+ All Categories
Home > Documents > Criminologie Stanca

Criminologie Stanca

Date post: 16-Feb-2015
Category:
Upload: iossefu
View: 110 times
Download: 3 times
Share this document with a friend
Description:
drept
87
UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIŞ” ARAD FACULTATEA DE DREPT DR. IUSTIN STANCA CRIMINOLOGIE SUPORT DE CURS PENTRU ÎNVĂłĂMÂNTUL LA DISTANłĂ ARAD - 2003
Transcript
Page 1: Criminologie Stanca

UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIŞ” ARAD FACULTATEA DE DREPT

DR. IUSTIN STANCA

CRIMINOLOGIE SUPORT DE CURS PENTRU ÎNVĂłĂMÂNTUL

LA DISTANłĂ

ARAD - 2003

Page 2: Criminologie Stanca

2

MODULUI 1 CRIMINOLOGIA – ŞTIINłĂ PLURII ŞI INTERDISCIPLINARĂ

OBIECTIVE DE ÎNVĂłAT:

− criminologia – accepŃii conceptuale şi obiect de studiu; etimologie; definiŃii doctrinare în optica unor autori străini şi români;

− perspectiva analitică asupra obiectului şi problematicii criminologiei, după criteriile: ramurile criminologiei şi disciplinele auxiliare; relaŃionării criminologiei cu alte ştiinŃe; nivelurilor de interperare; nivelurilor descriptive; criteriului explicativ; scopului final al criminologiei;

− scurt istoric al fundamentării criminologiei ca ştiinŃă şi al şcolilor de criminologie: originile îndepărtate; întemeietorii de facto; şcolile criminologice;

− funcŃiile criminologiei: cognitiv-descriptivă; explicativă; comprehensivă; prognotică; de inginerie socială (aplicativ-militantă).

1. CRIMINOLOGIA – ACCEPłII CONCEPTUALE ŞI OBIECT DE STUDIU

� Etimologie � DefiniŃii doctrinare

o Puncte de vedere ale unor autori străini o SemnificaŃii în optica unor autori români.

ETIMOLOGIE

� Crimen = crimă, delict, infracŃiune. � Logos = ştiinŃă, studiu ştiinŃific.

CRIMINOLOGIA – ştiinŃa care se ocupă cu studiul fenomenelor şi faptelor sociale de:

� crimă, � delict, � infracŃiune, din perspectiva determinismului şi a prevenirii lor.

DEFINIłII DOCTRINARE � Puncte de vedere ale unor autori străini.

� ,, ... noi definim crimă orice act pedepsit şi facem din crima astfel definită obiectul unei ştiinŃe speciale, criminologie” (Emile Durkheins);

� ,, ... Criminologia este disciplina care consideră infracŃiunile ca pe un fenomen social. Include în Ńelurile sale elaborarea legilor, cazurile de violare a acestora şi reacŃiunile împotriva violării legilor. Aceste trei laturi sunt aspectele unei secvenŃe de interacŃiuni

Page 3: Criminologie Stanca

3

unificate... Această secvenŃă de interacŃiune constituie obiectul criminologiei”

� Criminologia este studiul cauzelor genezei proceselor şi consecinŃelor delicvenŃei. C. Ştefani, S. Lenasseur, R. Jambu-Merlin.

� Criminologia este o ştiinŃă complexă, aidoma medicinei, care studiază factorii şi procesele criminale şi care determină, prin cunoaşterea acestor factori şi procese strategiile şi tehnicile cele mai bune pentru a stăpâni, pe cât posibil, şi a reduce acest rău social (Raymond Gassin).

� Criminologia este o ştiinŃă de sinteză, în sensul că alte discipline constituie obiectul său material. Obiectul său formal se edifică cu ajutorul elementelor esenŃiale ale acestor discipline auxiliare (Denis Szabo)

� SemnificaŃii (ale criminologiei) în optica unor autori români:

� „Criminologia este o ştiinŃă relativ autonomă, din grupa sociologiei, auxiliară ştiinŃelor penale, cu caracter inter şi pluridisciplinar, care studiază starea, dinamica, legităŃile, cauzele şi condiŃiile socio-umane ale criminalităŃii precum şi trăsăturile definitorii, mecanismul” şi funcŃionalitatea sistemului de măsuri de prevenire şi combatere a crimei şi criminalităŃii, precum şi trăsăturile definitorii, mecanismul şi funcŃionalitatea sistemului de măsuri de prevenire şi combatere a crimei şi criminalităŃii, după chipul realităŃii, în perspectiva perfecŃionării programelor naŃionale de prevenire şi combatere a criminalităŃii, în interesul dezvoltării societăŃii, al progresului şi civilizaŃiei în acord cu eforturile şi dezideratele umanitare ale NaŃiunilor Unite (Aurel Dincu).

� Criminologia este ştiinŃa care studiază fenomenul social al criminalităŃii, în scopul prevenirii sale (Rodica Mihaela Stănoiu).

� Criminologia este ştiinŃa care studiază etiologia fenomenului infracŃional, factorii care generează sau influenŃează trecerea la act şi, pe baza acestora, elaborează tehnicile cele mai eficiente pentru limitarea, reducerea criminalităŃii ca fenomen social - Gl. Div. (p.m.) Ion Sandu şi colaboratorii

Page 4: Criminologie Stanca

4

APLICAłII PRACTICE: 1. RedaŃi, sintetic, genul proxim şi diferenŃa specifică a termenilor devianŃă,

delicvenŃă, infracŃionalitate şi criminalitate! 2. În baza studiului asupra definiŃiilor Criminologiei, punctualizaŃi noŃiunile

care conturează obiectul acestei ştiinŃe, regăsite în contextul conotaŃiilor atribuite de către diverşi autori, români şi străini!

2. PRESPECTIVA ANALITICĂ ASUPRA OBIECTULUI ŞI PROBLEMATICII CRIMINOLOGIEI

� Criteriul ramurilor criminologiei şi disciplinelor auxiliare. � Criteriul relaŃionării criminologiei cu alte ştiinŃe. � Criteriul nivelurilor de interpretare. � Criteriul nivelului descriptiv. � Criteriul explicativ. � Criteriul scopului final al criminologiei.

2.1 CRITERIUL RAMURILOR CRIMINOLOGIEI ŞI DISCIPLINELOR

AUXILIARE. o Ramurile criminologiei (Jean Pinatel)

• Criminologia generală – coordonează, compară şi confruntă rezultatele diverselor ştiinŃe criminologice şi criminologii specializate şi prezintă o expunere sistematică a acestor rezultate. • Criminologia clinică – apropierea multidisciplinară a cazului individual şi formularea unui aviz asupra unui delicvent: diagnostic, pronostic şi, eventual, tratament.

o Discipline subsumate criminologiei, cu obiectele de studiu, particulare (Şcoala enciclopedică austriacă)

A. Studiul realităŃii criminale: − fenomenologia criminală – formele exterioare ale crimei; − morfologia criminală – formele de existenŃă ale criminalilor; − antropologia criminală – particularităŃile fizice ale

criminalilor; − psihologia criminală – raŃiunile determinării unui delict; − sociologia criminală – influenŃele criminale externe.

B. Studiul factorilor de procedură sau ştiinŃa procesului, care include medicina legală, psihiatria medico-legală judiciară, tehnica criminală (poliŃia ştiinŃifică – studiază trăsăturile şi indicii

Page 5: Criminologie Stanca

5

materială), psihologia judiciară, tactica criminală (mijloacele de luptă şi ordinea utilizării lor).

C. Studiul apărării contra crimei, în scop profilactic: - profilaxia criminală – evitarea predispoziŃiilor criminale; - pedagogia curativă – paralizarea tendinŃelor asociale la copii; - penologia – studiul pedepsei privative de libertate; - ştiinŃa asigurărilor contra atacului criminal – tehnici preventive şi de securitate, precum şi arta poliŃienească.

2.2. CRITERIUL RELAłIONĂRILOR CRIMINOLOGIEI CU ALTE ŞTIINłE

� Cu dreptul penal – concepŃia imperialistă a criminologiei (Enrico Ferri) – criminologia – „rege fără regat”

DIFERENłE SPECIFICE ŞI INTERFERENłE

o Dr. Penal Criminologie - studiază – normele juridice - realitatea observabilă a

relative la infracŃionalitate criminalităŃii (fapte şi persoane concrete)

- ştiinŃe – juridică - ştiinŃă nejuridică o Cu dreptul procesual penal, ca ştiinŃă preocupată de principiile, categoriile,

instituŃiile şi normele referitoare la procesul penal şi ca practică judiciară de tragere la răspundere şi de sancŃionare penală a infractorilor

o Cu dreptul penal execuŃional (de executare a pedepselor) o Cu statistica o Cu sociologia juridică, sociologia devianŃei şi delicvenŃei şi sociologia

criminalităŃii. o Cu alte ştiinŃe şi discipline ştiinŃifice

• Criminalistică • Psihologie • Ecologie • Biologie judiciară, etc.

APLICAłII PRACTICE:

1. StabiliŃi genul ........şi diferenŃa specifică între Criminologia generală şi Criminologia clinică, în accepŃia lui Jean Pinatel.

2. ElaboraŃi câte un scurt referat asupra uneia din relaŃionările Criminologie – Drept penal, Criminologie – Psihologie judiciară etc.

Page 6: Criminologie Stanca

6

2.3 CRITERIUL NIVELURILOR DE INTERPRETARE

o Criminalitatea – totalitatea manifestărilor antisociale, în accepŃia mai largă decât infracŃionalitatea.

o Criminalul – autorul actului delictuos. o Crima – ( actul criminal propriu-zis). o Victima. o Urmările crimei, în planul lezării normelor şi valorilor ocrotite de lege şi al

altor impacturi negative posibile (n.ns) o ReacŃia socială.

POSIBILITĂłILE DE ANALIZARE A CRIMEI

(după Mandreas Correa şi Jean Pinatel) � Personalitatea delicventului � CondiŃiile biologice şi sociale � SituaŃia criminală � Actul criminal � CondiŃiile mediului fizic

APLICAłIE PRACTICĂ

1. În baza studiului presei locale, redaŃi cel puŃin un nivel de interpretare, care intră sub incidenŃa obiectului şi problematicii Criminologiei, aşa cum a fost el mediatizat în profil teritorial.

2.4 CRITERIUL NIVELULUI DESCRIPTIV

� MEDIUL � Fizic sau geografic; � Social

• Trepte o macro medii; o micromedii; o de nivel mediu de generalizare (n.ns);

• Profunzime o ecologic; o cultural; o economic;

• După metoda de analiză descriptivă: o mediu general – circumstanŃele generale ale lumii

înconjurătoare, cu influenŃe pentru toŃi cetăŃenii; o mediul personal specific anturajului;

Page 7: Criminologie Stanca

7

� ineluctabil - familia de origine, strada, cătunul, şcoala; � ocazional – unitatea militară, etc. � ales sau acceptat; � de referinŃă – din care nu faci parte, dar ai dori să faci,

identificându-te cu normele şi valorile sale. � TERENUL - ereditatea, înnăscutul, congenitalul, constituŃionalul, terenul propriu-zis � PERSONALITATEA � SITUAłIA

• specifică sau periculoasă – ocazia de a comite infracŃiunea nu trebuie căutată;

• amorfă - ocazia trebuie căutată; • mixtă sau intermediară – ocazie căutată plus un stimul

specific dintr-o stare de fapt care exercită presiuni; • cu caracter obiectiv – circumstanŃe favorabile,

modalităŃii existente şi alte oportunităŃii pentru trecerea la act;

• cu caracter subiectiv – implică aprecierea şi subiectivitatea autorului crimei.

2.5. CRITERIUL EXPLICATIV

� FACTOR CRIMINOGEN – elementul obiectiv care intervine în geneze şi manifestarea crimei şi criminalităŃii; � CAUZĂ – condiŃia necesară fără de care nu s-ar manifesta comportamentul criminal � CONDIłIE - elementul care provoacă numai ocaziile sau stimulii suplimentari criminogeni. � MOBIL – elementele de ordin strict subiectiv care determină trecerea la act; efectele produse de cauzalitatea obiectivă în viaŃa interioară a subiectului � INDICIU – semn sau simptom care permite un diagnostic criminologic � CONEXIUNE – interacŃiunea obiectelor şi fenomenelor, corelaŃia subsistemelor în sistem şi a sistemelor în context. � RELAłIILE – legături în contextul conexiunii şi tipurile lor � REALITATEA CRIMINALITĂłII � POSIBILITATEA CRIMINALITĂłII ŞI CRIMEI � NECESITATEA CRIMINALITĂłII ŞI CRIMEI – modalităŃi de existenŃă şi manifestare care se desfăşoară ca inevitabile, într-o manieră precisă şi nu fluctuantă.

Page 8: Criminologie Stanca

8

� ÎNTÂMPLAREA – modalitate de existenŃă şi manifestare care decurge din factori periferici sau exteriori, caracterizată prin variabilitate şi inconstanŃă. � PROBABILITATEA – raportul dintre numărul de cazuri de realizare efectivă a infracŃiunilor şi numărul total de cazuri posibile. Are sens şi valoare numai în raport cu infracŃiunile întâmplătoare. � FRECVENłA – vizează ansamblul criminalităŃii şi pune în valoare necesitatea acesteia, spre deosebire de probabilitate, circumstanŃiată, în principal, nivelului individual şi întâmplării.

2.6 CRITERIUL SCOPULUI FINAL – prevenirea şi suprimarea criminalităŃii şi

crimei APLICAłII PRACTICE:

1. Un tânăr provenit dintr-o clasă cu rezultate modeste la învăŃătură şi dintr-o familie destrămată s-a raliat cu o bandă de cartier. Într-una din nopŃi, pe la orele 24, fiind cu toŃii într-un parc şi pe fondul consumului de alcool, au acostat o tânără care trecea singură prin acel parc şi au violat-o. AnalizaŃi situaŃia descrisă mai sus, prin prisma nivelurilor descriptive ale Criminologiei şi încercuiŃi cifrele din dreptul răspunsurilor corecte de la fiecare în parte. � MEDIUL

• macro-mediu.................................................................1 • micromediu ..................................................................2 • mediul ecologic............................................................3 • mediul general .............................................................4 • mediul personal............................................................5 • mediul ineluctabil .......................................................6 • mediul acceptat ...........................................................7 • mediul de referinŃă.......................................................8

� SITUAłIA

• specifică sau periculoasă...............................................1 • amorfă............................................................................2 • cu caracter obiectiv........................................................3

2. RedaŃi în scris, elementele descrise la aplicaŃia nr. 1, care corespund

fiecăruia din următorii termeni explicativi: factor criminogen, condiŃie, conexiune, întâmplare.

Page 9: Criminologie Stanca

9

3. SCURT ISTORIC AL FUNDAMENTĂRII ŞI AL ŞCOLILOR DE CRIMINOLOGIE .

� Originile îndepărtate ale criminologiei • Izvorul biblic – înŃelesul laic a celor zece porunci biblice • Retrospectivă în istoria apariŃiei ideilor şi practicilor criminologice. • JustiŃia privată nelimitată şi primele sale forme de estompare.

� abandonul noxal; � legea talionului; � învoiala fecuniară.

• Izvoare antice din Grecia, Roma, China, India • Evul mediu – rolul inchiziŃiei.

� Alte repere evolutive: Thomas Morus, Tommaso Campanele, Montesquien, Becaria, Saint-Simon, Charles Fourier. � Întemeietorii de facto ai Criminologiei şi jaloane ale evoluŃiei şcolilor criminologice

� Întemeietorii de facto – Cesare Lombroso (1835-1909) - Enrico Ferri (1856-1929)

- Raffaele Garofalo (1851-1934) ŞCOLI CRIMINOLOGICE

� Şcoala clasică – hedonismul, principalul element al conŃinutului explicativ; axarea pe studiul faptei; � Şcoala pozitivistă italiană – infractorul, principala sursă a criminalităŃii şi crimei; � Şcoala cartografică – criminalitatea, expresie a particularităŃilor mediului geografic şi social; � Şcoala socialistă – determinismul economic în geneza criminalităŃii; � Şcoala testelor mentale – debilitatea mentală ⇒ criminalitatea � Şcoala psihiatrică – accentul criminogen al psihozelor, epilepsiilor, tulburărilor emoŃionale etc. � Şcoala sociologică – criminalitatea expresia proceselor sociale care determină şi alte fenomene sociale.

FUNCłIILE CRIMINOLOGIEI

� FuncŃia teoretică, cognitiv descriptivă – dă răspuns la întrebările „CE?” „CÂT?” „CUM?” Exemplu – rata criminalităŃii a crescut, succesiv, în intervalul 1990-1998, în judeŃul de la 397, în 1990, până la 2141, în anul 1998. � FuncŃia explicativă, răspunde la întrebarea „DE CE?” există o anumită stare a criminalităŃii şi a crimei.

Page 10: Criminologie Stanca

10

� FuncŃia comprehensivă – explicitează comportamentul criminal individual, din perspectiva principiului de „raŃionalitate” (sensul acŃiunilor, credinŃelor); - mobilul, în termenii dreptului penal � FumcŃia critică – evidenŃierea carenŃelor şi disfuncŃionalităŃilor cu impact criminogen şi a factorilor care se fac vinovaŃi de existenŃa lor. � FuncŃia prognotică – tendinŃele de evoluŃie, pentru viitor, a criminalităŃii, din perspectivele

o predicŃiei – pe termen scurt; o previziunii – pe termen lung.

� FuncŃia aplicativ - militantă (de inginerie socială) – variante de soluŃii, măsuri şi acŃiuni preventive.

APLICAłIE PRACTICĂ: 1. EstimaŃi prognoza criminalităŃii, pe anul 2004, în judeŃul d-voastră, cu punctualizarea principalelor cauze ale acestei evoluŃii ! BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

- Emile Durkheim, Regulile metodei sociologice, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1974, p. 33.

- Dr. Aurel Dincu, Criminologie, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Drept, Bucureşti, 1984, p. 78.

- Gl. Div (p.m.) Ion Eugen Sandu şi colab., Criminologie, Editura „SYLVI”, Bucureşti, 2001, p. 62 şi următoarele.

- Jean Pinatet, Criminologie, SPES – Paris, 1969, p. 8-9. - Denis Szabo, Criminologie, 1967, les Press de l’Universite de Montreal, p.

26-29. - Dr. Stanca Iustin, Criminologie, Editura Concordia, Arad – 2003, p. 21-83

Page 11: Criminologie Stanca

11

MODULUL 2 METODOLOGIA CERCETĂRII CRIMINOLOGICE – METODE ŞI

TEHNICI DE INVESTIGARE OBIECTIVE DE ÎNVĂłAT:

− noŃiunile de dimensiuni, indicatori, indici, variabile şi ipoteze, cu semnificaŃia lor în criminologie;

− metodologie, metodă şi tehnici – deliminatări conceptuale şi unele particularităŃi doctrinare de abordare;

− metode şi tehnici propriu-zise de cercetare criminologică: observaŃia ştiinŃifică; chestionarul; interviul; analiza documentară; autobiografiile; studiul de caz; experimentul criminologic; metoda panel; metode de prognozare; metode şi tehnici de tratament.

1. DIMENSIUNI, INDICATORI, INDICI, VARIABILE ŞI IPOTEZE

� DIMENSIUNEA – secvenŃa cea mai largă din părŃile constitutive ale unui fenomen, luat ca întreg, ca sistem de referinŃă în studierea acestuia.

Exemplu – dimensiunile fenomenului infracŃional, din perspectiva titlurilor Codului penal român, de genul Titlului II „InfracŃiuni contra persoanei”

� INDICELE – subdiviziune a dimensiunii, o sinteză de indicatori Exemplul – capitolul I – InfracŃiuni contra vieŃii, integrităŃii corporale şi sănătăŃii, din structura Titlului II al Codului penal român.

� INDICATORUL – semn exterior, observabil şi măsurabil Exemplu – starea criminalităŃii, redată prin prisma ratei criminalităŃii: 2141 infracŃiuni, la 100.000 locuitori, într-un an în judeŃul X.

� VARIABILA – instrument de clasificare, atribute, calităŃi ale obiectelor şi fenomenelor, ce permit urmărirea raportului dintre fenomene

Exemplu – fluctuaŃia ratei criminalităŃii în funcŃie de mediul social, urban sau rural

� IPOTEZA – enunŃul unei relaŃii cauzale între fenomene, în termenii „dacă - atunci” , „cu cât – cu atât”, etc.

APLICAłII PRACTICE

1. Există, în literatura de specialitate postulatul potrivit căruia în producerea fenomenului infracŃional concură factorii biologici, psihologici şi sociali. Totodată, în contextul acestora sunt enumeraŃi, printre altele: sexul, vârsta, ocupaŃia, nivelul inteligenŃei, voinŃa, inteligenŃa scăzută versus inteligenŃa ridicată, nevroza, tipul de ocupaŃie, lipsa ocupaŃiei şcolare şi/sau profesionale, sărăcia, şomajul ridicat, particularităŃile cromozomiale, respectiv un surplus, faŃă de normal, de cromozom Y sau X, specificul geografic etc.

În baza cunoştinŃelor deja acumulate, încadraŃi cele descrise mai sus, pe categoriile corespunzătoare dimensiuni, indicatori, indici şi variabile!

Page 12: Criminologie Stanca

12

2. Cunoscând că sărăcia are un impact criminogen semnificativ, formulaŃi o ipoteză asupra cauzalităŃii criminalităŃii, din această perspectivă, şi indicaŃi cele două tipuri de variabile utilizate! 2. METODOLOGIE, METODĂ ŞI TEHNICĂ – DELIMITĂRI CONCEPTUALE ŞI PARTICULARITĂłII DOCTRINARE DE ABORDARE.

� METODOLOGIE – analiza metodelor şi tehnicilor folosite în realizarea studiului cauzalităŃii criminalităŃii şi a mecanismelor de prevenire a acestui fenomen.

� METODA – modalitatea concretă folosită în scopul trecerii de la cunoaşterea spontană la cunoaşterea ştiinŃifică, critică a obiectului şi problematicii criminologiei.

� TEHNICA – felul practic, procedural în care se utilizează o metodă sau alta de cercetare.

REGULILE DE CARE TREBUIE SĂ ASCULTE METODA ÎN CRIMINOLOGIE (JEAN PINATEL) REGULA NIVELULUI DE INTERPRETARE

� Criminalitatea studiată prin metoda comparativă şi care se bazează pe istorie, etnografie şi statistică (raporturi criminalitate – feniomene demografice, economice, culturale, sanitare, politice etc.)

� Criminalul, studiat individual prin metode clinice, pentru apropieri transversale (caracteristicile la un moment dat) sau longitudinale (aceleaşi caracteristici ale individului, la date diferite).

� Crima, actul delictuos studiat izolat în viaŃa şi cariera criminală avută în vedere, bazat pe mărturisirea judiciară şi poliŃienească, pentru sesizarea obiectivă a subiectivităŃii.

REGULA ÎNTÂIETĂłII DESCRIERII – descrierea completă a faptelor, în toate modalităŃile şi desfăşurările lor pe două direcŃii:

� descrierea criminalităŃii, criminalului şi crimei în general; � descrierea formelor şi manifestărilor deosebite.

TIPOLOGIA CRIMINALILOR – descrisă de Enrico Ferri şi completată de către Pinatel:

� criminalii alienaŃii – atinşi de boală sau infirmitate mintală (idiotism, mania persecuŃiei, mania furioasă, epilepsie ⇒ delicte atroce; zona intermediară- eliptoizii, constituŃia epileptoidă, temperamentul epileptic)

� criminali născuŃi - caracterizaŃi prin nebunia morală, respectiv lipsa sau atrofierea sentimentului moral;

Page 13: Criminologie Stanca

13

� criminali obişnuiŃi sau din obişnuinŃă dobândită; din cauza slăbiciunii lor morale, specifică lor comit, timpuriu, primul delict, aproape în exclusivitate împotriva proprietăŃii, după care persistă în delict din diverse cauze – impulsul circumstanŃelor, mediul corupt, nepedepsirea primelor greşeli.

