGM+ (pe lângă acesta, în cadrul laboratorului poate fi utilizat şi kit–ul IDENTIFILER produs de aceeaşi companie, care analizează un număr de 16 loci - CSF1PO, FGA, TPOX, TH01, VWA, D3S1358, D5S818, D7S820, D8S1179, D13S317, D16S539, D18S51, D21S11, D19S433, D2S1338, amelogenin).

Pentru fiecare locus sunt luaŃi în studiu un anumit număr de alele unanim acceptate de comunităŃile forensic. În mod normal, fiecare individ posedă două alele diferite (heterozigot) sau identice (homozigot) pentru fiecare marker (locus). Aceste alele sunt etichetate cu numere în funcŃie de anumite proprietăŃi fizico-chimice ale fragmentelor de ADN studiate. Variabilitatea genetică a speciei umane poate fi evidenŃiată prin diferenŃele care există între toŃi indivizii, cu excepŃia gemenilor monozigoŃi. Culoarea părului, înălŃimea, forma, toate aceste caracteristici sunt exprimarea unor alele din patrimoniul genetic.

Cu cât numărul de alele este mai mare pentru un marker ADN dat, cu atât este mai mare şi numărul de genotipuri posibile. O combinaŃie de 10 loci, fiecare cu câte 10 alele permite existenŃa a 2,5x1017 genotipuri.

Pe de altă parte recombinarea este un proces prin care descendenŃii creează o combinaŃie de gene diferită de cea a părinŃilor. În timpul procesului de meioză sau de formare a gameŃilor, fiecare dintre celulele de reproducere primeşte aleatoriu câte un cromozom din fiecare pereche, adică în total 23 de cromozomi. Sunt astfel posibile în total 223 (8,4 milioane) de combinaŃii cromozomiale atât în ovule cât şi în spermatozoizi. Pentru celula rezultată prin unirea spermatozoidului cu ovulul sunt posibile 223x223 =70 trilioane de combinaŃii diferite, fiecare dintre acestea înglobând câte jumătate din patrimoniul genetic al ascendentului matern şi din cel al ascendentului patern. Fiecare alelă are o anumită frecvenŃă de apariŃie în cadrul speciei umane, care relevă posibilitatea existenŃei acesteia la alŃi indivizi. CombinaŃiile alelor – două alele diferite (heterozigot) sau identice (homozigot) - din cadrul unui locus vor avea la rândul lor o altă frecvenŃă, evident mai mică. Utilizându-se în studiu mai mulŃi markeri genetici, posibilitatea de regăsire a aceleiaşi combinaŃii de alele scade foarte mult apropiindu-se de unicitate. De exemplu, puterea de discriminare a persoanelor pe baza profilului genetic obŃinut cu kit-ul SGM+, utilizând în calcul frecvenŃele alelelor studiate, este de ordinul 1:3,3X1012, iar în cazul utilizării kit-ului Identifiler este de 1:2.1x1017. Revenind la exemplul dat mai sus, ne punem întrebarea: care din cei patru suspecŃi a creat urma urma de sânge?

În general compararea a două sau mai multor profile genetice (genotipuri) poate conduce la formularea uneia din următoarele trei concluzii:

Există identitate între genotipurile probelor şi nu există diferenŃe între probe care nu pot fi explicate. În acest caz se precizează şi semnificanŃa statistică a rezultatului, la care vom reveni în continuare.

Excludere – prin compararea genotipurilor probelor rezultă diferenŃe care pot fi explicate numai prin faptul că acestea provin din surse diferite.

Concluzie incertă în privinŃa rezultatelor sau a interpretării acestora în sensul unei identificări. Aceasta poate constitui concluzia finală atunci când doi specialişti nu ajung la un punct de vedere comun pe baza analizei şi discutării rezultatelor şi dacă se consideră că nu se dispun de suficiente informaŃii pentru a fi formulată o concluzie certă. În cazul nostru se poate vedea clar că ansamblu de numere în ordinea determinată de proba de sânge este repetitiv cu acesta doar în cazul suspectului 3. Numai pe baza acestui rezultat se poate spune cu certitudine că urma de sânge a fost creată de suspectul 3?

Care este şansa ca această urmă să fi fost creată de o altă persoană cu profil genetic identic cu al suspectului 3?

Este posibil ca profilul suspectului 3 să fie identic cu al urmei de sange numai datorită unei erori de genotipare?

Ca răspuns la întrebarea 3 se poate afirma de la început că în sistemul de analize genetice din dotarea PoliŃiei Române o astfel de ipoteză este practic imposibilă datorită modului de primire a probelor, etichetare a acestora şi mai mult fluxul tehnologic de obŃinere a profilelor genetice nu permite o încrucişare a probelor. Acest sistem înglobează două linii de prelucrare şi obŃinere a informaŃiilor, una pentru urmele biologice ridicate din câmpul infracŃional – oricare ar fi acestea – iar alta în exclusivitate pentru obŃinerea profilelor genetice de referinŃă şi alimentare a bazei de date.

Pentru a răspunde la întrebările 1 şi 2 este necesar să se amintească câteva noŃiuni de bază ale statisticii şi probabilităŃilor.

Prima lege a probabilităŃii spune că probabilitatea poate lua valori în intervalul 1 până la 0 şi numai un eveniment care are loc cu certitudine are probabilitatea 1. Prima lege a probabilităŃii poate fi scrisă astfel:

0≤ Pr(H|E)≤ 1 Pr(H|H) = 1 oricare ar fi H

Unde Pr (H|E) - „probabilitatea lui H dacă există condiŃia E”, în următoarele ipoteze:

- probabilitatea ca evenimentul H să se fi întâmplat; - probabilitatea ca H să aibă loc în viitor;

- probabilitatea că H să fie adevărată. Dacă ştim că H este adevărat, probabilitatea sa va fi 1. A doua lege spune că dacă două evenimente se exclud reciproc şi dorim să cunoaştem probabilitatea ca unul

sau altul să fie adevărat atunci se adună probabilităŃile pentru fiecare. Deci, dacă G şi H sunt evenimente care se exclud reciproc, cu condiŃia E, atunci a doua lege a probabilităŃii se poate scrie:

Pr(G sau H|E) = Pr(G|E) + Pr(H|E) A trei lege demonstrează că dacă două evenimente pot avea loc simultan, atunci probabilitatea ca acestea să

fie adevărată se obŃine prin multiplicarea probabilităŃilor acestora. Pentru două evenimente J şi K, a treia lege a probabilităŃii poate fi scrisă astfel:

Pr(J şi K|E) = Pr(J|E) Pr(K|J,E) Teorema lui Bayes este un rezultat important derivat din legile probabilităŃii, şi se foloseşte frecvent.

Această teoremă, atribuită călugărului din secolul 18 Thomas Bayes, este în prezent recunoscută ca un model util pentru a înŃelege modul logic şi imparŃial de prezentare a probelor în cursul unui proces.

Un eveniment sau o propoziŃie H, dacă este condiŃionată de o informaŃie este notată cu I. Dacă presupunem că există o informaŃie suplimentară E, care în cazul nostru sunt informaŃiile aduse de profilul genetic, se pune problema de a stabili modul în care aceasta modifică incertitudinea privind pe H. Teorema lui Bayes ne dă un model pentru a rezolva problema. Dacă Hp şi Hd sunt respectiv ipotezele acuzării şi apărării, una dintre formele teoremei se poate scrie:

)Pr(

)Pr(

),Pr(

),Pr(

),Pr(

),Pr(

IHd

IHpx

IHdE

IHpE

IEHd

IEHp

=

Aceasta este forma de şanse a teoremei lui Bayes care în limbajul probabilistic permite aprecierea numerică a certitudinii sau incertitudinii.

În exemplul nostru, specialistul poate anticipa că în cazul în care fapta ajunge în instanŃă, acuzarea va pune

în faŃa juraŃilor următoarea afirmaŃie (propoziŃie în sens logic): Hp: Suspectul a creat urma de la faŃa locului, iar apărarea: Hd : o altă persoană a creat urma existentă la faŃa locului. În mod clar, Hp şi Hd se exclud reciproc şi sunt exclusive (nu mai poate fi o altă propoziŃie adevărată). Vom

sublinia aici că există primul principiu al interpretării probelor: pentru evaluarea incertitudinii oricărei propoziŃii este necesar să avem în vedere cel puŃin o propoziŃie alternativă.

Şansele posterioare, care includ informaŃiile aduse după obŃinerea profilului genetic identic cu al urmei de sânge de la faŃa locului (I), pe care dorim să le calculăm se obŃin prin înmulŃirea şanselor anterioare, fără a lua în calcul informaŃia de mai sus, cu un raport dintre două probabilităŃi – raportul şanselor (likelihood ratio, LR):

LR = ),Pr(

) Pr( ,

IHdE

IHpE

Să presupunem, fără a intra în detalii privind modul de obŃinere a rezultatului, o estimare a genotipului G în proporŃie de P în populaŃia din care face parte autorul. Deci, dacă vom atribui probabilitatea P numitorului din ecuaŃia de mai sus, raportul şanselor devine:

LR = 1/P Această informaŃie transpusă practic pentru exemplul nostru devine:

P=1/2,8x1014, LR =2,8x1014 ceea ce semnifică că este de 2,8x1014 de ori mai probabilă prima ipoteza, profilul genetic al urmei de sânge de la faŃa locului este al suspectului 3 – implicit urma a fost creată de către acesta - decât a doua – profilul genetic al urmei de la faŃa locului aparŃine unei alte persoane din populaŃia studiată, inclusiv că urma a fost creată de către o altă persoană necunoscută.

Atribuirea unei valori numerice pentru numitor se face pe baza informaŃiilor de frecvenŃă dispuse de către compania producătoare a kitului de reactiv utilizat - Applied Biosystems, Inc. (ABI), în cazul nostru. Aceste valori au fost obŃinute pe baza unor calcule de frecvenŃă a alelor utilizate pentru genotipare, în diverse tipuri de populaŃii. În calcul nostru frecvenŃa (F) a acestui profil genetic în populaŃia caucaziană, calculată pentru kit-ul SGM+, este 3.57x10-12 ).

Cu alte cuvinte specialistul foloseşte o estimare a proporŃiei din populaŃie care are genotipul G pentru a aprecia probabilitatea ca proba de la locul faptei să fi fost lăsată de o altă persoană.

Exprimarea rezultatului pentru cazurile simple ca cel descris mai sus utilizând exclusiv frecvenŃa genotipului - stabilit pe baza datelor numerice ale frecvenŃelor furnizate de producătorul kitului de reactivi utilizat - este la fel de semnificativă ca şi raportul şanselor. Pentru exemplul nostru se poate afirma astfel, că un profil genetic identic cu al suspectului 3 poate fi regăsit la un număr de persoane mai mare de 3,57x1012.

Totuşi, atunci când apar complicaŃii, abordarea exclusivă a frecvenŃelor duce la concluzii greşite. Este

suficient să spunem că rezultatele expertizei sunt prezentate în instanŃă, acolo unde dezbaterile nu se supun legilor ştiinŃei sau matematicii şi unde mulŃi dintre participanŃi nu au nici măcar cunoştinŃe elementare de matematică. Vom constata că sintagma „dincolo de orice dubiu raŃional” nu poate fi cuantificată.

RaŃionamentul Bayesian este cel mai bun model de care dispunem pentru interpretarea probelor ştiinŃifice. El permite înŃelegerea unor aspecte altfel greu de sesizat. Desfăşurarea procesului în instanŃă impune respectare a trei principii:

1. evaluarea incertitudinii oricărei propoziŃii se face comparativ cu examinarea a cel puŃin unei propoziŃie alternative - vor exista minimum două puncte de vedere opuse: unul al apărării şi celălalt al acuzării. În această situaŃie este valabilă forma teoremei lui Bayes în care sunt menŃionate şansele fiecărei dinte acestea şi posibilitatea calculării veridicităŃii acestora, una în raport cu cealaltă;

2. în interpretarea ştiinŃifică a probelor există întrebări de genul: „ Care este probabilitatea datelor obŃinute dacă se acceptă ca reală o anumită propoziŃie”?

3. interpretarea ştiinŃifică a rezultatelor este condiŃionată nu numai de propoziŃiile opuse ci şi de cadrul circumstanŃelor în care acestea sunt evaluate.

În acestă parte vom aborda cazurile în care probele conŃin urme biologice de la mai mult decât un singur

contributor. Sensibilitatea tehnicilor moderne a ajuns la un asemenea nivel încât incidenŃa, complexitatea şi importanŃa unor asemenea cazuri cresc continuu. Nu este posibilă abordarea în detaliu a întregii cazuistici, dar analizând un număr de asemenea situaŃii sperăm să-l ajutăm pe cititor să dobândească o înŃelegere suficient de profundă pentru a fi capabil să înŃeleagă oricare caz cu care se confruntă. Cele trei principii de interpretare a probelor ADN rămân valabile şi pentru aceste situaŃii:

1. evaluarea incertitudinii oricărei propoziŃii se face comparativ cu examinarea a cel puŃin unei propoziŃie alternative - vor exista minimum două puncte de vedere opuse: unul al apărării şi celălalt al acuzării. În această situaŃie este valabilă forma teoremei lui Bayes în care sunt menŃionate şansele fiecărei dinte acestea şi posibilitatea calculării veridicităŃii acestora, una în raport cu cealaltă;

2. în interpretarea ştiinŃifică a probelor există întrebări de genul: „ Care este probabilitatea datelor obŃinute dacă se acceptă ca reală o anumită propoziŃie”?

3. interpretarea ştiinŃifică a rezultatelor este condiŃionată nu numai de propoziŃiile opuse ci şi de cadrul circumstanŃelor în care acestea sunt evaluate. Vom începe cu cazul în care examinarea unei probe recoltate de la faŃa locului relevă existenŃa unui amestec de urme biologice umane cu două profile genetice distincte incluse şi sunt motive să se considere că urmele au fost create de către două persoane diferite. Astfel se pot presupune următoarele:

MulŃimea A: 3,57x1012 persoane - proful genetic al suspectului 3

esteunic

- alelele sunt independente atât în interiorul locilor cât şi între loci; - nu există efecte de substructurare populaŃională importante din punct de vedere practic; - toŃi contributorii amestecurilor provin din aceeaşi populaŃie.

Vom admite că nu există legătură genetică între contributorii amestecului, iar excluderea alelelor este neglijabilă din punct de vedere practic. Mai mult decât atât, vom efectua analiza ignorând intensităŃile benzilor electroforetice sau înălŃimile picurilor de pe electroferogramele generate de instrumentele de electroforeză, care poate să discriminează contributorul majoritar de cel minoritar. În analiză considerăm două ipoteze: ipoteza acuzării Hp şi ipoteza apărării Hd. Aceasta semnifică faptul că putem folosi forma de calculul al şanselor, conform teoremei lui Bayes, iar informaŃiile aduse de analiza ADN se pot trata separat de celelalte informaŃiile, care sunt evaluate prin şansele anterioare (preliminare).

Interpretarea unui amestec depinde foarte mult de împrejurările crimei. Calculele care se efectuează trebuie să Ńină cont de următorul aspect: regăsirea ADN suspectului pe un obiect (o probă) care aparŃine sau este recoltată de la victimă sau ADN al victimei pe obiecte (probe) ale suspectului.

Pentru interpretarea acestor rezultate sunt formulate două ipoteze : i. suspectul sau victima, în funcŃie de caz, este contribuitor în amestecului de profile genetice al ADN extras

din urma analizată alături de victimă sau respectiv suspect; ii. nu există o legătură de origine între amestecul de profile genetice al ADN extras din urma analizată şi

profilul genetic al suspectului sau respectiv victimei, cu alte cuvinte nu acesta a fost contributor la crearea urmei biologice, ci o altă persoană necunoscută.

În urma calculelor de biostatistică aferente şi al raportului dintre ipoteza i. şi ii. se concluzionează printr-o valoare numerică varianta posibilă.

Pentru o mai bună înŃelegere a necesităŃii formulării acestor ipoteze, precum şi a calculelor biostatistice efectuate, vom trece în revistă cele mai frecvente cazuri utilizând un singur locus.

În primul exemplu considerăm un caz în care avem argumente întemeiate pentru a crede că ADN-ul victimei este prezent în probă, cum ar fi de exemplu o probă vaginală ridicată într-un caz de viol (ignorăm posibilitatea unei extracŃii diferenŃiale a spermei şi celulelor epiteliale vaginale care are menirea de a separa fracŃia masculină de cea feminină şi de a obŃine separat profilele genetice ale celor două fracŃii). În acest caz proba ridicată va conŃine ADN de la victimă şi de la agresor şi vom găsi atât alelele victimei cât şi cele ale suspectului. Vom presupune totodată faptul că victima a declarat că nici un alt ADN bărbătesc nu poate fi prezent în probă.

Alele luate în calcul sunt 15, 16, 17 şi 18 din cadrul locusului D3S1358. presupunem că alela 15 şi 18 provine de la suspect, iar 16 şi 17 de la victimă .

Proba în litigiu are 4 alele pentru acest locus, două dintre acestea fiind identice cu ale victimei iar două

identice cu cele ale suspectului. PropoziŃia acuzării este următoarea: Hp: Proba în litigiu conŃine ADN de la victimă şi de la suspect.

PropoziŃia apărării poate fi de tipul: Hd: Proba ridicată de la faŃa locului conŃine ADN de la victimă şi de la o persoană necunoscută.

Vom nota cu Ec profilul amestecului şi cu Gv şi Gs genotipurile victimei şi respectiv suspectului. Raportul şanselor (LR) pentru acest amestec este:

LR = ),Pr(

),Pr(

),,Pr(

),,Pr(

),,Pr(

),,Pr(

HdGsGv

HpGsGvx

HdGsGvEc

HpGsGvEc

HdGsGvEc

HpGsGvEc

=

Întrucât nimic din ipotezele Hp sau Hd nu poate afecta incertitudinea referitoare la Gv şi Gs, al doilea raport de mai sus este 1 şi deci

LR = ),,Pr(

),,Pr(

HdGsGvEc

HpGsGvEc

Gs nu influenŃează incertitudinea noastră cu privire la autor, deci:

LR = ),Pr(

),,Pr(

HdGvEc

HpGsGvEc

Suspect (15, 18)

Victim ă (16, 17)

Numărătorul este 1 întrucât, dacă Hp este adevărată, profilul probei în litigiu este exact cel aşteptat. Numitorul reprezintă probabilitatea ca o persoană necunoscută, nelegată genetic de victimă să contribuie cu alelele 15 şi 18. Întrucât această probabilitate nu depinde de genotipul suspectului, valoarea ei este, conform teoremei Hardy Weinberg 2(p15p18), unde p15 şi p18 sunt probabilităŃile de regăsire ale alelor 15 şi 18 în populaŃie. În consecinŃă:

212

1

ppLR =

Acest rezultat stabileşte modul uzual de „scădere” a genotipului victimei din genotipul probei.

Dacă cei doi contributori ai amestecului au o alelă în comun, profilul genetic al ADN extras din urma biologică analizată va conŃine numai trei alele. Putem distinge cazurile în care victima este homozigot sau este heterozigot. Pentru primul caz să luăm locusul THO1 cu alelele 6, 7 şi 9,3.

Dacă victima este homozigot pentru alela 9,3 (Figura 2), un raŃionament similar cu cel din exemplul cu patru alele duce la acelaşi rezultat:

LR = 212

1

pp

Dacă victima este heterozigot (13, 14), iar suspectul este homozigot (12, 12) (Figura 3), numărătorul raportului şanselor rămâne egal cu 1, dar evaluarea numitorului necesită calcule suplimentare. Este necesar să luăm în considerare trei posibilităŃi pentru genotipul G al persoanei necunoscute: (12, 12); (12, 13) şi (12, 14) – Tabelul 1. Pentru evaluarea numitorului din ecuaŃia care defineşte raportul şanselor, se aplică legea probabilităŃii totale:

Pr(EcGv,Hd) = ∑ ∑ =i i

HdGiHdGiGvEcHdGvGiHdGiGvEc )Pr(),,Pr(),Pr(),,Pr(

Deoarece am ignorat diferenŃele de intensitate ale picurilor, oricare dintre Gi plus genotipul victimei vor conduce la profilul probei în litigiu, deci: Pr(EcGv,Gi,Hd) = 1, i = 1, 2, 3 şi

Pr(EcGv,Hd) = )Pr( HdGii

∑

ProbabilităŃile Gi nu depind de Hd, ele sunt date de produsele frecvenŃelor alelelor 12, 13 şi 14 (p1, p2 şi respectiv p3). Raportul şanselor devine astfel:

LR = 31211 22

12 ppppp ++

Se observă faptul că raportul şanselor este mai mic decât valoarea 1/pi2, corespunzătoare cazului în care

suspectul ar fi fost contributor unic al unei urme cu genotipul (12, 12). PrezenŃa în urme a genotipului victimei are ca efect scăderea probabilităŃii ipotezei acuzării, deoarece a crescut numărul de ipoteze posibile, pentru explicarea datelor aduse de către profilul genetic în cazul în care Hd este adevărată.

Uneori probele de la faŃa locului pot conŃine ADN provenind de la mai mult decât o singură persoană, dar numai una cunoscută este suspectată ca fiind contributoare. În acest caz trebuie calculată probabilitatea de regăsire a profilului genetic cunoscut, în acest amestec.

Dacă luăm cazul locusului TH01 care prezintă pentru un amestec patru alele (6, 7, 9, şi 9.3) care includ şi genotipul unui suspect unic (7, 9) - Figura 4, se pot formula următoarele ipoteze:

1 (12, 12) 2 (12, 13) 3 (12, 14)

Suspect (6, 7)

Victim ă (9.3, 9.3)

Suspect (12,12)

Victim ă (13, 14)

Hp: Proba în litigiu conŃine ADN provenind de la suspect şi de la o persoană necunoscută. Hd: Proba în litigiu conŃine ADN de la două persoane necunoscute. Folosind acelaşi raŃionament ca şi în cazul în care victima este contributoare, se poate demonstra că:

LR = )Pr(

),Pr(

GsHdEc

HpGsEc

Genotipurile Gi, posibil componente ale probei în litigiu sunt următoarele:

i Gi 1 (6; 7) 2 (6; 9) 3 (6; 9.3) 4 (7; 9) 5 (7; 9.3) 6 (9; 9.3)

Figura 4. Amestec cu patru alele Observăm faptul că G1 = Gs. Legea probabilităŃii totale ne dă:

Pr (EcGs,Hp) = ∑ i

HpGsGiHpGiGsEc ),Pr(),,Pr(

unde Gi este genotipul contributorului necunoscut al amestecului, care există pe lângă genotipul suspectului. În urma altor calcule de probabilitate, pornind de la premiza că cei doi contributori nu sunt înrudiŃi genetic,

astfel încât Gi şi Gj sunt independente, ignorând diferenŃele de intensitate ale picurilor electroferogramei şi atribuind valoarea 1 pentru toate cele 6 combinaŃii Pr(EcGi,Gj,Hd) = 1, raportul şanselor devine:

LR = 2

43

14321 12

1

24

2

pppppp

pp =

Unde p1 = p7, p2 = p9

p3 = p6 ;I p4 = p9.3 Raportul şanselor este micşorat de şase ori în comparaŃie cu valoarea pe care ar fi avut-o în situaŃia în care

genotipul suspectului (7; 9) ar fi fost inclus într-o singură urmă biologică, cu profilul 7, 9. Dacă alelele 7, 9 sunt prezente în mod obişnuit în populaŃie (de ex. p7=p9=0,3, ceea ce dă 12p7p9>1) raportul şanselor este de fapt mai mic decât 1, această valoare semnificând faptul că este mai probabil ca o urmă cu profilul 6, 7, 9, 9.3 să provină de la persoane necunoscute decât să provină de la suspect şi de la o persoană necunoscută. Deci rezultatele sunt în favoarea apărării, ceea ce demonstrează că este mai important să se interpreteze rezultatele genotipării decât să se facă afirmaŃii de tipul „o persoană oarecare nu este exclus ca posibil contributor”.