� criminalii din pornire pasională, caracterizaŃi de o chemare irezistibilă spre crimă, sangvinitate, nervozitate, de sentimentul asemănător nebunului sau epilepticului, de o pasiune violentă – dragoste gelozie, onoare înşelată;

� criminalii de ocazie, care nu au tendinŃe spre rău, dar sunt determinaŃi la crimă de circumstanŃe exterioare, fortuite, cu subdiviziunile:

- criminaloizii, ce comit delicte de drept comun; - pseudo-criminalii, care comit delicte involuntare sau politice.

Crima - primitivă (furt din plăcere); utilitară (furt din nevoie); pseudo-judecare (furt altruist); crima organizată.

REGULA ELIMINĂRII TIPURILOR DEFINITE, - vizează separarea delicvenŃilor care din totalul delicvenŃilor, nu se încadrează grupului bolnavilor şi anormalilor mentali, pentru a separa domeniul patologic de domeniul criminologic propriu-zis, vizând

– criminalii profesionişti; – criminaloizii; – delicvenŃii de ocazie.

REGULA SEPARĂRII DIFERENłIALE, ca regulă metodologică fundamentală are în vedere obiectivul fundamental al cercetării criminologice: individualizarea diferenŃelor de grad, de praguri între delicvenŃi şi nedelicvenŃi şi între delicvenŃii însăşi. METODA grupurilor de control APLICAłII PRACTICE

1. Modalitatea concretă folosită pentru trecerea de la cunoaşterea spontană la cunoaşterea ştiinŃifică în criminologie defineşte prin excelenŃă:

− metodologia.............................................................1 − metoda ....................................................................2 − tehnica.....................................................................3

2. studiul caracteristicilor unui infractor la un moment dat, prin metoda clinică este caracteristică: − apropierii longitudinale ................................................1 − apropierii transversale ................................................. 2

3. RealizaŃi şi menŃionaŃi în scris diferenŃa specifică între : criminalii alienaŃi şi criminalii din pornire pasională; criminalii de ocazie şi criminalii din obişnuinŃă dobândită!

4. RedaŃi un exemplu ce aparŃine reguli separării diferenŃiale!

Page 14: Criminologie Stanca

14

UNELE METODE ŞI TEHNICI DE CERCETARE ŞTIINłIFICĂ OBSERVAłIA ŞTIINłIFICĂ – perceperea sistematică, a atitudinilor, comportamentelor şi interacŃiunilor diverselor categorii de factori, în momentul manifestării lor conform unui plan dinainte elaborat şi cu ajutorul unor tehnici specifice de înregistrare TIPOLOGIE:

− DIRECTĂ – contact nemijlocit cu realitatea; − INDIRECTĂ; − STRUCTURATĂ – observatorul utilizează tehnici speciale de

înregistrare, cu implicarea nemijlocită în înregistrare; − NEDISTORSIONATĂ – utilizarea tehnicilor ascunse de

înregistrare; − PARTICIPATIVĂ, cu implicare în delurarea evenimentului (gen

ofiŃer sub acoperire); − INTERNĂ, cercetătorul face parte din grup şi realitate; − EXTERNĂ; − SISTEMATIZATĂ – de regulă calitativă, gen exploratorie; − NESISTEMATIZATĂ, de regulă cantitativă; − NEPARTICIPATIVĂ – nu se participă la acte, fapte; − PARTICIPATIVĂ PASIV; − PARTICIPATIVĂ ACTIV

o totală; o parŃială

CESTIONARUL – succesiune logică şi psiholologică de întrebări scrise şi/sau imagini grafice, cu funcŃii de stimuli în raport cu ipotezele cercetării, la care subiecŃii investigaŃi sunt rugaŃi să dea răspunsuri. TIPOLOGIE:

− de date factuale; − de opinie; − simple; − omnibuze; − cu întrebării închise; − cu întrebări deschise; − mixte; − autoadministrative; − administrate prin operatori de teren.

INTERVIUL – obŃinerea unor informaŃii sistematice, pe baza comunicării verbale directe între anchetator şi anchetat, primul codificând şi înregistrându-le, fără ca între cei doi să existe raporturi de putere.

Page 15: Criminologie Stanca

15

TIPOLOGIE: � Criteriul conŃinutului comunicării

� de opinie; � documentar;

� Criteriul calităŃii informaŃiilor � extensiv; � intensiv;

� Gradul de libertate al cercetătorului � clinic; � în profunzime; � focalizat; � semistructurat, ipoteze prestabilite, dar întrebările şi

succesiunea lor; � structurat.

� Numărul persoanelor intervievate � personal; � de grup

� Modalitatea de comunicare � faŃă în faŃă; � telefonic

� FuncŃiile în cadrul cercetării � exploratoriu; � de cercetare � de verificare

� ANALIZA DOCUMENTARĂ, asupra dosarelor penale de la poliŃie, parchet, instanŃe, penitenciar, precum şi asupra altor documente de interes criminologic � AUTOBIOGRAFIILE � STUDIUL DE CAZ � METODA PANEL cercetare de tip longitudinal prin rolarea şi aplicarea acelor instrumente de cercetare la aceeaşi populaŃie, la aceleaşi intervale diferite de timp, pentru a urmări mutaŃiile produse. � METODE DE PROGNOZARE

− Schemele de pronostic (Scheild, Meywerk, Schawaab) perfecŃionate de către Gereke şi Eriwn Frey.

ESENłĂ – corelaŃia între 15 factori criminogeni şi recidivismul unui grup de delicvenŃi (la primi trei autori)

- Tabele de prezicere (soŃii Glueck) � METODE ŞI TEHNICI DE TRATAMENT

o tratamentul: � în mediul liber: � în penitenciar (similare);

Page 16: Criminologie Stanca

16

� în semi – libertate; � post – cură (intermediar între viaŃa carcerală şi cea

liberă); o metode folosite

� chirurgicale; � psiho-chirurgicale (loboctomie etc.); � medicale (electroşocurile, neuroleptice s.a.); � medico-pedagogice (la minorii debili mintali şi

motorii – educaŃie senzorială specială, învăŃarea limbajului etc.);

� psihoterapie raŃională, bazată pe relaŃia personală terapeut – subiect şi urmărind sporirea autocontrolului;

� psihanaliza pentru scoaterea în relief a conflictelor inconştiente;

� psihoterapia de grup; � psihodrama;

APLICAłII PRACTICE

1. Imaginându-vă că locuiŃi în gazdă la o familie cu un copil de 12 ani, concepeŃi o observaŃie sistematică asupra raporturilor părinŃi – copii, care ar putea alimenta alunecarea copilului pe panta devianŃei şi delicvenŃei !

2. ElaboraŃi proiectul unui GHID DE INTERVIU, structurat, cu un minor care a comis, în grup, un viol, pentru surprinderea complexităŃii cauzale a acestei fapte penale!

3. EnumeraŃi principalele metode şi tehnici de tratament al infractorilor, după care pronunŃaŃi-vă asupra celei pentru care optaŃi, în general, cu invocarea argumentelor de rigoare!

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Codul penal, Lumina Lex 1997, p 5-7 şi art 48 şi 49 2. Programme et methodes en recherches fondamentales, Raport presente par

J Pinatel, Secretaire General de la Societe Internationale de Criminologie (France), în Etudes Relative a la Recherches Criminoloque, Vol. I, Comite Europeen pour le problemes criminels, Conseil de L’ Europe – Strasbourg, 1967, p. 11-16

3. MM Christie, recherche sur les menthodes de prevention de crime, în : Studes relatives a la recherche criminoloqique, Vol. I, Comite Europeen, pour le problemes Criminels, Conseil de L’ Europe – Strasbourg, 1967, p 61-79

4. Dr. Stanca Iustin, Criminologie, Editura Concordia Arad – 2003, p 84-123 5. Dr. Rodica Mihaela Stănoiu, Metode şi tehnici de cercetare în

criminologie, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1981.

Page 17: Criminologie Stanca

17

MODULUL 3 TEORII EXPLICATIVE DE ORIENTARE BIOLOGICĂ

OBIECTIVE DE ÎNVĂłAT

� EsenŃa şi structurarea teoriilor de referinŃă; � Principalele teze lombrosiene, de inspiraŃie biologică; � Factorii antropologiei implicaŃi în criminogeneză:

� factorul fizionomico-morfologice; � factorul ereditar; � tulburările organice şi funcŃionale; � alŃi factori biochimici: zahărul, calciul, iodul, fosforul şi

magneziu. � Factorul rasă; � Factorul sex; � Factorul vârstă; � SubstanŃele toxice, toxi-infecŃiile şi traumatismele; � ValenŃe şi limite ale teoriilor de inspiraŃie biologică privind etiologia criminalităŃii.

1. ASPECTE INTRODUCTIVE GENERALE

� EsenŃa teoriilor de orientare biologică - rolul determinant al factorului biologic în apariŃia şi manifestarea criminalităŃii şi crimei.

� Structurarea teoriilor de referinŃă - Teorii de orientare fizionomică şi morfologică – accentul pe

existenŃa unor relaŃii de cauzalitate şi/sau condiŃionare între particularităŃile structurii organismului uman şi raporturilor diferitelor sale organe constitutive pe de o parte, apariŃia şi manifestarea criminalităŃii de altă parte;

- Teorii de orientare fiziologică – accentul pe existenŃa unor relaŃii determinante între modul de funcŃionare a diferitelor organe ale persoanei umane şi existenŃa ori inexistenŃa criminalităŃii.

� Principalele teze lombrosiene − Teza criminalităŃii la oamenii sălbatici, primitivi şi la copii – criminalii se apropie, prin constituŃia lor biologică, de trăsăturile oamenilor sălbatici, primitivi; copiii sunt lipsiŃi de sensibilitate morală, după naştere predispuşi agresivităŃii, lipsei de afecŃiune, cruzimii iar educaŃia nu are efect decât asupra celora fără tare ereditare; − Teza inferiorităŃii criminalului faŃă de omul normal: organismul criminalului prezintă stigmate, inferiorităŃi care-l apropie mai mult de organismul animal decât de omul născut normal; − Teza stigmatelor – criminalul se deosebeşte de necriminal prin semne distinctive, fizice şi psihice:

Page 18: Criminologie Stanca

18

o Anatomice: configuraŃia şi mărimea specifică a diferitelor organe (faŃa, craniul fruntea, urechile) o ConstituŃionale–efemizare sau masculinizare (împrumutul caracterelor specifice sensului opus), uzura prematură a organelor; o Fiziologice – diverse defecŃiunii în funcŃionarea unor organe; o Psihologice, deficienŃe psihice (absenŃa iubirii, milei, remuşcării, ş.a.);

− Teza tipului criminal – în baza stigmatelor specifice, tipul criminalului este inferior omului normal şi acest prim tip diferă în raport cu particularităŃile infracŃiunilor comise; − Teza criminalului înnăscut „criminalul se naşte criminal”, a cărui faptă ilegală este o maladie ce nu poate fi vindecată de societate; soluŃia – eliminarea criminalului − Teza naturii epileptice a crimei – epilepsia sorgintea crimei; − Teza identităŃii criminalului cu nebunul moral lipsit de sensibilitate, satanic. APLICAłII PRACTICE

1. Accentul pus pe rolul criminogen, primordial, ce revine modului de funcŃionare a diferitelor organe ale fiinŃei umane aparŃine de :

o Teoriile de orientare fizionomică ................1 o Teoriile de orientare fiziologică...................2

2. Urmărind enunŃurile de mai jos încercuiŃi cifrele din dreptul tezelor lombrosiene la care se pretează fiecare în parte.

TEZA STIGMATELOR

ANATOMICE STIGMATELOR

CONSTITUłIONALE CRIMINALULUI

ÎNNĂSCUT AbsenŃa iubirii, remuşcării, milei 1 2 3 Organismul criminalului prezintă inferiorităŃii care-l apropie mai mult de animal

1 2 3

Criminalul se naşte criminal 1 2 3 Sursa crimei se află în epilepsie 1 2 3 Criminalul se deosebeşte de necriminal prin configuraŃia şi mărimea specifică a diferitelor sale organe

1 2 3

Efemizarea sau masculinizarea 1 2 3

Page 19: Criminologie Stanca

19

2. FACTORII ANTROPOLOGICI IMPLICAłI ÎN CRIMINOGENEZĂ 2.1. Factorul fizionomico – morfologic în viziunea lui Cesare Lombroso, Laicasagne, Hooton, Kretschmer şi William, H. Scheldon. EsenŃă – existenŃa unor tipuri distincte de criminali, individualizaŃi prin anumite semne particulare, care-i disting de necriminali şi de alŃi criminali (violatorul, hoŃul, ucigaşul, ş.a.) 2.2 Factorul ereditar – adevărata cauză a criminalităŃii derivă din ereditate. � Metode utilizate în studiile de profil:

o compararea infractorilor cu sălbaticii; o arborii genealogici criminogeni; o asociaŃia statistică între infracŃiunile părinŃilor şi cele ale

delicvenŃilor descendenŃi; o compararea gemenilor identici (univitelini, proveniŃi dintr-un singur

ovul) sau bivitelini (dizigoŃi, proveniŃi din două ovule fecundate odată).

2.3 Factorul genetic, cromozomial propriu – zis EsenŃă – aberaŃiile cromozomiale, cu un cromozom X sau Y în plus în cariotipul persoanei, determină criminalitatea şi chiar tipuri distincte de criminalitate, cu explicaŃiile de rigoare MITTWOCH – apariŃia unui Y suplimentar duce la o sinteză mai rapidă de ADN, ceea ce determină o dezvoltare somatică precoce. Aceasta, la rândul său îi pune pe tineri în contact cu un sistem de valori proprii altei vârste, chiar în momentul când sunt în plină desfăşurare tendinŃele agresive ale eu-lui egoist, ce finalizează un acut conflict în interiorul structurii logice a persoanei şi determină formaŃia sa asocială sau nonsocială. 2.4 Factorul – tulburări organice şi funcŃionale, de la nivelul: CREIERULUI

� Mezencefalului (zona corticală), centrul vieŃii afective (alcoolism, sifilis – cauze exterioare);

� Teleencefalului (zona corticală), centru de concentrare a funcŃiilor psihice care culeg şi filtrează presiunile sau influenŃele lumii exterioare, al capacităŃii de coordonare şi de sintetizare a proceselor chimice şi care ajută la înlocuirea conduitei instinctiv – emoŃionale, cu cea raŃională;

� Lobului frontal, organul conştiinŃei, la nivelul căruia se acompaniază activitatea de analiză şi sinteză a funcŃiei intelectuale.

Page 20: Criminologie Stanca

20

GLANDELOR CU SECREłIE INTERNĂ. � Majoritatea delictelor apar ca rezultat al tulburării glandelor cu

secreŃie internă ale autorilor lor sau ca o manifestare a defectelor lor intelectuale generate de boli endocrine ale mamei (Schalpp şi Smith).

� La vârsta tânără, funcŃionarea glandelor cu secreŃie internă este deosebit de puternică, ceea ce poate conduce la tulburării ce determină instabilitatea lor afectivă şi în ultimă instanŃă, creşterea delicvenŃei juvenile (W. Healy şi B. Alper)

� Furtul de proporŃii ar trebui căutat în slaba reacŃie a paratiroidei şi a hipofizei, în hipersecreŃia de hormoni tiroidieni endocrini, pe când furtul mărunt s-ar explica prin activitatea slabă a glandelor din urmă şi un surplus de hormoni ereditari (Edward Podolski)

� Di Tullio – dinamica celor mai grave crime nu va fi perfect înŃeleasă decât în ziua în care se va cunoaşte în mod real funcŃionarea glandelor în momentul crimei, în mod deosebit a suprarenalelor, tiroidelor şi genitalelor, care sunt susceptibile să provoace puternice variaŃii ale masei energetice şi, în consecinŃă, să-şi pună amprenta asupra agresivităŃii individului.

2.5 AlŃi factori biochimici implicaŃi în criminogeneză

� Cantitatea şi calitatea zahărului în sânge în raport cu delicte specifice:

� atacurile, tentativele de suicid şi omucidere, cruzime faŃă de copii, violarea regulilor de circulaŃie, furtul prin efracŃie pentru obŃinerea produselor zaharoase;

� rolul hipoglicemiei în altercaŃiile cu ofiŃerii de poliŃie, precum şi alte ciocniri violente.

o Simptomatologia delictelor asociate hipoglicemiei: � absenŃa motivelor aparente; � amnezia urmată; � respiraŃia dificilă şi tremuratul mâinilor (Denis Szabo)

� Penuria calciului, care determină o iritabilitate extremă a sistemului muscular şi, pe acest fond, sensibilităŃi la cele mai mici remarci critice, la opoziŃii ale altora faŃă de propriile dorinŃe şi proiecte, precum şi reacŃii violente faŃă de alŃii. � VariaŃiile iodului, fosforului şi magneziului

2.6 Factorul rasă, intrinsec sau în relaŃionare cu alŃi factori, cu invocări

diferenŃiate, mergându-se de la extrema considerării sale drept cauză principală a criminalităŃii, cu explicaŃiile de rigoare, particulare în funcŃie de abordări, şi până la negarea oricărei incidenŃe.

Page 21: Criminologie Stanca

21

2.7 Factorul sex, cea mai importantă caracteristică, statistic vorbind, care diferenŃiază infractorii de neinfractori

Concluzie de ansamblu – procentul infracŃiunilor este mult mai mare la bărbaŃi, decât la femei, la toate naŃiunile, la toate comunităŃile din sânul unei naŃiuni, la toate grupele de vârstă, la toate perioadele istorice pentru care se dispun de date statistice şi pentru toate felurile de infracŃiuni, cu excepŃia celor specifice femeilor. APLICAłII PRACTICE 1. În ce constă explicaŃia incidenŃei factorului cromozomial asupra

criminalităŃii, în optica lui MITTWOCH? ____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ 2. Care sunt principalele metode utilizate în studiul factorului ereditar şi

relaŃionării sale cu criminalitatea şi crima? a. Investigarea funcŃionării glandelor cu secreŃie internă..............1 b. Studiul mezencefalului...............................................................2 c. Compararea gemenilor...............................................................3 d. Metoda arborilor genealogici.....................................................4

3. Printre factorii biochimici implicaŃi în criminogeneză se înscriu: a. Sexul........................................................................................1 b. Vârsta.......................................................................................2 c. Hipoglicemia............................................................................3 d. Penuria calciului.......................................................................4

4. RedactaŃi un referat asupra corelaŃiilor dintre rasă şi criminalitate, potrivit abordărilor din literatura de specialitate, cu precizarea propriilor puncte de vedere!

5. La care din categoriile de mai jos s-au regăsit frecvenŃe mai mari de criminalitate?

a. Gemenii univitelini ...................................................................1 b. Genenii dizigoŃi .........................................................................2

BIBLIOGARAFIE SELECTIVĂ

1. Dragomirescu Virgil, Psihologia comportamentului deviant, Ed. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, p. 198

Page 22: Criminologie Stanca

22

2. Hooton, Earnest A, The American Criminal – An Antropological Study, vol. I The Nativ Nativ Criminal Of Native Parentage, Cambrige, Moss, 1939

3. Podolsky, Edward, The Chemical Brew of Criminal Behavior, în Journal of criminal law, nr. 6, p. 675-678

4. Dr. Stanca, Iustin, Criminologie, Editura Concordia, Arad 2003, p. 123-159

5. Szabo Denis, Criminologie, 1967, Les Press de l” Universite de Montreal, p. 92-99

6. Di Tulio, Benigno, Principes de Criminologie clinique, Traduit de l” italien par Giuseppe Crescenzi, Press Universitaires de France, 108, Boulevard Sain – German, Paris, 1967, p. 123-151

Page 23: Criminologie Stanca

23

MODULUL 4 TEORII CRIMINOLOGICE EXPLICATIVE DE ORIENTARE

PSIHOLOGICĂ OBIECTIVE DE ÎNVĂłAT

� EsenŃa teoriilor de orientare psihologică; � RelaŃionarea trăsăturilor de personalitate (temperamentul,

aptitudinile, caracterul) şi proceselor psihice (cognitive, emoŃional-afective, motivaŃionale şi voliŃionale) cu criminalitatea;

� ConcepŃia şi teoriile psihanalitice (analitice) asupra etiologiei şi formelor de manifestare ale criminalităŃii şi crimei:

o Teoria psihanalitică propriu-zisă; o Teorii post-frendiene:

� „FiinŃa umană lipsită de supra-eu” � Lezarea super-ego-ului şi incidenŃa agresiunii; � Delictul „nevroză de conduită asimptomatică”; � Delictul „formă a sublimării”; � Slaba condiŃionare; � Complexul de inferioritate; � Psihodrama penală; � Teoria psihomorală.

� ValenŃe şi limite ale teoriilor de referinŃă 1. ASPECTE INTRODUCTIVE GENERALE

� Premisa teoriilor de orientare psihologică- nici orientarea axată pe incidenŃa mediului social asupra criminalităŃii şi nici orientarea similară asupra factorului biologic nu pot explica, satisfăcător, geneza criminalităŃii şi crimei.

� Ipoteza de bază – adevărata cauză a criminalităŃii se localizează la nivelul psihicului uman, al carenŃelor structurilor şi funcŃiilor psihice.

� Ipoteze de impact (subsidiare) � criminalitatea derivă din dezvoltarea insuficientă, deformarea

sau alterarea trăsăturilor psihice, a funcŃiilor şi proceselor psihice, fără a se fi ajuns la un stadiu de boală psihică (teorii de orientare psihologică propiu-zisă);

� criminalitatea şi crima efect al bolii psihice sau disfuncŃiilor psihanalitice

� Aspecte relevante privind cunoaşterea impactului factorului psihologic:

o subiectivismul fiecărui act delictual; o vinovăŃia – element constitutiv al infracŃiunii; o pericolul social al actelor bolnavilor psihici;

Page 24: Criminologie Stanca

24

o individualizarea pedepsei şi factorul psihologic

2. RELAłIONAREA TRĂSĂTURILOR DE PERSONALITATE ŞI PROCESELOR PSIHICE CU CRIMINALITATEA

2.1. Trăsăturile de personalitate şi criminalitatea � TEMPERAMENTUL, ca mod de exprimare dinamico – energetic, psihocomportamental al persoanei, bazat pe forŃa, echilibrul şi mobilitatea proceselor nervoase.

• Tipuri temperamentale clasice o colericul o sanguinicul o flegmaticul o melancolicul

� Ipostaze temperamentale de interes criminologic special: - insuficienŃa elementului temperamental viscerotopic a

bunei dispoziŃii, determină „criminalitatea paranoidă” (William Scheldon)

- caracteristicile tipului paranoid - simŃul exagerat al propriei personalităŃii, orgoliul disproporŃionat faŃă de capacităŃile reale, înclinaŃia spre revoltă, litigiu, indisciplină, încăpăŃânare – şi relaŃionarea cu ultrajele, omuciderile din răzbunare, criminalitatea politică, fanatici violenŃi.

- temperamentul somatotonic, al persoanelor active, dinamice, agresive determină cele mai multe delicte (W. Sheldon)

- temperamentul sangvinic regăsit la „criminalii din pornire pasională” (Jean Pinatel)

- impactul criminogen al flegmaticului, din perspectivă victimologică

� APTITUDINILE, ca însuşiri fizice şi psihice ale persoanei, permiŃându-i performanŃe mai mult sau mai puŃin ridicate, sunt enumerate în complexitatea cauzală a criminalităŃii, îndeosebi INTELIGENłA, care conferă capacitatea de a sesiza esenŃialul şi generalul fenomenelor, de a cunoaşte relaŃiile dintre acestea şi realitatea dată.

� Quetelet – analfabetismul factor criminogen. � Guerry – şcolarizarea, factor criminogen.

� IPOSTAZE: o teoria „inferiorităŃii spiritului” – cauza crimei se află în inferioritatea spiritului, în inteligenŃa scăzută, persoana debilă nefiind capabilă să aprecieze consecinŃele faptei sale şi sensul legii, devenind predispusă la încălcarea ei;

Page 25: Criminologie Stanca

25

o concepŃia „delincventul debil mintal” – delincvenŃa este generată de debilitatea mintală, fiecare debil fiind un delicvent potenŃial; „cea mai de seamă cauză a criminalităŃii este nivelul intelectual şi, în primul rând, demenŃa” (Henry Godar). Dezvoltarea intelectuală a majorităŃii delicvenŃilor este cea de la nivelul copiilor de 10-12 ani. o Abordări diferenŃiale ale relaŃionării inteligenŃă – criminalitate privind recidiva (creştere versus scădere), înşeleciuni ← nivel intelectual ridicat, violenŃe ← nivel intelectual scăzut. o Alte aptitudini cu impact criminogen:

� memorie redusă; � dexterităŃii şi abilităŃii fizice(hoŃii de buzunare)

� CARACTERUL, ca sistem mai mult sau mai puŃin închegat de atitudini şi convingeri ale persoanei faŃă de societate, de alŃii, de muncă faŃă şi de sine însuşi. � TULBURĂRILE CARACTERULUI – CRIMINALITATEA

IPOSTAZE: o imaturitatea caracterologică: insuficient autocontrol,

impulsivitate şi agresivitate, indolenŃă şi dispreŃ faŃă de muncă, opoziŃia şi respingerea normelor sociale, exacerbare motive egoiste etc. (Vasile Preda)

o particularităŃile personalităŃilor accentuate (cercetare proprie) � demonstrativă; � hiperexactă; � hiperperseverentă.

o specificul orientării valorice a infractorilor faŃă de neinfractori: - prevalenŃa tendinŃelor egocentrice şi puternic egocentrice (bani şi bunăstarea materială) şi poziŃii reduse sociocentrice (cinstea, încrederea, prietenia)

APLICAłII PRACTICE 1. PunctualizaŃi principalele elemente care susŃin importanŃa factorilor psihologici în criminogeneză! 2. Criminalitatea paranoidă este determinatî în principal de :

- temperamentul somatotonic......1 - temperamentul sincrotonic........2 - temperamentul sanguinic...........3

3. DescriaŃi principalele tare caracteriale, care favorizează criminalitatea! 4. RedactaŃi un referat cu tema „InteligenŃa şi criminalitatea”!

Page 26: Criminologie Stanca

26

2.2. Procesele psihice şi criminalitatea � Procesele cognitive în criminogeneză:

o conştiinŃa concepe, mediază şi orientează fapta şi urmările sale; o dimensiunea cognitivă şi prevederea rezultatelor faptei, în corelare

cu manifestarea vinovăŃiei respectiv cu voinŃa: � intenŃia directă – prevede şi urmăreşte rezultatul; � intenŃia indirectă – prevede şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă,

totuşi, rezultatul; � culpa – cu prevedere (uşurinŃă) prevede rezultatul faptei, nu-l

urmăreşte şi crede, fără temei, că nu se va produce simplă (greşeală), nu a prevăzut rezultatul, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.

o abordări diferenŃiale privind discernământul în diferite legislaŃii penale;

o necunoaşterea legii penale nu poate fi invocată pentru exaperarea de răspundere penală.

� Procesele emoŃional – afective şi criminalitatea o Manifestări şi stări emoŃional – afective cu impact criminogen:

� afectele, emoŃiile primare de intensitate maximă şi de durată scurtă: groaza, consternarea, furia oarbă, panica; � emoŃiile complexe, supărarea, mânia, ruşinea; � dispoziŃiile afective – stări generale emoŃionale şi de durată lungă, de genul nervoşilor; � sentimentele – ca stări afectiv atitudinale de durată, apărute în relaŃionarea cu mediul; � pasiunile; � absenŃa sentimentelor parentale sau decalarea lor majoră faŃă de normal; � insuficienta maturizare afectivă – lipsa autonomiei afective, cu creşterea sugestibilităŃii; autocontrolul afectiv redus; slaba dezvoltare a emoŃiilor şi sentimentelor superioare, îndeosebi morale, absenŃa capacităŃii de autoevaluare; � indiferenŃa afectivă; � instabilitatea emoŃional – afectivă: discontinuitatea, salturi nemotivate, de la o extremă la alta; � conflictul afectiv.

� ConcepŃia lui Jean Pinatel asupra nucleului central al personalităŃii criminale o egocentrismul – intervine în prima fază a dinamicii crimei,

eliberând subiectul de constrângerile aprobiului public. Autolegitimarea hotărârii infracŃionale – ipocrizia este universală şi legile sunt făcute pentru a fi încălcate;

Page 27: Criminologie Stanca

27

o labilitatea emoŃională, intervine în a doua fază a dinamicii crimei de acceptare a acŃiunii criminale. Îl face pe viitorul infractor să treacă peste reŃinerile derivate din realizarea posibilei pedepse;

o agresivitatea, determină trecerea peste obstacole ce pot să apară în comiterea faptei;

o indiferenŃa afectivă, face să dispară rezistenŃa afectivă, emoŃiile altruiste şi simpatetice, făcând posibilă trecerea la actul criminal.

� Procesele motivaŃionale şi determinismul ilicitului penal: o mobilul o scopul o relaŃionarea interese mobiluri – scopuri o piramida motivaŃională (Abraham Maslow)

� necesităŃile de bază (subsistenŃă); � necesităŃile de securitate; � nevoia de contacte sociale; � motivaŃiile de respect şi autorespect; � motivaŃia de autorealizare:

� Procesele voliŃionale, persistenŃa în inter criminis sau nu în raport cu tipul de voinŃă şi la influenŃe externe. � Teoria „incompetenŃei sociale” – capacitatea redusă de adaptare la societate determină conflictul, inadaptibilitatea, pe fondul ciocnirii personalitate vicioasă – situaŃia delictuoasă, generând delictul.

APLICAłII PRACTICE

1. RedaŃi principalele elemente ale relaŃionării procesul cognitiv – geneza şi manifestarea criminalităŃii a actului delictuos!

2. Urmărind componentele menŃionate mai jos încercuiŃi cifrele din dreptul categoriilor la care se încadrează fiecare în parte!

AFECTE DISPOZIłII AFECTIVE

EMOłII COMPLEXE

SENTIMENTE

Mânia 1 2 3 4 Furia oarbă 1 2 3 4 Panica 1 2 3 4 Posacii 1 2 3 4 Gelozia 1 2 3 4

3. Care din următoarele elemente se încadrează în nucleul central al personalităŃii criminale, descris de către Jean Pinatel?

a. insuficienta maturizarea afectivă b. conflictul afectiv c. indiferenŃa afectivă d. egocentrismul

Page 28: Criminologie Stanca

28

e. labilitatea emoŃională 4. DescrieŃi procesul şi mecanismul prin care egocentrismul amprentează

prima fază a dinamicii crimei!

3. CONCEPłIA ŞI TEORIILE PSIHANALITICE (ANALITICE) 3.1 Psihanaliza lui Sigismund Frend – premisa teoriilor de referinŃă.

EsenŃă – elementele conduitei umane sunt explicate, în esenŃa lor prin conflictele psihosexuale şi prin tulburările afectivităŃii, ce apar la o vârstă fragedă

CONCEPTELE DE BAZĂ � „ID-UL” (Sinele) – instinctele subconştiente, tendinŃele refulate, palierul pulsional al personalităŃii, ca element fundamental al întregii activităŃii umane. Orientare spre antisociabilitate. Instinctul sexual (libidoul), rolul determinant. � „EGOUL” (Eul) – conştiinŃa de sine, atitudinile mai mult sau mai puŃin conştiente faŃă de cele mai importante interese şi valori. Lupta permanentă dintre ID şi EGOU. � „SUPEREGOUL” (supra - eul) – organul de control, „cenzura”, forŃa conştientă şi critică ce serveşte la estomparea conflictului dintre ID şi EGOU, forŃă determinantă de interdicŃiile juridice, morale, religioase. COMPLEXELE

– Oedip – la băieŃi – Electra – la fete

SOLUłIONARE – sublimarea energiilor sexuale, prin redirecŃionarea lor spre activităŃii

utile social – refularea lor în inconştient, generând un nou conflict,

inconştient, sursă a nevrozelor CRIMINALITATEA ŞI CRIMA – expresie a sentimentului de

nevinovăŃie specific nevrozelor, anterior şi consecutiv crimei (dorinŃa de a fi pedepsit în urma sentimentului incestuos)

3.2 Teorii post – freudiene � Teoria „fiinŃei umane lipsite de Supra-eu” (August Aichhorn)

� supra-eul slab dezvoltat la mulŃi copii instituŃionalizaŃi; � id-ul neregulat – sursa delincvenŃei; � explicaŃie: părinŃii copiilor respectivi fie nu existau, fie îi

neglijau şi, deci, nu au avut condiŃii pentru dezvoltarea normală a supra – eului;

� mediul familial prea indulgent, sursă a supra eului prea dezvoltat şi, de aici, pentru crimă.

� Teoria „lezarea supra - eului” şi incidenŃa agresiunii (David Abrahamsen)

Page 29: Criminologie Stanca

29

� „Dacă omul comite un delict, în acesta are loc, întotdeauna, lezarea super – ego - ului”. „Ca urmare, gradul de dezvoltare a acestuia din urmă nu-i mai permite să stăpânească instinctul agresiv”. � Orice conduită delictuoasă este o manifestare directă sau indirectă a agresiunii. � Chiulul din copilărie – trăsătură a majorităŃii delincvenŃilor adulŃi. � Cauzele delincvenŃei juvenile:

� fie familia nu i-a acordat atenŃia cuvenită şi ulterior, prin delict, încearcă să atragă atenŃia asupra sa; � fie protestează, prin delict, asupra excesului de tutelare.

� D = C

ST +

D = delictul; T = tendinŃele delictuaose ale persoanei; S = situaŃia de moment (favorizatoare, a mediului social); C = controlul (rezistenŃa supra – eului)

� Conflictul afectiv din copilărie, fie se exteriorizează prin delict, fie generează nevroza. � Implicarea supra – ego – ului

• dezvoltarea pronunŃată nu permite comportamente exteriorizate, generând nevroza;

• dezvoltarea insuficientă → exteriorizare → delict � Tipologia delicvenŃilor

• nevrotici; • psihopatici; • delincvenŃii care suferă de „sentimentul vinovăŃiei”, pe

fondul complexului Oedip sau Electra, delictul lipsit de sens fiind comis pentru a fi pedepsit pentru dorinŃele anterioare, incestuoase şi de a-şi omorî tatăl, mama, după caz.

� Teoria „delictul – nevroză de conduită asimptomatică” (Grigore Zilburg)

� Delictele sunt „nevroze de conduită” ca formă de nevroze asimptomatice, care nu se manifestă în dureri de cap şi în nevroza obişnuită, ci „în violarea normelor sociale şi a legilor scrise”

� Delictele sunt lipsite de orice elemente volitive şi reprezintă o manifestare directă a „inconştientului”, a vieŃii instinctive, impulsive a individului, fiecare copil posedând de la naştere „înclinaŃii delictuoase„

Page 30: Criminologie Stanca

30

� Teoria „delictul – formă a sublimării” (William Healy şi Augusta Bronner)

� cauza criminalităŃii: redirecŃionarea spre delict a dorinŃelor şi nevoilor rămase nesatisfăcute (dorinŃa de securitate, de a simŃi valoarea, de afecŃiune)

� Teoria „slabei condiŃionării” (J Eysenk) � Infractorii, spre deosebire de neinfractorii, sunt condiŃionaŃi

foarte încet, suportă un drenaj mai lent din expunerea lor la recongense pentru un comportament pozitiv, sau la pedepse, pentru comportamente antisociale;

� ExtrovertiŃii, spre deosebire de introvertiŃi, sunt mai greu de condiŃionat şi mai frecvenŃi, astfel, printre infractori;

� DiferenŃele de condiŃionare depind de contextul cerebral, mai redus printre infractori (funcŃia intelectului redusă).

� Teoria „complexului de inferioritate” (Alfred Alder) � Persoana care se simte inferioară altora din considerente de

vârstă, sexe, rasă, clasă socială, etc, dacă nu poate depăşi acest complex, pentru compensare trece la comiterea de infracŃiuni, din dorinŃe de a atrage atenŃia asupra sa.

� Teoria psihodramei penale (Benjamin Karpman, Nathanael Thoronton, Lypton, Fr. Alexander şi Hugo Staub)

� Benjamin Karpman: � cauzele criminalităŃii decurg din rolul emoŃiilor în

conduita umană; � delictul este o boală „suigeneris” înrădăcinată în natura

biologică, instinctivă – afectivă; � delicvenŃii sunt personalităŃii psihopatice

� Nathanael Thoronton: � „personalitatea psihopatică” defineşte absenŃa vizibilă a

sensibilităŃii generale, morale şi etice, a capacităŃii de a face deosebirea între bun şi rău;

� delicvenŃii reprezintă „victimele absenŃei congenitale a oricărei baze pentru formarea supraeului care i-ar feri de comiterea actelor delictuoase”;

� problema psihopatiei este aproape identică, cu problema criminalităŃii;

� Fr. Alexander şi Hugo Staub: � din punct de vedere psihodinamic toŃi oamenii sunt

infractori înnăscuŃi , fiinŃa umană apărând pe lume ca un criminal, neadaptată social;

� viitorul criminal eşuează în adaptarea socială; � individul copil care îşi va reprima ostilitatea faŃă de

părinte, fără a găsi alte căi de influenŃare pozitivă, va comite acte de violenŃă

Page 31: Criminologie Stanca

31

o Tipologia criminalităŃii şi criminalilor: � Criminalitatea obişnuită, comisă de către:

• criminalii organici – bolnavi mintal, cu alterării sau cu absenŃa discernământului;

• criminalii normali – psihic, fără conflict între Eu şi Supra-eu, care comit faŃă din cauza mediului viciat;

� Criminalitatea imaginară, consemnată în stării de revelaŃii, în vise, urmată de săvârşirea efectivă a faptelor, ca la infracŃiunile din imprudenŃă; � Criminalitatea ocazională, de genul infracŃiunilor urmate şantajului, ameninŃărilor etc., în cazul căreia Supra-eul nu-şi mai exercită funcŃia morală iar Eul nu mai dispune de echilibrul cuvenit.

� Teoria psihonormală a procesului criminogen (Etienne de Greef) � Procesul criminogen se află la confluenŃa dintre instinctele apăsarea şi simpatia. � În prima perioadă a vieŃii instabilitatea celor două instincte este marcată puternic de experienŃele de viaŃă. Dacă prevalează viaŃa zbuciumată, cele două instincte se vor altera în măsură să determine o stare acută de indiferenŃă, un sentiment de frustare şi de injustiŃie, respectiv o degradare morală profundă ce va determina trecerea la comiterea actului criminal; � Fazele procesului criminogen:

• faza asentimentului temperat – individul marcat de frustare, ajunge la concluzia că mediul social este injust, care-i determină degradarea progresivă a personalităŃii încât respinge codul moral existent, considerând necesară încălcarea valorilor sociale şi marcându-se ideea crimei;

• faza asentimentului formulat în care caută noi argumente pentru crimă inclusiv trecerea într-un mediu favorabil;

• faza de criză, pe fondul stării psihice periculoase, caută ocazia favorabilă trecerii la act

• Între infractorii şi neinfractorii există o diferenŃă de grad în referire la tolerarea şi acceptarea crimei.

APLICAłII PRACTICE

1. ConştiinŃa de sine, atitudinile mai mult sau mai puŃin conştiente faŃă de cale mai importante interese şi valori, definesc:

- Super ego-ul..................................................1 - Sinele............................................................2

Page 32: Criminologie Stanca

32

2. Trecerea energiilor sexuale în inconştient, generând un nou conflict la nivelul inconştientului, aparŃine de

- sublinarea .....................................................1 - refulare .........................................................2

3. RealizaŃi o tratare comparativă, între teoria „fiinŃei umane lipsite de Supra - eu” şi teoria „lezarea supra – eului şi incidenŃa agresiunii”!

4. ExplicaŃi fiecare din termenii formulei de mai jos!

C

STD

+=

5. AserŃiunea potrivit căreia cauza criminalităŃii constă în redirecŃionarea spre delict a dorinŃelor şi nevoilor rămase nesatisfăcute aparŃine de :

- teoria „delictul – nevroză de conduită asimptomatică”........1 - teoria „slabei condiŃionării” .................................................2 - teoria „delictul – formă a sublimării”...................................3 - teoria „complexului de inferioritatea” .................................4

6. RedactaŃi în scris, diferenaŃ între teoria „psihodramei penale „ şi teoria „psihomorală a procesului criminogen”!

BIOLOGIA SELECTIVĂ:

1. Bogdan Tiberiu, Probleme de psihologie judiciară, Editura ştiinŃifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1973, p. 111-120

2. Eysenek, H.J. Crime and personality, Routleye and Kegan Paul, 1964. 3. Freud Sigismund, Intraducere în psihanaliză, Psihopatologia vieŃii

cotidiene, Editura didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1992 Eul şi sinele, în Caiete de psihanaliză, nr. 1, Ed. Jurnalul Literar, 1992, p. 127-143

4. Hesnard A, Psyhologie de crime, Editura Payot, Paris 1963 5. Preda, Vasile, Profilaxia delicvenŃei şi reintegrarea socială, Editura

ştiinŃifică şi enciclopedică, Bucureşti 1981, p. 24-36. 6. Răşcanu Rucsandra, ImplicaŃii psihotehnice ale unor disfuncŃii sociale;

conflict, violenŃă, maltratare, suicid, homosexualitatea, în Psihologia vieŃii cotidiene, volum coordonat de Mielu Zlate, Editura Polirom, Iaşi 1997

7. Dr. Stanca Iustin, Criminologie, editura Concordia, arad 2003, p. 159-210 8. Dr. Iustin Stanca, (coordonator), Matei Gheorghe, stan ioan, ContribuŃii la

studiul etiologiei infracŃionalităŃii juvenile, M.I., Serviciul Editorial, Tiparul „Grafica Prahoveană” S.A. Ploieşti, 1992, p. 27-38

9. Stoica Mihai, Stanca Iustin, Stanca iustina, Flutur Sorin, ConcepŃii şi teorii psihologice şi psihosociale privind delicvenŃa, Cercetare aplicativă, Multimedia, Arad, 1998, p. 78-105

Page 33: Criminologie Stanca

33

MODULUL 5 TEORII CRIMINOLOGICE EXPLICATIVE DE ORIENTARE

SOCIOLOGICĂ OBIECTIVE DE ÎNVĂłAT:

- Caracterizarea generală a teoriilor de referinŃă; - Şcoala cartografică; - Şcoala sociologică; - Şcoala mediului social; - Teoria imitaŃiei; - Teoria multifactorială; - Starea de temibilitate şi formele clinice ale stării periculoase; - Teorii sociologice moderne:

o orientarea ecologică: � teza raioanelor delictoase; � teza concentrică; � teza sectorială sau radială; � teoria centrată pe circumscripŃie (areal); � particularităŃi privind delicvenŃa juvenilă în România;

o teoria culturală a delicvenŃei; o teoria conflictului de culturi; o teoria subculturilor delicvente; o teoria asociaŃiei diferenŃiale; o teoria învăŃări sociale; o teoria autoconceptualizării.

- Teorii axate pe organizarea şi funcŃionarea socială o Teoria dezorganizării sociale; o Teoria anomiei;

- Abordări axate pe controlul social o Teoria înfrânării (reŃinerii); o Teoria „legăturii sociale”; o Alte ipostaze;

- Teorii de orientare conflictuală; o Teoria interacŃionismului social, a etichetării şi stigmatizării

- Teorii de orientare socialistă; o Teoria marxistă; o Noua criminologie; o Teoria realităŃii sociale a crimei

- Noile orizonturi explicative o TendinŃa evolutivă;

� Teoria evolutivă; � Teoria interactivă;

o TendinŃa integrativă

Page 34: Criminologie Stanca

34

� Teoria conflictuală unificată; � Teoria integrativă; � Teoria reintegrării prin blamare (ruşinare); � Teoria echilibrului controlului; � Paradigma ecologică evolutivă.

APLICAłII INTRODUCTIVE 1. ExtrageŃi şi redaŃi principalele limite explicative asupra genezei

criminalităŃii şi formelor sale de manifestare, care aparŃin teoriilor de orientare biologică şi, respectiv, teoriilor de orientare psihologică!

2. În baza cunoaşterii pe care aŃi dobândit-o în viaŃa şi activitatea dumneavoastră, de până în prezent, vă rugăm să vă pronunŃaŃi asupra unui minim de 10 (zece) elemente, care aparŃin mediului extern, care au determinat evoluŃia criminalităŃii în România post – revoluŃie, prezentându-le în ordinea considerării, descendente, a importanŃei lor!

3. Dar la specificul judeŃului dumneavoastră, care ar fi, în ordinea importanŃei lor, principalii factori criminogeni din ultimii ani de la RevoluŃia din Decembrie 1989?

1. CARACTERIZARE GENERALĂ

� Premisa – teoriile de inspiraŃie biologică, psihologică şi psihiatrică, centrate pe studiul infractorului, nu pot explica, satisfăcător, criminalitatea şi crima.

� EsenŃa – criminalitatea este un fenomen social rezultat al proceselor sociale care generează şi celelalte comportamente sociale.

EXPRESIA PLASTICĂ: „SocietăŃile nu au altceva decât criminalii pe care îi merită mediul social este bolionul de cultură a criminalităŃii, microbul este criminalul, un element care nu capătă importanŃă decât în ziua în care el îşi găseşte bulionul ce-l va face să fermenteze” (Lacassagne)

� FaŃete ale relaŃionării factorului social – criminalitatea: o VariaŃia procentelor infracŃiunilor în funcŃie de variaŃiile organizării

sociale, îndeosebi de sistemele instituŃionalizate mari şi proceselor ce au în cadrul lor;

o Procesele sociale şi psihosociale prin care o persoană devine infractor:

� ImitaŃia; � ÎnvăŃarea socială; � Valoarea atitudinii; � CompensaŃia; � Frustrarea; � Stigmatizarea; � AsociaŃia diferenŃială, etc.

� Teoriile propriu-zis sociologiste – determinismul criminalităŃii este exclusiv exogen (factori socioculturali, economici, ş.a.), între

Page 35: Criminologie Stanca

35

personalităŃile infractorilor şi cele ale neinfractorilor nefiind nici o deosebire care să influenŃeze criminalitatea şi crima.

2. FONDATORII TEORIILOR DE REFERINłĂ 2.1. Şcoala cartografică (Andre Michel Guerry şi L.A.J. Quettelet)

� ParticularităŃile criminalităŃii în cadrul celor cinci secŃiuni în care s-au încadrat departamentele franceze:

o Zona bogată – rată ridicată a criminalităŃii economice (contra proprietăŃii) şi doar ½ din criminalitate cu violenŃă;

� Teza oportunităŃii infracŃionale – în provinciile bogate se află mai mult de furat şi de aceea se fură mai mult;

� Legea termică a delincvenŃei • Regiunile calde – infracŃiuni sângeroase; • Regiunile reci – infracŃiuni contra proprietăŃii; • EvoluŃie, ulterioară – clima afectează organizarea socială (cald →

prelungire viaŃă exterioară → infracŃiuni contra persoanelor; lungimea morŃilor → atentate la proprietate)

� Quettelet: → constanŃa diferitelor comportamente într-o societate dată; → se pot enumera, dinainte, viitorii infractori (omucideri, hoŃi, puşcăriaşi) „aproape cum cineva poate enumera, în avans, naşterile şi decesele” → nu sărăcia generează criminalitatea, ci „discrepanŃele dintre posibilităŃile materiale şi nevoile, aspiraŃiile oamenilor” → legea saturaŃiei criminale – într-un mediu social dat, în condiŃii individuale şi fizice date se comite un număr determinat de infracŃiuni. (De corelat cu legea suprasaturaŃiei criminale)

2.2. Şcoala sociologică – Emile Durkheim • Criminalitatea, fenomen social → normal

→ funcŃional → util

• Anomia şi criminalitatea o Anomia – starea obiectivă a mediului social caracterizată prin

degradarea normelor sociale, societatea ne mai fiind capabilă să regleze tendinŃele crescânde ale individului spre idealuri materiale şi prestigiu social, determinând izolarea socială şi pierderea identităŃii ⇒ infracŃiunea se poate dezvolta

o Suicidul 2.3. Şcoala mediului social – dr. A. Laccasagne

• A se vedea expresia plastică, deja invocată, privind „bulionul de cultură ...” ⇒ factorul individual rol criminogen secundar, altminteri avem de-a face cu un nebun şi nu cu un criminal.