Atunci când suspectul este heterozigot, de exemplu alele (15, 17) din cadrul locusului vWA, iar proba de la

faŃa locului prezintă trei alele 15, 17 şi 19 - Figura 5, raportul şanselor este:

LR = ),Pr(

),Pr(

HdGsEc

HpGsEc

iar genotipurile care pot fi componente ale profilului probei de la faŃa locului sunt:

i Gi Pr(GiHp) 1 (15, 17) 2p15p17 2 (15, 19) 2p15p19 3 (17, 19) 2p17p19

(7, 9)

suspect

(6, 9.3) persoană necunoscută

4 (15, 15) P152

5 (17, 17) P172

6 (19, 19) P192

Dacă G1=Gs, atunci numărătorul raportului şanselor LR devine:

Pr(EcGs,Hp) = ∑ ∑ =i i

HpGiHpGiGEcHpGsGiHpGiGsEc )Pr(),,1Pr(),Pr(),,Pr(

dar numai variantele i = 2, 3, 6 pot fi ale unui profil genetic al ADN extras din proba de la faŃa locului (15, 17 şi 19) şi pentru aceste valori Pr(EcG1,Gi,Hp) = 1. Adunând termenii sumei se obŃine: Pr(EcGs,Hp) = 2p15p19 + 2p17p19 +p19

2

Existând 12 combinaŃii a celor două genotipuri, care formează un profil identic cu cel al probei de la faŃa locului, se simplifică numitorul raportului şanselor, obŃinându-se relaŃia: Pr(EcGs,Hp) = 12p15p17p19(p15+p17+p19)

După care raportul devine:

)(12

222

32121

321

ppppp

pppLR

++++=

unde p1 = p15 , p2 = p17 şi p3 = p19. Există situaŃii în care genotipurile a doi suspecŃi pot fi incluse într-un amestec de profile genetice al ADN

extras dintr-o probă. Pentru acest exemplu presupunem că există date conform cărora crima a fost comisă de doi autori. Un asemenea exemplu este un viol dublu, unde proba în litigiu este fracŃiunea masculină extrasă de pe un tampon cu care s-a recoltat secreŃia vaginală de la victimă. Doi suspecŃi au fost arestaŃi pentru comiterea crimei, pentru motive pe care le includem în probele non-ADN, I. Să presupunem că cei doi suspecŃi sunt judecaŃi împreună, caz în care propoziŃia acuzării poate fi formulată astfel:

Hp: Proba în litigiu conŃine ADN de la cei doi suspecŃi. Totuşi, în privinŃa apărării ar fi nerealist să se anticipeze o singură propoziŃie, chiar şi numai pentru faptul că cei doi suspecŃi cel mai probabil sunt reprezentaŃi de doi apărători. Putem presupune că apărarea va formula următoarele ipoteze:

Hd1: Proba în litigiu conŃine ADN provenind de la suspectul 1 şi de la o persoană necunoscută. Hd2: Proba în litigiu conŃine ADN provenind de la suspectul 2 şi de la o persoană necunoscută. Hd3: Proba în litigiu conŃine ADN provenind de la două persoane necunoscute.

În Figura 6 este prezentat un exemplu de amestec de profile genetice pentru locusul TH01 în care

genotipurile a doi suspecŃi heterozigoŃi sunt incluse: - suspect 1: (9.3, 11); - suspect 2: (10, 13.3). Pe baza rezultatelor obŃinute anterior şi stipulând premisele privind independenŃa profilelor, obŃinem:

Pr(EcHp) = 1 Pr(EcHd1) = 2p10p13.3 Pr(EcHd2) = 2p9.3p11 Pr(EcHd3) =24 p9.3p11 p10p13.3

Figura 6. Electroferograma pentru amestecul cu patru alele obŃinut pentru locusul TH01.

Când există mai mult de două ipoteze, este necesar să folosim forma generală a teoremei lui Bayes pentru a calcula probabilităŃile ulterioare. Folosind legea probabilităŃii totale, obŃinem pentru propoziŃia acuzării:

Suspect (15, 17)

suspect 1 (9.3, 11)

suspect 2 (10, 13.3)

Pr(HpEc) = )Pr(24)Pr(2)Pr(2Pr(

)Pr(

33212213 414 HdppppHdppHdppHp

Hp

+++

În cazul nostru: p1 = p9.3, p2 = p11, P3 = p10, P

4 = p13.3 O soluŃie a acestei probleme este de a se admite o pereche de ipoteze alternativă şi să se efectueze calculele

pentru fiecare din cele două ipoteze. Se ajunge astfel la un raport al şanselor separat. Rezultatele se pot reprezenta în următorul tabel:

Numitor Numărător Hp Hd1 Hd2

Hd1 1/(2p9.3p11) Hd2 1/(2p9.3p11) p3p4/( p9.3p11) Hd3 1/(242p9.3p11p10p13.3) 1/(12 p9.3p11) 1/(12 p10p13.3)

Desigur, tabelul se poate simplifica în situaŃia în care unul dintre suspecŃi pledează vinovat. Pentru cazurile discutate am admis, atât pentru ipoteza Hp cât şi pentru Hd că ADN-ul victimei este regăsit

în proba în litigiu. Pot fi totuşi situaŃii în care această prezumŃie nu este valabilă. Proba în cazul unui viol poate fi amestec de sânge şi spermă de pe un obiect de pe pat. Dacă profilul genetic al probei include genotipurile victimei şi suspectului, iar victima identifică obiectul respectiv, propoziŃia acuzării va fi similară cu cea de mai sus: Hp: Proba în litigiu conŃine ADN provenind de la victimă şi de la suspect. În acest caz pentru propoziŃia apărării pot fi admise următoarele variante: Hd1: Proba în litigiu conŃine ADN provenind de la victimă şi de la o persoană necunoscută. Hd2: Proba în litigiu conŃine ADN provenind de la suspect şi de la o persoană necunoscută. Hd3: Proba în litigiu conŃine ADN provenind de la două persoane necunoscute.

Raportul şanselor poate fi folosit analizând simultan două ipoteze: - urma conŃine ADN provenind de la victimă şi de la o persoană necunoscută. - urma conŃine ADN provenind de la două persoane necunoscute. Evaluarea raportului şanselor se face ca în cazurile de mai sus, astfel că specialistul va avea posibilitatea să

concluzioneze: „ Probele pledează pentru faptul că este de „LR” ori mai probabil ca prima dintre aceste ipoteze să fie adevărată decât ca cea de-a doua ipoteză să fie adevărată.”

Stabilirea faptului că victima a fost sau nu violată pe obiectul respectiv pe care există urma depinde nu numai de probele ADN ci şi de alte circumstanŃe pe care instanŃa le va lua în considerare. Dacă instanŃa va stabili că, într-adevăr obiectul de pe pat este asociat cu violul, atunci este util să se analizeze următoarele ipoteze:

- urma conŃine ADN provenind de la victimă şi de la suspect; - urma conŃine ADN provenind de la victimă şi de la o persoană necunoscută. Evaluarea raportului şanselor pentru această alternativă decurge ca mai înainte. Concluzia specialistului va

fi de forma: „Probele ADN demonstrează faptul că este de LR ori mai probabil ca prima dintre aceste propoziŃii să fie adevărată.”

Interpretarea amestecurilor se poate face numai în contextul rapoartelor şanselor (LR). Spre deosebire de urmele cu un singur contributor, în cazul amestecurilor de profile genetice nu este certă nici una dintre cele două ipoteze, de aceea se face raportul celor două probabilităŃi, raportul şanselor. Prezentarea probabilităŃii unei singure propoziŃii poate induce în eroare.

În exemplele prezentate au fost luate în calcul un singur locus din cei 12 (kit-ul SGM+) sau 16 (kit-ul Identifiler). Utilizarea întregului sistem de loci face posibilă discrimare între ipotezele acuzării şi apărării cu o valoare numerică care poate fi numită certitudine.

Am ignorat în explicaŃiile date orice informaŃie, cum ar fi intensitatea (aria) sau înălŃimea picurilor care ar putea fi un indicator al cantităŃilor relative de ADN ce provine de la un contributor din cadrul unui amestec. Luând în calcul diferenŃele de intensitate dintre picurile unei electroferograme ce conŃine un amestec de două profile genetice, se poate creşte capacitatea de discriminare a analizei.

Există de asemenea şi metode semi-intuitive care pot stabili că anumite combinaŃii genotipice sunt mai puŃin probabile decât altele.

PERFORMANłELE ŞI LIMITELE METODELOR DE ANALIZ Ă GENETICĂ A URMELOR ŞI MICROURMELOR DE NATUR Ă BIOLOGIC Ă

Romică Potorac Comisar poliŃie

Materialul genetic, ADN-ul, este prezent în nucleul celulelor. Genomul, termen introdus de Winkler (1920), reprezintă setul complet de cromozomi moştenit ca o unitate

de la un părinte. Aici este stocată informaŃia genetică a fiecărui individ Genomul uman este constituit din 22 de perechi de cromozomi autosomali şi doi care determină sexul. În structura cromozomului sunt prezente genele care controlează caracteristicile ereditare ale organismului.

PoziŃia ocupată de o genă în cromozom poartă denumirea de locus. Genotipul, noŃiune creată de W.L.Johannsen (1909), indică totalitatea genelor unui organism, compoziŃia,

constituŃia sau informaŃia genetică totală a unui organism. Variabilitatea genetică a indivizilor poate fi determinată de mutaŃii genice, recombinări, dislocaŃii şi ploidii,

când sunt ereditare şi de condiŃiile de mediu când diferenŃele nu sunt ereditare. Variabilitatea genetică este evidenŃiată prin analizele efectuate la nivelul markerilor (locilor) regăsiŃi pe

segmentele intronilor, regiuni necodante ale genomului uman, care reprezintă cca. 80-95% din lungimea ADN corespunzător genelor.

În determinarea genotipului (profilului genetic) se folosesc mai mulŃi markeri - loci. FrecvenŃa de regăsire a unui profil genetic în populaŃie este invers proporŃională cu numărul de markeri

(loci) luaŃi în lucru. Astfel, utilizând pentru realizarea unui profil genetic un anumit număr de loci, grupul populaŃional în care acel profil este unic aste mult prea mare pentru a mai putea fi regăsit.

Cu cât numărul de alele este mai mare pentru un anumit marker, cu atât este mai mare şi numărul de genotipuri posibile. Dacă numărul de alele este n, sunt posibili n homozigoŃi şi n(n-1)/2 heterozigoŃi.

Astfel un locus cu 10 alele posibile permite existenŃa a 10 + 10x9/2 = 55 genotipuri. La fel un locus cu 20 de alele posibile va conduce la un număr de 210 genotipuri posibile. O combinaŃie de 16 loci, fiecare cu câte 10 alele permite existenŃa a 2,5x1023 genotipuri (55x55x...).

La fel 4 locusuri cu câte 30 de alele fiecare conduc la 4,7*1010 genotipuri (465x465x465x465). Majoritatea kit-urilor de genotipare lucrează cel mai bine cu o cantitate de cca. 1 ng ADN.

Cantitatea de 1 ng ADN genomic corespunde la cca. 333 copii a fiecărui locus care va fi amplificat. Există cca. 6 pg (10-12 g ) de ADN în fiecare celulă conŃinând o singură copie a genomului uman. În domeniul de concentraŃie 0,1 – 25 ng ADN vor fi cca. 30 – 8330 copii ale fiecărei secvenŃe ADN. Din fiecare urmă sau microurmă biologică umană identificată ca fiind de interes în rezolvarea sau aducerea

unor informaŃii pentru rezolvara unui caz, se extrage ADN-ul care este apoi purificat şi amplificat. Zonele vizate din genom sunt fragmentele scurte repetitive de un anumit număr de ori - „Short Tanden Repet”. Acestea, utillizându-se reactivi specifici fluorescenŃi, sunt supuse unei reacŃii de amplificare – „Polymeraze Chain Reaction” - un proces enzimatic prin care aceste regiuni sunt replicate de 28 -32 ori, generându-se cca. un bilion (109) de copii. Produşii de amplificare astfel obŃinuŃi sunt analizaŃi prin electroforeză capilară.

Rezultatele se obŃin întâi sub formă de electroferograme care sunt apoi trecute automat sub formă de numere într-un tabel, corespunzător fiecărui locus luat în lucru. În ciuda „scepticismului” unora, metodele de genotipare a urmelor şi microurmelor biologice continuă să evolueze continuu, impunându-se depăşirea cunoştinŃelor de bază presupuse a fi acumulate şi însuşirea unor noŃiuni noi, în ton cu performanŃele din domeniu.

Voi trece în revistă, în cele ce urmează, câteva din performanŃele care au fost atinse în analiza genetică a urmelor şi microurmelor biologice şi contribuŃiile acestora în investigarea cazurilor pentru care au fost efectuate. I. Metoda de genotipare oferă posibilitatea de individualizare a urmelor şi microurmelor biologice, atribuindu-le profile genetice care prin extrapolare sunt de fapt profilele persoanelor care au creat urmele. II. Puterea de discriminare a persoanelor pe baza profilului genetic, utilizând pentru genotipare 16 loci, este de 1 /1023, ceea ce semnifică că la un grup de 1023 de persoane un profil este unic. III. Se pot genotipa toate tipurile de urme şi microurme biologice umane care conŃin celule nucleate:

- leucocite (sânge); - celule epiteliale provenite atât de pe suprafaŃa organismului cât şi din zonele interne, diverse

lumene sau cavităŃi; - celule spermatice; - Ńesuturi osoase, dinŃi;

- diverse secreŃii biologice etc. IV. Permite obŃinerea separată a profilelor genetice în cazul unor amestecuri de urme, în funcŃie de tipul acestora. De exemplu, un amestec de spermă şi celule epiteliale supus analizei genetice, se va obŃine separat profilul genetic al celulelor spermatice şi separat al celulelor epiteliale.

Aici pot fi amintite următoarele cazuri: ............. În cauza privind elucidarea imprejurărilor în care a murit numita CEOBANU ANA MARIA, gasită

strangulată in catacombele de pe str. Ştefan cel Mare şi Sfânt din mun. Iaşi, s-a analizat urma biologică compusă din rare capete de spermatozoizi şi celule epiteliale vaginale obŃinându-se separat profilul genetic al unei persoane de sex masculin. V. se pot genotipa urme sau microurme de natură biologică aflate în amestec cu substanŃe inhibitoare de natură organică sau anorganică, care nu permit amplificarea ADN extras. În procesul de purificare, pot interveni în funcŃie de natura inhibitorului şi a urmei biologice, o serie de etape prin care aceştia sunt îndepărtaŃi din sistem, astfel încât să nu afecteze molecula ADN. Din cazuistica de până acum a Sistemului de Analize Genetice, pot fi amintite: - microurmele de sânge uman tratate cu luminol, identificate pe suprafaŃa unui pantof, în amestec cu crema de ghete cu care aceştia au fost trataŃi......... - celule epiteliale remanente amestecate cu urme de sânge, sol, uleiuri etc., au fost genotipate ..... - se pot genotipa urme şi microurme biologice umane, precum şi Ńesuturi biologice (muşchi, oase etc.), parŃial degradate termic sau bacteriologic. De exemplu......... VI. este posibil obŃinerea profilelor genetice ale microurmelor de celule epiteliale remanente în urma contactului fizic dintre o persoană şi un obiect sau între două persoane. Pentru exemplificare voi prezenta câteva din multitudinea de posibilităŃi de transfer a microurmelor biologice în scena infracŃiunii sau pe corpul altei persoane (victime).

Dacă o victimă a avut un contact la nivelul feŃei – buze, bărbie, faŃă etc., - posibil sub formă de sărut, cu autorul. Microurmele remanente posibile sunt sub formă de salivă sau efectiv celule epiteliale trecute în urma frecării sau contactului, prin transfer de la autor la victimă.

Dacă victima a fost muşcată într-o anumită regiune a corpului, microurmele de salivă şi implicit ce celule epiteliale, provenite de la autor vor rămâne în zona respectivă.

Dacă victima declară că a zgâriat cu unghiile sau a avut un contact ferm între mâini şi suprafaŃa pielii sau o mucoasă a autorului, de pe aceste zone pot fi prelevate deasemeni, microurme de celule epiteliale remanente de la autor.

Dacă victima a fost legată de autor cu ajutorul unei frânghii, cordon etc., este ştiut faptul că pentru a realiza nodurile, şi chiar pe lungime, autorului îi trebuie un contact ferm sub formă de strângere şi chiar de frecare cu acesta, în urma căruia lasă suficiente celule epiteliale pentru a se putea realiza un profil genetic. Aceste microurme sunt prelevate din zonele învecinate nodului, necesare formării prin apucare – strângere cu mâna – şi de pe lungimea obiectului, astfel încât să fie ferite zonele de contact cu victima.

Microurme biologice care conŃin celule nucleate pot fi prezente în orice zonă a corpului declarată de victimă că a existat un contact ferm sau de frecare cu autorul.

Dacă am examina microscopic obiectele de îmbrăcăminte, în special lenjeria intimă, vom putea observa câteva mii de celule epiteliale provenite prin exfolierea suprafeŃei corpului, un proces fiziologic normal. În cazul unui viol, de exemplu, obiectele vestimentare ale victimei pot fi trase, rupte, forŃate de către autor. Acesta la rândul lui, prin apucare şi frecare a obiectelor lasă o multitudine de celule epiteliale pe suprafaŃa de contact. Aceste microurme dacă sunt prelevate corespunzător pot fi genotipate. Să luăm cazul unui chilot, unde victima declară că autorul, împotriva voinŃei ei, a forŃat să îi dezbrace, apucând zonele laterale. Acest obiect vestimentar are o parte interioară, unde contactul cu corpul victimei este evident cantitativ şi o parte exterioară unde, în cazul de faŃă avem microurmele autorului lăsate sub formă de celule epiteliale remanente în urma contactului de apucare şi chiar freacare cu mâinile

O sticlă din care, conform informaŃiilor, autorul a folosit-o să bea din conŃinutul acesteia. Zonele acesteia care păstrează microurmele biologice provenite de la acesta sunt: regiunea de contact cu buzele, şi cea de apucare cu mâna. În ambele cazuri pot exista suficiente celule epiteliale pentru a se obŃine profilul genetic.

Dacă autorul a folosit o cagulă, aceasta va păstra foarte bine în interior microurmele biologice provenite de la acesta, astfel:

- zona gurii şi nasului sub formă de salivă sau chiar de celule epiteliale remanente prin frecare; - zona frunŃii, feŃei – sub formă de celule epiteliale; - zona scalpului – sub formă de mătreaŃă, fire de păr sau celule epiteliale provenite prin exfoliere.

Lista obiectelor vestimentare sau textile poate continua, dar să luăm un alt exemplu. O cămaşă a cărei provenienŃă este necunoscută, iar pe suprafaŃa acesteia se observă urme de sânge, care în urma analizelor genetice se stabileşte că provin de la victimă. Întrebara care se pune este, ce alte microurme biologice mai pot fi prezente pe acest obiect. Dacă sunt recoltate microurmele de celule epiteliale remanente prin frecare cu corpul purtătorului în regiunile subaxiale, gulerului sau a mânecilor şi supuse analizelor genetice, se va obŃine profilul genetic al persoanei care a purtat acest obiect vestimentar. Deci cămaşa poate face o legătură între victimă şi violator prin prezenŃa microurmelor biologice provenite de la ambii pe acelaşi obiect suport

O altă categorie de microurme pot fi cele create în urma atingerii cu cavitatea bucală sub formă de muşcătură creată pe un aliment. De exemplu, un sandwich muşcat poartă in regiunea imediată a acesteia, microurme de celule epiteliale provenite din mucoasa bucală sub formă de salivă a persoanei respective.

Obiecte purtătoare de urme sau microurme biologice sub formă de celule epiteliale din scena unei infracŃiunii de

acest gen, pot fi foarte numeroase. Trebuiesc doar indicii că persoana cercetată a avut contact fizic cu corpurile respective.

În cazul infracŃiunilor urmate de moartea victimei, este foarte important să se studieze suprafaŃa corpului acesteia în vederea identificării urmelor de secreŃii sau hematoamelor. Deoarece acestea au putut fi create de autor prin apucare, strângere sau lovire cu mâna.

În cazul obiectelor sau armelor care au fost utilizate de o persoană sau au fost doar atinse, sunt transferate pe suprafaŃa acestora câteva zeci de celule epiteliale care pot fi folosite pentru obŃinerea profilului genetic.

Fragmentele de amprente papilare care conŃin un număr insuficient de elemente pentru a putea fi identificate în sistemul AFIS, pot conŃine suficiente celule epiteliale pentru a putea fi genotipate şi a obŃine profilele genetice ale persoanelor creatoare.

O amprentă papilară conŃine de cele mai multe ori suficient material genetic pentru genotipare. Exemple de astfel de cazuri pot fi amintite: ......... VII. Interpretarea amestecurilor de profile genetice prin teoria deconvoluŃiei celor mai mici pătrate, utilizând în

calculele şi ariile picurilor din interferograme, oferă posibilitatea obŃinerii separate a profilelor genetice a contributorilor. Astfel, se pot pe baza calculelor biostatistice probabilităŃi de regăsire mult mai mici.

Mai mult, este spre finalizare un site pe internet care v-a permite interpretarea amestecurilor, completând doar datele necesare, similar cu cele pentru baza de date computerizată, GenBank, realizată de National Center for Biotechnology Information (NCBI), departament al National Library of Medicine din cadrul US Institutes of Health.

VIII. O metodă nouă de extracŃie şi de purificare avansată a ADN din urmele şi microurmele biologice de natură umană care se găsesc în amestec cu substanŃe inhibitoare sau aflate în stare de degradare biologică avansată şi care prin alte metode rezultatele nu sunt satisfăcătoare, utlizează proprietăŃile fizice şi chimice ale macromoleculei de ADN, stiut fiind faptul că în anumite condiŃii încărcarea electromagnetică totală a acesteia este remarcabilă.

Prin această metodă pot fi genotipate cu succes toate tipurile de microurme biologice enumerate mai sus, care conŃin suficiente celule nucleate, indiferent de starea acestora sau natura suportului. Aici voi prezenta un singur exemplu, în care a fost solicitată de către specialişti din Germania, care cu doar un an înainte erau profesori în acest laborator, să fie genotipate prin această metodă microurme biologice aflate într-o stare de degradare avansată. Rezultatele obŃinute au fost cu mult peste limita de aşteptare. Ca model comparativ al rezultatelor obŃinute, voi utiliza frecvenŃele şi grupurile populaŃionale ale celor două profile obŃinute în Germania şi în SAG, utilizând aceeaşi microurmă. Fprofil ce conŃine un număr de 4 loci: 10...... P este unic la un număr de 10......persoane F profil obŃinut în SAG:.....