Page 36: Criminologie Stanca

36

• Anomaliile fiziologice sau patologice ale criminalilor provin din starea lor socială precară.

2.4. Teoria imitaŃiei (Gabriel Tarde) • Teze fundamentale:

o Crima este o profesie care se învaŃă ca oricare alta, iar criminalii sunt oameni obişnuiŃi care au învăŃat să comită infracŃiunile, aşa cum alŃii au învăŃat anumite meserii legale.

o Indivizii imită faptele comportamentale (criminale) în aceeaşi manieră în care se copiază felul de a se îmbrăca.

o Crima – fenomen anormal, „un rău”, sursă de „rele”. • Legile imitaŃiei

o Indivizii imită pe alŃii direct proporŃional cu intensitatea şi frecvenŃa legăturilor lor (în oraş mai mare);

o Inferiorii imită superiorii; dinspre oraş spre rural; dinspre clasa superioară spre clasa inferioară;

o Când două tipare comportamentale se lovesc, unul din ele poate lua locul celuilalt.

2.5. Teoria multifactorială (Ensico Ferri) • Crima este un fenomen de origine complexă, adică biologic, fizic şi social.

Predominarea unuia sau altuia dintre aceşti factori determină variaŃiile bio – sociologice ale criminalităŃi; criminalul este întotdeauna produsul acŃiunii simultane a condiŃiilor biologice, fizice şi sociale.

• TIPOLOGIA FACTORILOR CRIMINOGENI ⇒ Antropologici: constituŃia organică ce corespunde constituŃiei

psihice; caracteristici personale (vârstă, sex, etc.) ⇒ Fizici, cosmo-telurici (clima, solul, anotimpuri) ⇒ Mediul social (densitatea populaŃiei, familia, educaŃia, alcoolismul,

etc.) • TIPOLOGIA CRIMINALILOR

⇒ NăscuŃi (stigmate anatomice, gen surprinse de Lombroso) ⇒ Nebuni, patologii mentale; ⇒ ObişnuiŃi sau din obişnuinŃă dobândită; ⇒ De ocazie; ⇒ Din pasiune.

• Legea suprasaturaŃiei criminale – în condiŃii de „anomie socială”, determinată de război, revoluŃii, alte schimbări rapide, criminalitatea ajunge la un maxim posibil, după care revine la normalul din condiŃii sociale normale.

• TIPOLOGIA SUBSTITUTIVELOR PENALE (Alternative preventive la asprimea pedepselor):

o Politice – democratizarea societăŃii, respectarea drepturilor omului de către guvernanŃi, climat politic adecvat realizării aspiraŃiilor individuale;

Page 37: Criminologie Stanca

37

o Economice: economie de piaŃă liberă; reducerea preŃurilor; salarii bune funcŃionarilor publici; bănci de credit; locuinŃe sociale, iluminatul public, etc.;

o Legislative, civile şi administrative: simplificarea legislaŃiei civile şi comerciale; facilitarea accesului la justiŃie, celeritate şi corectitudine; abrogarea interdicŃiei avortului; reglementarea prostituŃiei şi accesul preoŃilor la căsătorie;

o EducaŃionale: salarizare corectă a personalului didactic; educaŃia copiilor abandonaŃi; interdicŃia spectacolelor obscene şi violente, a tripourilor;

o ŞtiinŃifice: metode şi tehnici moderne de studiere a criminalităŃii şi de protecŃie a victimelor.

2.6. Raffaele Garofalo – „starea de temibilitate”, care reprezintă „predispoziŃiile criminale” care pot sau nu să se traducă în comportamente criminale, în funcŃie de prezenŃa sau absenŃa condiŃiilor favorizatoare de mediu fizic şi social; PROGRESUL

⇒ Diminuarea criminalităŃii (educaŃia morală) versus

⇒ Exacerbarea criminalităŃii, prin apariŃia de noi forme (la progresul economic)

• Formele clinice ale stării periculoase (Jean Pinotel) TIP DE

CAPACITATE CRIMINALĂ

(TEMIBILITATE)

TIP DE ADAPTABILITATE

TIP DE STARE PERICULOASĂ

- puternică - ridicată - forma cea mai

gravă - ridicată - incertă - mai puŃin gravă

- scăzută - foarte slabă - şi mai puŃin

gravă - foarte slabă - foarte ridicată - forma uşoară

APLICAłII PRACTICE

1. Ce înŃelegeŃi prin cartografierea infracŃiunilor dintr-un judeŃ ? ________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Page 38: Criminologie Stanca

38

2. AserŃiunea, potrivit căreia într-un mediu social dat şi în condiŃii individuale şi fizice similare se comite un număr determinat de infracŃiuni aparŃine de:

a. Legea suprasaturaŃiei criminale .............................................. 1 b. Legea saturaŃiei criminale ....................................................... 2

3. Prin legea termică a delicvenŃei se susŃine, în mod exclusiv, că: a. În regiunile calde predomină infracŃiunile cu violenŃă ........... 1 b. În regiunile reci predomină infracŃiunile contra proprietăŃii ... 2 c. Clima afectează organizarea socială şi aceasta este cea care

amprentează, diferit, criminalitatea ......................................... 3 d. Toate cele trei variante, descrise mai sus ................................ 4

4. RedaŃi principalele argumente pentru care Emile Durkheim consideră că fenomenul criminalităŃii este:

a. Un fenomen normal; b. Un fenomen funcŃional; c. Un fenomen util.

5. ExplicaŃi legile imitaŃiei criminale, prin prisma mecanismelor specifice de realizare !

6. DefiniŃi conceptul de „stare de temibilitate”, aşa cum el a fost enunŃat de către Raffaele Garofalo !

7. InvocaŃi principalele argumente pentru care capacitatea criminală puternică, în corelaŃie cu adaptabilitatea ridicată determină, în opinia lui Jean Pinatel, forma cea mai gravă a stării de pericol !

3. TEORII SOCIOLOGICE MODERNE 3.1. Teoriile de orientare ecologică – zonele care cultivă deteriorarea morală au un rol criminogen nociv.

� Teza raioanelor delictuoase (Shaw şi McKay) – în interiorul oraşelor există raioane cu o mare concentrare de delicvenŃă (cele care separă partea afacerilor şi comercială de cartierele de locuit), dar, în acelaşi timp, şi de mortalitate, sărăcie şi condiŃii proaste de locuit.

� Teoria concentrică (Berges) – delicvenŃa se concentrează în apropiere de centrul oraşului şi, treptat, se reduce la îndepărtarea de el.

� Teoria sectorială sau radială (Hoit) – concentrarea delicvenŃei pe sectoare sau radial, de-a lungul principalelor artere de comunicaŃie.

� Teoria centrată pe circumscripŃie (areas), care amprentează criminalitatea prin absenŃa locurilor de joacă, ori absenŃa caselor de cultură, cluburilor, etc.

o Câteva perspective criminologice – ecologice la particularităŃile delicvenŃei juvenile ale României anterevoluŃie.

� RepartiŃia statistică a minorilor internaŃi pentru comiterea de infracŃiuni grave, pe judeŃe şi, în cadrul judeŃelor după criteriile provenienŃei urban şi rural, care indică mai buna localizare şi direcŃionare a măsurilor preventive;

Page 39: Criminologie Stanca

39

� Imperativul orientării măsurilor preventive, în raport cu minorii de 14 ani, spre zona perifericului urban (56,6 %)

� Particularizarea măsurilor preventive în raport cu tipurile distincte de criminalitate, spre spaŃii geografice şi sociale cu potenŃial criminogen specific ridicat:

• Omorul în rural; • Violul şi tâlhăria în urban;

� Rolul aglomeraŃiei în comiterea furturilor din buzunare;

� IncidenŃa mediului geografic puŃin populat asupra comiterii violurilor

APLICAłIE PRACTICĂ

1. RealizaŃi şi redaŃi diferenŃa specifică între teoriile: a. Concentrică şi sectorială; b. Raioanelor delictuoase şi teoria centrată pe areas !

3.2. Teorii axate pe cultură şi învăŃarea psihosocială şi socială

� Teoria culturală a delicvenŃei (Taft) ESENłĂ – Caracteristicile culturii unei societăŃi date şi la un moment

dat determină criminalitatea, în special rămânerea în urmă a elementelor culturii spirituale (moravuri şi obiceiuri), faŃă de schimbările din cultura materială.

EXEMPLE – Trăsăturile specifice culturii americane, cu impact asupra delicvenŃei vârstei tinere:

• Lupta permanentă a individului pentru realizarea sa materială; • Individualismul excesiv; • Accentul pe poziŃia ocupată în societate (Taft); • SoluŃionarea problemelor individuale şi sociale pe calea violenŃei; • Cultul desfătărilor şi antoiertării; • Anonimatul vieŃii contemporane; • Atitudinea nepăsătoare a adulŃilor faŃă de copii; • TendinŃa de consolidare a poziŃiei în societate şi de obŃinere a

popularităŃii în mod ieftin; • Setea de succes (W.C. Kwaraceus)

– ParticularităŃi etno-culturale, de genul obiceiului portului cuŃitului la şerpar în Oaş şi Maramureş

� Teoria conflictului de culturi (Thorsten Sellin) ESENłA – în situaŃia în care conduita omului este determinată de grup,

atunci conflictul dintre normele culturale ale grupului din care face parte un individ oarecare şi normele societăŃii sau ale altui grup generează delictul. Tipuri de conflicte de culturi

� conflictul primar, între normele culturale diferite ale grupurilor etnice diferite, ori între acestea şi cele ale societăŃii în ansamblul

Page 40: Criminologie Stanca

40

său, care fac ca presiunile sociale pentru conformarea individului să nu fie uniforme şi armonioase;

� conflictul secundar, apărut atunci când, aceeaşi cultură, în decursul evoluŃiei generale a societăŃii date se subdivide, în raport cu particularităŃile grupurilor sociale, tot mai numeroase.

� Teoria subculturilor delicvente (Albert K. Cohen) ESENłĂ: Subcultura delincventă, determinată de diferenŃele de clasă,

tipurile de aspiraŃii ale părinŃilor şi procesul educativ familial, tratamentul în instituŃiile de învăŃământ, etc., reprezintă cauza principală a criminalităŃii, cu mecanismul său specific de producere şi manifestare:

♦ familiile clasei muncitoare nu au capacitatea de socializare a propriilor copii pentru a putea accede în clasa mijlocie, deficit tradus în:

� atitudini de comunicare scăzute; � întârzieri şi inabilităŃi în satisfacerea nevoilor şi

trebuinŃelor racordate aşteptărilor clasei de mijloc; � rămâneri în urmă în procesul instructiv-educativ;

♦ în şcoală, copii din astfel de familii suportă mereu o stare de stres din cauză că profesorii îi evaluează pe baza criteriilor şi valorilor specifice clasei mijlocii, străine lor, motiv pentru care au următoarele variante de evoluŃie:

• rămân în categoria „băieŃilor de cartier”, mulŃumindu-se cu un status social scăzut;

• rămân în grupa „băieŃilor de colegii”, cu eforturi deosebit de mari ale lor şi familiilor;

• se strâng în „bandele băieŃilor de cartier” care cultivă şi dezvoltă ostilităŃi faŃă de simbolurile şi standardele clasei de mijloc, o adevărată subcultură, apreciate corecte de către ei tocmai pentru că sunt opuse clasei superioare;

• treptat, treptat întregul comportament se dezvoltă şi se manifestă conform noilor norme ale subculturii de grup.

Tipologia subculturilor delicvente (Cohen) � nonutilitară – fură „doar aşa”, nu pentru că au nevoie; � maliŃioasă – faptele sunt făcute din dorinŃa de a deranja pe altul, de

a sfida tabuurile; � negativistă – diametral opusă normelor clasei dominante; � nestatornică – fură o varietate largă de bunuri; � hedonism de scurtă durată – membri bandei de cartier se strâng şi

întreprind ceva din considerente stricte de plăcere momentană;

Page 41: Criminologie Stanca

41

� autonomie de grup, accentul pe independenŃa bandei faŃă de instituŃiile sociale şi pe neacceptarea altor presiuni, decât cele din interiorul bandei respective.

� Teoria „oportunităŃilor diferenŃiale” (Cloward şi Ohlin) ESENłĂ – Sursele criminalităŃii derivă din însăşi formele particulare de

subcultură, determinate, la rândul lor, de disponibilitatea inegală pentru atingerea scopurilor nelegitime chiar în interiorul lumii delicvente şi deviante:

� Subcultura infracŃională: absenŃa modelelor convenŃionale care vizează oameni ce pot obŃine succese cu mijloace legale şi prezenŃa modelelor de succes infracŃional – modelul atitudinilor de cultivare a relaŃiilor cu persoane dubioase, corupte – avocaŃii, politicieni, poliŃişti care favorizează criminalitatea;

� Subcultura de conflict – violenŃa între bandele rivale, formate din membri care nu s-au realizat nici în lumea convenŃională şi nici în cea infracŃională, din lipsa oportunităŃilor specifice;

� Subcultura de refugiu, a celor care nu s-au realizat nici în cultura convenŃională, nici în lumea infracŃională şi nici în cea de conflict, devenind paria societăŃii – drogaŃii, alcoolicii, sexualiştii deosebiŃi.

� Teoria „asociaŃiei diferenŃiale” (E. Sutherland, D.Cressey) ESENłĂ: Comportarea delicventă este una învăŃată prin interacŃiune cu

alte persoane, din cauza unui exces de definiŃii favorabile violării legii, care precumpănesc, respectiv din cauza contactelor cu modele delicvente şi a izolării de modele antidelicvente. Mecanismul explicativ, prin prisma celor zece teze majore ale teoriei de referinŃă. Critica aserŃiunii, potrivit căreia „cinematografele, ziarele şi alte agenŃii impersonale de comunicare joacă un rol relativ puŃin important în geneza comportamentului delicvent”, în termenii formulaŃi de către Jean Chazel (L’enfance delinquente, în: „Que sais-je ?”, Press Universitaire de France, 1953, Paris, p. 15-44), precum şi în lumina mediatizărilor din presa românească post-decembristă.

� Teoria propriu-zisă a învăŃării sociale a comportamentului delicvent ESENłĂ: Comportamentul criminal derivă din contextul interacŃiunii

dintre persoană şi mediul social, cu accent pe grupurile de apartenenŃă şi pe mecanismele definite în termenii de observare, experienŃă, condiŃionare socială, modelare, întărirea reacŃiei de răspuns, de genul:

� copii rămân devinaŃi, dacă nu sunt pedepsiŃi; (Paterson) � observarea experienŃelor adultului oferă copiilor prilejul de a învăŃa

paternurile comportamentale ale acestora, valorile şi anxietăŃile lor; (Baldwin)

� pe măsură ce se va cultiva anxietatea în anticiparea pedepsei, aplicabilă în urma unui eventual delict, persoana în cauză va renunŃa la intenŃia delictuală. Altminteri, aceasta va persista şi se va amplifica chiar (Trasler)

Page 42: Criminologie Stanca

42

� concepŃia lui Albert Bandura privind dimensiunea învăŃării sociale a comportamentului agresiv şi mecanismului acestui proces, în termenii: originile agresiunii, instigatorii agresiunii şi regulatorii agresiunii (Ahud Nicolae Mitrofan, Voicu Zdrenghea, Tudorel Butoi, Psihologie judiciară, Casa de Editură şi Presă „Şansa” S.R.L., Bucureşti, 1992, p. 36-38) � Teoria autoconceptualizării (J. Yablonski)

ESENłĂ: Factorul cauzal al crimei şi delicvenŃei este însăşi autoconceptualizarea infractorului, înŃeleasă astfel:

� copiii care sunt maltrataŃi fizic, sexual sau emoŃional, în special de către părinŃi, îşi dezvoltă o scăzută autoestimare şi, de aici, sunt în mai mare măsură să comită delicvenŃă la vârsta adolescenŃei, având mai puŃină grijă şi preocupare faŃă de ce se va întâmpla cu ei;

� astfel de forŃe autodistructive îi împing spre droguri, crimă, violenŃă şi suicid, actele lor fiind, de cele mai multe ori, lipsite de sens

APLICAłII PRACTICE

1. StudiaŃi şi redaŃi, în scris, elementele de specificitate care disting: a. teoria culturală a delicvenŃei, de teoria subculturilor delicvente; b. teoria conflictului de culturi, de teoria oportunităŃilor diferenŃiale !

2. ExplicaŃi etiologia criminalităŃii, prin prisma principalelor teze ale teoriei asociaŃiei diferenŃiale !

3. Un tânăr de 14 ani, crescut într-o familie în care tatăl, pe fondul „relaŃiilor speciale” cu unii reprezentanŃi ai autorităŃilor politice locale, a reuşit să acumuleze o avere substanŃială, prin eludarea sau chiar încălcarea legii, fără a fi tras la răspundere penală, a sustras autoturismul părintelui şi l-a condus pe drumurile publice dintr-o altă localitate comiŃând un accident grav de circulaŃie, în urma căruia a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, cu toate încercările sale de mituire a poliŃistului care a instrumentat cauza.

Ulterior, s-a aliat cu alŃi membri ai unei bande de cartier, aflată într-un permanent conflict violent cu o bandă similară, pentru supremaŃia locală. Destrămându-se banda de apartenenŃă, fiind învinsă de rivala sa, tânărul

nostru s-a refugiat în „singurătate” şi apoi a început să consume, alături de alŃi tineri, în mod sistematic droguri.

AnalizaŃi cazul de mai sus prin prisma particularităŃilor următoarelor subculturi: de conflict; de refugiu; infracŃională ! 3.3. Teorii axate pe organizarea şi funcŃionarea socială

� Teoria dezorganizării sociale (Şcoala de la Chicago) ESENłĂ – Adevăratele cauze ale fenomenului infracŃional constau în

efectele secundare negative care însoŃesc procesele de dezvoltare de la nivelul macrosocialului, în principal cele economice – industrializarea, urbanizarea – care, la rândul lor, generează crize economice şi sociale, mobilitatea deosebită a

Page 43: Criminologie Stanca

43

populaŃiei. Pe acest fond, apar comunităŃile umane eterogene, insuficient de bine structurate, cu o coeziune foarte slabă, care nu mai pot să-şi exercite corespunzător funcŃiile de socializare şi control social asupra membrilor lor şi care favorizează criminalitatea.

De urmărit impactul dezorganizării generalizate, inerent procesului noii organizări din România post-decembristă, asupra exploziei criminalităŃii naŃionale ! APLICAłIE PRACTICĂ

EnumeraŃi principalele faŃete ale dezorganizării sociale din România post-decembristă şi redaŃi relaŃionarea fiecăreia în parte cu această criminalitate naŃională !

� Teoria anomiei (Robert K. Merton)

Anomia – termen introdus de către É. Durkheim, în lucrarea De la division du travail social (Diviziunea muncii sociale - 1893), în accepŃia de patologie socială, generată de lipsa regulilor morale şi juridice, pe baza cărora să fie organizată viaŃa economică.

Pe fondul parcelării treptate a muncii oamenilor, aceştia devin dependenŃi unii faŃă de alŃii şi puternic diferenŃiaŃi, ceea ce naşte starea de anomie, respectiv ruptura solidarităŃii sociale, cauzată şi de individualizarea excesivă a scopurilor, de reducerea substanŃială a rolului integrator în colectivitate a individului din partea instituŃiilor demiatoase – familia, biserica, corporaŃiile.

În societăŃile industriale, schimbările fiind rapide determină crize care modifică normele sociale, individul nemaiavând norme clare de raportare a atitudinilor şi comportamentelor.

• Tipologia modurilor de adaptare a persoanei în baza relaŃionărilor pe care le realizează între scopurile, intenŃiile şi interesele definite prin cultura şi civilizaŃia dată şi mijloacele legitime pe care aceeaşi societate le oferă pentru realizarea acestor scopuri, idealuri. (MERTON)

MODURI DE ADAPTARE

SCOPURILE (Ńelurile) definite cultural

Mijloacele legitime, instituŃionalizate

Conformitatea + + InovaŃia + - Ritualismul - + Evaziunea - - Rebeliunea - (+) - (+)

VICIILE ŞI CRIMA cantonate la inovaŃie. LEGENDĂ: + acceptare; - respingere; - + concomitent respingere şi înlocuire cu altele

Page 44: Criminologie Stanca

44

3.4. Abordări axate pe controlul social ESENłĂ: Teoriile de referinŃă susŃin că principalele cauze ale criminalităŃii derivă din carenŃele şi disfuncŃionalităŃile în conceperea şi exercitarea autocontrolului şi controlului social. Gwyn NETTLER – PREMISE

• omul necesită creştere şi educaŃie; • variaŃiile în ataşamentul faŃă de alŃii şi în angrenarea în modul de

viaŃă impus determinate de diferenŃele de educaŃie; • atât ataşamentul, cât şi angajarea sunt influenŃate de:

� controale interne – conştiinŃa şi sentimentul de vină; � controale externe – care cultivă, îndeosebi, sentimentul

ruşinii; • când slăbesc ataşamentul şi angajamentul se determină

criminalitatea. � Teoria înfrânării (reŃinerii) sau „teoria rezistenŃei la frustrare” (Walter C

Reckless) ESENłĂ: Sorgintea criminalităŃii se află în absenŃa sau handicapul unora

sau mai multor componente ale structurii sociale externe şi structurii psihice interne, în interacŃiunea şi intercondiŃionarea lor, în special în slaba rezistenŃă la frustrare.

Structura socială externă – dată de grupurile de apartenenŃă în care persoana este socializată şi care-i oferă oportunităŃile dobândirii unui statut social şi mijloacele realizării scopurilor, sentimentului identificării cu grupul ş.a.

Structura psihică internă asigură conştiinŃa identităŃii de sine şi a imaginii despre sine, convingerea orientării spre scopuri dezorabile şi toleranŃa la frustrare. MECANISMUL EXPLICATIV

• cotele scăzute ale regulatorilor interni – autocontrolul, părerea despre sine, supraego-ul, toleranŃa la frustrare, simŃul responsabilităŃii, abilitatea de a găsii soluŃii alternative – conduc la criminalitate;

• idem, carenŃele sistemului de control extern privind consolidarea normelor, scopurilor şi aşteptărilor, supervizarea şi disciplinizarea afectivă (controlul social), alte măsuri concordante scopurilor dezirabile social (inclusiv trimiteri şi responsabilităŃi);

• frustrarea, prin ea însăşi, nu declanşează, automat, un comportament agresiv ci suscită o stare de anxietate şi de tensiune afectivă care pot declanşa sau nu reacŃia agresivă;

• nu orice comportament agresiv este rezultatul frustrării (agresiunea constituŃională – determinată de epilepsii sau paranoia – ori cea determinată de părinŃii bolnavi sau alcoolici);

• frustrarea duce la agresivitate mai ales atunci când: � actul frustrant poate fi atribuit unui

frustrator;

Page 45: Criminologie Stanca

45

� în cultura dată (sau subcultura), reacŃia la frustrare „cere” un răspuns agresiv (lezarea onoarei unui spaniol);

� situaŃia frustrantă decurge din caracteristicile unui frustrator, care şi aşa este privit astfel;

� situaŃia concretă dată are o forŃă de incitaŃie deosebită. � Teoria „legăturii sociale” (Travis Hirski)

ESENłĂ: Pe măsură ce legătura dintre individ şi societate slăbeşte, probabilitatea delicvenŃei creşte.

Dimensiuni implicate ataşamentul – legăturile afective ale fiecăruia faŃă de ceilalŃi oameni

consideraŃi importanŃi, care determină sentimente de obligaŃie faŃă de ei şi autocontrolul propriului comportament în raport cu aceştia;

angajamentul, comportamentul raŃional în conformitate, care determină investirea timpului şi energiei pentru ceva. Exemplu: tinerii investesc în fumat, băutură, pierderea timpului, ceea ce le reduce posibilităŃile de a dobândi o educaŃie bună şi o evoluŃie în carieră, ceea ce concură la evoluŃia criminală;

implicarea, imediată angajamentului şi derivat al său, care presupune „absorbirea”, „scufundarea” în valorile tradiŃionale; lipsa acesteia duce la orientarea spre neconvenŃional – devianŃă şi criminalitate;

credinŃa, respectiv atribuirea validităŃii normelor morale convenŃionale. Cu cât este mai mare, cu atât şi conformitatea este mai ridicată; dacă este scăzută, normele sociale sunt considerate imorale şi riscul încălcării lor este mare.

� Probabilitatea delicvenŃei este ridicată la tinerii cu ataşament scăzut faŃă de familie şi şcoală şi la cei cu atitudini negative faŃă de propriile realizări.

� Alte ipostaze ale controlului social cu impact criminogen şi preventiv � utilizarea recompenselor prevăzute de normele sociale, în mod

corect stimulează comportamentul social sau prosocial, pe când folosirea recompenselor specifice grupului deviant şi / sau delicvent favorizează devianŃă şi / sau delicvenŃă;

� similar, utilizarea pedepselor. � diminuarea, nejustificată, a rolului statului pe coordonata binelui

public; � capacitatea redusă în controlul şi stăpânirea mecanismelor de

asigurare a ordinii publice; � carenŃe în exercitarea dreptului de poliŃie a statului pe tripticul –

protejarea drepturilor omului – apărarea şi asigurarea drepturilor celorlalŃi – conservarea şi asigurarea bunei funcŃionalităŃi a instituŃiilor statului de drept;

� finalizarea necorespunzătoare a unor controale sociale – scăparea de răspundere penală, pe fond de corupŃie;

Page 46: Criminologie Stanca

46

� persoane cu funcŃii în instituŃiile de control social „rău adaptate, fiind foarte bine adaptate la un model de adaptare inadaptat”, care nu-şi exercită adevărata menire, pe acest fond;

� insuficienŃa strategiilor şi politicilor în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităŃii, în special, în aplicarea lor;

� limite bugetare pentru instituŃiile de control social. 3.5. Teorii de orientare conflictuală Premisă: rolul cel mai important şi benefic pentru societate revine conflictelor şi nu consensului.

∆ Teoria interacŃionismului social, a etichetării şi stigmatizării ESENłĂ: Criminalitatea nu există astfel ca atare, ci este rezultatul considerării sale de către grupurile dominante care, prin etichetarea şi stigmatizarea celor care au comis acte deviante şi delicvente îi împing, din nou, spre devianŃă şi delicvenŃă. MECANISM EXPLICATIV:

� grupurile diferite din societate au concepŃii diferite asupra valorii actelor comportamentale, cele cu o poziŃie dominantă exercitând o influenŃă primordială în varii domenii;

� grupurile dominante consideră ca deviante comportamentele care intră în conflict cu ele, cu ideile şi aşteptările lor;

� comportamentele definite ca deviante nu au, în ele însele, acest caracter, prin manifestarea lor obiectivă, ci sunt deviante doar pentru că sunt definite astfel de către grupul care creează normele şi configurează situaŃiile date în sensul devianŃei (A se vedea ipostazele şi formele de încriminare – dezincriminare a homoxexualităŃii, după caz);

� mecanismul la care apelează grupurile sociale pentru crearea devianŃei este cel al stigmatizării autorilor unor astfel de comportamente;

� mecanismele stigmatizării reprezintă „instrumentele principale care creează devianŃa socială” (S. Shoham), iar sursa deviaŃiei se situează în „interacŃiunea dintre persoana care este autorul actului şi persoanele care condamnă aceste acte” (E. Becker);

� delicvenŃii reprezintă doar persoanele care sunt proclamate ca atare de organele de control social, de urmărire penală;

� determinarea statutului de delicvent în societate se realizează prin stigmatizare. ReacŃia faŃă de autorii devianŃei creează stereotipul delicvent, apărut pe baza stigmatizării şi etichetării;

� etichetajul este un mijloc de desemnare a unei persoane plasate într-o structură generală a populaŃiei;

� stereotipia delicventă atrage ura claselor de mijloc şi superioară; provocând regruparea lor într-o acŃiune solidară contra claselor inferioare;

� stigmatizarea unei persoane ca infractor duce la schimbări în statutul şi rolurile sale sociale, la pierderea prestigiului avut înaintea faptei. De acum,

Page 47: Criminologie Stanca

47

se va întâlni în viaŃă cu obstacole pe care nu este în măsură să le depăşească, tocmai pe fondul stigmatizării, şi pierde numeroase şanse (A se vedea, neacceptarea încadrării în muncă, din considerente de cazier judiciar);

� în consecinŃă, apare reacŃia persoanei împotriva segregaŃiei şi stigmatizării, reacŃie ce o îndepărtează şi mai mult de comunitate, deplasându-se spre grupuri deviante şi spre infracŃionalitate; • organele de control social condiŃionează, prin acŃiunea lor, argumente

noi pentru criminalitate; • devianŃa şi delicvenŃa sunt o funcŃie a reacŃiei sociale.

EDWIN M. LEMERT – etapele devianŃei secundare rezultată din procesul de stigmatizare şi etichetare

∆ Teorii de orientare (marxistă) ESENłĂ – Principala sursă a criminalităŃii se regăseşte în proprietatea privată asupra mijloacelor de producŃie, în existenŃa claselor sociale antagonice şi în lupta dintre acestea.

� Karl Marx, Friederic Engels şi V.I. Lenin – proprietatea capitalistă generează, continuu, inegalităŃi economico-sociale, exploatarea omului de către om, contradicŃii antagonice permanente, alienarea socială generalizată, toate aceste reprezentând surse principale generatoare de criminalitate, cea primară reprezentând-o tocmai inegalităŃile economice.

Însăşi formele de manifestare a criminalităŃii şi dinamica fenomenului depind de formele inegalităŃilor şi contradicŃilor sociale, ale organizării structurale a capitalismului

� Jan Taylor, Paul Walton şi Jock Young – Noua criminologie care priveşte cauzalitatea la intersecŃia conexiunilor între şapte categorii, în succesiunea lor: originile îndepărtate ale actului deviant, originile sale imediate, actul însuşi, originile imediate ale reacŃiei sociale, originile îndepărtate ale acestei reacŃii, rezultatul reacŃiei sociale asupra acŃiunii viitoare a delicventului, natura procesului devianŃei ca întreg.

Dacă patronii sunt legaŃi doar prin legea civilă, care reglează competiŃia dintre ei, forŃele muncitoare ale societăŃii industriale sunt controlate prin legea penală şi aplicarea ei.

� Teoria realităŃii sociale a crimei (Richard Quiney), descrisă în: (1) Definirea oficială a crimei: Crima ca o definire legală a conduitei

umane este creată de agenŃii clasei dominante într-o societate organizată politic;

(2) Formularea definiŃilor crimei: DefiniŃiile crimei sunt compuse din comportamentul ce intră în conflict cu interesele clasei dominante;

(3) Aplicarea definiŃilor crimei: DefiniŃiile crimei sunt aplicate de către clasa care are puterea să contureze (modeleze), impune şi administreze legea penală;

Page 48: Criminologie Stanca

48

(4) Cum tiparele comportamentale se dezvoltă în legătură cu definiŃiile crimei: oamenii se organizează în acŃiuni care au o probabilitate ridicată de a fi definite drept criminale;

(5) Construirea unei ideologii a crimei: O ideologie a crimei este construită şi difuzată de clasa dominantă pentru a-şi asigura întâietatea;

(6) Construirea realităŃii sociale a crimei: Realitatea socială a crimei este construită din formulările şi aplicările definiŃiilor crimei, dezvoltarea tiparelor comportamentale înrudite cu aceste definiŃii şi construirea unei ideologii a crimei

APLICAłII PRACTICE

1. La care din următoarele tipuri de adaptare socială încadrează R.K. Merton viciile şi crima ?

• ritualism..................................................................................... 1 • evaziune .................................................................................... 2 • inovaŃia ...................................................................................... 3 • rebeliunea .................................................................................. 4

ExplicaŃi, de ce ?! 2. RedaŃi condiŃiile în care frustrarea poate duce la agresivitate ! 3. ExplicaŃi conŃinutul „angajamentului” şi al „credinŃei”, vehiculate în

contextul „legăturii sociale”, şi relaŃionarea lor cu criminalitatea ! 4. ReŃineŃi şi descrieŃi etapele deviaŃiei secundare rezultată din procesul de

stigmatizare şi etichetare ! 5. RedactaŃi un referat privind propriile opinii asupra teoriilor explicative de

inspiraŃie marxistă !

Page 49: Criminologie Stanca

49

4. NOILE ORIZONTURI EXPLICATIV – CRIMINOLOGICE

EVOLUTIVĂ � diferiŃi factori criminogeni

acŃionează în manieră particulară fiecare, în funcŃie de diferitele etape ale vieŃii;

� tipuri de cercetare criminologică: o longitudinală, acelaşi individ

şi comportamentul său sunt urmăriŃi în evoluŃia lor în timp, cum un comportament anterior amprentează comportamentele ulterioare;

o transversală – compararea unor persoane şi / sau grupuri între ele, considerându-se că vârsta, ca atare, nu determină variaŃii criminogene, înclinaŃia spre criminalitate fiind relativ stabilă de la 4 – 5 ani în sus.

INTEGRATIVĂ � consideră fie că o parte din

teoriile explicative, anterior prezentate, sunt totalmente false, fie că o altă parte se ocupă de aspecte diferite ale aceluiaşi fenomen, sau ar trebui reunite într-o teorie unitară.

TENDINłE

Page 50: Criminologie Stanca

50

TENDINłA EVOLUTIVĂ ∆ Teoria evolutivă (Robert Sampson şi John Loub)

ESENłĂ – Există variaŃii cantitative şi calitative în diferite faze ale aceluiaşi individ, care amprentează evoluŃia sa spre criminalitate. Factorii criminogeni, în interacŃiunea şi intercondiŃionarea lor: � extravaganŃa şi

disciplina aspră a părinŃilor

� lipsa de supraveghere a mamei;

� respingerea parentală a copilului;

� lipsa ataşamentului faŃă de copil, care este respins emoŃional;

� caracteristici structurale aparte ale familiei: o aglomerarea

gospodăriei; o instabilitatea

reşedinŃei; o criminalitatea

parentală; o dezbinarea

familială; o mărimea; o statutul noilor

veniŃi; o ocupaŃia mamei.

+ � ataşamentul şi

performanŃele şcolare scăzute

Comportamentul infracŃional de la această vârstă ancorat, în comportamentul antisocial din copilărie care le-a redus oportunităŃile pentru schimbări pozitive în viaŃă şi probabilitatea legăturilor sociale pozitive.

Depinde de carenŃele şi disfuncŃionalităŃile legăturilor sociale, ale „CAPITALULUI SOCIAL”, în accepŃia de ataşament faŃă de soŃie, stabilitatea slujbei şi angajamentul, etc. Poate fi ampretat de delicvenŃa juvenilă, dar legăturile sociale pozitive pot preveni un astfel de comportament.

COMPORTAMENTUL ADOLESCENTIN

DELICVENT

DELICVENłA

JUVENILĂ

COMPORTAMENTUL INFRACłIONAL

ADULT

Page 51: Criminologie Stanca

∆ Teoria interactivă (Terreme Thornberry)

Premisă – combină valenŃele teoriilor: legăturii sociale, controlului social şi învăŃării sociale, în special conceptele aferente – ataşamentul faŃă de părinŃi; angajamentul faŃă de şcoală; încrederea în valorile convenŃionale; asociaŃiile cu anturajul delicvent; adoptarea valorilor delicvente; angajarea în comportamentul delicvent. Ipostaze combinative

� cu cât ataşamentul faŃă de părinŃi şi angajamentul faŃă de şcoală sunt mai scăzute, cu atât creşte riscul delicvenŃei şi invers;

� încrederea în valorile convenŃionale influenŃată, la rândul său, de ataşamentul faŃă de părinŃi şi angajamentul faŃă de şcoală – pe care el îl afectează – facilitează indirect comportamentul delicvent;

� comportamentul delicvent influenŃează negativ, în mod direct, ataşamentul faŃă de părinŃi şi angajamentul faŃă de şcoală şi, indirect, încrederea în valorile convenŃionale, prin intermedierea influenŃei sale asupra ataşamentului;

� asocierea anturajului poate afecta comportamentul, dar şi acesta din urmă poate influenŃa alegerea anturajului;

� în timp ce slăbirea legăturii cu societatea convenŃională poate fi cauza iniŃială a delicvenŃei, delicvenŃa va deveni, indirect, propria sa cauză datorită abilităŃii sale de-a slăbi în continuare legăturile persoanei cu familia, şcoala şi încrederea convenŃională;

� particularităŃi, pe vârste: 11 – 12 ani angajamentul faŃă de şcoală şi asocierea cu alŃi delicvenŃi primează; la adolescenŃa mijlocie (15 – 16 ani) ataşamentul faŃă de părinŃi joacă un rol mai redus, adolescentul fiind implicat, în mai mare măsură, în activităŃi exterioare casei; la adolescenŃa târzie prevalează angajamentul în activităŃi convenŃionale (angajarea în muncă, colegiu, serviciu militar) şi angajamentul familial (căsătoria şi proprii copii), care înlocuiesc ataşamentul faŃă de părinŃi şi angajamentul faŃă de şcoală.

APLICAłII PRACTICE

1. AserŃiunea, potrivit căreia diferiŃi factori criminogeni acŃionează în manieră particulară, în funcŃie de etapele vieŃii defineşte:

a. TendinŃa explicativ – criminologică integrativă ...................... 1 b. TendinŃa explicativ – criminologică evolutivă ........................ 2

2. Un tânăr de 14 ani, cunoscut cu tare biologice – hipoglicemie, hipersecreŃia glandelor sexuale în raport cu vârsta, cu labilitate emoŃională, cu deficit patologic a comis un furt. Ulterior, şi pe fondul măririi gradului de hipoglicemie, al abandonului şcolar şi carenŃelor majore educaŃional – familiale (părinŃi au devenit alcoolici şi au apelat la pedepse dure faŃă de

Page 52: Criminologie Stanca

52

copil) a comis, la 17 ani un furt prin escaladare şi, fiind surprins de victimă, i-a aplicat mai multe lovituri cu cuŃitul, punându-i viaŃa în pericol. SituaŃia descrisă se încadrează la:

a. cercetarea criminologică transversală ........................................... 1 b. cercetarea criminologică longitudinală ......................................... 2

3. În viziunea Teoriei evolutive, comportamentul delicvent este explicat prin prisma

a. disciplinei aspre a părinŃilor .......................................................... 1 b. respingerea parentală a copilului .................................................. 2 c. comportamentul antisocial din copilărie, care i-au redus

oportunităŃile pentru schimbări pozitive şi pentru legături sociale pozitive .......................................................................................... 3

4. Teoria interactivă explică determinismul criminalităŃii şi crimei prin prisma:

a. corelaŃiei factorilor bio-psiho-sociali ............................................. 1 b. corelaŃiei ataşamentului faŃă de părinŃi, angajamentului faŃă de

şcoală, încrederii în valorile convenŃionale, etc. ............................ 2 TENDINłA INTEGRATIVĂ

∆ Teoria conflictuală unificată ESENłA – Cauzele criminalităŃi se regăsesc în efectele interacŃiunii şi interacondiŃionării dintre:

� valorile şi interesele din societăŃile complexe; � modelele de acŃiune individuală; � adoptarea legilor penale; � aplicarea legilor penale; � distribuirea oficială a criminalităŃii,

amprentate de CONFLICT

MECANISMUL EXPLICATIV

� Valorile şi interesele din societăŃile complexe � valorile unei persoane (credinŃele despre ce este bine, drept şi

just sau cel puŃin scuzabil) şi interesele sale (ceea ce o recompensează şi de care beneficiază) sunt determinate de condiŃiile în care se trăieşte;

� societăŃile complexe, cu un înalt grad de diferenŃiere, sunt formate din oameni care trăiesc în condiŃii foarte diferite;

� cu cât societatea este mai complexă, cu atât mai mulŃi oameni din ea au valori şi interese diferite, chiar conflictuale.

� Modelele (tiparele) de acŃiune individuală � oamenii tind să acŃioneze într-o manieră profitabilă lor şi în

concordanŃă cu interesele şi valorile lor; ei tind să acŃioneze

Page 53: Criminologie Stanca

53

în felul în care consideră că este bine, corect sau cel puŃin scuzabil;

� când valorile şi interesele sunt contradictorii, oamenii tind să-şi modifice (ajusteze) valorile pentru a fi conforme intereselor proprii, cu timpul tind să creadă că acŃiunile care sunt în beneficiul lor sunt cu adevărat bune, corecte şi juste sau cel puŃin scuzabile;

� deoarece condiŃiile de viaŃă ale unei persoane (deci şi valorile şi interesele sale) tind să devină relativ stabile în timp, oamenii tind să-şi dezvolte modelele de acŃiune relativ stabile, care sunt în beneficiul lor şi pe care le consideră bune, corecte şi juste sau cel puŃin scuzabile

� Adoptarea legilor penale (legiferarea) � legiferarea este o parte a procesului conflictual, un

compromis în care grupurile organizate încearcă să-şi promoveze şi să-şi apere valorile şi interesele proprii (vezi incriminarea faptelor care afectează dreptul de autor);

� legile penale reprezintă, de obicei, o combinaŃie da valori şi interese ale mai multor grupuri, decât interesele şi valorile unui singur grup; totuşi, cu cât puterea politică şi economică ale unui grup sunt mai mari, cu atât mai mult legea penală tinde să reprezinte valorile şi interesele acelui grup (A se vedea dezincriminarea homosexualităŃii, cu toată opoziŃia Bisericii Ortodoxe Române);

� în general, cu cât puterea politică şi economică este mai mare, cu atât mai puŃin probabil grupul respectiv va acŃiona în sensul încălcării legii penale, şi invers.

� Aplicarea legilor penale: � în general, cu cât o persoană are mai multă putere politică şi

economică, cu atât este mai capabilă să obŃină intervenŃia instituŃiilor de aplicare a legii, atunci când este înşelată de către cineva;

� cu cât o persoană are o putere politică şi economică mai mare, cu atât este mai dificil pentru instituŃiile de aplicare a legii să acuze acea persoană, atunci când ea înşeală pe cineva;

� instituŃiile de aplicare a legii tind să acuze persoanele cu mai puŃină putere economică şi politică, decât pe cele cu mai multă astfel de putere.

Cu cât este mai mare diferenŃa de putere dintre victimă şi infractor, cu atât mai probabil infractorul va fi acuzat, dacă el are mai puŃină putere decât victima şi cu atât mai probabil el va fi mai puŃin acuzat, dacă este mai puternic, economic şi politic, în raport cu victima.

� Distribuirea oficială a ratei criminalităŃii

Page 54: Criminologie Stanca

54

Din cauza proceselor de legiferare şi de aplicare a legii în maniera de mai sus, rata oficială a criminalităŃii, indivizilor şi grupurilor tinde să fie invers proporŃională cu puterea lor economică şi politică, independent de oricare alŃi factori care ar putea-o influenŃa.

∆ Teoria integrativă (Delbert S. Elliot, Suzane S. Ageton şi Rachelle J. Cantor), combină teoriile stresului, controlului social, şi învăŃării sociale, legăturii sociale, etc. � delicvenŃa este mai ridicată când o persoană este supusă unui stres

ridicat şi unui control slab, în condiŃiile în care stresul este una din sursele controlului social slab şi slăbeşte legăturile convenŃionale ale unei persoane; alte surse ale controlului social redus sunt socializarea deficitară, dezorganizarea socială; aceasta din urmă determinând creşterea stresului

∆ Teoria reintegrării prin blamare (ruşinare), (John Braitwaite), combină teoria interacŃionalismului social, a etichetării şi stigmatizării, teoria învăŃării sociale, teoria oportunităŃii, teoria controlului social, teoria asociaŃiei diferenŃiale şi teoria subculturilor delicvente.

PREMISA – Blamarea (ruşinarea), ca totalitate a proceselor sociale de exprimare a dezaprobării, care au intenŃia şi efectul de a induce persoanei blamate şi / sau condamnate remuşcări pentru faptele sale. CAUZA CRIMINALITĂłII – eşecul proceselor blamării (ruşinării)

MECANISM EXPLICATIV: • stigmatizarea, atunci când blamarea conduce la sentimentul de deviant în

cel blamat; • reintegrarea, cei care au blamat asigură, în continuare, menŃinerea

legăturilor cu cel blamat şi îl susŃin în remodelarea comportamentală, permiŃându-i reintegrarea în grup. Altminteri, continuarea stigmatizării, fără a-i permite reintegrarea, face probabil ca cel ruşinat să participe la o subcultură delicventă şi, de aici, să comită noi infracŃiuni;

Stres

Socializare inadecvată

Dezorganizarea socială

Legături convenŃionale

slabe

Comportamentul

delicvent

Legături delicvente puternice

Page 55: Criminologie Stanca

55

• creşterea continuă a urbanizării şi mobilităŃii populaŃiei micşorează şansele „comunitarismului” (interdependenŃei indivizilor din comunitatea şi cultura dată); interdependenŃa de referinŃă cu cât este mai mare (ca la sate şi comune n.ns.), cu atât se asociază mai mult cu reintegrarea; lipsa comunitarismului conduce la stigmatizare care, la rândul său, are ca efect blocarea oportunităŃilor pentru cel în cauză, formarea subculturilor, apariŃia oportunităŃilor ilegitime şi, de aici, creşterea criminalităŃii.

∆ Teoria echilibrului controlului (Carles R. Tittle)

ESENłĂ – Cauza criminalităŃii derivă din dezechilibru între controlul la care o persoană este supusă din partea societăŃii şi controlul pe care acea persoană îl exercită asupra altora şi în acea societate, iar crima intervine atunci când se încearcă reechilibrarea acestui control dezechilibrat.

• Probabilitatea devianŃei este în raport direct proporŃional cu gradul dezechilibrului controlului, această proporŃie reprezentând şi principala bază a motivaŃiei care conduce la delicvenŃă.

• MotivaŃia astfel concepută, precum şi predispoziŃia spre motivaŃie (predispoziŃie dată de dorinŃa de autonomie a individului, pe deoparte, şi de proporŃia de control la care este supusă şi pe care el îl exercită), ca principali factori criminogeni se asociază cu:

� provocările – apariŃia unor schimbări care invită la actul delicvent (insulte, etc.)

� constrângerea, rezultată din probabilitatea scăzută a exercitării efective a controlului potenŃial propriu;

� oportunitatea, circumstanŃele în care este posibilă trecerea la act (violul nu este posibil, dacă lipseşte victima potenŃială)

VARIAłII ALE COMPORTAMENTULUI DEVIANT, CORELAT TIPULUI DE CONTROL

cei cu autonomie ridicată, înclinaŃi să controleze decât să fie controlaŃi, se pot angaja în:

� exploatare, la dezechilibrul minim al controlului; � jefuire, la dezechilibrul mediu al controlului; � decadenŃă, la dezechilibrul maxim al controlului;

cei cu autonomie scăzută, preferând să fie controlaŃi: � prădare, la dezechilibrul marginal al controlului; � sfidare, la dezechilibrul moderat al controlului; � supunere, la dezechilibrul extrem al controlului;

indivizii cu deficienŃe minime de control au, de regulă, reŃineri în a comite acte deviante, însă dacă le fac, atunci sunt dintre cele mai grave;

indivizii cu deficienŃe pronunŃate de control sunt mai puŃin capabili să realizeze că un comportament deviant al lor ar putea scăpa controlul

Page 56: Criminologie Stanca

56

celorlalŃi şi, în consecinŃă, se vor orienta spre devianŃe mai puŃin grave, de tipul supunerii ori sfidării;

indivizii cu un surplus de control (controlează mai mult decât sunt ei controlaŃi) vor comite acte deviante de o gravitate direct proporŃională cu mărimea proporŃie controlului la care sunt supuşi; dacă surplusul de control asupra lor este mai redus, vor comite acte mai puŃin grave, exploatări şi nu jefuiri ori decadenŃe.