SP_312_04_blood_1 11 14 29 29 0 0 0 0 17 18 6 8 11 12 12 12 23 23 13 13 17 18 8 8 12 15 X Y 11 13 22 25

P este unic la un număr de 10......persoane 2. LIMITELE METODEI DE ANALIZ Ă GENETICĂ În momentul actual, limitele metodei îşi mai pot face simŃită prezenŃa doar în cazurile unde urmele biologice se găsesc în amestec, provenind de la un număr mai mare de trei persoane. Aceasta are ca rezultat o creştere a valorii LR pentru profilul genetic vizat, concomitent cu o scădere a grupului populaŃional în care acesta este unic. Pentru exemplificare vom lua un caz ipotetic şi vom compara rezultatele calculelor biostatistice obŃinute plecând de la un profil unic şi până la un amestec de profile genetice ce provin de la minim patru persoane.

FrecvenŃa de regăsire a profilului genetic al suspectului, în

populaŃia europeană

este de 3,82x10-18,

calculată pentru

rezultatele obŃinute cu

kitul Multiplex

ABI – IDENTIFILER. Probabilitatea de regăsire a acestui profil genetic în populaŃia europeană este de 1 la un număr de 2,62x1017 persoane, calculată pentru rezultatele obŃinute cu kitul Multiplex ABI –IDENTIFILER.

Category Profil genetic Persoana 1


Amestecul rezultat

Marker Al. 1 Al. 2 Al. 1 Al. 2 D8S1179 12 14 12 15 12 14 15 D21S11 29 30 30 32.2 29 30 32.2 D7S820 8 11 10 11 8 10 11 CSF1PO 10 11 11 11 10 11 D3S1358 18 18 15 18 15 18 TH01 7 7 7 9.3 7 9.3 D13S317 8 9 8 12 8 9 12 D16S539 11 13 12 13 11 12 13 D2S1338 17 23 19 20 17 19 20 23

SP_312_04_blood_3 11 14 28 29 0 0 0 0 17 18 6 8 11 12 12 12 23 23 13 13 17 18 8 8 12 15 X Y 11 13 22 25

SP_312_04_blood_4 11 14 28 29 0 0 0 0 17 18 6 8 11 12 12 12 23 23 13 13 17 18 8 8 12 15 X Y 11 13 22 25



Profil genetic Persoana 3 Profil genetic suspect

Marker Al. 1 Al. 2 Al. 1 Al. 2 Al. 1 Al. 2 Al. 1 Al. 2 D8S1179 12 14 13 15 13 14 12 15 D21S11 29 30 30 32.2 29 30 30 32.2 D7S820 8 11 10 11 12 13 10 11 CSF1PO 10 11 10 13 10 14 11 11 D3S1358 18 18 14 15 15 17 15 18 TH01 7 7 8 9.3 9 9.3 7 9.3 D13S317 8 9 11 11 8 12 8 12 D16S539 11 13 11 12 11 12 12 13 D2S1338 17 23 19 23 20 25 19 20 D19S433 14 15 14 15 16 17 14 14 vWA 16 17 15 18 17 18 15 16 POX 8 9 8 8 8 11 8 11 D18S51 13 16 15 19 13 17 12 14 AMEL X Y X X X X X Y D5S818 11 12 11 11 11 13 12 12 FGA 22 26 23 24 20 21 20 25

D19S433 14 15 14 14 14 15 vWA 16 17 15 16 15 16 17 TPOX 8 9 8 11 8 9 11 D18S51 13 16 12 14 12 13 14 16 AMEL X Y X Y X Y D5S818 11 12 12 12 11 12 FGA 22 26 20 25 20 22 25 26

Pentru interpretarea acestui rezultat au fost formulate două ipoteze : i. suspectul este contributor în acest amestec de profile genetice alături de victima Persoana 1; ii. nu există o legătură de origine între amestecul de profilele genetice rezultat şi profilul genetic al


În urma calculelor de biostatistică aferente şi al raportului dintre ipoteza i. şi ii. se poate concluziona că prima ipoteza, este de 1,7x1016 mai posibilă decat a doua ipoteza, aceea ca in amestecul de secretii de pe furou să fie prezentă victima şi o altă persoană necunoscută din populaŃie. Altfel spus, o altă persoană necunoscută care în combinaŃie cu profilul prsoanei 1 să rezulte acelaşi amestec poate fi întâlnită la un număr mai mare de 1,7 x1016 persoane.

Pentru rezultatele obŃiunute cu kit-ul SGM+, grupul populaŃional este 3,8x1012.





Marker Al. 1 Al. 2 Al. 1

Al. 2

Al. 1

Al. 2

Al. 1 Al. 2 Al. 3

Al. 4 Al. 5 Al. 6


Marker






Marker Al. 1

Al. 2

Al. 1

Al. 2

Al. 1

Al. 2 Al. 1

Al. 2

Al. 1

Al. 2

Al. 3

Al. 4

Al. 5

Al. 6

Al. 7

D8S1179 12 14 13 15 13 14 12 15 12 13 14 15 D21S11 29 30 30 32.2 29 30 30 32.2 29 30 32.2 D7S820 8 11 10 11 12 13 10 11 8 10 11 12 13 CSF1PO 10 11 10 13 10 14 11 11 10 11 13 14 D3S1358 18 18 14 15 15 17 15 18 14 15 17 18 TH01 7 7 8 9.3 9 9.3 7 9.3 7 8 9 9.3 D13S317 8 9 11 11 8 12 8 12 8 9 11 12 D16S539 11 13 11 12 11 12 12 13 11 12 13 D2S1338 17 23 19 23 20 25 19 20 17 19 20 23 25 D19S433 14 15 14 15 16 17 14 14 14 15 16 17 vWA 16 17 15 18 17 18 15 16 15 16 17 18 TPOX 8 9 8 8 8 11 8 11 8 9 11 D18S51 13 16 15 19 13 17 12 14 12 13 14 15 16 17 19 AMEL X Y X X X X X Y X Y D5S818 11 12 11 11 11 13 12 12 11 12 13 FGA 22 26 23 24 20 21 20 25 20 21 22 23 24 25 26

Pentru interpretarea acestui rezultat au fost formulate două ipoteze : i. suspectul este contributor în acest amestec de profile genetice alături Persoana 1, Persoana 2 şi Persoana

3, pe care le considerăm incluse; ii. nu există o legătură de origine între amestecul de profilele genetice rezultat şi profilul genetic al

suspectului, cu alte cuvinte nu acesta a fost contributor la crearea urmei, ci o altă persoană necunoscută din populaŃie. În urma calculelor de biostatistică aferente şi al raportului dintre ipoteza i. şi ii. se poate concluziona că prima ipoteza, este de 10,1x106 mai posibilă decat a doua ipoteza, aceea ca in amestecul de secretii de pe furou să fie prezentă victima şi o altă persoană necunoscută din populaŃie. Altfel spus, o altă persoană necunoscută care în combinaŃie cu profilul prsoanelor 1, 2 şi 3 să rezulte acelaşi amestec poate fi întâlnită la un număr mai mare de 10,1x106 persoane. Pentru rezultatele obŃiunute cu kit-ul SGM+, grupul populaŃional este 6,33x105. Dacă se vor lua în calcul, din anumite considerente de siguranŃă, doar 8 loci atunci grupul populaŃional va fi de 3311 persoane. Dacă se vor lua în calcul, din anumite considerente de siguranŃă, doar 5 loci atunci grupul populaŃional va fi de 181 persoane. Dacă se vor lua în calcul, din anumite considerente de siguranŃă, doar 3 loci atunci grupul populaŃional va fi de 44 persoane.

262

TACTICA IDENTIFIC ĂRII ŞI VALORIFIC ĂRII PROBELOR GENETICE DIN SCENA

INFRACłIUNILOR

Romică POTORAC comisar de poliție biochimist

Abstract

În această lucrare încercăm să explicăm principalele tactici de identificare şi valorificare a probelor biologice existente în scena infracŃiunilor prin metode de analiză genetică judiciară, inclusiv tehnicile de interpretare a rezultatelor genotipării. Am utilizat exemple din cazuri reale ale căror rezultate au contribuit sau pot contribui la probarea infracŃiuniilor respective incluzând unele din metodele dezvoltate în cadrul Sistemului de Analize Genetice.

Vom încerca să demonstrăm prin explicaŃiile date că valoarea unui profil genetic şi informaŃiile aduse de către acesta este o continuare a calităŃii muncii personalului care efectuează cercetarea la faŃa locului şi a celui care instrumentează cazul. Toate acestea au ca motivaŃie faptul că scena infracŃiunii oferă de cele mai multe ori informaŃii preŃioase despre evenimentele petrecute acolo. Aceste informaŃii pot fi valorificate dacă sunt făcute corelaŃii între urmele identificate, valoarea lor probatorie şi metoda de investigare a acestora.

1. INTRODUCERE

ADN – acidul deoxiribonucleic – este o moleculă care se găseşte în celulele nucleate ale oricărui om, animal, plantă sau oricărei alte materii organice vii. Celulele sunt unităŃile structurale şi funcŃionale ale oricărui organism viu, fiind conŃinute de către variate tipuri de Ńesuturi (piele, muşchi, sânge, oase etc.). În interiorul majorităŃii celulelor se găseşte nucleul care conŃine sursa şi totodată vectorul moştenirii genetice - cromozomul. Prin prisma criminalistului, fiecare celulă nucleată din organismul unui individ conŃine ADN şi este o potenŃială sursă de identificare genetică a acestuia. Structura chimică a ADN înglobează codul genetic şi se manifestă prin exprimarea caracterelor diferite ale fiecărei persoane: sex, înălŃime, culoarea părului, ochilor etc. Acizii nucleici reprezintă moleculele care pastrează, transportă si manipulează informaŃia în orice celulă vie. Codul de scriere a acestei informaŃii este universal valabil, iar mecanismele biochimice implicate sunt pe de o parte complexe si pe de alta parte foarte precise. Cea mai utilizată tehnică a analizei genetice judiciare este cunoscută ca fiind „Short Tanden Repeat” – genotiparea fragmentelor scurte repetitive de un anumit număr de ori, localizate in zonele neinformaŃionale ale genomului. Astfel, din fiecare urmă sau microurmă biologică umană care conŃine celule nucleate se extrage ADN ce urmează a fi supus unei reacŃii de amplificare – „Polymerase Chain Reaction” - un proces enzimatic prin care regiunile sunt replicate (multiplicate) de 28 - 34 ori, generându-se cca. un bilion (109) copii. Această tehnică evidenŃiază numărul de repetări ale unităŃilor de bază şi le transformă în valori alfanumerice, cunoscute ca profile genetice. Probele biologice constituite din celule nucleate sunt esenŃiale pentru determinarea profilului genetic. Din acest motiv, trebuie efectuate cercetări sistematice pentru descoperirea acestora, iar ulterior ridicarea, conservarea si transportul acestora trebuie sa Ńină seamă de o serie de reguli pentru a nu le compromite. Probele biologice care fac parte din această categorie sunt:

� Sânge lichid sau depus pe suporturi în stare uscată � Spermă lichidă sau depusă pe suporturi în stare uscată � Diverse secreŃii biologice umane (salivă, spermă) sau amestecuri de secreŃii provenite în urma

actelor sexuale � łesuturi biologice moi formate din celule nucleate � Celule nucleate (epiteliale) transferate pe obiecte (prin frecare , atingere etc.) � łesuturi dure (os, dinŃi) � Fire de păr cu foliculi („rădăcină”) � Salivă � Materii fecale � Urină � Microurme biologice constituite din celule nucleate � Slide-uri şi frotiuri citologice � łesuturi încrustate în parafină sau alte ceruri Prin microurme biologice pot fi definite acele tipuri de urme care pot fi transferate de la o persoană pe

diverse obiecte – suport, care nu pot fi observate macroscopic. În toate cazurile, materialul biologic transferat este constituit din celule nucleate şi se formează ca urmare a unui contact direct intim sau de la distanŃă.

263

Microurmele pot fi sub formă de celule epiteliale remanente provenite, fie în urma unui contact sub formă de apucare sau frecare, fie sub formă de transpiraŃie, mătreaŃă, salivă etc. De cele mai multe ori în practică ne întâlnim cu cantităŃi foarte mici de material biologic pretabil a fi recoltat. Mai mult, sunt frecvente situaŃiile în care suntem puşi în faŃa unor amestecuri de probe biologice ce provin de la mai mulŃi contribuitori, în care unul dintre aceştia sau mai mulŃi sunt minoritari în amestec. Analiza genetică a unui număr foarte mic de celule nucleate, respectiv a unei cantităŃi foarte mici de material biologic, se face printr-o abordare diferită faŃă de situaŃiile uzuale şi are ca scop generarea prin reacŃia de amplificare a unei cantităŃi suficiente de copii ale fragmentelor de ADN pentru a se obŃine un profil genetic valorificabil. Această metodă este aplicabilă probelor biologice cu un conŃinut de ADN matriŃă sub 50 pg, microurmelor biologice, probelor biologice aflate într-un stadiu avansat de degradare, cu sursă unică sau surse multiple. Este o metodă foarte sensibilă, permiŃând obŃinerea profilelor genetice dintr-o probă biologică constituită din cca. 10 celule diploide (ex. materialul biologic conŃinut de un fragment de amprentă papilară). Datorită acestei sensibilităŃi, tehnica necesită condiŃii speciale de aplicare deoarece riscul de contaminare şi intercontaminare a probelor este foarte crescut. Profilele genetice pot fi utilizate în scopuri judiciare astfel:

- un profil genetic obŃinut dintr-o probă biologică de la faŃa locului poate fi comparată cu cel al unei persoane suspecte în cauză; dacă sunt identice, aceasta poate constitui o probă pentru acuzare;

- probe biologice obŃinute de la mai multe infracŃiuni au profile genetice identice, ceea ce demonstrează prezenŃa aceleiaşi persoane la comiterea infracŃiunilor; aceste informaŃii pot fi utilizate ca probatorii în justiŃie sau pot fi adăugate la soluŃionarea altor cauze;

- compararea profilelor genetice ale persoanelor arestate cu cele ale urmelor de la faŃa locului rămase neatribuite în alte cauze nesoluŃionate;

- identificarea persoanelor sau victimelor terorismului, dezastrelor şi catastrofelor naturale; - stabilirea afiliaŃiilor genetice paterne şi materne.

2. TEHNICI ANALITICE DE CERCETARE A LOCULUI INFRAC łIUNII

Totalitatea însuşirilor şi a laturilor esenŃiale în virtutea cărora informaŃiile aduse de un profil genetic pot

fi valorificate corespunzător se bazează pe o înşiruire de etape care încep din momentul în care a avut loc infracŃiunea. Chiar de la intrarea în scena infracŃiunii a personalului autorizat este bine să se Ńină seama că prin necunoaşterea adecvată a materiei asupra căreia este orientată activitatea subiectului, pot fi introduse erori care odată înglobate sunt foarte greu de corectat.

Procesul de investigare, documentare şi examinare a locului infracŃiunii, din punctul de vedere al valorificării urmelor sau microurmelor biologice prin metode de analiză genetică, se bazează pe o serie de reguli de care va depinde calitatea informaŃiilor aduse de aceste tipuri de investigaŃii.

Investigatorul tebuie să înceapă cercetarea încet şi metodic pentru a reuşi să identifice şi să colecteze urmele şi microurmele prezente în scena infracŃiunii.

Decizii rapide trebuie luate doar în cazul în care sunt identificate urme în pericol de a fi distruse sau compromise.

Înainte de intrarea în scena crimei este bine ca investigatorul să fi obŃinut deja cât mai multe informaŃii despre scopul cercetării şi valoarea tipului de urme care pot fi prezente. Aceste informaŃii sunt bazate pe starea împrejurărilor, date despre victimă şi autor, precum şi alte informaŃii de la ofiŃerii care au intrat deja în contact cu locul faptei şi au ca scop prevenirea distrugerii sau compromiterii oricăror urme.

Investigatorul trebuie să dea un sens logic cercetării pentru descoperirea urmelor şi să utilizeze resursele cognitive dobândite pentru a face corelaŃiile logice dintre existenŃei acelor probe care pot demonstra comiterea faptului, tipului de urmă şi zonele Ńintă unde pot exista, datorate accesării acesteia.

Criminalistul trebuie să documenteze şi să înregistreze orice aspect sesizat pe parcursul procesului de investigare a scenei crimei, începând cu observarea şi finalizând cu recoltarea probelor. Aceasta este necesar pentru a reobserva de câte ori este necesar locul faptei în condiŃiile de dinaintea intrării, ridicării sau modificării acestuia.

Examinarea locului faptei începe, de regulă, cu un tur (screening) al zonei şi al „traseului” crimei. Acest tur are ca scop marcarea prezenŃei probelor, punctul de intrare al autorului, localizarea victimei, zona unde autorul s-a curăŃat sau a lăsat anumite obiecte, locul de ieşire al autorului, precum şi alte detalii care pot fi valorificate. Constituirea unei tactici de cercetare a câmpului infracŃiunii pentru identificarea probelor biologice ce pot fi valorificate prin genotipare judiciară trebuie să Ńină cont de tipul infracŃiunii, a scenei (deschisă sau închisă), precum şi starea victimei. Vor fi căutate acele suporturi purtătoare de urme sau microurme biologice care au fost accesate de autor sau victimă, în funcŃie de caz, prin intermediul cărora a fost posibilă realizarea unui transfer direct şi care vor demonstra prezenŃa autorului sau victimei într-un spaŃiu determinat.

264

Scopul final este acela de a identifica sau deduce obiectele suport purtătoare de urme sau microurme biologice care pot aduce informaŃii în ancheta judiciară.

PrezenŃa probelor biologice de interes pentru anchetă, prezente în scena infracŃiunii, se datorează transferului acestora în mod direct şi uneori indirect, presupunând că acestea nu au ca sursă existenŃa unei contaminări sau intercontaminări. Transferul urmelor biologice în mod direct poate fi rezultatul urm ătoarelor situaŃii:

A. Transferul urmei biologice a suspectului pe victimă (pe corpul acesteia sau pe obiectele sale de

îmbrăcăminte)

Aici pot fi incluse cazurile de viol, când sunt recoltate probe vaginale, probe biologice remanente pe suprafaŃa corpului victimelor sau pe obiecte vestimentare. Cazurile în care au fost analizate probe biologice ale autorilor rămase pe corpul victimei sunt foarte numeroase, spre exemplu cele recoltate de pe gât, bărbie, piept (sâni), mâini, zona unei muşcături sau de pe vestimentaŃie.

B. Transferul urmei biologice a suspectului pe un obiect de la faŃa locului. Pentru exemplificare acestui tip de transfer mai jos sunt prezentate câteva moduri de abordare a

probelor: a - infracŃiunea de omor deosebit de grav comisă de autori necunoscuŃi. Probele supuse analizelor

au fost: - material textil reprezentat de un căluş cu care

victima a fost legată la gură – Foto 1 - probele au fost prelevate din zonele adiacente nodului care nu conŃineau sânge provenit de la victimă. Examinarea microscopică a preparatelor citologice efectuate din aceste probe au evidenŃiat microurme de celule epiteliale remanente. Profilul genetic obŃinut a fost identic cu al uneia dintre persoanele incluse în cercul de suspecŃi. - un cablu electric cu ştecher, cu care victima a fost legată la nivelul gâtului şi la încheieturile mâinilor – Foto 2. Au fost prelevate probe din zona nodurilor din care s-au efectuat preparate citologice care au evidenŃiat microurme de celule epiteliale remanente al căror profil genetic a fost identic cu al aceleiaşi persoane;

- în depozitul subunghial recoltat de la victimă au fost identificate deasemenea celule epiteliale al căror profil genetic a fost identic cu al aceleiaşi persoane din cercul de suspecŃi.

b - infracŃiunea de „omor calificat”. Proba acuzatoare a fost constituită din două fragmente de mănuşă chirurgicală ridicate din scena crimei – Foto 3. Probele au fost examinate separat, pe ambele suprafeŃe (exterior şi interior), identificându-se la examinarea microscopică microurme de celule epiteliale remanente rezultate în urma contactului/frecării dintre acestea şi persoana purtătoare sau/şi persoana cu care a intrat în contact fizic în timpul utilizării. În urma genotipării s-au obŃinut următoarele:

• suprafaŃa exterioară – profilul genetic al victimei;

• suprafaŃa interioară – profilul genetic al unuia dintre persoanele din cercul de suspecŃi.

265

c. vătămarea corporală prin împuşcare. În câmpul infracŃiunii a fost identificat un cartuş marca WOLF, calibru 5,45x18 – Foto 4. Examinarea microscopică a preparatelor efectuate din probele prelevate de pe suprafaŃa tubului au evidenŃiat microurme de celule epiteliale remanente al căror profil genetic s-a demonstrat a fi identic cu cel al persoanei suspectate.

d. infracŃiune de omor în care a fost analizată din punct de vedere genetic un fragment de bâtă. În vederea identificării persoanei / persoanelor care l-au utilizat, acesta a fost împărŃit în 4 zone, notate cu A, B, C, şi D – Foto 5 . Au fost prelevate câte două probe de pe fiecare zonă – P1, P2, P3, P4, P5, P6, P7 şi P8, din care au fost efectuate preparate citologice. Examinarea microscopică a evidenŃiat celule epiteliale remanente în cazurile probelor P1, P2, P3, P4, P5, P6, P7, iar în cazul P8, sânge uman.

Probele notate cu P1, P2, P3, P4, P5, P6 şi P7 din zonele A, B, C şi D au demonstrat prezenŃa unei persoane necunoscute de sex masculin.

Proba notată cu P8 din zona D – un profil genetic identic cu cel al victimei.

e. deŃinere ilegală de arme. Proba analizată a fost un

pistol tip CarpaŃi, md. 1974, calibru 7,65 mm (Foto 6,7 şi 8) şi cinci cartuşe de acelaşi calibru (Foto 9).

În vederea identificării persoanelor care deŃinut sau utilizat arma, au fost prelevate probe după cum urmează: - maşonul exterior şi piedica trăgaciului; - cocoşul şi patul; - trăgaci; - încărcătorul şi siguranŃa încărcătorului; - manşonul interior şi Ńeava; - gura Ńevii, şina manşonului şi zonele greu accesibile ale

componentelor interioare; - arc.

Din aceste probe s-au efectuat preparate citologice care examinate microscopic au evidenŃiat celule epiteliale remanente în amestec cu diverse substanŃe. Genotiparea acestora poate demonstra prezenŃa a cel puŃin patru indivizi identificaŃi în diverse zone, astfel:

- maşonul exterior şi piedica trăgaciului – trei persoane; - cocoşul şi patul - patru persoane; - trăgaci - trei persoane; - încărcătorul şi siguranŃa încărcătorului - trei persoane; - manşonul interior şi Ńeava - patru persoane ; - gura Ńevii, şina manşonului şi zonele greu accesibile ale componentelor interioare - trei persoane; - arc – celule epiteliale - două persoane ; - cartuşe - celule epiteliale - două persoane.