∆ Paradigma ecologică evolutivă (Brian Vila), integrează şi valorifică

valenŃele teoriilor: ecologică, integrativă, evolutivă, prin luarea în considerare, concomitentă, a factorilor criminogeni de resort, de la nivelurile individual, microsocial şi macrosocial.

MECANISMUL DETERMINATIV ŞI EXPLICATIV, axat pe interacŃiunea şi intercondiŃionarea factorilor biologici, socio-cultural şi evolutivi:

factorii macrosociali, de tipul dezorganizării sociale, influenŃează poziŃia individului în societate, făcând-o dinamică;

factorii ecologici se pot şi ei schimba în cursul evoluŃiei persoanei, oferind ocazii diferite, în raport cu posibilităŃile mediului social;

factorii macro şi microsociali pot să interacŃioneze, cu reverberaŃii asupra: � stilului parental; � eterogenităŃii socio-culturale, care afectează oportunităŃile

infracŃionale; factorii microsociali şi cei ecologici pot interacŃiona în cazul schimbării

mediului de către indivizi. � Orice infracŃiune presupune o căutare de resurse:

• infracŃiunile expropiative, gen furt şi fraudă, vizează dobândirea resurselor materiale;

• infracŃiunile expresive (sexuale, consum de droguri) au ca scop dobândirea resurselor (plăcerilor) hedoniste;

• infracŃiunile economice, au ca scop dobândirea de noi resurse financiare;

• infracŃiunile politice – scop: dobândire resurse politice; factorii biologici, socio-culturali şi evolutivi determină motivaŃia spre

criminalitate care, la rândul său, este determinată de resursele disponibile şi cele dorite de persoană;

individul astfel motivat comite infracŃiunea doar dacă are o oportunitate.

Page 57: Criminologie Stanca

57

MODULUL 6

ROLUL SPECIFIC AL UNOR MICROCOLECTIVITĂłI UMANE ÎN CRIMINOGENEZA ŞI PREVENIREA INFRACłIONALITĂłII

JUVENILE – Concluzii dintr-o cercetare aplicativă –

OBIECTIVE DE ÎNVĂłAT:

� Familia şi delicvenŃa juvenilă: o tipul de structurare; o mărimea familiei; o dotarea financiară şi materială; o statutul socio-profesional parental; o instrucŃia şcolară parentală; o alcoolismul părinŃilor; o antecedenŃa penală familială; o climatul psihologic şi psihosocial.

� Şcoala, microgrupul şcolar şi rolul lor în criminogeneza şi prevenirea delicvenŃei vârstei tinere.

� Microgrupul juvenil cu orientarea valorică şi normativă negativă APLICAłIE PRELIMINARĂ ÎncercaŃi să vă imaginaŃi şi să redaŃi explicaŃia delicvenŃei juvenile prin prisma elementelor de mai sus ! 1. FAMILIA ŞI DELICVENłA JUVENILĂ

� Premise generale o locul şi rolul primordial al familiei în evoluŃia personalităŃii vârstei

tinere: � mediu social în care au loc, aproape în exclusivitate,

contactele minorului în perioadele celor mai mari dependenŃe; � natura intimă a raporturilor sociale; � primele transmiteri culturale; � dezvoltă sentimentul de securitate socială; � exercitarea primei funcŃii cultural-educative;

o mutaŃiile considerabile în dezvoltarea istorică a familiei: � interdependenŃa tot mai mare cu mediile sociale lărgite; � scăderea familiilor în care coabitează mai multe generaŃii; � fenomenul „copilul cu cheia de gât” � creşterea nivelului de instrucŃie şi ocupare profesională

Page 58: Criminologie Stanca

58

1.1. Tipul de structurare familială şi delicvenŃa juvenilă ∆ IPOSTAZE

� destructurarea, în sine, are efect criminogen direct; � incidenŃa indirect criminogenă a destructurii, prin intermediul atmosferei

morale şi poziŃiei pedagogice a părinŃilor; � existenŃa unui număr mai mare de infractori minori printre cei proveniŃi

din familii dezorganizate; � destructurarea prin divorŃ, deces sau separarea în fapt; � destructurarea ar avea o influenŃă criminogenă mai mare la fete

(Sutherland şi Cressey); � concubinajul.

∆ MODELE EXPLICATIVE

� la familiile incomplete acŃiunea conjugat-conştientă şi funcŃia cultural-educativă nu se exercită plenar, obiectând echilibrul psihic al copilului;

� afectarea procesului de socializare; � „dacă pasărea bătrână moare, se răcesc ouăle”; � copiii naturali suferă în urma etichetării şi stigmatizării, cu afectarea

evoluŃiei personalităŃii; � concubinajul, corelat cu lipsa de autoritate; � familiile refăcute, prin intrarea unui al treilea nedorit de copil şi care nu

doreşte copilul, afectează climatul psihosocial; � în cazul căminelor distruse sesizarea instanŃelor de judecată despre

comiterea unor fapte penale de către minorii lor este mult mai mare, cele organizate sunt mai mult predispuse să-şi reia responsabilităŃile şi răspunderile recuperării pagubelor şi reeducării copiilor.

1.2. Mărimea familiei � talia ridicată afectează, negativ, potenŃele procesului de socializare şi, de aici,

facilitează delicvenŃa. Autoritatea parentală nu se mai poate realiza plenar (G. Ştefani, G. Levasseur şi R. Jambu – Merlin)

� familia cu un singur copil poate cultiva delicvenŃa: o copilul unic este conştient şi realizează doar o justiŃie centrată pe el, spre

care se îndreaptă, exclusiv, fericirea, bucuria, oferirea de cadouri, din utilizarea resurselor familiei;

o copilului descris mai sus nu i se va cultiva şi nici nu va interioriza, de la vârstă precoce, necesitatea recunoaşterii locului şi drepturilor celorlalŃi;

o acest va deveni închipuit, egoist, predispus la infracŃiuni, pentru a obŃine ceea ce el consideră că merită.

Page 59: Criminologie Stanca

59

1.3. Dotarea materială şi financiară a familiilor şi alte elemente ale exercitării funcŃiei economice din mediul familial

� divergenŃa dintre posibilităŃile materiale ale subiectului, oferite de familie, şi nevoia de a avea ceea ce au alŃii – principala cauză a delicvenŃei juvenile (M.A. Alemaschin); � „sărăcia din familie este asociată cu delicvenŃa, dar sărăcia nu cauzează delicvenŃa” (A se încerca explicitarea tezei susŃinută de C. Ray Jeffery şi Ina A. Jeffery); � impactul criminogen posibil al „copiilor de bani gata”; � distribuirea inadecvată a resurselor financiare şi materiale prin utilizarea lor, permanentă, spre scopuri anomice social (alcool, etc.) şi implicaŃia lor criminogenă

1.4. Statusul socio-profesional şi parental statusul ridicat amprentează, de regulă, oportunităŃile şi potenŃialul de

socializare şi de exercitare a funcŃiilor economice şi cultural-educative, în sens pozitiv;

prevalenŃa infractorilor minori din familiile în care tatăl este muncitor necalificat, în special la 14 – 15 ani;

statusul socio-profesional amprentează posibilitatea exercitării controlului social: � redus asupra copiilor care fac naveta şcolarizării în alte localităŃi (Ńăranii); � procesul instructiv-educativ în corelare cu exigenŃele şcolare, de unde

performanŃa scăzută, cu toate urmările sale; � notele scăzute la purtare mai multe la cei proveniŃi din familii cu statut

socio-profesional scăzut: reacŃie de respingere, chiar inconştientă, a celor care au mai mult

(inclusiv profesori); mai puŃine presiuni asupra profesorilor privind atitudinea lor faŃă de

copiii în speŃă; impresia (percepŃia profesorilor) „Şi ce o să ne facă”, comparativ cu

poziŃia faŃă de eventualii părinŃi cu status „sus-puşi”; centrarea, în mai mare măsură, a persoanelor cu status socio-profesional

scăzut, spre un sistem de recompensă – pedeapsă inadecvat, în special spre pedepse exuive faŃă de copii, cu întregul cortegiu de reacŃii de opoziŃie, transferate şi în comportamentele cu semenii;

conflictele inter şi intra status – roluri 1.5. Nivelul redus de instrucŃie şcolară parentală

• capacităŃi reduse de sprijin al copiilor; • interesul scăzut faŃă de comportamentul şi performanŃele şcolare ale

copilului;

Page 60: Criminologie Stanca

60

• nivelul şcolar ridicat poate afecta, indirect, criminalitatea juvenilă, prin intermediul lipsei timpului de educaŃie al copilului

1.6. Alcoolismul părinŃilor

• incidenŃa directă asupra: alcoolismului tânărului → criminalitate; • frecvenŃa certurilor familiale → devianŃa şi delicvenŃa copilului; • alcoolismul amprentează negativ sistemul pedeapsă-recompensă, predilect

pedepsele violente → delincvenŃă 1.7. AntecedenŃa penală familială – factor criminogen

� A se vedea metoda asociaŃiei statistice între infracŃiunile părinŃilor şi cele ale delicvenŃilor (Teoriile de inspiraŃie biologică);

� cultivarea modelelor delicvente, din perspectiva teoriei asociaŃiei diferenŃiale;

� incidenŃa criminalităŃii celorlalte rude. 1.8. Climatul psihologic şi psihosocial familial deficitar

• familia „cochilie goală” (William J. Goode), în care părinŃii, deşi trăiesc împreună se privesc unul pe altul ca nişte „străini”: certuri deschise, violenŃe, de cele mai multe ori, cu o atmosferă încărcată, fără glume şi râsete, care distanŃează copilul şi-l împinge spre grupurile marginale, deviante;

• climatul violent, persistent; • pevalenŃa pedepselor violente asupra copiilor; • contradicŃia dintre modelul de viaŃă familial, carenŃial, şi cel cultivat de

instituŃiile extrafamiliale; • familii care cer de la copii nu ceea ce ei ar putea să dea, ci ceea ce aceste

familii pretind de la copii, situaŃie urmată de marginalizare şi alunecare spre alte grupuri;

• ostilitatea, indiferenŃa şi hiperprotecŃia, cu impactul lor criminogen specific;

• sens inadecvat de securitate şi protecŃie; • absenŃa supravegherii unite, ori contradictorialităŃi frecvente (consecvenŃă

opozantă la părinŃi) APLICAłII PRACTICE

1. PunctualizaŃi principalii factori familiali cu risc criminogen pentru vârsta tânără.

2. DescrieŃi un eventual moment dificil din familia dumneavoastră sau dintr-o familie cunoscută care a alimentat comportamente deviante (Numai în măsura în care veŃi aprecia că nu afectează dreptul dumneavoastră la viaŃa intimă şi privată!)!

Page 61: Criminologie Stanca

61

3. În ce măsură consideraŃi că un status socio-profesional scăzut poate alimenta delicvenŃa vârstei tinere ?

a. foarte mică .............................................................................. 1 b. mică ........................................................................................ 2 c. potrivită ................................................................................... 3 d. mare ......................................................................................... 4 e. foarte mare ............................................................................... 5

4. ExplicaŃi-vă, argumentat, în scris, opŃiunea de la întrebarea următoare anterioară.

5. RedactaŃi un succint referat asupra propriilor opinii privind relaŃionarea dotarea financiar-materială, familială şi criminalitatea !

2. ŞCOALA, MICROGRUPUL ŞCOLAR ŞI ROLUL LOR ÎN CRIMINOGENEZA ŞI PREVENIREA DELICVENłEI JUVENILE

∆ Ipostaze generale privind locul şi rolul şcolii: o prima instituŃie cu autoritate entrofamilială asupra copilului; o colectivul de elevi → societatea în miniatură în care elevul învaŃă

cerinŃele regulamentului şcolar şi cerinŃele normelor sociale generale.

∆ CarenŃe şi disfuncŃionalităŃi din mediul şcolar cu impact criminogen:

• facilitarea eşecului şcolar → criminalitate; • retard al nivelului şcolar în raport cu vârsta; • repetenŃia şi corigenŃa; • abandonul şcolar; • fuga de la şcoală; • insuficienta adecvare a stilului şi metodelor educaŃionale la

particularităŃile nivelului inteligenŃei şcolarilor; • capacităŃile reduse psihopedagogice pentru răspunsuri

pertinente tulburărilor de comportament specifice vârstei tinere şi unora dintre şcolari;

• deficit în relaŃionarea şcoală – familie; • accent redus pe îmbinarea principiului instrucŃiei cu educaŃia; • impactul negativ criminogen al unor grupuri întregi şcolare

(clase de elevi) cu performanŃe scăzute la învăŃătură; • criza generală a şcolii româneşti, specifică perioadei de

tranziŃie.

Page 62: Criminologie Stanca

62

3. MICROGRUPUL JUVENIL CU ORIENTARE VALORICĂ ŞI NORMATIVĂ NEGATIVĂ

- Importul criminogen specific, din perspectiva teoriei asociaŃiei diferenŃiale;

- Locul şi rolul determinativ criminogen al grupului juvenil cu manifestări predelicvente:

o fuga de acasă şi de la şcoală şi raliere în grupuri deviante; o consum de alcool; o consum de droguri; o fumatul; o jocuri de noroc.

- Grupurile mici delicvente: o subcultura delicventă şi transmiterea ei noilor recruŃi; o activităŃi delicvente, concomitent cu activităŃi utile social ⇒

îngreunează depistarea şi direcŃionarea activităŃilor preventive în cea mai mare măsură;

o exclusiv cu activităŃile infracŃionale şi „distractive” o tipuri, după criteriul duratei lor:

� durată mică, activităŃile predelicvente aproape lipsesc; � durată medie; � durată mare – simptomatice pentru carenŃele controlului social,

în sensul cunoaşterii şi intervenŃiei preventive oportune; o locul petrecerii timpului împreună şi relaŃionarea lui cu tipul de

infracŃiuni: � la domiciliile unora → omorurile (24 %) � discoteci → violuri (48 %) � bufete, baruri, restaurante → tâlhăriile (49,2 %) � mediul stradal ⇒ tâlhăriile (51,5 %) � domicilii ⇒ furturi (24 %)

� Tipologia grupurilor mici delicvente, după criteriul gradului de organizare: o Foarte bine organizate, caracterizate prin:

� conducător informal recunoscut; � prestabilirea sarcinilor infracŃionale; � modalităŃi distinctive de recunoaştere reciprocă (sau fără); � durată mare de funcŃionare; � frecvenŃa şi durata întâlnirilor ridicate. TOTAL = 13 %

o Cu organizare medie (9 %) � indicatorii primei categorii, mai puŃin prestabilirea sarcinilor

infracŃionale concrete pe membri. o Cu organizare slabă, toate celelalte (78 %)

� ParticularităŃi ale grupurilor juvenile delicvente.

Page 63: Criminologie Stanca

63

∆ 28 % cu lider informal recunoscut (şeful bandei); ∆ 30 % - pe repartizare cu sarcini concrete pe membri, pentru

comiterea infracŃiunilor, cele mai frecvente fiind: � asigurarea pazei (36 %) � acostarea şi / sau lovirea victimei (28 %) � deposedarea victimei de bunurile avute (20 %) � iniŃierea şi organizarea acŃiunilor delicvente (12 %) � păstrarea şi / sau valorificarea bunurilor provenite din

infracŃiuni (3 %) ∆ 25 % modalităŃi distinctive de recunoaştere între membri, îndeosebi

la cele care au comis furturi (38,8 %), violuri (29,5 %) şi tâlhărie (24,3 %). RelaŃionarea lor cu:

- existenŃa conducătorului recunoscut (56,6 %) - absenŃa conducătorului recunoscut (doar 19,5 %)

∆ frecvenŃa şi durata întâlnirilor în grup şi relaŃionarea lor: • 60,2 %, aproape zilnic, cu o durată de una sau mai multe zile

(44,4 %); • 21,8 % săptămânal, cu reducerea duratei a unei sau mai

multor zile la 23,5 %; • lunar, cu durata de una sau mai multe zile şi mai redusă (19,6

%) ∆ RelaŃionarea timpului petrecut în grup cu existenŃa / inexistenŃa

grupului cu conducător recunoscut: • 52,7 %, una sau mai multe zile, la grupurile cu conducător

recunoscut; • numai 29,8 %, la cei fără conducător recunoscut.

∆ Cu cât durata timpului petrecut împreună este mai mare, cu atât nivelul devianŃei şi delicvenŃei creşte:

� până la 2 ore – doar 25 % cu activităŃi preinfracŃionale şi infracŃionale;

� 3 – 4 ore – 48,8 % cu activităŃi preinfracŃionale şi infracŃionale;

� una sau mai multe zile – 54,9 % cu activităŃi preinfracŃionale şi infracŃionale;

∆ Concluzii asupra a 225 bande din Vărşania: • 24 % - ierarhie de vârstă şi conducere specifică; • 24 % - organizare rudimentară; • 52 % absenŃa organizării.

∆ ModalităŃile luării deciziilor în grupurile delicvente: - 8 % conducătorul; - 14 %, subgrupul restrâns;

Page 64: Criminologie Stanca

64

- 78 %, toŃi, împreună, simptomatic pentru „confortul” psihic, comparativ cu grupul familial şi şcolar.

∆ Tipuri de presiuni pentru conformarea la normele grupului: • 48%, blocarea comunicării cu nonconformistul ; • 31% , alungarea , neacceptarea ori părăsirea; • 21%, bătaia.

∆ ParticularităŃi privind antecedenŃa penală la unii membri din grup: � 51,1%, pe ansamblul grupurilor, da; � 74,3%, la grupurile ce au comis furturi; � 55 %, la grupurile ce au comis omoruri; � 51,6 % la grupurile ce au comis tâlhării; � 40,4 % la grupurile ce au comis violuri.

∆ RelaŃionarea vârstei autorilor cu prezenŃa membrilor cu antecedente penale:

� 14 ani – 73,3 % aveau alŃi membri cu antecedente; � 15 ani – 60 % aveau alŃi membri cu antecedente; � 16 ani 50 % aveau alŃi membri cu antecedente; � 17 ani – 42,2 % aveau alŃi membri cu antecedente;

CONCLUZIE : predilecŃia persoanelor cu antecedente penale de a se ralia şi a folosi persoane de o vârstă cât mai fragedă în activitatea lor infracŃională.

∆ Structura grupurilor, după criteriul minori – majori şi diferenŃei de vârstă între autorul investigat şi ceilalŃi membri ai grupului, cu implicaŃii criminogene specifice.

CONCLUZIE:

- cu cât sunt mai mulŃi membri din grup cu o vârstă mai mare decât autorul, cu atât creşte riscul comiterii de violuri (18 % aveau un membru mai tânăr decât intervievaŃi; 36 %, 2-3 membri mai în vârstă decât intervievatul; 56 % peste 3 membri mai vârstnici decât intervievatul) - la tâlharii raportul este invers; cu cât sunt mai mulŃi mai în vârstă, cu atât scade riscul acestor fapte.

APLICAłII PRACTICE

1. Care sunt principalii factori criminogeni pendinte de şcoală şi microgrupul şcolar?

2. IndicaŃi cei mai semnificativi factori potenŃatori ai criminalităŃii din structura şi funcŃionalitatea grupurilor delicvente, cu argumentarea mecanismului lor determinativ specific.

Page 65: Criminologie Stanca

65

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ - Bătrânul, Emilia, Familia şi unele probleme ale integrării tineretului în condiŃiile industrializării şi urbanizării, în Analele UniversităŃii Bucureşti, Sociologie – anul XXII – 1973, p. 159-177. - Good, William, J, Family disorganization, în: Robert K. Merton and Robert Nisbet (Edited by) Contemporary Social problems (Third Edition), Narcourt Grace Yovanovich Inc. 1971, p. 510-515 - Jeffery, C Ray, Jeffery, Ina A, Prevention Through The Family, în : Delicquency Prevention (Edited by William E Amos, Charles F. Wolford)), Prentice Hall, Inc, Enlewood Cliffs, New Jersey, 1967, p. 75-82 - Riege, Mary Gray, Parental affection and juvenile delicquency, în : The Cristish Journal of Criminology, volume 12, nr. 1, January, 1972 - Dr. Justin Stanca, Criminologie, Editura, „Concordia”, Arad, -2003, p. 276-319. - Sutherland, Edwin and Cressy, Donald R., Principles of Criminology, Ed. VII – VIII, Vol. I, Ed. J. B. Lippincott S.A. Philadelphia, New York, 1960, cap. Tipurile de familii şi de relaŃii familiale.

Page 66: Criminologie Stanca

66

MODULUL 7

PREVENIREA CRIMINALITĂłII – ABORDARE GLOBALĂ –

OBIECTIVE DE ÎNVĂłAT

• Prevenirea şi combaterea criminalităŃii – delimitări conceptuale şi interferenŃe;

• Tipologia criminalităŃii după criteriile o legalist:

� prevenirea generală; � prevenirea specială, şi relaŃionarea lor.

o corelarea modificărilor definiŃiei legaliste cu fazele măsurilor preventive:

� prevenirea predelictuală; � prevenirea pst-delictuală.

o criteriul direcŃilor principale: � prevenŃia socială; � prevenŃia situaŃională – tipologia măsurilor specifice;

o criteriul nivelurilor de realizare: � prevenirea primară; � prevenirea secundară; � prevenirea terŃiară.

Tipuri de servicii preventive: � serviciul de ordine � serviciul de menŃinere a ordinii; � serviciul de restabilire a ordinii.

Tipuri de poliŃii: • preventivă; • sociopreventivă, cu elementele sale structurale:

� patrula pedestră; � patrula în echipe; � posturi de cartier; � ofiŃer de prevenire.

o criteriul finalităŃii strategiilor: � prevenirea fondată pe strategii indirecte; � prevenirea fondată pe strategii directe; � prevenirea fondată pe strategii specifice.

• unele standarde şi mecanisme de prevenire: o cadrul general de prevenire, în viziunea Recomandării Nr. R(87)19

a Consiliului Europei;

Page 67: Criminologie Stanca

67

o organizarea prevenirii din perspectiva participării publicului la politica în domeniul criminalităŃii – Recomandarea R(87)21 a Consiliului Europei;

o medierea, aplanarea şi soluŃionarea conflictelor, ca mecanism preventiv important;

o privarea delicvenŃilor de produsele infracŃiunilor – metodă modernă şi eficace de luptă contra criminalităŃii grave, introdusă de ConvenŃia europeană relativă la spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor, infracŃiunilor;

o supravegherea comunicaŃiilor – ConvenŃia europeană de întrajutorare penală reciprocă şi Recomandarea R(85)10 a Consiliului Europei;

o supravegherea persoanelor condamnate sau liberate condiŃionat. APLICAłII PRELIMINARE

1. În ce termeni vedeŃi deosebirea între prevenirea şi, respectiv, combaterea criminalităŃii, dacă ea există ? PronunŃaŃi-vă în scris !

2. În baza cunoştinŃelor dobândite la disciplina Drept penal, redaŃi diferenŃa specifică între prevenirea generală şi prevenirea specială !

3. Care din noŃiunile de mai jos ar trebui, în opinia dumneavoastră, utilizate frecvent ?

a. Combaterea criminalităŃii ............................................................ 1 b. Reprimarea criminalităŃii ............................................................ 2

4. ArgumentaŃi, în scris, opŃiunea aleasă la întrebarea anterioară ! 1. PREVENIREA ŞI COMBATEREA CRIMINALITĂłII – DELIMITĂRI CONCEPTUALE ŞI INTERFERENłE 1.1. Prevenirea criminalităŃii – accepŃii terminologice

o Lato sensu, înglobează, concomitent, atât prevenirea propriu-zisă cât şi combaterea criminalităŃii, în sensuri diferite de abordare:

� ansamblul demersurilor ce decurg din dreptul suveran statului de apărare a existenŃei sale legale şi materiale şi de solvgardare a ordinii publice, prin mijlocul măsurilor şi acŃiunilor preventive şi represive;

� ansamblul demersurilor şi măsurilor formulate şi adoptate în baza concluziilor desprinse din studiul cauzalităŃii fenomenului infracŃional, a căror implementare are menirea de a asigura stăpânirea criminalităŃii, reducerea, treptată, a numărului infracŃiunilor, infractorilor, victimelor şi al urmărilor unor asemenea fapte antisociale;

Page 68: Criminologie Stanca

68

� accepŃie sintetică: totalitatea măsurilor destinate preîntâmpinării comiterii de (noi) infracŃiuni.

o Stricto sensu – prevenirea criminalităŃii se referă, exclusiv, la măsurile şi acŃiunilor întreprinse înainte de comiterea de infracŃiuni pentru preîntâmpinarea apariŃiei şi manifestării lor.

1.2. Combaterea criminalităŃii – ansamblul măsurilor şi acŃiunilor întreprinse, post – factum, pentru descoperirea infracŃiunilor, identificarea, prinderea, corelarea subiecŃilor activi, în scopul preveniri activităŃilor lor ilicite şi tragerii la răspundere penală, pentru preîntâmpinarea de a comite noi fapte penale, sau de a-şi continua acŃiunile ori inacŃiunile ilicite deja întreprinse. Combatere sau reprimare a criminalităŃii ? 2. TIPOLOGIA CRIMINALITĂłII

� Criteriul clasic, legalist: o prevenirea generală – însăşi existenŃa legii penale, prin conŃinutul

său şi, îndeosebi, prin sancŃiunile preconizate, în caz de comitere a infracŃiunii reprezintă un factor inhibator asupra intenŃiei criminale şi trecerii la act.

o prevenirea specială, trecerea efectivă la aplicarea legii penale, în cazul încălcării sale faŃă de autorii activi, pentru preîntâmpinarea continuării activităŃii lor ilicite ori a comiterii de alte fapte penale.

� relaŃionarea prevenire generală – prevenire specială, din perspectiva interacŃiunii şi intercondiŃionării reciproce.

PROFILAXIA CRIMINALITĂłII în optica lui BENIGNO DI TULIO

• profilaxia generală: o profilaxia generală, directă, care se apleacă asupra legilor penale şi

ameninŃării cu pedeapsa; o profilaxia criminală, indirectă, bazată pe politica socială;

• profilaxia specială, vizând prevenirea unor tipuri distincte de criminalitate, prin demersuri specifice şi mecanisme asociate:

o Profilaxia delicvenŃei juvenile şi protecŃia morală a copilului (A se vedea, Legea privind drepturile copilului – Proiect – publicat în Adevărul, Ziar independent, nr. 3988, 23 aprilie 2003);

o PoliŃia pentru protecŃia şi supravegherea subiecŃilor şi claselor periculoase etc.

� Criteriul corelării modificării definiŃiei legaliste cu fazele implementării măsurilor preventive:

Premisa: extinderea definiŃiei infracŃiunii stipulată în cadrul penal, pentru a include „orice încălcare a normei de conduită”.

� prevenirea predelictuală, totalitatea măsurilor întreprinse pentru preîntâmpinarea comiterii delictelor, aplicate de către factorii direct

Page 69: Criminologie Stanca

69

implicaŃi ori interesaŃi de aceasta, în ideea acŃionării asupra tuturor elementelor de cauzalitate care conduc la delicvenŃă, pentru limitarea sau eliminarea incidenŃei lor, măsurile de ordin economico-social şi educativ fiind prioritare;

� prevenirea post-delictuală, ca ansamblu de măsuri aplicabile în raport cu persoanele care deja au comis delicte, dar şi vizând introducerea corecŃiilor de rigoare asupra tuturor aspectelor care au concurat la complexitatea cauzală a acestor delicte, potenŃând comiterea lor (Sublinierea tezei a doua a aserŃiunii deosebeşte prevenirea post-delictuală, de prevenirea specială, definită strict legalist).

� Criteriul direcŃiilor principale: � prevenŃia socială, acŃiunea asupra factorilor sociali implicaŃi în

criminogeneză, pentru orientarea şi influenŃarea lor în sensul dorit – limitarea impactului lor cauzativ sau condiŃionativ;

� prevenŃia situaŃională, ca ansamblul măsurilor care au ca scop reducerea ocaziilor care favorizează comiterea de infracŃiuni şi sporirea riscului delicvenŃilor de a fi descoperiŃi şi traşi la răspundere penală, de genul: • măsurilor de securitate; • măsurilor de influenŃare a costurilor şi beneficiilor

infractorilor. � Criteriul nivelurilor de realizare:

o prevenirea primară, ca orice formă de activitate legală, suceptibilă să reducă riscurile criminalităŃii, de timpul:

� educaŃie; � prevenire socială; � protecŃia mediului înconjurător; � supravegherea foştilor deŃinuŃi şi grija pentru reabilitarea lor; � măsuri şi acŃiuni pentru destinderea tensiunilor între grupuri

umane (majoritare – minoritare, etc.) � rolul important al dispoziŃiilor privind drepturile omului;

o prevenirea secundară, prin prezenŃa fizică în termen a dispozitivelor poliŃieneşti (şi nu numai), ca factor inhibator prin:

� servicii de ordine, destinate activităŃii de securitate, fără sarcina restabilirii ordinii publice (la cursă ciclistă);

� servicii de menŃinere a ordinii, cu activităŃi de asigurare a securităŃii, cu perspectiva, eventuală, a restabilirii ordinii, dacă va fi tulburată (la reuniuni publice);

� servicii de restabilire a ordinii publice grav tulburate (Detaşamentele de IntervenŃie Rapidă)

o prevenirea terŃiară, reperarea şi arestarea delicvenŃilor, transferarea lor în faŃa autorităŃilor judiciare competente şi pedepsirea acestora,

Page 70: Criminologie Stanca

70

supravegherea şi, în final, reabilitarea lor (Sublinierea diferenŃiază acest tip, de prevenirea specială, legalistă)

� Criteriul finalităŃilor avute în vedere: o prevenirea fondată pe strategii indirecte. Finalitate: identificarea,

structurarea şi implementarea posibilităŃilor societăŃii pentru implementarea calităŃii generale a vieŃii şi, astfel, restrângerea câmpului de acŃiune a criminalităŃii, prin măsuri în domeniile sau pentru:

� domeniul învăŃământului şi protecŃiei sociale; � activităŃi constructive de ocupare a timpului liber; � limitarea şomajului; � ridicarea standardului de viaŃă al comunităŃilor; � intervenŃii în timp de criză

o prevenirea fondată pe strategii directe. Finalitate, prin măsuri cu un pronunŃat caracter practic-aplicativ, vizând restrângerea posibilităŃilor de comitere a actelor infracŃionale, pe următoarele coordonate:

� reducerea potenŃialului de comitere a infracŃiunilor, prin: • strategii cu măsuri tehnice:

� iluminatul stradal; � promovarea conceptului de „spaŃiu de protecŃie”,

integrat în structura construcŃiilor, noi norme de securitate a construcŃiilor şi centrelor comerciale (A se vedea decizia de completare a măsurilor tehnice de înregistrare de la benzinăria din Bucureşti, jefuită de tânărul cu „pistolul” (brichetă, în fapt));

• protecŃia fizică împotriva infracŃiunilor: � încuietori cu siguranŃă la locuinŃe, sisteme

electronice de alarmă antifurt la autovehicule; � campanii dale departamentelor poliŃieneşti de

promovare a existenŃei şi eficacităŃii acestor sisteme;

• marcarea individuală a obiectelor de valoare; • îmbunătăŃirea relaŃiilor poliŃiei cu publicul

� Patrularea preventivă stradală şi zonală: • patrulări poliŃieneşti pe străzi; • supravegherea transportului public, prin echipe

poliŃieneşti specializate; • servicii speciale de voluntari neînarmaŃi.

� Echipamente tehnice audiovizuale în staŃii de cale ferată, intersecŃii sau pieŃe, aeroporturi, avioane, etc.

� AsociaŃii cetăŃeneşti pentru prevenire:

Page 71: Criminologie Stanca

71

• pentru sprijin reciproc; • „amicii poliŃiei”; • comitetele de prevenire şi de protecŃie a copiilor; • pază particulară; • structuri mixte cu poliŃişti.

� Servicii de consultanŃă antinfracŃională, asigurate de poliŃie: • expoziŃii, simpozioane, conferinŃe publice; • cursuri de autoapărare; • instructaje tehnice asupra sistemelor de securitate şi

prevenire; • exerciŃii demonstrative la sărbători, celebrări, cu

participarea publicului; • structuri specializate poliŃieneşti de relaŃii publice, cu

publicul şi cu comunitatea. � Campanii publicitare, cu implicarea mass-media:

• publicitate de cazuri; • broşuri şi publicaŃii periodice cu tematică de prevenire

şi reprimare a criminalităŃii; • prezentare de persoane cu rezultate preventive notabile; • competiŃii între zonele rezidenŃiale privind asigurarea

securităŃii şi siguranŃei publice; • Internetul poliŃiei.

o prevenirea fondată pe strategii specifice. Finalitate: abordări strategice, cu caracter de inovaŃie, pentru potenŃarea eficacităŃii acŃionale, pe tipuri delicvente, de criminalitate şi / sau pe ansamblu criminalităŃii, de genul:

� organizarea şi implementarea măsurilor de protecŃie juvenilă (A se vedea Legea protecŃiei copilului);

� crearea şi implementarea structurilor comune, antiinfracŃionale, pe plan naŃional şi local, cu rol de coordonare şi planificare;

� tematici preventive în învăŃământ, etc. APLICAłII PRACTICE

1. RedaŃi câte un exemplu, din realitate sau imaginar, prin care să asiguraŃi diferenŃa specifică între prevenirea specială şi prevenirea postdelictuală !

2. După criteriul direcŃiilor principale, activitatea de prevenire are în vedere: a. prevenirea primară .............................................................. 1 b. prevenirea secundară .......................................................... 2 c. prevenirea socială ............................................................... 3 d. prevenirea situaŃională ....................................................... 4

Page 72: Criminologie Stanca

72

3. Conceperea şi aplicarea de măsuri cu un pronunŃat caracter practic-aplicativ vizând restrângerea posibilităŃilor de comitere a actelor infracŃionale, aparŃin de:

a. prevenirea fondată pe strategii indirecte ............................... 1 b. prevenirea fondată pe strategii specifice ............................... 2 c. prevenirea fondată pe strategii directe .................................. 3

4. RedactaŃi un scurt referat privind măsurile luate sau preconizate de către dumneavoastră pentru autoprotecŃie împotriva criminalităŃii !

5. Ce organism special înfiinŃat pentru planificarea şi coordonarea prevenirii criminalităŃii există la nivelul judeŃului d-voastră şi unde este el localizat ?

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ - Strategii de prevenire a criminalităŃii, în BULETIN de informare şi

documentare, 2/1994, Ministerul de Interne, Centrul de informare şi documentare, p. 5-9.

- Florenz, Paul, Mainten de l’orde, articol apărut în Editura franceză E.S.I.N., apud Buletin de informare şi documentare nr. 1/1991, Ministerul de Interne, Statul Major, Oficiul de informare şi documenare, p. 38 şi următoarele.

- Gl. Div. (p.m.) Sandu, Ion Eugen, conf. univ. dr. Sandu, Florin, asist. univ. av. IoniŃă, Gheorghe – Iulian, Criminologie, Editura „SYLVI”, Bucureşti, 2001, p. 240 şi următoarele.

- Sczepanski, Jean, NoŃiuni elementare de sociologie, Editura ŞtiinŃifică, 1972, p. 178-181

- Dr. Stanca, Iustin, Criminologie, Editura „Concordia”, Arad – 2003, p. 320 - DI TULLILO, Benigno, Principes de Criminologie Clinique, Bibliotheque de

Psychiatrie, Presses Universitaires de France, 107, Boulevard Saint-Germain, Paris, traduit de l’italien par Giuseppe Crescensiv, p. 382-416

3. UNELE STANDARDE ŞI MECANISME DE PREVENIRE A CRIMINALITĂłII

o APLICAłII PRELIMINARE 1. PunctualizaŃi, în scris, principalele forme şi modalităŃi prin care, în opinia

dumneavoastră, publicul poate fi atras la elaborarea şi aplicarea politicilor privind prevenirea criminalităŃii !

2. În ce măsură consideraŃi că victimele sunt implicate în cauzalitatea criminalităŃii ?

a. FOARTE MARE ................................................................. 1 b. MARE .................................................................................. 2 c. POTRIVITĂ ......................................................................... 3 d. MICĂ ................................................................................... 4 e. FOARTE MICĂ ................................................................... 5

Page 73: Criminologie Stanca

73

3. Ce ar trebui întreprins, în opinia dumneavoastră, pentru protejarea victimelor infracŃiunilor ?

4. ÎncercaŃi să redaŃi diferenŃa specifică între medierea, aplanarea şi soluŃionarea conflictelor !

5. Ce înŃelegeŃi prin „produsele infracŃiunilor” ? 6. În ce măsură acceptaŃi, din considerente de prevenire şi combatere a

infracŃiunilor, interceptarea comunicaŃiilor telefonice şi / sau poştale ? a. Foarte mare ..................................................................... 1 b. Mare ................................................................................ 2 c. Potrivită ........................................................................... 3 d. Mică ................................................................................ 4 e. Foarte mică ...................................................................... 5

3.1 Cadrul general de prevenire, potrivit Recomandării Nr. R (187) 19 referitoare la organizarea prevenirii criminalităŃii, adoptată de Consiliul Europei.

⇨ Dezvoltarea de politici privind prevenirea socială şi acordarea unei atenŃii speciale prevenŃiei situaŃionale;

⇨ AcŃiunea la toate nivelurile posibile, precum şi stabilirea şi aplicarea măsurilor Ńinându-se cont de particularităŃile locale şi de necesitatea concentrării lor pe anumite tipuri de criminalitate (A se vedea corupŃia din România anului 2003);

⇨ Implicarea concursului larg al colectivităŃii şi coordonarea eforturilor poliŃiei şi ale altor agenŃii publice şi private, care pot fi facilitate prin crearea unor organisme specializate de prevenire a criminalităŃii;

⇨ Măsuri adecvate pentru a garanta că organismele de supraveghere şi securitate nu împiedică funcŃiile poliŃiei şi nu compromit libertăŃile individuale şi ordinea publică (A se vedea cazul Tepro – Iaşi, în care membri ai unei societăŃii de pază au fost implicaŃi în asasinarea liderului de sindicat incomod – 2001);

⇨ Efectuarea de cercetării ştiinŃifice criminologice, în baza cărora măsurile de prevenire să decurgă din cunoaşterea aprofundată a problemei.

RECOMANDĂRI, PUNCTUALE, ÎN REALIZAREA DEZIDERATELOR ANTERIOARE:

� Includerea prevenirii, ca misiune permanentă, în toate programele guvernamentale de luptă împotriva criminalităŃii stipularea de obligaŃii concrete de acŃiune şi prevederea creditelor (financiare), necesare acestui scop; stabilirea de responsabilităŃi precise în cadrul instanŃelor guvernamentale, în acest sens (a se vedea Programul Guvernului României pentru intervalul 2000-2004)

Page 74: Criminologie Stanca

74

� Crearea, încurajarea şi susŃinerea pe plan naŃional şi/sau pe plan regional şi local de organisme de prevenire a criminalităŃii, cu atribuŃii şi sarcini specifice (A se vedea detaliile cuvenite din Recomandarea de referinŃă, corelate cu prevederile instituŃiilor similare din România ). � Măsuri necesare, specifice, pentru sporirea riscului delicvenŃilor de a fi descoperiŃi:

• Axarea studiului asupra unei criminalităŃii specifice, mai degrabă decât asupra unor domenii vaste, care nu sunt bine definite de activitate infracŃională; • Identificarea caracteristicilor criminalităŃii şi victimelor într-un sector geografic determinat (Corelat cu cartografierea şi ecologia infracŃiunilor); • Identificarea infracŃiunilor care sunt posibil de infuenŃat prin măsuri preventive; • Identificarea obstacolelor în calea unei acŃiunii preventive eficiente şi căutarea mijloacelor de a le depăşi (de exemplu, lipsa creditelor, apatia populaŃiei, rivalităŃile între diferite organisme); • ObŃinerea sprijinului organismelor implicate în iniŃiativele de prevenire, informarea populaŃiei asupra lor şi determinarea ei să coopereze.

� Promovarea şi încurajarea cercetărilor în domeniul prevenirii, cu atenŃie deosebită asupra evaluării programelor de prevenire, care ar necesita:

• O definire clară şi precisă a criteriilor de eficacitate (N.ns: Pentru a nu mai acuza poliŃia că nu a acŃionat, bine, dacă are mai multe constatării, în domeniul prevenirii şi respectiv, al combaterii(reprimării infracŃiunilor), dacă a acŃionat bine în plan preventiv. Criterii posibile:

o reducerea ratei generale a criminalităŃii; o creşterea constatărilor la infracŃiunile economice care, de regulă, se caută şi scăderea infracŃiunilor de natură judiciară, care de regulă se reclamă şi includ un pronunŃat sentiment de nesiguranŃă civică, provocând îngrijorare; o realizarea unui optim al raportului număr de infracŃiunii constante / număr de autori identificaŃii pentru reducerea stărilor de pericol derivate din infracŃiunile continui sau contimate; o ponderea soluŃionării lucrărilor şi cauzelor penale, cu autori iniŃial necunoscuŃi; o reducerea ponderii restituirilor pentru completarea cercetărilor şi schimbărilor de soluŃii propuse (la nivelul poliŃiei şi parchetului);

Page 75: Criminologie Stanca

75

o creşterea celerităŃii înfăptuirii actului de justiŃie pe traseul poliŃie – parchet, instanŃe de judecată; o ponderea constatărilor de infracŃiunii economico - financiare raportată la particularităŃile zonale (judeŃ de graniŃă – contrabandă etc., numărul şi puterea economică a agenŃilor economici ş.a.)

� Introducerea şi valorificarea elementelor de compararea între un sector experimental şi un sector martor, sau între situaŃia anterioară şi cea posterioară introducerii măsurilor preventive, concrete: � Studierea deplasării criminalităŃii, a evoluŃiei sale, globale şi pe tipuri distincte, după intervenŃie. � Promovarea şi implementarea celorlalte măsuri punctuale statuate în RezoluŃia (73) 25 asupra metodelor de studiu perevizional al criminalităŃii, adoptată de Consiliul Europei (1973) � Reexaminarea şi, dacă este cazul, completarea reglementărilor juridice relative la abilităŃile iniŃiale, la autorizările periodice şi la inspecŃiile autorităŃilor publice abilitate asupra societăŃilor de securitate şi supraveghere, avându-se în vedere:

− dacă asemenea societăŃi dispun de serviciile unui personal propriu, atunci să fie stabilite norme minime, mai ales pentru portul uniformei diferite de cea a poliŃiei, pentru documente de identificare specifice, pentru formarea adecvată, care să cuprindă noŃiuni de drept penal, cunoştinŃe tehnice de supraveghere şi securitate, drepturile, obligaŃiile şi responsabilităŃile acestui personal, ca şi norme de comportament adecvat, în special în raporturile cu populaŃia; − încurajarea relaŃiilor pozitive între poliŃie şi societăŃile de supraveghere şi securitate, astfel încât, în limitele activităŃilor, cele din urmă să ajute poliŃia în acŃiunea de prevenire a criminalităŃii

� Conceperea, adoptarea şi implementarea măsurilor necesare pentru o cooperare eficientă internaŃională în materie de prevenire.

3.2 Organizarea prevenirii criminalităŃii din perspectiva Recomandării (83)7 privind participarea publicului la politica în domeniul criminalităŃii, adoptată de Consiliul Europei în anul 1983, pe următoarele coordonate majore:

1. Informarea şi cercetarea: a. extinderea şi ameliorarea calităŃii statisticilor criminalităŃii, precum

şi dezvoltarea cercetărilor asupra criminalităŃii şi justiŃiei penale, incluzând şi anchete asupra victimizării;

b. transmiterea informaŃiilor astfel obŃinute spre cetăŃeni, de maniera a le înlătura prejudecăŃile privind criminalitatea şi justiŃia penală;

Page 76: Criminologie Stanca

76

c. includerea noŃiunilor de drept penal şi de criminologie în programele de învăŃământ şi încurajarea prin cele mai potrivite mijloace, în special în colaborare cu mass - media, a conştientizării problemelor reale privitoare la criminalitate şi justiŃia penală.

2. Participarea cetăŃenilor la elaborarea politicii în domeniul criminalităŃii, îndeosebi prin:

a. implicarea publicului în elaborarea acestor politici, pe plan naŃional şi local, prin intermediul comisiilor consultative ad-hoc, al unor organisme cu caracter permanent şi prin vaste proceduri de consultare, în special dezbateri publice;

b. explicitarea de către autorităŃi a orientărilor politicii referitoare la criminalitate şi depunerea eforturilor necesare strângerii observaŃiilor cetăŃenilor asupra acestei politici.

3. PotenŃarea rolului cetăŃenilor în aplicarea politicii referitoare la criminalitate prin:

o sensibilizarea acestora, prin informaŃii şi structuri corespunzătoare, privind rolul esenŃial pe care trebuie să-l joace în aplicarea politicii de prevenire a criminalităŃii şi de reintegrare socială a delicvenŃilor, în special în asociaŃie cu măsurile de înlocuire a pedepsei privative de libertate şi de sprijinire a victimelor; o asigurarea prevenirii sociale cu accent pe:

� promovarea, în cadrul cursurilor şi serviciilor de consultaŃie pentru părinŃi, a unei informaŃii adecvate asupra delicvenŃei juvenile, în special privind cauzele, manifestările, modalităŃiile şi mijloacele de prevenire a sa; � formarea profesorilor cu scopul de a le permite ca, în cadrul funcŃiilor lor, să poată face faŃă problemelor de comportament ale elevilor; � acordarea de priorităŃi încadrării în muncă a tinerilor, promovarea formării profesionale a celor cu comportamente deviante, cu scopul de a le facilita obŃinerea de posturi, precum şi încurajarea celorlalŃi muncitori de a-i integra în colectivităŃile de muncă; � încurajarea arhitecŃilor şi urbaniştilor în promovarea pe plan naŃional şi local a unei morfologii urbane mai umane şi de natură a preveni criminalitatea; � luarea în consideraŃie a sugestiilor asociaŃiilor de cetăŃeni privind întărirea coeziunii sociale în oraşe şi cartiere şi oferirea prilejului lor de a contribui la planificarea urbană în vederea ameliorării vieŃii şi reducerii impactului criminogen al urbanismului; � încurajarea autorităŃilor locale în promovarea unui dialog cu cetăŃenii pe problemele anterioare prezentate;

Page 77: Criminologie Stanca

77

� inventarierea ansamblului de elemente şi de mijloace tehnice de prevenire a ocaziilor de criminalitatea, în special după consultarea companiilor de asigurări şi specialiştilor din domeniu.