C. Transferul urmei biologice a victimei la suspect (pe corpul sau pe hainele acestuia).

O abordare simplă a acestui gen de transfer poate fi cea în cazul unei infracŃiuni de viol comisă asupra unei minore, când a fost analizat chilotul persoanei suspecte , pe suprafaŃa căruia au fost identificate urme de sânge uman în amestec cu secreŃii biologice de tipul celor vaginale sau spermatice. A fost demonstrată astfel prezenŃa urmelor biologice (sânge) provenite de la victimă pe un obiect vestimentar al suspectului. D. Transferul urmei biologice a victimei pe un obiect de la faŃa locului.

Prin acest tip de transfer se poate demonstra prezenŃa victimei într-un anumit perimetru sau incintă, în

condiŃiile în care aceasta a fost mutată sau este dispărută. Pentru exemplificare este prezentat mai jos analiza efectuată într-o cauză de tentativă de omor cu victime multiple, asupra sabiei presupusă a fi implicată în eveniment – Foto 11. Urmele identificate pe suprafaŃa acesteia au fost constituite şi identificate astfel:

- pe lamă:

266

o sânge uman sub forma a trei urme distincte din care s-au obŃinut profile genetice ale victimelor;

o trei fragmente de amprente papilare care au cantitatea de material biologic suficientă pentru obŃinerea profilului genetic al uneia dintre victime;

- pe suprafaŃa mânerului: celule epiteliale provenite de la persoana deŃinătoare a acestui obiect.

E. Transferul urmei biologice a unui martor pe victimă sau pe un obiect de la faŃa locului. Este întâlnit în cazurile contaminărilor directe sau încruşişate. Aceste tipuri de probe nu aduc informaŃii

în rezolvarea cazurilor şi deseori conduc ancheta judiciară pe o pistă greşită, prin căutarea unei persoane al cărei profil genetic să fie identic cu cel în litigiu.

F. Transferul urmei biologice a unui martor pe autor Poate fi o sursă de informaŃii prin care se să se aducă un plus de veridicitate declaraŃiilor acestuia. Spre

exemplificare vă prezentăm un caz în care o persoană aflată în apropierea desfăşurării unei infracŃiuni surprinde autorul şi încearcă să îl imobilizeze. Prin contactul direct dintre cei doi este realizat un transfer de material biologic unidirecŃional: martor – autor. Din ancheta judiciară şi declaraŃiile martorului pot fi identificate obiectele vestimentare ale autorului şi zonele de contact pe suprafaŃa căreia a avut loc transferul. Genotiparea materialului biologic remanent în această zonă şi a probei biologice de referinŃă recoltată de la martor poate duce la confirmarea evenimentului.

G. Transferul urmelor biologice ale unei persoane pe obiecte în litigiu, pe baza cărora poate fi stabilit

un fapt. Realizarea unor studiii în cadrul laboratoarelor de genetică judiciară ale PoliŃiei Române a demonstrat

posibilitatea de genotipare a microurmelor biologice remanente în stratul interstiŃial al hârtiei pe care au fost efectuate înscrisuri cu vechime de până la aproape 26 ani. Aceste rezultate au relevat faptul că analizele genetice pot completa în anumite condiŃii determinările grafoscopice, fie la identificarea falsurilor, fie al persoanei creatoare.

În acest studiu au fost utilizate înscrisuri executate pe diverse tipuri de hârtii, cu o vechime cuprinsă între o zi şi 26 ani – Foto 12, 13 şi 14.

Genotiparea materialului biologic prelevat din stratul superficial în cazul înscrisurilor cu o vechime de

aproape 26 ani a dus la obŃinerea unor profile genetice în care apare fenomenul LCN (Low Copy Number) – Figura 15, 16, 17 şi 18, profilele B, D, F şi H - pentru celulele epiteliale prelevate după îndepărtarea stratului superficial, au fost obŃinute profile genetice complete pentru cei 16 loci utilizaŃi - Figura 15, 16, 17 şi 18, profilele A, C, E şi G.

În cazul înscrisurior cu vechime de

aproximativ o lună, genotiparea materialului biologic prelevat din stratul superficial adiacent înscrisului a determinat obŃinerea unui amestec de profile genetice. Analiza genetică a probelor recoltate din stratul următor a evidenŃiat profile genetice unice. Pentru înscrisul creat cu aproximativ 15 ani în urmă, rezultatele au fost similare celui cu vechimea de aproape 26 de ani.

De asemenea şi în domeniul balisticii pot fi furnizate o serie de informaŃii care să ducă la identificarea proprietarului sau/şi ale altei persoane care a utilizat o armă, deoarece de pe suprafaŃa acesteia este posibil să fie prelevate microurme biologice din care se pot obŃine profile genetice ale acestora.

Un alt exemplu poate fi cel al unui dispozitiv suspect disimulat într-o cutie de conservă marca ”NOSTROMO” de fabricaŃie Italiană, Foto 19 - 22, care întruneşte caracteristicile tehnice ale unei bombe confecŃionate artizanal.

Rezultatele genotipării au fost următoarele: - banda adezivă în care a fost împachetată bateria – un profil genetic al unei persoane de sex masculin; - suprafaŃa interioară a cutiei – un profil genetic al unei persoane de sex masculin identic cu cel al

celulelor epiteliale remanente pe banda adezivă în care a fost împachetată bateria; - banda adezivă a încărcăturii explozive – un amestec de profile genetice ce provine de la minim două

persoane. Profilul genetic al microurmelor de celule epiteliale remanente pe banda adezivă în care a fost împachetată bateria şi respectiv, suprafaŃa interioară a cutiei, este inclus în acest amestec.

Transferul urmelor biologice în mod indirect (secundar)

Urma 1

Urma 2

Urma 3

267

Uneori urmele ce conŃin ADN pot fi transferate (la victimă, suspect, martor, obiect) printr-un vector

intermediar. În cazul transferului indirect nu există un contact fizic nemijlocit între sursa de ADN şi suprafaŃa Ńintă. În aceste cazuri vectorul de transfer poate fi o persoană sau obiect. Transferul indirect al urmei nu constituie o probă care să facă legătura informaŃională dintre o persoană şi o anumită arie infracŃională.

3. IDENTIFICAREA PROBELOR BIOLOGICE

Factori de risc ce pot compromite probele, f ăcându-le inapte pentru analiza genetic ă judiciar ă. Realizarea cu succes a genotipării probelor biologice ridicate de la faŃa locului depinde de modul în care sunt ridicate, ambalate, conservate şi transportate. Astfel, tehnica de recoltare şi înregistrare a probelor, cantitatea şi natura acestora, modul de manipulare, ambalare, condiŃiile de conservare şi transport au o importanŃă deosebită pentru obŃinerea unor rezultate viabile prin analiza ADN. Dacă urmele nu sunt recoltate, înregistrate, ambalate, conservate şi transportate corespunzător, nerespectând regulile impuse prin managementul de calitate şi dispoziŃiile care reglementează această activitate, acestea nu vor satisface condiŃiile minime pentru a fi admise ca probe în justiŃie şi nu vor fi genotipate pentru evitarea cheltuielilor nejustificate. Dacă probele nu sunt înregistrate, înaintea ridicării, iar custodia acestora nu este documentată, atunci originea acestora poate fi contestată. Dacă recoltarea este incorectă probele se pot distruge. Dacă ambalarea este incorectă probele se pot contamina sau degrada. Păstrarea în condiŃii necorespunzătoare poate duce deasemenea la degradarea probelor. ToŃi aceşti factori pot influenŃa negativ, în mod decisiv, succesul genotipării probelor sau pot fi contestate ca probe ştiinŃifice în soluŃionarea cazului.

Sângele, sperma, Ńesuturile biologice moi sau dure (epitelial, conjunctiv, muscular sau osos), firele de păr şi saliva pot fi transferate în mod direct pe corpul unei persoane, pe îmbrăcămintea acesteia sau pe un obiect găsit la faŃa locului. O dată cu depunerea lichidelor biologice, acestea aderă sub formă de pete pe suprafaŃa obiectului purtător. Probele biologice solide (Ńesut, os, păr) se pot, de asemenea, depune pe obiecte prin contact direct.

łesutul biologic łesutul biologic poate fi găsit depus pe o gamă foarte variată de suporturi în scena crimei, cum ar fi:

• armele implicate în eveniment (de ex.: în/pe Ńeava armei, pe topor, ciocan, fierăstrău, etc).

• obiecte vestimentare care pot face legătura dintre victimă şi autor sau autor şi scena crimei;

• vehicule, pe toate zonele unde a existat un contact fizic dintre persoana implicată sau victimă şi obiectul suport (volan, mânere, sub acestea, parbrize deteriorate, pe interior sau exterior, airbag etc.)

• obiecte diverse prezente în câmpul infracŃional care au fost utilizate de persoane sau constituie suportul pentru realizarea unui transfer al urmelor sau microurmelor biologice.

Sângele Urmele de sânge permit identificarea persoanei de la care provine prin intermediul genotipării ADN conŃinut în acesta, din acest motiv, au o valoare probatorie foarte mare. Urmele de sânge pot fi examinate şi din punct de vedere al dispunerii pe obiectul suport, obŃinându-se informaŃii traseologice şi o posibilă localizare în spaŃiu a persoanei de la care provine. Urmele de sânge pot fi găsite :

• pe autor • pe victimă • pe obiecte vestimentare • pe diferite obiecte existente la faŃa locului • pe obiectele implicate în săvârşirea infracŃiunii

Salivă şi secreŃii nazale Probe ce pot fi folosite pentru identificarea unui individ utilizând genotiparea ADN a celulelor prezente în salivă/secreŃii nazale sunt:

• resturi de Ńigară • vase de băut

268

• şerveŃele • gumă de mestecat • timbre • plicuri • urme de muşcături • urme de salivă pe părŃi ale corpului • alimente parŃial consumate • măşti faciale

SecreŃii vaginale şi spermă SecreŃiile vaginale/sperma au un potenŃial ridicat de identificare prin genotiparea ADN, din aceste motiv au o valoare probatorie foarte mare, în special în cazurile de viol. Urmele de spermă au în general o coloraŃie alb – gălbuie şi un aspect uşor rugos. Deseori sunt intuite de către investigator obiectele purtătoare de astfel de urme.

Unghii şi depozite subunghiale Unghiile pot fi o sursă de material probatoriu (material biologic, fibre, lac de unghii) atunci când provin de la victimă şi/sau autor şi pot avea un potenŃial mare de identificare (profil ADN, creste verticale, orice fragmente). InfracŃiunile în care unghiile şi/sau depozitele subunghiale pot avea importanŃă, includ faptele comise cu violenŃă, infracŃiunile sexuale (ex. unghii rupte sau crăpate, urme de zgâriere prezente pe victimă şi/sau autor, etc).

Fire de păr Părul uman, corporal sau capilar, este important pentru genotiparea ADN. AplicaŃii criminalistice ale acestor tipuri de probe:

• genotiparea ADN a celulelor prezente în bulbul firului de păr, analiza mitocondrială a firelor de păr;

• examinări morfologice (aspect, culoare, canalul medular, keratina, boli ale părului, păr smuls/colorat).

Fecale şi urin ă Aceste tipuri de probe biologice pot fi examinate din punct de vedere al geneticii judiciare pentru identificarea persoanei de la care provin şi parŃial din punct de vedere chimic sau toxicologic (urina).

Este ştiut faptul că fecalele, indiferent de origine, sunt un mediu bacteriologic foarte bun. Acesta poate duce la distrugerea oricărei microurme biologice, care ar putea sta la baza stabilirii unui profil genetic. Dar, în anumite situaŃii şi cu o prelevare corectă a microurmelor care conŃin material genetic, acestea pot fi genotipate.

Urmele de muşcături Urmele de muşcături pot fi găsite pe piele, pe mâncare parŃial consumată, pe gumă de mestecat etc. De

regulă se întâlnesc în cazurile infracŃiunilor sexuale, când provin de la victimă şi/sau autor. Urmele de muşcături pot fi analizate atât din punct de vedere al formei cât şi prin examinarea genetică a

salivei prezente în zonele adiacente.

Urme sau microurme biologice de transfer. Probe provenite din contactul cu pielea/transpira Ńia

Prin manipularea de mai multe ori a unui obiect vor fi transferate pe suprafaŃa acestuia celule epiteliale care se vor depune stratificat. Acestea sunt probe care pot fi folosite pentru a identifica un individ prin intermediul genotipării celulelor nucleate transferate prin contact sau transpiraŃie (contact tegumentar).

La recoltarea acestui gen de microurme biologice, trebuie Ńinut cont de această dispunere în straturi, deoarece oferă posibilitatea prelevării microurmelor sau urmelor biologice ce provin de la persoane diferite, în funcŃie de modul de prelevare. Aceste tipuri de probe pot fi găsite pe cele mai variate suporturi, cum ar fi:

• haine (încălŃăminte) • mănuşi • pălării sau măşti

269

• arme folosite la comiterea faptei (cuŃit, armă de foc, piatră), unelte folosite la spargere (şurubelniŃă, levier, etc) sau alte obiecte

• piele (de ex. pielea victimei) • vehicule (volan, schimbător de viteze, etc) • amprente papilare latente

Urmele sau microurmele biologice depuse pe suport uri atipice La identificarea urmelor sau microrumelor biologice se va Ńine seama de proprietăŃile morfologice sau fizico-chimice ale acestora, iar identificarea se realizează diferit în funcŃie de natura materialului biologic şi de suport. Spre exemplificare vom prezenta câteva dintre acestea: - sol care conŃine urme biologice (sânge, salivă sau alte secreŃii); - uleiuri sau vaseline amestecate cu urme biologice (sânge, salivă sau alte secreŃii); - urme biologice (sânge, salivă sau alte secreŃii) depuse pe suprafeŃe ruginite sau se află în amestec cu alte tipuri de substanŃe.

4. RISCUL PRIVIND CONTAMINAREA LOCULUI FAPTEI

Analiza genetică în scop judiciar a probelor biologice provenite de la faŃa locului (genotiparea judiciară) reprezintă din ce în ce mai frecvent o provocare în cadrul laboratoarelor de specialitate, presupunând abordarea unor tehnici adaptate cantităŃii şi stării de conservare a materialului biologic pus la dispoziŃie.

Mijloacele din ce în ce mai sofisticate de comitere a infracŃiunilor, se traduc prin prezenŃa la faŃa locului a unor cantităŃi foarte mici de material biologic care să constituie suportul analizei genetice şi implicit a posibilităŃii identificării infractorilor. Mai mult, probele biologice de tipul fragmentelor osoase vechi, la care degradarea s-a produs datorită acŃiunii nucleazelor şi efectelor proceselor hidrolitice si oxidative, cazurile de viol caracterizate de cele mai multe ori prin prezenŃa unui număr mic de copii ADN provenite de la suspect (contribuitor minor, bărbat) în amestec cu un număr mare de copii ADN provenite de la victimă (contribuitor major, femeie) sunt adesea mai complicate şi presupun abordarea unor tehnici de analiză genetică adaptate. ObŃinerea profilelelor ADN dintr-o cantitate foarte mică de material biologic (sub 100 pg ADN matriŃă) a fost definită ca fiind genotiparea ADN “low copy number” (tehnica LCN). Trebuie menŃionat că la ultima întâlnire a grupului de lucru ENFSI (European Network of Forensic Science Institute), a fost anunŃată renunŃarea la termenul ştiinŃific de tehnică “low copy number”, întrucât s-a constatat că parametrii de lucru şi modul de abordare a probelor biologice cu un conŃinut mic de ADN matriŃă (ex. 34 de cicluri ale reacŃiei de amplificare) pot fi aceiaşi şi în cazul probelor cu un conŃinut suficient de material biologic. Prin urmare termenul ştiinŃific acceptat de comunitatea ştiinŃifică ENFSI este “genotiparea probelor biologice cu un conŃinut mic de ADN matriŃă”. Astfel analiza genetică a probelor biologice cu un conŃinut mic de ADN matriŃă implică găsirea unor soluŃii de creştere a sensibilităŃii metodei, rezultatele obŃinute fiind caracterizate prin modificări semnificative în morfologia profilelor electroforegramelor, astfel încât metodele standard de interpretare devin inadecvate în unele cazuri, fiind astfel necesare metode noi de interpretare şi precauŃii suplimentare. De asemenea prezentarea rezultatelor impune o atenŃie deosebită. Este necesară o abordare complexă a intregului proces, de la ridicarea probelor de la faŃa locului şi până la interpretarea rezultatelor.

O cantitate foarte mică de material genetic (10 - 17 celule diploide) lăsat accidental la faŃa locului de către o persoană care nu are legatură directă cu infracŃiunea, poate fi ridicat, analizat şi implicit introdus în ecuaŃia investigării criminalistice, cu toate consecinŃele de ordin interpretativ ce decurg din aceasta.

În sprijinul celor prezentate mai sus, facem referire la un studiu realizat de către Rutty et al. care prezintă observaŃiile făcute în cadrul unui număr redus de experimente realizate în scopul de a investiga potenŃialul contaminării cu ADN străin de către persoanele ce realizează cercetarea la faŃa locului. De asemenea acest studiu prezintă importanŃa utilizării de către personalul implicat în cercetarea la faŃa locului a echipamentului de protecŃie adecvat, în scopul reducerii riscului privind contaminarea. • Experimentele au fost realizate de către un singur “subiect” de sex masculin, cunoscut ca fiind “good

shedder” - persoană care în contact cu un suport inert lasă suficient material genetic pentru a se obŃine un profil genetic complet. Persoanele care în contact cu un suport inert lasă o cantitate de material genetic insuficientă pentru a se obŃine un profil genetic complet sunt denumiŃi “poor shedder”.

• Experimentele au fost împărŃite în patru grupe generale: “Fără mişcare”, “Cu mişcare” (mişcări ale subiectului ca acelea pe care investigatorul de la faŃa locului le-ar putea face), “Vorbind” şi “Tuşind”, “în picioare” şi “în genunchi”, cu şi fără purtarea echipamentului de protecŃie.

270

• Când “subiectul” a purtat echipament de protecŃie acesta a fost compus din salopetă pentru corp cu glugă, protecŃie de plastic antistatică pentru picioare şi mănuşi chirurgicale. Atunci când a fost utilizată protecŃie pentru gură aceasta a constat din mască de unică folosinŃă.

• Pentru fiecare test, “zona de testare” a constat din două suprafeŃe din polietilenă (non-absorbante) având dimensiunile de 46 cm x 57 cm, ce au fost plasate pe podea (dimensiuni: 114 cm lungime si 47 cm laŃime), peste care au fost aşezate coli de hârtie pentru a simula aria din imediata apropiere a investigatorului care realizează cercetarea la faŃa locului (colile de hârtie au fost aşezate de către un voluntar pentru a preveni contaminarea acesteia de către “subiect”). După fiecare test, coala de hârtie a fost ridicată şi de pe aceasta au fost prelevate probe cu ajutorul unui tampon de bumbac steril umezit cu apă sterilă deionizată (a fost utilizată câte o fiolă pentru fiecare test) de pe toată suprafaŃa celor cinci zone ale acesteia, aşa cum este prezentat în figura de mai jos.

Reprezentarea schematica a “zonei de testare”

• Au fost utilizate controale negative constând din şase tampoane de bumbac îmbibate cu acelaşi lot de apă

sterilă deionizată. • Toate probele prelevate au fost imediat congelate la -200C, fără uscare prealabilă, procesate de către o altă

persoană decât “subiectul”: extracŃie cu QIAmp DNA mini kit - Qiagen, amplificare kit AmpFlSTR SGM Plus - Applied Biosystems, interpretare.

Rezultatele sunt exprimate prin numărul de alele ale donorului, respectiv nedonorului pentru fiecare „zonă de testare” şi numărul de alele observate în fiecare control negativ (Tabelul nr. 1), care practic se pot traduce prin gradul de contaminare existent în fiecare situaŃie în parte (cu cât numărul de alele donor/nedonor este mai mare cu atât gradul de contaminare este mai mare).

Exp.

Nivel activitate

Măsuri protecŃie

„în picioare”(S)

„în genunchi”

(K)

„vorbind”

„tuşind”

Număr alele donor / nedonor Alele în

control negativ Corp FaŃă

Zona 1

Zona 2

Zona 3

Zona 4

Zona 5

1 fără - - S - - 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 2 fără - - K - - 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 3 normal - - S - - 21(0) 1 (0) 1 (0) 0 (0) 2 (0) 0 4 normal + - K - - 21 (0) 20 (0) 19 (0) 21(0) 16 (0) 0 5 fără + - S - - 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 6 fără + - K - - 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 7 intens + - S - - 0 (0) 0 (0) 0 (0) 21 (0) 18 (0) 0 8 intens + - K - - 21 (0) 21 (0) 6 (2) 7 (1) 1 (0) 1 9 fără + - S + - 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 10 fără + - K + - 19 (0) 20 (0) 9 (0) 11 (0) 0 (0) 0

46 cm

114 cm

57 cm 57 cm

14.2 cm 14.2 cm 14.2 cm 14.2 cm

subiect

zona 1

zona 2

zona 3

zona 4

zona 5

271

+a – mască cu vizor Tabel nr. 1. CondiŃiile experimentale şi rezultatele obŃinute. (adaptat după Rutty, G.N., Hopwood, A., Tucker, V, The effectiveness of protective clothing in the reduction of potential DNA contamination of the scene of crime, Int. J.Legal. Med.(2003), 117: 170 – 174) Recomandări

• Purtarea echipamentului de protecŃie specific (costum, protecŃie pentru cap şi gură, manuşi sterile) reduce, dar nu implicit elimină, contaminarea accidentală cu ADN a locului faptei.

• Referitor la masca de protecŃie pentru gură, se recomandă a nu se vorbi şi nici a o atinge în mod repetat pe timpul utilizării acesteia.

• Referitor la costumul de protecŃie, se recomandă ca acesta să nu interfere cu hainele purtate în mod uzual într-o manieră în care să afecteze locul faptei.

• Modalitatea de mişcare la locul faptei trebuie să fie minimă astfel încât să permită desfăşurarea optimă a activităŃilor specifice.

• Manuşile şi masca de protecŃie pentru gură trebuie schimbate regulat în afara locului faptei pentru a reduce contaminarea şi intercontaminarea.

• Accesul la locul faptei trebuie strict limitat şi permis numai persoanelor care au motive legitime să fie prezente.

• Comunicarea verbală la locul faptei trebuie să fie la un nivel minim. • Ca măsură de precauŃie, ar trebui considerată posibilitatea de a se recolta probe de referinŃă pe la

persoanele care participă la cercetarea locului faptei, precum şi de la cele care au avut acces la locul faptei, în vederea gestionării corecte a cazului în situaŃia existenŃei unei contaminări. În acest context aspectele legate de riscul privind contaminarea, respectiv intercontaminarea accidentală

a probelor biologice de către echipa care efectuează cercetarea la faŃa locului trebuie abordate cu maximum de profesionalism, pe baza dispoziŃilor şi ghidurilor specifice in vigoare, care trebuie aplicate şi respectate cu stricteŃe.

5. INTERPRETAREA REZULTATELOR ANALIZELOR GENETICE

Rezultatele analizelor genetice, respectiv profilele obŃinute sunt prezentate sub formă tabelară şi pot fi interpretate prin:

- identitate - între genotipurile probelor de referinŃă şi cele ale urmelor sau microurmelor biologice litigiu nu există deosebiri;

- includere - profilele genetice ale probelor biologice de referinŃă sunt incluse în amestecurile de profile obŃinute în urma genotipării probelor biologice litigiu;

- excludere – prin compararea genotipurilor probelor biologice de referinŃă şi a celor litigiu, rezultă diferenŃe care pot fi explicate numai prin faptul că acestea provin din surse diferite;

- transmiterea ereditară a caracterelor - jumătate din genotipul părinŃilor este transmis la copii. Fiecare identificare implică analize biostatistice aferente care sunt prezentate sub formă de frecvenŃă a

genotipului respectiv şi / sau grup populaŃional în care profilul genetic la care se adresează este unic. Pentru populaŃia României a fost efectuat un astfel de studiu în urma căruia au fost obŃinute frecvenŃele

fiecărei alele utilizate actual în Sistemul de Analize Genetice. Rezultatele obŃinute pot fi folosite în calculele biostatistice pentru populaŃia din România, la estimarea frecvenŃei profilelor genetice, atât în cazuistica judiciară cât şi cea civilă.

Au fost studiaŃi 15 loci STR tetramerici (D8S1179, D21S11, D7S820, CSF1PO, D3S1358, TH01, D13S317, D16S539, D2S1338, D19S433, vWA, TPOX, D18S51, D5S818, FGA) corespunzători kit-ului multiplex AmplFI STR Identifiler (Applied Biosystems) utilizând 682 de profile de referinŃă ale persoanelor.

11 fără + - S - + 2 (0) 7 (0) 0 (0) 1 (0) 21 (0) 0 12 fără + - K - + 0 (1) 17 (0) 10 (0) 4 (0) 1 (1) 0 13 fără + + S + - 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 14 fără + + K + - 21 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0) 2 15 fără + + S - + 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (1) 1 (0) 0 16 fără + + K - + 0 (0) 1 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 17 fără + +a S + - 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 18 fără + +a K + - 5 (4) 10

(12) 0 (0) 1 (0) 1 (1) 8

272

FrecvenŃele alelelor corespunzătoare celor 15 loci STR studiaŃi şi puterea de discriminare a persoanelor (PD) pe baza acestora au fost publicate în Revista de Criminalistică. Profilele genetice analizate pentru persoanele neînrudite genetic din eşantionul de indivizi studiat, respectă echilibrul Hardy-Weinberg, neobservându-se deviaŃii, iar puterea de discriminare pentru cei 15 loci studiaŃi este de 0.9999999978.

Dacă interpretarea şi exprimarea rezultatelor în cazul profilelor genetice unice este mai puŃin laborioasă, deoarece se calculează frecvenŃa regăsirii acestuia în grupul populaŃional studiat, în cazul amestecurilor sunt necesare abordări din punct de vedere statistic mai complexe.

În calculele statistice efectuate expertul foloseşte o estimare a proporŃiei din populaŃie care are un anumit genotip pentru a aprecia probabilitatea ca un anumit profil genetic să poată aparŃine unei alte persoane decât cea în cauză.

Să presupunem că profilul unei urme biologice de la faŃa locului este identic cu al unei persoane din cercul de suspecŃi şi are frecvenŃa de 2,8x10-13, ceea ce semnifică un grup populaŃional în care este unic de 3,57x1012 indivizi. Pentru explicarea acestui rezultat poate fi folosit cazul ipotetic a două insule, populate fiecare cu câte 3,57x1012 indivizi, iar persoana în cauză locuieşte pe insula A şi conform calculelor biostatistice are un profil unic în acest grup populaŃional (Figura 23). Dacă sunt reunite populaŃiile celor două insule obŃinându-se 2x3,57x1012 indivizi, atunci, vor exista două persoane cu acelaşi profil genetic, conform teoriei probabilităŃilor.

RaŃionamentul Bayesian este cel mai bun model de care dispunem pentru interpretarea probelor ştiinŃifice. El permite înŃelegerea unor aspecte altfel greu de sesizat. Desfăşurarea procesului în instanŃă impune respectare a trei principii:

1. evaluarea incertitudinii oricărei propoziŃii se face comparativ cu examinarea a cel puŃin unei propoziŃii alternative - vor exista minimum două puncte de vedere opuse: unul al apărării şi celălalt al acuzării. În această situaŃie este valabilă forma teoremei lui Bayes în care sunt menŃionate şansele fiecărei dintre acestea şi posibilitatea calculării veridicităŃii acestora, una în raport cu cealaltă;

2. în interpretarea ştiinŃifică a probelor există întrebări de genul: „Care este probabilitatea datelor obŃinute dacă se acceptă ca reală o anumită propoziŃie”?

3. interpretarea ştiinŃifică a rezultatelor este condiŃionată nu numai de propoziŃiile opuse ci şi de cadrul circumstanŃelor în care acestea sunt evaluate. Pentru interpretarea amestecurilor de profile genetice se consideră întotdeauna două ipoteze: ipoteza acuzării (Hp) şi ipoteza apărării (Hd). Aceasta semnifică faptul că putem folosi forma de calcul a şanselor, conform teoremei lui Bayes, iar informaŃiile aduse de analiza genetică judiciară se pot trata separat de celelalte informaŃii, care sunt evaluate prin şansele anterioare (preliminare).

Interpretarea unui amestec depinde foarte mult de împrejurările crimei. Calculele care se efectuează trebuie să Ńină cont că trebuie să se demonstreze prezenŃa materialului biologic al unui individ (victimă sau suspect) pe un obiect în litigiu sau pe o altă persoană (suspect sau victimă).

Pentru interpretarea acestor rezultate sunt formulate două ipoteze : i. suspectul sau victima, în funcŃie de caz, este contribuitor în amestecul de profile genetice obŃinut din

materialul biologic studiat; ii. nu suspectul sau respectiv victima a fost cea care a contribuit la crearea urmei biologice genotipate,

ci o altă persoană necunoscută, al cărei profil genetic în combinaŃie cu celălalt considerat inclus, a determinat obŃinerea amestecului. În urma calculelor de biostatistică aferente şi al raportului dintre ipoteza i. şi ii. se concluzionează printr-o valoare numerică varianta posibilă. Această valoare este denumită LR (Likelihood Ratio) şi exprimă raportul celor două şanse.

Pot fi totuşi situaŃii în care această prezumŃie nu este valabilă, de exemplu o probă în cazul unui viol care poate fi constituită dintr-un amestec de sânge şi spermă. Dacă profilul genetic al probei include genotipurile victimei şi suspectului, iar victima identifică obiectul respectiv, propoziŃia acuzării va fi similară cu cea de mai sus:

Hp: proba în litigiu conŃine ADN provenind de la victimă şi de la suspect, iar pentru propoziŃia apărării pot fi admise următoarele variante: Hd1: proba în litigiu conŃine ADN provenind de la victimă şi de la o persoană necunoscută; Hd2: proba în litigiu conŃine ADN provenind de la suspect şi de la o persoană necunoscută; Hd3: proba în litigiu conŃine ADN provenind de la două persoane necunoscute.

Raportul şanselor poate fi folosit analizând simultan două ipoteze: - urma conŃine ADN provenind de la victimă şi de la o persoană necunoscută. - urma conŃine ADN provenind de la două persoane necunoscute.

Evaluarea raportului şanselor se face ca în cazurile de mai sus, astfel că specialistul va avea posibilitatea să concluzioneze: „ Probele pledează pentru faptul că este de „LR” ori mai probabil ca prima dintre aceste ipoteze să fie adevărată decât ca cea de-a doua ipoteză să fie adevărată.”

273

Stabilirea faptului că victima a fost sau nu violată pe obiectul respectiv pe care există urma depinde nu numai de probele biologice genotipate, ci şi de alte circumstanŃe pe care instanŃa le va lua în considerare. Dacă instanŃa va stabili că, într-adevăr obiectul de pe pat este asociat cu violul, atunci este util să se analizeze următoarele ipoteze: - urma conŃine ADN provenind de la victimă şi de la suspect; - urma conŃine ADN provenind de la victimă şi de la o persoană necunoscută.

Evaluarea raportului şanselor pentru această alternativă decurge ca mai înainte. Concluzia specialistului va fi de forma: „Probele ADN demonstrează faptul că este de LR ori mai probabil ca prima dintre aceste afirmaŃii să fie adevărată.”

Pentru exemplificare să luăm amestecul de profile genetice provenit de la două persoane, notate cu P1 şi P2, prezentat mai jos şi să calculăm şansele ca P2 să fie contribuitor la crearea acestuia. În acest sens putem formula următoarele ipoteză a acuzării:

Hp: Proba în litigiu conŃine ADN provenind de la persoana 1 şi de la persoana 2. În acest caz pentru propoziŃia apărării pot fi admise următoarele variante: Hd1: Proba în litigiu conŃine ADN provenind de la persoana 1 şi de la o persoană necunoscută. Hd2: Proba în litigiu conŃine ADN provenind de la persoana 2 şi de la o persoană necunoscută. Hd3: Proba în litigiu conŃine ADN provenind de la două persoane necunoscute a căror profile genetice combinate determină obŃinerea amestecului respectiv.

Pentru exprimarea raportului şanselor vor fi anlizate simultan câte două ipoteze: - urma conŃine ADN provenind de la persoana 1 şi de la o persoană necunoscută. - urma conŃine ADN provenind de la două persoane necunoscute. sau - urma conŃine ADN provenind de la persoana 2 şi de la o persoană necunoscută. - urma conŃine ADN provenind de la două persoane necunoscute. Conform calculelor biostatistice efectuate, se poate afirma că prima ipoteză, aceea că persoana 2 a contribuit la crearea urmei biologice genotipată, este de 2,14x1013 ori mai posibilă decât a doua. Aceasta semnifică faptul că un individ necunoscut al cărui profil genetic poate substitui pe cel al persoanei 2 din amestec, va fi regăsită la un număr mai mare de 2,14x1013 persoane.

Am ignorat în explicaŃiile date mai sus orice informaŃie, cum ar fi intensitatea (aria) sau înălŃimea picurilor care ar putea fi un indicator al cantităŃilor relative de ADN ce provine de la un contributor din cadrul unui amestec. Luând în calcul diferenŃele de intensitate dintre picurile unei electroforegrame ce conŃine un amestec de două profile genetice, se poate creşte capacitatea de discriminare a analizei.

Studiile recente au demonstrat utilitatea interpretării amestecurilor de profile genetice utilizând pe lângă

metodele numerice, cunoscute ca „Linear Mixture Analysis” (LMA) şi tehnica „Least Square Deconvolution”

(LSD), pentru separarea persoanelor contributoare.

Least-square deconvolution este un algoritm matematic prin care se pot stabili cu certitudine combinaŃiile numărului de participanŃi (date sub formă de vectori), funcŃie de masa materialului genetic al fiecăruia din amestec.

La interpretarea amestecului prin tehnica LSD, se obŃin separat cele două profile genetice, iar specialistul poate utiliza în calculele biostatistice frecvenŃele profilelor genetice deoarece cele două ipoteze se reduc la:

Hp1: Persoana 1 a creat urma de la faŃa locului, iar apărarea:

Hd1 : o altă persoană a creat urma existentă la faŃa locului. şi

Hp2: Persoana 2 a creat urma de la faŃa locului, iar apărarea:

Hd2 : o altă persoană a creat urma existentă la faŃa locului. În mod clar, Hp şi Hd se exclud reciproc şi sunt exclusive (nu mai poate fi o altă propoziŃie adevărată).

Specialistul va folosi o estimare a proporŃiei din populaŃie cu genotipul G pentru a aprecia probabilitatea ca proba de la locul faptei să fi fost creată de către persoana 1 şi 2.

Utilizând frecvenŃele alelelor markerilor genotipaŃi se poate afirma că:

274

- frecvenŃa profilului genetic al persoanei 1 în populaŃia caucaziană este de 9,18x10-22, ceea ce înseamnă că într-un grup format din 2,78x1022 de indivizi, profilul genetic al persoanei 1 este unic; - frecvenŃa profilului genetic al persoanei 1 în populaŃia caucaziană este de 4,05x10-23, ceea ce înseamnă că într-un grup format din 3,59x1022 de indivizi, profilul genetic al persoanei 2 este unic.

6. LIMITELE METODEI DE ANALIZ Ă GENETICĂ

În momentul actual, limitele metodei îşi mai pot face simŃită prezenŃa doar în cazurile unde urmele biologice se găsesc într-o stare de degradare biologică sau chimică totală sau se găsesc într-un amestec, unde numărul de contribuitori este mai mare de patru persoane sau contribuitorul de interes este în cantitate foarte mică (minoritar) în amestec cu unul sau mai mulŃi contribuitori care sunt în cantitate mare (majoritar). Aceasta are ca rezultat o creştere a valorii LR (Likelihood Ratio) pentru profilul genetic vizat, concomitent cu o scădere a grupului populaŃional în care acesta este unic. Vom analiza comparativ câteva amestecuri de profile genetice analizând rezultatele calculelor biostatistice obŃinute. Vom considera că pe suprafaŃa unui mâner al unei uşi de acces într-o incintă am identificat urme de celule epiteliale remanente în urma contactului cu mâinile persoanelor care îl utilizau pentru deschiderea sau închiderea acesteia. Să presupunem că în incinta respectivă aveau acces în mod normal, trei persoane, notate aici cu persoana 1, 2 şi 3. În urma unei infracŃiuni, autorul a deschis uşa, lăsându-şi pe aceeaşi suprafaŃă celule epiteliale de pe palmă. Recoltarea celulelor a fost efectuată din trei regiuni ale mânerului, iar genotiparea ADN extras din acestea au evidenŃiat trei amestecuri de profile genetice:

- urma „a” - un amestec de profile genetice ce provin de la minim două persoane; - urma „b” - un amestec de profile genetice ce provin de la minim trei persoane; - urma „c” - un amestec de profile genetice ce provin de la minim patru persoane.

Profilele genetice ale probelor de referinŃă recoltate de la cele trei persoane şi de la suspect sunt prezentate în tabelul nr 2.

Tabel 2. Profilele genetice ale probelor de referinŃă recoltate de la cele trei persoane şi suspect





Marker Al. 1 Al. 2 Al. 1 Al. 2 Al. 1 Al. 2 Al. 1 Al. 2 D8S1179 12 14 13 15 13 14 12 15 D21S11 29 30 30 32.2 29 30 30 32.2 D7S820 8 11 10 11 12 13 10 11 CSF1PO 10 11 10 13 10 14 11 11 D3S1358 18 18 14 15 15 17 15 18 TH01 7 7 8 9.3 9 9.3 7 9.3 D13S317 8 9 11 11 8 12 8 12 D16S539 11 13 11 12 11 12 12 13 D2S1338 17 23 19 23 20 25 19 20 D19S433 14 15 14 15 16 17 14 14 vWA 16 17 15 18 17 18 15 16 TPOX 8 9 8 8 8 11 8 11 D18S51 13 16 15 19 13 17 12 14 AMEL X Y X X X X X Y D5S818 11 12 11 11 11 13 12 12 FGA 22 26 23 24 20 21 20 25

FrecvenŃa de regăsire a profilului genetic al suspectului, în populaŃia europeană este de 3,82x10-21,

calculată pentru rezultatele obŃinute cu kitul Multiplex ABI – IDENTIFILER. Probabilitatea de regăsire a acestui profil genetic în populaŃia europeană este de 1 la un număr de 2,62x1020 persoane, calculată pentru rezultatele obŃinute cu kitul Multiplex ABI –IDENTIFILER. Vom analiza şi efectua calculele biostatistice aferente, separat pentru cele trei amestecuri de profile genetice.

a. În amestecul de profile obŃinut din ADN extras din urma „a” prelevată de pe mâner sunt regăsite la locii corespunzători profilele genetice ale probelor de referinŃă recoltate de la persoana 1 şi suspect – Tabelul 2.

275

Tabelul 3. Amestecul de profile genetice obŃinut din ADN extras din urma „a” prelevată de pe mâner şi profilele de referinŃă ale persoanei 1 şi suspect.



Amestecul rezultat

Marker Al. 1 Al. 2 Al. 1 Al. 2 D8S1179 12 14 12 15 12 14 15 D21S11 29 30 30 32.2 29 30 32.2 D7S820 8 11 10 11 8 10 11 CSF1PO 10 11 11 11 10 11 D3S1358 18 18 15 18 15 18 TH01 7 7 7 9.3 7 9.3 D13S317 8 9 8 12 8 9 12 D16S539 11 13 12 13 11 12 13 D2S1338 17 23 19 20 17 19 20 23 D19S433 14 15 14 14 14 15 vWA 16 17 15 16 15 16 17 TPOX 8 9 8 11 8 9 11 D18S51 13 16 12 14 12 13 14 16 AMEL X Y X Y X Y D5S818 11 12 12 12 11 12 FGA 22 26 20 25 20 22 25 26

În urma calculelor de biostatistică aferente şi al raportului dintre prezumŃia i. şi ii. se poate concluziona că suspectul are de 1,7x1016 mai multe şanse să fie prezentă în amestecul obŃinut decât o personă necunoscută din populaŃie. Altfel spus, o altă persoană necunoscută care în combinaŃie cu profilul genetic al persoanei 1 să rezulte acelaşi amestec, poate fi regăsită la un număr mai mare de 1,7 x1016 persoane. Pentru rezultatele obŃiunute cu kit-ul SGM+ (10 loci utilizaŃi pentru calcule), grupul populaŃional este 3,8x1012.

b. În amestecul de profile obŃinut din ADN extras din urma „b” prelevată de pe mâner sunt regăsite la locii corespunzători, profilele genetice ale probelor de referinŃă recoltate de la persoanele 1, 2 şi suspect – Tabelul 4. Tabelul 4. Amestecul de profile genetice obŃinut din ADN extras din urma „b” prelevată de pe mâner şi profilele de referinŃă ale persoanei 1, 2 şi suspect.

Categoria Profil

genetic Persoana 1




Marker Al. 1 Al. 2 Al. 1 Al. 2 Al. 1 Al. 2

Al. 1 Al. 2 Al. 3

Al. 4 Al. 5 Al. 6


276

Rezultatele obŃinute în urma calculelor biostatistice afirmă că şansele suspectului sunt de 5,98x1010 mai mari decât ale altei persoane necunoscute din populaŃie. Altfel spus, o altă persoană necunoscută care în combinaŃie cu profilele genetice ale persoanelor 1 şi 2 să rezulte acelaşi amestec, poate fi regăsită la un număr mai mare de 5,98x1010 persoane.

Pentru rezultatele obŃiunute cu kit-ul SGM+ (10 loci utilizaŃi pentru calcule), grupul populaŃional este 4,34x108. c. În amestecul de profile obŃinut din ADN extras din urma „c” prelevată de pe mâner sunt regăsite la locii corespunzători profilele genetice ale probelor de referinŃă recoltate de la persoanele 1, 2, 3 şi suspect – Tabelul 5. Tabelul 5. Amestecul de profile genetice obŃinut din ADN extras din urma „c” prelevată de pe mâner şi profilele de referinŃă ale persoanei 1, 2, 3 şi suspect.

Efectuarea calculelor biostatistice aferente demonstrează că suspectul are de 10,1x106 mai multe şanse să fie contribuitor la forarea amestecului decât o altă persoană necunoscută din populaŃie. Altfel spus, o altă persoană necunoscută care în combinaŃie cu profilele genetice ale persoanelor 1, 2 şi 3 să rezulte acelaşi amestec, poate fi întâlnită la un număr mai mare de 10,1x106 persoane.

Pentru rezultatele obŃiunute cu kit-ul SGM+ (10 loci utilizaŃi pentru calcule), grupul populaŃional este 6,33x105.

Calculele comparative pentru situaŃiile utilizării kit-ului Identifiler sunt prezentate în Fig. 28. Se poate observa o scădere semnificativă a grupurilor populaŃionale în care profilul suspectului este unic.

7. CONCLUZII

Genetica judiciară poate furniza informaŃii individuale despre evenimentele petrecute în scena infracŃiunilor sau să suplimenteze alte metode de identificare criminalistică. Corelarea probelor biologice prezente în scena crimei cu identificarea, selectarea şi factorul probant urmărit, este primul aspect de care trebuie Ńinut seama în procesul de analiză genetică judiciară.

Pentru a intra în scena infracŃiunii şi în mod expres pentru a efectua cercetarea în vederea identificării şi recoltării probelor biologice, este obligatoriu purtarea mijloacelor de protecŃie anticontaminare. În prezent, este posibilă genotiparea tuturor tipurilor de urme sau microurme biologice care conŃin celule nucleate, dacă acestea nu sunt în totalitate distruse chimic sau bacterian.

Categoria Profil genetic

Persoana 1

Profil genetic

Persoana 2

Profil genetic

Persoana 3



Marker Al. 1 Al. 2 Al.

1 Al.

2 Al. 1 Al. 2

Al. 1

Al. 2

Al. 1

Al. 2

Al. 3 Al. 4 Al.5 Al.

6 Al.

7 D8S1179 12 14 13 15 13 14 12 15 12 13 14 15 D21S11 29 30 30 32.2 29 30 30 32.2 29 30 32.2 D7S820 8 11 10 11 12 13 10 11 8 10 11 12 13 CSF1PO 10 11 10 13 10 14 11 11 10 11 13 14 D3S1358 18 18 14 15 15 17 15 18 14 15 17 18 TH01 7 7 8 9.3 9 9.3 7 9.3 7 8 9 9.3 D13S317 8 9 11 11 8 12 8 12 8 9 11 12 D16S539 11 13 11 12 11 12 12 13 11 12 13 D2S1338 17 23 19 23 20 25 19 20 17 19 20 23 25 D19S433 14 15 14 15 16 17 14 14 14 15 16 17 vWA 16 17 15 18 17 18 15 16 15 16 17 18 TPOX 8 9 8 8 8 11 8 11 8 9 11 D18S51 13 16 15 19 13 17 12 14 12 13 14 15 16 17 19 AMEL X Y X X X X X Y X Y D5S818 11 12 11 11 11 13 12 12 11 12 13 FGA 22 26 23 24 20 21 20 25 20 21 22 23 24 25 26

277

Puterea de discriminare a persoanelor în funcŃie de profilul genetic al acestora este cuprins între 1/1012 - 1/1023, în funcŃie de numărul de loci utilizat pentru genotipare. Aceasta semnifică faptul că la un număr de 1012 - 1023 persoane, un profil este unic.