3.3 Organizarea prevenirii criminalităŃii din perspectiva aplicării Recomandării Nr. R (87) 21 privind asistenŃa victimelor şi prevenirea victimizării, a Consiliului Europei (1987), pe coordonatele următoare:

o facilitarea solidarităŃii în comunitate şi în deosebi, în familie şi în mediul social al victimei; o acordarea unui ajutor urgent victimelor şi familiilor, în special celor vulnerabile, pentru a face faŃă necesităŃilor imediate, incluzând şi o protecŃie contra răzbunării delicventului; o efort maxim pentru prevenirea delicvenŃei şi victimizării atât prin politici de dezvoltare socială, cât şi prin mijloace de prevenire din punct de vedere constituŃional; o difuzarea în public şi faŃă de victime a tuturor informaŃiilor şi sfaturilor de natură să evite victimizarea sau o nouă victimizare, urmărind să nu se alimenteze, inutil, sentimentele de frică şi insecuritate (N.ns. A se vedea controversa, „sfatului”, dat de către poliŃia locală dintr-un mare oraş american, după şirul lung de victime făcut de către un lunetist, de a evita, pe cât posibil, locurile de acŃiune a acestuia şi de a se deplasa în „zig – zag”, pentru a evita victimizarea); o promovarea de programe de concentrare între vecini, pentru prevenirea victimizării şi încurajarea grupurilor cu risc pentru a lua măsuri de prevenire, în colaborarea cu autorităŃile locale şi poliŃia; o încurajarea experienŃelor (pe bază naŃională sau locală) medierii dintre delicvent şi victimă în evaluarea rezultatelor vizând, îndeosebi măsurile prin care pot fi apărate interesele victimei; o evaluarea eficacităŃii programelor puse în aplicare pentru prevenirea victimizării populaŃiei, în ansamblu sau pentru anumite grupuri sociale etc.

3.4 Medierea, aplanarea şi soluŃionarea conflictelor – mecanism important de prevenire a criminalităŃii (Ms. Joyce New)

o Aplanarea şi soluŃionarea conflictelor – delimitări conceptuale, valenŃe, limite şi interferenŃe

� Aplanarea – găsirea unei soluŃii de moment, care nu este favorabilă, momentan, ambelor părŃi implicate şi care nu presupune amânarea soluŃionării

• Efecte pozitive: − deschide calea soluŃionării conflictului;

Page 78: Criminologie Stanca

78

− determină părŃile să participe la negociere, pentru a găsi soluŃii;

− creează timpul necesar găsirii de soluŃii; − face sau nu apt pentru negociere pe cel reticent

• Efecte negative: − amânarea soluŃionării, implicate, poate duce la

amplificarea conflictului şi a efectelor sale; − rezultatul poate diferi de cel al soluŃionării

� SoluŃionarea – rezolvarea efectivă a conflictului prin stingerea sa ca urmare a satisfacerii ambelor părŃi

o Căile principale de soluŃionare a conflictelor � negocierea � medierea � arbitrajul � acŃiunea în justiŃie

� Negocierea, implică, spre deosebire de celelalte trei căi, prezenŃa numai a celor două părŃi implicate în conflict

� Medierea – presupune prezenŃa şi implicarea unei terŃe persoane străine de conflict, din punctul de vedere al intereselor puse în joc, care nu are putere de decizie, spre deosebire de arbitraj şi acŃiunea în justiŃie, la care ce-a de-a treia parte are putere de decizie, căreia cele două părŃi conflictuale ar trebui să i se supună.

o Nivelurile de soluŃionare a conflictelor: � Nivelul intrapersonal: conflictul are loc între persoane; � Nivelul interpersonal: conflict între o persoană şi comunitatea din care

face parte; � Nivelul intergrupuri: conflictul între două sau mai multe grupuri de

persoane din acceaşi comunitate sau comunităŃii diferite; � Nivelul internaŃional: conflictul care implică cel puŃin două state sau

grupări de state, pe de o parte şi grupări teroriste (N.ns.) o Componente presupuse de căile de soluŃionare a conflictelor:

� Puterea o simetrică, cel puŃin similară; o asimetrică, când o parte are o putere mai mare decât cealaltă

din conflict; � PoziŃiile părŃilor

• flexibile; • inflexibile;

Nu întotdeauna poziŃiile corespund intereselor şi nevoilor reale ale părŃilor care le adoptă.

În aplanarea şi soluŃionarea unui conflict trebuie avut în vedere, în primul rând, interesele şi nevoile părŃilor şi nu atât poziŃia lor;

Page 79: Criminologie Stanca

79

� Interesele / nevoile o Vizibile o invizibile

o Tipologia naturii conflictului � Conflict bazat pe guvernare, derivat din sentimentul că guvernul nu rezolvă cum trebuie ccea ce oamenii are realmente nevoie; � Conflicte de natură etnică, lingvistică, religioasă, politică; � Conflictul bazat pe resurse

o RelaŃiomente care pot face posibilă soluŃionarea conflictului: � părŃile să fie încredinŃate că lucrurile nu mai pot continua aşa cum sunt în prezent; � toate părŃile din conflict care deŃin puterea de decizie să fie de acord să intre într-un proces de aplanare şi soluŃionare a conflictului; � părŃile să fie încredinŃate ca probleme nu vor dispare de la sine; � toate părŃile să manifeste o oarecare flexibilitate în poziŃiile lor; � toate părŃile să-şi expună cu claritate interesele şi nevoile; � toate părŃile să accepte că procesul de soluŃionare să aducă un câştig fiecăreia.

o Elemente ale reuşitei medierii şi mediatorului: � mediatorul să fie perceput şi să acŃioneze ca un neutru; percepŃia ca neutru poate fi mai importantă decât însăşi realitatea; � mediatorul să fie pentru concesii reciproce şi nu un arbitru ale cărui intervenŃii să se bazeze strict numai pe norme şi pe lege; � să cunoască interesele / nevoile reale ale părŃilor, „greutatea” lor specifică; � să aibă încredere personală în justeŃea acŃiunii sale, capacitatea de a menŃine echilibrul şi de a nu crea sentimentul de complexare nici uneia dintre părŃi; � când una din părŃi are o putere mai mare decât cealaltă, mediatorul trebuie să fie mai puternic decât partea cea mai puternică, prin corectitudinea sa şi situarea de partea adevărului; � să se asigure că toŃi cei care au o miză în dispută se află la masa tratativelor pentru care va porni de la cunoaşterea categoriilor de interese vizate şi a celor mai reprezentative persoane care să le susŃină.

o Principii care trebuie respectate în cursul medierii: � în loc să se caute şi să se vadă diferenŃele, este mai bine de căutat şi invocat asemănările; � părŃile să aibă credibilitate reciprocă; � să se manifeste toleranŃă la ambiguităŃii şi la punctele de vedere diferite, receptivitate, încredere şi empatie faŃă de ceilalŃi. � toŃi ne apreciem propria valoare. Aşa să facem şi cu ceilalŃi.

o Caracteristici şi cerinŃe ale interacŃiunii din cadrul medierii: � ascultarea, capacitatea de a fi atent şi a reŃine ceea ce expun ceilalŃi;

Page 80: Criminologie Stanca

80

� capacitatea şi deprinderea mediatorului de a reformula ce s-a spus, pentru ca toate părŃile să fie încredinŃate că s-a reŃinut ceea ce au vrut cu adevărat să spună; � asumarea responsabilităŃilor pentru interacŃiune din partea fiecărui participant; � este mai bine de a avansa propunerii constructive, a critica sete foarte uşor; � încurajarea regândirii soluŃiilor; � să nu se manifeste pripeală în tragerea concluziilor:

APLICAłII PRACTICE 1. În ce măsură consideraŃi că profesia de jurist, indiferent de domeniul de

exercitare, este compatibilă cu exercitarea medierii unor conflicte ? FOARTE MARE MARE POTRIVITĂ MICĂ FOARTE MICĂ

1 2 3 4 5 2. ArgumentaŃi, în scris, opŃiunea pentru răspunsul de la întrebarea anterioară! 3. IndicaŃi, în scris, etapele şi problemele de urmărit pentru pregătirea şi desfăşurarea unei medieri, în calitate de mediator, într-un conflict dintre doi vecini privind proprietatea şi folosinŃa efectivă a grădinilor învecinate!

3.5. Privarea delicvenŃilor de produsele interacŃiunilor infracŃiunilor – metodă modernă şi eficace de luptă contra criminalităŃii grave, conform ConvenŃiei relativă la spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracŃiunilor (Consiliul Europei şi alte state semnatare, Strasbourg, 8 noiembrie 1990). APLICAłII PRELIMINARE

1. RedaŃi, în scris, ceea ce d-voastră înŃelegeŃi, acum, prin „ produsele infracŃiunilor”!

2. Studiind legislaŃia penală şi procedural penală din România, nominalizaŃi, în scris, diferenŃa specifică între instituŃiile juridice „sechestrare” şi, respectiv, „confiscare”!

3.5.1. Precizări terminologice, în viziunea ConvenŃiei relative la descoperirea, spălarea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracŃiunilor.

Produsul infracŃiunilor – orice avantaj economic obŃinut dintr-o infracŃiune penală, care poate consta în:

- orice bun, de orice natură: � corporal

Page 81: Criminologie Stanca

81

� incorporal � mobil � imobil;

- actele juridice sau documentele atestând un titlu sau un drept cu privire la un bun.

Instrumentul infracŃiunilor – orice obiect folosit sau care se intenŃionează a fi folosit, în orice modalitate, în totalitate sau în parte, pentru a comite una sau mai multe infracŃiuni penale.

Confiscarea – o pedeapsă sau o măsură ordonată de către un tribunal ca urmare a unei proceduri referitoare la una sau mai multe infracŃiuni penale, care conduc la privarea permanentă de bunul provenit din aceste infracŃiuni.

InfracŃiunea principală – orice infracŃiune penală în urma căreia produsele sunt rezultate sau susceptibile de a deveni obiectul uneia din infracŃiunile de spălare. InfracŃiunile de spălare:

a. Convertirea sau transferarea bunurile fiecărei PărŃi (la convenŃia de referinŃă), dacă se ştie că aceste bunuri constituie produse ale infracŃiunilor, în scopul disimulării sau ascunderii ilicite a acestor bunuri, sau ajutorarea oricărei persoane care este implicată în comiterea infracŃiunii principale să scape de consecinŃele juridice ale faptelor sale;

b. Disimularea sau ascunderea naturii, originii, amplasării, dispunerii, mişcării sau proprietăŃii reale a bunurilor sau drepturilor relative, despre care autorul ştie că aceste bunuri sunt produsul infracŃiunilor, sub rezerva principiilor constituŃionale şi a sistemului juridic intern;

c. AchiziŃionarea, deŃinerea sau folosirea bunurilor despre care cel care le achiziŃionează, deŃine sau foloseşte ştie, în momentul când le primeşte, că acestea constituie produsul unei infracŃiuni;

d. Participarea la una din infracŃiunile de la literele a-c sau orice asociere, înŃelegere, tentativă sau complicitatea pentru oferirea de asistenŃă, ajutor sau sfaturi în vederea comiterii faptei, toate acestea patru numai dacă:

• au fost comise cu intenŃie; • dacă, conform dreptului intern, prin măsuri legislative şi de

altă natură li s-a conferit caracterul de infracŃiune penală. 3.5.2. Măsuri la nivel naŃional:

a. incriminarea, în dreptul intern, a infracŃiunilor de spălare; b. măsuri relative la confiscare, de natură legislativă şi de altă natură,

adoptate şi necesare pentru a se permite confiscarea instrumentelor şi produselor, sau bunurilor a căror valoare corespund acestor produse;

Page 82: Criminologie Stanca

82

c. măsuri de investigare şi măsuri provizorii, care să permită identificarea şi căutarea bunurilor supuse confiscării şi prevenirii oricărei operaŃiuni, oricărui transfer sau oricărei înstrăinări cu privire la aceste bunuri;

d. măsuri legislative şi de alta natură necesare împuternicirii tribunalelor sau altor autorităŃi competente de a dispune de accesul şi consultarea dosarelor bancare, financiare şi comerciale, în scopul punerii în aplicare a procedurilor de confiscare, investigare şi provizorii, o Parte neputând invoca secretul bancar pentru a refuza să dea curs acestor stipulaŃii;

e. măsuri care să permită folosirea tehnicilor speciale de investigare, care să uşureze identificarea şi urmărirea produsului, ca şi strângerea probelor necesare, de genul:

∆ ordonanŃelor de supraveghere a conturilor bancare; ∆ observări; ∆ interceptării telecomunicaŃiilor; ∆ accesul la sistemele computerizate; ∆ ordonanŃelor de obŃinere a documentelor specifice;

f. Măsuri legislative şi de altă natură, relative la recursurile judiciare, pentru ca persoanele afectate de măsurile de confiscare, investigare şi provizorii să-şi poată apăra drepturile. 1. A se vedea Legea nr. 21 pentru revenirea şi sancŃionarea spălării banilor, din 18.01.1999, publicată în Monitorul Oficial al României din 21.01.1999. 3.5.3. Cooperarea internaŃională în materie. Sistemul cooperării:

• principiile cooperării; • sprijinul la finele investigaŃiilor; • măsurile provizorii; • confiscarea; • condiŃiile şi împrejurările în care se poate refuza sau amâna

cooperarea; • notificarea şi protecŃia drepturilor părŃilor; • autoritatea centrala implicată; • corespondenŃa directă; • formele cererilor şi limbile folosite; • legalizarea documentelor; • conŃinutul unei cereri de cooperare; • utilizarea restrânsă a informaŃiilor sau probelor obŃinute; • confidenŃialitatea cererilor şi faptelor la care se referă; • taxe şi daune.

Page 83: Criminologie Stanca

83

APLICAłIE PRACTICĂ:

1. RedactaŃi un referat privind tratarea, comparativă, a infracŃiunilor de spălare a produselor infracŃiunilor, din ConvenŃia europeană în materie şi legislaŃia penală naŃională, cu eventuale propuneri de lege ferenda !

2. În baza aprofundării ConvenŃiei europene în domeniu, încercaŃi să redactaŃi un proiect de cerere de cooperare internaŃională, specifică problematicii acestui subiect, pe fondul unui caz real sau imaginar !

3.6. Supravegherea telecomunicaŃiilor, conform Recomandării R(85) 10 a Comitetului Miniştrilor statelor membre ale Consiliului Europei relativă la aplicarea practica a ConvenŃiei europene de întrajutorare reciprocă penală, în privinŃa comisiilor regatori pentru supravegherea telecomunicaŃiilor (28 iunie 1985) APLICAłIE PRELIMINARĂ 1. ÎntocmiŃi un referat în baza cunoştinŃelor acumulate deja in facultate ,cu tema “Dreptul la viaŃă intimă şi privată, supravegherea comunicaŃiilor. InterferenŃe şi dileme” REGULI ŞI MECANISM DE REZOLVARE.

• Sfera de cuprindere-supravegherea mijloacelor transmiteri prin telefon, telex, fax (Internet - n.ns.) sau prin alte mijloace de comunicare, precum şi de transmitere a înregistrărilor şi transcripŃiilor.

• ExcepŃii de la punerea în aplicare a comisiilor rogatorii în domeniu: o când legea statului în cauza nu permite recurgerea la această

metodă, având în vedere natura sau gradul gravităŃi infracŃiunii ori statutul persoanei ale cărei mijloace de telecomunicaŃii trebuie supravegheat;

o când Ńinând cont de circumstanŃele afaceri luate în considerare, supravegherea nu s-ar justifica, potrivit dreptului intern al statului solicitat;

o Cererile de ajutor reciproc trebuie să conŃină, suplimentar stipulaŃilor art.14 din convenŃia europeană de întrajutorare penală:

� o descriere cât mai precisă a mijlocului de telecomunicaŃii ce trebuie supravegheat;

� elemente din care să rezulte că obiectul cereri nu poate fi atins adecvat prin alte mijloace de anchetă;

� autorizarea supravegheri de către autoritatea competentă a PărŃii solicitante;

� perioada de efectuare a supravegheri. • Dacă supravegherea este cerută pe o perioadă mai lunga decât cea

permisă de dreptul intern al statului solicitat, atunci acesta din urmă ar

Page 84: Criminologie Stanca

84

trebui să informeze statul solicitant despre acest lucru şi să semnaleze, dacă este cazul, posibilităŃile de prelungire a perioadei de aplicare a măsuri de supravegheri.

AutorităŃile sale judiciare să poată înainte de a comunica înregistrările sau tranziŃiile solicitate, să distrugă acele părŃi care, datorită obiectivului şi motivului cererii nu prezintă interes pentru procedura penală, în scopul căreia a fost făcută cererea.

- AutorităŃile judiciare ale statului statului solicitant să distrugă de îndată ce este pasibil, părŃile înregistrării sau transcrierile care nu prezintă interes pentru procedura penală în scopul căreia a fost formatată cererea, iar copia procesului – verbal de distrugere să fie transmisă statului solicitant.

- După ce a fost efectuată supravegherea cerută, autorităŃile statului solicitant să informeze, conform legii şi politici sale, abonatul din serviciile sale de telecomunicaŃii, care a fost supravegheat sau orice altă persoana interesată.

- AutorităŃile statului solicitant să nu folosească probele conŃinute în înregistrările şi transcripŃiile care i-au fost remise decât în scopurile care au motivat cererea.

Dacă din înregistrările sau transcripŃiile rezultate din supraveghere va apare că infracŃiunea pentru care s-a cerut ajutorul a fost comisă în întregime sau, în principal, pe teritoriul statului solicitat, acesta va trebui să examineze problema competenŃei sale şi să o comunice statului solicitant

APLICAłIE PRACTICĂ

1. MenŃionaŃi principalele aporturi cu care supravegherea (telecomunicaŃiilor) poate contribui la prevenire şi reprimarea criminalităŃii!

2. Statul francez a solicitat supravegherea de către autorităŃilor române, pe timp de un an, a telecomunicaŃiilor unui cetăŃean al său, cu reşedinŃa în România, unde a realizat o investiŃie majoră, mai precis a telefonului mobil şi faxului firmei acestuia. În cererea adresată s-au făcut precizările că autorităŃile franceze nu dispun de posibilităŃile şi mijloacele adecvate pentru a obŃine informaŃiile necesare strângerilor de probe pentru a documenta întreaga activitate infracŃională a respectivului cetăŃean, în special în referire la legăturile sale cu uni cetăŃeni români cu care a organizat o filieră de emigrare clandestina şi de trafic de carne vie dinspre România spre FranŃa, motiv pentru care Parchetul francez a autorizat supravegherea respectivelor telecomunicaŃii.

Dându-se curs favorabil respectivei solicitări, au rezultat date şi informaŃi certe, precum şi probele adecvate că acel cetăŃean împreună cu M. C. şi D.P., cetăŃeni romani au racolat mai multe tinere din Gorj, Arad, Cluj, Iaşi, cărora le-a promis că le va angaja ca şi dansatoare în cluburile franceze. Ajunse în FranŃa,

Page 85: Criminologie Stanca

85

le-au sustras paşapoartele şi, sub ameninŃare, le-au obligat să se prostitueze. Totodată, au rezultat o serie de informaŃii privind evaziunile fiscale pe care le-a făcut, in România, francezul în cauză în legătură cu firma constituită.

AnalizaŃi cazul de mai sus prin prisma regulilor şi condiŃiilor de aplicare a comisiei rogatorii solicitată!

3.7. Supravegherea persoanelor condamnate s-au eliberate condiŃionat (ConvenŃia europeana pentru supravegherea persoanelor condamnate s-au eliberate condiŃionat, Strasbourg 30.11.1964).

- Scop - în lupta împotriva criminalităŃi, statele semnatare au datoria ca, în baza oricărei decizi ce emană de la unul dintre ele, să asigure pe teritoriul celorlalte redarea socială a delicvenŃilor condamnaŃi s-au eliberaŃi condiŃionat, pe de o parte , iar pe de altă parte, punerea în executare a sancŃiuni, în cazurile în care condiŃiile iniŃiale prevăzute nu sunt satisfăcute de către cei vizaŃi.

- ObligaŃia părŃilor contractante şi excepŃiilor corelative. - Acordarea ajutorului mutual în vederea redării sociale a delicvenŃilor,

prin efectuarea supravegherilor, care poate consta în: � măsuri menite să faciliteze îndreptarea lor şi readaptarea lor

la viaŃa socială; � controlul conduitei lor, care să permită, dacă este cazul, fie

pronunŃarea sentinŃei, fie punere ei în executare - Punerea în executare a pedepsei sau măsuri de siguranŃa a privări de libertate pronunŃate în statul de origine, contra delicventului şi a căror aplicare a fost suspendată. - ObligaŃiile anterioare au în vedere orice persoană care, pe teritoriul

uneia dintre părŃile contractante a făcut obiectul: � Unei decizi judiciare de vinovăŃie însoŃită de o suspendare

condiŃionată a pronunŃării pedepsei; � Unei condamnări ce comportă o privare de libertate,

pronunŃată sub condiŃie sau a cărei executare a fost suspendată condiŃionat, în total sau în parte, fie în momentul condamnări fie ulterior.

- La cererea statului solicitant, statul solicitat pe teritoriul căruia delincventul şi-a stabilit reşedinŃa obişnuită, asigură, dacă infracŃiunea care motivează cerere este precizată de legea ambelor state:

� numai supravegherea; � supravegherea şi eventual executarea; � realizarea integrală a condamnării executări.

Page 86: Criminologie Stanca

86

Supravegherea, executare sau aplicare integrală

NU AU LOC - dacă sunt considerate de către statul solicitat că sunt de natură să aducă atingere suveranităŃi, securităŃii sale, principiilor fundamentale ale ordini sale juridice sau altor interese esenŃiale ale sale; - dacă condamnarea care motivează cererea este fondată pe fapte care nu au fost judecate definitiv în statul solicitant; - dacă statul solicitant consideră faptele care au motivat condamnarea fie o infracŃiune politică, fie o infracŃiune pur militară; - dacă a intervenit prescripŃia, conform legii din ambele state; - dacă autorul beneficiază de o amnistie sau o graŃiere în statul solicitant s-au statul solicitat.

POT FI REFUZATE - dacă autorităŃile competente ale statului solicitat au decis să nu declanşeze urmăriri s-au să înceteze urmăririle pe care ei le-au efectuat pentru aceleaşi fapte; - dacă faptele care motivează condamnarea fac obiectul urmăririlor în statul solicitat; - dacă vreo condamnare care motivează cererea a fost pronunŃată în lipsă; - în măsura în care statul solicitat estimează că respectiva condamnare cu care a fost sesizat este incompatibilă cu legile care guvernează aplicarea dreptului său penal, în special dacă, pe motivul vârstei sale, autorul infracŃiunii nu ar putea fi condamnat în statul solicitat.

- În materie de infracŃiuni fiscale, supravegherea sau executarea au loc numai dacă s-a stabilit astfel intre părŃile contractante pentru fiecare infracŃiune sau categorie de infracŃiuni. - În măsura în care este necesar, statul solicitant si cel solicitat se informează reciproc cu toate circumstanŃele susceptibile să afecteze îndeplinirea măsurilor de supraveghere sau punerea în executare a condamnări pe teritoriul statului solicitat. - Statul solicitat informează statul solicitant în legătură cu modul în care a dat curs cereri sale. În caz de refuz total sau parŃial, trebuie făcute cunoscute motivele acestei decizi. Alte stipulaŃii, punctuale, vizează:

- Supravegherea. - Executarea condamnărilor. - Desesizarea în favoarea statului solicitat. - DispoziŃiile comune.

Page 87: Criminologie Stanca

87

Cererea adresată în câmpul convenŃiei include: a. autoritatea de la care emană; b. obiectul său; c. identitatea delicventului şi locul său de reşedinŃă în statul solicitat.

Această cerere de supraveghere este însoŃită de originalul sau de o copie autentică a deciziei ce conŃine motivele ce au justificat supravegherea şi a deciziei care prevede măsurile cărora le este supus delicventul, cu:

- certificarea caracterului executoriu; - măsurile de supraveghere care au fost ordonate; - indicarea: - circumstanŃelor infracŃiuni în speŃă; - timpului şi locului comiteri ei şi încadrarea juridică a

acesteia; - durata sancŃiuni de executat; - natura şi durata măsurilor de supraveghere solicitate; - dispoziŃiile legale aplicabile; - informaŃii privind personalitatea delicventului şi conduita

sa.


Recommended