O mărire a numărului de profile genetice aflate într-un amestec, duce la o creştere a valorii LR şi implicit o micşorare a grupului de persoane în care care profilul suspectului este unic. Peste acest număr de persoane, în grupuri de câte P a populaŃiei interogate, vor fi regăsite alte persoane a căror profile genetice în combinaŃie cu al persoanelor cunoscute incluse, se va obŃine acelaşi amestec de profile genetice. Au fost dezvoltate metode care oferă posibilitatea de genotipare a microurmelor biologice remanente în diverse tipuri de suporturi. Un exemplu este cel al hârtiei pe care au fost efectuate înscrisuri cu vechime de până la aproape 26 ani. Aceste rezultate relevă faptul că analizele genetice pot sprijini în anumite circumstanŃe determinările grafoscopice, fie la identificarea falsurilor, fie al persoanei creatoare. Bibliografie

1. Interpreting DNA evidence. Statistical Genetics for Forensic Scientists, Ian W. Evett and Bruce S. Weir 2. Butler, J. M., Schoske, R., Vallone, P. M., Redman, J. W., and Kline, M. C.(2003). Allele frequencies for 15 autosomal STR loci on U.S. Caucasian, 3. Evett, I., Gill, P., and Lambert, J. (1998). Taking account of peak areas when interpreting mixed DNA profiles. Journal of Forensic Sciences, 43, 62–9. 4. Mortera, J., Dawid, A. P., and Lauritzen, S. L. (2003). Probabilistic expert systems for DNA mixture profiling. Theoretical Population Biology, 63, 191–205. 5. Perlin, M. and Szabady, B. (2001). Linear mixture analysis: a mathematical approach to resolving mixed DNA samples. Journal of Forensic Sciences, 46, 1372–8. 6. Wang, T., Xue, N., and Wickenheiser, R. (2002). Least square deconvolution(LSD): A new way of resolving STR/DNA mixture samples. Presentation at the 13th International Symposium on Human Identification, October 7–10, 2002, Phoenix, AZ. 7. Mixture STR/DNA Interpretation Using the Least-Square-Deconvolution (LSD) Method by Tsewei Wang, Ph.D. Associate Professor Laboratory of Information Technology Department of Chemical Engineering The University of Tennessee, Knoxville, TN 8. MANUALUL CALITATII LABORATOARELOR, Cod: MCL – IC-01, Editia 1, revizia 0. 9. ISO/IEC 17025/2005 – General requirements for the competence of testing and calibration laboratories 10. SR EN-ISO 9001/2001 - Sisteme de management al calitatii. Cerinte. 11. Standardele de asigurare a calităŃii în laboratoarele de analize ADN recomandate de EDNAP – Departamentul de Standardizare. 12. Genetică Judiciară, 2005, Ed. ETEA, Romică Potorac, Magdalena Potorac 13. Hofreiter M, Serre D, Poinar HN, Kuch M, Pääbo S., Ancient DNA.Nat Rev Genet 2001;2:353-9. 14. Antonio Alonso, Pablo Martín, Cristina Albarrán, Pilar García,Dragan Primorac, Oscar García, Lourdes Fernández de Simón, Julia García-Hirschfeld, Manuel Sancho, Jose Fernández-Piqueras, Specific Quantification of Human Genomes from Low Copy Number DNA Samples in Forensic and Ancient DNA Studies. Croatian Medical Journal, 44 (3): 273 – 280 (2003). 15. Gill P., Whitaker J., Flaxman C., Brown N., Buckleton J. An investigation of the rigor of interpretation rules for STRs derived from less than 100 pg of DNA.Forensic Sci Int 2000;112:17-40. 16. Budowle, B. Et al, Low copy number – consideration and caution. In Twelfth International Symposium on Human Identification, 2001; Biloxi, Mossouri. 17. Gill, P. et al, Application of low copy number DNA profiling, Croat. Med. J, 2001; 42; 229 - 232 18. Buckleton J., Triggs C.M., Walsh S.J., Forensic DNA Evidence interpretation, CRC Press 2005 19. Rutty, G.N., Hopwood, A., Tucker, V, The effectiveness of protective clothing in the reduction of potential DNA contamination of the scene of crime, Int. J.Legal. Med.(2003), 117: 170 – 174 20. Lowe, A., Murray, C., Whitaker, J., Tully, G., Gill, P., Forecsic Sci. Int. (2002), The propensity of individuals to deposit DNA and secondary transfer of low level DNA from individuals to inert surfaces. 21. Cotton, E.A., Allsop, R., Guest, J., Frazier, R., Koumi, P., Callow, I.P., Seager, A., Sparkes, R. (2000), Validation of the AmpFlSTR SGMplus system for use in forensic casework. Forensic Sci. Int. 112: 151 – 161 22. Gill, P., Whitaker, J.P., Flaxman, c., Brown, N., Buckleton, J. (2000) An investigation of the rigor of interpretation rules for STRs derived from less than 100 pg of DNA. Forensic Sci. Int. 112: 17 – 40 23. Gill, P., comunicare orală în cadrul grupului de lucru ENFSI (European Network of Forensic Science Institute), aprilie 2007, Polonia

278

VALOAREA PROBATORIE A PROFILULUI GENETIC

Romică POTORAC

comisar de poliție biochimist

Metodele de genotipare a urmelor, microurmelor sau persoanelor, precum şi ansamblu de procedee folosite în vederea interpretării amestecurilor de profile genetice, se află într-o continuă evoluŃie, din acest motiv este necesară o perfecŃionare a pregătirii permanente în domeniu, impunându-se depăşirea cunoştinŃelor de bază presupuse a fi acumulate şi însuşirea unor noŃiuni noi, în ton cu performanŃele din domeniu. Capacitatea de a efectua analize ale ADN din probele biologice de la faŃa locului depinde de tipul materialului biologic vizat, modul de recoltare şi felul în care au fost conservate. Tehnica folosită pentru a recolta astfel de probe, cantitatea şi natura urmei sau microurmei biologice care urmează a fi genotipată, modalitatea prin care materialul trebuie ambalat şi modul de conservare a acestuia, reprezintă punctele sensibile premergătoare analizei ADN. Dacă materialul biologic nu este recoltat, conservat, ambalat şi transportat în mod corect, nu va îndeplini ondiŃiile ştiinŃifice şi legale pentru a fi admis în justiŃie.

STUDIU GENETIC ASUPRA UNUI NUMĂR DE 15 LOCI ÎN POPULAłIA ROMÂNIEI

Materialul genetic, ADN-ul, este prezent în nucleul celulelor.

Genomul, termen introdus de Winkler (1920), reprezintă setul complet de cromozomi moştenit ca o unitate de la un părinte. Aici este stocată informaŃia genetică a fiecărui individ.

Genomul uman este constituit din 22 de perechi de cromozomi autosomali şi doi care determină sexul. În structura cromozomului sunt prezente genele care controlează caracteristicile ereditare ale

organismului. PoziŃia ocupată de o genă în cromozom poartă denumirea de locus. Genotipul, noŃiune creată de W.L.Johannsen (1909), indică totalitatea genelor unui organism,

compoziŃia, constituŃia sau informaŃia genetică totală a unui organism. Variabilitatea genetică a indivizilor poate fi determinată de mutaŃii genice, recombinări, dislocaŃii şi

ploidii, când sunt ereditare şi de condiŃiile de mediu când diferenŃele nu sunt ereditare. Variabilitatea genetică este evidenŃiată prin analizele efectuate la nivelul markerilor (locilor) regăsiŃi pe

segmentele intronilor, regiuni necodante ale genomului uman, care reprezintă cca. 80-95% din lungimea ADN corespunzător genelor.

În determinarea genotipului (profilului genetic) se folosesc mai mulŃi markeri - loci. Au fost dezvoltate metode de localizare şi caracterizare a variabilităŃii genetice din aceste regiuni ale genomului uman. Altfel spus, intronii sunt formaŃi din blocuri repetitive de cca. 3-7 nucleotide care se repetă de un număr de ori, specific fiecărui individ. În determinarea genotipului (profilului genetic) se folosesc mai mulŃi markeri sau loci. Fiecare locus are un conŃinut de alele, care poate fi definit ca unităŃi repetitive. Cu cât sunt determinaŃi mai mulŃi markeri cu atât mai mare este probabilitatea ca doi indivizi genetic diferiŃi să posede genotipuri diferite. Invers, fiecare locus determinat suplimentar face să crească gradul de discriminare atunci când se afirmă că două probe având aceleaşi profile ADN provin de la acelaşi individ. Pe lângă bazele geneticii moleculare, în determinarea şi exprimarea profilului genetic al unei persoane sunt utilizate şi calcule biostatistice. Dacă fiecare locus este moştenit independent de ceilalŃi loci atunci pentru a calcula frecvenŃa unui anumit profil ADN se înmulŃesc frecvenŃele tuturor genotipurilor care intră în profilul respectiv. Acest calcul este cunoscut sub numele de regula produsului.

Variabilitatea genetică a secvenŃei ADN de pe tot globul este stocată într-o bază de date computerizată, GenBank. GenBank este realizată de National Center for Biotechnology Information (NCBI), departament al National Library of Medicine din cadrul US Institutes of Health. NCBI a fost înfiinŃat în anul 1988 ca instituŃie naŃională pentru informare în domeniul biologiei moleculare în scopul îmbunătăŃirii înŃelegerii proceselor moleculare legate de starea de sănătate şi boli. Până în august 1999 GenBank a acumulat 4,6 milioane de înregistrări de secvenŃe ADN, cuprinzând peste 3,4 bilioane de nucleotide. Peste 55.000 de specii sunt prezente în GenBank.

FrecvenŃa de regăsire a unui profil genetic în populaŃie este invers proporŃională cu numărul de markeri (loci) luaŃi în lucru. Astfel, utilizând pentru realizarea unui profil genetic un anumit număr de loci, grupul populaŃional în care acel profil este unic devine mult prea mare, pentru a mai putea fi regăsit.

279

Cu cât numărul de alele este mai mare pentru un anumit marker, cu atât este mai mare şi numărul de genotipuri posibile. Dacă numărul de alele este nn, sunt posibili nn homozigoŃi şi nn((nn--11))//22 heterozigoŃi.

Astfel un locus cu 10 alele posibile permite existenŃa a 10 + 10x9/2 = 55 genotipuri. La fel un locus cu 20 de alele posibile va conduce la un număr de 210 genotipuri posibile. O combinaŃie de 16 loci, fiecare cu câte 10 alele permite existenŃa a 2,5x10

23 genotipuri (55x55x...). La fel 4 loci cu câte 30 de alele fiecare conduc la

4,7*1010

genotipuri (465x465x465x465). Majoritatea kit-urilor de genotipare lucrează cel mai bine cu o cantitate de cca. 1 ng ADN. Cantitatea de

1 ng ADN genomic corespunde la cca. 333 copii a fiecărui locus care va fi amplificat. Există cca. 6 pg (10

-12 g ) de ADN în fiecare celulă conŃinând o singură copie a genomului uman. În

domeniul de concentraŃie, 0,1 – 25 ng ADN, vor fi cca. 30 – 8330 copii ale fiecărei secvenŃe ADN. Din fiecare urmă sau microurmă biologică umană identificată ca fiind de interes pentru soluŃionarea unui caz, se extrage ADN-ul care este, apoi purificat şi amplificat.

Zonele vizate din genom sunt fragmentele scurte repetitive („Short Tanden Repet” - STR) de un anumit număr de ori, caracteristic fiecărui individ. Acestea, utilizându-se reactivi specifici fluorescenŃi, sunt supuse unei reacŃii de amplificare – „Polymerase Chain Reaction” - un proces enzimatic prin care regiunile sunt replicate de 28 -34 ori, generându-se cca. un bilion (10

9) de copii.

Produşii de amplificare astfel obŃinuŃi sunt analizaŃi prin electroforeză capilară. Rezultatele se obŃin, întâi sub formă de electroforegrame – Figura 1 - care sunt apoi trecute automat sub formă de numere într-un tabel, corespunzător fiecărui locus luat în lucru. Markerii STR polimorfici sunt utilizaŃi pentru identificarea persoanelor sau atribuirea urmelor din scena infracŃiunilor ca aparŃinând unui individ, precum şi în testele de paternitate. Studiile de genetică a populaŃiilor aduc informaŃii utile în stabilirea distribuŃiei frecvenŃelor alelelor pentru comunităŃile etnice sau în anumite zone geografice. Date sunt utilizate în calculele biostatistice aferente interpretării rezultatelor genotipării în biocriminalistică şi stabileşte grupul populaŃional relativ în care un profil genetic este unic. Studiu a fost realizat pe un eşantion reprezentativ, format din 682 de persoane din toate zonele României, studiindu-se totodată şi grupuri de persoane care au format comunităŃi izolate. Au fost utilizaŃi 15 loci STR tetramerici (D8S1179, D21S11, D7S820, CSF1PO, D3S1358, TH01, D13S317, D16S539, D2S1338, D19S433, vWA, TPOX, D18S51, D5S818, FGA) corespunzători kit-ului multiplex AmplFI STR Identifiler (Applied Biosystems). ADN din probele de referinŃă recoltate de la persoanele studiate a fost extras utilizând răşina Chelex 100. Amplificarea a fost realizată utilizând aproximativ 1 ng de ADN template într-un volum final de 12,5 µl amestec de reacŃie, într-un termocycler PE 9700, conform recomandărilor firmei Applied Biosystems. Produşii de amplificare obŃinuŃi au fost separaŃi prin electroforeză capilară cu analizorul genetic ABI PRISM 3100 (Applied Biosystems). Alelele au fost etichetate automat prin procesarea electroforegramelor obŃinute cu soft-urile Gene Scan şi Genotyper (Applied Biosystems), conform nomenclaturii internaŃionale. FrecvenŃele alelelor corespunzătoare celor 15 loci STR studiaŃi şi puterea de discriminare a persoanelor (PD) pe baza acestora sunt prezentate în Tabelele nr. 1 şi respecti nr. 2. În Figurile 2 – 16 sunt reprezentate grafic distribuŃia procentuală a alelor fiecărui locus studiat în populaŃia României. Profilele genetice analizate pentru persoanele neînrudite genetic din eşantionul de indivizi studiat, respectă echilibrul Hardy-Weinberg, neobservându-se deviaŃii. Puterea de discriminare pentru cei 15 loci studiaŃi este de 0.9999999978. Acest sudiu al frecvenŃelor alelelor corespunzătoare unor markeri polimorfici larg utilizaŃi în criminalistica internaŃională pentru indentificarea persoanelor şi atribuirea urmelor de la faŃa locului ca aparŃinând unor indivizi, actualizează rezultatele anterioare, completând totodată frecvenŃele alelelor pentru un număr de cinci loci. Rezultatele obŃinute pot fi utilizate pentru populaŃia din României în calculele biostatistice, la estimarea frecvenŃei profilelor genetice, atât în cazuistica judiciară cât şi civil ă.

PERFORMANłELE Geneticii judiciare a. Metodele de genotipare oferă posibilitatea de individualizare a urmelor şi microurmelor biologice, obŃinându-se profile genetice care prin extrapolare sunt, de fapt ale persoanelor care au creat urmele.

b. Puterea de discriminare a persoanelor pe baza profilului genetic, utilizând pentru genotipare 16 loci,

este de până la 1/1023

, ceea ce semnifică că la un grup de 1023

de persoane un profil este unic. c. Se pot genotipa toate tipurile de urme şi microurme biologice umane care conŃin celule nucleate: - leucocite (sânge); - celule epiteliale provenite atât de pe suprafaŃa organismului cât şi din zonele interne, diverse lumene sau cavităŃi; - celule spermatice;

280

- Ńesuturi osoase, dinŃi; - diverse alte secreŃii biologice etc. d. Permite obŃinerea separată a profilelor genetice în cazul unor amestecuri de urme, în funcŃie de tipul celulelor constituente. De exemplu, dintr-un amestec de spermă şi celule epiteliale, se va obŃine separat profilul genetic al celulelor spermatice şi separat al celulelor epiteliale. ee.. SSee ppoott ggeennoott iippaa uurr mmee ssaauu mmiiccrr oouurr mmee ddee nnaattuurrăă bbiioollooggiiccăă aaff llaattee îînn aammeesstteecc ccuu ssuubbssttaannŃŃee iinnhhiibbii ttooaarr ee ddee nnaattuurrăă oorr ggaanniiccăă ssaauu aannoorr ggaanniiccăă ccaarr ee nnuu aarr ppeerr mmiittee aammppll ii ff iiccaarr eeaa AADDNN eexxttrr aass,, eettaappăă vvii ttaallăă îînn oobbŃŃiinneerr eeaa pprr ooff ii lleelloorr ggeenneett iiccee.. ÎÎ nn pprr oocceessuull ddee ppuurr ii ff iiccaarr ee iinntteerr vviinn,, îînn ffuunnccŃŃiiee ddee nnaattuurr aa iinnhhiibbii ttoorr uulluuii şşii aa uurr mmeeii bbiioollooggiiccee,, oo sseerr iiee ddee eettaappee pprr iinn ccaarr ee ssuunntt îînnddeeppăărr ttaaŃŃii ddiinn ssiisstteemm,, aasstt ffeell îînnccââtt ssăă nnuu ff iiee aaffeeccttaattăă mmoolleeccuullaa ddee AADDNN.. f. Este posibil obŃinerea profilelor genetice ale microurmelor de celule epiteliale remanente în urma contactului fizic dintre o persoană şi un obiect sau între două persoane. g. Având în vedere interpretarea şi calculele biostatistice aferente profilelor genetice, metoda poate fi utilizată şi în cazuri de paternitate, incest sau dezastre. h. Interpretarea amestecurilor de profile genetice prin teoria deconvoluŃiei celor mai mici pătrate, utilizând şi ariile picurilor din electroforegrame, oferă posibilitatea obŃinerii separate a profilelor genetice a contributorilor. Astfel, se pot obŃine pe baza calculelor biostatistice, frecvenŃe de regăsire a profilelor genetice, mult mai mici şi implicit grupurile populaŃionale în care profilul este unic, mult mai mari. i. Unul dintre sectoarele de activitate ale Sistemului de Analiză Genetică din Institutul de Criminalistică este dedicat Bazei de Date, cu posibilitatea stocării şi căutării unui număr impresionant de profile genetice, atât unitare cât şi aflate în amestecuri. Aceasta îndeplineşte toate cerinŃele normelor din domeniu şi este compatibilă din toate punctele de vedere cu bazele de date similare internaŃionale. j. Pentru a răspunde la solicitările impuse de cazuistică, au fost necesare metode noi de extracŃie şi purificare avansată a ADN din urmele şi microurmele biologice de natură umană care se găsesc în amestec cu substanŃe inhibitoare sau aflate în stare de degradare biologică înaintată şi care prin alte metode, rezultatele nu sunt satisfăcătoare. Din acest motiv, în cadrul Sistemului am desfăşurat o serie de teme de cercetare a căror rezultate au dus la genotiparea cu succes a tuturor tipurilor de microurme biologice enumerate mai sus, care conŃin câteva celule nucleate, indiferent de starea acestora sau natura suportului. Rezultatele pot fi vizualizate comparând valorile numerice a grupurilor populaŃionale în care profilele genetice sunt unice. Acestea au fost obŃinute pentru ADN extras din aceeaşi microurmă, prin tehnicile anterioare şi apoi prin cele cercetate. Astfel, pentru primul caz grupul populaŃional a fost de 51.808, comparativ cu 34.554.812.179.029.708.336 persoane, pentru rezultatele obŃinute prin tehnica descoperită.

CONCLUZII Prin studiul frecvenŃelor alelelor unui număr de 15 loci în populaŃia României se completează gama de informaŃii pe care poate să le aducă genetica judicară în soluŃionarea unor cazuri, oferind informaŃii realiste despre frecvenŃa alelelor în această regiune şi implicit, unicitatea profilelor genetice. Dacă sunt respectate anumite norme privind recoltarea, conservarea, ambalarea şi transportul materialul biologic din scena infracŃiunilor care să îndeplinească condiŃiile ştiinŃifice şi legale pentru a fi admis în justiŃie ca probe, profilele genetice obŃinute pot avea o valoare probatorie de necontestat. Bibliografie

1. Ian W. Evett and Bruce S. Weir. Interpreting DNA Evidence. Statistica Genetics for Forensic Scientists 2. John M. Butler. Forensic DNA Typing, Academic Press 3. Romică Potorac, Sorina Magdalena Potorac - Genetică Judiciară, vol 1, 2. Bucureşti 2005.

281

PENOLOGIE

CONFERINłA ASOCIAłIEI “YOUTH FOR JUSTICE”

“IMPLICA łIILE SOCIET ĂłII CIVILE ÎN SFERA JUSTI łIEI”

17 noiembrie 2009

AsociaŃia “Youth for Justice” doreşte să mulŃumească celor care i-au fost alături la acest eveniment. Începem prin a mulŃumi Camerei DeputaŃilor care ne-a pus la dispoziŃie Sala Constantin Brâncuşi şi sponsorilor noştri care ne-au susŃinut la acest eveniment. Este vorba despre Starlight Suites Hotel Bucureşti , Filos Pub şi Comimpex Marshal S.R.L.!

Dorim deopotrivă să le mulŃumim speakerilor noştri prin prezenŃa Domnului Director General al AdministraŃiei NaŃionale a Penitenciarelor Ioan Băla, Doamnei Director al DirecŃiei Generale de ProbaŃiune Iuliana Cărbunaru , Doamnei Director Adjunct al Penitenciarului Rahova Lumini Ńa MedeleŃ, Domnului Purtător de Cuvânt al Penitenciarului Jilava Cristian Micu şi Domnului Şef al Serviciului de ProbaŃiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti Gabriel Oancea. MulŃumim de asemenea şi Domnului Lect. Univ. Dr. Ioan Durnescu, pentru moderarea discuŃiilor!

Nu în ultimul rând dorim să le mulŃumim invitaŃiilor noştri din sfera academică, a ONG-urilor, a instituŃiilor de profil, cât şi tinerilor preocupaŃi de sfera justiŃiei, care ne-au fost aproape şi ne-au susŃinut la acest eveniment atât de important pentru noi. AsociaŃia “Youth for Justice” a luat fiinŃă la 1 septembrie 2009, atunci când un grup de tineri masteranzi în ProbaŃiune la Universitatea din Bucureşti, au decis că cea mai bună formă de a-şi susŃine proiectele în sfera justiŃiei este legalizarea unei asociaŃii. AsociaŃia “Youth for Justice” desfăşoară două mari proiecte: un Centru de Voluntariat pentru Justi Ńie, care are drept scop recrutarea şi pregătirea continuă de voluntari în munca directă cu persoanele condamnate (http://cvj.yfj.ro) şi o revistă ştiinŃifică virtuală în domeniul justiŃiei pentru tinerii cercetători, numită „PROBATION junior ” (http://junior.yfj.ro).

PREZENTĂRI

Ioan BĂLA Director General AdministraŃia NaŃională a Penitenciarelor

Modalitatea cea mai frecvent utilizată la nivel social în apărarea drepturilor şi libertăŃilor este justiŃia, înfăptuită de autoritatea judecătorească şi organele de represiune ale statului.

InstituŃiile Publice de Apărare, Ordine Publică şi SiguranŃă NaŃională, din care face parte şi ANP, sunt actori sociali aflaŃi în relaŃie directă cu societatea civilă şi pot fi percepuŃi ca furnizori de servicii sociale aflaŃi sub control social sau comunitar.

AdministraŃia NaŃională a Penitenciarelor este o structură organizaŃională specializată a Ministerului JustiŃiei din România, care acŃionează în numele şi sub controlul acestuia, înfăptuind hotărârile organelor judiciare în domeniul executării pedepsei cu închisoarea şi a altor măsuri dispuse în cursul procesului penal, în scopul reintegrării sociale a persoanelor custodiate.

AdministraŃia NaŃională a Penitenciarelor aplică politicile penale guvernamentale, acestea fiind rezultatul identificării unor nevoi generale la nivel social. Societatea civilă poate influenŃa evoluŃia politicilor penale, dar şi a sistemelor de valori şi atitudinilor faŃă de delincvenŃă. Dinamica cadrului legislativ, incriminarea sau dezincriminarea unor fapte cu caracter deviant, apariŃia unor noi instituŃii de drept, pot fi rezultanta unui advocacy susŃinut de societatea civilă.

În mod tradiŃional, relaŃia penitenciar – societate era univocă: cei ce comit fapte penale trebuie custodiaŃi într-un spaŃiu închis, pe intervale de timp determinate şi din păcate, succesive. Societatea acŃionează asupra celor care sunt răspunzători de încălcarea normei penale prin penitenciar, izolându-i, oferind satisfacŃie victimelor infracŃiunilor şi intimidând pretabilii. Această manieră reactivă de raportare la comportamentul delincvenŃial este ineficientă în raport cu reintegrarea socială a celor ce au comis infracŃiuni şi în ultimă instanŃă cu siguranŃa comunitară. În realitate, relaŃia penitenciarului cu societatea este neunivocă şi influenŃată plurivectorial de factori economici, culturali, politici, demografici şi instituŃionali. Penitenciarul trebuie perceput ca instituŃie deschisă, integrată unui sistem comunitar, restitutiv în raport cu victima, reintegrator în raport cu infractorul, furnizor de

282

servicii în raport cu mediul de aparteneŃă. Studiile internaŃionale de specialitate arată că majoritatea celor aflaŃi în închisoare sunt bărbaŃi cu vârsta cuprinsă între 18 - 35 ani, cu nivel de instrucŃie sub media generală, aparŃinând unei minorităŃi, cu istoric în abuzul de substanŃe psihoactive. În consecinŃă, principala problemă a formatorilor de politici penale este reducerea riscului de recidivă (o treime dintre recidivişti revin în penitenciare în primii trei ani de după liberare): Un studiu sociologic realizat în Germania a demonstrat că recidiva pedepsită cu închisoarea s-a redus cu:

– 10% pentru infractorii cu calificare profesională; – 25% pentru cei cu un loc de muncă; – 50% pentru cei cu calificare profesională şi loc de muncă.

Apare o relaŃie evidentă între posibilitatea societăŃii de a oferi locuri de muncă pentru ce care comit fapte penale şi riscul de recidivă. Spre exemplu, în evoluŃia politicilor penale româneşti, la această dată munca nu este obligatorie pe parcursul pedepselor privative de libertate, tinerii aflaŃi în custodia sistemului nefiind în postura de a-şi exersa acest rol social care îi pune în calitatea de beneficiari ai unor servicii sociale. SituaŃia este similară şi în cazul altor nevoi criminogene cum ar fi de exemplu nevoia unei locuinŃe sau a unui adăpost temporar. Pot oare furniza comunităŃile româneşti locuri de muncă şi locuinŃe pentru foştii deŃinuŃi? În mod sigur ar trebui să îşi propună/planifice să o facă.

Serviciile de EducaŃie şi AsistenŃă psihosocială din penitenciare pot colabora cu Serviciile de ProbaŃiune şi reprezentanŃii altor instituŃii descentralizate din administraŃie pentru a dezvolta mijloace de reintegrare socială a celor ce au comis infracŃiuni pornind de la premiza că există un potenŃial individual de resocializare.

Societatea civilă trebuie să funcŃioneze ca vector de conştientizare a realităŃilor existente în sistemul penitenciar. Costurile de funcŃionare a unui sistem penitenciar eficient, nedistructiv în raport cu individul, sunt ridicate. Majoritatea deŃinuŃilor au tendinŃa de a abuza serviciile şi aşa precarizate din perspectiva resurselor umane şi materiale existente în sistemul penitenciar.

Mediul penitenciar este traumatizant şi inatractiv pentru personalul specializat, în absenŃa motivaŃiei financiare şi a unui plan de carieră ce are la bază stabilitatea instituŃională. Imaginea sistemului promovată prin mass-media este frecvent marcată de goana după senzaŃional în detrimentul formării unei culturi instituŃionale care să reflecte misiunea, viziunea şi valorile organizaŃiei.

OrganizaŃiile neguvernamentale sunt parteneri ai instituŃiilor statului ce se pot constituii în actori ai schimbării. Fie că este vorba de calitatea de aplicanŃi în proiecte: furnizori de formare profesională şi Know How, sau furnizori de personal de specialitate, expertiză în analiză instituŃională şi fundamentarea unor strategii transinstituŃionale, ONG – urile trebuie să se manifeste proactiv chiar anticipativ în raport cu ceea ce este definit ca stadiul actual de emancipare socială.

Dezvoltarea sistemelor de probaŃiune, a justiŃiei restaurative şi a pedepselor alternative sunt indicatori a ceea ce se cheamă criza justiŃiei represive, care nu a reuşit să producă mijloacele de instaurare a armoniei comunitare. Societatea civilă trebuie să orienteze procesul de reformă instituŃională şi să furnizeze feedback-urile de progres.

Repere semnificative ale parteneriatelor ANP/Societate civilă - programe 2009 -

„Proiectul Social” - valoare 5 milioane de euro - obiectiv: dezvoltarea unor centre de economie socială la nivel naŃional - partener: FederaŃia de organizaŃii neguvernamentale Filantropica.

„Ini Ńiativa 38”

- valoare 1 milion euro - obiectiv: dezvoltarea unei reŃele de suport în domeniul harm reduction, de reducere a efectelor

colaterale asociate consumului de droguri - parteneri: reŃeaua naŃională de organizaŃii nonguvernamentale implicate în programul naŃional

de harm reduction.

„Îmbun ătăŃirea accesului tinerilor din penitenciare la programe de formare profesională şi integrare pe piaŃa muncii pe parcursul şi după executarea pedepsei”

- valoare 5 milioane euro - obiectivul: creşterea şanselor de integrare pe piaŃa muncii după liberare - parteneri: Centrul de Formare Continuă şi Evaluare a CompetenŃelor în AsistenŃă Socială.

283

„Continuarea dezvoltării sistemului de probaŃiune în România” - valoare aproximativ 800.000 euro - obiectiv: îmbunătăŃirea colaborării între ANP şi DirecŃia de probaŃiune din MJLC, proiectarea

unui program de pregătire pentru liberare şi dezvoltarea unui sistem comunitar integrat de reinserŃie socială

- parteneri: Bernard Brhun international şi Alternative Sociale. „Program de prevenire a marginalizării sociale a rromilor”

- valoare 5 milioane de euro - obiective: crearea unui cadru instituŃional de prevenire a marginalizării minorit ăŃii rrome - parteneri: FundaŃia pentru Reforma Penală, GRADO, Transcena, RAMSES.

PREZENTĂRI

Iuliana CĂRBUNARU

Director DirecŃia Generală de ProbaŃiune

Dacă până acum domnul director general ne-a vorbit despre mediul închis, acum facem un pas către comunitate, acolo unde se află şi societatea civilă şi voluntarii. MulŃumim organizatorilor, asociaŃiei, pentru faptul ca ne-au invitat la acest eveniment deosebit şi în primul rând să îi admir pentru energia debordantă pe care o prezintă în fiecare dintre întâlnirile pe care le-am avut până în prezent.

Îmi face o deosebită plăcere să fiu astăzi alături de dumneavoastră, cu atât mai mult cu cât şi eu am activat într-o organizaŃie neguvernamentală care lucra pentru justiŃie. De fapt încă mai lucrează pentru justiŃie. Şi spun acest lucru pentru că în urmă cu mulŃi ani, mi-am început activitatea într-o organizaŃie neguvernamentală care a pus bazele probaŃiunii în Bucureşti, şi voi sublinia în intervenŃia mea, rolul pe care societatea civilă şi voluntarii l-au avut pentru a dezvolta un sistem de probaŃiune la nivel naŃional pentru ca astăzi, în anul 2009 să putem vorbi de probaŃiune în România. Vorbim de Serviciul de ProbaŃiune în 41 de judeŃe, un serviciu public, o instituŃie a Ministerului JustiŃiei dezvoltată la nivel naŃional. Nu mai departe de anul 1997 se întâmpla ca ministrul justiŃiei de atunci, printr-un gest mărunt sau un gest măreŃ, nici nu ştiu cum să-l categorisesc, să consfinŃească un parteneriat dintre sistemul public şi o organizaŃie neguvernamentală; am aici, pot să îi spun certificatul de naştere al probaŃiunii în România. Este Ordinul 510 al ministrului justiŃiei din 1997 prin care era permis parteneriatul dintre penitenciarul Arad, Judecătoria Arad, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi o organizaŃie neguvernamentală, Europa pentru Europa.

Aşa a început probaŃiunea în România, prin entuziasmul şi energia unor oameni atât din mediul neguvernamental, dar şi din rândul colegilor din penitenciar, care prin deschidere şi entuziasm au răspuns provocării lansate de a crea alternative reale la detenŃie. Pentru cei care vor să vadă certificatul naşterii, se menŃionează şi locul naşterii, Penitenciarul Arad. Dar în acest certificat, aşa cum l-am numit, se vorbeşte şi despre voluntari. Nu puteam vorbi astăzi de voluntari, în anul 2009, dacă societatea civilă, voluntarii din societatea civilă nu s-ar fi implicat cu dedicaŃie şi nu ar fi pus bazele acestor proiecte pilot. După Arad au urmat Timişoara, Iaşi, Târgovişte, Găieşti, Cluj, Gherla, Focşani şi la toate aceste iniŃiative sau alăturat organizaŃii neguvernamentale care activau în respectivele judeŃe şi prin acest parteneriat între sistemul de justiŃie, pe de o parte şi societatea civilă, pe de altă parte, în perioada 1997 – 2000, 2001 când sau înfiinŃat Serviciile de ProbaŃiune, practic sau pilotat anumite elemente de probaŃiune în România. Ultimul dintre aceste centre pilot a fost cel în care am activat şi eu, centrul de la Bucureşti, unde s-a experimentat probaŃiunea în sectoarele 3 şi 5.

Ce este important este faptul că după această perioadă experimentală destul de intensă, Ministerul JustiŃiei a considerat că rezultatele acestei perioade sunt suficient de valoroase, astfel încât să efectueze un pas înainte şi să înfiinŃeze Sistemul de ProbaŃiune ca şi sistem public, în coordonarea Ministerului JustiŃiei.

Au evoluat puŃin lucrurile faŃă de perioada pe care o aminteau cei de la AsociaŃia „Youth for Justice”, în care spuneau că instanŃele de judecată nu sunt atât de încurajate să dispună sancŃiuni alternative; lucrurile sau mişcat destul de mult faŃă de anul 1997, chiar şi faŃă de anul 2001, când se înfiinŃau Serviciile de ProbaŃiune, astfel încât în prezent, în evidenŃa Serviciilor de ProbaŃiune se află peste 7000 de persoane, mai exact 7778 de persoane în supravegherea celor 41 de Servicii de ProbaŃiune (SP) la nivel naŃional. Pentru fiecare dintre aceste persoane consilierul de probaŃiune trebuie să realizeze un demers personalizat, fiecare persoană este unică în felul său, astfel încât şi intervenŃia trebuie să fie una specifică, particularizată nevoilor pe care respectiva

284

persoană le prezintă, nevoi care se află în strânsă legătură cu săvârşirea infracŃiunii; deci, consilierii de probaŃiune îşi planifică intervenŃia astfel încât să reducă dintre cauzele care au condus la săvârşirea infracŃiunii. Prin acest demers putem afecta într-un fel acel risc de care vorbea domnul director general, riscul de recidivă şi astfel comunitatea devine mai sigură, publicul mai bine protejat deoarece persoanele care au săvârşit infracŃiuni şi sunt în supravegherea SP sunt descurajate să săvârşească noi infracŃiuni.

Vă vorbeam despre acest demers specializat pe care fiecare consilier de probaŃiune trebuie să îl realizeze. Ar fi o utopie să credem faptul că putem lucra de unii singuri. SP lucrează în interiorul comunităŃii, pentru siguranŃa comunităŃii şi aducând laolaltă resursele comunităŃii în cadrul căreia persoana a săvârşit o infracŃiune. Cu siguranŃă, atât în trecut cât şi în prezent SP vor fi parteneri viabili pentru societatea civilă atât timp cât organizaŃiile sunt organizaŃii active şi dovedesc, aşa ca dumneavoastră, sau îşi exprimă intenŃia că doresc să producă o schimbare, să-şi aducă o contribuŃie la siguranŃa comunităŃii în care infracŃiunea a fost săvârşită.

Nu aş dori să trec cu vederea rolul pe care voluntarii într-adevăr îl pot aduce în acest proces de reintegrare a persoanelor care au săvârşit infracŃiuni. Până nu de mult, până în anul 2006, una dintre condiŃiile pe care noi o impuneam viitorilor consilieri de probaŃiune, absolvenŃi ai facultăŃilor de AsistenŃă Socială, Drept, Psihologie, Pedagogie şi Sociologie, una dintre condiŃii pe lângă licenŃa în acestea cinci, era şi aceea de a fi derulat anumite ore de voluntariat; deci am încurajat foarte mult această practică. În prezent ne aflăm, să spunem aşa, într-o analiză a strategiei noastre în ce priveşte atragerea voluntarilor, dar cu siguranŃă manifestăm o deschidere către această modalitate de colaborare şi dacă din acest an au mai rămas doar câteva luni sau chiar o lună şi mai puŃin, cu siguranŃă în anul 2010 ve-Ńi auzi de acŃiunile noastre pe care le vom realiza, tocmai pentru a atrage voluntari şi asta pentru că şi noi, ca şi colegii de la AdministraŃia NaŃională a Penitenciarelor avem anumite programe, proiecte pe care le-am contractat şi care aşteaptă să fie implementate.

Chiar aş dori să vă prezint aici un exemplu de succes privind parteneriatul dintre Ministerul JustiŃiei, comunitatea locală, mai exact Consiliul Local Braşov şi o organizaŃie neguvernamentală; este o organizaŃie neguvernamentală înfiinŃată de parteneri din ElveŃia. Prin acest proiect noi derulăm în premieră pentru România, la Braşov, munca în folosul comunităŃii într-un atelier special conceput pentru persoanele care au săvârşit infracŃiuni şi sunt în evidenŃa SP Braşov. Deci, în premieră, un astfel de atelier a fost înfiinŃat acolo, l-am deschis în acest an, în luna mai, dacă nu mă înşel. Astfel că am pus la un loc resursele Ministerului JustiŃiei, SP de pe lângă Tribunalul Braşov, Consiliului Local Braşov şi ale acestei organizaŃii, astfel încât sa creat o echipă multi-disciplinară care veghează ca persoanele care au primit obligaŃia de a presta o activitate neremunerată în folosul comunităŃii să meargă în acest atelier şi să deruleze activităŃi orientate către protecŃia mediului, mai exact dezasamblează echipamente electronice şi electrocasnice şi din câte am înŃeles de la colegii de la Braşov, aceştia înregistrează progrese deosebite, sunt foarte punctuali, învaŃă să lucreze în echipă, să comunice, să-şi dezvolte anumite abilităŃi necesare în acest proces de reintegrare socială, cum îl numim noi.

Dacă în prezent colaborarea dintre probaŃiune, penitenciare şi societatea civilă este mai degrabă canalizată către acest proces de asistenŃă a persoanelor care au săvârşit infracŃiuni, noile coduri de procedură penală, dar şi legea de executare a pedepsei deschid o cale fără precedent în ceea ce priveşte colaborarea între probaŃiune şi societatea civilă şi mai exact, organizaŃiile neguvernamentale vor putea fi implicate în supravegherea executării măsurilor şi obligaŃiilor impuse de instanŃa de judecată în sarcina persoanelor condamnate menŃinute în stare de libertate.

Înainte de a încheia, sunt câteva aspecte la care ar trebui să reflectăm tocmai prin prisma acestor acte normative care se arată a veni în viitorul apropiat: Cod Penal, Procedura Penală şi Legea de executare. Trebuie să avem un mod unitar de înŃelegere a acestei colaborări între probaŃiune şi organizaŃiile nonguvernamentale, să zicem aşa, să avem o practică unitară la nivel naŃional şi noi chiar vom dezvolta o strategie în acest sens, pe care o vom şi implementa, vă promit. Vom vorbi, o dată cu noua lege de executare şi cu noile coduri, de o externalizare a serviciilor oferite de SP către organizaŃiile neguvernamentale. Şi aici trebuie să reflectăm la ce activităŃi externalizăm, câte şi legat de acest punct trebuie să aducem în atenŃie şi anumite standarde minime pe care trebuie să le îndeplinească aceste servicii care sunt externalizate şi nu în ultimul rând, trebuie să reflectăm la faptul că trăim în România, iar realitatea diferă de la o zonă la alta; avem zone în care iniŃiativele neguvernamentale şi societatea civilă sunt implicate în viaŃa comunităŃii şi în activitatea noastră şi zone mai puŃin bogate cu astfel de iniŃiative, astfel încât trebuie să ne gândim cum putem reduce aceste decalaje. La toate aceste aspecte putem reflecta acum, în pauză, când ne vor permite organizatorii. Vă spuneam că în anul 2010 cu siguranŃă ve-Ńi auzi de acŃiunile pe care noi le vom dezvolta în acest domeniu şi îmi exprim convingerea că împreună putem să formăm un pol către ideea de solidaritate a comunităŃii. Doresc mult succes AsociaŃiei “Tineri pentru JustiŃie” şi voi încheia aici cu următorul slogan “Noi oamenii avem puterea de a schimba lumea”; este din declaraŃia OrganizaŃiilor Unite pentru Dezvoltare. Vă mulŃumesc!

285

PREZENTĂRI

Gabriel OANCEA

Şef Serviciu Serviciul de ProbaŃiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti

În cursul lunii martie am avut în cadrul FacultăŃii de Sociologie şi AsistenŃă Socială o scurtă întâlnire cu, acum, un membru al asociaŃiei, care a spus aşa la un moment dat că studenŃii de la masterul de probaŃiune intenŃionează să creeze o asociaŃie de voluntari care să sprijine penitenciarele şi serviciile de probaŃiune. I-am spus atunci că propunerea este foarte interesantă, că rămâne să discutăm detaliile, mărturisesc faptul că atunci eram puŃin cam sceptic faŃă de faptul că această idee se va şi materializa, dar cei din AsociaŃia „Youth for Justice” au dat dovadă de multă perseverenŃă şi au dat dovadă de faptul că ştiu ceea ce vor, astfel încât într-o perioadă relativ scurtă, suntem invitaŃi de ei să participăm la deschiderea programelor acestei asociaŃii.

ProbaŃiunea, atât în România, cât şi în Europa îşi are originile în activităŃi de voluntariat. ProbaŃiunea nu a apărut ca o instituŃie înfiinŃată de stat care să aibă ca scop reintegrarea socială a persoanelor care s-au aflat în conflict cu legea penală. ProbaŃiunea a apărut ca o instituŃie născută din dorinŃa oamenilor de a ajuta această categorie de oameni, care, ulterior această iniŃiativă, a fost preluată de către stat, instituŃionalizată şi dezvoltată. Aceasta este situaŃia probaŃiunii în Anglia, aceasta este probaŃiunea în spaŃiul Statelor Unite, aceasta a fost situaŃia în România aşa cum a arătat doamna director. Studiile au arătat faptul că există o foarte strânsă legătură între gradul de preocupare al membrilor comunităŃii pentru siguranŃa comunităŃii şi infracŃionalitatea din respectiva comunitate. Este vorba de ceea ce specialiştii numesc acei “ochi aŃintiŃi în stradă”.

Studiile au arătat faptul că, cu cât există o preocupare mare din partea oamenilor faŃă de ceea ce se întâmplă în jurul lor, oportunităŃile de a se comite infracŃiuni scad. Din păcate, societatea în care trăim este supusă la tot felul de critici. Se discută despre faptul că trăim într-o societate caracterizată prin individualism, că trăim într-o societate marcată printr-o slăbire a capitalului social al societăŃii respective, printr-o încredere din ce în ce mai slăbită între membrii societăŃii şi nu în ultimul rând, prin faptul că membrii sunt nepăsători faŃă de problemele semenilor lor. Întrebarea care se pune este “Oare aşa să fie?”. Cred că răspunsul ar fi “nu” şi cred că ceea ce ne lipseşte de multe ori sunt acei fermenŃi, acele iniŃiative individuale sau ale unor persoane preocupate care să coalizeze, care să canalizeze eforturile, energiile latente care există în fiecare dintre noi. Iar faptul că noi suntem aici reuniŃi şi faptul că discutăm despre voluntariat, despre reintegrare socială, dovedeşte că aceste energii există, trebuie doar să existe cineva ca tinerii minunaŃi care sunt implicaŃi în această activitate, ca aceste energii să iasă la suprafaŃă. Din această perspectivă, noi avem nişte aşteptări foarte mari din partea organelor implicate în înfăptuirea actului de justiŃie şi suntem foarte critici faŃă de activitatea poliŃiei, faŃă de activitatea penitenciarelor şi poate chiar faŃă de activitatea probaŃiunii. Şi ne dorim o poliŃie care să acŃioneze mult mai eficient, ne dorim nişte penitenciare care să aibă o rată de recidivă cât mai mică, ne dorim nişte Servicii de ProbaŃiune care pot să asigure o reinserŃie socială maximă a persoanelor aflate în evidenŃa lor. Şi totul la întrebarea “Cum se face, cu ce resurse?” “păi statul să facă, să aloce fondurile necesare”.

Lucrurile din păcate, nu stau chiar în sensul acesta, mai ales întro societate în care vorbim din ce în ce mai mult de descentralizare, de eforturi ale comunităŃii locale în sprijinirea acestor demersuri.

Avem un exemplu, în Japonia, e într-adevăr mai departe de noi, care arată că se pot păstra nişte rate foarte mici ale infracŃionalităŃii, poŃi opera cu un Serviciu de ProbaŃiune relativ subdimensional, dacă este să luăm comparativ cu populaŃia Japoniei, dar care sprijinit fiind de un număr foarte mare de voluntari, poate obŃine nişte rezultate fabuloase.

În ceea ce priveşte Serviciul de ProbaŃiune din Bucureşti, dacă e să ne întoarcem din Japonia, acesta a avut şi el, a fost rolul unui pionierat, atât în ceea ce priveşte probaŃiunea, existenŃa Centrului Experimental de ProbaŃiune din Bucureşti dar de asemenea, tot în pionierat a implementat programe de implicare a voluntarilor în activităŃile de probaŃiune şi după cum spunea Doamna Director Cărbunaru, până în anul 2006, o modalitate de a accede în profesia de consilier de probaiune era şi urmarea unui număr de 150 de ore de voluntariat în cadrul unui serviciu.

Vreau să vă spun că experienŃa serviciului a fost una excelentă. Ne-am implicat în formarea voluntarilor şi de asemenea, aceştia au fost implicaŃi în activităŃi precum colectarea de informaŃii despre situaŃia persoanelor aflate în supravegherea serviciului, menŃinerea legăturii cu instituŃii din comunitate. Avem aici în sală un voluntar, Sorin, care a fost implicat în aceste activităŃi cu rezultate foarte, foarte bune.

Aş dori să închei cu o idee, voluntariatul prezintă beneficii în ceea ce priveşte relaŃia serviciului cu beneficiarii aflaŃi în evidenŃa Serviciului de ProbaŃiune, în facilitarea accesului acestora la serviciile diferitelor instituŃii din comunitate; dar voluntariatul prezintă o serie de beneficii şi pentru Sistemul de ProbaŃiune. Practica Serviciului de ProbaŃiune Bucureşti a arătat faptul că voluntariatul reprezintă o ocazie extraordinară de a recruta viitori consilieri de probaŃiune cu abilităŃile necesare muncii, activităŃii în acest domeniu. Este o ocazie extraordinară de a-i cunoaşte şi de a-i valoriza.

286

PREZENTĂRI

LuminiŃa MEDELEł

Director Adjunct Penitenciarul Bucureşti Rahova

Bună ziua tuturor! Mă bucur să văd figuri cunoscute pe care le-am întâlnit şi la Rahova dintre voluntari, studenŃi, chiar m-

am bucurat să-i salut, colegii de la ProbaŃiune, pe doamna Ana Bălan, care-i în continuare lângă noi, pe domnul Abraham l-am zărit, ceea cei foarte fain. Asta înseamnă că în continuare interesul e crescut, cum spuneau şi vorbitorii dinainte şi cred că cel mai mult, exact cum scrie şi pe pliantul Youth for Justice, entuziasmul şi tinereŃea cred că o avem în noi, ideea e să apară acel clic, numai să o scoatem.

Ca şi mesaj din partea Domnului Director Darie, care n-a putut fi prezent astăzi, e că îi aşteptăm cu mare drag, ca şi activităŃi sunt multiple, deci este mult de muncă. Am avut o întâlnire de curând cu cei de la asociaŃie când sau prezentat toŃi colegii mei de pe secŃii, pentru că fiecare secŃie are un specific şi îi aşteptăm oricând. Din partea noastră e un binevenit.

Într-adevăr, trebuie să facem paşi mici, totul pare măreŃ, dar dacă o iei aşa pas cu pas, lucrurile se pot realiza, chiar dacă în primă fază zici că nu, că nu sau mai făcut. Mi-aduc aminte că acum 10 ani eram şi eu voluntar, nu în România, eram undeva în Anglia şi eram foarte mândră că aveam acel ecuson de voluntar în piept, pentru că rolul nostru acolo, ni sa explicat, a fost unul foarte important. Am făcut un mic training la început şi aici fac o paranteză, ştiu că cei care vor face voluntariat la AsociaŃia „Youth for Justice” vor trece printro perioadă de training, eu sunt foarte deschisă şi ştiu că sunt undeva în weekenduri şi vreau să vin să vă ajut, să vă explic cam care sunt activităŃile din penitenciar, deci vă promit cu siguranŃă că voi veni şi colegii mei de la penitenciar, la fel au zis. Asta era ideea, că în momentul în care eram voluntari acolo, era aşa de bine, titulatura era de teacher assistant, ajutam profesorii într-un colegiu cu persoane cu handicap motor. Noi, pe lângă cunoştinŃele pe care le aveam, eram psihologi, asistenŃi sociali, vedeam că la acea muncă măreaŃă, toŃi făceam câte ceva, avea un scop, acel copil trebuia în final să aibă câteva realizări, chiar dacă paşii erau foarte, foarte mici. Să zicem că, făcând o paralelă cu cei care săvârşesc o pedeapsă, ai şi recidivişti, ai şi pe ceilalŃi care n-au antecedente, ei sunt într-un cadru fix, nu poŃi modifica acel cadru, pedeapsa e pedeapsă, are un istoric al lui personal, întradevăr abordarea e individuală. Ce pot schimba eu? O dată tehnicile şi metodele: le poŃi aplica în funcŃie de contextul în care te afli, în funcŃie de grupul pe care îl ai acolo şi cu ce abilităŃi vii tu. Deci nu poŃi acŃiona standard după un manual, trebuie să fii deschis, să aplici cât mai multe metode, tehnici, dar aplicate la acel context pe care nu ai cum să îl modifici foarte mult. La noi în penitenciar deschiderea e maximă, pentru că, cu Domnul Durnescu am vorbit mai demult de ideea de voluntariat, pentru că studenŃii, de la facultăŃile de AsistenŃă Socială şi Psihologie fac practică la noi, la fel şi cei de la Academie.

PREZENTĂRI

Cristian MICU Purtător de Cuvânt Penitenciarul BucureştiJilava

Bună ziua!Îmi este foarte greu să vorbesc, după alocuŃiunea domnului director general. Voi încerca să fac o prezentare a penitenciarului Jilava, pe care unii dintre dumneavoastră îl cunoaşteŃi destul de bine, din vizitele pe care le-aŃi efectuat acolo şi din programele pe care le aplicaŃi şi voi începe cu o situaŃie uneori problematică.Vreau să precizez că sunt purtător de cuvânt din 2003 şi m-am confruntat cu o multitudine de probleme, datorită legilor de executare la momentul respectiv.Vreau să vă spun că în 2003, chiar dacă nu erau televiziuni sau ziare la poarta penitenciarului şi erau voluntari, erau trataŃi la fel. Deci voluntarii erau priviŃi ca nişte intruşi, care încercau să pătrundă în lumea interzisă, în lumea din spatele porŃii de acces.Acum situaŃia s-a schimbat, este nevoie de voluntari în sistemul penitenciar pentru a ne ajuta în aplicarea programelor cu deŃinuŃii, exact ce spunea şi colega mea, doamna Nagy.

Penitenciarul Jilava este profilat pe executarea pedepselor cu regim deschis şi semideschis, ceea ce presupune un regim de libertate mai mare. DeŃinuŃii îşi pot programa activitatea zilnică şi acest lucru presupune o supraveghere mai mare din partea personalului, ajutat bineînŃeles de voluntari, de dumneavoastră în cazul de faŃă. Vă pot promite şi în numele Domnului Director Stroe că nu vă ve-Ńi lovi de probleme de acces, să veniŃi la penitenciar şi să fiŃi puşi în situaŃia de a nu avea o aprobare sau o hârtie. Vom încerca să le rezolvăm. După cum ştiŃi, unii dintre dumneavoastră, penitenciarul are în custodie în jur de 1200 de deŃinuŃi, o medie, de 1200 de deŃinuŃi întrucât avem şi acel tranzit săptămânal către penitenciarele din Ńară. Este structurat pe 2 categorii de deŃinuŃi: deŃinuŃii tineri de la 18 până la 21 de ani, care au nevoie mai mare de instruire şi de asistenŃă, se resimte această nevoie şi deŃinuŃii majori peste 21 de ani.

287

În momentul de faŃă, în penitenciar derulăm o activitate de instruire, avem 40 de deŃinuŃi şcolari, 30 în clasele II-V şi 10 în clasele V-VIII. De asemenea, programele pentru prevenirea şi combaterea consumului de droguri, e vorba de schimbul de seringi şi substituŃia cu metadonă.

O altă activitate importantă, asta şi datorită specificului penitenciarului, este folosirea la muncă. Din media de 1200 de deŃinuŃi, 500 de deŃinuŃi sunt folosiŃi la muncă zilnic, jumătate din aceştia în exteriorul locului de deŃinere, ceea ce este o realizare mare, spun eu dar, menŃionez, datorită profilului penitenciarului. Vreau să vă transmit, de asemenea, mesajul Domnului Director Stroe, care vă aşteaptă cu programe, să ne susŃineŃi, avem nevoie şi sperăm, să avem o colaborare fructuoasă şi cât mai lungă. Eu personal consider că totul Ńine de comunicare, o comunicare corectă depăşeşte eventualele momente de neînŃelegere.

A FI SAU A NU FI, ACEASTA-I ÎNTREBAREA !

Dana CENUŞĂ

"Cu toate că treceam aproape în fiecare zi pe lângă teatrul din Craiova, niciodată clădirea aia n-a avut

vreo valoare sau vreo importanŃă pentru mine. Mi-era imposibil să înŃeleg de ce pierd unii oameni timpul cu aşa ceva. Nu ştiu dacă sau ce s-a schimbat în mintea mea după toată experienŃa asta cu teatrul, dar parcă am învăŃat să am mai multă răbdare şi să transform puŃin din propria mea mizerie în speranŃă"... Este declaraŃia unui deŃinut pentru AgenŃia Reuters, cu ocazia Festivalului de Teatru pentru DeŃinuŃi, organizat la Bucureşti în noiembrie 2009, de către AdministraŃia NaŃională a Penitenciarelor.

A organiza un festival de teatru pentru deŃinuŃi, într-o Ńară în care situaŃia deŃinuŃilor nu este o prioritate, admiŃând că există o asemenea prioritate oriunde în lume, pare, cel puŃin la prima vedere, ceva dacă nu imposibil, în orice caz foarte greu de realizat. Mărturisesc că nu mi-am propus organizarea unui asemenea eveniment pentru a-mi încerca forŃele, a fost, în căutarea mea de a găsi soluŃii pentru a atrage atenŃia societăŃii asupra acestei zone, mai degrabă un proces de lungă durată.

2001, prima mea vizita într-un penitenciar, merg teleghidată de sunetul absurd al unui cor bărbătesc şi descopăr într-o sală mare, clubul penitenciarului, deŃinuŃii la repetiŃie. Se pregăteşte un fel de spectacol de revistă, artiştii, care sunt de toate vârstele şi din toate categoriile sociale, răspund cu devotament, ca elevii din clasa întâi primară, comenzilor unui dirijor improvizat. Am convingerea că nimeni şi nimic n-ar putea în condiŃii normale, să determine o asemenea alăturare, bătrâni şi tineri, bogaŃi şi săraci, absolvenŃi de facultate şi analfabeŃi, într-un singur glas, într-o activitate fără nicio miză materială sau socială. “Ne trece vremea altfel, mai uităm de necazuri, de ruşine, de frustrare, facem ceva cu noi, cu mintea noastră, altfel riscăm să ni se macereze creierul de tot …” - îmi mărturiseşte fiul unui celebru regizor, condamnat la şapte ani de închisoare pentru viol.

2003, Penitenciarul Satu-Mare, asist la repetiŃia unei piese de teatru. Regizorul, un francez, Christian Benedetti, pune în scenă o piesă de teatru pentru adolescenŃi în cadrul unui proiect finanŃat de UNICEF. RelaŃia dintre regizor,un străin de aproape 50 de ani şi tinerii delincvenŃi, este o relaŃie de încredere şi respect cu totul neobişnuită, chiar dacă nu se înŃeleg prin cuvinte, chiar daca vin din lumi atât de diferite. Deşi în marea lor majoritate analfabeŃi sau semianalfabeŃi, tinerii au învăŃat textul fără nicio greutate, nu obosesc indiferent de câte ori sunt puşi să repete acelaşi şi acelaşi lucru şi pentru nişte adolescenŃi care n-au avut niciodată în viaŃa lor preocupări artistice şi care, în mod normal, dau multă bătaie de cap supraveghetorilor, o asemenea atitudine este cel puŃin una surprinzătoare. La conferinŃa de presă organizată la sfârşitul proiectului, impresionat la rândul său, Cristian Benedetti declară ziariştilor că asistăm impasibili la un război al adulŃilor împotriva copiilor, şi trimiterea nu era numai la adolescenŃii delincvenŃi din România.

2004, în Penitenciarul de Maximă SiguranŃă Arad, un psiholog, Sorina łogoie, alege psihodrama ca metodă terapeutică, incluzând în grupul de lucru deŃinuŃi agresivi sau cu pedepse mari. Din entuziasm, deŃinuŃii scriu o piesă de teatru, una în care îşi interpretează propriile roluri. Piesa se joacă pe scena teatrului din localitate şi, inevitabil, ajung la mine toate articolele publicate în ziarele locale. Prin natura meseriei, citesc zilnic tot ceea ce apare în presa scrisă în legătură cu sistemul penitenciar românesc şi, de regulă, referirile la deŃinuŃi, la sistemul penitenciar, sunt extrem de superficiale, de data asta însă ziariştii invitaŃi la premieră sunt atât de cuceriŃi de performanŃa “actorilor” încât renunŃă la prejudecăŃi şi stereotipuri scriind onest şi din inimă, inclusiv despre reacŃia spectatorilor care au aplaudat deŃinuŃii până la ieşirea din teatru, până la îmbarcarea în duba care urma să-i transporte înapoi în penitenciar. "Joi", joia în care se întruneşte în penitenciar comisia de liberare condiŃionată, “joia în care se citesc contoarele, ale dumneavoastră când se citesc?!”, piesa scrisă de către deŃinuŃii din Penitenciarul Arad, se joacă în toamna aceluiaşi an pe scena unuia dintre cele mai mari teatre din Bucureşti şi are parte de o mediatizare pozitivă fără precedent. " Nu mi-am imaginat niciodată că o să fiu spectator la Teatrul Nottara din Bucureşti, darămite aplaudat pe scena unui teatru atât de mare…", declara, copleşit de reacŃiile spectatorilor, unul dintre deŃinuŃi, condamnat pentru omor la 25 de ani de închisoare.

288

2008, Penitenciarul pentru Minori şi Tineri Craiova, casting pentru un film de lungmetraj, a cărui acŃiune urmează să se desfăşoare într-un centru de reeducare pentru minori. De data asta, nu mai aveam de-a face cu un francez exuberant, dimpotrivă, regizorul care face selecŃia este un român sobru a cărui seriozitate are în mod normal toate şansele să devină cel puŃin plictisitoare pentru nişte tineri de regulă nerăbdători şi indisciplinaŃi. Surprinzător însă, deŃinuŃii sunt dispuşi să se supună oricărei comenzi, intră cu entuziasm în joc şi improvizează cu naturaleŃe. Cei 11 tineri deŃinuŃi, aleşi să joace în filmul "Eu când vreau să fluier, fluier!", în majoritate de etnie rromă, se integrează cu repeziciune, acceptă fără nicio împotrivire toate regulile instaurate pe platoul de filmare şi câştigă respectul şi admiraŃia întregii echipe de filmare. " În realitate, pe copiii ăştia nu i-a văzut nimeni niciodată, au fost întotdeauna trataŃi ca un gunoi urât mirositor, un gunoi ocolit cu buna ştiinŃă de către toŃi adulŃii responsabili din viaŃa lor. Surprinzător nu este faptul că "gunoiul" ăsta explodează inevitabil până la urmă, surprinzătoare şi ,mai ales, întristătoare este ipocrizia societăŃii care se preface că nu înŃelege motivul şi aruncă cu indignare şi dezinvoltură sub preş, respectiv în spatele gratiilor, tot eşecul ăsta uman care de fapt îi aparŃine în totalitate !", declara într-un interviu pentru Revista Penitenciarelor din România, regizorul filmului, Florin Şerban.

Nu trebuie sa fii psiholog ca să înŃelegi că arta poate fi o excelentă metodă de comunicare, că oamenii şi dintr-o parte şi din cealaltă a barierei, pot fi luaŃi prin surprindere şi pot deveni recunoscători dacă nu mai sunt nevoiŃi să trăiască în virtutea inerŃiei. Intr-un asemenea moment de recunoştinŃă poŃi să transmiŃi mesaje care altfel nu au niciodată şansa de a fi auzite indiferent cât de argumentat sau cât de asurzitor ar fi strigătul. In august 2009, am transmis oficial invitaŃia la teatru tuturor penitenciarelor şi centrelor de reeducare pentru minori din România. 15 penitenciare şi un centru de reeducare s-au înscris în cursa pentru festival. Ideea era de a atrage regizori sau actori profesionişti tineri care să fie dispuşi să se implice în alegerea pieselor, mai ales în punerea lor în scenă şi de a avea cel puŃin o reprezentaŃie pe scena teatrului local, mai înainte de preselecŃie şi de venirea la Bucureşti. Unele penitenciare aveau în comunitate teatre la care puteau apela, altele nu, unii regizori erau dispuşi să se implice pro bono, alŃii nu, uneori decorul şi costumele puteau fi improvizate alteori se punea problema unor costuri care depăşeau posibilităŃile proiectului, a cărui finanŃare totală nu depăşea 9000 de euro, uneori responsabilii cu paza deŃinuŃilor erau dispuşi să se implice, alteori considerau că este o activitate inutilă, una în plus, pentru care nu erau plătiŃi şi în care nu aveau nici un pic de încredere, uneori actorii deŃinuŃi se îmbolnăveau sau se eliberau şi trebuiau înlocuiŃi în cel mai scurt timp iar şirul piedicilor sau problemelor cu care ne-am confruntat pe parcursul celor aproape patru luni de organizare a festivalului ar putea continua. Dintre cele 16 piese de teatru şi dintre cei peste 100 de deŃinuŃi implicaŃi iniŃial în proiect, zece piese, respectiv peste 70 de deŃinuŃi, au fost selecŃionaŃi pentru Festivalul de Teatru pentru DeŃinuŃi care a avut loc pe scena Teatrului Nottara din Bucuresti în 25 şi 26 noiembrie 2009. Intrarea a fost liberă, iar cele 400 de locuri s-au dovedit a fi cu totul neîncăpătoare pentru spectatorii, în marea lor majoritate tineri, care este de presupus ca au venit doar din curiozitate, dar care au sfârşit prin a aplauda uluiŃi, de fiecare dată în picioare, minute şi minute în şir. Unele piese de teatru au fost scrise de către deŃinuŃi şi au avut legătură directă cu experienŃa lor de viaŃă, altele au fost puneri în scenă după autori celebri, cum ar fi Garcia Lorca, Caragiale, Cehov, Daniil Harms, Hristo Boicev sau Slavomir Mrozec. Dincolo de performanŃa incontestabilă a actorilor rămâne performanŃa de a elibera de prejudecăŃi, fie şi pentru câteva ore, deŃinuŃi, supraveghetori, ziarişti şi spectatori, în egală măsură. Pe tot parcursul celor aproape patru luni de organizare a festivalului nu m-am gândit niciodată dacă societatea românească este sau nu pregătită să accepte un eveniment artistic de o asemenea factură sau de o asemenea amploare şi n-am mizat nici pe amorŃeala unei societăŃi aflată încă în tranziŃie sau în plină criză financiară, am fost pur şi simplu urmărită neîncetat de imaginea deŃinutului care, pentru prima dată în viaŃa lui, timp de luni de zile, acceptă, disciplinat şi încrezător, o lecŃie de responsabilitate fără niciuna dintre mizele obişnuite, de imaginea spectatorului care acceptă cu recunoştinŃă confruntarea cu sine însăşi.

Nu teatrul în sine, nu dorinŃa de a diversifica zona culturală a urbei şi mai ales nu dorinŃa de a înviora existenŃa deŃinuŃilor au stat la baza acestui proiect, nu trăiesc cu iluzia că cei peste 100 de deŃinuŃi implicaŃi în festival au deveni între timp nişte cetăŃeni responsabili şi nici cu convingerea că spectatorii sau angajaŃii din sistemul penitenciar ori jurnaliştii, au renunŃat între timp la inerŃie, la prejudecăŃile care animă lumea în care trăim, o lume mai degrabă superficială, satisfăcută de ea însăşi. Un festival de teatru pentru deŃinuŃi este în egală măsură o confruntare şi o alternativă, este posibilitatea de a vedea lucrurile şi altfel decât suntem obişnuiŃi, este o şansă la normalitate şi dacă întrebarea, care este inevitabilă, prinde şi stăruie, dacă lecŃia asta palpabilă de respect pune fie şi pentru puŃin timp mentalitatea noastră în încurcătură, atunci obiectivele noastre, măcar cele pe termen scurt, se cheamă că au fost îndeplinite.

289

PROGRAM

Festivalul de Teatru pentru DeŃinuŃi

25 Noimebrie 2009

Intervalul orar 17.00-21.00

1. Centrul de reeducare Tg.Ocna Poveste de neuitat „/ Regia şi scenariul - OrtansaDodreanu

Minorii dintr-un centru de reeducare îşi joacă cu îandoare propriile roluri, cele mai dramatice momente din riaŃa lor, uimirile, aşteptările şi durerile unor copii care nu acceptă sau nu înŃeleg în totalitate deciziile şi reacŃiile adulŃilor din viaŃa lor. (40 minute)

2. Penitenciarul Timişoara ,A fost" / autori - deŃinuŃii actori sub îndrumarea egizorului Sabin Popescu

O piesă scrisă de către actorii deŃinuŃi, bazată pe >ropria lor experienŃă de viaŃă, afectată dramatic de ;onsumul de droguri. Drogurile nu sunt o noŃiune abstractă, drogurile sunt reale şi otrăvitoare pentru orice îxistenŃă. (50 minute)

3. Penitenciarul de Maximă SiguranŃă Craiova „Otr ăvit de culorile vieŃii mele" / Scenariul şi regia Mexandru Calangiu

Tablou din dramaturgia lui Cehov combinat cu ntâmplări reale din viaŃa deŃinuŃilor. (30 minute)

4. Penitenciarul Baia Mare Caietul albastru"/ Regia şi scenografia Marian llea. 3relucrare după Daniil Harms (40 minute). O

poveste iespre libertate şi eliberare care nu este o poveste, este /iaŃa care doare. 5. Penitenciarul de Maximă SiguranŃă laşi Haina de om"/ Regia Florin Dumitrescu Caracala

Cristian Bârsan, fost deŃinut şi autorul piesei, >orneşte de la eticheta primită de foştii deŃinuŃi de către iocietatate. întoarcerea în mijlocul ei îi găseşte pe cei fost nstituŃionalizaŃi confuzi şi respinşi, spectacolul vorbind iespre imposibilitatea foştilor deŃinuŃi de a se încadra în societate, despre toleranŃă, acceptare, oferirea încrederii ieconditionate sau mai exact a lipsei acesteia. (60 ninute)

26 Noimebrie 2009 Intervalul orar 17.00-21 00

1. Penitenciarul Codlea „Colonelul şi păsările" de Hristo Boicev / Regia -Gabriel Costea.

O comunitate de nebuni inofensivi dintr-o mănăstire din Balcani, o comunitate în care iluzia poate deveni o forŃă capabilă să mobilizeze spiritele închistate. GraniŃa dintre normal şi anormal, dintre real şi imaginar este trecută fără veste şi cu veselie iar morala se impune treptat. Fiecare om are misterul său şi, oricât ar fi de diferit de ceilalŃi, legături, uneori invizibile, îl unesc de cei din jurul său. (60 minute)

2. Penitenciarul Poarta Albă „Infirmeria vesel ă" - Text şi Regie Florin Pretorian

Şapte deŃinute din penitenciar parodiază viaŃa într-o închisoare românescă, într-o încercare înduioşătoare de a colora spaŃiul carceral, greu de suportat pentru orice fiinŃă omenească. (30 minute)

3. Penitenciarul Gherla - SecŃia Exterioară Cluj

„Casa Bernardei Alba" de Federico Garcia Lorca / Regia Andreea lacob Casa Bernardei alba, piesa din 1936 a dramaturgului Federico Garcia Lorca spune povestea a

nouă femei din Andaluzia , claustrate în casa îndoliată a tiranicei Bemarda, în urma morŃii celui de al treilea soŃ al acesteia. Nouă femei într-un singur spaŃiu, unele vor sa evadeze, altele acceptă fără împotrivire tirania. Cine poate înŃelege mai bine claustrarea dacă nu nouă femei condamnate la închisoare...(30 minute)

4. Penitenciarul Oradea

„StripTease" de Slawomir Mrozec / Regia - Emil Sauciuc. Piesa abordează problematica etico-morală a libertăŃii, implicit a liberului arbitru în maniera teatrului absurd. (30 minute)

5. Penitenciarul de Maximă SiguranŃă Arad „Camera 129" - Scenariul şi regia - Andrei Elek

Date post:	28-Dec-2015
Category:	Documents
Upload:	catinca-ionela
View:	372 times
Download:	11 times

Revista de Criminologie, Criminalistica Si Penologie

Documents